300 - Eroii de la Termopile este un film american de acțiune din anul 2007,

adaptat după benzile desenate ale lui Frank Miller, care înfățișează o versiune
ficțională a bătăliei de la Termopile. Filmul a fost regizat de Zack Snyder, în vreme
ce Miller a fost producător executiv și consultant.

Producătorul Gianni Nunnari nu a fost singurul care pregătea un film cu

subiectul bătăliei de la Termopile; regizorul Michael Mann intenționa deja să
realizeze un film al bătăliei bazându-se pe cartea Gates of Fire. Nunnari a
descoperit nuvela grafică 300 a lui Frank Miller și l-a impresionat suficient cât să
achiziționeze drepturile de autor pentru realizarea unui film. 300 a fost realizat în
colaborare de producătorii Nunnari și Mark Canton iar Michael B. Gordon a scris
scenariul Regizorul Zack Snyder a fost angajat în iunie 2004 pentru că acesta mai
încercase realizarea unui film bazat pe o nuvelă a lui Miller înainte de debutul
său cu un remake al filmului Dawn of the Dead. Snyder a cerut apoi scenaristului
Kurt Johnstad să rescrie scenariul lui Gordon pentru producție. iar Frank Miller a
fost angajat consultant și producător executiv.

Compozitorul Tyler Bates a început lucrul la coloana sonoră a filmului în iulie

2005 și a efectuat o audiție de test atunci când regizorul a dorit să arate companiei
Warner Bros. evoluția proiectului. Bates a declarat că partitura a avut "multă
greutate și intensitate la finalul percuției" ceea ce Snyder a găsit ca fiind potrivit
pentru film. Partitura a fost înregistrată la Abbey Road Studios iar interpretul vocal
a fost solista Azam Ali. O ediție standard și o ediție specială a coloanei sonore,
conținând câte 25 de piese, au fost lansate la 6 martie 2007, ediția specială
conținând și o broșură de 16 pagini și trei cartonașe de colecție.

Lista compozițiilor care alcătuiesc coloana sonoră a filmului

1. "To Victory" - 2:33 10. "No Sleep Tonight" - 2:32 19. "Tonight We Dine In Hell" - 1:13
2. "The Agoge" - 2:24 11. "Tree of the Dead" - 2:23 20. "The Council Chamber" - 2:33
3. "The Wolf" - 2:09 12. "The Hot Gates" - 2:59 21. "Xerxes' Final Offer" - 2:37
4. "Returns a King" - 2:23 13. "Fight In the Shade" - 3:16 22. "A God King Bleeds" - 2:16
5. "Submission" - 2:39 14. "Come And Get Them" - 2:04 23. "Glory" - 1:43
6. "The Ephors" - 1:58 15. "No Mercy" - 2:22 24. "Message For the Queen" - 2:30
7. "Cursed by Beauty" - 1:40 16. "Immortals Battle" - 1:52 25. "Remember Us" - 2:56
8. "What Must a King Do?" - 1:04 17. "Fever Dream" - 2:32 26. "To Victory" (Philip Steir's Sacrifice for Sparta
9. "Goodbye My Love" - 3:21 18. "Xerxes' Tent" - 3:19 Remix) - 5:32 (iTunes Piesă bonus)
Distribuție
David Wenham, interpretul lui Dilios, soldatul spartan și naratorul filmului. Nominalizat la
premiile Saturndin 2008 pentru „Cel mai bun actor într-un rol secundar”.

 Gerard Butler - Leonida, regele Spartei

 Lena Headey - Gorgo, regina Spartei
 Giovani Cimmino - Pleistarchus, fiul lui Leonida și al reginei Gorgo
 Dominic West - Theron, un politician spartan (personaj fictiv)
 David Wenham - Dilios, soldat spartan și naratorul filmului
 Vincent Regan - Artemis, prieten și căpitan al lui Leonida
 Tom Wisdom - Astinos, fiul cel mai mic al căpitanului Artemis
 Andrew Pleavin - Daxos, soldat arcadian
 Andrew Tiernan - Ephialtes, un paria spartan diform
 Rodrigo Santoro - Xerxes, regele Persiei
 Stephen McHattie - un politician spartan loial
 Michael Fassbender - Stelios, soldat spartan tânăr, spiritual și războinic de temut
 Peter Mensah - mesager persan
 Kelly Craig - Pythia
 Tyler Neitzel - tânărul Leonida
 Patrick Sabongui - general persan
 Robert Maillet - fiara
 Leon Laderach - călăul

300 a fost lansat în America de Nord la 9 martie 2007, atât în cinematografele

convenționale cât și în cele IMAX și a avut încasări de 28.106.731 de dolari în
această primă zi iar până la finalul săptămânii de debut din America de Nord
acestea s-au ridicat la 70.885.301 de dolari depășind recordul deținut de “Epoca de
gheață 2: Dezghețul” pentru cel mai de succes weekend de deschidere al lunii
martie și pentru lansări de primăvară.

