CONDIŢIONAREA

ŞI PĂSTRAREA SEMINŢELOR

1
 Această carte este dedicată
studenților din
ANUL 4 AGRICULTURA ZI și IFR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

conf. univ.dr. ing. habil. LILIANA PANAITESCU

CONSTANȚA

2021
2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 Pagina
Importanţa păstrării (stocării) produselor agricole boabe
(cereale, leguminoase pentru boabe, oleaginoase)
Structurile economice şi tehnice ale colectării şi stocării –
5
evoluţia istorică şi politică
Strategia colectării şi stocării în România

CAPITOLUL 2
Componentele ecosistemului post-recoltă (masa de seminţe)
17
CAPITOLUL 3
Proprietăţile fizice, chimice şi biologice ale semințelor
Proprietăţile fizice ale boabelor şi ale masei de boabe 25

CAPITOLUL 4
Procesele fiziologice din ecosistemul post-recoltă
Biologia seminţelor. Microflora 31

CAPITOLUL 5
Dăunătorii de depozit
38
CAPITOLUL 6
Predarea produselor boabe la bazele de recepţie
Recepţionarea calitativă şi cantitativă
Metode analitice de determinare a calităţii produselor agricole 56
boabe
Compartimentarea produselor

3
CAPITOLUL 7
Sămânța utilă
Condiţionarea prodeselor agricole sub formă de boabe
Eliminarea impurităţilor. 70
Uscarea. Principii, utilaje

CAPITOLUL 8
Spații de depozitare
Metode de păstrare a producţiei agricole sub formă de boabe
Păstrarea boabelor în stare uscată
90
Păstrarea prin aerare activă
Păstrarea în atmosferă modificată (autoconservarea)

Bibliografie 111

4
 CAPITOLUL 1

IMPORTANŢA PĂSTRĂRII (STOCĂRII) PRODUSELOR

AGRICOLE BOABE (CEREALE, LEGUMINOASE PENTRU
BOABE, OLEAGINOASE)
STRUCTURILE ECONOMICE ŞI TEHNICE ALE
COLECTĂRII ŞI STOCĂRII – EVOLUŢIA ISTORICĂ ŞI
POLITICĂ
STRATEGIA COLECTĂRII ŞI STOCĂRII ÎN ROMÂNIA

IMPORTANŢĂ

Păstrarea seminţelor a constituit pentru om o preocupare din cele mai

vechi timpuri.
Datele arheologice atestă că, iniţial, păstrarea semințelor de cereale s-a
făcut în gropi săpate în stâncă sau în pământ în regiunile cu climat mai uscat, iar
în regiunile mai umede în vase de lut ars, de diferite mărimi. Metoda păstrării în
gropi lipite cu argilă şi apoi arse, s-a păstrat multă vreme şi pe teritoriul ţării
noastre, mai ales în epoca migrării popoarelor.
Păstrarea în magazii a fost cunoscută şi la popoarele antice (egipteni, chi-
nezi, romani) de la care s-au păstrat şi o serie de lucrări scrise privind "îngrijirea"
cerealelor (CATO, VARO; Codexul împăraţilor bizantini TEODOSIU şi
IUSTINIAN etc, citaţi de BORCEAN; 1978).

5
 Incepând cu evul mediu şi mai ales o dată cu dezvoltarea industriei şi
comerţului, s-a pus problema stocurilor mari de cereale, pentru care s-au construit
magazii, la început din lemn, apoi din cărămidă, iar în ultima vreme din beton
armat.
La noi în ţară, primele silozuri s-au construit la Galaţi şi Brăila (1891),
iar mai târziu la Constanţa (1909). Reţeaua de silozuri s-a mărit în perioada anilor
1939 - 1942, prin construcţiile executate în Câmpia Dunării, apoi s-a extins în
toată ţara în intervalul ce s-a scurs.
In paralel s-au efectuat studii pentru stabilirea tehnologiei de păstrare a
diferitelor produse vegetale, o atenţie deosebită, acordându-se materialului
semincer. În prezent, păstrarea seminţelor reprezintă o verigă tehnologică
importantă, căreia trebuie să-i fie acordată toată atenţia.

RECEPŢIONAREA ŞI CIRCULAŢIA SEMINŢELOR

Pentru recepţionarea seminţelor de la producători, în bazele și centrele de recepţie
se fac următoarele pregătiri:
- întocmirea planului de recepţie;
- asigurarea şi pregătirea spaţiilor pentru depozitare;
- pregătirea utilajelor pentru receptionare şi depozitare;
- organizarea laboratorului pentru efectuarea analizelor;
- elaborarea planului de compartimentare a produselor pe calităţi,
- instruirea întregului personal şi asigurarea cu materiale.
Recepţionarea produselor se execută de către laboratorul bazei sau
centrului de colectare, în prezenţa producătorului, primul procedând la extragerea
probelor primare (prin sondaj) din mijlocul de transport.

6
 Asupra probelor se fac următoarele determinări, la toate produsele:
examen organoleptic;
puritatea fizică;
umiditatea şi
starea fitosanitară.
Pe lângă aceste determinări, se mai determină:
- masa hectolitrică (la grâu, secară, orz, orzoaica, ovăz, orez şi floarea-
soarelui);
- boabele îmbrăcate în palee (%) la grâu;
- uniformitatea (orz şi orzoaica);
- procentul de boabe galbene (orez);
- boabele atacate de ploşniţe şi sticlozitatea (grâu).
După efectuarea analizelor şi stabilirea încadrării produselor în normele
tehnice de recepţionare, se întocmesc documentele de calitate, iar mijloacele de
transport sunt dirijate la cântare.
Compartimentarea produselor vegetale sub formă de boabe constă în
repartizarea loturilor de seminţe în depozite, după următoarele criterii:
specie,
umiditate,
puritate,
masă hectolitrică,
stare fitosanitară,
alte caracteristici calitative,
tipul depozitului etc.

7
 Produsele destinate pentru sămânţă, care au la bază acte de recunoaştere în
câmp, se compartimentează: pe specii, soiuri, loturi cu acelaşi act de recunoaştere
şi aceleaşi caracteristici calitative.
Produsele destinate consumului se compartimentează pe destinaţii: consum
alimentar, consum furajer, consum industrial, export etc.

Păstrarea primară (la producător)

Păstrarea secundară (la organismele de stocare)
Stocarea la intreprinderile de prelucrare

Depozitarea semnințelor de consum se face respectând dispozițiile din

Legea 101/2014 privind masuri de reglementare a depozitarii semintelor de
consum si a regimului certificatelor de depozit pentru acestea.

Legea introduce următoarele măsuri:

1. Reglementarea strictă a procedurii de acordare a licenței de depozit, pe baza unui
audit extern independent, desfășurat de entități mandatate în acest scop de către
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;
2. Desemnarea unui Administrator, pe baza de criterii și norme procedurale de
selecție, obiective și nediscriminatorii, cu atribuții și obligații în organizarea și
gestionarea regimului de evidență al certificatelor de depozit, pe baza Registrului
special al certificatelor de depozit; Entitatile mandatate de către Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împreuna cu Administratorul, verifică periodic
modul în care se respectă condițiile/obligațiile care au dus la acordarea licenței
de depozit și regimul certificatelor de depozit, precum și monitorizarea stocurilor

8
 de seminte de consum, pentru care s-au emis certificate de depozit și pe seama
cărora s-au acordat credite;
3. Reglementarea caracterului certificatelor de depozit și a modului de utilizare a
acestora, prin includerea certificatelor electronice de depozit;
4. Extinderea gamei de riscuri asigurabile, în cazul polițelor de asigurare încheiate
cu ocazia emiterii certificatelor de depozit;
5. Reglementarea situațiilor în caz de deteriorare, furt sau pierdere a registrelor
și/sau a certificatelor de depozit;
6. Reglementarea situațiilor privind inexistența sau indisponibilitatea stocurilor
înscrise în certificatele de depozit;
7. Stipularea expresă a termenelor și modalităților de soluționare a despăgubirilor
solicitate pentru certificatele de depozit devenite indisponibile;
8. Organizarea și functionarea Comisiei pentru acordarea licentelor de depozit
pentru seminte de consum, in ceea ce priveste procedurile de acordare,
suspendare, si/sau anulare a licentei de depozit si de solutionare a contestatiilor
la aceste decizii;
9. Instituirea schemei de garantare a finanțărilor acordate de instituțiile finanțatoare
pe baza certificatelor de depozit, care se administrează de fonduri de garantare.
Schema de garantare a finanțărilor asigură accesul fermierilor la finanțări
acordate de bănci/institutii financiare nebancare, pe baza certificatelor de depozit
emise în contul recoltei depozitate;
10. Instituirea Fondului de compensare a certificatelor de depozit, la dispoziția
deținătorilor legali ai acestor certificate, ca persoană juridică de drept privat
organizată în condițiile legii, în baza actului constitutiv aprobat în prealabil de
ministerul de resort, cu finanțare din surse proprii.

9
Pentru garantarea integrității semințelor de consum depozitate, în lege sunt
adoptate o serie de măsuri de reglementare, precum:
a) se instituie un sistem pentru acordarea licențelor de depozit și de gradare a
semințelor de consum;
b) se înființează Registrul special al certificatelor de depozit;
c) se constituie schema de garantare a finanțărilor acordate de instituții de credit
și/sau instituții financiare nebancare pe baza certificatelor de depozit;
d) se constituie Fondul de compensare a certificatelor de depozit.
Semințele de consum sunt semințele de cereale, leguminoase boabe, oleaginoase
și alte semințe destinate consumului uman, animal, industrializării și
comercializării;
Depozitul este construcția terestră, ansamblul de construcții, inclusiv silozul,
împreună cu dotările tehnice aferente, situate într-o incintă destinată exclusiv
depozitării semințelor de consum;
Depozitarule este constituit de operatorul economic care are în proprietate unul
sau mai multe depozite pentru care deține licența de depozit și care poate emite
certificate de depozit în condițiile legii.
Depozitarea este activitatea incluzând operațiunile de recepție, gradare,
condiționare, păstrare și restituire a semințelor de consum;
Deponentul este persoana fizică sau juridică, proprietar al unei cantități de
semințe de consum pe care o predă direct sau prin reprezentantul său autorizat,
în vederea depozitării la un depozitar, pentru care primește în schimb unul sau
mai multe certificate de depozit;
Certificatul de depozit reprezintă documentul în formă materială și/sau
electronică, care constituie titlu de credit negociabil, reprezentativ al mărfii, la
ordin sau la purtător, care este emis de un depozitar, în nume propriu sau pe

10
numele unui deponent, în schimbul unei cantități de semințe de consum păstrate
o perioadă determinată într-un depozit licențiat, completat potrivit prevederilor
prezentei legi și care se înregistrează atât în Registrul de evidență a certificatelor
de depozit gestionat de depozitar, cât și în Registrul special al certificatelor de
depozit gestionat de administrator, și care poate fi transmis, după caz, prin gir.
Registrul de evidență a certificatelor de depozit și Registrul special al
certificatelor de depozit se organizează pe suport de hârtie și în format electronic.
În cazul certificatelor de depozit pe baza cărora s-au acordat finanțări de către
instituțiile de credit, transmiterea prin gir se poate face numai cu acordul
respectivului finanțator și, după caz, al fondurilor de garantare.
Activitatea de gradare reprezintă activitatea profesională de identificare și
separare, pe criterii de calitate, a loturilor de semințe pentru consum, în vederea
încadrării acestora în unul dintre gradele prevăzute în Manualul de gradare a
semințelor de consum.
DEȚINĂTORUL de certificat de depozit poate fi orice persoană fizică sau
juridică care, în calitate de posesor al certificatului de depozit, poate pretinde
predarea de către depozitar, la prima cerere, a semințelor de consum menționate
în certificatul de depozit, în schimbul acestui certificat;
Punctul de recepție a semintelor de consum reprezintă locul în care o persoană
fizică sau juridică ori reprezentantul autorizat al acesteia, care are în proprietate
o cantitate de semințe de consum, o predă în vederea depozitării.
Licența de depozit
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale reprezintă autoritatea publică
responsabilă cu acordarea licențelor de depozit și autorizarea gradatorilor pentru
semințele de consum, în condițiile legii.

11
Operatorii economici care au în proprietate unul sau mai multe depozite
autorizate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2006
pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a
produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006,
cu modificările și completările ulterioare, și desfășoară activități de depozitare a
semințelor de consum, pot solicita în scris, ministerului de resort, acordarea
licenței de depozit. În vederea acordării licenței de depozit pentru semințele de
consum, se înființează Comisia pentru acordarea licențelor de depozit, (Comisia
este un organism deliberativ, fără personalitate juridică).
Atribuțiile comisiei:
a) verificarea rapoartelor și a documentației aferente primite de la entitățile
mandatate, cu privire la îndeplinirea condițiilor/obligațiilor financiare și tehnice
pentru acordarea licenței de depozit;
b) analizarea aplicării măsurilor de remediere a deficiențelor constatate, de
suspendare sau anulare a licenței de depozit;
c) prezentarea de propuneri ministerului de resort privind acordarea/
suspendarea/anularea licențelor de depozit;
Formularul licenței de depozit are regim special, este prevăzut cu elemente de
siguranță și se tipărește în condițiile legii, de către Compania Națională
"Imprimeria Națională S.A., la solicitarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării
Rurale și este prevăzut în normele metodologice pentru aplicarea legii.
Licența de depozit se acordă la cererea operatorului economic constituit în
condițiile legii, pentru fiecare depozit aflat în proprietate, dacă sunt îndeplinite
condițiile/obligațiile financiare și de performanță tehnică pentru siguranța
alimentelor, gradare și depozitare, potrivit prevederilor prezentei legi și ale
normelor metodologice pentru aplicarea acesteia.

12
Verificarea și certificarea îndeplinirii condițiilor/obligațiilor financiare și tehnice
pentru acordarea licenței de depozit se realizează de către entitățile mandatate în
acest scop de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și se finalizează prin
încheierea unui raport, care se înaintează Comisiei.
Licența de depozit se eliberează fără perceperea de taxe și este valabilă pe o
perioadă nelimitată, dacă sunt respectate condițiile tehnice și financiare pentru
depozitare, care au condus la acordarea acesteia.
Depozitarea semințelor de consum
Depozitarea semințelor de consum se face pe baza contractului de depozit, care
se încheie între depozitar și deponent.
În situația în care depozitarul are și calitatea de deponent, acesta se subrogă în
drepturile și obligațiile prevăzute de lege și are obligația să întocmească
documente de gestiune contabilă care atestă existența, în depozitele licențiate, a
stocului de semințe de consum proprii, pentru care completează certificate de
depozit, atât la data emiterii certificatelor, cât și lunar, pe perioada de valabilitate
a acestora.
Depozitarii asigură condițiile necesare pentru informarea publică cu privire la
tarifele de depozitare percepute, prin afișarea și actualizarea listelor cu acestea la
fiecare depozit licențiat. Plata serviciilor prestate în baza contractului de prestari
servicii depozitare se face în bani sau în natură; pentru plata în natură,
contravaloarea se calculează la prețul mediu de piață al produsului, valabil în
momentul efectuării plății. Fiecare depozitar este obligat să încheie contracte atât
pentru asigurarea bunurilor, respectiv pentru spațiile de depozitare și construcțiile
aferente acestora, aflate în proprietate, cât și pentru semințele de consum
depozitate în aceste spații, în conformitate cu prevederile Codului Civil.

13
Depozitarul va păstra semințele de consum separat, în funcție de gradul
înregistrat pentru fiecare certificat de depozit emis, astfel încât restituirea să se
facă în limitele de calitate corespunzatoare gradului atribuit la recepție. Pe
perioada depozitării semințelor de consum, scăzămintele și perisabilitatea se
stabilesc prin normele metodologice legale.
La solicitarea deponenților, depozitarul poate să încheie contracte de depozit
și/sau achiziție de semințe de consum și să accepte în mod nediscriminatoriu
cantitățile de semințe de consum aduse ulterior spre depozitare/vânzare pe baza
acestor contracte, în condițiile prevăzute în manualul de gradare, până la
capacitatea maximă pentru care s-a acordat licența de depozit.

