CURS NR.1 - 18.11.2022 Scopul Şi Sarcinile Producerii de Semințe

CURS NR.1 – 18.11.
2022
SCOPUL ŞI SARCINILE PRODUCERII DE

SEMINȚE
DISCIPLINA: Metodologia și tehnica de producere a semințelor

MASTERAT – SPECIALIZAREA – AMELIORAREA PLANTELOR ŞI PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ
CONŢINUT
1. Consideraţii generale privind producerea de semințe

1.1. Obiectul producerii de semințe
1.2. Istoric
1.3. Organizarea producerii de semințe în România
1.4. Importanţa producerii seminţelor
1.5. Categorii biologice de seminţe
2. Asigurarea seminţelor de calitate

2.1. Obiectivele producerii de seminţe
a) Menţinerea structurii genetice şi biologice iniţiale ale soiurilor,
formelor parentale şi hibrizilor cultivaţi
b) Obţinerea de seminţe cu indici ridicaţi ai purităţii varietale, valorii
culturale şi stării fitosanitare
c) Asigurarea necesarului anual de seminţe de calitate, pe soiuri,
hibrizi şi categorii biologice.
1. Consideraţii generale privind producerea de semințe
1.1. Obiectul producerii de semințe
⧫Producerea de semințe este strâns legată de ameliorarea plantelor, fiind

o verigă importantă ce contribuie la introducerea şi generalizarea în
producţie a noilor soiuri şi hibrizi valoroşi (Gh.Burloi şi colab., 2001).
⧫Este ştiinţa agricolă aplicativă care se ocupă cu înmulţirea soiurilor şi
hibrizilor autorizaţi în scopul obţinerii de producţii performante cantitativ şi
calitativ (Petre Diaconu, 2002).
⧫Producerea de semințe este considerată etapa finală a creării de soiuri
(hibrizi) şi etapa iniţială a tehnologiei de cultură (Ceapoiu, 1993).
 Producerea seminţelor este un program complex, care face legătura între
ameliorarea plantelor şi producţie şi trebuie să îndeplinească cel puţin trei
condiţii esenţiale:
● să fie ritmică – (să se realizeze o ritmicitate şi o înnoire continuă sub raport
cantitativ şi calitativ a tuturor soiurilor şi hibrizilor folosiţi în procesul de
producţie agricolă);
● să asigure cantităţile necesare pentru întreaga suprafaţă cultivată;
● să furnizeze seminţe care să reprezinte cel mai bun material genetic
pentru condiţiile date, cu puritate biologică ridicată şi valoare culturală
superioară.
 Politica agricolă comună a Uniunii Europene (PAC) garantează
menţinerea unui echilibru între agricultură şi protecţia mediului şi
contribuie la dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor rurale,
având un rol esenţial în abordarea noilor provocări legate de schimbările
climatice, gospodărirea apelor, bioenergie şi biodiversitate.
1.2. Istoric
În România, începuturile introducerii în producţie a
creaţiilor dovedite superioare pe cale experimentală, sunt legate de
numele savantului Ion Ionescu de la Brad (1818 – 1891, născut
la Roman cu numele Ion Isăcescu, fiu de preot), care a organizat şi
prima staţiune experimentală ce i-a purtat numele (Brad, judeţul
Bacău).
Referindu-se la modul cum trebuie sa fie promovate noile
creaţii agricole, savantul român scria: “Ştiinţa nu înseamnă să
răsturnăm fără înţelegere tot ce am moştenit bun şi folositor. Ceea
ce am moştenit trebuie să fie supus unei verificări şi să vedem
dacă se potriveşte cu timpul de faţă. Ceea ce este bun se
păstrează, cee ce este rău se înlocuieşte”.
Din 1924 funcţionează, în scopul asigurării seminţelor de
calitate superioară, Asociaţia Internaţională pentru Controlul
Seminţelor (ISTA - International Seed Testing Association -
Franţa).
Coordonarea producerii și controlul semințelor pe plan internațional a devenit mult
mai eficientă prin colaborarea dintre ISTA și FAO (Asociația Națiunilor Unite pentru
Alimentație și Agricultură – Food and Agricultural Organization).
România a aderat la ISTA în anul 1958, în prezent fiind un membru activ și bine
integrat (L.C.C.S.M.S - Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului
Săditor).
Producerea și controlul semințelor în țara noastră s-au efectuat în cadrul stațiunilor
de cercetări agricole organizate la Cluj (1883), la București (1887), la Cenad (1921 –
județul Timiș) unde funcționa Societatea Sămânța.
În 1927 – ICAR Institutul de Cercetări Agricole din România
În 1969 – ICAR a primit denumirea de ASAS
Din 1950 controlul producerii semințelor a trecut în sub coordonarea Ministerului
Agriculturii prin Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor, Laboratorul Central
pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, Inspectorate Teritoriale pentru
Calitatea Semințelor și Materialului Săditor.
AMSEM – Asociația Amelioratorilor, Producătorilor și Comercianților de
Sămânță și Material Săditor din România – este o asociație
interprofesională, neguvernamentală, nonprofit și de utilitate publică cf
HG 1128/2004, ce reunește grupuri profesionale din filiera producerii de
semințe în scopul comercializării acestora.
www.amsem.ro
1.3. Organizarea producerii de sămânţă în România
Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care

trebuie să asigure menţinerea celor trei caracteristici ale soiului şi să se
obţine un procent maxim de sămânţă hibridă în cazul hibrizilor.
Oricât de valoros ar fi un soi/hibrid, atunci când este folosit în procesul
de producţie agricolă, nu-şi poate exprima la cote maxime toate însuşirile
valoroase şi în primul rând capacitatea de producţie, dacă sămânţa
respectivă nu se produce şi multiplică după anumite reguli ştiinţifice.
În România, ca şi la nivel mondial, producerea şi multiplicarea
seminţelor şi a materialului săditor reprezintă un sistem bine conturat,
instituţionalizat, şi are la baza continuitatea, în sensul că activitatea de
ameliorare a plantelor care vizează crearea şi omologarea de noi
soiuri/hibrizi se continuă nemijlocit şi cu activitatea de menţinere la nivel
constant a valorii biologice ridicate pe toată durata cât este folosit de
cultivatori.
LEGISLAŢIA referitoare la producerea seminţelor
şi a materialului săditor în România
Producerea de sămânţă la nivel naţional se realizează într-un cadru organizat şi

reglementat de lege.
Normativele care stau la baza organizării acestei activităţi complexe sunt:
Legea nr. 266/2002 – privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea

calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și testarea și
înregistrarea soiurilor de plante, republicată în 2014.
Legea nr. 212/ 25 noiembrie 2010 - pentru modificarea și completarea Legii nr.
266/2002 (privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității,
comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor
de plante).
Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante, republicată în 26
ianuarie 2007.
Ordin MADPR nr. 449/2006 - pentru aprobarea procedurilor, condițiilor și
regulilor privind acreditarea oficială a persoanelor pentru efectuarea inspecțiilor în
câmp în vederea certificării unor culturi semincere sub supraveghere oficială.
Ordin MADPR nr. 450/2006 - pentru aprobarea procedurilor, condițiilor și
regulilor privind acreditarea oficială a laboratoarelor pentru testarea semințelor
sub supraveghere oficială.
Ordin MADPR nr. 451/2006 – pentru aprobarea procedurilor, condițiilor și
regulilor privind acreditarea oficială a persoanelor pentru a preleva eșantioane de
semințe în vederea efectuării testelor de laborator sub supraveghere oficială.
Ordinul MADR nr. 149/2010 - privind comercializarea seminţelor de cereale.

