CEREALELE (En: cereal grains)

Generalităţi
Cerealele (cer.) (de la „Ceres”, zeiţa grâului și a recoltelor la romani), repr. gr.
fitotehnică, cu cea mai mare răsp. de pe glob şi în ţara noastră. Sunt dintre cele
mai vechi plante luate în cultură în bazinul mediteranean, Caucaz şi Asia
Centrală, de cca 10 mii de ani.
Asigură cca. 70% din totalul de glucide, 60% proteine, 15% lipide şi cca 60% din
caloriile nec. oamenilor. Din prod. mondială de cer., cca 40% se utiliz. în
alimentaţie (în special grâul şi orezul) şi cca 60% în furajare.
Fac parte din fam. Poaceae (Gramineae) şi sunt împărţite în:
- C. orig. din climatul temperat, cu cerinţe term. mai reduse, fructe alungite
prevăzute cu şănţuleț ventral (longitudinal) şi care, la germ., emit
3-8 răd. embrionare (grâul, secara, triticale, orzul şi ovăzul);
- C. orig. din climatul cald, cu cerinţe term. ridicate, cu fructe fără şănţuleţ, de
forme diferite. La germinare formează o răd. embrionară (porumbul, sorgul,
meiul, orezul).
În trecut (<sec. XIX) cer. erau zonate astfel: grâul →în Europa și Orientul
Apropiat; orezul →în Orientul Îndepărtat; pb →în America; meiul şi sorgul →în
Africa.
MMDuda, 2022 1
 Bobul de grâu = sacru →în ritualurile din cele mai
importante momente ale vieții: la naștere - se pune
grâu în prima scaldă a copilului; la căsătorie - pt
belșug, se aruncă cu boabe de grâu asupra mirilor;
la înmormântare - coliva = ofrandă pt iertarea
păcatelor.

CERES – ZEIȚA RECOLTEI ȘI

A GRÂULUI

MMDuda, 2022 2
În grupa cer. este inclusă şi hrişca, din fam. Polygonaceae, al cărei fruct are conţ.
şi utiliz. similare cu a celorlalte pl. din această gr. fitotehnică. În diferite zone
pe glob se cultivă şi alte cer. din fam. Poaceae (meiul italian, meiul indian,
meiul perlat, tefful), Chenopodiaceae (quinoa), Amaranthaceae (știrul) ș.a.
Comp. ch. Boabele (fructele) cer. sunt bogate în subst. extractive neazotate (cca
2/3 din conţ. lor) şi alţi compuşi (proteine, grăsimi, vitamine etc.), au largi
utilizări ca aliment de bază (pâine, paste făinoase etc.), ca furaj sau mat. primă
pentru diferite ind.
Cer. integrale conțin: carbohidraţi complecşi, fibre, minerale, compuși fenolici, vit.
E, B – nec. pt sănăt. oamenilor →ex. pt sănătatea sist. nervos. Lizina şi vit. A, C
şi D sunt deficitare în cer.
Conţin inhibitori de protează, ce reduc dezv. cancerului.
Germenii (en. sprouts) conțin mulți compuși bioactivi. De ex. extracte din
germeni de orz, sorg și orez reduc riscul apariției bolilor cardiovasc., diabetului
și cancerului de colon.
Cer. majore (”macrocereale”) în hrana oamenilor sunt: grâul, pb. și orezul, iar
minore: orzul, ovăzul, secara, triticale, sorgul, meiul și pseudocerealele -
hrișca, amarantul, quinoa, chia (Salvia hispanica L., măcrișul ș.a.).

MMDuda, 2022 3
 Compoziţia chimică a boabelor de cer.
Principalele
componente
% Specificare