La Gala Premiilor MTV din anul 2007, 300 a fost nominalizat pentru Cel mai
bun film, Gerard Butler pentru Ce mai bună interpretare, Lena Headey pentru Cel
mai bun debut, Rodrigo Santoro pentru Cel mai bun rol negativiar scena luptei
regelui Leonida cu "Super Nemuritorul" pentru Cea mai bună luptă. Dintre aceste
nominalizări doar premiul pentru Cea mai bună luptă a fost câștigat. 300 a cucerit
și titlurile de Cea mai bună dramă și Cel mai bun film de acțiune de la Premiile
Golden Icon din 2006-2007 prezentate de Travolta Family Entertainment iar în
decembrie 2007, a câștigat titlul de Filmul Anului la alături de Cea mai bună
adaptare a unei benzi desenate iar regele Leonida pentru Personajul favorit.

În total, 300 a câștigat 9 premii din cele 27 de secțiuni din diverse gale la
care a fost nominalizat.
 300 - The Heroes at The Thermopile is a 2007 American action film adapted
to Frank Miller's cartoons, which depicts a fictional version of the Battle of
Termopile. The film was directed by Zack Snyder, while Miller was executive
producer and consultant.

Producer Gianni Nunnari was not the only one to prepare a movie about the
Battle of Thermopylae; director Michael Mann was already planning to make a
battle film based on Gates of Fire. Nunnari discovered Frank Miller's graphic
graphics 300 and impressed him enough to acquire the copyright to make a film.
300 was co-produced by Nunnari and Mark Canton, and Michael B. Gordon wrote
the script. Director Zack Snyder was hired in June 2004 because he was still trying
to make a film based on a novel by Miller before his debut with a remake of Dawn
of the Dead. Snyder then asked scriptwriter Kurt Johnstad to rewrite Gordon's
production script. and Frank Miller was hired consultant and executive producer.

Composer Tyler Bates began working on the soundtrack of the film in July
2005 and conducted a test audition when the director wanted to show Warner Bros.
the evolution of the project. Bates said the score had "much weight and intensity at
the end of the percussion" what Snyder found fit for the movie. The song was
recorded at Abbey Road Studios and the singer Azam Ali. A standard edition and a
special edition of the soundtrack, containing 25 tracks, were launched on 6 March
2007, the special edition also containing a 16-page brochure and three collection
cards.

300 was released in North America on March 9, 2007, both in conventional and
IMAX cinemas, and had $ 28,106,731 in cash this first day, and by the end of the
North American debut week, amounted to $ 70,885,301 over the record of "Ice
Age 2: Thaw" for the most successful opening week of March and spring releases.

At the 2007 MTV Awards Gala, 300 was nominated for Best Picture, Gerard
Butler for Best Performance, Lena Headey for Best Debut, Rodrigo Santoro for
The Best Negative Role Playing King Leonida's "Super Immortal "for the best
fight. Of these nominations, only the Best Fight Award was won. 300 also won the
Best Drama and Best Action Film Award at the 2006-2007 Golden Icon Awards
presented by Travolta Family Entertainment, and in December 2007 he won the
title of the Year of the Year alongside Best Adaptation a comic book and King
Leonida for his favorite character.
 Altogether, 300 won 9 awards from the 27 sections of various galleries at
which he was nominated.

Distribution
David Wenham, the interpreter of Dilios, the Spartan soldier and the narrator
of the film. Nominated at Saturndin 2008 for Best Supporting Actor.
• Gerard Butler - Leonidas, King of Sparta
• Lena Headey - Gorgo, Queen of Sparta
• Giovani Cimmino - Pleistarchus, the son of Leonida and Queen Gorgo
• Dominic West - Theron, a Spartan politician (fictitious character)
• David Wenham - Dilios, Spartan soldier and film narrator
• Vincent Regan - Artemis, friend and captain of Leonida
• Tom Wisdom - Astinos, the youngest son of Captain Artemis
• Andrew Pleavin - Daxos, arcadian soldier
• Andrew Tiernan - Ephialtes, a spartan diform
• Rodrigo Santoro - Xerxes, King of Persia
• Stephen McHattie - a loyal Spartan politician
• Michael Fassbender - Stelios, a young Spartan soldier, a spiritual and a fearsome
warrior
• Peter Mensah - Persian messenger
• Kelly Craig - Pythia
• Tyler Neitzel - the young Leonida
• Patrick Sabongui - Persian general