ORDIN nr. 92 din 14 ianuarie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului
agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 149/2010 privind comercializarea seminţelor de
cereale, modificat prin Ordinul nr. 1300/2018 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul
ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 149/2010 privind comercializarea semințelor de
cereale. În vigoare de la 01 ianuarie 2019 (Sursa: http://www.incs.ro)
Ordinul MADR nr. 150/2010 - privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase și

pentru fibre, modificat prin Ordinul nr. 215 din 15 februarie 2016 pentru modificarea
Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 150/2010 privind comercializarea
seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre. (Sursa: http://www.incs.ro).
PLANTE FURAJERE în 155/2010. Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale

privind producerea in vederea comercializarii si comercializarea semintelor de plante
furajere, modificat prin Ordinul nr. 1299/2018 pentru modificarea anexei nr. 3 la Ordinul
ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 155/2010 privind producerea în vederea
comercializării și comercializarea semințelor de plante furajere. În vigoare de la 01
ianuarie 2019 (Sursa: http://www.incs.ro)
Organizarea producerii , certificării şi comercializării seminţelor
în România
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) asigură cadrul
organizatoric și respectarea prevederilor legale privind producerea, prelucrarea,
controlul și certificarea calității, în vederea comercializării semințelor și a
materialului săditor, precum și testarea, înregistrarea și protecția soiurilor de
plante.
ATRIBUȚII MADR
1. Autorizarea agenților economici pentru producerea și comercializarea
semințelor și materialului săditor;
2. Colaborează cu ASAS în organizarea controlului purității varietale, stării
fitosanitare și valorii culturale a semințelor și materialului săditor; Se asigură astfel
necesarul anual de sămânță de calitate pentru cultivatori;
3. MADR+ASAS sprijiină activitatea de cercetare în domeniul creării de soiuri
(ISTIS) și controlează multiplicarea acestora.
4. MADR coordonează lucrările de certificare a loturilor semincere prin
intermediul Inspecției Naționale pentru Calitatea Semințelor – INCS.
INCS - eliberează și retrage autorizațiile agenților economici care produc,
prelucrează și comercializează semințe și material săditor;
-elaborează norme de control și certificare;
- asigură legătura cu organizațiile internaționale specializate în acest domeniu.
Autenticitatea materialului semincer este controlată prin intermediul
Laboratorului Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor
(LCCSMS) și a Inspectoratelor Teritoriale pentru Calitatea Semințelor și
Materialului Săditor (ITCSMS), care funcționează la nivelul fiecărui județ.
Agenţii economici, persoane fizice sau juridice, care se ocupă cu
producerea şi comercializarea seminţelor, trebuie să fie organizaţi astfel încât să
fie capabili să pună la dispoziţia cultivatorilor materialul biologic de cea mai bună
calitate.
Existând anumite exigenţe, cu aceste activităţi se pot ocupa doar agenţii
economici autorizaţi de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Autorizarea se eliberează după verificarea riguroasă, în cazul în care se
constată că există posibilităţi de:
● respectare a cerinţelor tehnologice;
● ţinere a evidenţei producţiei, tranzacţiilor şi stocurilor;
● respectare a prevederilor legale privind protecţia soiurilor;
● garantare a calităţii prin aplicarea metodelor adecvate de înmulţire.
În asemenea condiţii există siguranţa păstrării autenticităţii soiurilor şi
asigurarea unei seminţe sau material săditor de calitate.
În cazul nerespectării prevederilor legale, agenţii economici - producători de
sămânţă vor răspunde pentru daunele provocate.
Autorizația de producere de sămânță se primește în baza unui dosar întocmit în
conformitate cu Metodologia privind înregistrarea agenților economici, persoane
fizice și juridice,
pentru producerea, prelucrarea și/sau comercializarea
semințelor și materialului săditor.
-Agenții economici pot produce sămânță din anumite categorii biologice.
-Categoriile biologice superioare (PB și B) pot fi produse numai de către agenții
economici înscriși ca “menținători” în Catalogul oficial al soiurilor de plante de
cultură din România.
-Aceste specificări se fac anual sau periodic, deci autorizarea ca menținători
trebuie revizuită la anumite intervale de timp.
Importul de seminţe este permis pentru soiurile şi hibrizii înscrişi în Registrul
de stat şi catalogul oficial, precum şi pentru cei înscrişi în cataloagele statelor
membre ale Uniunii Europene.
Eşantioane de seminţe din orice soi pot fi importate de către unităţile de
cercetare sau de învăţământ superior în scopuri ştiinţifice sau de către Institutul de
Stat pentru Testarea şi Înregistrare Soiurilor în vederea testării şi eventual, a
admiterii în cultură.
Seminţele provenite din afara Comunităţii Europene se pot importa pe
bază de contracte pentru a fi multiplicate şi exportate dacă nu sunt înscrise în
“Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România”
Exportul de seminţe şi material săditor se poate efectua în orice ţară pe baza
unor contracte. Soiurile şi hibrizii româneşti pot fi exportaţi dacă sunt înscrişi în
registrul de stat, fiind însă interzis exportul liniilor înainte de înregistrare. Pot face
excepţie liniile care fac obiectul schimburilor ştiinţifice.
Obligaţiile operatorilor economici înregistraţi pentru comercializarea
seminţelor:
a) să respecte prevederile Legii nr. 266/2002, modificată şi completată prin Legea nr.
212/2010, precum şi ale Ordinului MADR nr. 149/2010;
b) să facă dovada certificării şi provenienţei cantităţilor preluate şi vândute, precum şi a
stocurilor de seminţe, prin ”Registrul de intrări şi ieşiri”;
c) să aibă personal cu pregătire corespunzătoare, care să cunoască reglementările aplicabile
comercializării seminţelor, instruit şi atestat de autoritatea competentă teritorială;
d) să depoziteze seminţele în spaţii corespunzătoare şi să asigure menţinerea identităţii şi
purităţii varietale pe tot parcursul procesului de depozitare şi comercializare;
e) să respecte inviolabilitatea etichetelor oficiale, a ambalajelor originale şi să păstreze
marca furnizorului în cazul în care aceasta este aplicată pe ambalaj;
f) să nu comercializeze seminţe necertificate oficial, neambalate, neetichetate şi nesigilate
sau provenind de la operatori economici neînregistraţi;
g) să notifice la autoritatea competentă teritorială intenţia de reambalare sub supraveghere
oficială sau de recertificare, în situaţia când operatorul economic este şi prelucrător
înregistrat pentru aceste activităţi;
h) să ţină evidenţa tranzacţiilor şi a stocurilor de seminţe într-un ”Registru de intrări şi
ieşiri” şi să declare la autoritatea competentă teritorială, la termenele fixate (30 iunie şi 31
decembrie ale anului de piaţă), stocurile de seminţe deţinute, pe specii, categorii, loturi,
cantităţi şi număr de ambalaje;
i) să notifice la autoritatea competentă teritorială, pe baza ”Declaraţiei de stoc”, retestarea
oficială sau sub supraveghere oficială a stocurilor de seminţe deţinute, pe specii, categorii,
loturi, cantităţi şi număr de ambalaje, înainte de începerea livrărilor pentru campaniile de
însămânţări din fiecare an de piaţă;
j) să notifice la autoritatea competentă teritorială, intenţia de retragere din circulaţie şi
schimbarea destinaţiei cantităţilor de seminţe ale căror indici de calitate nu corespund
prevederilor Anexei nr. 2 a Ordinului MADR nr. 149/2010, pe specii, categorii, loturi,
cantităţi şi număr de ambalaje, cu precizarea destinaţiei preconizate şi cu solicitarea unui
reprezentant al autorităţii competente teritoriale, care să monitorizeze activităţile
respective;
k) să retragă din circulaţie seminţele ale căror indici de calitate nu mai corespund
prevederilor Anexei nr. 2 a Ordinului MADR nr. 149/2010 şi să accepte returnarea
celor deja vândute sau compensarea lor;
l) să pună la dispoziţia inspectorului oficial, la cererea acestuia, toate documentele
necesare verificării activităţii în vederea certificării seminţei;
m) să notifice la autoritatea competentă teritorială intenţia de amestecare a unor partide
sau loturi, de divizare, reetichetare şi reambalare a unor loturi de seminţe şi să nu
efectueze aceste operaţiuni înainte de a primi acordul autorităţii competente;
n) să sesizeze autoritatea competentă teritorială ori de câte ori apar situaţii deosebite
care pot influenţa calitatea seminţelor.
ÎNREGISTRAREA soiurilor şi hibrizilor la plante
⧫ Producerea, prelucrarea și comercializarea semințelor și materialului săditor

sunt posibile numai pentru soiurile și hibrizii înregistrați în Catalogul oficial al
soiurilor de plante de cultură din România.
⧫ Înregistrarea unui soi nou în Catalogul oficial este posibilă după testarea de
către ISTIS, 3 ani de zile, în centrele sale de testare (testul DUS şi, în funcţie de
specie, se efectuează şi testul valorii agronomice şi de utilizare - VAU)
⧫ Se eliberează amelioratorului un certificat de înregistrare.
⧫ Acest certificat este valabil 20 de ani, pentru culturile de câmp și 25 de ani
pentru pomii fructiferi și vița de vie.
Pe baza acestui certificat poate fi obținut brevetul de invenție.
ISTIS – publică Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România
CENTRE DE TESTARE ISTIS - 24

