SUBIECTE PENTRU EXAMENUL TEORETIC SCRIS la disciplina AMENAJRI HIDROTEHNICE an universitar 2011-2012

I. NOTIUNI FUNDAMENTALE

01. Definirea Economiei Apelor; domenii principale. Economia apelor reprezinta acea ramura din cadrul economiei unei tari care are ca obiect totalitatea masurilor necesare pentru folosirea rationala a resurselor de apa. Domeniile principale ale economiei apelor sunt: - hidroenergetica se ocupa cu amenajarea si exploatarea energiei apelor, - transporturi pe apa (fluviale, maritime) se ocupa cu amenajarile de regularizare a cursurilor de apa in vederea navigatiei, amenajarile portuare si de aparare a coastelor etc., - hidroamelioratii se ocupa cu amenajarile care au ca scop irigarea si alimentarea cu apa sau respectiv drenarea zonelor agricole, - alimentari cu apa si canalizari se ocupa cu amenajarile de profil necesare centrelor populate sau industriale, - folosinte diverse amenajari pentru combaterea actiunii distructive a apelor (viituri, inundatii, erodari, degradarea solului etc.), amenajari sanitare, piscicole, sportive s.a.m.d. 02. Principiile folosirii complexe a apelor. In vederea atingerii unui randament maxim un curs de apa trebuie amenajat astfel incat sa fie asigurata folosirea complexa prin satisfacerea simultana a mai multor scopuri. Principiile generale de folosire complexa a apelor sunt: - asigurarea posibilitatii utilizarii concomitente a unui curs de apa in mai multe scopuri, - asigurarea posibilitatilor de folosire complexa a cursului de apa si pentru viitor, - respectarea si inglobarea folosintelor deja amenajate in exploatarea complexa a unui curs de apa. Atunci cand planul de amenajare complexa al unui curs de apa duce la satisfacerea rationala si economica a mai multor folosinte, respectiv sunt puse in valoare toate posibilitatile acelei resurse de apa, se spune ca folosirea este integrala. 03. Modurile de actiune a apei asupra constructiilor hidrotehnice. In afara de actiunile si solicitarile curente, constructiile hidrotehnice sunt supuse si la actiunea apei, aceasta manifestandu-se sub patru moduri generale: - actiunea mecanica presiunea hidrostatica (exercitata de apa in repaus) si presiunea hidrodinamica (exercitata de apa in miscare, respectiv suprapresiunile provocate de apele infiltrate, de valuri sau de undele seismice), - actiunea fizica erodarea suprafetelor cu care apa in miscare vine in contact, - actiunea chimica exercitata de apele agresive asupra materialelor din care sunt executate constructiile, - actiunea biologica exercitata sub forma coroziunii produse prin intermediul diverselor organisme dezvoltate in apa (alge, muschi, bacterii, ciuperci etc.).

04. Clasificarea constructiilor hidrotehnice. In funcie de rolul ndeplinit in cadrul amenajrilor hidrotehnice, se disting urmtoarele tipuri de construcii hidrotehnice: - construcii generale - utilizate in diverse ramuri ale economiei apelor (construcii de retenie, construcii de derivaie, construcii de regularizare, construcii de descrcare, construcii pentru captarea apei, construcii de aduciune); - construcii hidrotehnice speciale - specifice unei ramuri distincte a economiei apelor (construcii hidroenergetice, construcii hidroameliorative, construcii pentru cai navigabile, construcii portuare, construcii pentru alimentari cu apa si canalizri, construcii pentru diverse folosine). In ceea ce privete importanta lor, construciile hidrotehnice se ncadreaz in cinci clase: clasa I construcii de importanta deosebita, clasa II construcii de importanta mare, clasa III construcii de importanta mijlocie, clasa IV construcii de importanta redusa, clasa IV construcii de importanta foarte redusa. Relativ la durata de funcionare se disting construcii hidrotehnice permanente (durata de exploatare egala cu durata de existenta) si construcii hidrotehnice provizorii, iar relativ la nsemntatea lor funcionala in cadrul amenajrii hidrotehnice se disting construcii hidrotehnice principale (in caz de avarie determina fie scoaterea din funciune a amenajrii, fie micorarea considerabila a capacitaii de funcionare acesteia) si construcii hidrotehnice secundare (avarierea acestora nu are efecte deosebite asupra funcionarii amenajrii). 05. Tipurile principale de amenajari hidrotehnice. O amenajare hidroenergetica urmrete nlturarea intr-o msur cat mai mare a pierderilor de energie naturale de pe cursul de apa si concentrarea cderii disponibile pe un sector cat mai scurt. Concentrarea unei cderi pe un curs de apa se poate realiza in trei moduri principale, distingandu-se astfel trei tipuri de amenajri hidroenergetice: - realizarea unei construcii de retenie care ridica nivelul apei si mrete seciunea de curgere pe o anumita distanta nspre amonte, ceea ce reprezinta o amenajare de tip uzina-baraj (centrala hidroelectrica este dispusa imediat aval de construcia de retenie, ntreaga cdere realizndu-se prin intermediul acesteia din urma); - realizarea unei construcii de derivare a apei din albia naturala intr-o aduciune cu panta redusa care ar asigura condiii de curgere mai favorabile, ceea ce reprezinta o amenajare cu derivaie (centrala este dispusa la captul aval al unei derivaii, cderea obinndu-se prin reducerea pantei de curgere); - adoptarea unei soluii mixte, ceea ce reprezinta o amenajare mixta (cuprinde att construcie de retenie cat si de aduciune, centrala exploatnd o cdere formata de ambele construcii).

Amenajare hidroenergetica uzina-baraj

Amenajare hidroenergetica de derivaie

Amenajare hidroenergetica mixta, cu baraj si derivaie

Amenajare hidroenergetica mixta subterana

06. Evaluarea energiei si puterii hidraulice; unitati de masura. Daca un volum de apa V [m3], cu masa specifica = 1000 kg/m3, se gsete la nlimea H [m] deasupra unui nivel dat, acesta poseda o energie teoretica-bruta exprimata prin relaia: [kgm2/s2] n care unitile de msur:

Tinand cont de transformarea unitatilor de masura, la golirea unui lac de acumulare cu un volum util V [m3] si o cdere HG [m] fat de centrul sau de greutate se obtine o energie bruta: [kWh] Daca volumul V parcurge diferena de nivel H cu o viteza uniforma n timpul t [s], puterea hidraulic brut dezvoltat este:

[kgm2/s3 = W] n care s-a inut cont de faptul ca volumul scurs n unitatea de timp reprezint debitul Q [m3/s] innd seama c 1 CP = 745.7 W si ca 1 kW = 1000 W, expresia puterii se poate scrie: [CP] respectiv [kW] Energia neta si respectiv puterea neta se obine corectnd formulele anterioare cu randamentul total al amenajrii in care h reprezint randamentul hidraulic al amenajarii (raportul intre cderea neta Hn si cea bruta Hbr la turbine) , t reprezint randamentul turbinei, g reprezint randamentul generatorului, iar tr reprezint randamentul transformatorului. Aceste randamente variaz in raport cu puterea unitii, cu sarcina, cu tipul mainii (turbinei), cu gradul de uzur etc. Admind spre exemplu un randament total (acceptabil) = 0.73, energia neta obtinuta si respectiv puterea net dobndit la ieirea din transformator sunt: [kWh] [kW] 07. Elementele constructive ale amenajarilor hidrotehnice. Amenajarile hidrotehnice sunt alcatuite in general din urmatoarele elemente constructive principale: baraje (de retentie sau de derivatie) cu rolul de a ridica nivelul apei in vederea concentrarii caderii, in vederea regularizarii curgerii sau in vederea devierii unor debite; descarcatori de ape (de suprafata sau de adancime) cu rol de evacuare a apelor mari si de reglare a nivelurilor de apa in acumulari; prize de apa (in constructia de retentie sau pe mal) destinate captarii unor debite de apa si conducerea lor la aductiune; aductiuni (cu nivel liber sau sub presiune) cu rolul de a transporta debitele de apa de la punctul de captare spre folosinte; camere de echilibru (camere de incarcare in cazul aductiunilor cu nivel liber, respectiv castele de echilibru in cazul aductiunilor sub presiune) cu rolul de a limita suprapresiunile dinamice si de a mentine echilibrul hidraulic la manevrarea vanelor;

case de vane dispuse in general imediat aval de camerele de echilibru si continand mecanismele de inchidere/deschidere a curgerii apei si instalatiile de aerisire si control pentru conducte; conducte / galerii fortate (cu unul sau mai multe fire) cu rolul de a conduce apa la centrala hidroelectrica prin concentrarea caderii pe un traseu cat mai scurt in plan; centrale hidroelectrice cuprinzand cladirile supraterane sau camerele subterane in care sunt instalate vanele, turbinele, generatoarele electrice, mecanisme de reglare, transformatoare, instalatii anexe; canale / galerii de fuga cu rolul de a conduce apele in general prin curgere libera spre punctele de restitutie in cursurile de apa. Se mentioneaza ca o amenajare hidrotehnica poate contine toate elementele constructive sau numai o parte dintre acestea, in functie de conditiile naturale ale amplasamentului si de schema adoptata in consecina. 08. Principii care stau la baza elaborarii schemelor amenajarilor hidrotehnice. In vederea valorificarii complexe optime a resurselor oferite de cursurile de apa este indicat ca la elaborarea schemelor de amenajara sa se tina seama de urmatoarele principii: - posibilitatile si conditiile tehnico-economice de amenajare integrala a unui curs de apa se stabilesc pe baza cunoasterii conditiilor naturale fizico-geografice, urmarindu-se dezvoltarea de scheme generale de amenajare pe bazine hidrografice largi, principale; - pornind de la conditiile naturale ale bazinului, se studiaza mai multe variante de scheme de amenajare astfel incat sa rezulte solutia optima de adaptare, de eficienta maxima; - in cadrul schemelor de amenajare se urmareste realizarea de lacuri de acumulare care sa permita regularizarea debitelor si reducerea pierderilor de apa; pe sectoarele superioare ale cursurilor de apa se prevad lacuri de acumulare mari a caror debite regularizate pot fi exploatate atat in uzine hidroelectrice de mare cadere cat si prin intermediul unor uzine in aval dispuse in cascada; - debitele si caderile disponibile pe sectoarele superioare ale cursurilor de apa vor fi concentrate spre un numar redus de centrale prin realizarea de aductiuni principale lungi si aductiuni secundare, acestea din urma colectand debitele cursurilor de apa mai mici din acelasi bazin sau din bazinele invecinate; - completarea uzinelor hidroenergetice de varf cu grupuri de acumulare a energiei potentiale prin pompaj. 09. Factori care influenteaza resursele hidroenergetice si exploatarea acestora; Potential hidroenergetic. Factorii principali care influenteaza resursele hidrotehnice precum si posibilitatile de exploatare ale acestora sunt: - marimea si distributia precipitatiilor, variatia coeficientilor de scurgere, marimea si variatia debitelor cursurilor de apa; - relieful teritoriului si forma retelei hidrografice naturale; - structura geologica a bazinului hidrografic; - posibilitatile de regularizare a debitelor mari prin lacuri de acumulare; - alti factori ca de exemplu nivelul pregatirii tehnice in domeniul proiectarii si executarii lucrarilor specifice, costul amenajarii, capacitatea economica a dezvoltatorului etc. Cele trei categorii principale de potential hidroenergetic, considerate in studiul si estimarea resurselor hidroenergetice, sunt: - potentialul teoretic reprezentat de energia totala bruta disponibila a apelor din cadrul unui bazin hidrografic; se considera prin intermediul potentialului de precipitatii (echivalentul energetic al volumului de apa din precipitatiile care cad pe suprafata bazinului, fata de un nivel de referinta dat, GWh/ankm2), a potentialului de scurgere pe versanti (echivalentul energetic al volumului total de apa care se scurge pe suprafata bazinului, fata de

un nivel de referinta dat), respectiv a potentialului cursurilor de apa (energia hidraulica totala disponibila a debitelor din cursurile de apa, de la izvoare pana la un nivel de referinta dat, kW/km sau GWh/an.km); - potentialul amenajabil tehnic reprezentat de puterea si energia electrica care ar putea fi produsa prin amenajarea potentialului teoretic in masura in care acest lucru este posibil in anumite conditii tehnice date; se obtine tinand seama de pierderile care apar la transformarea din energie hidraulica in energie electrica; - potentialul amenajabil economic reprezentat de puterea si energia electrica produsa de uzinele hidroelectrice care pot fi realizate in conditiile specifice ale unei etape de dezvoltare economica.

II. BARAJE DIN MATERIALE LOCALE

01. Clasificarea barajelor de piatra; etansare; schematizare. In functie de tipul materialului utilizat si de modul de punere in opera a acestuia, se disting: baraje de anrocamente piatr aruncat, baraje de zidrie uscat piatr aezat regulat, baraje de anrocamente i zidrie, baraje de piatr (anrocamente) i pmnt. In ceea ce priveste elementul de etanare, acesta poate fi dispus n interiorul corpului barajului (aproximativ central), in acest caz fiind denumit diafragm, smbure sau nucleu, respectiv poate fi dispus pe paramentul amonte, caz in care este denumit ecran sau masc.

in care: a baraj de anrocamente; b baraj de zidrie uscata; c baraj de anrocamente si zidrie; d baraj de anrocamente si pmnt; 1 anrocamente; 2 zidrie; 3 pmnt. 02. Conditii specifice care influenteaza realizarea barajelor de piatra. Condiii geologice: avand in vedere ca barajele de piatra transmit terenului de fundare eforturi unitare mai mici dect un baraj de beton de nlime egal dar mai mari dect un baraj de pmnt, calitatea terenului poate fi medie, urmarindu-se s asigure tasri reduse si stabilitate, permeabilitate redus, rezisten la aciunea apei infiltrate. Astfel, barajele nalte se pot realiza pe terenuri stncoase mai slabe, iar barajele de inaltimi mai mici (30..40m) pe terenuri nestncoase. Condiii morfologice: barajele de piatra pot fi realizate in vi de orice form, morfologia vii influenand soluia de etanare i de amplasare a descrctorilor. Condiii climaterice (precipitaii, temperaturi sczute) influeneaz nesemnificativ punerea n oper a anrocamentelor, dar influeneaz punerea n oper a elementului de etanare.