• Robert Maillet - the beast

• Leon Laderach - the executioner

List of compositions that make up the soundtrack of the movie

1. "To Victory" - 2:33
2. "The Agoge" - 2:24
3. "The Wolf" - 2:09
4. "Returns and King" - 2:23
5. "Submission" - 2:39
6. "The Ephors" - 1:58
7. "Cursed by Beauty" - 1:40
8. "What Must and King Do?" - 1:04
9. "Goodbye My Love" - 3:21 10. "No Sleep Tonight" - 2:32
11. "Tree of the Dead" - 2:23
12. "The Hot Gates" - 2:59
13. "Fight In The Shade" - 3:16
14. "Come And Get Them" - 2:04
15. "No Mercy" - 2:22
16. "Immortals Battle" - 1:52
17. "Fever Dream" - 2:32
18. "Xerxes' Tent" - 3:19 19. "Tonight We Dine In Hell" - 1:13
20. "The Chamber Chamber" - 2:33
21. "Xerxes' Final Offer" - 2:37
22. "A God King Bleeds" - 2:16
23. "Glory" - 1:43
24. "Message For The Queen" - 2:30
25. "Remember Us" - 2:56
26. "To Victory" (Philip Steir's Sacrifice for Sparta Remix) - 5:32 (iTunes bonus
part)
 Enigma Otiliei – relația dintre Felix și Otilia
Otilia și Felix sunt personajele principale ale romanului prezentate de
naratorul auctorial încă din incipitul cărții.
Otilia Mărculescu este pupila lui moș Costache Giurgiuveanu, fiica celei de-a
doua soții a acestuia, dintr-o căsătorie anterioară. Este, deci, orfană de ambii
părinți, rămasă în grija avarului Costache. Avusese o copilărie tristă, crescuse
fără dragoste și protecție maternă. Adolescenta este marcată de frustrări, mai
ales că este o mare amatoare de lux, după cum observă moșierul Leonida
Pascalopol. Otilia este studentă la Conservator, o adolescentă sensibilă, cu
temperament de artistă și gusturi rafinate. Felix este băiatul doctorului Sima
de la Iași, orfan și el de ambii părinți, crescut la internat, deci lipsit la fel de
dragostea părintească. Ajunge în grija aceluiași unchi, Costache, a cărui
primă soție fusese sora doctorului Sima. Este prezentat în incipit, în seara în
care sosește la București pe strada Antim, căutând casa unchiului său, în care
urma să locuiască până la majorat. Condiția de orfani îi apropie pe cei doi
tineri, din momentul în care se cunosc.
Otilia este introdusă în scenă în primul capitol al romanului cu un portret
realizat de către narator, din perspectiva lui Felix. Tânăra este prezentată
într-o ipostază angelică, mai ales că îl salvează pe Felix din situația penibilă de
a nu fi recunoscut de unchiul său. Îl introduce în salon și îl prezintă celor
aflați în jurul mesei de joc. Conștientă de atmosfera ostilă, generată de clanul
Tulea și în special de Aglae, Otilia devine protectoare, aproape maternă cu
Felix, căruia îi oferă cu generozitate camera sa. Felix se îndrăgostește
instantaneu, fiind prima lui dragoste.
Iubirea lui Felix este umbrită însă de sentimentul geloziei, provocat de
imprevizibila adolescentă, care nu-și ascunde interesul pentru moșierul
Pascalopol. In realitate, Otilia nu îl iubește, ci îl admiră și îl respectă,
considerându-l singurul bărbat care îi poate oferi protecție în fața clanului
Tulea și garanția unei vieți lipsite de griji.
Tânărul suferă cu atât mai mult cu cât admiră la Otilia nu numai feminitatea,
farmecul, sensibilitatea ei artistică deosebită, ci și dezinteresul sincer pentru
averea lui moș Costache. Fata simte că moș Costache întârzie adopția de
teama Aglaei și, mâhnită, pleacă pentru un timp la Paris cu moșierul. Plecarea
Otiliei trezește mândria rănită a adolescentului, care are o scurtă aventură cu
Georgeta, o curtezană de lux din societatea bucureșteană. După întoarcerea
Otiliei, Felix se simte vinovat, recunoscând încă o dată superioritatea Otiliei.
Cei doi tineri au moduri diferite de a înțelege iubirea, care se explică prin
temperamentul și structura lor morală.
Felix este dispus să respecte convențiile sociale, nu-și permite să fie
“nedelicat”cu fata pe care o iubește și este dispus să aștepte oricât, până la
căsătorie. Otilia concepe dragostea nonconformist, ca orice artist cu libertate
absolută. Ea îi declară într-o noapte lui Felix că poți fi împreună și fără
“binecuvântarea lui popa Tuică”. Declarația îl încredințează pe tânăr de
dragostea ei. Este surprins a doua zi dimineața, când constată că Otilia l-a
părăsit, optând pentru Pascalopol, cu care se căsătorește.
Finalul este o cheie de legătură pentru înțelegere a eroinei. Peste ani, Felix
(devenit profesor universitar și căsătorit cu o femeie influentă) se întâlnește cu
Pascalopol întâmplător. Acesta îi arată o fotografie recentă a Otiliei, căreia îi
redase libertatea. Moșierul mărturisește că, pentru el, Otilia rămâne o
enigmă. În aceeași măsura Otilia este o enigmă și pentru Felix. El contemplă
cu nostalgie, fotografia în care nu o mai recunoaște pe adolescenta de
odinioară, fiind surprins de aerul de platitudine al femeii. Fotografia confirma
spusele adolescentei: “Noi nu trăim decât cinci, șase ani ” – vorbe în care Felix
nu crezuse, cu ani în urmă. Naratorul mai precizează că Felix se închide în
biroul lui și studiază (privește) o fotografie mai veche a Otiliei. Într-o secvență
scurtă realizată în stil indirect – liber, el surprinde gândurile lui Felix: “nu
numai Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși”.
Cuplul Felix-Otilia ilustrează eșecul în iubire.
 Al doilea dintre cele patru romane scrise de G.Călinescu 1960) este un

„roman de critic, în care realismul, balzacianismul şiobiectivitatea au devenit

program estetic" (Nicolae Manolescu) şi un romanal iubirii
adolescentine.Intâmplările din roman sunt relatate la persoana a IlI-a.

