Structura de prezentare a unei specii (ex.

grâul):
3.2. GRÂUL
3.2.1. Importanţă. Biologie. Ecologie.
3.2.1.1. Importanţa.
3.2.1.2. Compoziţia chimică.
3.2.1.3. Răspândirea.
3.2.1.4. Sistematică. Origine. Soiuri.
3.2.1.5. Particularităţile biologice.
3.2.1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol.
3.2.1.7. Zone ecologice.
3.2.2. Tehnologii de cultivare a grâului.
3.2.2.1. Rotaţia.
3.2.2.2. Fertilizarea.
3.2.2.3. Lucrările solului.
3.2.2.4. Sămânţa şi semănatul.
3.2.2.5. Lucrările de îngrijire.
3.2.2.6. Recoltarea.
MMDuda, 2022 1
GRÂUL (Triticum sp.)
Engl: Wheat; Fr: Blé ; Germ: Weizen

MMDuda, 2022 2
 Importanţa → “planta plantelor”, „regele cerealelor” →cea mai veche pl.
cultivată de om, Tr. boeoticum domesticit >10 mii ani de ani în urmă în Orientul
Mijlociu (Charmet G., 2011). După o mie de ani, o mutaţie la Tr. dicoccoides (numită
„emmer”) cu boabe mai mari (ce nu se mai împrăştiau aşa uşor) a făcut să fie preferat
►primul strămoş al var. cultivate.
Grâul (g.) = cultură strategică (de import. națională). E cea mai importantă pl.
alimentară →pâinea = hrana de bază pt. o mare parte a populaţiei T. Este un aliment
aproape complet. Îi lipseşte doar: provit. A (betacaroten) şi vit. C şi B12.
A fost şi o importantă sursă de sch. comerciale.
Grâul s-a răspândit, din centrul său de origine, în diferite zone ale Asiei, Africii şi
Europei, prin migraţia popoarelor. Se apreciază că g. a început să se cultive în Africa şi
Europa la înc. mileniului 7 î.H., iar în India cu 4500 ani î.H.
De fapt, civilizația europeană s-a dezv. ca o veritabilă civilizație a grâului.
La înc. erei noastre grâul (Tr. monococcum ←considerat strămoșul Tr. aestivum)
se cultiva extensiv, cu prod. max. de 5-600 kg/ha.
Abia după 1850, odată cu rev. industrială, cu asolamentul Norfolk (cu trifoi) şi
aplic. îngr. ch., după teoria germ. Justus von Liebig (în 1840) prod. s-au dublat.
Pe continentul american, grâul a ajuns prin coloniştii europeni, iar în Australia pe
la sf. sec. XVIII.
În ţara noastră, grâul se cunoaşte din neolitic (milen. V î.H.), iar pe timpul dacilor
se exporta pe Marea Neagră. Cele mai vechi urme (boabe carbonizate) atestă cultiv.
MMDuda, 2022 3
sp. Tr. monococcum (alac), Tr. dicoccum (tenchi), Tr. compactum şi prob. Tr. spelta.
Importanţa g. rezultă din:
- conţ. ridicat al boabelor în hidraţi de C şi proteine, ce sunt într-un raport
favorabil organism. uman;
- conserv. îndelungată şi transportul uşor;
- plasticitate ecologică mare →cultiv. în zone pedoclim. f. diferite;
- cultura →mecanizabilă integral.
Pâinea, aliment de bază (esenţial), are un gust plăcut, are digest. şi val. nutritivă
ridicată, asigură cca 20% din caloriile necesare.
Grâul →mat. primă pt fabric. grişurilor, pastelor făinoase (macaroane, tăiţei,
spaghete, fidea etc., în special din grâul durum), a biscuiţilor, prod. de cofetărie
şi, mai puţin pt extrag. amidonului, glucozei, dextrinei (glucidă cu moleculă
mică-praf utilă la fabric. unor cleiuri, înlocuitor al gumei arabice, materiale de
apretare ş.a.), alcoolului etc.
Germenii de g. →în hrana omului ca prod. energizante, adaos în prod. de
panificaţie;
→ băuturi terapeutice (şi din ovăz sau hrişcă). Consumul regulat stim. procesele
metabolice, întăresc imunitatea, normaliz. echil. de vit. şi min., detoxifixă
organism., încetineşte îmbătrânirea;
→obţ. unui ulei bogat în vit. E, f. apreciat în cosmetică.
MMDuda, 2022 4
Paiele de grâu →ind. celulozei şi hârtiei, furaj, aşternut în grajduri, împletituri etc.
Din prod. totală de grâu: aprox. 65% →în aliment. oamenilor, 21% ca furaj, 8% ca
mat. seminc. şi 6% →diferite prod. industriale
Fitotehnic, grâul →excelentă premergăt. pt majorit. culturilor, chiar şi pt unele
culturi succesive ←părăseşte terenul devreme. Bună pl. protectoare pe
terenurile în pantă, având un grad de acoperire a solului de 50-75%.
Compoziţia chimică
În fcţ. de soi şi cond. de veget., boabele g. comun conţin: apă 13-14%; extr.
neazotate 63-69%; proteine 12-16%; lipide cca 2%; celuloză 1,8-2,2%; subst. min.
1,6-1,8%.
Glucidele predomină în endosperm →rol energetic f. important: amidon (>90%),
alte zaharuri (2-3,5%) şi dextrine (2-2,5%).
Proteinele →componentul cel mai important d.p.d.v. al val. nutritive şi îns. de
panificaţie. Conţ. → 4-30% (în medie 11-17% în cond. ţării noastre): albumine,
globuline, prolamine şi gluteine.
Conţ. proteic este det. genetic şi infl. de cond. climatice şi de aproviz. cu N.
Tr. durum conţine 16-30% (în RO, doar în stepă >20%), iar cea mai săracă sp. e Tr.
turgidum.
Soiurile de grâu cultivate în RO conţin 13-15% proteină.

