Energia Valurilor

Moruz Andreea
 Introducere

Potenţialul energetic al mărilor şi oceanelor constă

în energia termică pe care o înmagazinează straturile de
apă de suprafaţă sub influenţa radiaţiei solare, precum şi
în energia mecanică furnizată de valuri, de curenţii
marini şi de maree.
Cercetările la nivel mondial se concentrează pe
transformarea şi valorificarea energiei valurilor de vânt,
incluzând aici şi valurile de hulă.
În imaginea din dreapta poate fi observată
distribuţia resursei energetice a valurilor la nivel
mondial.
 Conversia energiei valurilor în energie electrică

 
Convertizoarele de energie ale valurilor (WEC) captează
energia conținută în valurile oceanului pentru a genera electricitate.
Există o gamă largă de tehnologii ale energiei valurilor. Fiecare
tehnologie folosește soluții diferite pentru a absorbi energia din valuri și
poate fi aplicată în funcție de adâncimea apei și de locație (linia
țărmului, lângă țăr, în larg).

Tehnologiile utilizate pentru captarea energiei valurilor constau

dintr-un număr de componente:
1) structura și motorul primar care captează energia valului;
2) fundația sau ancorarea care mențin structura și motorul
principal în loc;
3) sistemul de priză de putere (PTO) prin care energia mecanică
este convertită în energie electrică;
4) sistemele de control pentru a proteja și optimiza performanța în
condiții de funcționare.
Tehnologii
utilizate Versiunile constructive
existente se împart în două
categorii principale: cu
captarea energiei la
suprafaţa apei şi cu
captarea energiei pe baza
fluctuaţiilor de presiune la
mică adâncime.
Convertoarele de energie a
valurilor pot fi flotante sau
submersate în întregime
imediat sub suprafaţa apei.
De asemenea, pot fi
amplasate pe ţărm sau pe
fundul mării în ape de
adâncime mică.
 Captatoarele oscilante flotante, sunt formate
din mai multe segmente flotante articulate, aşezate
perpendicular pe direcţia de deplasare a valului.
Şirul de segmente se “mulează” pe suprafaţa apei,
luând forma valurilor. În zona articulaţiilor se află
elementele care preiau energia mecanică a
valurilor. Cel mai cunoscut sistem de acest tip este
Pelamis. Pistoanele din zona articulaţiilor
pompează ulei către motoarele hidraulice
amplasate în interiorul fiecărui segment care, la
rândul lor, antrenează generatoare electrice.
 Din aceeaşi categorie face parte şi sistemul
Salter Duck.
Echipamentele din această categorie limitări
din punct de vedere al energiei pe care o pot
produce, astfel că energia disponibilă este
maximă la suprafaţă şi scade odată cu
adâncimea.
De aceea, cu cât un element flotant este
scufundat mai mult, cu atât energia pe care o
poate extrage este mai mică.
 Punctele de absorbţie axial-simetrice sunt
elemente flotante ancorate de fundul mării, cu
dimensiuni mici în raport cu lungimea valului,
ceea ce le permite să absoarbă energia valurilor
indiferent de direcţia lor de deplasare. Mişcarea
relativă dintre elementul fixat pe fundul mării şi
cel flotant este folosită pentru a antrena un
generator electric, transmiterea mişcării făcându-
se de obicei hidraulic.
 Convertoarele oscilaţiei de nivel al valului
au în componenţă panouri flotante, amplasate
imediat sub suprafaţă sau la suprafaţă, acestea
fiind fixate de un suport amplasat pe fundul mării
prin intermediul unui braţ pivotant. Mişcarea
moleculelor de apă antrenează panourile într-o
mişcare oscilatorie pe direcţia de deplasare a
valului. Pistoanele cuplate la panouri generează
presiune într-un circuit hidraulic, antrenând un
generator electric prin intermediul unui motor
hidraulic.
 Captatorul pneumatic al energiei valurilor, denumit
şi piston lichid sau coloana oscilantă de apă, transferă
energia generată de mişcarea oscilantă verticală a valurilor
către aerul dintr-o incintă construită pe ţărm sau în larg.
Aerul este pompat, respectiv aspirat în mod alternativ
în incintă, antrenând o turbină cuplată la un generator
electric. În cele mai multe cazuri se utilizeaza turbine
bidirecţionale Wells, însă turbina Hanna reprezintă o
variantă mai eficientă.
Instalaţiile cu plan înclinat sunt
structuri care utilizează ascensiunea
apei pe o pantă artificială (datorită
vitezei de deplasare a valului) pentru a
umple un bazin până la un nivel aflat
deasupra nivelului mediu al mării. Apa
din bazin se scurge în mare printr-unul
sau mai multe spaţii în care sunt
amplasate turbine cuplate la generatoare
electrice. Aceste instalaţii pot fi
construite pe ţărm, unde valurile pot
escalada un plan înclinat pentru a umple
rezervorul, sau pot fi flotante.
 Impactul asupra mediului

 Instalarea parcurilor de mari dimensiuni de generatoare

marine poate afecta negativ activitatea piscicolă în zonă.

 Pe de altă parte acest aspect are şi o latură pozitivă, ca

urmare a faptului că, din acest motiv, regiunile
respective pot deveni arii protejate în care va creşte
densitatea şi diversitatea diferitelor specii de peşti.
 Concluzii
 

Pe lângă provocarea tehnologică, energia valurilor se confruntă cu bariere similare ca industria eoliană offshore
și a energiei mareomotrice:
i) incertitudine privind reglementarea și impactul asupra mediului;
ii) nevoia de investiții: având în vedere costurile actuale și proiectate, este necesară o atracție de piață care să atragă
investiții private;
iii) infrastructură insuficientă: conexiunile la rețeaua offshore, cum ar fi instalațiile portuare pentru a efectua
operațiuni de operare și întreținere, sunt extrem de costisitoare și inexistente;
iv) proceduri de planificare și de acordare a licențelor: cheie pentru evitarea posibilelor conflicte între diferiții
utilizatori maritim sau pentru a reduce eventualele proceduri administrative costisitoare.