presupune un narator obiectiv, detaşat, care nu se implică înfaptele

prezentate, dar condiţia impersonalităţii este încălcată princomentariul unui
estet. Deşi adoptă un ton obiectiv, naratorul omniscientcomucă, prin postura
de spectator şi de comentator al comediei umanereprezentate, cu instanţele
narative.Prin temă, romanul este balzacian şi citadin. Caracterul citadin este
unaspect al modernismului lovinescian. Frescă a burgheziei bucureştene de
la începutul secolului al XX-lea, prezentată în aspectele ei esenţiale,
subdeterminare social-economică, imaginea societăţii constituie fundalul pe
carese proiectează

formarea / maturizarea tânărului Felix Sima, care, înainte dea-şi face o

carieră, trăieşte experienţa iubirii alături de Otilia.Conflictul romanului
se bazează pe relaţiile dintre două familii înrudite,care sugerează universul
social prin tipurile umane realizate. O familie este alui
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, şi Otilia Mărculescu, adolescenta
orfană, fiica celei de-a doua soţii decedate a bătrânului. Aici pătrunde
FelixSima, fiul surorii bătrânului, care vine la Bucureşti pentru a studia
Medicina şi
locuieşte la tutorele său legal, moş Costache. Un alt intrus este LeonidaPascalo
pol, prieten al bătrânului.A doua familie, vecină şi înrudită, care aspiră la
moştenirea averiibătrânului, este familia surorii acestuia, Aglae.Otilia
Mărculescu este personajul eponim al romanului şi reprezintămisterul
feminităţii adolescentine. Ea este fiica adoptivă a lui moş Costache,dar are un
statut incert din cauza avariţiei acestuia şi a respingerii de cătreclanul Tulea,
pentru care este o rivală la moştenire.Este dificil de fixat o anumită trăsătură
a Otiliei, fiindcă elementul care îi defineşte cel mai bine personalitatea îl
reprezintă misterul feminităţii.Ilustrative în acest sens devin nenumăratele
secvenţe din roman în care
Otilia apare alături de Felix. Una dintre aceste secvenţe este aceea din ca-
pitolul al VlII-lea, în care Felix îi mărturiseşte Otiliei că o iubeşte,
prinintermediul unei scrisori.Personaj eponim al romanului, enigmatica Otilia
este portretizată atâtprin modalităţi de caracterizare specifice romanului
realist, cât şi prin tehnicimoderne precum comportamentismul şi
pluriperspectivismul, care îi întreţineaura de mister, relativizează imaginea şi
limitează omniscienţa.Intâiul portret fizic al Otiliei este realizat din
perspectiva lui Felix princaracterizare directă.Alte trăsături ale Otiliei se
desprind din caracterizarea indirectă,conturată cu ajutorul faptelor,
dialogurilor sau relaţiilor cu alte personaje,prin utilizarea tehnicilor modeme:
comportamentismul
şipluriperspectivismul.Ultima întâlnire dintre Felix şi Otilia, înaintea plecării
ei din ţară împreună cu Pascalopol, este esenţială pentru ilustrarea concepţiei
diferitedespre viaţă şi despre iubire a celor doi tineri. Dacă Felix este
intelectualulambiţios, care nu suportă ideea de a nu realiza nimic în viaţă şi
pentru carefemeia reprezintă un sprijin în carieră, Otilia este cocheta, care
crede cărostul femeii „este să placă, în afară de asta neputând exista fericire."

Otilia concepe iubirea în felul aventuros al artistului, cu dăruire şi libertate

totale, în timp ce Felix are despre dragoste păreri romantice, el fiind gata să
aştepteoricât în virtutea promisiunii că, la un moment dat, se va căsători cu
Otilia.Contradicţiile Otiliei îl derutează pe Felix, un tânăr lipsit de
experienţavieţii. Iniţial, el ezită între a crede bârfele clanului Tulea şi a-i
păstra odragoste pură Otiliei, iar mai apoi când Otilia pleacă pe neaşteptate la
Pariscu Pascalopol, Felix are o scurtă aventură cu Georgeta, „fată faină"',
„pupila" unui general, pe care i-o prezintă Stanică. De altfel cele două femei,
Otilia şiGeorgeta, contribuie în egală măsură la maturizarea lui Felix,
reprezentânddouă ipostaze ale iubirii - spirituală şi fizică.Otilia reprezintă
pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar
pentruPascalopol o enigmă. Misterul personajului pare a se ascunde în replica
părând de neînţeles la începutul romanului:

„Noi nu trăim decât patru-cinciani".

Romancierul insusi a acordat un loc aparte acestui personaj feminin, incare
marturiseste ca regaseste o parte din sine.