MMDuda, 2022 5
În stepă (climat cald şi secetos) şi/sau în anii secetoşi, depunerea amidonului
(form. şi umpl. bobului) e grăbită, coacerea rapidă ►% proteină mai ridicat
decât în zonele umede şi răcoroase şi în anii ploioşi sau cu irigare, când per.
de form. a b. e mai lungă, favoriz. acumul. de amidon.
Solurile bogate în N sporesc conţ. b. în N →subst. proteice şi calit. prot.
Repartizarea prot. în bob: predomină înspre exteriorul b. (în stratul aleuronic),
în embrion şi scutelum. Făina integrală de grâu e mai bogată în proteină, mai
hrănitoare, iar făina albă, mai digestibilă.
Proteinele conţin: gliadină (prolamina specifică g., 40-50%), glutenină (30-
40%), globulină (6-10%) şi albumină (3-5%). Acestea conţin aminoacizi
esenţiali, mai ales ac. glutamic= glutenul →însuş. de panificaţie ale g.
Gluten=fibre proteice din spaţiul dintre grăunciorii de amidon din endosperm, care, în
făină, înglobează grăunciorii de amidon.
Conţ. în gluten e direct proporţional cu conţ. în subst. proteice.
Panificaţia g. depinde, mai ales, de raportul între cele două comp. ale proteinei,
glutenina fiind dispersată fin gliadină. Calitatea glutenului creşte odată cu
creşt. gluteninei.
Se consideră gluten slab cel care are cca 80% gliadină şi 20% glutenină, gluten
bun 75:25, iar f. bun 66:34. Grâul bogat în gluten conţine >35% gluten umed.
MMDuda, 2022 6
Cant. de gluten depinde, în primul rând, de cond. climatice şi de N din sol, iar
calit. glut. este infl. mai ales de factorii genetici.
Tr. durum, deşi mai bogat în proteine şi gluten, are panificaţie inf. Tr. aestivum
datorită calit. mai slabe a glut. G. durum produce, însă, un aluat de calit.
sup. pt pastele făinoase. Se remarcă prin gust plăcut, capacit. mare de
absorbţie pt apă, mare flexibilitate şi rezist. la rupere, îns. sup. de fierbere,
cap. bună de conservare etc.
Vitaminele se găsesc mai ales în înveliş. bobului (în cant. mai mică în pâinea
albă decât în cea integrală)→complexul B (B1, B2, B5, B6), vit. PP, K etc.
Calitatea g. este det. de comp. ch. a b. şi se apreciază fcţ. de diversele utilizări
ale acestora, pt pâine, paste făinoase, biscuiţi etc.
Indiferent de utiliz., g. trebuie să aibă îns. bune de morărit (la măcinat
tărâţele să se separe uşor de făină), să dea o pâine de calitate →coaja
rumenă, fără crăpături, cu miezul afânat şi elastic, fiind gustoasă şi plăcut
aromată.
Pt definirea calit. panificabile a g. se ţine seama de conţ. de proteine, de cant.
şi calit. glutenului umed şi uscat, de capacit. de hidratare şi puterea de
ferment. a făinii, inclusiv capacit. aluatului (făină, apă şi drojdie) de a forma
gaze şi a rezista la presiunea acestora.
MMDuda, 2022 7
Fcţ de îns. de panificaţie (cant. şi calit. glutenului), în comerţul internaţional,
grânele sunt grupate în 3 clase de calit.:
Clasa A - grâne „tari” (calit. super., cu conţ. în proteine 14-16%, obţ. în stepa şi
silvostepa din climatul temp.→grâne de prim. din Canada şi SUA. Acestea se
amestecă cu grâne de calit. inf. (grâne „moi” din clasa C) pt. a le îmbunătăţi îns.
de panificaţie. Se mai numesc şi „grâne amelioratoare” sau „medicinale”.
Clasa B - grâne „semitari”, cu 11-13% proteine, din clim. temp. ceva mai umed
(Argentina, CSI, H, Serbia, RO), cu însuşiri intermed. ale glut., putând fi folosite
în panificaţie singure, fără amestec cu grâne „tari”. Numite şi „grâne pt
panificaţie”;
Clasa C - Clasa grânelor „moi” →grâne de calit. inf. →11% proteine, gluten slab,
fără elasticitate şi putere redusă de reţin. a gazelor ►pâine neafânată, cu pori
neuniformi. Singure doar la fabric. prăjiturilor şi biscuiţilor, iar pt panific. se
îmbunăt. cu gr. A sau cu cele mai bune din cl. B. Produse în climate umede
(oceanice, maritime) din EU de V şi pe coasta Pacificului (SUA). Folosite în
princ., pt. furaj.
În RO se pot produce grâne din cl. A în sud şi cl. B în zonele de silvostepă.

MMDuda, 2022 8
Răspândire. Grâul e cea mai cultivată plantă pe glob, în >100 țări, iar ca producţie
totală e a 4-a, după trestia de zahăr, porumb şi orez.
Are o mare plasticit. ecologică →se cult. pe toate continentele pe >215 mil. ha, între
65 lat.N (Norvegia) și 45° lat.S în Argentina, de la nivelul mării, la 3500 m (Ecuador).
Evoluţia supr. şi prod. de grâu pe glob
Suprafaţa Producţia medie Prod. totală
Anul
mil. ha % t/ha % mil. t %
1913 118,9 100 0,9 100 107 100
1950 173,3 146 1,0 112 171 160
1975 228,2 196 1,6 172 355 332
1980 237,3 200 1,9 209 444 415
1985 230,1 193 2,2 245 510 477
1990 231,6 195 2,6 286 595 556
1995 220,6 186 2,5 272 541 506
2000 213,7 180 2,7 304 585 547
2005 221,4 186 2,8 315 629 588
2009 225,4 190 3,0 336 682 637
2013 218,5 184 3,3 367 713 666
MMDuda, 2022 9
2019 215,9 182 3,5 389 766 715
Grâul era cultivat în 2019 pe cca. 215,9 mil. ha, cu o prod. medie de cca.
3,55 t/ha. Total 766 mil. t.
În 2015 erau 223,5 mil. ha (3,32 t/ha); în 2016: 219,1 mil. ha (3,42 t/ha); în
2017: 218,4 mil. ha (3,54 t/ha).

MMDuda, 2022 10
 Evoluția supr. principalelor cereale
250

200

150

100

50

grâu porumb orez

MMDuda, 2022 11
Ponderea supr. şi prod. mondiale de grâu: Asia (40-45%), Europa (fără ţări
foste URSS) 12% din supr., dar 20% din prod. totală!
Ţări mari exportat.: Fed. Rusă, SUA, UE, Canada, Australia şi Ucraina.
Mari import.: Egipt, China, Brazilia, Indonezia, Japonia, Algeria, Iran şi Coreea
de Sud.
Din totalul supr. >70% g. de t-nă în lume şi cca. 99% în RO.

G. de primăv. (prod. mai mică) se cultivă unde g. t-nă nu are cond. favorabile
(lat. şi altit. mari), în zone cu ierni aspre şi lungi, cu zăpadă >2-3 luni (când
resp. intensă a pl. duce la autoconsum şi la pieirea lor), în stepa cu ierni
geroase, fără zăpadă şi în zonele cu ierni şi prim. secetoase, dar cu veri
ploioase. Supr. mari cu g. prim. →în ţ. foste URSS (>74% din supr.), Canada
(>94%) şi SUA. Supr. mai reduse →Turcia, Iran, Maroc, Algeria, Italia etc. La
noi →în Subcarpaţii Orientali, Depr. MM, Munţii Apuseni etc.
RO e printre marile cultiv. de grâu din EU. După 1960, s-au cultivat 2,2-2,5 mil.
ha (rar <2 mil. ha).
Oscilaţiile supr. după 1989 ►resurs. financ. reduse şi dotării tehnice precare +
dificult. la valorific. prod. de grâu.