Apă 12-14 - la nivelul U critice

Glucide 55-70 - amidon cca 90%; >de la periferie spre centru; lipseşte în embrion;
- dextrine şi zaharuri cca 10% (>în embrion);
- conţ. e infl. de climă, fertiliz. etc.
Proteine 8-25 - % mai mare în pericarp, însă digestib. >spre int. bobului;
(N x 5,85) - albumine 4-5%; globuline 5-10%; caseine 85-90%;
- din caseine: 40-50% prolamine; 30-40% glutenine;
- prolamine: gliadină (grâu, sec.), hordeină (orz), avenină (ovăz), zeină (pb);
- infl. fact. genetici: grâu dur 20-25%; grâu moale 12-15% etc.
- conţ. e infl. de factorii de veget. (climă, fertiliz. etc.);
- aminoacizi: esenţiali (9); semiesenţiali (6); neesenţiali (5).
Grăsimi 1,5-6 -% mai ridicat la pb;
- majoritatea în embrion (la pb cca 3,5%);
- în scutelum cca 45%;
- comp. grăsimi: ac. graşi, glicerină, fitostearine şi lecitine.
Celuloză 2-12 - majoritatea în boabele îmbrăcate în pleve (orz, ovăz);
- boabele mici au un % >decât cele mari.
Cenuşă 0,2-5,5 - în tărâţe 4,5-5,5%;
- în făină albă de grâu 0,2-0,3%;
- compuşi: ac. fosforic, oxizi de K şi Mg (princ.); oxizi de Ca, Fe, Na etc.
Paiele, strujenii şi plevele conţin 2-4% prot. brute, 1-2% grăs. brute, 33-40% subst. extractive
MMDuda, 2022 4
neazotate, 30-40% celuloză şi 3-12% cenuşă (70-80% siliciu, 10-13% potasiu etc.).
Suprafața cultivată cu cer., pe glob e de cca. 720 mil. ha reprez. cca 50% din
supr. arabilă a lumii (1,4-1,6 mild. ha).
În RO, cer. se cultivă pe 5,5-6 mil. ha (60-65% din arabil), cu o prod. medie de
cca. 5-6 t/ha şi o prod. totală de 25-30 mil. tone.
În RO supr. mai mari deţin pb, grâul şi orzul, care sunt răsp. în toate zonele
agr. ale ţării. Celelalte cer. se cultivă pe supr. mai restrânse şi numai în
anumite zone pedoclimatice.
Princ. cer. (din aceeaşi fam. botanică) au partic. biologice, morf., anatomice şi
bioch. comune. Vor fi prezentate în comun, iar biologia şi tehnol. de
cultivare se descrie pt. fiecare sp. în parte.

MMDuda, 2022 5
 Suprafaţa mondială cu cer. şi producţiile medii / ha

Anul
Specificare
1980 1990 2000 2009
Suprafaţa (mil. ha) 717,5 708,5 649,1 708,5
Producţia medie (t/ha) 2,16 2,75 3,08 3,51

Suprafaţa şi producţia de cer. în România

Specificare 1998 1999 2000 2001 2003 2009 2019 2020

Supr. (mil. ha) 5,9 5,3 5,7 6,3 5,5 5,2 4,7 5,3
Prod. medie (t/ha) 2,6 3,2 1,8 3 2,4 2,9 5,5 3,6
Prod. totală (mil. t) 15,5 17 10,5 18,9 13 14,8 26 19

Înaintea celui de-al doilea război mondial în RO erau cca 8 mil. ha cu cer.
(prod. medie cca 1 t/ha)
Supr. cu cer. 1960-1990 a fost de 6-7 mil. ha, iar prod. medie de 2-3 t/ha.

MMDuda, 2022 6
După FAO

MMDuda, 2022 7
 Particularităţile biologice ale cer.
Germinaţia (încolţirea) are loc în prezenţa apei, a aerului şi temp. potrivite.
Cant. de apă absorbită de s. pt. a încolţi este diferită, în medie, la cer. (excepţie
meiul şi sorgul cu cca. 25%), de cca 50% din masa s. (grâul 45%, secara 58%,
orzul 48%, ovăzul 60%, pb 44%).
Alte pl., cu sem. bogate în proteină (legumin.), absorb de cca 2 ori >apă pt încolţ.
decât cer.
Apa absorbită →repartizată mai mult în zona embrionului.
Temp. infl. mult ritmul germinaţiei, fiecare pl. având un prag min., unul optim şi
altul max. al temp.
Astfel, la cer. orig. din zona temp. (grâu, secară, triticale, orz, ovăz), temp. min.
de germ. este de 1-3°C, optima între 20-25°C, iar max. 28-32°C.
La pb, temp. min. e de 8-10°C, optima 32-33C, max. 40°C. Apropiate sunt şi
temp. de germ. la mei şi sorg.
În prezenţa factorilor externi ai germin., sist. enzimatic* din bob (enzime
proteolitice, amilolitice, lipazele) transf. subst. de rezervă în subst. asimilabile
(aminoacizi, glucoză, acizi graşi şi glicerină), ce sunt absorbite de embrion
prin scutelum. MMDuda, 2022 8
Enzimele →"subst. magice" ce pun în mişcare toate procesele bioch. ce au loc
într-un organism viu.
În celebra sa carte "Hrana vie", dr. Ernst Gunther spunea: "Nu există diviziune
celulara, creştere şi reproducere fără enzime. Ele sunt în acelaşi timp
administratorii şi executorii pe care Creatorul le-a pus în fiecare fiinţă vie".
Dr. Edward Howell (primul cercetător ce a recunoscut import. enzimelor din
alimentaţie pt nutr. omului) afirma, acum mai bine de 80 de ani: "Enzimele
sunt "muncitorii" care clădesc "cu mâna lor“ întregul corp fizic, folosind în
acest scop proteine, glucide şi grăsimi.
Organismul e ca un depozit in care sunt toate materialele de constr., însă fără
muncitori nu poate începe construcţia". Cu alte cuvinte, enzimele fac viaţa
posibilă ►"catalizatorii vieţii" sau "scânteia vieţii“.