Felix & Otilia - Relatie intre personaje

Romanul „Enigma Otiliei” este un roman care ilustrează elemente ale
esteticii realiste prin prezentarea critică a unor aspecte ale societăţii bucureştene de
la inceputul secolului al XX-lea, prin tematica balzaciană a moştenirii şi a
paternităţii, prin tehnica detaliului cu scopul creării impresiei de verosimilitate,
prin caracterele determinate social şi prezenţa naratorului omniprezent, omniscient.
Totodată, opera depăşeşte modelul francez prin elemente de modernitate cum ar fi
ambiguitatea personajelor, interesul pentru procese psihice deviante, reflectarea
poliedrică a aceluiaşi personaj în viziunea celorlalte, simţul critic al naratorului.
Enigma Otiliei nu este doar romanul vieţii unei familii bucureştene
măcinate de dorinţa de îmbogăţire, ci mai ales un roman de dragoste, căci
personajele ilustrează fie iubirea platonică precum Felix şi Otilia, fie căsătoria
condiţionată material între Stănică Raţiu şi Olimpia, fie disperarea singurătăţii sau
compromisul precum Aurica respectiv Georgeta.
În acest păienjeniş al degradării morale, iubirea dintre Felix şi Otilia
reprezintă alternativa purităţii. Cei doi sunt personaje principale, Otilia ilstrând
tipul cochetei, iar Felix pe cel al intelectualului în formare, singurul personaj
rotund al operei.
Cei doi veri vitregi sunt orfani: Otilia este fiica soţiei de la care
Giurgiuveanu a moştenit o importantă avere, iar Felix este nepotul de sânge al
bătrânului, fiu al doctorului Sima, în urma decesului căruia Felix intră sub tutela
unchiului. Statutul lor intelectual este precizat încă din incipit: Otilia studiază
Conservatorul, iar Felix vine de la Iaşi pentru a studia în Bucureşti medicina, spre
invidia Aglaei.
Deşi se cunosc din fotografiile din copilărie şi au avut şi o vagă
corespondenţă, Felix se simte tulburat în prima scenă a romanului, când ajunge în
casa lui Costache, de prezenţa fetei, singura de care se apropiase atât de mult cu
excepţia mamei.
Portretul fetei este realizat prin ochii lui Felix, care nu înregistrează
decât detalii fizice sumare: blondă, cu bucle, faţă măslinie, rochie cu volane, iar
portretul lui Felix este realizat de narator, insistând tot asupra aspectului exterior:
tânăr în uniformă de licean, atent, „faţa juvenilă şi prelungă, aproape feminină din
pricina şuviţlor mari de păr”.
Cele două personaje sunt construite prin mijloace tradiţionale şi
moderne. Astfel, ambiguitatea şi comportamentismul sunt tehnici care se regăsesc
în portretizarea Otiliei, ţinând de estetica modernismului, întrucât naratorul refuză
a explica gesturile fetei, a le însoţi de ilustrarea reflecţiilor personajului feminin, în
timp ce Felix este caracterizat mai ales prin faptele şi atitudinile sale.
Cucerit de spontaneitatea, graţia şi feminitatea Otiliei, Felix se
îndrăgosteşte, dar se simte stânjenit de familiaritatea fetei cu Pascalopol. Imatur şi
stângaci, el îşi mărturiseşte mai întâi sentimentele printr-un bilet lăsat în camera
Otiliei, pe care ulterior vrea să-l sustragă. Confuz deoarece Otilia nu pomeneşte
nimic despre scrisoare, deşi o citise, Felix îi va declara dragostea în timpul vizitei
la moşia lui Pascalopol, dar reacţia Otiliei îl deconcertează: ea nu îl respinge, dar
nici nu îi încurajează pornirile, menţinând „enigma” alegerii ei între Felix şi
Pascalopol. Plecarea cu acesta din urmă la Paris este un moment de derută petru
Felix, care o pimeşte însă cu aceeaşi căldură sufletească la întoarcere.
Astfel, întreaga relaţie este descrisă exclusiv prin prisma reacţiilor lui
Felix, cititorul găsind explicaţii pentru alegerea Otiliei abia în finalul romanului:
după moartea lui Costache, Otilia părăseşte la scurt timp casa şi se căsătoreşte cu
Pascalopol şi îi trimite lui Felix o carte poştală cu textul: „Cine a fost în stare de
atâta stăpânire e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui
viitor”. De altfel, discuţiile anterioare ale celor doi anticipă gestul fetei: Felix îi
mărturisise visul de se realiza în profesie, unde nu ar fi suportat o poziţie
superficială, inferioară, astfel încât ambiţia, perseverenţa, spiritul profund
intelectual, aplicaţia către studiui sunt trăsăturile care întregesc portretul tânărului
în formare, iar gestul Otiliei de a se căsători cu Pascalopol reflectă maturitatea ei,
spiritul de sacrificiu în vederea împlinirii profesionale a lui Felix: O alege căsătoria
cu Pascalopol nu neapărat pentru a-şi clarifica statutul material, ci mai ales
deoarece este conştientă că firea ei capricioasă şi cochetă este nepotrivită viitorului
pe care vrea să îl aibă Felix.
În concluzie, cuplul Felix-Otilia rămâne unul dintre cele mai
tulburătoare din literatura română, prin sinceritatea şi caracterul platonic al
sentimentelor, dar şi prin spiritul raţional care motivează neîmplinirea iubirii.
Familia Tulea
(AGLAE, SIMION, AURICA, TITI, OLIMPIA)
- personaje de roman modern, obiectiv, realist-balzacian -
 "Enigma Otiliei",
de George Calinescu
- roman modern, obiectiv, realist-balzacian –
In 1932, George Calinescu (1899 - 1965) sustinea necesitatea aparitiei - in
literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria
sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofla si psihologia epocii, argumentand
ca literatura trebuie sa fie in legatura directs cu "sufletul uman". Prin romanele lui,
Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o trasatura
definitorie, realizand tipologii -avarul, arivistul, tipul feminitatii, tipul retardatului,
tipul fetei batrane-, modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri
arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al
XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac prin tema mostenirii, in jurul
careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti.
Personajele tipice, proprii realismului, sunt reprezentative pentru categorii
sociale si psihologice, depasind astfel posibila trimitere catre clasicism datorata
trasaturii dominante a personajelor. Eroii lui George Calinescu se inscriu
intehnica moderna a realismului, definita prin utilizarea detaliului in trasaturi
fizice, gesturi, atitudini, comportament, mentalitate, limbaj si, nu in ultimiul rand,
prin evidentierea elementului genetic, toate aceste procedee artistice fiind
definitorii in construirea caracterului personajelor.
Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau", asa cum o
caracterizeaza Weissmann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii,
Olimpia, Aurica, Titi si sotia lui Simion Tuiea.
Portretul fizic este detaliat si are semnificatii indirecte pentru portretul
moral, fiind conturat in mod direct, tot prin ochii lui Felix, in ipostaza
de personaj-martor: "cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza", cu
fata "galbicioasa", cu "buzele subtiri", cu nasul incovoiat, obrajii brazdati de cute
adanci sugereaza, indirect, ura si venin, invidie si artag. Ochii bulbucati ca ai
lui mos Costache, ilustreaza faptul ca George Calinescu utilizeaza
ca procedeuartistic de caracterizare si elemental genetic