MMDuda, 2022 12
 Dinamica supr. şi producţiilor de grâu în RO
Producţia
Anul Supr. (mii ha)
medie (kg/ ha) totală (mii t)
1938 3024 1310 3961
1950 2988 804 2402
1960 2935 1211 3553
1970 2366 1436 3399
1980 2279 2781 6339
1990 2298 3212 7379
1995 2501 2961 7407
1998 1879 2557 4804
2000 1910 2314 4420
2001 2500 2800 7000
2002 2149 2050 4405
2003 1410 1750 2468
2006 2240 3450 7728
2011 1900 3680 6992
2013 2097 3479 7296
2014 2113 3590 7585
2016 2075 4054 8410
2018 2109 4803 10130
2019 2168 4749 10297
2020 2108 3036 6400
MMDuda, 2022 13
•preţ mic în 2014 ; după INS – Anuarul statistic al RO, MADR, FAO
 Suprafaţa şi producţia mondială de grâu în anul 2019, conform FAO
Continentul (Ţara) Suprafaţa (mil. ha) Prod. medie (t/ha) Prod. totală (mil. t)
AFRICA 9,8 2,8 26,9
Maroc 2,5 1,6 4,0
Algeria 2,0 2,0 3,9
AMERICA N, C 24,7 3,5 87,9
SUA 15,0 3,5 52,3
Canada 9,7 3,5 32,3
AMERICA S 9,4 3,1 29,0
Argentina 6,1 3,2 19,5
Brazilia 2,1 2,7 5,6
ASIA 98,6 3,4 337,9
India 29,3 3,5 103,6
China 23,7 5,6 133,6
Kazakstan 11,4 1,0 11,3
EUROPA 62,4 4,3 266,1
Ucraina 6,8 4,2 28,4
Franţa 5,2 7,7 40,6
Germania 3,1 7,4 26,1
Rusia 2,7 2,7 74,5
OCEANIA 12,5 MMDuda, 2022 1,9 23,3 14

TOTAL MONDIAL 215,9 3,5 765,8

Sistematica. G. ►clasa Monocotyledonopsida, ordinul Graminalis, fam. Poaceae
(Gramineae), tribul Hordeae, genul Triticum →specii cultivate sau sălbatice, cu b.
golaş sau îmbrăcat şi rahisul flexibil sau fragil.
N. Vavilov (1935) a grupat sp. de g. după nr. haploid de cromozomi (7, 14, 21), în
trei secţii: grâne diploide (2n = 14 crom.), tetraploide (2n=28 crom.) şi hexaploide
(2n = 42 crom.).
J. Mac Key (1954) a încadrat sp. hexaploide într-o singură specie, Triticum aestivum,
celelalte devenind subsp. ale acesteia.
În 1963, J. Mac Key a introdus concepţia genetică în clasific. genului Triticum,
inclusiv la secţiile diploidă şi tetraploidă, care este acceptată şi în RO.
Sp. de grâu cu b. golaş →rahisul flexibil, iar la treierat spiculeţele eliberează uşor
boabele. Sp. cu b. îmbrăcat→rahisul fragil, la treierat spiculeţele se rup şi rămân
întregi, iar boabele sunt învelite de glume şi palee.
Cele mai importante ►Tr. aestivum ssp. vulgare (grâul comun), hexaploid şi Tr.
durum (Tr. turgidum ssp. turgidum conv. durum) (grâul durum), tetraploid. Având
importanţă mai mică, celelalte specii (Tr. spelta) se cultivă pe arii restrânse.
Mai sunt avute în vedere grâul persan (Tr. persicum Vav., 400 b.g./mp) și grâul pitic
indian (Tr. sphaerococcum Perc., 600 b.g./mp) în agricultura eco.

MMDuda, 2022 15
 Clasificarea speciilor de grâu după N. Vavilov (1935),
cu modificările făcute de J. Mac Key (1963)
Secţia diploidă Secţia tetraploidă Secţia hexaploidă
Forma
(2n=14) (2n=28) (2n=42)
T. boeoticum Bois et.
Sălbatică (cu bob Schiem (T. T. dicoccoides Körn
-
îmbrăcat) aegilopoides Bal.) (Tenchi sălbatic)
(Alac sălbatic)
T. aestivum L.: -ssp. spelta (L.)
T. timopheevi Zhucov
Cultivate, cu bob Thell. (Grâu spelta);
T. monococcum L. (Grâul lui Timofeev)
îmbrăcat şi - ssp. macha (Dek et Men) Mac
(Alac cultivat) T. dicoccum Schobl.
rahis fragil Key (Grâu macha);
(Tenchi cultivat)
- ssp. vavilovii (Tuman)
T. durum Desf. (Grâul durum)
T. turgidum L. (Grâu englezesc) T. aestivum L.:
T. turanicum Jakubz (Grâul de - ssp. vulgare (Vill., Host) Mac
Cultivate, cu bob Khorasan) Key (Grâu comun)
golaş şi rahis - (T. orientale Perc.) (Grâul de - ssp. compactum (Host) Mac
flexibil Mesopotamia) Key (Grâu pitic)
T. polonicum L. (Grâu polonez) - ssp. sphaerococcum (Pene.)
T. carthlicum Nevski (T. persicum Mac Key (Grâu pitic indian
Vav.) (Grâu persan)
grâu comun (grâu moale, En.=soft wheat); grâu durum (grâu tare, En.=durum wheat)
MMDuda, 2022 16
 Deosebiri morfologice între grâul comun și grâul tare
Caracterul Tr. aestivum ssp. vulgare Tr. durum
Aristat sau nearistat, cilindric, Aristat sau nearistat, prismatic, în secț.
Spicul
fusiform, rar măciucat transversală aprox. dreptunghiular
Aristele Egale sau <decât spicul, răsfirate de 1,5 ori >decât spicul, paralele
Gluma Cu nervuri longitudinale Netede
Îngustă, uneori pierdută spre baza Lată, mult proeminentă până la baza
Carena
glumei glumei
Dintele De obicei scurt, la bază lat, uneori curbat
Scurt sau lung, aristiform, ascuțit
carenal către interior
Observabil de pe partea laterală a
Rahisul Nu se observă, este acoperit cu spiculețe
spicului
Paiul de sub spic Gol De obicei plin
Treieratul La majorit. formelor se face ușor Se face mai greu
Forma Relativ scurt, în secțiune Alungit, în secț. transv. muchiat,
fructului transversală rotunjit triunghiular
Mărimea fructului Variabilă Predominant, mare
Consistența bobului Făinos Sticlos
Embrionul Oval, lat, curbat spre interior Alungit, proeminent către exterior
MMDuda, 2022 17
Smocul de perișori Evident, cu perișori lungi Lipsă sau greu vizibili, cu perișori scurți
T. aestivum (L.) Thell. ssp. vulgare (Vill.) MK, grâul comun (grâul pt pâine)
ocupă cca 90% din supr. mondială cu grâu. Cuprinde soiuri de t-nă şi de
prim. Spicele →fusiforme sau cilindrice, aristate sau nearist. (aristele egale
sau mai scurte ca spicul, divergente, răsfirate), cu rahisul flexibil, spiculeţul
cu 4-6 flori, d.c. 2-4 fertile. Glumele au carena evidentă şi dintele carenal
variabil ca formă şi lungime. Boabele sunt golaşe, oval-alungite, de
sticlozitate diferită (de obicei făinoase), având culoare roşie sau albă,
potrivite pt panificaţie.
Varietăţile se diferenţ. după prezenţa sau absenţa aristelor, culoarea glumelor
şi a boabelor; pubescenţa glumelor.
Varietăţile importante: lutescens (spic alb, nearistat, glume glabre, boabe
roşii), erythrospermum (spic alb, aristat, glume glabre, boabe roşii),
milturum (spic roşu, nearistat, glume glabre, boabe roşii), ferrugineum (spic
roşu, aristat, glume glabre, boabe roşii). La aceste varietăţi aparţin soiurile
de grâu cultivate în ţara noastră.