Conditiile de relief influeneaz alegerea soluiei n ceea ce privete materialele de construcie specifice n zon: regiuni de es baraje de pmnt (materiale aluvionare), zone muntoase baraje de anrocamente. Conditiile reprezentate de regimul hidrologic (debite, viituri) influeneaz alegerea soluiei de deviere a apelor i de amplasare a descrctorilor. 03. Alcatuirea barajelor din anrocamente. Corpul se executa exclusiv din anrocamente, iar etanarea se realizeaz n mod curent cu ecran din beton, beton armat, beton bituminos, metal, lemn. Profilul transversal tip este alcatuit dinspre amonte spre aval dupa cum urmeaza: ecran (parament amonte) sprijinit de vatr strat suport (zidrie uscat sau piatr cu granula de max. 0.50m aezat ngrijit) prismul de rezistent (anrocamente). Stabilitatea barajelor din anrocamente se refera att la alunecare n ansamblu cat si la fiecare taluz n parte. Inclinarea taluzurilor este influenat de tipul si nlimea barajului, de caracteristicile granulei si de gradul de compactare, respectiv de ncrcri. Inclinarile taluzelor barajelor de anrocamente (piatr aruncat) se situeaza intre 1:1.2 1:1.4 n aval (panta natural, sau 1:1.5 1:2 n condiii dificile de fundare), respectiv intre 1:1.1 1:1.3 n amonte (zidria uscat si ecranul determin o stabilitate mai bun). Raportul ntre baz si nlime este de cca 2.75, iar volumul de goluri se situeaza intre 3545% din volumul geometric. 04. Alcatuirea barajelor din zidarie de piatra. Corpul este realizat din zidrie uscat (pietre ngrijit alese, uneori prelucrate), golurile fiind umplute cu piatr spart astfel incat ansambul sa prezinte deformabilitate redus. Etanarea se realizeaz n mod curent cu ecran din beton armat, dar uneori cu ecran de lemn, metal sau chiar din material bituminos. Inclinarile taluzelor barajelor din zidrie se execut cu valori cuprinse intre 1:0.7 1:1.0 n aval (sau 1:1.3 n condiii dificile de fundare), respectiv intre 1:0.5 1:1.0 n amonte. Raportul ntre baz si nlime se situeaza intre 1.70 2.30, iar volumul de goluri reprezinte cca 2535% din volumul geometric. Solicitarea transmisa terenului de fundare este mai mare astfel ca pt a transmite terenului o ncrcare uniform fundaia se executa sub forma unui strat de zidrie cu mortar sau de beton, lundu-se msuri de drenare a apei infiltrate. Dei determin o economie important de material, acest tip de baraj reclam un volum important de manoper calificat. 05. Alcatuirea barajelor din anrocamente si pamant. Aceste tipuri de baraje din materiale locale au elementul de etanare din pmnt, iar corpul de rezistenta din anrocamente (n proporie de peste 50 %), materialul fiind depus / compactat n straturi. Elementul de etanare poate fi sub forma de nucleu subire (limea la baza < H, fr influen asupra pantelor taluzurilor) sau masiv (limea la baza > 1.5H, avnd influen asupra pantelor taluzurilor), respectiv sub forma de ecran subire sau gros. Intre elementul de etanare si prismele de anrocamente sunt realizate zone de trecere (filtru invers). Faa amonte a ecranului se protejeaza cu un strat de piatr (pt. mrirea stabilitii, pt. protecie mpotriva splrii). Grosimea elementului de etansare depinde de calitatile materialului, presiunea apei, amplasarea in corpul barajului (ecran partea superioara 3.5 4.5 m, nucleu partea superioara 6 8 m). Natura materialului care constituie elementul de etansare determina tipul acestuia: ecran pamant de tipul subargilelor (coeziune, unghi de frecare interioara

relativ ridicat) sau pamant cu structura mai slaba (determinand pante mai line); nucleu (stabilitate ajutata de prismele laterale) pamant cu structura mai slaba, argile (frecare si coeziune mai mica). Stratul de protectie al ecranului trebuie sa fie drenant si cu greutate volumetrica cat mai mare (strat de piatra sau alt material cu unghi de frecare interioara peste 35). 06. Deformarea barajelor de piatra (categorii/tipuri de deformatii, etapele deformarii, factori care influenteaza marimea deformatiilor). Sub actiunea incarcarilor, variabile in timp, corpul barajelor de piatra sufera doua categorii de deformatii: - deformatiile remanente cu caracter plastic si de fluaj sunt ireversibile si de marimi importante, fiind prodse atat prin schimbarea starii de indesare a materialului cat si prin sfaramarea si alunecarea reciproca a blocurilor (datorita fenomenului de consolidare sub efortul produs la descarcare, respectiv datorita fenomenului reologic de curgere sub efortul constant de lunga durata); - deformatiile elastice cu caracter reversibil. Deformarea corpului barajelor de piatra se produce pe parcursul urmatoarelor etape caracteristice: - perioada de constructie deformatiile se produc sub efectul greutatii proprii si au caracter elasto-plastic; - perioada de asteptare (de la incheierea constructiei si pana la inceperea umplerii acumularii) deformatiile au caracter de curgere sub efort constant; - perioada primei umpleri (pana la cota NNR) deformatiile sunt de curgere sub efectul greutatii proprii, respectiv elasto-plastice sub efectul presiunii hidrostatice crescatoare; - perioada de exploatare deformatiile au caracter de curgere cu viteza variabila si tendinta generala de scadere. Se disting doua tipuri de deformatii ale corpului barajelor de piatra: - generale reprezentate printr-o reasezare a umpluturii, variaza continuu timp de cativa ani si sunt relativ proportionale cu inaltimea umpluturii; - locale produse datorita asezarii haotice a pietrelor in timpul punerii in opera, sunt independente de inaltimea umpluturii si sunt greu de estimat. Factorii care influenteaza marimea deformatiilor sunt: proprietatile mecanice ale rocilor (rezistenta la compresiune, rezistenta la sfaramare, coeficientul de inmuiere), unghiul de frecare interioara, compozitia granulometrica a umpluturilor (continuitatea curbei granulometrice), coeficientul de forma al blocurilor, starea de indesare initiala, anizotropia masivului de umplutura. 07. Alcatuirea barajelor de pamant; schematizare. Construite din nisipuri, nisipuri argiloase, argile nisipoase, argile, pietriuri, barajele de pamant pot fi amplasate pe orice teren de fundare cu excepia mlurilor curgtoare, a terenurilor solubile in apa, a straturilor groase de turba sau in general a rocilor cu proprieti mecanice extrem de neuniforme. In funcie de materialul de umplutur se disting baraje omogene material de umplutur uniform care asigur prin calitile proprii atat rezistena cat i etaneitatea profilului, respectiv baraje neomogene materiale de umplutur diferite (mai multe sorturi),care asigur individual rezistena (nisipuri, pietriuri) si etaneitatea (ecrane, nuclee). Acestea din urma sunt cel mai des adoptate datorit posibilitilor variate de adaptare la condiiile locale. De asemenea se disting baraje de tip mixt, alcatuite partial din pamant, partial din piatra.