MMDuda, 2022 9
Celulele epiteliale ale scutelumului se alungesc
şi pătrund adânc în endosperm, mărindu-şi
supr. de absorbţie.
La încolţire, mai întâi apare radicula (exc.
orezul) protejată de coleoriză, apoi muguraşul,
protejat de coleoptil. Coleoriza sparge
pericarpul şi ajunge în contact cu solul, apoi
coleoriza se despică, răd. embrionară se
alungeşte, fiind urmată de celelalte răd.
Muguraşul, protejat de coleoptil, străbate
stratul de sol ieşind la suprafaţă.
Per. încolţirii este mai scurtă în cond. optime de temp., apă şi aer.
La cer. „golaşe” (grâu, secară, triticale, pb) coleoptilul şi coleoriza apar în zona
embrionului (germinaţie unipolară), dar la cer. cu bobul îmbrăcat în palei (orz,
ovăz, sorg, mei, orez) coleoptilul apare la un capăt, iar coleoriza la celălalt
capăt al bobului (germin. bipolară).

MMDuda, 2022 10
 Formarea sist. radicular. La germin., din bob apar răd.
embrionare. Se form. numai o răd. embrionară la cer.
originare din zona caldă (pb, sorg, mei, orez) şi mai multe
la cele orig. din zona temp. (3 la grâul de t-nă, 3-5 la grâul
de prim., 4 la secară, 5-8 la orz şi 3 la ovăz).
Răd. embr. se ramifică şi se adâncesc în
sol, aprovizionând plăntuţă cu apă şi săr.
min. în primele zile de veget. La circa 3-4
săpt. de la încolţire, la nodurile

tulpinii din sol (la pb şi de la supr. solului) se form. răd.

coronare (adventive), mult mai numeroase şi mai viguroase
decât cele embr.
După ap. răd. coronare, răd. embr. îşi reduc mult ponderea în
absorbţie, în favoarea răd. coronare →rol principal în nutr. pl.
Răd. coronare sunt fasciculate, cu masa, ad. şi raza de
răspândire diferite, fcţ. de sp. şi cond. de cultură (mai ales de
propr. fizico-chimice ale solului).
La înfrăţire, fiecare „frate” form. şi răd. proprii, astfel că
masa radic. este dependentă şi de factorii care infl.
MMDuda, 2022 11
înfrăţirea.
Majoritatea răd. cu rol major în nutriţie se găsesc în stratul arabil. Răd. care
ajung la 1-2 m au un rol redus în abs. elem. nutritive, servind, în princ., la
aproviz. cu apă în per. de secetă.
Răsărirea ►ieşirea la supr. solului a muguraşului, protejat de coleoptil,
formate la germinat. Coleoptilul este, în general, alb-translucid, cu exc.
secarei la care este brun-violaceu.
După ce creşte 2-4 cm (4-6 cm) la supr. solului, coleoptilul este străpuns de
prima fr. adevărată, care, începe fotosinteza. Până acum pl. s-a dezv. pe
seama rezervei de subst. din s.
Ritmul de răsărire este condiţ. de: energia germin., puterea de străbatere (a
solului) a germenului şi de cond. de veget. Sem. cu EG slabă au şi putere
de străbatere redusă, eşalonând răsărirea.
La ad. prea mari de sem. răsărirea este deficitară; de aceea, trebuie
respectată ad. optimă de sem. pt fiecare specie, ţinând cont de textura şi
U solului.