MMDuda, 2022 18
 Principalele varietăţi ale sp. T. aestivum ssp. vulgare
(după K. Kornicke)

Prezenţa sau Culoarea Denumirea varietăţilor cu glume

absenţa
aristelor glumelor boabelor nepăroase păroase

albă albidum Al. leucospermum Korn.

albă
roşie lutescens Al. velutinum Schubl.
Spic
albă alborubrum Korn. delfii Korn.
nearistat roşie
roşie milturum Al. pyrothrix Korn.
neagră roşie cinereum Manfeld cyanothrix Korn.
albă graecum Korn. meridionale Korn.
albă
roşie erythospermum Korn. hostianum Clem.
Spic aristat albă erythroleucon Korn. turcicum Korn.
roşie
roşie ferrugineum Al. barbarossa Al.
neagră roşie caesium Al. rubromurinum Manfeld

MMDuda, 2022 19
T. durum Desf. (T. turgidum ssp. turgidum conv. durum) MK, g. durum (tare
sau arnăut) →cea mai importantă sp. tetraploidă. Are cerinţe ridicate faţă
de căldură. Rezistă la secetă, sensibil la temp. scăzute. Are forme de t-nă şi
mai ales de prim. şi o bună rez. la rugină.
Ocupă cca 9% din supr. mondială cu grâu, mai ales în zonele calde (bazinul
mediteranean →Africa de nord, Spania, Franţa, Italia, Grecia, Turcia etc.;
Irak, Iran, India, China, în zonele aride din ţările fostei URSS, Canada, S.U.A.,
America Latină etc.).
În RO se cultivă pe mici supr. în zona de câmpie (<1% din supr. totală cu grâu),
ca formă de t-nă sau de prim. Ultimul internod este plin sau cu lumen mic,
ondulat în partea sup. Spicul →dens, paralelipipedic, prismatic, cu 2-4 flori
fertile, în general aristat (cu aristele mai lungi decât spicul şi paralele cu
acesta), cu pleve şi ariste de culori diferite şi rahisul flexibil. Boabele sunt
golaşe, bine îmbrăcate în palee, sticloase, bogate în proteină (în stepă >20%
proteină) şi gluten, dar de calitate inf. pt panificaţie, →pt prep. paste
făinoase şi grişuri.
Varietăţi mai importante: valenciae (spic alb, ariste albe, gl. pubescente, b.
albe), melanopus (alb, ariste negre, gl. pubescente, b. albe), hordeiforme
(roşu, ariste roşii, gl. glabre, b. albe), italicum (roşu, ariste roşii, gl. pubesc.,
b. albe) etc.

MMDuda, 2022 20
 Principalele varietăţi ale sp. T. durum
(după K. Kornicke)
Prezenţa sau Culoarea Denumirea varietăţilor cu glume
absenţa
aristelor glumelor aristelor boabelor nepăroase păroase

albă albă albă leucurum Al. valenciae Korn.

roşie affine Korn. fastuosum Lag.
albă neagră albă leucomelan Al. melanopus Al.
roşie reuchenbachi Korn. africanum Korn.

roşie roşie albă hordeiforme Host. italicum Al.

Spic aristat roşie murciense Korn. aegyptiacum Korn.
roşie neagră albă erythromelan Korn. apullicum Korn.
roşie alexandrinum E. niloticum Korn.

neagră neagră albă provinciale Al. coerulescens Boyle.

roşie obscurum Korn. libicum Korn.
albă - albă candicans Meist. muticovalenciae Flaksb.
roşie schechurdini Ser.

Spic nearistat roşie - albă - muticoitalicum Flaksb.

neagră - albă - muticocoerulescens Flaksb.

MMDuda, 2022 21
Originea grâului (după Vavilov) din 4 centre:
- Asia Centrală (India de NV, Afganistan, Tadjikistan, Uzbekistan), d.c. provin Tr.
aestivum cu ssp.: vulgare, compactum şi sphaerococcum;
- Orientul Apropiat (Asia Mică, Iran, Transcaucazia, Turkmenistan) →Tr. aest. cu ssp.
vulgare, macha, Tr. monococcum, Tr. durum, Tr. turgidum, Tr. orientale, Tr.
persicum (Tr. carthlicum) şi Tr. timopheevi;
- Abisinia (Etiopia şi Somalia) →Tr. durum, Tr. turgidum, Tr. dicoccum şi Tr.
polonicum;
- Bazinul Medit. →Tr. durum, Tr. dicoccum, Tr. polonicum şi Tr. aest. ssp. spelta.
În RO, desc. arheologice →în per. 3000-1000 î.H. se cultiva alacul (Tr. monococcum),
apoi tenchiul (Tr. turgidum), grâul spelta (Tr. spelta) şi mai târziu grâul comun (Tr.
aestivum).
Acum cca. 9000 de ani, o sp. de grâu sălbatic (einkorn, Tr. boeoticum) a fost
consumat, apoi cultivat (dovezi arheologice). Aprox. 1000 de ani mai târziu, a
apărut, printr-o mutație, emmer (Tr. dicoccoides) →pl. cu boabe mai mari, ce nu se
mai scuturau ușor. A oferit mai multă hrană pt oameni și astfel a devenit primul
strămoș al varietăților moderne de grâu. La început, boabele erau consumate crude,
apoi se prăjeau sau se fierbeau, mai apoi turte făcute din făina grosieră rezultată
prin zdrobirea lor între două pietre.
În prezent, pe plan mondial, se cultivă >20 mii soiuri de grâu.
MMDuda, 2022 22
În RO cca 70% din soiurile cultivate sunt autohtone, datorită calității lor.
Soiuri cultivate
→atât de t-nă cât şi de prim. (Catalogul oficial al soiurilor din RO)
Însuşiri valoroase: productivit. ridicată, calitate bună a boabelor, rezist. mare la
boli, iernare, secetă, bună stabilitate etc.
La alegerea soiurilor într-o zonă sau alta se ţine cont de: per. de veget., rezist. la
iernare, secetă, boli etc.