Sistemul national de gradare a semintelor de consum

Activitatea de gradare a semințelor de consum este organizată în cadrul
Sistemului național de gradare a semintelor de consum, care este condus și
gestionat de către Comisia Națională de Gradare a Semințelor de Consum.
Comisia Națională de Gradare a Semințelor de Consum este persoana juridică,
fără scop lucrativ, de interes general și de utilitate publică, cu finanțare din surse
proprii, formată din reprezentanți ai ministerului de resort, ai Autorității
Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ai patronatelor și
ai organizațiilor profesionale pe produs sau grupe de produse în domeniul
producției, depozitării, procesării, comercializării si standardizării semințelor de
consum.
Gradarea semintelor de consum se efectuează de către gradatori autorizați prin
acordarea unei licențe de gradator, în conformitate cu prevederile Sistemului
național de gradare a semințelor de consum. Gradatorii pot avea și calitatea de
angajați ai societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu

14
modificările și completările ulterioare, care se ocupă cu activitatea de depozitare,
comercializare sau procesare a semințelor de consum. Gradarea semințelor de
consum proprietate a depozitarului licențiat se face de către un gradator care nu
are calitatea de salariat al acestuia.
Gradarea se efectuează la toate punctele de recepție a semințelor de consum.
Manualul de gradare a semințelor de consum se aprobă și poate fi modificat sau
completat, la propunerea Comisiei Naționale de Gradare a Semințelor de
Consum, prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Regimul certificatelor de depozit pentru semințe de consum
Pentru semințele de consum aflate în depozite care dețin licențe de depozit,
depozitarii pot solicita eliberarea de certificate de depozit. Organizarea și
gestionarea regimului de evidență a certificatelor de depozit pentru semințe de
consum se asigură de un administrator desemnat de ministerul de resort.
Desemnarea administratorului se face în condiții nediscriminatorii, pe baza de
criterii riguroase de eligibilitate, obiective și transparente, care se aprobă prin
ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, la propunerea Comisiei.
Administratorul are următoarele obligații principale:
- organizarea și gestionarea regimului de evidență a certificatelor de
depozit tipărite și distribuite depozitarilor, pe baza Registrului special al
certificatelor de depozit;
- verificarea la depozitari a respectarii regimului certificatelor de depozit
emise;
- asigurarea necesarului de formulare de certificate de depozit;
- aplicarea tuturor măsurilor stabilite pentru acesta de prezenta lege.

15
Certificatul de depozit în formă materială constituie titlu de credit negociabil
reprezentativ al mărfii, la ordin sau la purtator, transmisibil, fără limite sau
restricții, în lipsa de stipulație contrară, inserată în titlu, la cererea detinătorului
de certificat de depozit.

Certificatul de depozit este titlu executoriu atât pentru valoarea semințelor de

consum depozitate pentru care a fost emis, cât și pentru sumele și dobânzile
garantate cu acesta.
Certificatul de depozit în formă materială este emis sub forma unui document cu
regim special, tipărit contra cost de Compania Națională Imprimeria Națională
S.A. și este pus la dispozitia depozitarilor licențiati de administrator.

Depozitarul este obligat să elibereze deponentului certificatul de depozit,

completat potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii
101/2014.

16
 CAPITOLUL 2

COMPONENTELE ECOSISTEMULUI POST-RECOLTĂ

(MASA DE SEMINŢE)

Ecosistemul post recoltă este alcătuit din semințele culturii de bază, care
au ponderea cea mai mare, dar și din impurități de natură diferită.
Partida de sămânţă reprezintă o cantitate de sămânţă din acelaşi soi,
categorie biologică şi provenienţă, recoltată de pe o anumită suprafaţă de teren
pe care s-au aplicat lucrări fitotehnice asemănătoare.
Partida de sămânţă se marchează pentru identificare cu o etichetă pe care
sunt înscrise următoarele elemente:
- furnizorul şi numărul de identitate al recoltei;
- specia:
- soiul;
- categoria biologică,
- cantitatea;
- anul recoltei.
Pentru seminţele de Prebază, partida se constituie din producţia unei
singure parcele (unitate de control).
La sămânţa de Bază, partida poate fi constituită din producţia de pe mai
multe parcele (unităţi de control) din acelaşi soi, ale aceluiaşi producător, dacă
nu sunt restricţii pentru specia respectivă.
Pentru sămânţa brută din categoria biologică Certificată pot fi admise
partide formate din amestecuri ale aceluiaşi soi de la mai mulţi producători, dacă
nu sunt menţionate restricţii în acest sens. Amestecurile de partizi diferite pot fi
realizate numai cu acordul inspectorului aprobator şi numai dacă acestea au
aceeaşi provenienţă sau au fost controlate de acelaşi inspector.

17
 In vederea aducerii seminţei brute ia condiţiile de calitate stabilite prin
standardele de produs, aceasta se condiţionează, fiind supusă următoarelor
operaţii tehnologice: sortare, precurăţire, uscare, curăţire finală, fasonare,
calibrare si tratare.
Condiţionarea seminţei brute trebuie efectuată de către prelucrători
autorizaţi, care au personal competent, o bază materială adecvată şi spaţii de
depozitare.
După condiţionare, din partida de sămânţă se formează unul sau mai
multe loturi de sămânţă.
Lotul de sămânţă reprezintă o anumită cantitate de sămânţă,
omogenizată şi individualizată dintr-o anumită partidă de sămânţă.
Loturile de seminţe condiţionate trebuie marcate pentru identificare, în
depozit, cu o etichetă de lot care cuprinde următoarele menţiuni:
- denumirea speciei şi soiului (hibridului);
- categoria biologică;
- provenienţa - furnizorul sau numărul de identitate al seminţelor brute;
- anul recoltei;
- numărul lotului;
- data formării lotului (data modificării mărimii lotului, dacă este cazul);
- cantitatea;
Mărimea lotului de sămânţă este diferită în funcţie de specie (tab.l).
Ambalarea loturilor condiţionate
Seminţele condiţionate destinate semănatului se livrează beneficiarilor
numai ambalate.
Ambalajele pot fi confecţionate din materiale textile sau plastice, hârtie,
carton, lemn, metal etc, trebuie să fie suficient de rezistente pentru a nu se
deteriora în timpul manipulării, depozitării şi transportului şi să nu afecteze
calitatea seminţelor în perioada de garanţie. Se pot utiliza ca ambalaje şi
containerele de diverse mărimi, etichetate şi sigilate.
Pentru un lot se foloseşte un singur tip de ambalaj, iar masa seminţelor
din fiecare ambalaj care formează un lot, trebuie să fie aceeaşi.

18
 Seminţele din categoriile biologice Prebază şi Bază din toate speciile,
precum şi seminţele decuscutate se ambalează şi se comercializează numai în
ambalaje noi. In cazuri excepţionale, cu avizul LCCCS sau ICSMS şi acceptul
beneficiarului se pot admite la ambalare şi comercializare ambalaje reutilizate,
dar curate. închiderea ambalajelor trebuie să fie făcută în aşa fel încât să nu poată
fi deschise fără ca sistemul de închidere să nu fie deteriorat, iar eticheta şi
ambalajul să nu prezinte urmele violării acestora.
Reambalarea oficială se poate face în ambalaje de mărimea dorită, închise
şi reetichetate oficial, cu excepţia "ambalajelor mici" pentru care se poate folosi
eticheta furnizorului. Pe etichetă se va menţiona "Reambalat....(luna şi anul)".
Ambalajele mici sunt ambalaje de până la 10 kg, în funcţie de specie,
inviolabile şi destinate în special comercializării cu amănuntul. Ambalajele mici
se utilizează pentru diferite specii din categoriile biologice Certificată (C1, C2),
Comercială şi Standard.

În cazul semințelor destinate însămânțării, prin sămânţă se înţelege orice

material de reproducere (seminţe, fructe, organe vegetative, material săditor
produs prin orice metode de înmulţire) destinat multiplicării sau reproducerii unei
plante agricole.
Certificarea calităţii seminţelor şi a materialului săditor reprezintă un
complex de operaţiuni de control efectuate sub responsabilitatea Inspecţiei de
Stat pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor (ISCSMS), prin
intermediul inspectoratelor teritoriale şi al Laboratorului Central pentru
Controlul Calităţii Seminţelor (LCCCS). Scopul acestui control este să protejeze
producătorii agricoli împotriva riscului utilizării de seminţe şi material săditor
necorespunzătoare.
Controlul se desfăşoară pe parcursul întregului flux de multiplicare,
condiţionare şi ambalare a seminţelor şi a materialului săditor, urmărindu-se:
- menţinerea caracteristicilor iniţiale ale soiului (hibridului), aşa cum
acestea au fost descrise cu ocazia omologării;
- obţinerea de sămânţă cu o stare sanitară şi indici calitativi (puritate,
germinaţie etc.) corespunzători.

19
Se certifică numai următoarele categorii de seminţe:
- seminţele genurilor şi speciilor stabilite de Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei;
- seminţele din soiurile şi hibrizii înregistraţi în Lista oficială a României
şi în Lista recomandată, precum şi în cataloagele Comunităţii Europene sau ale
statelor membre;
- seminţele din soiurile neînregistrate în Lista oficială a României şi
provenite din ţări din afara Uniunii Europene, care se multiplică conform
sistemelor OCDE (Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică), pe bază
de contract, în vederea exportului.
Soiul reprezintă o populaţie de plante creată sau identificată, care:
- se diferenţiază de cele deja cunoscute prin cel puţin un caracter
important,
precis şi puţin fluctuant, ce poate fi clar definit şi descris, sau prin mai multe
caractere a căror combinaţie este de natură să dea calitatea de nou
(distinctivitate);
- este omogenă pentru ansamblul caracterelor luate în considerare de
reglementările în vigoare privind uniformitatea soiurilor, cu excepţia unui număr
foarte redus de forme atipice, ţinând seama de particularităţile de reproducere
(omogenitate);
- este stabilă în privinţa caracterelor sale esenţiale, adică în urma
reproducerii sau multiplicării succesive, sau la sfârşitul fiecărui ciclu de
reproducere definit de ameliorator, caracterele esenţiale rămân aşa cum au fost
descrise iniţial (stabilitate).
Populaţia locală reprezintă un grup de indivizi înrudiţi, dar diferiţi din
punct de vedere genotipic, aparţinând unei specii şi care ocupă un anumit areal,
se reproduc în acelaşi mod şi au suferit aceleaşi acţiuni ale selecţiei.
Soiul sintetic este soiul cu polenizare liberă obţinut din componente
stabile, care nu este homozigot, dar care prezintă un anumit echilibru genetic.
Soiul compus reprezintă prima generaţie obţinută prin fecundarea
nedirijată a unui număr mare de părinţi stabili.

20
 Hibridul se obţine în urma încrucişării între linii consangvinizate, soiuri
sau hibrizi şi asigură în prima generaţie producţii mari datorită fenomenului de
heterozis.
Linia consangvinizată reprezintă materialul biologic identic genotipic,
omogen şi stabil, rezultat din autofecundarea dirijată, însoţită de selecţie în mai
multe generaţii succesive.
Hibrizii pot fi:
- hibrizi simpli - prima generaţie a unei încrucişării între două linii
consangvinizate;
- hibrizi dubli - prima generaţie a unei încrucişării între doi hibrizi simpli;
- hibrizi triliniari - prima generaţie a unei încrucişării între o linie
consangvinizată şi un hibrid simplu;
- hibrizi top-cross - prima generaţie a unei încrucişări între o linie
consangvinizată sau un hibrid simplu şi un soi cu polenizare liberă;
- hibrizi intervarietali - prima generaţie a unei încrucişări între plante
provenite din sămânţa de bază a două soiuri cu polenizare liberă.

Sămânţa Amelioratorului (SA) reprezintă sămânţa produsă de sau sub

directa responsabilitate a amelioratorului (creatorului) sau a menţinătorului şi
care este materialul iniţial de pornire pentru producerea seminţelor de Prebază.
Sămânţa Amelioratorului trebuie să aibă caracterele soiului asa cum au fost
descrise în momentul înregistrării în Registrul de stat şi în Lista oficială şi trebuie
să satisfacă cerinţele minime impuse de reglementările în vigoare privind
puritatea varietală.

Sămânţa de Prebază (PB) înseamnă sămânţa care a fost produsă de sau

sub directa responsabilitate a menţinătorului, din sămânţa Amelioratorului sau
din sămânţa de Prebază şi care este destinată producerii de sămânţă de Bază, în
funcţie de particularităţile speciei şi a numărului de generaţii stabilit de creator.
Sămânţa de Prebază trebuie să satisfacă cerinţele impuse de reglementările în
vigoare privind puritatea varietală şi valoare culturală, şi poate fi:

21
 - sămânţă de Prebază I - echivalentul uneia sau mai multor
descendenţe ale seminţei Amelioratorului, până la generaţia anterioară seminţei
de Bază;
- sămânţă de Prebază II - echivalentul categoriei superelită (SE) şi a
liniilor consangvinizate ce intră în componenţa hibrizilor simpli forme parentale.

Prin sămânţă de Bază (B) se înţelege sămânţa produsă de sau sub directa
responsabilitate a menţinătorului din sămânţa de Prebază şi care este destinată
producerii de sămânţă Certificată. Sămânţa de Bază trebuie să satisfacă cerinţele
impuse de reglementările în vigoare privind puritatea varietală şi valoarea
culturală. Aceasta reprezintă echivalentul în terminologia curentă a categoriei
biologice Elită (E) şi a liniilor consangvinizate şi hibrizilor simpli forme
parentale utilizaţi pentru producerea de sămânţă Certificată (FI).
Sămânţa Certificată (C) reprezintă:
- în cazul hibrizilor comerciali, sămânţa produsă în loturi de hibridare,
din sămânţa de Bază şi care este destinată producerii de recoltă pentru consum
uman, animal sau industrial;
- în cazul soiurilor, sămânţa produsă direct din sămânţa de Bază pentru
reînmulţiri sau pentru consum şi care satisface cerinţele impuse de reglementările
în vigoare privind puritatea varietală şi valoarea culturală.
în cazul speciilor autogame este admisă producerea seminţelor Certificate
din generaţia I şi a II-a (CI şi C2). în cazul speciilor alogame sau al specilor la
care se produce sămânţă hibridă este admisă'producerea de seminţe Certificate, o
singură generaţie (FI).
Sămânţa Comercială este certificată ca specie din populaţii locale
stabilizate genetic, este produsă în anumite zone delimitate, nu necesită să fie
identificată ca soi şi trebuie să satisfacă cerinţele normelor în vigoare pentru
fiecare specie în parte.
Sămânţa Standard (St) este sămânţa destinată înfiinţării culturilor
pentru consum, are suficientă identitate şi puritate a soiului căruia aparţine şi
satisface cerinţele privind valoarea culturală şi starea sanitară impuse de
reglementările în vigoare.

22
 Producerea, prelucrarea şi comercializarea seminţelor şi a materialului
săditor se realizează de către agenţi economici - persoane fizice şi juridice -
autorizaţi în acest scop de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, prin
Inspectoratele teritoriale pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor
(ICSMS).
Prin certificarea calităţii seminţelor şi materialului săditor se urmăreşte:
- stabilirea valorii biologice a seminţelor;
- stabilirea valorii culturale a seminţelor;
- controlul stării sanitare privind lipsa organismelor dăunătoare de
carantină;
- verificarea autenticităţii şi purităţii varietale în pre şi postcontrol.
Stabilirea valorii biologice a seminţelor se face în urma recunoaşterii
culturilor în câmp, avându-se în vedere identitatea, autenticitatea, puritatea
varietală si starea fitosanitară.
Determinarea valorii culturale a seminţelor se face prin controlul
seminţelor prin sondaj, în principalele momente ale procesului de recoltare,
transport şi prelucrare, avându-se în vedere puritatea fizică, facultatea
germinativă, starea sanitară şi alţi indici de calitate specifici culturii respective.
Controlul stării sanitare privind lipsa organismelor dăunătoare de
carantină se realizează direct în câmp sau prin probe analizate în laborator de
către inspectoratele de protecţia plantelor şi carantină fitosanitară sau de
Laboratorul central de carantină fitosanitară.
Verificarea autenticităţii şi a purităţii varietale în pre şi postcontrol se face
prin teste de laborator sau în parcele de control. Postcontrolul se organizează
pentru toate categoriile biologice de seminţe destinate multiplicării.
Controlul calităţii seminţelor începe odată cu amplasarea în câmp a
culturii respective şi se încheie în staţiile de condiţionare. Procesul de certificare
se finalizează după ce seminţele au fost ambalate, prin aplicarea unui sigiliu
inviolabil sau vignetă (când acest procedeu este specificat în norme) şi a unei
etichete oficiale. Acestea garantează că seminţele sunt conforme condiţiilor de
puritate biologică şi valoare culturală (puritate fizică, germinaţie etc.) care sunt
prevăzute în normele în vigoare.

23
 Este interzisă comercializarea seminţelor şi a materialului săditor a căror
calitate nu a fost controlată şi certificată de Inspecţia de Stat pentru calitatea
seminţelor şi materialului săditor sau de autoritatea corespunzătoare din ţara
exportatorului.