in care: A baraj omogen; B baraj neomogen; C baraj mixt, de anrocamente si pmnt. 08. Etansarea barajelor de pamant; schematizare. In ceea ce priveste tipul materialului disponibil pt etansare, barajele de pamant neomogene pot fi cu ecran / nucleu plastic argil, argil nisipoas, turb, respectiv cu ecran / nucleu (diafragm) rigid beton, beton armat, metal, lemn (pt. cazurile cnd materialul de umplutur este f. permeabil). In cazul unui teren de fundare permeabil se dispune realizarea unui element de racordare al zonei etane cu stratul de baza. Daca terenul de fundare este stncos elementul etan se racordeaz cu stnca printr-un pinten (beton, argil) care se completeaz dac este cazul cu o perdea de etanare (lapte de ciment, bitumare, argilizare), iar daca terenul de fundare este nestncos permeabil elementul de etanare se prelungete pt. atingerea stratului impermeabil sau pt. prelungirea liniilor de curent a debitului infiltrat.

Racordarea etansarii barajului cu terenul impermeabil: a cu perdea de etansare; b cu pinten de beton sau argila; c, d, e, f cu prelungirea elementului de etansare pana la stratul impermeabil; g cu anteradier de argila; h cu perete de palplanse. 09. Scheme de drenare a barajelor de pamant; punerea in opera. Funcie de existena sau absena elementelor de drenare (zone cu materiale de granulaie mare si rezisten f. mic la infiltraie cu scopul de a atrage curentul infiltrat si de a reduce zona saturate pt a asigura mrirea stabilitii taluzurilor), se disting baraje drenate sau baraje nedrenate.

Scheme de drenare a barajelor de pamant: a cu prism de drenaj; b cu saltea de drenaj; c cu drenaj tubular; 1 curba de infiltratie; 2 prism de bolovani; 3 saltea de nisip si pietris; 4 galerie longitudinala cu barbacane; 5 conducte transversale de evacuare.

Curbe de infiltratie la baraje omogene drenate: a fara apa in aval; b cu apa in aval.

Baraj omogen cu bancheta de drenaj Relativ de modul de punere n oper a materialului de umplutur, barajele de pamant pot fi cilindrate straturile de pmnt cu o anumit umiditate sunt aternute i apoi compactate prin cilindrare sau batere, sedimentate hidraulic transportul si ndesarea materialului se realizeaz hidraulic, respectiv mixte nucleul se execut prin sedimentare, iar prismele de rezisten prin cilindrare. 10. Efectul presiunii apei in porii unei umpluturi; infiltratii. Un masiv de pmnt constituie un sistem trifazic format de solid, ap si aer. Astfel, incrcnd masivul cu o sarcin exterioar (terenul de fundare solicitat de construcie) sau ncrcat succesiv de greutatea straturilor depuse (corpul barajului pe parcursul execuiei), eforturile unitare se transmit att parii solide (presiunea efectiv ef) ct i fazei lichide (presiunea apei in pori u): total = ef + u. Atunci cnd solicitarea la tiere ntr-un punct al masivului depete starea limit, starea de efort din jurul punctului respectiv duce la pierderea stabilitii. Drennd masivul de pmnt (u diminuat), presiunea total scade si deci masivul este mai stabil. mpiedecnd drenarea masivului de pmnt (u crete), presiunea total creste si deci masivul i poate pierdere stabilitatea sub influena suplimentului de efort. Cu ct porii unui masiv de pmnt puin permeabil sunt mai plini de ap, cu att creterea presiunii totale este preluat n proporie mai mare de ap. Pe msur ce apa este treptat expulzat datorit presiunii exterioare, presiunea apei din pori scade i deci ncrcarea total este preluat de faza solid declansand procesul de consolidare. Infiltraiile se produc prin corpul barajului, prin terenul de fundaie, prin versani (maluri). Acest fenomen este studiat pentru atat pentru a estima pierderile de apa din lac (rezultand volumul de ap disponibil pt. folosine) cat si pentru a evalua efectele hidrostatice

i hidrodinamice asupra stabilitii paramentelor (sub punctul de izvorre pe paramentul aval pot apare erodri). Prin msuri constructive (suplimentare) de drenare se urmrete ca linia de infiltraie sa aib un nivel ct mai cobort astfel incat s nu intersecteze paramentul aval, respectiv s fie situata sub zona de nghe. Necunoscutele problemei de infiltratii, debitul specific q si dimensiunile caracteristice care definesc linia de infiltratie, se pot determina prin diverse metode dezvoltate pe baza legii lui Darcy (debitul infiltrat ca functie de coeficientul de permeabilitate k, sectiunea de curgere si pierderile de sarcina de-a lungul liniei de infiltratie). 11. Conditii de stabilitate ale barajelor de pamant. n general, pierderea stabilitii barajelor de umplutur datorit cedrii fundaiei se produce ca urmare a depirii rezistentei la tiere a pmntului n urma consolidrii lente la punerea sub sarcin. Astfel, n cazul terenurilor de fundare cu rezisten la tiere redus (<20o) se impune verificarea stabilitii acestora att pt perioada de execuie ct i pt cea de exploatare, calculndu-se efortul unitar la tiere maxim maxim. Coeficientul de siguran este dat de raportul intre capabil si maxim, si se impune > 1.5 pt zona central a fundaiei, respectiv > 2.0 pt zona piciorului taluzului. In functie de configuratia terenului de fundare se disting urmatoarele tipuri de pierdere a stabilitatii fundatiilor la barajele de pamant (1 = forma initiala a profilului, 2 = argila, 3 = nisip, 4 = linie piezometrica):

a rupere prin refulare = tasarea sub corpul barajului combinata cu ridicarea zonelor de la baza taluzurilor (teren de fundare este un pmnt argilos moale i omogen pe o adncime mai mare dect jumtatea bazei seciunii barajului)