Din 1962 a apărut grâul ”pitic”.

Avantajul spicelor mutice: apa se scurge mai ușor de pe spice.

MMDuda, 2022 23
 Soiurile de grâu de toamnă cultivate în România
Anul
Denumirea soiului Menținătorul Varietatea
înregistrării
Activus Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2018
Adelina SCDA Șimnic 2012
Adrianus Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2017
Aigle 2017
Airbus Limagrain Verneuil Holding, F 2016
Alcantara 2016
Alex SCDA Lovrin 1994 Erythrospermum
Alhambra Limagrain Verneuil Holding, F 2016
Amandus Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2017
Amicus Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2016
Altigo Nickerson International Research SNC, F 2013
Anapurna 2014
Limagrain Verneuil Holding, F
Andino 2011
Andrada SCDA Turda 2012 Ferrugineum
Angelica S.C. ITC - SRL, București 2020
MMDuda, 2022 24
Apache Limagrain Verneuil Holding, F 2005
Apexus Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2019
Arkeos Limagrain Verneuil Holding, F 2015
Arieșan SCDA Turda 1985 Ferrugineum
Ascott Limagrain Verneuil Holding, F 2015
Avenue Nickerson International Research SNC, F 2013
Balitus Saatbau Linz eGen, A 2015
Beti PI SCDA Podul Iloaiei 2004
Boema 1 INCDA Fundulea 2000
Bul Aneta Agronom I Holding, BG 2019
Cecilius Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2019
Cezara SCDA Turda 2020
Ciprian SCDA Lovrin 2003
Codru SCDA Turda 2015 Erythrospermum
Crișana SCDA Lovrin 2005
Csiko Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2018
Dacian Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2020
Dacic SCDA Lovrin 2019
Delabrad 2 INCDA Fundulea 2020
Davidus Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A
MMDuda, 2022
2020 25
Dropia INCDA Fundulea 1993
Dumbrava SCDA Turda 2003
Dumitra SCDA Turda 2019
Eliana PI SCDA Podul Iloaiei 1998
Enola 2017
Agronom I Holding, BG
Faktor 2017
FDL Miranda INCDA Fundulea 2011
Felix Agricultural Institute Osijek, Croația 2010
Flamura 85 INCDA Fundulea 2011
Gasparom SCDA Suceava 1998
Getic Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2017
GK Petur Cereal Research Non-Profit Ltd Szeged, H 2005
Glosa INCDA Fundulea 2005
GTW Laska Agronom I Holding, BG 2017
Iași 2 SCDA Podul Iloaiei 2002
Ilinca Agricultural Institute Osijek, Croația 2009
Iris 12 SC Agropol Popeşti-Leordeni SA, Ilfov 2017
Iveta Agronom I Holding, BG 2017
MMDuda, 2022 26
Izvor INCDA Fundulea 2008
Jindra 2147 2013
Katarina Agricultural Institute Osijek, Croația 2011
Kiskun Serina Kiskun Research Center, H 2002
LG Abraham 2018
LG Absalon 2018
LG Aneri 2018
Limagrain Verneuil Holding, F
LG Apilco 2018
LG Armstrong 2019
LG Ascona 2019
Litera INCDA Fundulea 2010
Lovrin 34 SCDA Lovrin 1981
Lukullus 2016
Maurizio 2016
Maximillian Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2016
Mirastar 2016
Muntean 2020
Neven Agronom I Holding, BG 2019
Otilia 2013
INCDA Fundulea
Pajura MMDuda, 2022
2014 27
PG 101 1130 2018
PG102 SC Peteka SRL, Călărași 2015
Pitar INCDA Fundulea 2015
PKB Kristina 2004
PKB Merkur Institut PKB Agroekonomik, Serbia 2013
PKB Roxanda 2010
Pobeda Institute of Field and Vegetable Crops 2006
Maksima Gorkog 30, Novi Sad, Serbia
Putna SCDA Suceava 2004
Python Saaten Union Recherche SAS, F 2020
Renan Agri Obtentions S.A., F 1999
Renesansa Institute of Field and Vegetable Crops, 2005
Novi Sad
Romulus LV SCDA Lovrin 1998
Salasar Strube D S GmbH, D 2019
Semnal INCDA Fundulea 2017
Sosthene Caussade Semences, F 2014
Șimnic 30 1987
Șimnic 50 SCDA Șimnic 2004
MMDuda, 2022 28
Șimnic 60 2017
 II. GRÂU COMUN DE PRIMĂVARĂ (Triticum aestivum ssp. vulgare)
PĂDURENI
SCDA Turda 1998 Ferrugineum
(RUBIN)

GRÂU DURUM DE TOAMNĂ (Triticum durum)

Diadur Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2020

Grandur FD INCDA Fundulea 2011
Troubadur Saatzucht Donau Ges.m.b.H.& Co KG, A 2018
Wintergold Südwestdeutsche Saatzucht GmbH & Co. KG, D 2011

MMDuda, 2022 29
Ce soi alegem să cultivăm?
În fcţ. de:
- productivitate;
- talie - sunt soiuri cu talie mică, medie sau înaltă;
- rezistența la bolile foliare - cu cât soiul e mai rezistent la princ. boli
foliare, cu atât producția va fi de o calitate mai bună;
-conț. de proteine și gluten cresc prețul producţiei. P> 98% G >85%;
- pretabilitatea la condițiile locale.

MMDuda, 2022 30
 Particularităţile biologice ale grâului

De la germin. la maturitate, pl. de grâu parcurg fazele de veget. prezentate:

germinaţia (răsărirea), înrădăcinarea, înfrăţirea, form. paiului, înspicarea,
înflorirea-fecundarea, formarea şi coacerea boabelor, respectiv etapa
vegetativă (germin. - înspicare) şi et. generativă sau reproductivă (înflorire -
coacerea deplină).