Spațiu de depozitare pentru probele de semințe

24
 CAPITOLUL 3

PROPRIETĂŢILE FIZICE, CHIMICE ŞI BIOLOGICE ALE

SEMINȚELOR
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE BOABELOR ŞI ALE MASEI
DE BOABE

ÎNSUŞIRILE FIZICE ALE MASEI DE SEMINŢE

Caracteristicile fizice prezintă o deosebită importanţă în operaţiunile de

manipulare, transport şi conservare a produselor agricole, sub formă de boabe.
Cele mai importante însuşiri fizice sunt: capacitatea de curgere,
autosortarea, porozitatea, sorbţia, higroscopicitatea şi termoconductibilitatea.
Capacitatea de curgere (sau friabilitatea). Este însuşirea seminţelor şi a
masei de boabe de a se deplasa pe un plan înclinat, formând o pantă naturală.
Unghiul format între panta de curgere şi orizontală poartă denumirea de unghiul
taluzului natural.
Capacitatea de curgere este influenţată de: forma seminţelor, mărimea şi
greutatea volumetrică, conţinutul în umiditate, puritatea tehnică, caracteristicile
suprafeţei pe, care se realizează curgerea. Astfel, cea mai mare capacitate de
curgere o au seminţele sferice, cu tegumentul neted (mazăre, soia). Friabilitatea
se reduce mult la seminţele îmbrăcate în palee, (orz, ovăz) şi este foarte scăzută
Ia seminţele rugoase (sfeclă) şi Ia cele prevăzute cu perişori (morcov).

25
Capacitatea de curgere este influenţată negativ de creşterea conţinutului de
umiditate, cât şi de reducerea purităţii tehnice a masei de boabe.
Această însuşire are importanţă la construirea instalaţiilor de transport
prin cădere liberă în cadrul silozurilor, la încărcarea şi golirea celulelor, la
stabilirea suprafeţelor pentru depozitarea în vrac a seminţelor, la tratarea
seminţelor pentru semănat şi în timpul semănatului etc.
Autosortarea. Este însuşirea masei de boabe de a se separa în mod
natural, în timpul manipulării sau a transportului, pe componente, în funcţie de
forma, mărimea şi greutatea (masa) specifică. Fenomenul se produce frecvent la
umplerea sau golirea celulelor de siloz, când datorită curenţilor aerului şi a
capacităţii diferite de plutire, boabele mai uşoare cad spre periferie şi rămân la
suprafaţa grămezii, în timp ce boabele şi componentele grele cad la baza ei şi în
centru.
In acest fel se creează vetre neuniforme, cu grad diferit de afânare,
umiditate, ceea ce favorizează degradarea produsului.
Autosortarea este cu atât mai accentuată, cu cât masa de boabe are o
puritate mai redusă, iar natura impurităţilor mai eterogenă.
Datorită autosortării, sondarea mijloacelor care transportă seminţe în vrac
trebuie să se facă atât în colţuri, cât şi în mijloc şi pe toată adâncimea vracului.
Pentru prevenirea autosortării în operaţiunile de manipulare a seminţelor
în silozuri, la încărcarea şi golirea celulelor se montează dispozitive de
uniformizare.

Porozitatea. Reprezintă volumul spaţiilor goale, ocupate de aer, dintre

componentele solide, raportate la volumul masei depozitate. Porozitatea (P) sau
spaţiul intergranular se poate determina cu relaţia:

26
 V −v
P=  100
V
în care V reprezintă volumul total al masei de seminţe, iar v - volumul
componentelor solide. Rezultă că dacă se elimină spaţiul intergranular, rezultă

V
D=  100
v

respectiv spaţiul ocupat de masa de seminţe şi impurităţi, raportat la volumul

total al masei depozitate.
Factorii care influenţează afânarea sunt: forma, mărimea şi suprafaţa
componentelor solide, uniformitatea masei de boabe, conţinutul de umiditate,
natura corpurilor străine, grosimea vracului, tipul depozitului. Aceasta înseamnă
că, sub influenţa autosortării, porozitatea are valori diferite în masa de boabe, cu
influenţe importante asupra proceselor fizice şi fiziologice care se petrec în
timpul depozitării.
Porozitatea prezintă mare importanţă la păstrarea seminţelor prin aerare
activă, în funcţie de ea stabilindu-se caracteristicile ventilatoarelor şi durata
ventilării. Cunoaşterea porozităţii este necesară şi la uscarea seminţelor, intrând
în calculul bilanţului termic, cât şi la gazarea seminţelor cu insecticide.
Sorbţia. Este însuşirea seminţelor şi a masei de boabe de a reţine din
mediul înconjurător vaporii de diferite substanţe şi gaze. Acest fenomen se poate
produce prin: absorbţie, adsorbţie, condensaţie capilară şi chemosorbţie.
Cedarea vaporilor de diferite substanţe sau a gazelor de către seminţe
mediului înconjurător poartă denumirea de desorbţie.
Această însuşire a seminţelor se datoreşte suprafeţei mari a acestora, cât
şi structurii coloidal - poros - capilare a acestora.

27
 Procesul de sorbţie este influenţat de temperatură, de elasticitatea şi viteza
de mişcare a vaporilor şi a gazelor, de temperatura sorbantului (difuziunea
externă) şi de compoziţia chimică (difuziunea internă).
Sorbţia diferitelor gaze sau vapori (exclusiv vaporii de apă) prezintă
importanţă în tratarea seminţelor cu substanţe chimice care ar putea influenţa
mirosul acestora sau manipularea seminţelor în atmosferă de petrol, benzină etc.
Din acest considerent, după dezinfectarea sau dezinsecţia magaziilor cu produse
chimice, înainte de înmagazinarea produselor, să se procedeze la aerisirea'
energică a acestora.
Sorbţia şi desorbţia vaporilor de apă reprezintă higroscopicitatea
seminţelor, fenomen cu mari implicaţii în păstrarea produselor. Ea depinde de
umiditatea relativă a aerului, de temperatură, suprafaţa boabelor, compoziţia
chimică a acestora şi de mărimea embrionului (ex. la porumb, faţă de grâu,
convarietatea dentiformis la porumb faţă de convarietatea indurata etc). Datorită
higroscopicităţii, între tensiunea vaporilor din aer si tensiunea vaporilor din
seminţe se stabileşte o relaţie de echilibru denumită echilibru de higroscopicitate.
Umiditatea boabelor, necesară, pentru menţinerea acestui echilibru, poartă
denumirea de umiditate de echilibru. Ea creste si descreşte când umiditatea
aerului se schimbă.

28
Valoarea umidităţii de echilibru a boabelor, în funcţie de umiditatea relativă a
aerului la termperatura de 20°C
Specia Umiditatea relativă a aerului (în % la 20°C)
|
20 30 40 50 60 70 80 90
Grâu 7,8 9,2 10,7 11,8 13,1 14,3 16,0 19,0
Secară 8.3 9,5 10,9 12,2 13,5 15,2 17,4 20,4
Orz. 8,3 9,5 10,9 12,0 13,4 15,2 17^ 20,9
Ovăz 6,7 8,3 9,4 10,8 12,0 14,4 16,8 19,9
Orez brun 7,5 9,1 10,4 11,4 12,4 13,7 15,2 17,6
Mei 7,8 9,0 10,5 11,6 12,7 14,3 15,9 18,3
Porumb 8,2 9,4 10,7 11,9 13,2 14,9 16,9 19,2
Soia 5,4 6,5 7.1 8,0 9,5 11,6 15,3 20,9
Floarea - soarelui - - 5,0 5,9 6,9 7,8 9,1 11,4
In - - 5,1 5,9 6,8 7,9 9,2 12,1
Cânepa - - - 5,6 6,6 7,7 9,0 11,3
Ricin - - - - 5,5 6,1 7,1 8,9

Umiditatea de echilibru depinde de compoziţia chimică a seminţelor, de

conţinutul acestora în substanţe higroscopice (zaharuri, proteine) şi nehigro-
scopice (lipide).
La aceeaşi umiditate relativă a aerului şi la aceeaşi temperatură, seminţele
bogate în amidon şi proteine (cereale, leguminoase) au umiditatea de echilibru
mai ridicată decât seminţele bogate în grăsimi (ricin, in, floarea - soarelui etc.).
Diferenţele între capacitatea higroscopică a componentelor chimice ale
masei de boabe reliefează mai mult necesitatea condiţionării lor înainte de
depozitare.
Umiditatea de echilibru la temperatura de 20°C şi la umiditatea relativă a
aerului de 70 % se ia ca limită maximă a umidităţii pentru păstrare.

29
 Pe baza relaţiilor între umiditatea relativă şi temperatura aerului,
umiditatea şi temperatura produselor depozitate, s-au stabilit nomograme, care
indică momentul când se pot aera produsele fără pericol de umezire.
Conductibilitate» termică. Este capacitatea transmiterii temperaturii în
masa de boabe, ca rezultat al diferenţelor de temperatură. Schimbul de căldură
poate avea loc prin contact direct între: boabe (prin conducție) sau datorită
circulaţiei aerului (prin convecţie). în primul caz rolul predominant îl are
compactitatea masei de seminţe, iar în cel de-aJ doilea caz influenţa principală
revine circulaţiei ascendente din masa de boabe.
Acest schimb de temperatură în masa de boabe se exprimă prin
coeficientul de conductibilitate termică, care reprezintă cantitatea de căldură care
trece printr-un strat de seminţe cu suprafaţa de 1 m2 grosimea de 1 m, în timp de
o oră, la o diferenţă de temperatură între început şi sfârşit de 1°C.
Valorile coeficientului de conductibilitate variază intre 0,12 - 0,40
kcal/m2/h. Coeficientul este în corelaţie pozitivă cu umiditatea (apa având
coeficientul de 0,02 kcal/m2/h). Conductibiiitatea termică a grâului şi orzului
variază între 0,1 - 0,4 Kcal/m2/h.
Masa de seminţe se caracterizează printr-o conductibilitate termică
redusă, fapt ce face ca acestea să-şi păstreze mult timp temperatura. De aceea,
produsele depozitate vara, când temperatura este ridicată, se impune a fi aerate
periodic, dar şi o data cu scăderea temperaturii, acestea păstrându-şi apoi
temperatura scăzută şi în anotimpul cald următor.
Căldura specifică, în acest caz, reprezintă cantitatea de căldură necesară
pentru a ridica temperatura unui kg de seminţe cu 1°C. Cunoaşterea căldurii
specifice prezintă importanţă în procesul de uscare artificială a masei de seminţe
depozitate.

30
 CAPITOLUL 4

PROCESELE FIZIOLOGICE DIN ECOSISTEMUL POST-

RECOLTĂ
BIOLOGIA SEMINŢELOR. MICROFLORA

PROCESELE FIZIOLOGICE DIN MASA DE SEMINŢE ÎN TIMPUL

PĂSTRĂRII

În seminţele recoltate continuă desfăşurarea unor procese biologice dintre

care cele mai importante sunt: postmaturaţia şi respiraţia.
Postmaturaţia. Reprezintă complexul de procese care conduc la
maturitatea fiziologică a seminţelor, astfel încât capacitatea lor de germinaţie să
devină maximă.
Condiţiile de păstrare pot modifica atât durata postmaturaţiei, cât şi
procesele biochimice ce au loc, mai ales când coacerea seminţelor s-a produs în
condiţii mai puţin favorabile (temperaturi ridicate şi uscăciune, sau ploi
iprelungite). In astfel de condiţii substanţele de rezervă din bob nu ajung la faza
de amidon, iar conţinutul ridicat în zaharuri poate provoca o respiraţie mai intensă
a seminţelor.
Temperatura din spaţiile de depozitare poate prelungi postmaturaţia,
atunci când este sub 16°C.
Ventilaţia activă şi temperaturile mai ridicate scurtează procesai de
postmaturaţie.

31
 Deficitul de oxigen şi respectiv, creşterea conţinutului de dioxid de
carbon reduce intensitatea procesului de postmaturaţie.
Respiraţia seminţelor. Se petrece cu intensitate diferită în funcţie de o
serie de factori ca: gradul de coacere, umiditate, temperatură, integritate etc.
Prezenţa în masa de boabe a unor seminţe "necoapte" măreşte intensitatea
respiraţiei, chiar şi în condiţii de umiditate scăzută.
Seminţele cu conţinut scăzut de umiditate au o respiraţie redusă. O dată
cu creşterea conţinutului de umiditate se intensifică respiraţia, ca urmare a
accelerării proceselor biochimice.
Pragul de umiditate de la care apare apa liberă (care serveşte la
intensificarea proceselor biochimice) se numeşte umiditate critică. Valorile
umidităţii critice, în funcţie de specie, variază între limitele:
-floarea-soarelui, ricin...................................................6-8%
-porumb, mei, sorg, sfeclă............................................11,5-12,5%
-grâu, secară, orz, ovăz..................................................14,5- 15,5%
- mazăre, fasole, linte, bob.............................................15- 16%
Cunoaşterea umidităţii critice a seminţelor este foarte importantă în
procesul păstrării, deoarece între limitele ei respiraţia este redusă.
Seminţele de cereale cu umiditate până la 14% (sub umiditatea critică) se
pot păstra în vrac, în straturi cu înălţime mare. Aceleaşi seminţe cu umiditatea
între limitele umidităţii critice respiră de circa 2 - 4 ori mai intens, iar cele cu
umiditatea de 17% îşi intensifică respiraţia de 20 - 30 de ori.
O dată cu creşterea temperaturii se măreşte şi intensitatea respiraţiei.
Gradul în care temperatura influenţează intensitatea respiraţiei şi funcţiile vitale
depinde de durata cât seminţele au fost sub influenţa temperaturii respective.

32
 Între 0 şi 10°C intensitatea respiraţiei are valori neglijabile şi devine
maximă, la grâu, la 55°C, la soia la 45°C etc., după care se reduce cu atât mai
mult, cu cât umiditatea seminţelor este mai mare.
Intensitatea şi tipul respiraţiei este dependentă de compoziţia mediului
gazos. Raportul între volumul de CO2 eliminat şi cel de oxigen absorbit de
sămânţă poartă denumirea de coeficient de respiraţie. Când coeficientul de
CO 2
respiraţie este egal sau mai mic de 1 respiraţia este aerobă.
O2
Intensitatea respiraţiei este influenţată de specie şi soi (hibrid). Astfel,
boabele de grâu respiră de 8 - 10 ori mai intens decât cele de mazăre, achenele
de floarea-soarelui respiră mai intens decât seminţele leguminoase etc. Sunt
diferenţieri între soiuri şi hibrizi, în funcţie de mărimea embrionilor şi alte
particularităţi. La porumb, de exemplu, hibrizii cu embrioni mari respiră mai
intens decât hibrizii cu embrioni mici.
Boabele şiştave au intensitatea mărită a respiraţiei, în comparaţie cu
boabele cu umplere normală.
Seminţele lovite, sparte şi cele cu început de încolţire respiră mai intens
şi, deci, se păstrează mai greu.
Influenţa proceselor de respiraţie asupra păstrării boabelor,
Consecinţele respiraţiei sunt: reducerea masei de substanţă uscată din seminţe,
creşterea umidităţii relative a aerului din spaţiul intergranular, modificarea
compoziţiei aerului din spaţiul intergranular, ridicarea temperaturii în masa de
seminţe.
Astfel, glucoza oxidată şi descompusă reprezintă o pierdere
nerecuperabilă a unei părţi din masa uscată. Apa eliminată în procesele de
respiraţie este reţinută de masa de seminţe, având ca efect saturarea aerului din
spaţiul intergranular, cu consecinţe grave în păstrare. Prin creşterea conţinutului
33
de CO2 se creează condiţii improprii de dezvoltare pentru microorganismele
aerobe, ajungându-se la oprirea respiraţiei aerobe, distrugerea embrionilor şi
dezvoltarea microorganismelor anaerobe, care provoacă fermentaţia lactică, ce
conduc ela deprecierea boabelor.
Încolţirea seminţelor în timpul păstrării. Reprezintă unul din procesele
fiziologice cu urmări importante. În timpul acestui proces se pierde o cantitate
importantă de substanţă uscată şi se reduc considerabil calităţile produsului, fapt
pentru care procesul este de nedorit în timpul păstrării, indiferent de destinaţia
produsului.
Pentru declanşarea procesului este necesară o cantitate de apă mai mare
decât umiditatea de echilibru maxim, deci este necesară absorbţia de umiditate
capilară, care să permită declanşarea germinării. Acest fenomen, practic, nu poate
să apară decât în cazuri de depozitare a seminţelor în condiţii improprii, de grave
neglijenţe şi lipsei controlului în timpul păstrării.
Incingerea boabelor. Fenomenul rezultă ca o consecinţă a activării
proceselor biologice din seminţe şi a activităţii microorganismelor, când
umiditatea depăşeşte o anumită limita. Incingerea se produce în mai multe faze:
In prima fază, de „autoîncălzire”, are loc intensificarea respiraţiei şi
creşterea temperaturii boabelor până la 24 - 30°C. La suprafaţa stratului de
seminţe se observă o uşoară transpiraţie a boabelor, ca urmare a condensării
vaporilor din interiorul grămezii. În aceste condiţii se dezvoltă microorganismele
saprofite ca: Bacterium herbicola şi mucegaiuri din genul Mucor şi Penicillium.
Pe măsură ce creşte temperatura apare Aspegillus niger, A. candidus, A. flavus,
iar la peste 20°C Penicillium piscarum, Rhisopus nigricans şi unele bacterii ca
Bacillus micoides, B subtilis, B. mesentericus etc, care încep descompunerea