b rupere prin alunecare = consolidarea inegal (terenul de fundare este format din straturi subiri de pmnt argilos)

c rupere prin alunecarea stratului de nisip pe stratul de argila = consolidarea inegal accelerat (terenul de fundare este format din straturi de pmnt argilos cu intercalri de straturi de nisip) n cazul barajelor din materiale locale determinarea profilului barajului se bazeaz pe condiia de stabilitate la alunecare a taluzurilor, aceasta reprezentand conditia ca forele care tind sa produc alunecarea s fie preluate de rezistena la tiere a materialului de-a lungul suprafeelor de alunecare. n mod uzual suprafeele de alunecare se consider de form circular cilindric, dar pot fi si de form spiral logaritmic, de form poligonal etc. ncrcrile luate n considerare sunt: greutatea masivului, presiunea apei, subpresiunile, presiunea valurilor, presiunea gheii, efectul infiltraiei n masiv, efectul capilaritii, efectul aciunii seismice. Coeficientul de siguran, reprezentat prin raportul intre momentul fortelor de frecare si momentul fortelor tangentiale active de-a lungul suprafetei de alunecare, trebuie sa aib valoarea 1.301.40 pt. baraje din clasa de imp. I, 1.251.30 pt. baraje din clasa de imp. II, 1.20 pt. baraje din clasa de imp. III , respectiv 1.50 daca nu se ine seama de toate ncrcrile.

III. STAVILARE

01. Definirea stavilarelor; functii; alcatuire. Stavilarele sunt baraje de mica inaltime care se construiesc pe cursurile de apa in vederea ridicarii nivelului de apa si eventual a realizarii unei acumulari. Functiunile principale ale stavilarelor sunt cea de a asigura captarea sau derivarea unor debite (pentru uzine hidroelectrice sau pentru alimentarea cu apa a unor zone rezidentiale, industriale sau agricole) si/sau cea de regularizare a nivelurilor de apa (pentru navigatie, respectiv pentru protejarea impotriva inundatiilor). Stavilarele trebuie sa fie capabile atat sa evacueze debitele in perioadele de ape mari cat si sa mentina debite derivate relativ constante catre folosinte. De asemnea, stavilarele trebuie astfel realizate si exploatate incat sa asigure atat evacuarea regulata a depunerilor aluvionare cat si evacuarea facila a corpurilor plutitoare (inclusiv gheturi), fara pierderea unor cantitati semnificative de apa. Avand in vedere toate aceste functiuni, un stavilar este in general compus dintr-o parte fixa (zidarie, beton) care sustine o serie de elemente mobile (stavile) prin a caror manevrare se poate elibera partial sau total sectiunea barata. In unele cazuri stavilarul se completeaza cu constructii de alt tip, cum ar fi diguri din materiale locale, centrale hidroelectrice, ecluze, deversori, scari de pesti etc.

Dispozitie generala si sectiune curenta (Stavilarul Paroseni): 1 radier si disipator de energie; 2 pila; 3 culee; 4 stavila segment; 5 deschidere de spalare; 6 priza de apa; 7 desnisipator; 8 canal de spalare; 9 aductiune; 10 nisa batardou.

02. Clasificarea stavilelor dupa forma; schematizari. Criteriul principal de clasificare a stavilelor se refera la forma acestora. Astfel, se disting urmtoarele tipuri de stavile, cu elementele componente corespunztor figurii: a, b, c stavila plana (1- tola, 2- antretoaze, 3- grinzi longeron, etanare); stavila plana dubla (1- stavila principala, 2- stavila secundara); stavila plana cu clapeta; d, e, f stavila segment (1- panou cuprinznd tola, antretoaze si longeroane, 2- brae laterale, 3- articulaie); stavila segment cu clapeta; stavila segment dubla; g, h, i stavila cilindrica (1- cilindru metalic, 2- cioc rezemare, 3- longeroane, 4antretoaze, 5- rigidizri, 6- cremaliera); stavila cilindrica mixta; stavila cilindrica cu clapeta; j, l, m stavila sector plutitoare (1- tola, 2- camera de presiune, 3- articulaie, 4cptueala etana, 5- opritor); stavila sector necata (1- rigidizare, 2- cptueala etana); stavila tambur (1- articulaie, 2- tola); n, o, p stavila clapeta (1- tola, 2- articulaie, 3- rigidizare, 4- tub de rigidizare); stavila clapeta burta de peste (1- rigidizare); stavila clapeta casetata (1- rigidizare); r, s stavile cu ferme hidraulice: acoperi (1- clapeta amonte, 2- clapeta aval, 3- rola, 4limitatorul cursei, 5- camera de presiune), capcana de urs (1, 2- clapete, 3- limitatorul cursei).

03. Clasificari ale stavilelor. In functie de modul de transmitere a presiunii apei, se disting: - stavile cu transmitere a actiunii catre pile / culee (plane, segment, cilindrice), - stavile cu transmitere catre radier (sector, clapete, ferme hidraulice), - stavile cu transmitere atat pilelor / culeelor cat si radierului (plane, clapete). In functie de sensul de miscare, se disting: - stavile ridicatoare (plane, segment, cilindrice), - stavile coboratoare (sector, clapete, ferme hidraulice), - stavile mixte, alcatuite din doua elemente mobile, cel superior coborator si cel inferior ridicator (plane duble, stavile cu clapete). In functie de modul de actionare, stavilele pot fi: - actionate manual (stavile de dimensiuni mici), - actionate cu dispozitive mecanice, - actionate hidraulic (sector, clapete, ferme hidraulice). In functie de materialul din care sunt realizate, se disting: - stavile metalice (otel), - stavile din lemn (aplicabile pentru deschideri si inaltimi relativ reduse), - stavile din beton armat (aplicabile rar datorita greutatii ridicate). 04. Stavile plane; generalitati. Stavilele plane reprezinta panouri verticale, cu constructie structurala relativ simpla, care blocheaza / elibereaza deschiderile dintre pile prin deplasare in nisele realizate in structura de sustinere (pile / culee). Acest tip de stavile se adopta pentru deschideri de pana la 40m si inaltimi de retentie de pana la 16m. Dezavantajele stavilelor plane constau in dificultatea evacuarii plutitorilor (necesita ridicarea completa a stavilei ceea ce reclama pile inalte si determina totodata pierderea unui volum mare de apa), respectiv in dezvoltarea unor forte de manevra relativ mari. In functie de alcatuire si material se disting stavile plane din lemn, stavile plane metalice simple, stavile metalice duble, stavile plane cu clapeta. In functie de modul de deplasare, se deosebesc stavile alunecatoare, stavile cu role, stavile tip Stoney. In functie de modul de actionare, stavilele plane pot fi cu actionare manuala, respectiv manevrate cu ajutorul electromotoarelor, fortele de manevra transmitandu-se corpului stavilei fie prin intermediul unor elemente flexibile (lanturi, cabluri), fie prin intermediul unor tije rigide. 05. Stavile segment; generalitati. Stavila segment este alcatuita dintr-un panou curb sau plan care se roteste in jurul unui ax orizontal prin intermediul a doua brate laterale articulate in pile. Bratele sunt actionate cu ajutorul unor lanturi sau tije fixate la extremitatile stavilei, iar rotirea maxima este in general de 90o. Acest tip de stavile se adopta pentru deschideri de pana la 35m si inaltimi de retentie de maxim 10m. Avantajele stavilelor segment relativ la cele plane constau in: forte de ridicare reduse, rigiditate marita, siguranta de functionare in sezonul rece, pile de grosime redusa. Totodata dezavantajele sunt reprezentate de necesitatea unor pile mai lungi si uneori mai inalte, respectiv de exercitarea unor solicitari concentrate in dreptul articulatiilor bratelor. In functie de alcatuire si mod de miscare, stavilele segment pot fi grupate in cateva tipuri principale: normale, cu clapeta, coboratoare, duble.