Germinaţia. S. de grâu germin. numai dacă au parcurs repausul seminal. Durata

diferă în fcţ. de soi: 0-45 zile. Soiurile fără rep. sau cu rep. sem. f. scurt nu se
recomandă a se cultiva în zone ploioase la recoltare→încolţirea în spic.

MMDuda, 2022 31
Trecerea embrionului de la viaţa
latentă la cea activă începe cu
absorb. apei (40-50% din masa
bobului uscat), la temp. >1°C,
►enzimele transf. subst. de
rezervă complexe din
endosperm (amidon, proteine,
grăsimi) în subst. cu moleculă
mai simplă (glucoză,
aminoacizi, acizi graşi şi
glicerină) →transf.
embrionului prin scutelum.
La cele 2 vârfuri de creştere,
muguraşul şi radicula →diviz.
celulară. Radicula (protejată
de coleoriză) străbate
învelişurile bobului şi
pătrunde în sol►încolţirea.
Muguraşul (protejat de
coleoptil) sparge învelişul s., Ciclul biologic anual al grâului
se alungeşte şi e străbătut de
MMDuda, 2022 32
vârful primei ►răsărirea.
Durata germin. şi răsăririi →dependentă de temp. şi U patului germin.
Înrădăcinarea (fig.). Grâul de t-nă emite, de regulă, 3 răd. embr., iar cel de
prim. 3-5, în fcţ., direct proporţional, şi de mărimea embrionului.
Răd. embr., cu rol f. important în primele zile de veget., rămân active toată
viaţa pl., dar importanţa lor scade odată cu dezv. răd. adventive. Acestea
încep să se form. odată cu ap. celei de a doua fr.
60-70% din sist. radic. al grâului se află în stratul arabil. Unele răd. pot ajunge
la 1,5-2 m ad. Sist. radicular atinge dezv. max. la înspicare, dar în cond. de
apă şi hrană suficientă în sol poate continua creşt. şi în per. formării b. La
recoltare sist. radicular repr. 8-10% din masa întregii plante. Răd. g. este mai
slab dezv. decât cea a secarei şi ovăzului, dar întrece orzul. Dezv. sist.
radicular depinde de textura, structura şi U solului şi de aproviz. acestuia în
elemente nutritive.
Înfrăţirea. T-na, la cca 12-15 zile de la răsărire, după form. celei de a treia fr.,
la temp. de 12-15°C, începe înfrăţ. grâului ce continuă până la intr în iarnă,
uneori şi iarna la temp. >0°C (în „ferestrele iernii”). Unii fraţi se formează
primăvara, dar, de regulă, rămân neprod. („fraţi de poală”).

MMDuda, 2022 33
 Grâul →bună capacit. de
înfrăţ., iar la intr. în iarnă →2-3
fraţi şi 3-5 fr.
În Eu. de vest, cu ierni mai
blânde, înfrăţ. pl. continuă pe
tot timpul iernii ←favoriz. de
vremea umedă şi răcoroasă.
O înfrăţ. prea puternică nu e
dorită, deoarece, în comparaţie
cu fratele princ., fraţii care apar
ulterior consumă o cant. mare
de asimilate şi produc mult mai
puţin.
Astfel, fratele 2 produce cu
10,25% <decât primul, al treilea
cu 13,5% <ca al doilea, iar al
patrulea cu 26,0% <decât al
treilea.

MMDuda, 2022 34
Călirea. Înainte de intr. în iarna propriu-zisă, în oct.-dec., odată cu înrăd. şi
înfrăţ., grâul parcurge un proces de adaptare la temp. scăzute ►„călirea”
→durează 40-50 zile după răsărire şi constă în acum. în celule (mai ales la
nivelul nodului de înfrăţ.) a unor cant. mari de glucide (cu rol f. important în
protej. coloizilor din protoplasmă) şi conc. sucului celular prin deshidr.
organelor pl. Două faze:
• prima fază (15-20 zile), în timpul înfrăţ., se acum. zaharuri (zaharoză, glucoză
etc.) în ţesuturi, în prezenţa luminii (zile însorite), cu temp. ziua de 10-15°C,
ce favoriz. asim. clorofiliană, şi 0-6°C noaptea ►consumul de asimilate prin
resp. este scăzut. La sf. acestei per., grâul rezistă până la –12°C (la nodul de
înfrăţ.);
• în faza a doua, odată cu scăd. temp. sub 0°C (până la -2°C … -10°C), pl.
elimină din celule cant. însemnate de apă prin transp. şi prin îngheţ. ei în
spaţiile intercelulare, mărindu-se conc. sucului celular ►rezist. la îngheţ.
Fază durează 17-28 zile şi la sf. ei pl. suportă până la -20°C, la nodul de
înfrăţ.
Rezist. la ger e cu atât mai mare cu cât pl. conţin o cant. mai mare de zaharuri
şi proteine şi mai puţină apă la intrarea în iarnă. Pt. a intra în iarnă bine călit,
grâul necesită 40-50 zile de la răsărire şi, fcţ de aceasta →data semănatului.

MMDuda, 2022 35
Per. de veget. din timpul iernii („repaus de iarnă”, „criptovegetaţie” sau
„veget. ascunsă”. Procesele vitale sunt mult încetinite din cauza temp.
scăzute.
În anii normali, în RO, iarna începe în 5-10 dec. în Transilvania şi N Moldovei,
între 10-20 dec. în S şi V şi sf. dec. în SE Dobrogei.
Pe timpul iernii continuă cu intensitate f. redusă absorbţia N (chiar la temp.
de 0°C) şi fotosinteza.
În timpul iernii, grâul poate suferi unele pagube cum ar fi: degerarea,
descălţarea, epuizarea, uscarea şi sufocarea plantelor.
„Ieşirea din iarnă” →aprecierea stării culturii ←monoliţi din câmp (foto).