MMDuda, 2022 12
Înfrăţirea ►ramificarea tulpinii cer. Lăstarii noi
formaţi →„fraţi”. La cer. păioase (grâu, secară,
triticale, orz, ovăz) fraţii pornesc de la nodurile
tulpinii din sol, iar la pb tulpina se ramifică de
la supr. solului (fraţii fiind numiţi lăstari sau
copili).
Înfrăţ. începe după cca 3 săpt. de la răsărire (după
form. frunzei a treia). De pe tulpină se form.
fraţi de ordinul I, de pe care pot porni alţii de
ordinul II etc.
Nodurile de la care pornesc fraţii sunt f. apropiate;
►nod de înfrăţire. Când se însăm. la ad. mai
mică, nodul de înfrăţire se găseşte lângă săm.
iar la un sem. mai adânc porţiunea dintre s. şi nodul de înfrăţire (axul
mezocotil=rizom) este >.
Ad. de form. a nodului de înfr. depinde de sp. şi soi, de intensit. luminii şi de
adânc. de sem. Cer. de t-nă mai rezistente la ger form. nodul de înfr. mai
adânc. La pl. de grâu de t-nă, cu nod de înfr. mai adânc, se form. şi un sist.
radicular >decât la cele cu nodul superficial.
MMDuda, 2022 13
Lumina mai intensă ►form. nodului de înfr. la o ad. mai mare. În cond. de
lumină mai slabă la răsărire-înfrăţire, nodul de înfrăţ. este mai puţin
adânc, ceea ce duce la o mai slabă rezist. la ger.
Adânc. de sem. infl. adânc. de form. a nodului de înfrăţ. Adânc. la care se
form. nodul de înfr. nu creşte direct proporţional cu adânc. de sem.

MMDuda, 2022 14
Capacitatea de înfrăţire →exprimată prin nr. de „fraţi” produşi de o pl. Este
dependentă de factori interni (sp. şi soi) şi externi (cond. pedoclim. şi
tehnol. de cultură aplicată).
Capacit. de înfrăţ. a cer., în ordine descrescândă, este: secara, orzul şi
orzoaica, ovăzul şi grâul. În cadrul fiecărei sp. diferă după soi. La grâu,
soiurile intensive au în general, o capacit. de înfrăţ. mai redusă decât
vechile soiuri. Capacit. de înfr. a soiului condiţ. densit. de boabe germin.,
stabilite la m2, la semănat.
Factorii climatici (lumina, căld. şi U solului) influenţ. capacit. de înfrăţire.
Favorabil înfrăţ. este timpul răcoros, cu temp. de 6-12°C. Iluminarea
intensă prelungeşte înfrăţ. Ea este factorul energetic ce condiţ.
fotosinteza, deci şi capacit. de înfrăţire. U. optimă a solului pt parcurgerea
fazei de înfrăţ. este de 60-80% din capacit. de câmp pt apă.
Factorii fitotehnici care condiţ. gradul de înfrăţ. sunt: mărimea s., data sem.,
desimea şi adânc. de sem., fertiliz. şi lucr. de îngrijire.
Din s. mai mari rezultă pl. mai viguroase, cu capacit. > de înfrăţ.
Data sem. infl. indirect înfrăţ., prin cond. climatice (temp.) în care se petrece
acest proces. O înfrăţ. mai bună, atât t-na cât şi primăvara, are loc la sem.
mai timpurii.
MMDuda, 2022 15
Desimea de sem. ►infl. mult gradul de înfr. (la desimi mai mari, scade gradul
de înfrăţ.).
Semăn. la adâncime mai mare decât normal duce la scăd. capacit. de înfrăţ.,
datorită întârzierii răsăririi, fapt ce det. debilitarea pl.
Subst. nutritive infl. diferit gradul de înfrăţ. S-a constatat efectul favorabil
asupra înfrăţ. al N, singur sau împreună cu fosforul, şi efectul negativ al
fosforului şi potasiului, singure sau împreună.
Lucr. de întreţinere (comb. bur. şi grăparea) favoriz. înfrăţ. prin realizarea unei
luminozităţi mai bune şi înlăt. bur., care concură la factorii de veget.
(hrana, lumina, apa ş.a.) cu pl. de cultură.
Nr. de fraţi la o desime normală este de 1-2 până la 2-4 /pl. În situaţii de
excepţie (desimi mici, plus de N şi cond. climatice favorabile), nr. fraţilor
poate fi mult mai mare (se citează cazuri de 100-120 fraţi/pl).
Din înfrăţ. totală numai o parte este „înfrăţ. productivă”, adică fraţii care form.
spic cu rod. De obicei, fraţii formaţi t-na ajung să rodească, iar cei de prim.
rodesc mai rar. Cei care nu rodesc se numesc „fraţi de poală”. În unele
situaţii fraţii de poală sunt dăunători (paraziţi), deoarece consumă din rez.
nutritive ale „fraţilor fertili”.