Etapele testării la ISTIS:
1. Înscrierea soiurilor pentru testare
2. Testarea soiurilor
3. Înregistrarea soiurilor de plante de cultură
4. Radierea soiurilor
5. Reînscrierea soiurilor
Radierea unui soi din Catalogul oficial se produce atunci când se consideră că
nu mai corespunde cerințelor cu privire la D.U.S., când performanțele acestora
sunt depășite de noile creații, sau când menținătorul solicită radierea.
Radierea se face automat după 10 ani de la înscriere, în cazul în care
amelioratorul nu mai solicită reînscrierea.
Pentru soiurile radiate, producerea de sămânță mai poate continua 2-3 ani în
scopul lichidării stocurilor existente.
Reînscrierea soiurilor
Retestarea soiurilor înainte de reînscriere este obligatorie pentru a determina
dacă soiurile sunt încă distincte, suficient de uniforme şi stabile, păstrându-şi
aceleaşi caractere ca în momentul înregistrării.
Un soi reînscris nu este considerat ca un soi nou şi îşi păstrează aceeaşi
denumire.
Reînregistrarea unui soi se poate face pentru perioade succesive de 5 ani.
Cererile de reînscriere şi seminţele necesare retestării trebuie depuse cu 2 ani
înaintea termenului de expirare a înregistrării, excepţie făcând varietăţile de
conservare.
Perioada de valabilitate a înregistrării este extinsă provizoriu până ce este luată
decizia privind cererea de reînscriere.
Teste pentru verificarea autenticităţii şi purităţii varietale a soiurilor
multiplicate - ISTIS
Testele privind verificarea autenticităţii şi purităţii varietale a soiurilor multiplicate
se efectuează anual de către I.S.T.I.S., în scopul de a interzice folosirea la
reînmulţire şi pentru comercializare a seminţelor necorespunzatoare din punct de
vedere al autenticităţii, purităţii varietale şi stării sanitare.
În pre şi postcontrol se verifică dacă în cursul multiplicării soiurile şi-au păstrat

aceleaşi caractere ca la înregistrarea în Catalogul oficial şi au puritatea biologică
corespunzatoare categoriei declarate.
Se testează seminţele din categoriile biologice: prebază, bază, certificată.
1.4. Importanţă
Producerea cantităților necesare de sămânță de calitate superioară, cu
valoare biologică ridicată (identică și pură d.p.v. genetic) reprezintă
sarcina de bază a activității de producere a a semințelor.
Sămânța de calitate de realizează prin aplicarea unor principii și metode
științifice, precum și a unor tehnologii adecvate, corespunzătoare fecundării
și înmulțirii diferitelor grupe de plante.
SCOP
Ameliorarea plantelor - obținerea unor genotipuri din ce în ce mai
performante din punct de vedere al unor caractere și însușiri care să
îmbunătățească potențialul de producție.
Producerea de sămânță - menținerea caracteristicilor superioare ale
soiurilor la nivelul inițial care au facut ca soiul respectiv să fie recomandat
pentru cultura mare.
1.5. Categorii biologice de seminţe
1. SA – SĂMÂNŢA AMELIORATORULUI
2. PB I, PB II - PREBAZĂ
3. B - BAZĂ
4. C I, CII - CERTIFICATĂ
 Sămânţa amelioratorului (SA) este sămânţa
produsă sub responsabilitatea creatorului
cultivarului, pe baza selecţiei conservative.
Această categorie este materialul iniţial de pornire a
producerii de sămânţă şi stă la baza obţinerii categoriei
Prebază. S.A, apare în momentul înscrierii soiului, când
amelioratorul trebuie să pună la dispoziţia cultivatorilor
cantităţile solicitate. Amelioratorul poate produce această
categorie şi după ce cultivarul a fost cuprins într-un
program controlat de înmulţire.
 Sămânţa Prebază (PB) este sămânţa
descendentă din sămânţa amelioratorului sau este
sămânţa provenită dintr-o selecţie conservativă
aplicată de către menţinător. Această categorie
este destinată obţinerii categoriei Bază şi va fi
supusă certificării pentru a respecta cerinţele
legate de puritatea varietală şi valoarea culturală
prevăzute de lege.
 Sămânţa Prebază poate fi Prebaza I (PB I)
care este echivalentul uneia sau mai multor
descendenţe ale seminţei amelioratorului.
Cea de a doua categorie este Prebaza II (PB II), care
este echivalentul descendenţei Prebazei I.
În cadrul categoriei Prebază II sunt incluse şi liniile
consangvinizate care intră în componenţa hibrizilor simpli
forme parentale pentru hibrizii dubli.
 Sămânţa bază (B) este produsă sub
responsabilitatea menţinătorului, fiind
descendenţa seminţei Prebază II.
Pe lângă categoria respectivă a soiurilor, sămânţă
Bază este considerată şi cea a liniilor consangvinizate
forme parentale pentru hibrizii simpli comerciali, cea a
hibrizilor simpli forme parentale pentru hibrizi dubli
comerciali. Această categorie va fi supusă certificării pentru
a respecta cerinţele referitoare la puritatea varietală şi
valoarea culturală.
Pe lângă aceste categorii biologice produse în cadrul unui proces de înmulţire
fundamentat ştiinţific, mai pot apărea categorii ce se utilizează în situaţii
limită, fiind destinate exclusiv obţinerii unor culturi pentru consum.
Sămânţa comercială este sămânţă care are identitate şi corespunde
calităţilor prevăzute de reglementările în vigoare specifice pentru seminţele
comerciale.
Sămânţa standard (St) este sămânţa care este identificată ca specie şi
soi dar nu se cunoaşte categoria biologică din care face parte. Poate fi supusă
unui control oficial pentru a se stabili valoarea culturală şi starea fitosanitară.
Şi această categorie este destinată obţinerii unor culturi pentru consum.
Soiul – care este o populaţie de plante creată prin metode fundamentate
ştiinţific, fiind caracterizat prin distinctibilitate, omogenitate şi stabilitate.
Populaţia locală - este o grupare de indivizi înrudiţi dar diferiţi genetic
care aparţin aceleiaşi specii şi ocupă un anumit areal având aceleaşi variaţii
ereditare apărute datorită acţiunii aceleiaşi selecţii.
La plantele autogame, populaţia locală este un amestec de mai multe
linii pure homozigote, iar la alogame, un amestec de heterozigoţi în continuă
schimbare.
Soiul sintetic - este un soi cu polenizare liberă obţinut din componente
stabile care prezintă un anumit echilibru genetic, cu toate că indivizii
componenţi sunt heterozigoţi. În decursul înmulţirii, componentele de bază se
certifică, fiind controlate periodic.
Soiul compus – constituie prima generaţie rezultată din încrucişarea
unui număr mare de forme parentale stabile. Este asemănător hibrizilor,
doar că încrucişarea formelor parentale se face la întâmplare.
Linia consangvinizată – este un material biologic cu genotipuri homozigote,
identice rezultate în urma autofecundării forţate şi a unei selecţii aplicate mai
multe generaţii la plantele alogame.
În procesul de înmulţire a liniilor consangvinizate, la menţinători
trebuie parcurse următoarele etape:
♦ autopolenizare în câmpul de înmulţire sub izolator (ISI),
♦ polenizare liberă cu asigurarea izolării faţă de alte culturi în câmpul
de înmulţire a descendenţelor izolate în spaţiu (IDIS)
♦ câmpul de înmulţire a liniilor consangvinizate în parcele izolate în
spaţiu (IIS).
Hibridul – este reprezentat prin sămânţa obţinută în urma unei
încrucişări între două sau mai multe forme parentale, având proprietatea de
a manifesta fenomenul heterozis reflectat într-un nivel ridicat al producţiilor
în prima generaţie (F1).
În funcţie de numărul şi tipul formelor parentale, în producerea de
sămânţă pot exista mai multe tipuri hibrizii.
Hibridul simplu – este prima generaţie a unei încrucişări între două
linii consangvinizate.
Hibridul dublu – este prima generaţie a unei încrucişări între doi
hibrizi simpli.
Hibridul trilinar – este prima generaţie a unei încrucişări între un
hibrid simplu şi o linie consangvinizată.
2. Asigurarea seminţelor de calitate
2.1. Obiectivele procesului de producere a seminţelor
a) Menţinerea tipicităţii sau menţinerea structurii genetice şi biologice