Gesturile, mimica, limbajul si intreg

comportamentul, evidentiaza, indirect, o femeie proasta, acra si vulgara,
limitata in gandire si, ca toti membrii familiei Tulea, lipsita total de fantezie si
de capacitate creativa.
Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu si-l
implineste: realizarea copiilor ei.Marginita, odioasa, meschina,
inveninata impotriva Otiliei, Aglae se opune cu tarie incercarii fratelui ei de a
infia fata, amenintand licentios: "Cat traiesc eu, niciodata. Doar mai sunt legi in
tara asta, mai sunt tribunale. Il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a
ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei".
Relatiile cu celelalte personaje difera in functie de interesele Aglaei, pe care
insa nu este in stare sa si le duca la indeplinire, dar scot in relief, in mod
indirect, trasaturile definitorii ale eroinei.

Dragostea pentru copiii ei n-o umanizeaza, deoarece este incapabila sa perceapa

corect problemele lor, amplificandu-le defectele si
neputintele. Este autoritara cu Titi si Aurica, indiferenta fata de Olimpia, iar
pe Simion il ignora cu desavarsire, el reprezentand numai pensia si banii pe
care ii foloseste cu sentimentul ca i se cuvin, ca sunt ai ei.
Dispretuieste orice preocupare intelectuala, considerand ca prea multa carte
strica mintile oamenilor, de aceea il intelege pe Titi, caruia-i curge sange din nas
de prea multa invatatura, desi acesta implinise 22 de ani si ramasese repetent
mereu, nereusind sa termine liceul. Proasta si rautacioasa, greseste profund in
metodele de educatie, pe Titi il trimite sa se legene ca sa se linisteasca,
amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si gaseasca un
barbat si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, il
dispretuieste, il ignora si il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de
sentimente umane. Autoritara si plina de venin fata de toata lumea, anihileaza
personalitatea copiilor ei, pe care nu-i intelege.si care esueaza lamentabil: Olimpia
e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult in mania "leganatului", iar Aurica
ramane fata batrana.
Invidioasa si rea, o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentru ca e
"orfana", o jigneste fara jena, spunandu-i "strieata" si "dezmatata", dand-o drept
exemplu negativ Auricai. Fratele ei, Costache Giurgiuveanu, inseamna pentru
Aglae numai averea pe care spera s-o mosteneasca, fara s-o intereseze deloc
persoana lui. Atunci cand face atacul cerebral, Aglae se opune sa cheme un medic,
deoarece tot moare, ce sa mai cheltuiasca bani.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirectd a Aglaei,
care evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Zgarcita si
rapace, avida de bani si de avere, ea sfarseste prin a mosteni o casa veche si
darapanata, fiind inselata de Stanica si de Costache, desi instalase in casa fratelui ei
un adevarat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca nimeni sa nu
poata scoate nimic din casa, suspectand pe oricine, devenindridicola si cazand ea
insasi in tesatura propriilor intrigi: "Olimpia, si tu Aurica, sa fiti cu ochii in patru,
sa nu ia cineva vreo hartie, vreun lucru, niciun cap de ata, aici eu raspund, ca unica
ruda mai de aproape".
 Aglae se contureaza direct din opiniile altor personaje, rautatea structurala si
invidia inveninata fiind principalele trasaturi reflectate in constiirita
celorlalti. Otilia spune ca este o "vipera", iar Weissmann o numeste "baba
absoluta, fara cusur in rau". Stanica este uimit de rautatea soacra-si, "scarboasa
femeie" si "veninoasa", iar atunci cand cheama doctorul pentru Simion si Aglae
se tocmeste cu el, acesta constata cu dispret: "Aglae, soacra-mea, e o vrajitoare, n-
are inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul si e plina
de bani".
Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nicio trasatura
pozitiva, chiar calitatea de mama iubitoare este daunatoare si distructiva
pentru copii.
Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi.
Fost mecanic, acum pensionar, devinesenil si apatic, evoluand treptat
spre nebunie, proces care ilustreaza naturalismul, ca formula estetica
amodernismului. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva,
de agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef
fete pentru perne decorative, picteaza tablouri, copiind carti postale ilustrate. Toate
acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau numai banii, asa cum
noteazanaratorui omniscient: "Aglae avea destula avere, stransa din chiar banii lui
Simion, privat sistematic de orice placeri".
PortretuI fizic este conturat in mod direct prin ochii lui Felix, inca de
lainceputul romanului. Simion Tulea este "un barbat in varsta, cu papuci verzi in
picioare si cu o broboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un mic smoc de
barba". Marginalizat de toata familia sa, Simion statea retras pe o canapea si
"broda cu lana de felurite culori o bucata de etamina, intinsa pe un mic gherghef.