MMDuda, 2022 16
Înfrăţirea, între anumite limite, este o însuşire pozitivă pt prod. În cond.
normale de desime, o parte din fraţii formaţi contribuie la realiz. prod.
(element de productivitate), putându-se face, deci, o economie de s., faţă
de cazul când s-ar asigura desimea numai cu pl. principale. Prin înfrăţire se
mai complet. „golurile de iernare” în zonele şi în anii cu ierni aspre sau
cele provenite din alte cauze (greșeli la semănat).
Deoarece prod. fraţilor este mai scăzută decât a tulpinii princ., cu cât nr. lor
este >, cu atât rezultă spice cu prod. mai mică. Peste o anumită limită,
înfrăţ. este nefavorabilă producţiei şi din considerentul că eşalonează mult
maturizarea spicelor în lan.
Soiurile actuale de grâu au, în general, o capacit. slabă sau mijlocie de
înfrăţire. Nr. de pl./m2 se realizează prin stabilirea unei desimi optime de
boabe germin./m2 (b.g./m2).
Cunoscând factorii care infl. înfrăţirea, se poate dirija capacit. de înfrăţ. (nr.
pl./ m2) şi ad. de formare a nodului de înfrăţire (care influenţ. rezistenţa la
iernare).

MMDuda, 2022 17
Formarea tulpinii (pai sau culm). Pt. a-şi putea forma tulpina (şi
inflorescenţa), cer. de t-nă au nevoie de 30-45 zile cu temp. joase (1-5°C).
Acest proces se numeşte vernalizare (iarovizare). La soiurile tipice de t-nă,
dacă nu se realizează această condiţie, pl. rămân cu o rozetă de frunze, nu
form. pai şi nu fructifică.
După parcurgerea vernalizării, când temp. ajunge la 14-16°C, pl. trec în faza
de împăiere (alung. paiului). Internodurile tulpinii încep să se form. din t-
nă. În febr.-mart. lung. spicului (în fază embrionară) depăşeşte lung.
tuturor internodurilor.
Tulpina cer. este alcătuită din 5-7 internoduri separate prin noduri.
Internodurile pot fi goale (lipsite de măduvă), la grâu, secară, triticale, orz,
ovăz, orez; pline cu măduvă (pb, sorg) sau cu un lumen f. mic (mei). Lung.
internodurilor creşte de la bază spre vârf. Cel mai lung internod este cel
care poartă inflorescenţa (cu excep. spadixului →știuletele). Mai scurte şi
cu lumen mai mic sunt internod. bazale, care dau rezist. la cădere. La pb,
internod. cele mai lungi sunt cele care poartă inflorescenţele.

MMDuda, 2022 18
Creşt. tulpinii la cer. este intercalară (internodală), adică fiecare internod
creşte separat printr-un meristem (zonă de creştere) dispus în partea
bazală a acestuia (deasupra nodului inferior). Ordinea de creşt. a internod.
este de jos în sus, mai întâi alungindu-se primul internod bazal (situat
deasupra nodului de înfrăţire). La intervale de 3-5 zile începe să crească al
doilea, apoi al treilea internod etc. Fiecare internod îşi termină creşt. în
cca 2 săptămâni.
La cer. păioase creşt. paiului durează 50-65 zile, fcţ. de sp. (factori genetici),
de cond. de veget. (temp., U, lumină, regimul de nutr. etc.). Soiurile
precoce au per. de creşt. a tulpinii mai scurtă. La U mai ridicată şi temp.
mai scăzute, creşt. se prelungeşte. În per. form. paiului sunt favorabile
temp. medii de 14-16°C. Lumina mai slabă (umbrirea) duce la alung.
pereţilor celulari şi la slăbirea rezist. tulpinii la cădere. Excesul de N
forţează creşt., reducând rezist. la cădere etc.
În faza de form. a paiului are loc diferenţ. organelor de reproducere (în pl. se
petrec procese fiziologice complexe). Pe măsura alung. paiului, de la
fiecare nod se dezv. frunzele (dispuse altern).