34
materiei organice. în boabe apar glucide uşor solubile în apă, ca rezultat ai
descompunerii hidraţilor de carbon şi grăsimilor.
In faza a doua temperatura se ridică până la 38°C, creşte mult
umiditatea masei de boabe, modificându-se friabilitatea care se reduce evident,
Seminţele încep să se brunifice. Apar produşi de fermentaţie se simte miros de
mucegai, alcool şi amoniac.
Ciupercile, care au fost bine reprezentate în prima fază, sunt înlocuite de
alte microorganisme ca bacteriile: Bacillus subtilis, B. mesentericus etc.
In compoziţia boabelor, din glucidele uşor solubile rezultă, prin
fermentare, alcool, creşte aciditatea, se descompune glutenul.
In faza a treia temperatura ajunge la 50°C şi chiar peste această limită.
Ciupercile microscopice dispar şi apar microorganismele specifice putrefacţiei,
ca: Bacterium proteus, B. coli, B. fluorescents etc. Are loc procesul de
descompunere a proteinelor. Boabele devin sfărâmicioase. Mirosul de
fermentaţie alcoolică se simte puternic.
Incingerea se poate produce la câteva ore după recoltare, dacă în masa de
boabe sunt seminţe verzi sau seminţe de buruieni cu conţinut mare de umiditate,
sau mult mai târziu, în funcţie "de umiditate.
Incingerea se poate produce în trei forme: încingerea în cuiburi,
încingerea în straturi şi încingerea generală.
Incingerea în cuiburi apare la depozitarea produselor neomogene în ce
priveşte conţinutul de impurităţi cu umiditate diferită, hidroizolare
necorespunzătoare a depozitului sau prin concentrarea insectelor şi acarienilor
într-o anumită porţiune a masei de seminţe depozitate în vrac.

35
 Formele procesului de încingere în straturi a masei de seminţe:
1 şi 6 - la partea inferioară, 2 şi 4 - la partea superioară;
3 - pe verticală în depozit; 5 - pe verticală în siloz

Incingerea în straturi orizontale sau verticale se produce în funcţie de zona în

care se formează stratul încălzit în partea superioară, la baza "vracului" sau pe
verticală.
Incingerea la suprafaţă sau la baza "vracului" se produce frecvent toamna
şi primăvara. Mai periculoasă este încingerea în straturile bazale, la distanţa de
20 - 50 cm de pardoseală. Căldura care rezultă în straturile de jos ale "vracului"
difuzează uşor în straturile superioare şi încingerea cuprinde întreaga masă de
boabe. Fenomenul apare frecvent toamna timpuriu, când seminţele se
depozitează în magazii cu pardosele reci (produse nerăcite).
Incingerea în straturi verticale are loc prin ”transpiraţia” pereţilor sau a
stâlpilor de beton, în cazul încălzirii sau răcirii lor. Acest proces este exclus când

36
pereţii compartimentului sunt situaţi la o depărtare de 50 - 60 cm de pereţii
exteriori ai depozitului.
Procesul de încingere început în masa de seminţe nu va înceta decât
numai prin intervenţia activă a omului.
Fenomenul de încingere trebuie, însă, prevenit prin:
- pregătirea încăperilor înainte de depozitarea seminţelor,
- condiţionarea şi omogenizarea masei de boabe;
- respectarea normelor de depozitare şi
- controlul din timpul păstrării etc.

Dispozitiv automat de sondare

37
 CAPITOLUL 5

DĂUNĂTORII DE DEPOZIT

Cei mai frecventi dăunători de depozit sunt:

- gărgărița grâului (Sitophilus granarius),
- gărgărița orezului (Sitophilus oryzae),
- gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis),
- gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus),
- molia cerealelor (Sitotroga cerealella),
- molia grâului (Nemapogon granellus)
- molia fructelor uscate (Plodia interpunctella)
- cariul cerealelor (Rhyzopertha dominica)
- gândacii făinii (Tribolium confusum și Tribolium castaneum)
- gărgărița fasolei (Achantoscelides obtectus)
- acarianul făinii (Acarus siro)
rozătoare:
- șoarecele de casă (Mus musculus)
- șobolanul cenușiu (Ratus norvegicus)
- șobolanul negru (Ratus ratus)

38
Gărgăriţa grâului (Sitophilus granarius)

39
Gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae)

40
Gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis)

41
Gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus)

42
Molia cerealelor (Sitotroga cerealella)

43
Molia grâului (Nemapogon granellus)

44
Molia grâului (Nemapogon granellus)

45
Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella)

46
Cariul cerealelor (Rhyzopertha dominica)

47
Gândacul făinii (Tribolium castaneum)

48
Gândacul făinii (Tribolium confusum)

49
Gărgăriţa fasolei (Achantoscelides obtectus)

50
Acarianul făinii (Acarus siro)

51
Rozătoare:

Şoarecele de casă (Mus musculus)

52
Şobolanul cenuşiu (Ratus norvegicus)

53
Şobolanul negru (Ratus ratus)

54
55
 CAPITOLUL 6

PREDAREA PRODUSELOR BOABE LA BAZELE DE

RECEPŢIE
RECEPŢIONAREA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
METODE ANALITICE DE DETERMINARE A CALITĂŢII
PRODUSELOR AGRICOLE BOABE
COMPARTIMENTAREA PRODUSELOR

La predarea produselor la bazele și centrele/punctele de recepție, se fac o

serie de analize, în vederea stabilirii cantității și a calității acestora.
Analize fizice. Materialul semincer este supus unor determinări privind anumite
caracteristicile fizice, cum ar fi: puritatea fizică, masa a 1.000 de boabe, masa
hectolitrică, mărimea seminţelor (dimensiunile), umiditatea, caracteristicile
organoleptice.
Puritatea fizică. Prin puritate fizică se înţelege procentul de sămânţă pură
din specia analizată, raportat la masa întregii probe de analizat.
Sămânţa pură cuprinde toate seminţele speciei şi soiului sau hibridului analizat,
întregi, normal dezvoltate şi fără vătămări grave care ar putea să afecteze
germinaţia acestor seminţe. In cadrul seminţei pure, alături de seminţele intacte
se iau în consideraţie şi unele dintre seminţele cu defecte, cum ar fi spărturile
care reprezintă mai mult de jumătate din sămânţă şi la care nu lipseşte partea cu
embrionul ş.a. In afară de sămânţa pură, în proba analizată se mai găsesc unele

56
impurităţi care nu au fost înlăturate prin operaţiunile de condiţionare (seminţe
străine - seminţe ale altor plante de cultură sau seminţe de buruieni; alte impurităţi
- spărturi, resturi de plante, pământ, insecte ş.a.). Aceste impurităţi sunt separate
din probă, sunt cântărite şi rezultatul este exprimat în procente din masa probei
analizate.

Predarea produselor la punctele de recepție -Aspecte practice

57
Determinarea purităţii fizice se efectuează după ce seminţele au fost supuse
operaţiunilor de condiţionare, prin care au fost eliminate impurităţile aproape în
totalitate. Ca urmare, standardele ce reglementează aspectele privind
calitatea seminţelor destinate semănatului impun valori ale purităţii fizice foarte
ridicate (pentru majoritatea speciilor, peste 98 - 99%).
Valorile obţinute la determinarea purităţii fizice sunt folosite pentru
acceptarea sau respingerea seminţelor de la semănat şi pentru calcularea cantităţii
de sămânţă la hectar

Valorile limită ale purității fizice, componeței botanice și germinației la

cereale
Componența botanică (numărul maxim de semințe de alte specii de plante într-o
probă de 500 g)
Alte Alte Avena fatua, Germinația
Specia Puritatea specii Alte specii
Semințe
A. Raphanus totală
de specii de ludoviciana, raphanistrum, Panicum
fizică plante de plante
roșii de
A.sterilis, Agrostema spp. (% min.)
orez
(% min.) (total cereale decât Lolium githago
admis) cereale temulentum
Triticum
98 10 7 7 0 3 85
aestivum
Triticum
98 10 7 7 0 3 85
durum
Hordeum
98 10 7 7 0 3 85
vulgare
Avena sativa 98 10 7 7 0 3 85
Oryza sativa 98 15 5 5 80
Secale
98 10 7 7 0 3 85
cereale
Triticosecale 98 10 7 7 0 3 85
Zea mays 98 0 90
Sorghum
98 0 80
vulgare

Concomitent cu puritatea fizică, este determinată componenţa botanică noţiune

care defineşte numărul de seminţe străine din probă; rezultatele sunt exprimate
în număr de seminţe străine din proba de 500 g sămânţă (sau la 1.000 g, la
anumite specii); interesează numărul total de seminţe ale altor plante de cultură,
numărul de seminţe de buruieni, precum şi speciile mai frecvente şi speciile cu

58
seminţe greu separabilc sau buruienile de carantină (cum ar fi neghina, cuscuta
ş.a., a căror prezenţă nu este acceptată, de altfel, de standardele româneşti).
În funcţie de rezultatul acestor determinări, seminţele pot fi respinse de la
semănat, formulându-se şi recomandări privind operaţiunile necesare pentru
condiţionare.

Site pentru determinarea purității

Masa a 1000 de boabe (MMB) este un indice fitotehnic care se referă la masa a
o mie de seminţe (sămânţă pură), exprimată în grame. Valorile MMB sunt
folosite pentru calcularea cantităţii de sămânţă Ia hectar şi în operaţiunile pentru
evaluarea producţiei probabile.

59
Este de dorit ca la semănat să fie folosite seminţe cu masa a 1000 de boabe cât
mai ridicată, deoarece acestea conţin germeni cu o vigoare mai mare şi o rezervă
mai importantă de substanţe nutritive în bob, fiind capabile să dea naștere unor
plante viguroase, de asemenea unor plante mai productive.
Totodată, MMB este un element al productivităţii (component de producţie),
existând, de regulă, o corelaţie strânsă între MMB la sămânță şi mărimea
producţiilor.

Valorile limită ale purităţii fizice, componenţei botanice şi germinaţiei la seminţele de

leguminoase pentru boabe şi plante tehnice

Specia Puritatea fizică <% Conţinutul maxim de Germinaţia totală

min.) seminţe din alte specii (%min.)
de plante
Pisum sativum 98 0,1 (% din greutate) 80
Phaseolus vuigaris 98 0,1 (% din greutate) 75
Glycine max 98 5 buc/1.000 g 80
Cicer arietinutn 98 Oi 1 (% din greutate) 85
Lens culinaris 98 0,1 (% din greutate) 85
Lupinus spp. 98 0,5 (% din greutate) 80
Arachis hypogaea 99 5 buc/1.000 g 70
Helianthus annuus 98 5 buc/l .000 g 85
Linum 99 15 buc/150 g 85
usitatissimum 15 buc/150 g 92
- in pentru uiei
- in pentru fibră
Brassica sp 98 0,3 (% din greutate) 85
Ricinus communis 98 3 buc/1,000 g 85
Nicotiana tabacum 96 2 (% din greutate) 70

60
Valori ale MMB mai ridicate pot fi obţinute la seminţele produse pe loturile
semincere prin aplicarea anumitor măsurile tehnologice, cum ar fi:
- asigurarea densităţii optime a lanului,
- asigurarea unui regim de îngrăşare echilibrat ş.a.,
- unele măsuri luate în fluxul de condiţionare a seminţelor.

Masa hectolitrică (MH) este o noţiune care defineşte densitatea masei de

seminţe şi reprezintă masa unui volum de 100 litri de seminţe, exprimată în kg.
Acest indice are, în primul rând, o importanţă comercială şi pentru
prelucrarea industrială a produselor agricole boabe, şi mai puţin o importanţă
agronomică. Ca atare, determinarea nu este obligatorie pentru seminţele destinate
însămânţării, dar poate fi efectuată la cerere.
De regulă, o masă hectolitrică ridicată reflectă o calitate bună a
produsului: boabe pline, neşiştâvite, cu o structură compactă, bogate în substanţe
proteice.
Determinarea masei hectolitrice este foarte importantă la predarea
produselor la bazele de recepţionare sau silozuri, deoarece rezultatele sunt
utilizate pentru recalcularea, la indicii de calitate standard, a cantităţilor predate.
Cunoaşterea masei hectolitrice prezintă interes şi la livrarea produselor agricole
boabe către unităţile de prelucrare industrială (cum ar fi fabricile de bere,
întreprinderile de panificaţie sau pentru producerea grisului).
În funcţie de mărimea masei hectolitrice, produsele agricole boabe se
grupează în
- produse grele (mazăre, fasole, grâu, porumb), care au masa hectolitrică,
de regulă, mai mare de 75 kg şi

61
- produse uşoare (floarea-soarelui, orz s.a.) cu masa hectolitrică în mod
obişnuit, mai mică de 40 kg.

Balanța hectolitrică

62
 ANALIZELE FIZIOLOGICE
Seria de analize fiziologice care se efectuează asupra materialului semincer
cuprinde următoarele determinări:
- capacitatea de germinaţie;
- cold-test;
- viabilitatea;
- puterea de străbatere.
În procesul tehnologic (fitotehnic), sămânţa trebuie să treacă de la viaţa
latentă la viaţa activă şi să dea naştere unei plante viguroase. Analizele fiziologice
au rolul de a evidenţia capacitatea seminţelor de a germina şi de a produce plante
normale şi viguroase. Ca atare, se pune problema de a simula în laborator ceea
ce se va petrece în câmp după semănat.
Capacitatea de germinaţie a seminţelor este exprimată prin două
noţiuni: facultatea germinativă şi energia germinativă.
Facultatea germinativă este dată de numărul de seminţe, exprimat
procentual, care, în condiţii optime de temperatură şi umiditate, produc germeni
normali, într-un anumit timp stabilit pentru fiecare specie în parte.
Energia germinativă reprezintă numărul de seminţe, exprimat
procentual, care, în condiţii optime de temperatură şi umiditate, produc germeni
normali într-un timp mai scurt, şi anume de 1/3-1/2 din timpul afectat pentru
determinarea facultăţii germinative.
Capacitatea de germinaţie a seminţelor este influenţată de o serie de factori
interni şi externi.
Factorii interni. Dintre aceştia, la de maturitate a seminţelor are un rol
deosebit de important..Momentul maturităţii acceptat în mod obişnuit este faza
în care se atinge masa uscată maximă a boabelor. De regulă, se recomandă ca

63
loturile semincere să fie recoltate cât mai aproape de maturitatea deplină, atunci
când germenul (embrionul) este complet dezvoltat.
Repausul seminal este un alt factor intern care influenţează germinaţia;
el semnifică starea seminţelor, proaspete şi vii, care nu germinează, deşi
condiţiile de temperatură şi umiditate sunt favorabile. în mod obişnuit, din cauza
existenţei repausului, capacitatea seminţelor de a germina este mică imediat după
recoltare şi creşte treptat în perioada următoare. Repausul seminal este foarte util,
deoarece previne germinarea în câmp, atunci când seminţele se află încă pe
plante; de altfel, trebuie menţionat că un obiectiv al ameliorării plantelor cultivate
(îndeosebi în zonele temperate) este de a produce soiuri sau hibrizi caracterizaţi
prin existenţa repausului seminal.
Cauzele repausului seminal sunt multiple. Astfel, impermeabilitatea
pentru apă a tegumentului seminţei, frecvent întâlnită la speciile din familiile
.Fabaceae sau Malvaceae (şi datorată, se pare, deshidratării foarte accelerate a
boabelor în procesul de coacere), reprezintă o frână în declanşarea" germinaţiei.
Restricţiile în privinţa schimbului de gaze prin tegumentul seminţelor, inclusiv
la unele cereale, au un efect asemănător. Prezenţa în învelişurile seminţelor a
unor substanţe inhibitoare a germinaţiei (amoniac, diferiţi acizi ş.a.) este o altă
cauză a repausului seminal, semnalată la sfeclă şi la specii din genul Brassica. O
altă cauză este repausul embrionului, datorat faptului că acesta nu este matur sau
se află sub influenţa anumitor substanţe chimice care blochează procesul.
Prezenţa sau absenţa repausului seminal sunt controlate genetic, dar pot
fi influenţate şi de factorii de mediu.
Perioada de trecere treptată a seminţelor de la starea de repaus la starea în
care pot germina este cunoscută sub denumirea de postmaturare. în această
perioadă, în embrion şi în învelişurile bobului se produc modificări complexe, de

64
natură chimică şi fizică; se modifică permeabilitatea învelişurilor, compoziţia
substanţelor de rezervă, cantitatea de substanţe cu efect inhibitor sau stimulator
din sămânţă.
Pentru efectuarea analizelor de germinaţie la seminţele proaspăt recoltate
sunt necesare tratamente speciale pentru scoaterea seminţelor din repaus, înainte
de punerea la germinat. Dintre aceste tratamente, se menţionează:
- preuscarea (la floarea-soarelui, prin încălzirea seminţelor la 40°C);
- prerăcirea (la cereale, prin expunerea seminţelor la 10°C);
- prespălarea în curent de apă (sfecla de zahăr);
- jocurile termice;
- secţionarea tegumentului (la leguminoase);
- zgărierea tegumentului seminţelor (la leguminoase sau malvacee);
- expunerea la lumină (la tutun).