a capacităţii de producţie şi însuşirilor de adaptare iniţiale ale soiurilor,
formelor parentale (LC) şi hibrizilor cultivaţi, în conformitate cu
descrierea făcută la înregistrare;
b) Producerea de seminţe cu indici ridicaţi ai purităţii varietale, valorii

culturale şi stării fitosanitare;
c) Asigurarea necesarului anual de seminţe de calitate, atât pe soiuri şi

hibrizi cât şi pe categorii biologice.
a) Menținerea tipicității sau menținerea structurii genetice și
biologice a capacității de producție și însușirilor de adaptare inițiale ale
soiurilor, formelor parentale și hibrizilor se realizează în unitățile de
cercetare în cadrul cărora au fost create genotipurile respective.
În acest scop se organizează câmpuri de selecție conservativă în

, menținerii soiurilor și formelor parentale
care se fac studii pe tot parcursul
(LC) (hibrizilor) în producție.
Astfel, se urmărește păstrarea nealterată a caracterelor și
însușirilor soiurilor și formelor parentale în conformitate cu descrierea
făcută la înregistrarea acestora, având ca bază de plecare studii
complete privind însușirile morfo-fiziologice, capacitatea de producție
și de adaptare a descendențelor.
Sarcina amelioratorului
- Să creeze cultivare (soiuri şi hibrizi) performante.
Soiul pentru a fi omologat trebuie să prezinte trei

caracteristici fundamentale (testul DUS): D, U (O), S.
● distinctibilitate - un soi se diferenţiază de alte soiuri
printr-un caracter sau mai multe caractere care pot fi descrise şi
precizate.
● uniformitate (omogenitate) – elementele specifice soiului
(însuşirile şi caracterele) trebuie să caracterizeze toţi indivizii
componenţi ai populaţiei soiului, excepţie putând face un număr
foarte mic, în funcţie de modul de reproducere a plantelor.
● stabilitate - însuşirile şi caracterele specifice cultivarului şi
omogenitatea se menţin la sfârşitul fiecărui ciclu de reproducere
aşa cum au fost în momentul lansării în producţie.
Sarcina producătorului de sămânţă
 Să păstreze cele trei caracteristici: distinctibilitatea, omogenitatea şi

stabilitatea în timpul procesului de multiplicare a semințelor.
 Pentru a se rezolva acest deziderat, înmulţirea soiurilor şi a formelor

parentale ale hibrizilor se face controlat, fundamentat ştiinţific,
prin metode care înlătură acţiunea factorilor ce destabilizează
populaţiile genetice.
b) Producerea
b) Producerea de seminţe
de seminţe cu cu indici
indici ridicaţi
ridicaţi ai ai purităţii
purităţii
varietale, valorii
varietale, culturale
valorii şi stării
culturale şi stării
fitosanitare se realizează
fitosanitare prin
se realizează prin
aplicarea riguroasă
aplicarea a întregului
riguroasă complex
a întregului complexde măsuri
de măsuritehnologice
tehnologice
specifice procesului
specifice de producere
procesului de producerea seminţelor:
a seminţelor:
● alegerea
● alegerea
terenului destinat
terenului producerii
destinat seminţelor;
producerii seminţelor; Puritatea biologică (%)
● asigurarea
● asigurarea rotaţiei culturilor
rotaţiei culturilorşi şispaţiilor
spaţiilorde deizolare
izolare Tt X 100/ Tt +Tn;
corespunzătoare;
corespunzătoare; Tt –tulpini tipice;
Tn-tulpini netipice
● fertilizarea de bază
● fertilizarea şi fazială
de bază corelată
şi fazială cu cerinţele
corelată cu cerinţelebiologice
biologice
ale soiurilor sau formelor
ale soiurilor sau formelorparentale;
parentale;
● pregătirea optimă
● pregătirea a patului
optimă germinativ;
a patului germinativ;
● respectarea
● respectareaepocii de semănat,
epocii de semănat, a normei
a normeişi adăncimii
şi adăncimii de de
semănat.
semănat.
● efectuarea lucrărilor
● efectuarea de întreţinere
lucrărilor la momentul
de întreţinere la momentul optim;
optim;
● efectuarea la timp
● efectuarea a lucrărilor
la timp de purificare
a lucrărilor biologică;
de purificare biologică;
● recoltarea în faza
● recoltarea optimă
în faza de maturitate
optimă de maturitate a seminţelor,
a seminţelor, cu cu
utilaje perfect
utilaje reglate,
perfect curate
reglate, şi etanşe.
curate şi etanşe.
● prelucrarea, ambalarea,
● prelucrarea, ambalarea,păstrarea şi comercializarea
păstrarea şi comercializarea seminţelor
seminţelor
în conformitate cu normele
în conformitate cu normelestandardizate
standardizateîn vigoare.
în vigoare.
c) Asigurarea necesarului anual de semințe de calitate pe soiuri și
categorii biologice ( de la sămânța amelioratorului până la sămânța din
categoriile de prebază și bază)
Asigurarea necesarului anual de semințe se realizează în funcție de
Programul Ministerului Agriculturii întocmit pe baza Strategiei de
dezvoltare a acestui sector privind dinamica structurii culturilor din
perioada respectivă (de ex. 2010-2020).
În acest scop există o permanentă colaborare între Ministerul

Agriculturii (MAPDR) şi Direcţiile Agricole Judeţene, ASAS,
Institutele şi staţiunile de cercetare şi alte persoane (juridice şi
fizice) autorizate pentru producerea, prelucrarea şi comercializarea
seminţelor.
Ministerul centralizează cantităţile de seminţe solicitate
de către agricultori pentru fiecare soi şi hibrid, pe judeţe şi zone de
cultură.
În prezent un rol important în producerea semințelor îl au
companiile multinaționale posesoare de soiuri și hibrizi autorizați în
România.
Producătorii de semințe asigură pentru fiecare categorie de sămânță
o cantitate mai mare față de necesar cu 20-30%, reprezentând fondul de
rezervă.
În absenţa seminţei certificate, agricultorii însămânţează
pentru consum, seminţe proprii (din pătul), prin aceasta producţia
diminuîndu-se cu cel puţin 20%.
În scopul eliminării fenomenului respectiv, guvernul
stimulează producătorii agricoli prin subvenţionarea seminţelor
certificate necesare.
BIBLIOGRAFIE
BURLOI, GH, VALENTINA GHEORGHE, 2001. Ameliorarea

plantelor agricole şi producerea de sămânţă- partea generală, USAMV-
Bucureşti.
DIACONU PETRE, 2002. Producerea, certificarea şi legislaţia
seminţelor. Bucureşti.
GHEORGHE VALENTINA, 1992. Controlul loturilor semincere şi al
calităţii, certificarea şi circulaţia seminţelor. USAMV-Bucureşti.
PĂCURAR Ion, 2007. Producerea seminţelor de cereale, leguminoase
pentru boabe şi plante tehnice. Editura Phoenix – Braşov.
SIN GHEORGHE, 2002. Tehnologii moderne pentru cultura plantelor
de câmp. Editura Ceres, Bucureşti.
www.amsem.ro
www.madr.ro
(www.incs.ro) - Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor
www.oecd.org - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
www.upov.int - The International Union for the Protection of New Varieties
of Plants,
www.seedtest.org - International Seed Testing Association
www.worldseed.org – International Seed Federation
www.euroseeds.org – European Seed Association