Intamplarile, faptele si comportamentul personajului creioneaza, indirect, o
personalitate labila si ignorata de intreaga familie. Simion se imbolnaveste, "slabea
vazand cu ochii", desi mananca incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i arata cu
mandrie la toata lumea, devenind ridicol, deoarece era numai piele si os.
Opinia celorlalte personaje constituie un alt procedeu indirect de
caracterizare a lui Simion Tulea. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea
indemanatic, care-i prescrie un regim alimentar, declarand ca nu e nimic grav, iar
Aglae ii reproseaza ca e ipohondru si ca se preface. Felix isi da seama ca batranul
nu mai e in toate mintile, pentru ca isi scotea afara rufaria si se plangea ca
dusmanii vor sa-i omoare hainele. Simion este din ce in ce mai bolnav, "cu fata
supta si cu parul foarte albit, avea o privire fanatica, de-o fixitate suparatoare". Se
credea Iisus, "purtatorul cuvantului dumnezeiesc" si spunea ca tocmai a inviat:
"Ieri am inviat". Nu are responsabilitate, nu constientizeaza statutul de tata si
nici nu-si iubeste copiii, iar pe Olimpia nu o recunoaste drept fiica lui. Destinul
sau este tragic, el innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann intr-un
ospiciu, unde este abandonat si uitat de intreaga familie.
Aurica Tulea este fiica cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea si
delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfeirsit unui automatism
psihologic si intruchipeaza tipul fetei batrane.
La sosirea sa in casa Giurgiuveanu, Felix, in ipostaza de personaj-martor, vede
"o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, fata prelunga,
sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de-cozi
impletite", aratand mult mai in varsta, deoarece este fardata strident, are trupul slab
si uscat, parul rarit. De remarcat este elementul genetic, prin care se
sugereaza, indirect, faptul ca trasaturile fizice accentueaza asemanarea Auricai cu
Aglae si din punct de vedere moral, reliefand rautatea si firea veninoasa care
definesc ambele personaje. Acest procedeu este
propriu naturalismului, component al formulei estetice moderne, prin devierea
psihologica a unor personaje, proces motivat prin factorul ereditar, care se
manifesta si la Titi Tulea.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a Auricai,
care evidentiaza trasaturi tipice alepersonajului realist. Avida dupa
barbati, este obsedata de maritis si vede in oricine un posibil pretendent, fara sa
ia in considerare dragostea, sentiment indestructibil intr-o casnicie. Insistentele ei
insinuoase, comportamentul agasantde "fata cuminte" pun pe fuga toti barbatii.
Este "indragostita" din principiu, luand in calcul orice barbat aflat in preajma: pe
Felix il pandeste si-l hartuieste, de aceea tanarul " fugi pe poarta repede, in oras,
cand simti ca se iveste Aurica prin fund"; pe Pascalopol, pe care nu-l intelege in
dragostea lui pentru Otilia ("ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?"); pe evreul
Weissmann, pe care l-ar vrea de barbat chiar daca el este de alta religie. Cand Titi
se insoara dintr-o pura intamplare, ea o invidiaza pe Ana si exclama impresionata:
"Ce fericiti trebuie sa fiti!".
Rautatea si ura ei se indreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si mama
sa, ca stie sa se agate de gatul barbatilor. Invidia ii intuneca judecata in asemenea
grad, meat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind
nesuferita si artagoasa. Cand Otilia era mai mica, Aurica se duce la ea la scoala si,
intrebata fiind daca o cauta pe verisoara ei, ea raspunde mieros: "Mda, [...] dar nu
mi-e verisoara. E o fata pe care o crestem din mila. Numai de-ar invata."
Lipsita de farmec, generozitate, noblete, delicatetc si sensibilitate, ea seamana cu
Aglae, fiind acra, rea, uracioasa si antipatica.
 Cocheteaza disperata cu Weissmann, dar atunci cand face aluzii la o eventuala
casatorie, tanarul se sperie si pleaca repede. Dandu-si seama de diagnostic, Felix
constata profesional: "Trece printr-o criza sexuala. Trebuie neaparat sa profeseze
amorul liber". Dupa un nou esec in cucerirea unui barbat, Aurica "fu prada unei
nebunii mute, calme. Apoi capata o fizionomie desperata, patetica, [...] se vopsi si
mai violent pe fata si-si incepu turneele pe Calea Victoriei".
Plimbarile Auricai pe Calea Victoriei, in goana dupa barbati, devin din ce in ce
mai dese si mai rapide, adevarate raiduri, ceea ce denota, indirect, disperarea
nestapanita, obsesia, stari ce-i modifica vizibil fizionomia. Felix observa ca Aurica
se schimba "in chip sinistru", imbatraiiea de timpuriu, iar toate fardurile ei nu
puteau ascunde asemanarea cu maica-sa. "Parul i se facea moale, mort, ca de
peruca, grasimea ti reconstituia prematur masca senila a Aglaei". Ca procedeu
artistic de caracterizare indirecta, elementul genetic este sugestiv pentru
descendenta nociva a eroinei. Pascalopol este singurul care are indrazneala sa-i
spuna adevarul despre insuccesul ei la barbati, dar Aurica nu intelege nimic din