MMDuda, 2022 19
Frunzele. Cer. au la fiecare nod al tulpinii o
singură frunză, formată din teacă şi limb, cu
nervuri paralele. Teaca înveleşte internodul
superior pe o anumită lungime, protejând
zona de creştere a internodului. Teaca ultimei
fr. protejează inflorescenţa până la înspicare
(faza de burduf).
În zona de trecere dintre teacă şi limb, la unele
cer., se găsesc 2 formaţ. membranoase, mai
mult sau mai puţin dezvoltate, numite:
urechiuşe (pinteni) →prelung. bazei limbului;
ligula →prelung. epidermei inferioare
(interioară) a tecii. Aceste 2 form. foliare ajută
la recun. cer. înainte de înspicare, fiind un
caracter bine diferenţiat. Astfel, la orz
urechiuşele sunt mari, ligula mică; la ovăz ligula este bine dezv. şi urechiuşele
lipsesc; la grâu şi secară acestea sunt mijlocii ca mărime (grâul are urechiuşele
pubescente, iar la secară sunt glabre).
MMDuda, 2022 20
Căderea cer. Deşi elastic, uneori paiul cer. cedează sub greutatea spicului şi
cade ►se reduce producţia, pl. sunt mai intens atacate de boli şi
dăunători, se împiedică fecundarea (la secară), se reduc nr. şi masa
boabelor, este împiedicată recolt. mecanizată etc.
Este mai dăunătoare când apare în fazele de veget. timpurii ►împiedică form.
bobului.
Plantele căzute se mai pot redresa cât timp nodurile tulpinii şi fr. sunt încă
verzi. Porţiunea paiului dinspre sol beneficiază de un aport auxinic mai
mare, celulele se alungesc mai mult, formând un „genunchi” şi ridicând
vârful tulpinii.
Cauzele căderii→ de natură ereditară şi infl. de o serie de factori de
vegetaţie.
Mai sensibile la cădere →orzul şi ovăzul, apoi grâul şi secara;
Mult mai rezistente →pb şi sorgul (cad foarte rar).
În cadrul fiecărei sp. sunt soiuri/h. diferite în privinţa rezist. la cădere.
Soiurile rezist. sunt în general, mai scunde şi cu pai gros, iar internodurile
bazale sunt mai scurte şi cu ţesutul mecanic de susţinere mai dezv.

MMDuda, 2022 21
Factorii de veget. care infl. negativ rezist. la cădere:
- intensitatea mai redusă a luminii ►det. creşt. etiolată a internod. bazale şi
form. de „ţesuturi mai debile”, →în cazul desimii prea mari, a creşt. masei
foliare, a înfrăţ. prea puternice (exces de N) şi a umbririi produse de bur.;
- excesul de N ►duce la o mai slabă dezv. şi lignificare a ţesut. mecanice, ca
urmare a dezech. între sinteza glucidelor şi a protidelor (a raportului C/N);
un plus de N duce la o insuficienţă de glucide în internod. bazale
→lignificare slabă;
- anumiţi ag. patogeni ca Ophiobolus, Leptosphaeria şi Fusarium →slăbesc
rezist. internod. inf.;
- ploaia ►îngreunează pl., slăbeşte fixarea răd., prin înmuierea solului;
- vânturile puternice ►culcă mai ales plantele cu o rezist. scăzută la cădere.
Pt prevenirea căderii, trebuie înlăturate sau evitate situaţiile prezentate și se
recomandă: cultiv. unor soiuri rezist. la cădere; desimea optimă la
semănat; fertiliz. echilibrată; contr. îmburuien., a bolilor şi dăunăt.;
evitarea excesului de U etc.