Stavile segment: a cu suprafata cilindrica; b cu suprafata plana (1 manta; 2 grinzi de rezistenta; 3 contravantuiri; 4 brate laterale; 5 articulatie; 6 etansare laterala) 06. Stavile sector; generalitati. Stavilele sector au sectiunea transversala alcatuita dintr-un sector de cerc, captusit pe doua fete (stavila inecata) sau pe toate cele trei fete (stavila plutitoare), care se roteste in jurul unui ax orizontal. Corpul stavilei este manevrat hidraulic (gravitational) prin coborare partiala sau totala intr-o nisa in radier, nisa si corpul stavilei formand un sistem inchis numit camera de presiune. Fiind de tip coborator, stavilele sector sunt folosite pentru reglarea nivelului de apa amonte si evacuarea corpurilor plutitoare, atat la stavilare cat si la descarcatorii de suprafata ale barajelor inalte. Aceste stavile se utilizeaza la deschideri de pana la 50m cu inaltimi de retentie de 56m. In functie de pozitia articulatiei, se disting stavile sector cu axa de rotatie in aval, respectiv cu axa de rotatie in amonte.

Stavile sector: a inecata; b plutitoare; c semiinecata; d tambur (1 corpul stavilei; 2 articulatie; 3 opritor; 4 camera de presiune; 5 pozitia coborata) 07. Stavile cilindrice; generalitati. Stavila cilindrica este alcatuita dintr-un tub cilindric orizontal rezemat la cele doua extremitati, rigidizat prin intermediul unui cadru transversal interior, care se deplaseaza prin rostogolire pe niste cremaliere inclinate fixate in pile. Avand o constructie robusta, stavila cilindrica se aplica pentru deschideri de pana la 50m si inaltimi de retentie de pana la 12m.

Avand in vedere rigiditatea deosebita a sectiunii transversale, stavilele cilindrice care acopera deschideri LH < 100m2 pot fi manevrate de la un singur capat. Spre deosebire de celelalte tipuri de stavile, dezavantajele stavilelor cilindrice constau in costul ridicat datorita greutatii mai mari si a montajului mai dificil, respectiv in faptul ca nu functioneaza automat. In functie de alcatuire, stavilele cilindrice se grupeaza in trei tipuri principale: normale, coboratoare, respectiv cu clapeta.

Stavile cilindrice normale: a cu grinda de etansare; b cu cioc inferior; c cu scut (1 cilindru de otel; 2 cremaliera; 3 grinda de lemn; 4 cioc inferior; 5 scut etans) 08. Stavile clapeta; generalitati. Stavila clapeta este reprezentata de un panou articulat la partea inferioara care se roteste in plan verical. Stavilele clapeta se aplica atat in combinatie cu alte stavile, cat si in mod independent. Avantajele principale ale stavilei clapeta constau in faptul ca aceasta permite reglarea nivelului apei in amonte, respectiv evacuarea facila a plutitorilor fara pierderi mari de apa. De asemenea, intrucat transmite sarcinile catre radier pe toata lungimea deschiderii, stavila clapeta se poate adopta in cazul unor deschideri foarte mari. Pentru a fi economice, stavilele clapeta se recomanda pentru inchiderea unor suprafete LH < 100m2, fiind aplicate in mod uzual pentru deschideri de pana la 40m sau inaltimi de retentie de pana la 4.0m. In functie de alcatuire si in consecinta de modul de dezvoltare a starii de eforturi in corpul stavilei, se disting cateva tipuri principale: stavile clapeta plane, stavile clapeta cu tub de rigidizare, stavila clapeta burta de peste.

Stavile clapeta: a plana; b cu tub inferior; c cu tub superior (1 manta; 2 antretoaza; 3 lonjeroane; 4 grinda de rezistenta; 5 diafragma de capat; 6 articulatie; 7 tub de rigidizare)

09. Alcatuirea partii fixe a stavilarelor; generalitati; radiere. Partea fixa a unui stavilar se realizeaza din beton / beton armat sau din zidarie de piatra cu mortar de ciment, iar din punct de vedere functional indeplineste urmatoarele roluri: - asigura crearea sectiunii de retentie impreuna cu elementele mobile, - asigura sustinerea elementelor mobile (stavile, batardouri) si amplasarea dispozitivelor de manevra a acestora, - etanseaza constructia de retentie la partea inferioara si catre maluri, - asigura disiparea energiei apei deversate, - asigura circulatia peste stavilar prin amenajari auxiliare. Alcatuirea partii fixe a stavilarelor depinde de caracteristicile geologice si morfologice ale amplasamentului, de tipul stavilelor, de conditiile de evacuare a apelor mari, respectiv de disiparea energiei. Relativ la dispunerea descarcatorilor, stavilarele se impart in trei grupe: cu descarcatori de suprafata, cu descarcatori de fund, respectiv cu descarcare mixta. Din punct de vedere constructiv, partea fixa a stavilarelor este alcatuita din: radier, pile, culee.

Tipuri de radier: a fundat pe stanca; b cu pinteni incastrati; c cu pinteni articulati; d cu palplanse; e cu pinteni cheson; f cu palplanse neincastrate; g cu perdea de etansare si piloti (1 pinten amonte; 2 pinten aval; 3 articulatii; 4 cheson; 5 palplanse; 6 perdea de etansare; 7 piloti forati) 10. Sisteme de alcatuire al ansamblului pile-radier; scheme. Din punct de vedere constructiv, in functie de natura terenului de fundare si de nivelul valorilor incarcarilor, se disting trei moduri de realizare a ansamblului pile-radier: radier general, pile independente, cuve.

Sistemul radier general: a cu pile fara fundatii proprii; b cu pile cu fundatii proprii.

