1 7

1.2.2 Producerea energiei electrice în hidrocentrale

Centralele hidroelectrice (CHE) funcţionează pe baza energiei

cinetice şi potenţiale a căderilor de apă. Nivelul apei este mai ridicat decât
nivelul turbinei. La nivelul turbinei întreaga energie potenţială a apei este
transformată în energie cinetică. Curentul de apă acţionează turbina
hidraulică care transformă energia cinetică în energie mecanică la arborele
acesteia. La rândul ei turbina acţionează generatorul electric, care
transformă energia mecanică în energie electrică.
Puterea hidraulică este energia hidraulică transmisă turbinei în
unitatea de timp:

unde m este masa cantităţii de apă care străbate turbina în timpul t, g -

acceleraţia gravitaţională iar h - înălţimea de cădere a apei.
Pentru a produce aceeaşi putere la arborele turbinei este necesară fie
o cădere mare a apei cu un debit mic, fie o cădere mică cu un debit mare
de apă. Din acest punct de vedere hidrocentralele se clasifică în CHE cu
acumulare, instalate în derivaţie cu firul apei, şi CHE fără acumulare, pe
firul apei.
Centralele hidroelectrice fără acumulare (amplasate pe firul apei) au
următoarele caracteristici:
- debitul apei este mare de aceea se amplasează pe cursul fluviilor;
- înălţimea de cădere a apei este dată exclusiv de ridicarea nivelului
realizată de baraj.
Amenajările hidroenergetice sub aspectul formei şi complexităţii pot
să fie, simple realizate dea lungul unui râu, cu trecere dintr-un râu în altul
aparţinând aceluiaşi bazin hidrografic, complexe cu mai multe captări de
râuri care alimentează acelaşi baraj şi amenajări cu valorificarea integrală
a energiei hidraulice a unui curs de apă.
Amenajările hidroenergetice, cu trecere dintr-un râu în altul
contribuie la o creştere importantă a căderii de apă. Acest gen de
amenajări se pot realiza numai când există două râuri apropiate, cu o
diferenţă mare de nivel. Pe râul a cărui albie are nivelul mai mare se
amplasează barajul iar la nivelul albiei râului cu nivel scăzut, subteran sau
suprateran este amplasată sala maşinilor. Conducta de aducţiune trebuie să
străbată dealul care separă cele două râuri iar castelul de echilibru va fi
 2 7
amplasat pe versantul văii cu nivel mic. Această metodă a fost utilizată la
realizarea CHE Lotru (P = 500 MW; h = 809 m).
Amenajările hidroenergetice complexe sunt cele care, pentru mărirea
debitului de apă, colectează, cu ajutorul unor lucrări hidrotehnice
suplimentare, mai multe cursuri de apă, în general afluenţi ai râului
principal, în acelaşi baraj. Aşa sunt amenajările de pe râul Lotru şi Râul
Mare Retezat.
O centrală hidroelectrică are următoarele construcţii
hidrotehnice: barajul, priza de apă, aducţiunea, sala maşinilor sau clădirea
centralei şi canalul sau tunelul de fugă.
Barajele sunt foarte diferite în funcţie de înălţime, de locul de
fundare, de criteriile economice. În general barajele se construiesc din
beton sau beton armat, fiind prevăzute cu zone de deversare, vane de
evacuare a apelor, deschideri de fund pentru evacuarea aluviunilor,
jgheaburi de trecere a peştilor, ecluze pentru trecerea navelor.
Priza de apă a barajului face trecerea din baraj în aducţiune şi opreşte
corpurile plutitoare şi aluviunile.
Aducţiunea de apă asigură alimentarea cu apă a turbinei din baraj.
Aducţiunea este compusă din canale deschise sau conducte de aducţiune,
castelul de echilibru şi conducta forţată.
Castelul de echilibru sau camera de apă are rolul de distribuire a apei
şi de amortizare a oscilaţiilor hidraulice (lovituri de berbec) cauzate de
manevrarea vanelor din conducta forţată. Conducta forţată are înclinare
mare (poate să fie şi verticală) şi asigură legătura dintre castelul de
echilibru şi turbină. Sunt dimensionate corespunzător pentru a rezista
şocurilor hidraulice. La intrarea în turbină conducta forţată este prevăzută
cu vane de închidere rapidă.
Sala maşinilor, respectiv clădirea centralei, adăposteşte turbinele şi
generatoarele.
Tunelul de fugă asigură evacuarea apei din turbină.
Turbinele centralelor hidroelectrice, în funcţie de căderea şi debitul
de apă, sunt de tip Pelton, Francis şi Kaplan. La CHE cu căderi mari de
apă şi debite mici se folosesc turbine de tip Pelton, cu ax vertical sau
orizontal, cu unul sau mai multe injectoare. CHE cu debite şi căderi
mijlocii sunt echipate cu turbine de tip Francis, cu ax vertical şi palete ale
statorului reglabile. La CHE cu debite mari şi căderi mici de apă, se
 3 7
utilizează turbine elicoidale de tip Kaplan, cu ax vertical cu paletele
statorului şi rotorului reglabile.
Turbinele hidraulice au turaţia mult mai mică faţă de cele cu abur
(72-150 rot/min., 250-750 rot/min.); din acest motiv generatoarele
sincrone sunt construite cu polii aparenţi, fiind răcite cu aer.
CHE sunt legate al sistemul energetic naţional lucrând în paralel cu
CTE. În felul acesta se utilizează raţional combustibilul şi energia
resurselor hidraulice.
În comparaţie cu CTE, CHE necesită investiţii mari pentru realizare
dar după amortizarea lor producţia de energie electrică se realizează cu un
preţ de cost scăzut. Un avantaj mare a CHE este acela că nu sunt poluante.