Vechimea seminţelor (sau longevitatea) este un alt factor intern de care depinde
capacitatea de germinaţie a seminţelor. Noţiunea măsoară vârsta seminţelor
începând din clipa în care acestea ating maturitatea Fiziologică; în acest moment
vitalitatea seminţelor este maximă (deşi de cele mai multe ori nu se poate
exterioriza din cauza repausului seminal). Este vorba, de fapt, despre durata de
timp cât seminţele îşi păstrează capacitatea de germinaţie.
Longevitatea depinde, la rândul ei, de factori ereditari (în funcţie de
specie, seminţele îşi pot păstra capacitatea de a germina de la 2 - 3 ani, până la
15 - 100 ani), condiţiile de vegetaţie şi calitatea seminţelor imediat după
recoltare, condiţiile de depozitare ş.a. De exemplu, seminţele plantelor
oleaginoase îşi pierd mai repede capacitatea de germinaţie, prin comparaţie cu
cerealele (se alterează mai repede).

65
 Pe timpul îmbătrânirii seminţelor, se produc modificări importante,
începând cu acumularea de substanţe inhibitoare ale creşterii (de exemplu, acid
lactic), descompunerea metabolică a substanţelor de rezervă, denaturarea
proteinelor şi a lipidelor; totodată, creşte numărul germenilor anormali, se reduce
capacitatea de germinaţie şi se poate ajunge, în final, la moartea tuturor
germenilor.
Noţiunea de “longevitate economică” se referă la perioada de timp în care
procentul de seminţe germinabile nu scade sub minimum cerut de standarde. Prin
comparaţie, ”longevitatea biologică” prezintă un interes exclusiv ştiinţific şi se
referă la perioada de timp cât în probă se mai găsesc încă seminţe care
germinează.
Din cele prezentate rezultă că la semănat trebuie să fie folosită sămânţă
cât mai proaspătă, de preferat din recolta anului precedent.
Factorii externi care influenţează germinaţia seminţelor sunt: apa,
căldura, lumina şi oxigenul.
Apa este esenţială pentru rehidratarea seminţei şi este o etapă iniţială a
germinaţiei; seminţele uscate conţin 8 - 14% umiditate, care nu asigură saturarea
celulelor şi nu au nici o semnificaţie pentru procesul de germinaţie. Absorbţia
apei de către seminţe în procesul de germinaţie nu se face în aceeaşi măsură prin
toate părţile seminţei. La diferite specii, există un anumit ţesut care absoarbe apa
şi o transferă treptat embrionului. De exemplu, la leguminoase pătrunderea apei
în bob se face prin zona hilului şi a micropilului; la cereale, embrionul absoarbe
mult mai multă apă decât endospermul.
Prin îmbibare, învelişurile bobului devin mai flexibile şi se pregătesc să
se extindă atunci când endospermul absoarbe apă şi se umflă; totodată, creşte
permeabilitatea pentru gaze a învelişurilor. Apa diluează substanţele de rezervă

66
din bob şi activează sistemele enzimatice. Transferul substanţelor de rezervă se
face prin difuzie de la o celulă la altă. Cantitatea de apă absorbită de seminţe în
procesul de germinaţie depinde de o serie de factori, dintre care se menţionează:
specia, compoziţia chimică a boabelor, structura învelişurilor seminţei. Cerealele
absorb o cantitate mai mică de apă (30 - 65% din masa uscată a bobului), prin
comparaţie cu leguminoasele pentru boabe, inul sau sfecla de zahăr (peste 100%
din masa uscată a bolului).
Ca orice proces biologic, germinaţia are nevoie de un anumit aport extern
de energie, sub formă de căldură. Sub aspectul cerinţelor faţă de temperatură,
există diferenţe importante între specii, de unde rezultă în practica agricolă şi
perioade diferite de semănat. Recomandările privind semănatul în câmp se referă
la temperatura minimă de semănat; în condiţii de laborator însă, capacitatea de
germinaţie este determinată în condiţii de temperatură optimă. Şi anume, se
urmăreşte să se asigure optimum termic, care se situează, pentru majoritatea
speciilor, între 20 şi 30°C; între aceste limite, temperaturile pot fi constante pe
toate durata determinării, sau variabile.
In ceea ce priveşte oxigenul, aproape toate speciile germinează într-o
atmosferă în care raportul dintre oxigen şi dioxidul de carbon este cel din aerul
atmosferic. Dar trebuie reţinut că seminţele aflate în curs de germinare au cerinţe
f'feţă de oxigen mai mari chiar decât plantele verzi. Ca urmare, orice scădere a
jfcon^nutuuii în oxigen este însoţită de reducerea activităţii respiratorii a
peminţelor, iar o concentraţie exagerată de dioxid de carbon poate inhiba f
germinaţia. în condiţii de laborator, aprovizionarea cu oxigen a seminţelor puse
la germinat este asigurată atâta timp cât apa nu este în exces.
Lumina este un factor faţă de care reacţia plantelor în faza de germinație
este diferită. Cerinţele faţă de lumină sunt minime, majoritatea speciilor cultivate

67
fiind indiferente la lumină în acest stadiu. Puţine specii necesită lumină pentru a
germina (speciile cu seminţe mici). Anumite specii răspund favorabil la absenţa
luminii, iar unele specii germinează numai la întuneric.
Viabilitatea. Este o analiză fiziologică rapidă care presupune de a stabili
dacă embrionul, în întregime sau părţile vitale ale acestuia, sunt vii, fără însă a
declanşa procesul de germinaţie. Metoda se bazează pe proprietatea ţesuturilor
vii ale embrionului de a se colora atunci când sunt puse în contact cu anumite ;
substanţe colorante. În prezent, metoda standard utilizată frecvent pe plan
mondial şi la noi în ţară, foloseşte drept substanţă colorantă clorura de tetrazoliu.
Tehnica de determinare cuprinde prelucrarea preliminară a seminţelor
(umectare şi decojire) şi tratarea cu colorant, apoi germenii sunt analizaţi
individual, fiind clasificaţi în grapa germenilor viabili, atunci când s-au colorat
complet sau când părţile vitale ale embrionului sunt colorate şi în grupa
germenilor neviabili, atunci când aceştia rămân complet necoloraţi sau părţile
vitale ale embrionului rămân necolorate.
Determinarea este standardizată, dar rezultatele au valoare orientativă,
deoarece concluziile depind foarte mult de experienţa personală a celui care face
aprecierea germenilor. în plus, viabilitatea nu poate înlocui determinarea
capacităţii germinative, deoarece prin determinarea viabilităţii se stabileşte dacă
embrionul este viu, dar nu şi dacă acesta este capabil să dea naştere la un germene
normal. în prezent, în ţara noastră, această analiză este folosită cu bune rezultate
îndeosebi la porumb şi mai puţin la floarea-soarelui şi soia. La porumb,
determinarea se efectuează imediat după recepţionarea seminţelor la staţiile de
condiţionare şi înainte de condiţionarea propriu-zisă.
”Cold-test”. Această determinare (testul la rece) presupune punerea la
germinat a seminţelor în condiţii de temperatură minimă. Metoda este folosită în

68
prezent pe scară largă la speciile termofile (porumb şi floarea-soarelui), oferind
informaţii foarte importante asupra comportării materialului semincer în
condiţiile în care, după semănat, intervin perioade umede şi răcoroase care pot
întârzia germinarea şi răsărirea şi pot determina clocirea seminţelor şi, deci,
pierderi de densitate. Determinarea ”cold-test” nu înlocuieşte testele de
germinaţie obişnuite, ci le completează. în funcţie de rezultatele obţinute la
”cold-test” se formulează recomandări asupra datei semănatului; regula este de a
începe semănatul cu loturile de sămânţă care au ”cold-testul” mai ridicat, deci cu
seminţele caracterizate prin rezistenţă sporită la frig în faza de germinat - răsărit.
Puterea de străbatere. Determinarea puterii de străbatere a germenilor
spre suprafaţa solului în procesul de germinaţie este standardizată şi este
importantă, îndeosebi la speciile cu răsărire epigeică, cum ar fi leguminoasele
pentru boabe, inul, bumbacul ş.a., la care străbaterea germenilor spre suprafaţa
solului are Ioc cu dificultate. De asemenea, însuşirea este importantă pentru
seminţele cu energie germinativă redusă, precum şi pe solurile grele care
formează frecvent crustă. Determinarea presupune punerea la .germinat a
seminţelor în recipiente speciale şi acoperirea lor cu nisip grosier sau cărămidă
pisată; periodic, se numără germenii care străbat stratul de germinaţie. Se poate
stabili, astfel, efortul pe care germenii sunt capabili să-1 facă pentru a străbate
stratul de sol care îi acoperă şi a ajunge la suprafaţă.
Analiza stării sanitare. Aceste analize sunt efectuate în laboratoarele
inspectoratelor teritoriale, de către personal specializat. Cu această ocazie se
analizează prezenţa agenţilor patogeni, pe suprafaţa bobului sau sub tegument.
Totodată, se analizează şi prezenţa dăunătorilor vii în proba de seminţe, care, de
altfel, nu este acceptată de către standardele în vigoare.

69
 CAPITOLUL 7

SĂMÂNȚA UTILĂ
CONDIŢIONAREA PRODESELOR AGRICOLE SUB
FORMĂ DE BOABE
ELIMINAREA IMPURITĂŢILOR. USCAREA. PRINCIPII,
UTILAJE

SĂMÂNȚA UTILĂ

Toate determinările care se fac asupra materialului semincer au drept scop de a

stabili calitatea seminţei în vederea semănatului (valoarea utilă). Interesează, în
primul rând, ce procent din sămânţă este "util", deci este capabil de a da plante '
normal dezvoltate, în cazul folosirii la semănat. Relaţia de calcul este următoarea:
PxG
SU =
100

în care: SU este sămânţa utilă, în %; P = puritatea fizică, în %; G – facultatea

germinativă, în %.

Cunoaşterea valorii utile a seminţelor permite calcularea cantităţii de sămânţă la

hectar (norma de semănat), cu ajutorul relaţiei următoare:

DxMMB
C= 100,
PxG

în care:

70
C este cantitatea de sămânţă, în kg/hectar;
D = densitatea de semănat, în boabe germinabile/m2;
MMB = masa a 1000 de boabe, în g;
P – puritatea fizică, în %;
G = facultatea germinativă, în %.

Pentru culturile prăsitoare este recomandată relaţia:

DxMMB
C=
PxG  x 100

în care: D este exprimată în boabe germinabile la hectar.

În ultimii ani, în domeniul calculării cantităţii de sămânţă la hectar au apărut o

serie de elemente noi. Astfel, în mod frecvent se renunţă la introducerea în calcul
a valorii purităţii fizice, deoarece se apreciază că actualele utilaje şi tehnologii
folosite pentru curăţirea materialului semincer permit eliminarea aproape în
totalitate a impurităţilor, iar puritatea fizică se apropie de 100%. În acest caz,
relaţia de calcul devine:

DxMMB
C=
G

O idee ceva mai nouă porneşte de la faptul că valoarea facultăţii germinative

folosită în calcul pentru stabilirea cantităţii de sămânţă este determinată în
condiţii optime de laborator, în timp ce, în câmp, condiţiile de germinare sunt
mult diferite de optim; ca urmare, cu cât condiţiile din câmp sunt mai departe de
optim, cu atât comportarea seminţelor se va diferenţia de rezultatele obţinute în
laborator.

71
Din aceste motive, au fost introduse în calcul elemente noi: procentul de răsărire
în câmp (% Re) şi densitatea care trebuie realizată la răsărire (D, în plante
răsărite/m ), iar relaţia devine:

DxMMB  x100
C=
G  x  % Rc

S-a determinat că procentul de răsărire în câmp la grâu, în condiţii bune de

semănat este de 85 – 90% din facultatea germinativă determinată în laborator şi
poate scădea până la 65 – 70%, în condiţii mai puţin favorabile. O situaţie
deosebită se întâlneşte la sorg, unde răsărirea în câmp reprezintă, în mod frecvent,
doar 50 – 60% din germinaţia în laborator. La leguminoasele pentru boabe, cum
ar fi mazărea, se contează pe răsărirea în câmp a circa 75% din boabele
germinabile semănate.

CONDIŢIONAREA SEMINŢELOR

Condiţionarea reprezintă totalitatea lucrărilor de curăţire, uscare, sortare etc.

prin care seminţele recoltate sunt aduse în limitele standardelor de stat, în vederea
unei bune păstrări.

Curăţirea seminţelor urmăreşte înlăturarea corpurilor străine, în vederea

realizării purităţii tehnice prevăzute în standardele de stat. Prin operaţiunile de
curăţire se realizează şi reducerea umidităţii cu 1 – 2%, a volumului şi greutăţii
produselor care urmează a fi transportate şi se reduce spaţiul necesar depozitării.

72
Noţiunea de „sămânţă pură” diferă în funcţie de destinaţia seminţelor: semănat,
industrializare, furajare, consum uman etc.
Curăţirea. Procesul de curăţire a seminţelor destinate însămânţării cuprinde
următoarele etape:
- curăţirea prealabilă (precurăţirea);
- curăţirea de bază;
- curăţirea suplimentară.

Curăţirea prealabilă (precurăţirea) se execută după recoltare, prin operaţii

simple cu ajutorul curenţilor de aer şi al sitelor.

Curăţirea de bază se execută cu ajutorul selectoarelor pe bază de curenţi de aer,

site şi trioare.

Curăţirea suplimentară este necesară numai în anumite situaţii, cum ar fi:

utilizarea maşinilor cu celulă fotoelectrică la fasole, pentru eliminarea seminţelor
de alte culori, sau utilizarea maşinilor electromagnetice pentru eliminarea
seminţelor de cuscută din sămânţa de in etc.

Determinarea purității semințelor

Determinarea purităţii fizice

Puritatea fizică reprezintă conţinutul procentual de sămânţă pură din specia de

analizat, raportat la masa totală a probei de analiză.

73
Determinarea purităţii fizice este impusă de prezenţa în masa de seminţe a speciei
de analizat a unor impurităţi, cum sunt: seminţe de alte plante de cultură, materii
inerte.

Determinarea purităţii

Determinarea purităţii fizice a seminţelor are o deosebită importanţă practică,

deoarece procentul de puritate intră în calculul cantităţii de sămânţă la hectar,

74
folosită pentru semănat. De asemenea, în anumite situaţii puritatea fizică şi natura
impurităţilor sunt utilizate pentru elaborarea procesului tehnologic de curăţire şi
sortare a seminţelor.

Concomitent cu analiza purităţii seminţelor se face şi analiza componenţei

botanice, conform STAS 7713: 1999.

Material şi aparatură
- balanţe;
- lupe, binoculare, diafanoscop;
- rigle şi spatule;
- probe de sămânţă.

Tehnica de determinare
Tehnica determinării purităţii seminţelor cuprinde următoarele operaţii:
- formarea probei de analiză din proba de laborator;
- separarea probei pe componente;
- cântărirea impurităţilor;
- calcularea rezultatelor.

Formarea probei de analiză. Din proba de laborator se extrage o probă de analiză

a cărei masă este prevăzută în standardele în vigoare; se poate lucra şi cu două
subprobe de mărime egală care să însumeze împreună masa minimă a probei de
analiză.