Sistemul cu pile independente: a in teren cu rezistente mari; b, c in teren cu rezistente medii; d, e sistem cu radier articulat; f rost pila-radier in sicane.

Sistemul cu cuve: a cu radier de grosime constanta; b cu radier cu vute; c cu radier ingrosat in camp; d cu va simpla cu prag inalt; e cuva dubla cu prag inalt; f cuva tripla cu prag inalt si rosturi de dilatatie.

Solutii combinate pt. ansamblul pile-radier: a cuve alternate cu radiere independente; b cuve alternate cu deversoare independente.

11. Generalitati privind verificarile de stabilitate a partii fixe a stavilarelor. Fortele care se iau in considerare la calculul structural al partii fixe a stavilarelor (pile / culee, radier) sunt: - greutatea proprie G (atat a elementelor constructive ale partii fixe cat si a elementelor mobile si a mecanismelor de manevrare), - presiunea hidrostatica prin componentele sale orizontala Ph si verticala Pv, - subpresiunile statica Ss si dinamica Sd, - presiunea ghetii Hg, - presiunea aluviunilor Pal si impingerile pamantului amonte Eam si aval Eav, - presiunea valurilor W, - fortele seismice din efectul masei proprii Cg si a masei de apa Ca, - fortele induse ca efect al variatiei de temperatura, - fortele provocate de tractiune sau de franarea pe caile de rulare, - presiunea vantului. In functie de importanta si frecventa lor, incarcarile care solicita stavilarele se grupeaza in fundamentale si extraordinare, iar ipotezele principale de calcul sunt: ipoteza de constructie (in care se considera ca intervin solicitarile provenite din greutatea proprie), ipoteza exploatarii normale (in care incarcarile considerate care corespund situatiei cu toate stavilele inchise si diferenta intre nivelurile de apa amonte / aval este cea critica), ipoteza de reparatie (in care se considera ca o deschidere este blocata cu batardourile de interventie, iar restul stavilelor sunt inchise), ipoteza de regim catastrofal (in care se considera ca toate stavilele sunt deschise, iar nivelul apei este cel maxim extraordinar). Indiferent de sistemul pile radier considerat, verificarea stavilarelor presupune satisfacerea urmatoarelor conditii: stabilitatea la plutire, stabilitatea la alunecare, incarcarea terenului cu presiuni mai mici decat cele admisibile, stabilitatea terenului de fundare (in cazul amplasamentelor nestancoase).

Fortele care actioneaza asupra stavilarelor

IV. DESCARCATORI

01. Efectul lacurilor de acumulare asupra undelor de viitura; ecuatia atenuarii. Un lac de acumulare artificial, creat prin constructia unui baraj, influenteaza regimul de tranzitare al viiturilor prin posibilitatile de inmagazinare si prin capacitatea de evacuare a descarcatorilor. In unele cazuri lacurile sunt dimensionate pe baza conditiei ca debitul afluent maxim (cu o probabilitate de depasire data) sa fie redus intr-o masura impusa. Desi in general nivelul apei intr-un lac de acumulare se gaseste sub nivelul crestei deversorului, este recomandabil ca in calculul atenuarii undei de viitura sa nu se conteze pe aportul acestui volum disponibil pentru inmagazinare. Astfel in mod curent calculul se face considerand ca la inceputul viiturii nivelul apei in lac se gaseste la cota crestei deversorului si deci numai volumul situat deasupra acestei cote contribuie la reducerea debitelor defluente. De asemenea, pentru a acoperi situatiile in care descarcatorii de adancime sunt nefunctionali (blocati de aluviuni, defectiuni la vane), pentru calcul atenuarii se considera numai capacitatea descarcatorilor de suprafata. Cota coronamentului constructiei de retentie se stabileste impunand peste nivelul maxim exceptional un spatiu de garda cu rolul de a retine in lac valurile provocate de vant. In mod practic se pune problema de a stabili hidrograful debitului defluent q(t) cunoscand dimensiunile deversorului, variatia volumului lacului in functie de inaltime si hidrograful debitului afluent Q(t). Astfel, ecuatia de echilibru care ilustreaza fenomenul atenuarii undei de viitura exprima faptul ca diferenta intre volumele afluente si defluente corespunzatoare intervalului de timp dt este egala cu volumul de apa inmagazinat pe suprainaltarea dh a nivelului lacului:

Atenuarea viiturii in lacul de acumulare: a notatii; b hidrografele debitelor afluente si defluente. 02. Tipuri de descarcatori hidraulici de suprafata. Avnd rol de evacuare a apelor mari si de reglare a nivelurilor de apa in acumulri, in funcie de forma lor si de poziia lor relativ la direcia generala de curgere se disting urmtoarele tipuri principale de descrctori de suprafa: deversor frontal format dintr-una sau mai multe deschideri dreptunghiulare separate prin pile, situat pe baraj in general in dreptul talvegului albiei naturale; deversor sifon reprezentat printr-un deversor frontal acoperit cu o capota etana care determina curgerea sub presiune pentru a spori capacitatea de descrcare; deversor canal situat in afara barajului la racordul acestuia cu versantul sau pe mal (corpul barajului nu permite deversarea apelor mari peste el); deversor lateral creasta deversant este plasata in lungul curbelor de nivel ale versantului, paralel cu direcia de curgere generala amonte-aval (corpul barajului nu permite

deversarea apelor mari peste el, iar versantul este abrupt limitnd limea structurii de descrcare); deversor plnie situat in afara corpului barajului, in acumulare, apa trecnd peste o creasta deversant circulara (construcia de retenie nu permite deversarea peste corpul acesteia, iar versanii nu ndeplinesc condiiile geomorfologice -rezisten, pant- necesare pt ncadrarea unui descrctor); descarcatori speciali avand o alcatuire constructiva deosebita, urmaresc marirea capacitatii de evacuare in conditiile limitarii frontului de evacuare si a inaltimii lamei deversante. 03. Descarcatori de adancime; generalitati. Descarcatorii de adancime din cadrul unei amenajari hidrotehnice sunt reprezentati de golirile de fund si evacuatorii intermediari si indeplinesc urmatoarele functii: asigura scaderea nivelulu in lacul de acumulare pentru a face posibila vizitarea si intretinerea barajului si a prizei de apa, contribuie la spalarea depunerilor aluvionare din fata barajului, pot contribuii la evacuarea debitelor de viitura, in timpul executiei barajului pot servi la devierea cursului de apa, asigura golirea rapida a lacului in caz de avarie sau in situatii speciale. Descarcatorii de adancime sunt amplasati fie in corpul barajelor sub forma de conducte, fie prin versanti sub forma de galerii. Intrucat curgerea se desfasoara sub presiune capacitatea de descarcare a descarcatorilor de adancime este mult mai mare decat cea a descarcatorilor de suprafata (deversare libera). In ceea ce priveste evacuatorii intermediari acestia au avantajul ca lucreaza sub o presiune mai redusa decat golirile de fund si deci constructia vanelor este mai simpla si cu o functionare mai sigura. Intrarea in golirea de fund se dispune deasupra talvegului peste cota volumului mort din acumulare, luand in considerare viitoarele depuneri aluvionare. La intrarea in golire se prevede cu un gratar rar (lumina 1220cm) pentru a evita infundarea golirii sau avarierea vanelor cu plutitori de adancime sau impuritati.