MMDuda, 2022 22
Pentru preven. căderii se pot folosi şi regulatori de creștere (subst. ”nanizante”)
care reduc talia pl., dar creşte rezist. la cădere, mai ales, la grâu. Efectul e mai
slab la orz, iar la secară şi ovăz rezult. sunt f. slabe.
Regulatorii de creștere se pot aplica odată cu erbicidarea.
Înspicarea ►faza apariţiei infloresc. din teaca ultimei frunze („burduf”). O
plantă e înspicată când au apărut >1/3 din spiculeţele superioare ale
infloresc., iar un lan e înspicat când, la majoritatea pl., au apărut infloresc.
(spicul sau paniculul); întâi înspică tulpina principală, apoi fraţii, în ordinea
formării lor.
Inflorescența cer. ►1.spic compus (grâu, secară, triticale, orz), 2. panicul (ovăz,
sorg, mei, orez şi la pb →inflor. masculă) și 3. spadix (știuletele)(inflor. femelă
la pb).
Inflorescențele cer. sunt compuse din mai multe spiculeţe dispuse pe rahis (axul
inflor.) sau în vârful ramificaţ. paniculului. Pe un „călcâi” al rahisului şi în
vârful ramific. paniculului se găseşte, de regulă, câte un spiculeţ (cu 2-4 flori);
excepţie face orzul la care pe fiecare călcâi al rahisului sunt dispuse trei
spiculeţe (uniflore).

MMDuda, 2022 23
Spiculeţele au la exterior 2 glume (de forme şi mărimi diferite) şi în interior o
floare (la orz) sau mai multe (grâu, secară, ovăz), dispuse pe un rahis scurt.
Florile sunt formate din două palei (o palee
inferioară sau ext., uneori aristată şi una
superioară sau int.), două lodicule (deschid
floarea), androceul (3 stamine, cu exc. orezului
care are 6), gineceul (monocarpelar şi
stigmatul bifidat). s a
Înflorirea (deschiderea florii) se face cu ajutorul
lodiculelor, care absorb apă, îşi măresc volumul
şi îndepărt. paleele. După fecundare lodiculele
pierd apa, paleele revin la poziţia iniţială, l
Floare de grâu: a – antere;
închizând floarea. s – stigmat; l - lodicule
Înflorirea poate avea loc o dată cu ap. infloresc.
(orz), la 1-2 zile după înspicare (grâu) sau la 5-7 zile la înspicat (secară).
Ordinea înfloririi în lan este similară cu ordinea înspicării →„fraţii” înfloresc
după „pl. principale”. La grâu, primele se deschid florile de la mijlocul
spicului, continuând spre extremităţi. La ovăz înfloritul începe de la vârful
paniculului. În spiculeţ se deschid mai întâi florile inferioare.
MMDuda, 2022 24
Florile se deschid dimineaţa şi rămân astfel până se produce fecundarea (la
grâu, cca o oră), apoi se închid. Înfloritul unei plante durează 5-8 zile (fcţ
de U aerului).
Polenizarea şi fecundarea. Cer. sunt plante autogame (grâu, orz, ovăz, orez)
sau alogame (secară, pb). Uneori şi la pl. autogame se întâlneşte un
anumit procent de alogamie.
După înflorire (la câteva ore) anterele eliberează polenul şi are loc poleniz.
(autogamă sau alogamă). Polenizarea se petrece, de regulă, dimineaţa sau
seara, când temp. este de cca 14-16°C.
Fecundarea →imediat după poleniz. (în 5-10 ore). Grăunciorii de polen ajunşi
pe stigmat absorb lichidul stigmatic (în 2-3 min.) şi form. tubul polinic
(prelung. exterioară a exinei) în care pătrund cei doi nuclei: vegetativ în
vârful tubului şi apoi cel generativ. Tubul polinic străbate stilul, ajungând
prin micropil la sacul embrionar, când nucleul vegetativ se resoarbe, iar cel
generativ (spermatic) se divide în două. O parte se uneşte cu oosfera
→embrionul, iar cealaltă cu nucleul secundar al sacului embrionar
→endospermul. Din învelişul ovulului rezultă învelişul sem. (testa), iar din
pereţii ovarului se form. învelişul fructului (pericarp).