Per. de regenerare a grâului de t-nă primăvara. Odată cu dezgheţ. solului,

grâul de t-nă îşi intensifică funcţiile vitale.
În fcţ. de evoluţia vremii, data reluării vegetaţiei este între 10 febr. şi 27 mart.
În cursul regenerării, grâul are nevoie de subst. nutritive uşor asimilabile. O
conc. mai mare de N în soluţia solului este imperios necesară în această per.
datorită sist. radicular slab dezvoltat şi temp. încă scăzute în sol.
Primăvară grâul de t-nă are o creştere f. intensă, acumulând în cca 90 zile
>95% din biomasa totală, comparativ cu oct-mart (2/3 din întreaga durată a
per. de veget.).
MMDuda, 2022 36
Alungirea paiului. Form. tulpinii la grâul de t-nă
începe prim. după ce pl. au parcurs procesul de
vernalizare (termen introdus de Gott în 1957).
Durata acestei faze este dependentă de factorii
genetici şi infl. de fact. de veget.: temp., U,
lumina, nutriţia etc.
Soiurile timpurii au un ritm mai intens de creştere
a paiului, iar temp. mai ridicate scurtează per. de
form. a tulpinii şi a organelor de reprod.
În timpul form. tulpinii, sist. radicular se dezv.
puternic prin creşt. răd. adventive.
În general, talia pl. se află în corelaţie pozitivă cu
dezv. rădăcinii.
Paiul este format din 5-7 internoduri, având h de
Biomasa (partea epigee) la
70-120 cm. Soiurile cu talie scundă au rezist. mai grâul de t-nă şi componentele
mare la cădere, dar h paiului nu se corelează ei după fecundare
direct cu capacit. prod., în cultură existând soiuri
cu paiul scurt, dar cu potenţial de prod. ridicat.

Luna aprilie (cond. climatice) e f importantă pt producţia la grâu!!!

MMDuda, 2022 37
Cel mai frecvent, căderea are loc
de la nivelul răd. Per. îndelungate
cu ploi → U crește masa spicelor
și fr., iar solul îmbibat cu apă nu
mai susţine răd. L tulpinii și masa
spicului acționează ca o pârghie.
Se pierde din producţie, iar
boabele din aprop. solului sunt
mai umede.

după BASF
Factorii ce pot favoriza căderea pl:
-soiul;
-excesul de N;
-excesul de umiditate în sol + ploi şi vânt puternic;
-greutatea spicului;
-grosimea și lungimea tulpinii;
-gradul de dezvoltare al rădăcinilor.
În EU, >80% din supr. cu grâu și >60% cu orz sunt tratate cu reg. de creştere.
MMDuda, 2022 38
O dată cu alung. paiului se dezv. ap. fotosintetic (în medie ... 7 fr.). Supr. de asimil. a
grâului →caracter de soi, infl. de desimea culturii, U şi nutriţie.
Indicele foliar (supr. foliară / supr. de teren pe care o ocupă pl.) la soiurile mai vechi
era <4, altfel asimil. netă (spor subst. uscată realizat de o unitate de fr. într-o per.
de timp) scade, deoarece fr. de la bază, fiind umbrite, consumă prin respiraţie mai
mult decât asimil. şi creşte sensibilit. la cădere şi boli fol.
La soiurile moderne indicele foliar are valori mai mari (5-6).
Ultima frunză (fr. stindard, steag sau pavilion) şi cele 2 precedente asigură 80% din
prod.
În paralel cu alung. paiului se dezv. conul de creştere, se diferenţ. spiculeţele şi
florile în spiculeţ, creşte inflorescenţa (spicul) care ajunge în teaca ultimei fr.
marcând faza de „burduf”.
Înspicarea →odată cu ap. spicului din teaca ultimei fr., iar la câteva zile are loc
înflorirea ce se petrece atât ziua cât şi noaptea, dar noaptea mai lent. În timpul
zilei, înflorirea are două maxime, dimineaţa (orele 9-11) şi după masă (orele 15-
19). Un spic înfloreşte în 3-5 zile, iar un lan întreg în 6-7 zile. Grâul=pl. autogamă,
poleniz. străină e f. redusă.
Alogamia e mai frecventă în zonele mai calde şi secetoase şi la soiurile timpurii.
Seceta şi insuf. elem. nutritive în această per. ►sterilitatea spiculeţelor de la baza
şi vârful spicului.
MMDuda, 2022 39
Form. şi coacerea bobului. Form. bobului începe imediat după fecund. şi, în
fcţ de soi şi de mersul vremii, durează 32-45 zile până la coacerea deplină. În
această per. în bob are loc o depunere intensă a subst. asimilate în fr., iar
cant. de subst. de rezervă este direct proporţ. cu durata fazei. Primele
depozitate sunt subst. proteice, apoi extr. neazotate.
Durata formării şi umplerii bobului este infl. de cond. de veget. În zonele
umede şi răcoroase se prelungeşte per. de form. boabelor, acumulându-se o
cant. mai mare de amidon, iar % de proteină e mai scăzut. În zonele şi anii
secetoşi şi calzi se scurtează per., iar b. rămân mici şi, uneori, şiştave.
Pe măsură ce grâul avansează spre maturitate creşte contribuţia tulpinii şi
spicului la asig. asimilatelor destinate umplerii boabelor.
Ponderea componentelor b. din masa b. (la maturitate) este diferită, în
medie: embrionul 2,5%, endospermul 84,0%, stratul de aleuronă 6,5%, testa
2,5%, pericarpul 4,5%.
Pentru a delimita mai bine fazele de veget., diferiţi autori propun o detaliere
mai amănunţită a stadiilor de dezv. ale grâului (tabelul următor).

MMDuda, 2022 40
 Organogeneza la grâul de toamnă (după F.M. Kuperman, 1955, şi Gh. Bîlteanu, 1989)
Fazele Geneza organelor vegetative şi generative Elementele productivităţii
Germin. şi răsărirea I. Diferenţ. şi creşt. organelor embrionare Răsăr. în câmp; desimea cult.
II. Diferenţ. conului de creşt. (apexul vegetativ) în primele Nr. de frunze, capacit. de
Fr. a treia, înfrăţire
noduri, internoduri şi fr. tulpinale (primordii foliare) înfrăţire, rezistenţa la ger
III. Inducţia florală, înc. diferenţ. spicului (diferenţ. axului
„Criptovegetaţia” Nr. segmentelor de rahis
princ. al infloresc. şi a glumelor)
IV. Diferenţ. primordiilor spiculeţelor; form. paleelor şi a Nr. spiculeţelor în spic, rezist.
Înc. alungirii paiului
primordiilor florale la secetă
V. Form. lodiculelor în flori; diferenţ. primordiilor staminelor
Alung. paiului Nr. de flori în spiculeţe
şi a primordiului carpelei (pistilului)

„Burduf”, VI. Form. elem. de reprod. (micro şi macrosporogeneza)

„crăparea VII. Microgametogeneza, creşt. componentelor florale, a Fertilitatea florilor, desimea
burdufului” paleelor, alung. segmentelor de rahis spicului, rezist. la temp.
ridicate
Înspicarea VIII. Macrogametogeneza, definitivarea proc. de formare a
(ap. spicului) tuturor organelor infloresc. şi florilor
Înflorirea IX. Fecundarea şi formarea zigoţilor Nr. de boabe în spic
Form. boabelor X. Form. şi creşterea cariopselor; proembriogeneza Mărimea boabelor
Umplerea b.,
XI. Acum. subst. nutritive în boabe; embriogeneza
coacerea în lapte Masa boabelor,
Coacerea în pârgă şi rezist. la şiştăvire
XII. Transf. subst. acumulate în subst. de rezervă în cariopsă
deplină MMDuda, 2022 41
 Elementele de productivitate la grâu
• Nr. de spice/mp: 600-800.
• Nr. de boabe/spic: 32-41.
• MMB: 26-52.