V. DISIPATORI DE ENERGIE

01. Energia cinetica in avalul descarcatorilor. La descarcarea debitelor de viitura apa poate ajunge in aval cu puteri foarte mari, concentrand importante energii cinetice excedentare. De asemenea, cand apele mari sunt evacuate prin descarcatorii de adancime puterea concentrata in aval ajunge la valori foarte mari. Aceasta energie cinetica excedentara aduce dupa sine modificarea regimului de curgere in aval de baraj. Astfel, vitezele mari si macropulsatiile de viteza duc la cresterea capacitatii de antrenare a curentului si au ca efect afuieri locale, iar concentrarea debitelor mareste capacitatea de transport si produce generalizarea afuierilor. In cazul paturilor aluvionare, materialele granulare (nisipuri, pietrisuri, bolovanisuri) sunt antrenate si pot aparea eroziuni importante. Pe de alta parte, in cazul paturilor stancoase curentul cu viteza mare poate patrunde in interspatiile si fisurile rocii determinand presiuni considerabile (apropiate de presiunea produsa de caderea totala a retentiei) care pot disloca fragmente si blocuri de stanca. Disiparea energiei urmareste anularea energiei cinetice excedentare de la piciorul aval al barajului, respectiv mentinerea energiei cinetice a curentului de apa in limita corespunzatoare regimului natural de curgere de pe sectorul respectiv al cursului de apa. Astfel, energia care trebuie disipata intr-o secunda pe metru liniar de latime a albiei este:

in care q este debitul defluent maxim specific, iar vb si vn sunt vitezele de curgere in sectiunea de la piciorul barajului in regim barat si respectiv in regim natural. 02. Disipatori de energie; generalitati. Evitarea sau limitarea eroziunilor in patul albiei in avalul constructiilor de retentie se realizeaza cu ajutorul unor constructii speciale denumite disipatori de energie, care au rolul de a transforma o parte cat mai mare din energia cinetica excedentara a apei descarcate prin frecari si forte inerioare. Disipatorii de energie au un rol important in asigurarea stabilitatii albiei si in protejarea fundatiilor barajului, o disipare defectuoasa putand avea consecinte grave pe parcursul exploatarii amenajarii hidrotehnice in ansamblu: descoperirea fundatiilor si pierderea stabilitatii constructiilor din zona albiei (constructia de retentie, ziduri de garda, culee, radiere etc.), eroziuni ale malurilor, scaderea nivelurilor apei in aval ca urmare a unei eroziuni generale a albiei. Din punct de vedere hidraulic cazurile in care se prevad lucrari de disipare se grupeaza dupa natura fenomenului de racordare a biefurilor: lucrari asociate descarcatorilor de suprafata (deversoarelor), lucrari asociate gurilor de evacuare a descarcatorilor de adancime (conductelor si galeriilor de golire sau deviere), respectiv lucrari asociate punctelor de rupere de panta sau de debusare in albie a curentilor cu fata libera (rapiduri de evacuare, canale de coasta sau de colectare a curentilor). Amploarea lucrarilor de disipare si gradul lor de eficienta se stabileste in functie de conditiile de conjugare hidraulica a biefurilor. 03. Disipatori de energie la descarcatori de suprafata; schematizari. Radier in aval de baraj solutia este aplicabila barajelor de mica inaltime atunci cand adancimea naturala a apei in aval este suficienta pentru a asigura formarea saltului la o gama larga de debite.

 Bazin disipator simplu cu rol de a localiza formarea saltului hidraulic in apropierea piciorului aval al barajului pentru orice combinatie de debite si niveluri. Inaltimea de apa necesara inecarii saltului este asigurata fie prin coborarea locala a biefului, fie prin construirea unui prag terminal masiv, fie printr-o solutie mixta. Bazin disipator cu radier inclinat recomandat pentru caderi mari (peste 50m) pentru a se forma saltul hidraulic fara a mari lungimea bazinului peste cea corespunzatoare unui disipator simplu. Bazine disipatoare pentru caderi mari: bazin cu redane si prag dintat, bazine disipatoare in serie. Panou trambulina sau batant solutie aplicabila barajelor cu cadere mica fundate pe terenuri aluvionare. Bazin cilindric reprezentat de un masiv de beton plasat la piciorul barajului si avand o suprafata concava (de obicei circulara de raza mica) din care iesirea se face dupa o tangenta la un unghi 45o. Rezistente locale pe parament disiparea energiei se produce chiar in limitele descarcatorului urmarindu-se reducerea volumului constructiilor de disipare din aval. Trambuline aruncatoare solutie aplicata la barajele arcuite prevazute cu centrala hidroelectrica la piciorul aval, iar descarcarea poate fi realizata numai pe deasupra constructiei respective. Caderea libera a lamei solutie aplicabila barajelor arcuite inalte la care roca rezistenta se afla aproape de suprafata, disiparea producandu-se preponderent pe parcursul caderii libere a lamei fara a se mai prevedea masuri speciale de disipare. Saltea de apa solutie necesara la barajele arcuite la care roca aval este usor erodabila, disiparea realizandu-se prin impactul lamei deversate in masa de apa dintr-un bazin creat cu ajutorul unui prag. Disiparea energiei la debusarea conductelor si galeriilor: devierea curentului in bieful aval; bazine de disipare; ciocnirea curentilor.

Radier orizontal aval de baraj: 1 deversor; 2 radier disipator; 3 protectie aval.

Bazin disipator simplu: 1 piciorul aval al barajului; 2 rost; 3 radier; 4 prag terminal; 5 risberma fixa; 6 zid de garda.

Bazin disipator cu radier in panta

Bazin disipator cu redane si prag dintat: 1 rost permanent; 2 prag terminal alternant; 3 redana.

Panou batant: a inainte de colmatare; b dupa colmatare; 1 fanta; 2 panou; 3 pieptene terminal; 4 depozit de aluviuni.

Bazin cilindric cu radier prelungit si dinti de distributie

Parament deversant cu trepte alternante

Trambuline aruncatoare la baraje arcuite: a: 1 centrala; 2 priza; 3 trambulina; b: 1 placa deversanta; 2 trambulina; 3 galerie de golire.

Disipare prin caderea libera a lamei: 1 baraj; 2 radier disipator; 3 soclu aval.

1 plot deversant; 2 golire de fund; 3 bazin de amortizare; 4 batardou aval; 5 batardou amonte.

1 baraj; 2 saltea circulara; 3 prag deversant.