CURS NR.2 – 18.11.2022
BAZELE GENETICE ALE PRODUCERII DE

SEMINŢE

CONŢINUT
Selecţia conservativă
Factorii care influenţează structura genetică
şi puritatea varietală a populaţiilor vegetale
SELECŢIA CONSERVATIVĂ
1. DEFINIŢIE
2. IMPORTANŢĂ
3. TIPURI DE SELECŢIE CONSERVATIVĂ
CE ESTE SELECŢIA CONSERVATIVĂ?
Selecţia conservativă este procesul de alegere din cadrul unui soi
sau linii consangvinizate a plantelor tipice, în vederea menţinerii, în
Menţinerea structurii genetice a soiurilor aflate în cultură se
procesul de producere de sămânţă, a structurii genetice iniţiale a acestora.
realizează printr-un proces de selecţie conservativă.
Prima etapă a acestui proces este alegerea plantelor tipice
soiului, urmată de studiul individual al descendenţelor acestor
plante în câmpurile de menţinere a valorii genetice şi biologice a
soiului (1-3 ani), obţinându-se sămânţa amelioratorului, care apoi
se înmulţeşte consecutiv pentru producerea seminţei PB, B şi C.
Acest tip de selecţie trebuie să contribuie la:
■ menţinerea biotipurilor care asigură performanţele
iniţiale ale soiului şi la evitarea driftului genetic;
■ eliminarea biotipurilor cu însuşiri negative generate
fie de mutaţii, fie de recombinări genetice nedorite.
Metode de selecţie conservativă
1. Selecţie în masă negativă
2. Selecţie în masă pozitivă
3. Selecţie individuală simplă
4. Selecţie individuală repetată
1. selecţie în masă negativă – eliminarea din cadrul unui soi

prin lucrări de purificare biologică a plantelor netipice, în scopul
recoltării de pe suprafaţa respectivă a unei cantităţi iniţiale de
sămânţă.
2. selecţia în masă pozitivă - alegerea din cadrul unui soi a
plantelor tipice soiului, în scopul obţinerii unei cantităţi iniţiale de
sămânţă cu indici superiori de puritate varietală.
3. Selecţie individuală simplă
4. Selecţie individuală repetată
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
STRUCTURA GENETICĂ ŞI PURITATEA VARIETALĂ A
POPULAŢIILOR VEGETALE
(SOIURI ŞI L.C.)
1. Bazele genetice ale înmulţirii soiurilor
a) NOŢIUNI INTRODUCTIVE
b) FACTORII MODIFICATORI:
selecţia naturală, mutaţiile naturale, migraţia, driftul genetic, segregările
întârziate, condiţiile ecologice
2. Bazele genetice ale obţinerii seminţei hibride.

1. Bazele genetice ale înmulţirii soiurilor
a) NOŢIUNI INTRODUCTIVE
SOIUL – reprezintă o populaţie formată din mai multe biotipuri.
BIOTIPUL – un grup de indivizi din cadrul unui soi care au aceeaşi
constituţie genetică, care nu se deosebesc morfologic, prezentând, în
schimb, diferenţe de ordin fiziologic.
Fiecare populaţie se caracterizează printr-o anumită structură genetică ce

se exprimă prin frecvenţa genelor şi genotipurilor.
În ipoteza că asupra populaţiilor nu acţionează nici unul dintre factorii
evoluţiei sau factorii ecologici ori factorii artificiali, frecvenţa genelor şi
frecvenţa genotipurilor rămân neschimbate generaţii de-a rândul, caz în
care un astfel de genotip este o populaţie în echilibru (Legea Hardy-
Weinberg).
În natură, însă, starea de echilibru a populaţiilor este temporară.
autopolenizării şi a homozigoţiei, stabilitatea genetică este
mare. Această stabilitate depinde mult de materialul din care a
fost
● obţinut
PLANTELEsoiul. AUTOGAME prezintă populaţii foarte
În cazul
uniforme, cu unaplicării selecţiei
număr mic într-un la
de biotipuri, material
care, dinhibrid,
cauza
stabilitatea este şi
autopolenizării maia redusă comparativ
homozigoţiei, cu prelucrarea
stabilitatea genetică unui
este
material cu un grad
mare. Această mai mare
stabilitate de homozigoţie.
depinde mult de materialul din care a
● O stabilitate
fost obţinut soiul. mai bună apare în cazul plantelor cu
înmulţire vegetativă,
În cazul deoarece
aplicării particularităţile
selecţiei acestui hibrid,
într-un material tip de
reproducere, fac posibilă
stabilitatea este obţinerea
mai redusă unor clone
comparativ cuidentice
prelucrarea unui
cu planta
mamă
materialdeculauncare maipornit,
grads-a mare defără a avea importanţă starea de
homozigoţie.
homozigoţie sau heterozigoţie
● O stabilitate a acesteia.
mai bună apare în cazul plantelor cu
● LA vegetativă,
înmulţire PLANTELEdeoarece ALOGAME, menţinerea
particularităţile echilibrului
acestui tip de
se realizează
reproducere,
genetic maiobţinerea
fac posibilă greu dinunorcauza polenizării
clone cu planta
identice cu polen
străin.
mamăLa deaceste plante,
la care s-a populaţiile
pornit, fărăconţin
a aveaun importanţă
număr marestarea
de gupe de
de indivizi heterozigoţi,
homozigoţie a căror
sau heterozigoţie frecvenţă se schimbă de la o
a acesteia.
generaţie
● LAla alta.
PLANTELE ALOGAME, menţinerea echilibrului
genetic se realizează mai greu din cauza polenizării cu polen
străin. La aceste plante, populaţiile conţin un număr mare de gupe
de indivizi heterozigoţi, a căror frecvenţă se schimbă de la o
generaţie la alta.
b) FACTORII MODIFICATORI
 Pentru ca valoarea unui soi să rămână la nivelul la care a

fost în momentul omologării, trebuie analizate cauzele
care contribuie la deprecierea purităţii biologice şi a
capacităţii de producţie.
 Aceste cauze pot fi grupate în: cauze de natură biologică

şi cauze de natură mecanică.
Factorii care pot influența structura genetică și puritatea varietală
sunt:
1. selecția naturală;
2. mutațiile naturale;
3. migrația;
4. driftul genetic;
5. segregările întârziate;
6. condițiile ecologice.
1. SELECŢIA NATURALĂ – a fost şi este principalul factor al evoluţiei.
Acţiunea sa se face simţită după mai multe generaţii, fiind

afectată atât frecvenţa genelor cât şi a genotipurilor.
Selecţia naturală acţionează atunci când are loc cultivarea în
condiţii de stres. În aceste situaţii sunt favorizate biotipurile cu
un grad mai mare de adaptabilitate la condiţii de mediu
nefavorabile.
În cele mai multe cazuri, formele robuste, cu o bună
rezistenţă la condiţii nefavorabile de cultură, sunt formele de tip
extensiv, la care capacitatea de producţie este diminuată.
Cultivând un soi mai mulţi ani în condiţii nefavorabile, va
creşte frecvenţa biotipurilor extensive în detrimentul celor
intensive, deci se va înregistra o scădere treptată a potenţialului
productiv.
Măsuri pentru îndepărtarea efectelor selecţiei naturale
1. Asigurarea unei tehnologii corespunzătoare şi producerea

seminţelor în zonele foarte favorabile pentru soiul respectiv;
2. Aplicarea unei selecţii artificiale de eliminare a biotipurilor

extensive (prin intermediul măsurătorilor biometrice).
2. MUTAŢIILE NATURALE – apar cu o frecvenţă foarte redusă sub
influenţa unor condiţii extreme de mediu.
Unele dintre mutante (macromutaţiile) se autoelimină prin

intermediul selecţiei naturale sau a purificărilor biologice.
Micromutaţiile sunt mai greu de depistat deoarece afectează
caractere cantitative care nu pot fi observate direct.
În unele situaţii, micromutaţiile contribuie la îmbunătăţirea
valorii soiurilor, ducând la creşterea capacităţii de adaptare, a
rezistenţei la boli sau chiar o modificare benefică a unor caractere
morfologice componente ale capacităţii de producţie.
Măsuri de prevenire şi combatere
● cultivarea în zonele foarte favorabile;
● efectuarea purificărilor biologice.
3. MIGRAŢIA – constituie cel mai important factor care modifică echilibrul
genetic din cadrul unui soi.
Migraţia se datorează impurificărilor, care pot fi:

- biologice;
- mecanice.
a) Impurificările biologice – se realizează prin intermediul polenului,

respectiv a încrucişărilor naturale.
Aceste hibridări întâmplătoare pot modifica echilibrul genetic în mod

semnificativ. Prin intermediul polenului se introduc noi gene şi
implicit caractere noi în populaţia soiului .
Hibridările naturale sunt favorizate de vânt şi insecte, fiind foarte
periculoase la speciile alogame, dar pot avea o acţiune destul de
importantă şi la cele autogame.
LA SPECIILE AUTOGAME, procentul încrucişărilor naturale
este mai redus. Alogamia variază în funcţie de specie, dar şi de
condiţiile climatice. Astfel, la grâu gradul de alogamie este de 0,2-
1,5 %, la mazăre 2-3 %, la fasole 0,5-2 %.
Aceste limite pot fi chiar depăşite în condiţii de secetă şi
temperaturi ridicate, când deschiderea florilor se face mai
devreme, înainte de polenizare. Pentru a face recomandări în
privinţa împiedicării încrucişărilor naturale trebuie cunoscută
foarte bine biologia înfloritului.
LA SPECIILE ALOGAME polenizarea cu polen străin
este caracteristică, din acest motiv producerea de seminţe trebuie
organizată foarte riguros, după reguli ce trebuie respectate cu
stricteţe.
Măsuri de prevenire a încrucişărilor nedorite - respectarea distanţelor de
izolare.
Spaţiile de izolare se stabilesc având în vedere modul de
realizare a polenizării. La plantele autogame, la care polenul se
eliberează şi se răspândeşte mai greu, distanţele separatoare vor fi
mai mici.
În cazul speciilor alogame, aceste distanţe trebuie să fie mai
mari. Cele mai mari distanţe de izolare trebuie asigurate la speciile la
care polenizarea se face anemofil, care au polen foarte mic ce poate
fi transportat prin vânt foarte uşor la distanţe foarte mari, de ordinul
kilometrilor (sfecla de zahăr, cânepă).
În cazul speciilor cu polenizare entomofilă, distanţele se
stabilesc în funcţie de raza de zbor a insectelor polenizatoare şi sunt
de obicei, de câţiva kilometrii (floarea soarelui, dovleac, castraveţi).
Pericolul produs de impurificările biologice (încrucişări
naturale) face ca reînnoirea la plantele alogame să se facă în fiecare
an, iar cele autogame, la intervale de 2-3 ani.
b) Impurificările mecanice – provoacă modificări importanteale purităţii
biologice.
Acestea apar din cauza unor abateri de la tehnologia recomandată sau
din cauza unor neglijenţe.
Prin acest tip de impurificare, în populaţia unui soi pătrund indivizi din alte
soiuri sau alte specii.
Cauzele care produc impurificările mecanice:
●nerespectarea asolamentului; prin practicarea monoculturii sau a rotaţiei
necorespunzătoare se pot produce impurificări din samulastră;
● folosirea unor maşini de semănat sau recoltat, precum şi a utilajelor

de condiţionat: selectoare, şnecuri de transport, necurăţate corespunzător;
● depozitarea necorespunzătoare; se recomandă ca loturile de sămânţă

să fie depozitate şi manipulate numai ambalate în saci etichetaţi
4. DRIFTUL GENETIC – este un factor care are ca şi consecinţă
restrângerea bazei genetice a populaţiei soiului ca urmare a pierderii unor
gene sau, în cazuri mai grave, chiar a unor genotipuri care intră în
structura soiului.
Acest fenomen apare ca o consecinţă a nerespectării

metodologiei producerii de sămânţă.
Dacă înmulţirea soiului porneşte de la cantităţi mici de
sămânţă în care nu au fost cuprinse toate biotipurile componente sau
proporţia de participare a fiecărui biotip nu a fost respectată, în foarte
scurt timp, soiul va prezenta caracteristici deosebite faţă de cele avute
în momentul lansării în producţie.
Driftul genetic este foarte periculos în cazul soiurilor
polimorfe, constituite din mai multe biotipuri, mai cu seamă dacă
acestea diferă între ele printr-un număr mic de gene.
Pentru a preveni apariţia unor efecte negative cauzate de driftul genetic,
înmulţirea soiurilor neomogene trebuie să înceapă cu înmulţirea separată a
fiecărui biotip, după care acestea se vor amesteca respectându-se proporţia de
participare a fiecărui biotip.
Dacă biotipurile diferă între ele prin gene specifice rezistenţei la diferite rase
fiziologice a unui agent patogen, se recomandă practicarea infecţiilor artificiale
pentru a avea siguranţa că genele corespunzătoare nu s-au pierdut.
La plantele alogame, afectarea fondului de gene din populaţia soiului din cauza
driftului genetic este mult mai periculoasă.
La acestea, plantele tipice care stau la baza înmulţirii cultivarului trebuie foarte
atent studiate.
Genele recesive se pot pierde foarte uşor la o înmulţire neatentă.
5. SEGREGĂRILE ÎNTÂRZIATE – apar în cazul soiurilor
selecţionate din populaţii hibride la plantele autogame.
Dacă selecţia a început în primele generaţii segregante şi

descendenţele nu au fost urmărite foarte atent, este posibilă apariţia
unor segregante capabile să impurifice soiul deoarece este cunoscut
că acest fenomen se poate manifesta chiar şi în generaţia F15.
Ca urmare, în primii ani de cultivare a unui soi nou se impune o
purificare biologică foarte atentă şi mai cu seamă o studiere riguroasă
a descendenţelor plantelor tipice care stau la baza procesului
producerii de sămânţă.
6. CONDIŢIILE ECOLOGICE – pot afecta valoarea biologică a unui soi.
Pe lângă faptul că în condiţii improprii de cultură acţionează

selecţia naturală, la unele specii sămânţa se va deprecia prin dispariţia
biotipurilor valoroase şi scăderea pronunţată a valorii celor rămase.
Seceta şi temperaturile ridicate pot afecta polenizarea (la
porumb, leguminoase), astfel că producţiile realizate vor fi foarte
mici.
De asemenea, poate fi afectată acumularea substanţelor de
rezervă în seminţe, crescând gradul de şiştăvire în detrimentul
capacităţii de germinaţie.
Dăunătoare pot fi şi precipitaţiile în exces care favorizează atacul
bolilor, stânjenesc polenizarea cu ajutorul insectelor (floarea soarelui,
trifoi), pot întârzia recoltatul, situaţie în care se ajunge la apariţia
căderii, a supracoacerii şi scuturării ( la ovăz, orz) sau chiar la
încolţirea seminţelor înainte de recoltat (cum este cazul grâului)
În alte situaţii, din cauza condiţiilor ecologice pot apărea
schimbări ale unor mecanisme fiziologice.
La cartof, cultivarea în zone calde şi secetoase duce la
degenerarea ecologică a tuberculilor, aceştia nemaiputând fi folosiţi
la plantare în continuare.
Astfel, la cartof toată producerea materialului de înmulţire este
zonată în regiunile foarte favorabile (zonele închise pentru cultura
cartofului) unde degenerarea nu se produce.
Prevenirea afecţiunilor provocate de condiţiile ecologice se
poate realiza prin cantonarea producerii de sămânţă numai în
zonele foarte favorabile, zone în care se obţine un material sănătos
şi corespunzător în privinţa însuşirilor biologice, păstrându-se mai
uşor şi puritatea, care este elementul hotărâtor.
Factorii mai sus amintiţi au acţiune hotărâtoare în menţinerea

valorii seminţelor şi a formelor parentale pentru hibrizi, forme
care se caracterizează printr-un echilibru genetic în populaţie care
trebuie păstrat neschimbat.
2. Bazele genetice ale obţinerii seminţei hibride
Valoarea hibrizilor depinde de alţi factori, comparativ cu soiurile.