75
 Schema analizei purităţii unei probe de seminţe de grâu
I- proba, de analiză;
II- sămânţa culturii de bază: I - seminţe normale; 2 - lovite şi vătămate (nu mai mult
de jumătate din sămânţă); 3 - germinate; 4 - vătămate de ger;
III- impurităţi: I - seminţele altor plante (a - cultivate; b - buruieni); 2 - seminţe de
grâu cu defecte (c - lovite şi presate; d - germinate; e - şiştave şi mici; f - putrezite); 3 - scleroţi
de ciuperci (g - aglomerări de clamidiospori; h - seminţe mălurate; i - scleroţi); 4 - dăunătorii
vii ai seminţelor; 5 - bucăţi de pământ, dăunători morţi şi alte corpuri inerte; 6 - gale ale
nematodului grâului.

76
Când se folosesc două subprobe de analiză, fiecare dintre ele se extrage
independent. După extragerea primei subprobe, proba de laborator se amestecă
din nou şi apoi se extrage a doua subprobă.

Pentru extragerea probei sau a subprobelor de analiză din proba de laborator se

utilizează una din următoarele metode:
- metoda divizorului mecanic;
- metoda înjumătăţirii modificate;
- metoda linguriţei;
- metoda înjumătăţirii manuale.

Proba de analiză (sau fiecare subprobă) se cântăreşte, iar rezultatul se exprimă în

grame cu un număr de zecimale necesar pentru a se calcula procentul
componentelor cu o zecimală.

Separarea probei pe componente. Operaţiunea se face prin examinarea fiecărei

particule din probă; în anumite cazuri sunt prevăzute anumite procedee.

Sămânţa pură cuprinde seminţele varietăţilor şi soiurilor speciei de analizat, aşa

cum a fost declarată ea de expeditor sau aşa cum a fost găsită ca predominantă la
analiză. Se consideră seminţe pure următoarele structuri, chiar dacă sunt
nemature, nedezvoltate, şiştave, bolnave sau germinate, cu condiţia ca ele să
poată fi identificate ca aparţinând speciei de analizat:
- seminţe intacte, indiferent dacă sunt pline sau goale, cu excepţia cazurilor când
sunt transformate în scleroţi, conglomerate de spori de tăciune, mălură sau gale
de nematozi;

77
- fragmente de seminţe rezultate din spargere, care reprezintă mai mult de
jumătate din mărimea iniţială a seminţei;
- seminţe lipsite de tegument, cu excepţia celor de leguminoase şi crucifere, care
pentru a fi incluse ia categoria sămânţă pură trebuie să nu aibă învelişul lipsă în
întregime;
- la Gramineae (Poaceae) – inflorescenţe cu o cariopsă evidentă care conţine
endosperm şi cariopse nude eliberate din glume şi palee.

În cazul în care proba conţine două sau mai multe specii ale aceluiaşi gen, între
care este imposibil să se facă o distincţie netă (Brassica, Sinapis, Lolium ş.a.) se
va indica în buletinul de analiză numele genului respectiv, considerând ca
sămânţă pură toate seminţele speciilor care îi aparţin.

În cazul în care proba conţine două sau mai multe specii ale aceluiaşi gen, a căror
separare este posibilă dar foarte dificil de efectuat pe întreaga probă de analiză
(Hordeum vulgare conv. distichum, Hordeum vulgare conv. hexastichum ş.a.),
seminţele respective vor fi înglobate iniţial în aceeaşi grupă şi cântărite împreună.
Din această grupă se iau apoi la întâmplare 400 seminţe care se separă pe specii
şi se cântăresc, stabilindu-se proporţia acestora, care va fi considerată ca valabilă
pentru întreaga probă.

Toate aceste operaţii speciale trebuie menţionate în buletinul de analiză la

Alte seminţe sunt considerate seminţele speciilor cultivate, altele decât specia de
analizat, dacă pot fi deosebite după exterior, de seminţele speciilor sălbatice şi de
seminţele de buruieni.

78
Materiile inerte includ seminţele şi toate celelalte structuri şi materiale
nedefinite ca sămânţă pură şi alte seminţe după cum urmează:
- fragmente de seminţe sparte sau vătămate, care reprezintă jumătate sau mai
puţin de jumătate din mărimea iniţială a seminţei;
- seminţe de leguminoase şi crucifere la care lipseşte învelişul în întregime;
- inflorescenţe de gramineae care nu conţin o cariopsă evidentă care conţine
endosperm;
- bractee, glume şi palee goale, lipsite de seminţe;
- fragmente de tulpini, frunze sau alte organe vegetale;
- insecte vii sau moarte, gale de nematozi, scleroţi, glomerule de mălură sau
tăciune şi alte forme de rezistenţă ale ciupercilor;
- pământ, nisip, pietricele;
- la leguminoase cotiledoane separate.

Cântărirea impurităţilor. După terminarea separării, fiecare parte componentă,

inclusiv sămânţa pură se cântăreşte, rezultatele exprimându-se în grame cu un
număr minim de zecimale necesar pentru a calcula procentul la o zecimală. Se
poate cântări separat orice component din orice categorie de impurităţi, dacă se
consideră necesar a fi cunoscut. Se cântăreşte separate orice component al cărui
conţinut este limitat prin standardele tehnice de calitate, sau care reprezintă 1%
din probă sau mai mult.

Calcularea rezultatelor. Se însumează masele tuturor categoriilor componente

din proba de analiză. Această sumă trebuie să fie comparată cu masa iniţială a
probei. În cazul în care este o diferenţă mai mare de 5% faţă de masa iniţială a
probei se face o nouă analiză.

79
Conţinutul exprimat în procente al fiecărei părţi componente se exprimă cu o
zecimală. Calculul procentelor se bazează pe suma tuturor componentelor şi nu
pe masa iniţială a probei de analiză. Se însumează procentele tuturor fracţiunilor
cu excepţia acelora raportate ca "urme" care sunt excluse de la acest calcul.
Celelalte fracţiuni totalizează împreună 100%; dacă această sumă nu este egală
cu 100% (99,9 sau 100,1), atunci adăugăm sau retragem 0,1% din valoarea cea
mai mare (indicat din fracţiunea de sămânţă pură).

Categoriile de impurităţi care reprezintă 0,05 % sau mai puţin, se menţionează în

buletin ca urme. Rezultatele analizei purităţii fizice se exprimă în procente cu o
zecimală. Rezultatele se rotunjesc de la 0,04 în jos şi de la 0,05 în sus, astfel ca
suma procentelor tuturor categoriilor găsite să fie egală cu 100.

Dacă un component din proba de analiză este 1% sau mai mult, şi când la cererea
expeditorului o specie determinată este de 0, 1 % sau mai mult, se va face
menţiunea în certificatul de analiză.

În cazul în care se lucrează cu două subprobe se însumează masele tuturor

fracţiunilor componente pentru fiecare subprobă de analiză. Aceste sume trebuie
să fie comparate cu masa iniţială a probei ca o verificare. În cazul în care este o
diferenţă mai mare de 5% faţă de masa iniţială a probei se face o nouă analiză a
celor două subprobe.

80
Când s-au luat două subprobe de analiză, diferenţa dintre cele două rezultate
găsite nu trebuie să depăşească toleranţele admise, prezentate în tabelul 4. În
acest caz, se înscriu în buletin valorile medii calculate pentru cele două subprobe.

Procentele de sămânţă pură, alte seminţe şi materii inerte trebuie înscrise în

„Certificatul de Analiză” în spaţiile respective. În cazul în care pentru un
component rezultatul este nul, acesta se înscrie ca ”0,0” în spaţiul corespunzător.
Pe ”Certificatul de Analiză” trebuie înscrisă denumirea ştiinţifică a speciei de
sămânţă pură. De asemenea, trebuie înscrise felul materiilor inerte şi denumirea
ştiinţifică a fiecărei specii de seminţe.

Componenţa botanică reprezintă numărul de seminţe de alte specii (seminţe

străine) raportat la o anumită cantitate de sămânţă, prevăzută în standarde.

Componenţa botanică se determină numai la speciile la care conţinutul de

seminţe străine (seminţe de alte plante de cultură şi seminţe de buruieni) este
limitat numeric prin standardele de condiţii tehnice de calitate şi numai la loturile
de sămânţă condiţionate.

Material şi aparatură
- lupe, binoculare, diafanoscop;
- rigle, spatule, pensete;
- probe de sămânţă;
- colecţii şi determinatoare de seminţe folosite la identificarea seminţelor străine.

81
Tehnica de determinare
Metoda de determinare presupune numărarea seminţelor străine din proba
analizată.

Determinarea poate fi: test complet, test limitat, test redus sau test limitat-' redus.

Test complet – se analizează întreaga probă de analiză pentru a stabili prezenţa

tuturor seminţelor străine.

Test limitat – se determină unele specii stabilite.

Test redus – se analizează numai o anumită cantitate (1/5 din greutatea probei).

Test limitat redus – se analizează o anumită cantitate pentru anumite specii.

La numărul de seminţe străine (seminţe de alte plante de cultură şi seminţe de

buruieni) găsite în proba sau subprobele de analiza purităţii, se adaugă seminţele
categoriilor de alte plante de cultură şi de buruieni găsite într-o probă
suplimentară a cărei masă să fie corespunzătoare cu datele din tabelul 3.

Proba suplimentară de analiză se extrage din proba de laborator prin una din
metodele utilizate la determinarea purităţii fizice, după care se separă seminţele
străine, grupându-le pe specii, în categoriile: seminţe de alte plante de cultură şi
seminţe de buruieni.

82
Toleranţa pentru compararea fiecărui element al analizei
Media rezultatelor a două subprobe sau a Diferenţa maximă admisă între
două probe întregi pentru analiza rezultatele cu care s-a calculat media
purităţi din aceeaşi probă de
laborator
Subproba pentru Proba pentru analiză
analiză

99,95 ........................................ 0,00 0,23 0,16

99,90 .......................................... 99,94 0,34 0,24
99,85 .......................................... 99,89 0,42 0,30
99,80 .......................................... 99,84 0,49 0,35
99,75 .......................................... 99,79 0,55 0,39
99,70 .......................................... 99,74 0,59 0,42
99,65...........................................99,69 0,65 0,46
99,60 .......................................... 99,64 0,69 0,49
99,55. ......................................... 99,59 0,74 0,52
99,50 .......................................... 99,54 0,76 0,54
99,40 .......................................... 99,49 0,82 0,58
99,30 .......................................... 99,39 0,89 0,63
99,20 ..........................................99,29 0,95 0,67
99,10 .......................................... 99,19 1,00 0,71
99,00 .......................................... 99,99 1,05 0/73
98,75 .......................................... 98,99 7 " *■
"1,15 0,81
98,50 .......................................... 98,74 1,26 0,89
98,25 .......................................... 98,49 1,37 0,97
98,00 .......................................... 98,24 1,47 3,04
97,75 .......................................... 97,99 1,54 1,09
97,50 ......................................... 97,74 1,63 1,15
97,25 ..........................................97,49 1,70 1,20
97,00 ......................................... 97,24 1,78 1,26
96,50 ......................................... 96,99 1,88 1,33
96,00 ......................................... 96,49 1,99 1,41
95,50………..….....….....……..95,99 2,12 1,50
95,00 ......................................... 95,49 2,22 1,57
94,00 ......................................... 94,99 2,38 1,68
93,00 ......................................... 93,99 2,56 1,81
92,00 ......................................... 92,99 2,73 1,93
91,00 ......................................... 91,99 2,90 2,05
90,00 ...................................... 90,99 3,01 2,15

83
Proba de analiză se examinează fie pentru toate seminţele speciilor străine, fie
pentru anumite specii, aşa cum a cerut expeditorul. Se numără seminţele din
fiecare specie căutată. În cazul în care analiza se limitează la anumite specii,
examinarea poate fi oprită când s-a găsit una sau mai multe seminţe ale uneia sau
tuturor speciilor stabilite (corespunzător cerinţelor solicitantului).

Rezultatul se exprimă ca număr de seminţe din fiecare specie sau categorie

stabilită, găsit în cantitatea efectiv analizată. În plus se poate calcula numărul pe
unitatea de masă (de exemplu per kilogram).

Rezultatele se trec în fişa de analiză. Dacă standardul de condiţii tehnice limitează

numărul de seminţe străine din una sau mai multe specii, se va trece în ordine
alfabetică în buletinul de analiză denumirea ştiinţifică a acestora şi numărul de
seminţe găsite. În buletin se va menţiona test complet, test limitat, test redus, test
limitat redus, cantitatea analizată în cazurile când s-au folosit probe mai mici
decât cele prevăzute în tabelul 3.

Exemplu de calcul:
Într-o probă de analiză pentru determinarea purităţii la grâu (120 g) s-au găsit 2
seminţe de alte plante de cultură şi 4 seminţe de buruieni. În proba suplimentară
(880 g) s-au găsit 13 seminţe de alte plante de cultură şi 17 seminţe de buruieni.

La speciile pentru care este obligatorie sigilarea ca ”libere de cuscută”, se

analizează prezenţa seminţelor de cuscută din proba de analiză.

84
În cazul în care în probă s-a constatat prezenţa a cel puţin unei seminţe de Cuscuta
spp. se mai face o determinare pe o probă egală cu greutatea probei de laborator
(conform ORD. 65/1997).

Ca urmare, pot să apară două situaţii:

Repetiţia 1 = 1 sămânţă de cuscută;
Repetiţia 2 = 0 seminţe cuscută;
Rezultat = proba este considerată liberă de cuscută.

Repetiţia 1 = 1 sămânţă de cuscută; Repetiţia 2 = 1 sămânţă de cuscută;

Rezultat = proba nu corespunde, este respinsă, se condiţionează lotul.

Dacă se găseşte cuscută, se raportează numărul de bucăţi la kg, notând rezultatul

în buletinul de analiză, iar lotul se supune unei noi decucutări.

Sortarea. Se execută concomitent cu curăţirea de bază sau prin operaţii

suplimentare. Se realizează cu ajutorul sitelor sau a gravitatorului. Operaţiunea
prezintă importanţă deosebită pentru materialul semincer, seminţele mari şi
uniforme, asigurând un semănat de precizie şi obţinerea unor culturi uniforme,
cu plante viguroase.
Sortarea prezintă importanţă şi în unele industrii. Astfel, pentru fabricarea
berii, se solicită ca 80% din boabele de orzoaica sau orz să fie mai mari de 2,5
mm.

85
Uscarea seminţelor. Operaţia urmăreşte eliminarea apei care este în exces în
seminţe, pentru a preveni procesele de autoîncălzire, mucegăire, încingere prin
care se diminuează valoarea tehnologică, alimentara sau seminceră a acestora.

O bună păstrare se poate asigura seminţelor de cereale şi leguminoase, dacă

umiditatea acestora este sub 14% şi seminţelor cu conţinut în grăsimi de 25 –
30% la o umiditate de 10 – 12%, pe când celor cu conţinut de grăsimi de 40 –
50%, numai la un conţinut de umiditate de 7 – 8%.

Eliminarea apei în exces se poate realiza prin diferite metode:

Uscarea la soare este cea mai economică metodă, deoarece nu necesită cheltuieli
de energie. Seminţele, aşezate în straturi subţiri de 10 – 15 cm sunt lopătate la
intervale de 2 – 3 ore. Temperatura creşte în masa de boabe la 40 – 50°C, fapt ce
determină reducerea într-o singură zi a umidităţii cu 3 – 4%.

Suprafaţa de platforme amenajate în acest scop (solarii) este de 15 m2/t la cereale

şi 20 – 30 m2/t la floarea – soarelui.

Dacă uscarea se prelungeşte mai multe zile, este necesară adurfarea seminţelor,
seara, în grămezi şi acoperirea peste noapte a acestora cu prelate, pentru a le feri
de rouă şi eventuale ploi.

Prin acest procedeu simplu se grăbeşte şi maturitatea fiziologică a seminţelor, iar

sub acţiunea razelor solare o parte din microorganismele de pe suprafaţa
seminţelor sunt distruse.

86
Uscarea la aer se realizează utilizând ca agent de uscare aerul atmosferic uscat
şi cald, care se introduce în uscător cu ajutorul ventilatoarelor.

Metoda este practicată la produsele care se recoltează vara, când aerul atmosferic
uscat depăşeşte 30°C, astfel că la o singură trecere prin uscător reduce umiditatea
seminţelor cu 1 – 1,5%.

Uscarea prin aer are activă se realizează prin introducerea în masa de boabe a
aerului atmosferic uscat şi cald sub presiune. La fel ca şi metoda anterioară şi
aceasta este aplicabilă produselor recoltate în sezonul de vară.

Uscarea artificială se realizează în instalaţii de uscare, prin diferite metode:

uscarea prin contact cu suprafeţele încălzite; uscarea cu aer cald; uscarea cu gaze
de combustie în amestec cu aerul atmosferic; uscarea în vid parţial, uscarea prin
combinarea a două sau mai multe din metodele menţionate.