MMDuda, 2022 42
 CERINŢELE FAŢĂ DE CLIMĂ ŞI SOL
Grâul necesită o climă moderat de caldă şi umedă, cu o arie largă de cultură
pe glob, din zona subtropicală (Egipt, India) până la 64° lat. N (Scandinavia)
şi 45° lat. S (Argentina) (fig. de mai jos). În altitudine până la 4000 m în Anzii
Cordilieri, 1600 în Alpi şi 1000 m în M-ţii Apuseni.

MMDuda, 2022 43
Cele mai bune rezultate se obţin în reg. cu ierni blânde şi veri nu f. calde, cu ploi
moderate t-na şi mai frecvente prim. până la coacere.
Răspândirea max. se află în zona temperată unde, îndeosebi Tr. aestivum ssp.
vulgare, găseşte condiţiile optime.
Cerinţele faţă de temp. Pe întreaga per. de veg., grâul de t-nă necesită o sumă a gr.
de temp. de 1800-2300°C, iar grâul de prim. în jur de 1500°C.
Temp. min. de germ. →1-3°C, optimă 20-25° C, iar max. 34-40°C. Pt. răsărire (10-15
zile), grâul are nevoie de 120-160°C, temp. >0°C.
La temp. de 14-16°C şi U suficientă în sol, grâul răsare în 8-10 zile.
La înrădăcinare şi înfrăţire sunt optime temp. moderate, de 8-12°C şi zile însorite.
Înfrăţirea continuă până sub 5°C.
Iarna, grâul bine înfrăţit şi călit, suportă până la –15°C…–20°C la nivelul nod. de
înfrăţire, iar sub strat de zăpadă (10-30 cm) poate rezista →–30°C, gerurile scurte.
La partea aeriană înghețurile afectează mai ales frunzele bazale, mai greu cele
tinere.
Sunt dăunătoare oscilaţiile de temp. pt. că surprind plantele decălite, cu conc.
sucului celular micşorată.
Grâul de prim., după răsărire, poate rezista →–7°C. Trebuie semănat cât mai
devreme.

MMDuda, 2022 44
Primăvara, cerinţele g. pt căldură cresc. La >5°C, plantele îşi reiau vegetaţia,
iar la 14-18°C are loc alungirea paiului ►faza de creştere cea mai intensă.
Înspic. g. are loc la 16-18°C, iar înflorirea, fecundarea şi formarea bobului la
18-20°C.
Umplerea optimă a bobului e la 20°C şi U suficientă. În condiţii de arşiţă şi
secetă, >30°C, boabele şiştăvesc.
Cerinţele faţă de U ale g. sunt moderate spre ridicate (coef. de transpiraţie e
de cca 450). Pt producţii satisfăcătoare sunt necesare >225 mm precipitaţii
în per. de veget, optimul =600 mm.
Pt. germin., boabele de g. absorb apă 40-50% din masa lor uscată, iar pt o
răsărire optimă, U solului să fie de 70-80% din capacitatea capilară pt apă.
Necesarul max. de U e la alungirea paiului, înspicare, înflorire-fecundare şi
formarea bobului. Seceta pedol. + atm. + temp. ridicate şi vânturile uscate,
►grăbirea veget., plantele rămân scunde, slab productive ►şiştăvirea (b.
mici şi zbârcite) ►producţiei şi calitate redusă.
Şiştăvirea =dezechilibrul dintre pierd. apei prin transpiraţie şi absorbţia din
sol. Mai frecventă în S şi SE, dar nu exclusiv.

MMDuda, 2022 45
Excesul de U la form. paiului + temp. mai ridicată ►cond. favorabile pt dezv.
bolilor foliare.
Cerinţele faţă de lumină. Grâul = plantă de zi lungă, dar se adaptează la
durata de iluminare.
Cerinţele faţă de sol. Având sist. radicular mai slab dezv. decât alte cereale,
grâul preferă terenuri fertile, profunde, cu textură mijl.-grea (soluri lutoase
şi luto-argiloase), cu reacţie neutră spre slab alcalină sau slab acidă (pH=6-
7,5) şi relativ bogat în Ca.
Tipuri de sol potrivite: cernoziomuri, kastaniozomuri (bălane), preluvosoluri
(brun-roşcate) şi aluviosoluri, fertile. Sunt valorificate şi solurile mai puţin
fertile preluvosoluri (brune argilo-iluviale), luvosolurile (luvisoluri albice),
solurile erodate, dacă sunt bine fertilizate şi li se corectează aciditatea.
Nu sunt indicate solurile slab drenate (cu apă stagnantă), nisipoase (f.
permeabile, pe care pl. pot suferi de secetă, iar în timpul iernii
→dezrădăcinare), prea acide şi/sau puternic salinizate.

MMDuda, 2022 46
ZONELE ECOLOGICE
Pe aproape 20% din supr. arabilă a ţării sunt cond. f. favorabile pt grâul de t-nă
şi pe cca 70% cond. favorabile (fig. ).
Toate cele 2-2,4 mil. ha cu grâu de t-nă din RO pot fi amplasate în aceste zone.
Zona f. favorabilă cuprinde:
- câmpia din V ţării (Câmpia Banatului, Câmpia Crişurilor);
- Câmpia Dunării (S Olteniei, terasele Dunării, S Câmpiei Teleormanului ş.a.);
- Câmpia Transilvaniei, Pod. Târnavelor şi Ţara Bârsei);
- NE Moldovei.
Zona favorabilă cuprinde:
- E Câmpiei de Vest (incl. reg. deluroase);
- N zonei f. favorabile din Oltenia şi Muntenia (Câmpia Română şi Bărăganul) şi
Dobrogea;
- în Transilvania, pe văile râurilor, zone de deal şi podiş (N şi NV Transilvaniei,
Podişul Someşan, N Câmpiei Transilvaniei, centrul Transilvaniei, bazinele
Mureşului, Târnavelor, Oltului ş.a.;
- în Moldova: Pod. Sucevei, Bârladului; Lunca Siretului.
MMDuda, 2022 47
MMDuda, 2022 48
”Câmpia” Transilvaniei văzută de
la Cojocna

MMDuda, 2022 49