sfatul mosterului: "In genere, omul preocupat prea mult de problema succesului nu
izbuteste. Barbatilor le plac femeile care nu umbla dupa ei, nepasatoare. Cand o
mama face prea multa valva cu intentia de a marita o fata, rateaza chestia, fiindca
pretendentii se sperie." Ea ramane nemaritata si realizeaza, instinctiv, drama pe
care o traieste din cauza unei mame posesive si autoritare, care-i ingradise
libertatea de gandire si de actiune. Cand Otilia, generoasa, ii daruieste planul, ea
izbucneste intr-o efuziune sentimental sincera: "Totdeauna te-am iubit pe tine, ca
ai fost sincera si n-am aprobat-o pe mama. [...] Te fericesc in fond, ca esti libera si
poti sa faci ce vrei. Daca n-aveam eu familia pe cap, azi eram fericita”.
Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un
tanar neputincios, incapabil de a gandi ceva creativ.
Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, ca personaj-
martor, cu prilejul primei sale vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varsta
decat Felix cu cativa ani", avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua",
semanand cu Simion la barbisonul abia schitat de cateva tuleie, reiesind de
aici elementul genetic ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, prin care se
sugereaza labilitatea psihica a personajului.
Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare
indirecta, evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Titi este dominat
de automatisme, ca si tatal sau, copiaza note muzicale si carti postale, nu este in
stare sa invete si ramane repetent de mai multe ori, fiind nevoit sa abandoneze
scoala. Este incurajat de mama sa, Aglae, in manifestarile psihice, cand, aflat in
criza, se leagana ore in sir. Il mosteneste ereditar pe tatal sau, Simion Tulea,
devenind treptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce se petrece in jurul lui,
fiind previzibila evolutia sa spre dementa senila. Acest procedeu este
propriu naturalismului, argument ce vine in sprijinul fornmlei estetice
moderne,avand ca nucleu devierea psihologica a unor personaje. Titi se tulbura
erotic, devenind irascibil in preajma femeilor si, lipsit total de personalitatc, li
cere sfatul si o asculta pe Aglae chiar in relatiile amoroase, aceasta dirijandu-i
intreaga viata, ca autoritatea suprema cu care tanarul ii ameninta pe toti cei care-l
supara: "Va spun la mama!"
Olimpia Tulea (Ratiu) este fata cea mare a familiei Tulea si sotia lui Stanica
Ratiu.
Portretul fizic evidentiaza elementul genetic in descendenta masculina si
sugereaza, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, firea placida a femeii:
"Olimpia semana in chip izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata la fel,
in doua, in chip suparator pentru o femeie. Era maslinie la fata si
cam planturoasa, si cativa peri ii conturau o usoara mustata. Sprancenele, ca si la
Titi, erau imbinate viguros deasupra nasului".
Tehnica detaliului releva caracterul eroinei, care vorbea "moale sententios si cu
o mare convictiune (convingere -n.n.)". Placida si lenesa, Olimpia nu are energia
de a se lupta pentru zestrea pe care i-o promisese Simion si de aceea Stanica nu
voia sa se casatoreasca legal cu ea, desi aveau un copil. Barbatul se enerveaza din
cauza nepasarii Olimpiei si o caracterizeaza direct ca "sta ca o dobitoaca, nu cere
nimic, nu descopera nimic, o sa moara toti si n-o sa-i ramana niciun ac".
Dupa ce se casatoresc, Olimpia si Stanica vin mereu la masa la Aglae, uitand cu
desavarsire de copilul care avea numai doua luni. Relu moare din cauza neglijentei
si inconstientei Olimpiei, care "primi lovitura cu mare calm, aproape ca o
usurare". Iresponsabila si total lipsita de sentimente materne, Olimpia este
"nepasatoare, plictisita" la inmormantarea copilului si nici nu se gandeste ca ar
putea suporta ei cheltuielile.
Incapabila sa recepteze realitatea din cauza lenei structurale, nu-si da seama
ce se-ntampla nici atunci cand sotul ei o paraseste. Dupa ce Stanica fura banii lui
Giugiuveanu si devine bogat, constata ca Olimpia "il plictisea" si-i spune ca vrea sa
se desparta de ea si "de jure". Ea isi inchipuie "ca bate campii ca de obicei", asa ca,
somnoroasa fiind, "casca lenesa si adormi adanc", fara sa inteleaga ceva din
discursul lui Stanica. In cele din urma, ea accepta sa divorteze si astfel destinul ei
se aliniaza aceluia al lui Titi si al Auricai.
Relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate, lipsite de sinceritate si
de legaturi afectuoase, asa cum remarca Felix: "Curioasa familie [...]. Niciunul nu
are cea mai mica iubire pentru ceialalt, toti se barfesc si se urasc".
 In 1932, vorbind despre directia pe care trebuie sa o urmeze romanul romanesc,
daca sa fie balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Calinescu
argumenta ca "trebuie sa fim cat mai originali, si ceea ce confera originalitate unui
roman nu este metoda, ci realismul fundamental, [...] literatura nu e in legatura cu
psihologia, ci cu sufletul uman".