În primul rând, formele parentale ale unui hibrid trebuie păstrate nemodificate.
În majoritatea cazurilor, acestea fiind linii consangvinizate (material
homozigot) se vor lua măsurile recomandate în menţinerea unui soi şi
continuarea polenizării.
Astfel, se va urmări eliminarea tuturor abaterilor care apar din cauza selecţiei
naturale, a mutaţiilor naturale, a impurificărilor biologice şi mecanice sau a
condiţiilor de mediu neprielnice.
În plus, la înmulţirea liniilor consangvninizate trebuie avută în vedere
păstrarea stării de homozigoţie, stare care menţine capacitatea combinativă,
principala însuşire care contribuie la realizarea unui hibrid valoros.
Mărirea gradului de hibriditate se poate creşte prin ajutarea
polenizării. Această lucrare constă în aducerea în lotul de hibridare
a unor insecte polenizatoare (familii de albine în cazul florii
soarelui).
Obţinerea seminţei hibride este influenţată şi de condiţiile
meteorologice. Seceta şi arşiţa afectează polenizarea la porumb
prin scăderea viabilităţii polenului.
De asemenea, lipsa curenţilor de aer poate reduce gradul de legare
a florilor. Precipitaţiile abundente în perioada înfloritului
împiedică polenizarea la speciile cu polenizare entomofilă.
La sfecla de zahăr, gradul de hibriditate este dependent de gradul de
autoincompatibilitate a formelor parentale, în special al formei tetraploide care
este utilizată ca formă mamă.
Acolo unde se foloseşte autoincompatibilitatea pentru înlocuirea castratului,
stabilitatea liniei depinde de cât de bine a fost fixat acest caracter de către
ameliorator.
De asemenea, trebuie acordată atenţie şi compatibilităţii între cei doi parteneri,
deoarece adesea apar situaţii de incompatibilitate între cele două forme, cea
diploidă şi cea tetraploidă.
Toate măsurile care se iau în privinţa măririi gradului de hibriditate au ca scop
obţinerea unor loturi de seminţe 100% hibride.
BIBLIOGRAFIE

Bucureşti.
www.amsem.ro
www.madr.ro
(www.incs.ro) - Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor
www.oecd.org - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
www.upov.int - The International Union for the Protection of New Varieties
of Plants,
www.seedtest.org - International Seed Testing Association
www.worldseed.org – International Seed Federation
www.euroseeds.org – European Seed Association

MODUL NR.3 – 19.11.2022
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA SPECIILE

AUTOGAME

CONŢINUT
I. METODICA ŞI TEHNICA DE PRODUCERE A SEMINŢELOR LA CEREALELE PĂIOASE
(GRÂU, ORZ, OVĂZ, SECARĂ, TRITICALE)
ETAPELE ŞI VERIGILE PROCESULUI DE PRODUCERE

A SEMINŢELOR LA GRÂU
PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGICE ÎN
PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA CEREALELE PĂIOASE
II. METODICA ŞI TEHNICA DE PRODUCERE A SEMINŢELOR LA

PLANTELE LEGUMINOASE ANUALE (FASOLE, SOIA, MAZĂRE, LINTE)
 ETAPELE ŞI VERIGILE PROCESULUI DE PRODUCERE A

SEMINŢELOR LA LEGUMINOASE
 PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGICE ÎN PRODUCEREA DE

SĂMÂNŢĂ LA LEGUMINOASE
În producerea semințelor la speciile autogame se aplică o schemă
generală comună, cu aceleași verigi, variabilă doar în elementele cu
privire la:
 adaptabilitatea și caracteristicile speciei;
 mărimea fiecărei verigi, care se stabilește în funcție de:
 suprafața ocupată în producție;
coeficentul de înmulțire;
 rapiditatea cu care se propune să se realizeze multiplicarea semințelor
pentru întreaga suprafață ocupată de cultivarul dat.
i
c) producerea „seminţei certificate”.
● Utilizând la însămânţare sămânţa de bază, se
organizează loturi semincere pentru obţinerea de „sămânţă
certificată 1” (C1).
Această categorie biologică de sămânţă se utilizează
pentru însămânţarea a circa jumătate din suprafeţele destinate
producţiei pentru consum.
● Utilizând la însămânţare „sămânţă certificată 1” (C1),
se organizează loturi semincere pentru producerea de „sămânţă
certificată 2" (C2), care se foloseşte pentru însămânţarea a
circa jumătate din suprafeţele destinate producţiei pentru
consum.
Astfel de sămânţă, obţinută în primul an prin utilizarea la
însămânţare a seminţelor din categoria biologică bază, este
„sămânţa certificată 1" (C1), iar prin însămânţărea acesteia se
obţine „sămânţă certificată 2" (C2).
VERIGILE PROCESULUI DE
PRODUCERE A SEMINŢELOR LA
GRÂU
1. Câmpul de alegere a plantelor tipice;

2. Câmpul de mentinere a descendentelor tipice soiului;
3. Câmpul de prebaza I (PB I);
4. Câmpul de prebaza II (PBII);
5. Câmpul de producere a seminței bază (B)
6. Câmpul de producere a seminței certificată CI;
7. Câmpul de producere a seminței certificată CII.
1. CÂMPUL DE ALEGERE A PLANTELOR TIPICE
Câmpul de alegere este veriga de început a procesului de

producere a seminţelor.
a) Pentru soiurile nou omologate, care urmează a fi introduse
în producţie, câmpul de alegere va fi semănat cu sămânţa primită de
la unitatea care a creat soiul, respectiv cu sămânţa amelioratorului,
având o suprafaţă de cel puţin 1000 mp.
b) Pentru soiurile care au fost de mai mult timp omologate,
şi introduse în producţie, la care producerea de sămânţă se derulează
de mai mulţi ani, alegerea plantelor (spicelor tipice) se poate face
chiar din una din verigile mai înaintate ale producerii de seminţe, ca
„prebază” sau „bază”.
În câmpul de alegere însămânţarea se face în rănduri
distanţate la 30 de cm, şi 5-6 cm între boabe pe rând, pentru a
creea plantelor suficient spaţiu de nutriţie, contribuind la
exprimarea maximă a productivităţii acestora. (N = 120-160
kg/ha).
În acest câmp se aplică la nivel optim toate secvenţele
tehnologice necesare, acordându-se o atenţie deosebită lucrărilor
de purificare biologică, pentru ca puritatea varietală să fie
maximă.
Din acest câmp se aleg plantele tipice soiului respectiv în faza
de maturitate deplină a seminţelor, prin smulgere.
Numărul de plante tipice variază între 2000 – 6000 în
funcţie de necesarul de sămânţă şi de uniformitatea soiului. La
soiurile uniforme, numărul plantelor tipice poate fi mai mic
decât la soiurile poliforme.
Criteriile de alegere:
a) tipicitatea plantelor, având în vedere următoarele
caractere şi însuşiri: 1. talia plantelor, 2. numărul fraţilor fertili şi
uniformitatea taliei acestora, 3. prezenţa sau absenţa aristelor, 4.
lungimea, culoarea şi poziţia acestora, 5. culoarea şi forma boabelor.
b) elementele de producţie: 1.numărul mediu de boabe în spic,
2. lungimea spicului; 3. greutatea boabelor pe plantă; 4. M.M.B.
c) starea sanitară a seminţelor: 1. rezistenţa la boli, 2.
rezistenţa la dăunători.
Plantele care se abat de la tipul de bază al soiului, prin unul
sau mai multe caractere, precum şi cele atacate de boli şi dăunători,
se elimină.
Plantele tipice se analizează în laborator, după care seminţele
spicului principal de la fiecare plantă tipică reţinută se introduc
individual în pungi şi se păstrează în vederea însămânţării în câmpul
de menţinere. Pe fiecare pungă se notează specia, soiul, câmpul de
alegere, anul recoltei.
2. CÂMPUL DE MENŢINERE A DESCENDENŢELOR TIPICE
SOIULUI
În timpul perioadei de vegetaţie, se fac observaţii şi
măsurători biometrice individuale, pe descendenţe, cu privire la:
1. data răsăritului şi înfrăţitului, 2. forma tufei, 3. rezistenţa la ger, 4.
data împăiatului (apariţia primului internod), 5. forma, culoarea,
cerozitatea şi poziţia frunzelor, 6. data înspicatului, 7. înălţimea
medie a plantelor, 8. uniformitatea plantelor în cadrul
descendenţelor, 9. rezistenţa la boli ; 10 rezistenţa la cădere.
Cu ocazia efectuării notărilor, în diferite etape ale perioadei
de vegetaţie, se elimină de fiecare dată, prin smulgere sau tăiere,
descendenţele netipice, neuniforme şi cele cu însuşiri
morfofiziologice şi de productivitate inferioare.
În faza de maturitate deplină, descendenţele tipice soiului se
recoltează şi se treieră individual şi după analize de laborator (MMB,
MH, mărimea, forma , culoare boabelor, starea sanitară) se reţin
numai cele care întrunesc însuşiri superioare de producţie şi calitate.
Sămânţa de la descendenţele obţinute asigură astfel sămânţa de
« prebază I».
Când se constată existenţa unei variabilităţi în cadrul unor
caractere sau însuşiri ale plantelor din interiorul parcelelor sau dintre
parcele, studiul individual al descendenţelor poate continua prin
organizarea unui nou câmp de menţinere – CM2 (CM3).
3. CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI DE PREBAZĂ I (PB I)
4. CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI DE PREBAZĂ II (PB II)
Sămânţa “prebază I”, produsă în anul anterior, se seamănă în