Cea mai frecventă este metoda cu ajutorul aerului încălzit. În sectorul de-
preîncălzire al uscătorului se realizează transpiraţia seminţelor, în sectorul de
uscare se obţine evaporarea şi evacuarea apei, iar în sectorul următor se produce
răcirea seminţelor cu ajutorul aerului atmosferic.

Cantitatea de căldură totală Qt necesară uscării unui produs este compusă din
căldura necesară încălzirii aerului Qa şi, cea necesară încălzirii produsului Qp:
Qt = Qa + Qp.

Căldura necesară pentru încălzirea produsului se calculează astfel:

Qp=Gp*Cp*(t1-tl),

87
în care: Gp este greutatea produsului, în kg; Cp – căldura specifică a produsului
(cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii a 1 kg produs cu
1°C,

Kcal
în kg  C ;

ti – temperatura iniţială a produsului; t2 – temperatura finală, după kg C uscare, a

produsului.

Căldura specifică, depinde de natura şi structura produsului: la grâu, 0,49

Kcal/kg; la porumb, 0,46; la floarea – soarelui, 0,35.

Reducerea umidităţii se realizează la temperaturi ale agentului termic de până la

40°C la seminţele destinate semănatului (pentru a nu afecta germinaţia) şi până
la 50°C la cele destinate consumului. La grâu, de exemplu, dacă se trece de 50°C
glutenul îşi pierde elasticitatea, fiind afectate însuşirile de panificaţie.

Uscarea seminţelor cu umiditate ridicată trebuie realizată cu temperaturi mai mici

decât a seminţelor cu umiditate mai redusă, pentru a preveni sudarea porilor
tegumentului şi fisurarea boabelor.

Randamente sporite în procesul de uscare se realizează nu prin mărirea

temperaturii agentului de uscare, ci prin mărirea cantităţii de aer cald care trece
prin masa de seminţe.

Uscarea prin draierare. Metoda prezintă avantaje importante în reducerea

consumului de energie cu 15 – 20%, mărirea capacităţii de uscare a uscătorului

88
cu 30 - 40%, reducerea fisurării boabelor şi chiar ameliorarea sensibilă a valorii
produsului în raport cu uscarea clasică.

Procedeul constă din:

- uscarea accelerată până la umiditatea de 18 – 19%, aerul cald fiind dirijat în
toată coloana de uscare, prin suprimarea zonei de răcire;
- transferul produsului cald (50°) într-o celulă de răcire (de draierare) unde se
lasă în repaus 8 – 12 ore, timp în care apa din interiorul seminţei migrează spre
periferie, egalizându-se umiditatea şi temperatura din bob;
- răcirea prin aerare activă cu 40 – 60 nraier la 1 m3 de seminţe/oră.

Aspecte practice din interiorul unei magazii de depozitare

89
 CAPITOLUL 8

SPAȚII DE DEPOZITARE. METODE DE PĂSTRARE A

PRODUCŢIEI AGRICOLE SUB FORMĂ DE BOABE.
PĂSTRAREA BOABELOR ÎN STARE USCATĂ.
PĂSTRAREA PRIN AERARE ACTIVĂ. PĂSTRAREA ÎN
ATMOSFERĂ MODIFICATĂ (AUTOCONSERVAREA)

SPAŢII PENTRU DEPOZITAREA SEMINŢELOR

Produsele vegetale sub formă de boabe pot fi depozitate în spaţii

ocazionale (încăperi, poduri etc.)csau în depozite speciale construite pe
orizontală (platforme, şoproane, patule, magazii) sau pe verticală (silozuri).

Platformele de beton sunt utilizate în tot timpul anului, cu precădere

pentru reducerea conţinutului de umiditate al seminţelor, prin expunerea
acestora la soare şi lopătarea lor.
Platformele acoperite. Sunt şoproane în care produsele sunt depozitate
pentru perioade scurte de timp, până la condiţionarea şi depozitarea în magazii şi
silozuri.
Pătulele. Sunt construcţii destinate porumbului sub formă de ştiuleţi.
Acestea pot fi:
- metalice, cu diametrul de 5 m, înalte de 8 - 10 m, prevăzute cu coş de
ventilare centrală de 0,60 m;

90
 - din prefabricate de beton armat, înalte de 1,80 m şi late de 4,5 m;
- pătule din lemn, tipul dublu, cu compartimente late de 1 - 1,70 m şi de
4 m înălţime;
- pătule obişnuite, cu lăţimi de 1,5 - 2 m şi înalţe de 3 - 4 m, construite
din şipci din lemn sau plasă de sârmă. Toate tipurile de pătule sunt ridicate
faţă de pământ, cu excepţia celor provizorii.

Magaziile. Sunt construcţii cu capacităţi diferite (1.500 - 17.000 t), dotate cu

utilaje pentru curăţirea şi manipularea seminţelor şi cu canale de aerare activă.
Depozitarea seminţelor în magazii se poate face în vrac sau în saci.

Silozurile. Sunt construcţii de mare capacitate (25 - 60 mii tone), care prezintă
faţă de magazii următoarele avantaje: folosirea raţională a suprafeţei construite
şi a volumului respectiv; permit un înalt grad de mecanizare, cu comanda
centrală, automatizată; viteză de încărcare şi descărcare mare; combaterea uşoară
a dăunătorilor; climatizare optimă; izolarea bună a produselor faţă de mediul
extern; executarea uşoară a lucrărilor de condiţionare şi sortare.
Avantajele constructive şi economice se realizează atunci când înălţimea
celulelor este de 5 - 10 ori mai mare decât diametrul sau latura celulelor, în cazul
silozurilor cu celule poligonale.
Silozurile cuprind următoarele componente mari:
- fundaţiile pe care se reazemă întreaga construcţie;
- subsolul silozului unde sunt montate instalaţiile de golire a celulelor şi
de transport a produselor ce se livrează;
- bateriile de celule, prevăzute la partea inferioară cu pâlnii de golire iar
la partea superioară cu planşeul pe care sunt instalate utilajele de umplere;

91
 - galeria superioară - construcţia ce închide instalaţiile de umplere;
- turnul silozului (sau casa maşinilor), cu elevatoare, maşini de curăţire şi
instalaţii de predare a produselor;
- staţii de primire - predare a vagoanelor de cale ferată, a autovehiculelor
încărcate;
- instalaţii de uscare, ce pot fi montate în turnul silozului sau lângă
bateriile de celule, la exterior;
- instalaţii de desprăfuire a utilajelor şi a spaţiilor de lucru;
- instalaţii de gazare a produselor infestate.

ÎNMAGAZINAREA, CONTROLUL ŞI ÎNTREŢINEREA SEMINŢELOR

ÎN TIMPUL PĂSTRĂRII

Pregătirea spaţiilor pentru depozitare trebuie să constituie o preocupare

deosebită pentru prevenirea pierderilor de produse. Pregătirea cuprinde măsuri
de ordin general şi măsuri speciale.
Măsuri de ordin general. Reparaţiile la clădiri, pentru a preveni
pătrunderea apei şi a dăunătorilor. De asemenea, se verifica instalaţiile şi utilajele
care deservesc spaţiile de depozitare.
Curăţenia. Curăţirea prafului, evacuarea resturilor de seminţe care pot
duce la înmulţirea dăunătorilor, verificarea duşumelelor, răzuirea pereţilor şi a
tavanului. La silozuri se curăţă groapa elevatorului de resturi de seminţe, capetele
transportoarelor, tuburile de scurgere, cicloanele etc, se asigură curăţirea
terenului din jurul magaziilor şi a silozului.
Măsurile speciale. Constau în dezinfectarea, dezinsectizarea şi
deratizarea spaţiilor de depozitare.

92
 Dezinfectarea magaziilor se face prin văruirea pereţilor, adâugându-se în
clorura de var 3-7% sulfat de cupru (pentru combaterea mucegaiurilor), spălarea
duşumelelor cu soluţie de sodă (15 kg sodă Ia 85 1 apă).

Dezinsectizarea se poate face prin stropiri cu soluţii chimice şi cu produse

fumigene.
Stropirile se realizează înainte de introducerea seminţelor, cu una din următoarele
substanţe:
- Actelic 50 EC 0,2 litri/m2,
- K’Obiol 25 EC, 50 ml la 5 litri de apă, pentru 200 mp spațiu de
depozitare de dezinfectat
- Reldan 22 EC, 22 ml/tona de produs (în 0,75 – 1 litru/ pt o tonă de
produs

Tratamentele cu produse fumigene, în spaţii goale, se realizează cu:

”Fumitox” 10 PF, 3 g produs comercial/m3 spaţiu; ”Coopex smoke generator”
0,25 g/m3 spaţiu; ”Fumlindox” 50, 500 g/l .000 m2 spaţiu.

Deratizarea. Combaterea rozătoarelor în depozite se realizează prin:

Etape preliminare
Personalul trebuie instruit pentru
- cunoașterea amănunțită a modului lor de viață și de hrană;
- pregătirea profesională, instruirea și atestarea specialiștilor deratizatori;
- delimitarea suprafeței infestate;
- selectarea metodei de combatere;
- stabilirea spațiilor de distribuire a momelilor;

93
 - aplicarea metodelor de deratizare;
- inspectarea rezultatelor obținute și distrugerea cadavrelor rezultate;
- continuarea măsurilor de combatere performante și preventive.

Măsuri profilactice:
- limitarea posibilităților de hrănire prin blocarea accesului acestora la
alimente, cereale, deșeuri alimentare, gunoaie, etc.
- împiedicarea pătrunderii rozătoarelor în clădiri, imobile prin fundatii și
pavimente impermeabile, prin aplicarea de sifoane la pardoseala și la
canalizări, etc.), deratizarea și igienizarea vecinătăților pentru distrugerea
focarelor instalate deja.
- îndepărtarea depozitelor de gunoaie, a resurselor de hrană și ambalaje,
din subsoluri, podurile locuințelor, din depozitele de lemne, de alimente
sau de furaje.

Măsuri de combatere mecanică:

Prin utilizarea de curse și capcane din lemn sau metalice, tubulatură sau spații
închise prevăzute cu orificii, în care se pot aplica momeli rodenticide sub formă
de pastă sau pulberi.

Măsuri de combatere biologică:

Prin prezența dușmanilor naturali ai rozătoarelor, respectiv animalele carnivore
(câine, pisică, lup, vulpe, viezure, jder, dihor, nevastuică), alături de păsările
răpitoare (uliu, bufniță, cucuvea, coțofană, stârc, barză), asigurând un mediu
propice pentru înmulțirea prădătorilor lor naturali, masură care trebuie evaluată
ca atare, în ansamblul metodelor de luptă împotriva acestor specii de rozătoare.

94
Măsuri de combatere chimică:
Prin utilizarea unor substanțe chimice, cu acțiune de intoxicare rapidă sau lentă,
care trebuie sa întrunească anumite calități și eficacitate, respectiv:
- să fie toxice numai pentru rozătoare, fără a afecta alte specii de animale
și păsări sau oameni;
- să fie în termene de garanție și valabilitate, să prezinte date despre
denumirea comercială, substanța activă, formularul de avizare, firma
producatoare, grupa de toxicitate, numărul avizului și data eliberării;
- să fie absorbite repede și în totalitate în organismul rozătoarelor și să se
elimine cât mai greu, pentru ca moartea lor să se producă lent, după câteva
zile, pentru a nu creea panică sau să alarmeze pe ceilalți șobolani, sau
șoareci care astfel sesizați nu mai consumă substanțele toxice sau
părăsesc spațiul supus deratizării;
- să fie ușor de preparat și aplicat ca pulbere pentru prăfuirea galeriilor sau
ca momeli alimentare;
- momelile se aplică pe suport alimentar: carne, salamuri, grăunțe, etc.
aplicate pe căile de acces al rozătoarelor puse în serie la distanțe unele de
altele.
Actiunile de deratizare trebuie executate de operatori economici și persoane
instruite, testate și autorizate, iar persoanele de executție sa fie dotate cu
echipament de protecție adecvat și să facă dovada examenelor medicale
periodice.
Ținând cont de modul de trai, hrana și înmulțire a rozătoarelor, cât și de nivelul
posibilităților actuale economice, sociale și de combatere, aceste specii nu pot fi
distruse total, iar prin metodele uzuale se poate reduce doar proliferarea și

95
răspândirea lor în teritoriu, inclusiv limitarea posibilității de răspândire a bolilor
transmisibile.

ÎNMAGAZINAREA SEMINŢELOR

Înmagazinarea seminţelor se poate face sub formă vărsată sau ambalată.

La inmagazinarea sub formă vărsată ("în vrac") trebuie să se acorde atenţie
prevenirii amestecurilor, fiind necesară individualizarea şi etichetarea loturilor.
Astfel, materialul semincer se depozitează separat de cel destinat consumului;
Seminţele din anul precedent nu se amestecă cu cele din noua recoltă.
Loturile care urmează a fi depozitate vor fi individualizate în funcţie de
umiditate şi alţi indici de calitate.
Grosimea stratului de seminţe variază în funcţie de specie, conținutul de
umiditate al boabelor (%) şi de dotarea depozitului cu instalaţii de aerare activă.
Produsele destinate semănatului se depozitează vrac pentru cereale şi
leguminoase, cu umiditatea maximă de 14% (soia cu maximum 12%), iar cele de
oleaginoase cu 8% umiditate, cu o grosime maximă a vracului de 1,5 m în sezonul
cald şi maximum 2 m în sezonul rece.
Depozitarea în saci se practică la produsele destinate semănatului şi
exportului.
Sacii, etichetaţi pe loturi, se stivuiesc în rânduri încrucişate, cu înălţimea de 5 - 7
saci pentru cereale, 5-10 pentru fasole şi 6 - 12 pentru mazăre.
Între stive se lasă un spaţiu de 1 m şi 0,5 m între stive şi pereţi. La păstrarea
îndelungată sacii se restivuiesc periodic.

96
CONTROLUL CALITĂŢII SEMINŢELOR DEPOZITATE

Produsele depozitate se vor controla periodic.

În prima lună după recoltare se determină conţinutul de umiditate, iar temperatura
se înregistrează zilnic.
În timpul toamnei observaţiile se fac din 5 în 5 zile, iar în lunile de iarnă, bilunar.
În primăvară, observaţiile se vor executa la intervale mai scurte, din 5 în 5 zile.

Loturile semincere, în funcţie de starea seminţelor, se vor controla de asemenea

periodic, la intervalele de timp regulate.

In paralel se fac şi determinări pentru depistarea eventualilor dăunători şi,

periodic, cel puţin o dată la 5 luni şi înainte de livrare, se determină facultatea
germinativă.

Intervalul pentru controlul seminţelor destinate însămânţărilor, în zile, în

funcţie de conţinutul în umiditate

Perioada de control Seminţe umede Seminţe uscate

temp. (°C) umid (%) temp. (°C) umid (%)

La terminarea repausului seminal zilnic 3 2 15

Intervalul cu temperaturi de 10°C 3 7 ; 7 30

Intervalul cu temperaturi de 5 -10°C 7 30 15 30

Intervalul cu temperaturi de 0 - 5°C 7 30 30 30

97
METODE DE PĂSTRARE A SEMINŢELOR

Principiul care stă la baza acestor metode este reducerea proceselor vitale din
masa de seminţe, prin dirijarea umidităţii şi a temperaturii.
In funcţie de felul cum sunt dirijaţi aceşti factori, au fost elaborate mai
multe metode de păstrare:
- în stare uscată;
- la temperaturi scăzute;
- prin aerare activă;
- prin asfixiere (anaerobă);
- cu ajutorul substanţelor chimice;
- prin iradiere.

Păstrarea seminţelor în stare uscată

Metoda constă în reducerea conţinutului de umiditate până la limita la

care se elimină orice pericol de degradare a produsului.
Uscarea seminţelor se poate realiza pe cale naturală sau artificială, până
la limitele specifice pentru flecare specie, la care pierderile prin respiraţie sunt
minime, iar produşii rezultaţi nu prezintă pericol pentru păstrare.
Prin uscarea naturală şi artificială se reduc microorganismele din masa de
seminţe, fără a se realiza o sterilizare totală. In produsele uscate mai rămâne o
cantitate de microorganisme care, la umezirea seminţelor, se înmulţesc rapid,
contribuind la deprecierea produsului. Din acest considerent se impune evitarea
creşterii umidităţii produselor, prevenindu-se dezvoltarea microorganismelor
dăunătoare, a acarienilor şi insectelor.