MMDuda, 2022 25
Formarea bobului şi maturarea pl. (coacerea). După fecundare,
form. şi maturarea bobului (embrionului, endospermului şi învelişurilor)
durează cca 20 zile la cer. recoltate vara şi cca 40 zile la cele recoltate t-na
(pb, sorg). Maturarea bobului are 3 faze principale: mat. verde („în lapte”);
mat. galbenă („în pârgă”) şi mat. deplină. Se petrec modificări importante
în bob şi în întreaga pl.
Maturitatea verde („în lapte”) →lan cu aspect verde, tulpini şi fr. verzi (cele
bazale sunt gălbui). Bobul este verde, cu volumul >decât normal, cu conţ.
lăptos, U cca 50%, lipsit de sticlozitate; se acumulează intens subst. de
rezervă. Embrionul este în creştere, având o slabă germinaţie. Durează cca
7-10 zile, fără să existe pericol de scuturare.
Maturitatea galbenă („în pârgă”, ceară) →când lanul este galben/verde; pl.
rămân verzui numai în partea super. (excepție pb „stay green”). Bobul are
culoarea şi volumul caract. soiului, consistenţa încă vâscoasă, U cca 30%;
aspectul aprox. sticlos. Embrionul e normal ca dezv., având o bună
germinaţie. Faza durează 5-8 zile, scuturarea fiind încă slabă.
Maturitatea deplină →pl. în întregime uscate (exc. pb „stay green”). Bobul
are mărimea şi culoarea specifică cultivar., consist. tare; U cca 15%,
sticlozitatea după soi. Embrionul, bine dezv. →bună viabilitate.
MMDuda, 2022 26
Faza durează cca 3-6 zile trecând în „răscoacere” (pl. fragile şi spice
încovoiate), pericol de scutur. mare (orz, ovăz şi unele soiuri de grâu); lanul
închis la culoare, se dezv. ag. patogeni.
Recoltarea →de la mat. galbenă (în pârgă), la deplină.
În fazele de maturare, pl. acumul. mai întâi în infloresc., apoi în boabe, cant.
mari de auxine (fitohormoni) ce orientează apa şi subst. de rezervă spre sem.
→form. şi umpl. boabelor. Acum. de subst. de rezervă în boabe se face şi pe
seama unor subst. care „migrează” din alte organe, după fecundare.
Durata de umplere a boabelor depinde de soi şi cond. de veget.
În zonele şi în anii cu climat fără arşiţă, per. de umplere a boabelor se
prelungeşte →„boabe mari”.
Seceta şi temp. ridicate din această fază scurtează depun. subst. de rezervă,
reduc mult fotosinteza şi acum. de subst. de rezervă, producându-se
şiştăvirea →boabe mici, mai subţiri, zbârcite, „şiştave”.

MMDuda, 2022 27
Fructul cer. = cariopsă ce poate fi golaşă (grâu, secară, triticale, pb) sau
îmbrăcată→învelită în palei (orz, ovăz, sorg, mei și orez).
Cer. originare din zona temp. (grâu, secară, triticale, orz, ovăz) au şănţuleţ ventral
în lungul bobului, pe când cele orig. din zona caldă (pb, sorg, mei, orez) nu au
şănţ. ventral.
Fructul cer. este constituit din: înveliş, endosperm şi embrion.
Învelişul (tegumentul) este format din: testă (învelişul sem.) şi pericarp (învelişul
fructului) →6-14% din masa fructului.
Endospermul (rezerva bobului) = 80-86% din masa bobului. La exterior are un strat
de celule cu aleuronă, iar spre interior celule bogate în amidon. Grăunciorii de
amidon pot fi: sferici (grâu, secară, orz), poliedrici sau colţuroşi (pb), mici şi
compuşi (ovăz) etc.
Embrionul (viitoarea pl. în formă incipientă) = 1,5% din masa fructului. E constituit
din muguraş (sub coleoptil), tulpiniţă (tigela, hipocotil), rădăciniţă (sub
coleoriză) şi scutelum (cotiledonul), organ de absorbţie dispus înspre
endosperm. Opus scutelum-ului →un apendice mic (lipseşte la secară şi
orz)→epiblast (bractee embrionară), considerat rudiment cotiledon 2.
Organogeneza cer. Odată cu creşterea are loc form. şi dezv. organelor
generative→organogeneza. Primordiile viitoarelor organe (rădăciniţă, tulpiniţă,
muguraş) sunt localizate în embrion. MMDuda, 2022 28