98
 La păstrarea seminţelor în stare uscată se ţine seama de izotermele
sorbţiei şi desorbţiei, umidităţii, adică de procesul de umezire şi uscare a boabelor
şi influenţa mediului înconjurător.
Această metodă este cea mai veche şi mai larg răspândită în ţara noastră.

Păstrarea seminţelor la temperaturi scăzute

Metoda se bazează pe principiul termoanabiozei adică reducerea

considerabilă sau totală a activităţii vitale a componentelor vii din masa de
seminţe, prin intermediul temperaturilor scăzute.
Conductibilitatea termică redusă a masei de boabe contribuie la păstrarea lor în
stare răcită.
Temperatura în masa de seminţe, pentru asigurarea păstrării, diferă în
funcţie de umiditatea lor, fiind în raport invers (cu cât temperatura este mai joasă,
conţinutul de umiditate poate fi mai ridicat).

Limitele de temperatură pentru păstrare, în funcţie de umiditatea

seminţelor

Umiditatea seminţelor 16 18 20 22

Temperatura maximă care asigura 12,8 7,2 4,4 1,7

păstrarea produselor timp de 2 luni
fără depreciere (oC)

99
 Reducerea temperaturii se poate realiza prin folosirea de agregate
frigorifice sau prin dirijarea aerului atmosferic rece. In primul caz, termenul de
răcire este sinonim cu refrigerarea şi implică trecerea aerului peste o serpentină
răcită, pentru a-1 aduce la o temperatură mult sub cea ambiantă, înainte de a-1
insufla într-un depozit de boabe.
Răcirea masei de seminţe cu aer atmosferic se poate realiza prin:
- depozitarea produsului în strat subţire, astfel încât o suprafaţă cât mai
mare a lotului de sămânţă să fie în contact cu aerul rece;
- manipularea produsului prin aerul rece, cu ajutorul instalaţiilor mecanice
de transport pe orizontală şi verticală;
- insuflarea cu ajutorul ventilatoarelor a aerului rece din atmosferă în masa
produsului.

Cu referire la păstrarea seminţelor în strat subţire (metoda pasivă), răcirea lor se

realizează prin ventilarea aerului din depozite prin deschiderea geamurilor şi a
uşilor. Datorită, însă, conductibilităţii şi difuzării termice scăzute a masei de
seminţe, porţiunile ei inferioare se răcesc foarte încet şi în cazul când există
umiditate ridicată există pericol de încingere, chiar la grosimi ale „vracului” de
până la 1 m.
Dintre metodele active de manipulare a produsului prin aerul atmosferic
rece, cea mai simplă este ”lopătarea”, adică dizlocarea seminţelor cu ajutorul
lopeţilor din lemn, placaj sau alt material uşor. Pentru eficienţa operaţiunii,
lucrarea se efectuează de 3 - 4 ori succesiv şi la distanţe cât mai mari. Astfel,
seminţele şi impurităţile se răcesc şi, totodată, se reface şi rezerva de aer din
spaţiul intergranular. Metoda se utilizează când în masa de boabe apar procese

100
de încingere, dar este mai puţin eficientă şi se soldează cu „traumatizarea
seminţelor”.
Mişcarea seminţelor cu ajutorul instalaţiilor transportoare aşezate în serie,
sau trecerea lor prin maşini prevăzute cu ventilatoare, asigură o răcire mai bună.
Cu cât distanţa de mişcare este mai mare, cu atât seminţele vin în contact mai
îndelungat cu aerul rece şi deci, răcirea este mai bună.
Se poate folosi şi răcirea combinată a seminţelor: pe transportoare,
concomitent cu folosirea măsurilor de curăţire a seminţelor.

Păstrarea seminţelor prin aerare activă are drept scop răcirea, uscarea
şi aerisirea masei de boabe, fără a fi mişcată prin schimbarea aerului din spaţiul
intergranular.
Metoda se utilizează la seminţele cu umiditate ridicată, până când
urmează a fi uscate, cât şi la finalizarea răcirii produselor trecute prin uscător.
Efectele aerării active sunt:
- reducerea umidităţii;
- prevenirea autoîncălzirii;
- reducerea pierderilor de substanţă organică,
- accelerarea maturării seminţelor;
- eliminarea CO2,
- frânarea activităţii microorganismelor.

Aerarea pentru răcire se execută când temperatura aerului atmosferic este mai
scăzută cu 5°C faţă de temperatura produsului, iar umiditatea relativă a aerului
este sub 75%.

101
 Aerarea pentru uscare şi răcire se face corelat cu temperatura şi
umiditatea aerului şi umiditatea de echilibru a boabelor.
În practică, valorile stabilite prin măsurarea umidităţii şi temperaturii,
aerului, pe de o parte, şi a umidităţii şi temperaturii seminţelor, pe de altă parte
se interpretează prin intermediul unor grafice (aeronomograma Viinz -Rost) şi
tabele (tabelul Seidel), ajungându-se, pe această cale, să se stabilească limita
superioară a umidităţii relative a aerului la care poate avea loc o aerare eficientă.
Aerarea activă se realizează cu ajutorul ventilatoarelor, care sunt în
legătură cu conducte de distribuire a aerului în masa de boabe.
Cantitatea de aer introdus trebuie să asigure o schimbare rapidă a aerului din
spaţiul intergranular. Dacă cantitatea de aer este prea mică, pe parcursul
deplasării în masa de seminţe se saturează cu vapori de apă care se condensează
în lotul de seminţe. Pentru evitarea acestui fenomen, aerarea trebuie făcută astfel
încât la ieşirea aerului din produse umiditatea relativă să nu depăşească 80%.
Pentru a cunoaşte cantitatea de aer necesară unei aerări optime, este
necesar să se calculeze alimentarea specifică ca aer (Q), în m3 pe oră/tona de
produs, după relaţia:

A
Q= xm3 / oră / tonă
G

în care: A - este debitul de aer furnizat de ventilator, în m3/oră;

G - greutatea, în tone, a lotului supus aerării.
Cunoscând debitul necesar pentru o tonă produs, la o anumită umiditate,
se poate calcula debitul necesar pentru întregul lot, pe baza rezultatelor obţinute
din calcul şi caracteristicile ventilatorului, micşorând sau mărind înălţimea
”vracului”.
102
 Dacă grosimea stratului scade sub 1,5 m, aerarea activă este ineficace,
deoarece curenţii de aer nu se distribuie uniform în masa de seminţe.

Consumul minim de aer m3/oră la tonă, în funcţie de umiditatea seminţelor şi

înălţimea “vracului”, la 50% umiditate relativă şi 20°C temperatura aerului
înălţimea maximă a ”vracului”
Umiditatea Aer (m3/ora) la tona de
(m):
produsului % produs
cereale floarea soarelui
16 30 3,5-4,0 2,0
18 40 2,5-3,0 2,0
20 60 2,0 1,8
22 80 2,0 1,6
24 120 2,0 1.5
26 160 2,0 1,5

Păstrarea seminţelor prin asfixiere (anaerobă)

Metoda prezintă importanţă pentru produsele destinate consumului şi se bazează

pe oprirea respiraţiei aerobe, prin acumulare de CO2, rezultat din procesele de
respiraţie sau prin injectare de CO2.
S-a constatat că la o concentraţie de 7% CO2 respiraţia aerobă este mult
încetinită, iar la a concentraţie de: 12 - 14%; este practic, oprită şi seminţele trec
la respiraţie anaerobă. Pentru a se realiza o bună păstrare, se cere ca seminţele să
fie uscate şi răcite; în caz contrar, păstrarea prin acest procedeu este limitată.
Porumbul boabe cu 18% umiditate, în condiţii de anaerobioză, se poate păstra 6

103
luni fără modificări, pe când dacă umiditatea creşte la 23 - 27%, se depreciază în
primele 14 zile, ca urmare a fermentaţiei lactice.
Avantajele metodei sunt: este stânjenită sau chiar oprită dezvoltarea
microorganismelor aerobe, a insectelor şi acarienilor; cantitatea de căldură care
se dezvoltă este de 24 de ori mai mică decât la respiraţia aerobă; pierderile de
substanţă organică sunt mult diminuate.
Dezavantajele mai importante sunt următoarele: la produsele cu
umiditate de circa 18%, înlocuirea oxigenului cu CO2 provenit din respiraţie este
lentă, fiind pericol de apariţie a mucegaiurilor aerobe, motiv pentru care se
impune injectarea de CO2 în masa de boabe sau extragerea oxigenului prin
crearea de vid; la produsele umede, ca rezultat al respiraţiei anaerobe, se produce
alcool etilic, acid lactic şi alte substanţe care se degradează greu; materialul
semincer îşi pierde germinaţia.
Autoconservarea grâului în spaţiu ermetic închis a condus la următoarele
modificări (Thierer şi colab., 1971):
- grâul cu umiditate de 12%, păstrat timp de 2 ani, nu şi-a modificat
însuşirile de panificaţie;
- grâul cu 16,4% umiditate a primit “”miros de stătut” după primele 4
săptămâni, iar după 7 luni s-a constatat un pronunţat miros de alcool.
Gustul şi mirosul pâinii preparate din acest grâu erau însă normale;
- grâul cu 17,7% şi 19,9% umiditate şi-a înrăutăţit însuşirile de panificaţie
după primele 2 luni de conservare anaerobă.
Metoda este practicată în S.U.A. pentru păstrarea porumbului-boabe
furajer în silozuri metalice etanşe. In India, specialiştii englezi au realizat silozuri
speciale cu pereţi de nylon de circa 22 m diametru şi 7 m înălţime; în unele ţări

104
din Africa, Asia şi America de Sud se mai utilizează autoconservarea în gropi
impermeabile.
In ţara noastră, metoda prezintă importanţă pentru păstrarea porumbului
boabe recoltat cu umiditate mare.

Păstrarea cu ajutorul substanţelor chimice

Metoda se bazează pe acţiunea unor substanţe chimice de a reduce

respiraţia şi a împiedica dezvoltarea mucegaiurilor, insectelor şi acarienilor.
Metoda are aplicabilitate în următoarele situaţii:
- la păstrarea de scurtă durată a produselor umede, până la data uscării;
- pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor uscate, fără a fi mişcate;
- pentru oprirea încingerii, când produsele chimice pot fi injectate direct în
focar.
Substanţele chimice cu care s-au obţinut rezultate bune sunt: cloropicrina,
dicloretanul, metabisulfitul, thioureea, etc.
Cloropicrina anulează rapid procesele de autoîncălzire şi încingere a
produselor. Se utilizează la păstrarea de durată a produselor cu umiditate până la
16%.
Dicloretanul se utilizează pentru produsele cu umiditate ridicată,
folosindu-se doze de 300 g/m3 de produse. Are efect sterilizant asupra
mucegaiurilor, împiedică dezvoltarea acarienilor şi insectelor, însă nu opreşte
procesul de autoîncălzire şi încingere a produselor,
Thioureea, în proporţie de 3 ‰, reduce respiraţia cerealelor umede şi
opreşte dezvoltarea mucegaiurilor, iar în proporţie de 1 % opreşte dezvoltarea

105
mucegaiurilor chiar când masa de boabe are umiditatea de 24 %, fără a diminua
mult viabilitatea seminţelor.
Pentru păstrarea porumbului-boabe, proaspăt recoltat, se folosesc unele
preparate pe bază de acid propionic, care opresc dezvoltarea microorganismelor,
încălzirea şi deprecierea boabelor.

Păstrarea seminţelor prin iradiere

Metoda este în curs de experimentare. Cele mai bune efecte sterilizante

şi inhibitoare s-au obţinut cu raze gamma. Doza de radiaţii este în corelaţie
pozitivă cu umiditatea produsului, fiind necesar să se stabilească pragul până la
care produsele tratate pot fi utilizate în alimentaţie. De remarcat că mucegaiurile
au o rezistenţă ridicată, necesitând doze mari.
Metoda se realizează în unele ţări, ca efect secundar al tratamentelor pentru
combaterea dăunătorilor, realizându-se atât inhibarea microflorei, cât şi
reducerea respiraţiei seminţelor cu conţinut scăzut de umiditate.

SCĂZĂMINTE LA SEMINŢE ÎN TIMPUL PĂSTRĂRII

De-a lungul păstrării şi în timpul manipulării seminţelor se înregistrează unele

pierderi, care, în raport cu cauzele care le produc, pot fi împărţite în pierderi
admisibile şi pierderi inadmisibile.
Pierderile admise. Aici se încadrează:
- cele prin condiţionare;
- prin reducerea umidităţii;
- pierderile fiziologice;

106
 - pierderile mecanice prin transport şi manipulare.

Pierderile prin condiţionare se determină prin relaţia:

G (CS1 − CS 2)
SG =
10 − CS 2
în care:
SG este scăderea în greutate (kg);
G - greutatea masei de boabe supuse curăţirii (kg);
CS1 - procentul de corpuri străine iniţial;
CS2 - procentul de corpuri străine din masa de seminţe după curăţire.

Pierderile de umiditate depind de conţinutul în apă al seminţelor înmagazinate.

Reducerea procentuală a umidităţii se determină după formula:

100(a − b)
X=
100 − b

în care:
X - reprezintă procentul scăderilor în greutate;
a - umiditatea seminţelor la înmagazinare;
b - umiditatea seminţelor la un moment dat, pe parcursul păstrării sau la livrare.

Pierderile fiziologice datorate respiraţiei seminţelor depind de temperatura şi

umiditatea masei de seminţe. Ele sunt foarte reduse, când seminţele sunt păstrate

107
în limitele umidităţii critice. Cerealele cu conţinut de 11,5 - 12,5% umiditate
pierd din substanţa organică, după o păstrare de 2 - 3 ani, numai 0,2%.
Scăderile în greutate datorate transporturilor interioare, inclusiv încărcarea şi
descărcarea, se consideră 0,02% pentru seminţele de cereale şi leguminoase şi
0,03% pentru seminţele bogate în ulei. Pentru fiecare manipulare se acordă
scăzăminte de 0,01% pentru toate speciile.
Pierderile neadmise. Pot fi cauzate de o depozitare necorespunzătoare,
cât şi datorită dăunătorilor animali, insectelor şi acarienilor, de sustrageri etc. Ele
pot fi prevenite prin măsuri de protecţie ferme.

TRATAREA SEMINŢELOR ÎNAINTE DE SEMĂNAT

Tratamentele care se aplică seminţelor înainte de semănat pot fi grupate în:

obligatorii, specifice şi facultative.

Tratamentele obligatorii. Sunt cele tare urmăresc:

- combaterea bolilor care se transmit prin sămânţă;
- protejarea seminţelor şi a germenilor împotriva unor ciuperci existente în
sol şi care pot provoca apariţia unor boli sau putrezirea seminţelor în
timpul încolţirii;
- combaterea unor dăunători care atacă sămânţa în cursul germinării sau
tinerele plante.

Tratamentele specifice. Sunt cele care se aplică numai la anumite grupe de

seminţe, cum sunt: tratamentele cu preparate bacteriene la leguminoase; mărirea
gradului de monogermie la glomerulele soiurilor plurigerme de sfeclă;

108
îmbunătăţirea indicelui de curgere prin îndepărtarea diferitelor formaţiuni
tegumentare (lintersul de pe seminţele de bumbac, perişorii de pe seminţele de
morcov etc), mărirea permeabilităţii tegumentului prin scarificare la lupin,
sulfină etc.
Tratamente facultative: îmbunătăţirea facultăţii germinative prin
tratament termic sau aerotermic; tratarea seminţelor cu microelemente,
biostimulatori de creştere, iradiere, unde electromagnetice, vernalizarea
seminţelor.
Tratamentele la seminţe sunt specifice fiecărei culturi în parte şi au rolul de a
proteja sămânța sau tânăra plăntuță împotriva atacului de boli sau de dăunători.
Unele tratamente se fac pentru a crește capacitatea germinativă a semințelor.

Instalație folosită pentru tratarea semințelor înainte de semănat

109
Depozitarea semințelor destinate semănatului în magazii speciale, în saci
stivuiți

110
 BIBLIOGRAFIE

1.Axinte M., Borcean I., Roman Gh. V. Muntean L. S., Fitotehnie. Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iaşi, 2006
2. Panaitescu Liliana, Notite pentru Caiet de lucrări practice de Condiționarea și
păstrarea produselor agricole, UOC, 2007-2021
3. Panaitescu Liliana, Notite pentru Curs de Condiționarea și păstrarea produselor
agricole, UOC, 2007-2021
4. Gh. V. Roman, Matei Marcel Duda, Florin Imbrea, Gheorghe Matei, Adrian
Vasile Tamar, Condiționarea și păstrarea produselor agricole, Editura
Universitară București, 2012
5.*** colecție Legislație depozite, semințe și material săditor în România – site
MADR – madr.ro

111