acest câmp în benzi de 5-7 rânduri distanţate la 12,5-15 cm între
rănduri.
Între benzi se lasă spaţii cu lăţimea de 37,5 cm, (prin
suspendarea a câte două tuburi de la semănătoare pe urmele roţilor
tractorului).
În vederea obţinerii unor producţii ridicate şi de calitate
superioară, vor fi aplicate la nivel optim toate măsurile
recomandate de tehnologia de producere de sămânţă, astfel ca pe
lângă producţia mare să se asigure o puritate biologică în lan de
99,9%.
În acest scop, în timpul vegetaţiei şi mai ales începând cu faza
de coacere în pârgă şi până la recoltare, se face purificarea
biologică ce constă în eliminarea din lan a plantelor netipice
soiului şi bolnave, precum şi a plantelor aparţinând altor specii.
În acest câmp se face controlul în vederea certificării calităţii
seminţelor de către inspectorii aprobatori.
Recoltarea se face la maturitatea deplină, apoi seminţele se
condiţionează, se tratează, se ambalează în saci şi se etichetează,
evităndu-se impurificarea mecanică.
5. CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI DE BAZĂ (B)
Câmpul de producere a seminţei din categoria biologică

„bază” se însămânţează cu sămânţa obţinută în anul precedent.
Paralel cu lucrările de producţie a seminţei „bază” se execută
controlul capacităţii de producţie a acesteia.
Pentru aceasta se organizează o cultură comparativă folosind
sămânţa „prebază II” şi sămânţa folosită pentru semănatul
câmpului de alegere (sămânţa amelioratorului).
Însămânţarea acestui câmp se face folosind cantităţi
normale de sămânţă (220-240 kg/ha), în rânduri distanţate la 12,5
cm, la adâncimea de 3,5-4,5 cm, asigurându-se 500-550 b.g./m²,
deoarece, de regulă, avem de-a face cu suprafeţe mari.
Şi în aceste cămpuri, la semănat, se asigură culoare nesemănate
de 37,5 cm.
Câmpul trebuie să fie amplasat la o distanţă de minim 4 m
faţă de alte soiuri sau alte culturi de cereale păioase.
În timpul perioadei de vegetaţie se face purificare biologică
cel puţin de 2 ori:
- una imediat după înspicat
- a 2-a la coacerea în pârgă
Pentru această categorie biologică de sămânţă (ca şi în cazul
câmpurilor cu SA şi PB) este necesară asigurarea unei valori
biologice şi culturale cât mai ridicate, în care puritatea varietală la
grâu trebuie să fie de minimum 99,9%, puritatea fizică minimă- de
99%, iar germinaţia minimă de 85%.
Câmpul este supus controlului în vederea certificării de către
inspectorii aprobatori.
Recoltarea se face cu combina, luându-se măsuri pentru
evitarea impurificărilor mecanice atât în timpul recoltării cât şi
în timpul condiţionării.
Sămânţa după condiţionare este tratată şi se ambalează în
saci, care se sigilează. Atât pe sac, cât şi în sac se pun etichete pe
care se notează denumirea soiului, categoria biologică, puritatea
şi germinaţia acesteia.
6. CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI CERTIFICATĂ ( CI,
CII)
La acest grup de culturi există două categorii de sămânţă:

sămânţa certificată I (CI), provenită prin însămânţarea câmpurilor
respective cu sămânţă de bază şi sămânţă certificată II (CII), care
provine din înmulţirea seminţei CI.
La sămânţa certificata C1 şi C2, vor fi realizate culoare cu
lăţimea de 30 – 35 cm pentru trecerea tractoarelor, în funcţie de
laţimea de lucru a agregatelor utilizate la efectuarea tratamentelor (1
x 12 m, 1 x 16 m), prin suspendarea la 12 – 16 m a 2 tuburi ale
semănatorii. Prin aceasta se evită executarea greşită a lucrărilor şi se
suprimă jalonarea.
În ambele situaţii, pentru producerea unor seminţe de calitate,
loturilor semincere trebuie să li se asigure aplicarea întregului
complex de măsuri tehnologice recomandate pentru acest scop, astfel
încât seminţele obţinute să corespundă tuturor cerinţelor privitoare la
indicii de calitate.
La grâu, puritatea varietală trebuie să fie de minimum 99,7%
pentru CI şi 99% pentru CII, puritatea fizică pentru CI şi CII de
98% iar germinaţia minimă de 85%.
Loturile semincere sunt supuse controlului în vederea
certificării de către inspectorii aprobatori.
Cantitatea de sămânţă din CI şi CII la cerealele păioase

reprezintă peste 94% din producţia totală de sămînţă care se
obţine anual la aceste culturi, restul de circa 6% fiind sămânţă
din categoriile biologice superioare (prebază şi bază).
De regulă, la cele mai multe culturi de cereale păioase se
asigură anual aproximativ 50% de sămânţă CI şi 50% sămânţă de
CII.
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ÎN PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ
LA CEREALELE PĂIOASE
 Tehnologia aplicată în loturile semincere este foarte asemănătoare cu cea

aplicată într-o cultură pentru consum. Există diferenţe legate de spaţiile de
izolare şi efectuarea semănatului, acestea fiind prezentate la descrierea
fiecărei categorii biologice.
 Singura lucrare specifică producerii de sămânţă este purificarea biologică.
 Purificarea biologică se realizează în două treceri. Prima trecere are loc la
înspicat iar a doua trecere la maturitate, înainte de recoltat.
 Plante care nu corespund se vor smulge. Cele eliminate la prima trecere se
lasă pe cărări, iar cele smulse la a doua trecere se scot afară din lan.
CONDIŢII DE CERTIFICARE ÎN CÂMP A
CEREALELOR PĂIOASE
 Se supun controlului categoriile Prebază II, Bază şi Certificată I şi II.

 În perioada de vegetaţie se efectuează cel puţin trei controale.
 Numărul de puncte în care se fac determinări pentru puritatea
varietală se stabileşte astfel: - pentru suprafeţe până la 10 ha,
inclusiv: 5 puncte în care se examinează minimum 2000 de spice; -
pentru suprafeţe ce depăşesc 10 ha, la fiecare 10 ha se mai adaugă
un punct de control.
METODICA ŞI TEHNICA DE PRODUCERE A
SEMINŢELOR LA PLANTELE LEGUMINOASE
ANUALE (FASOLE, SOIA, MAZĂRE, LINTE)
SUNT IMPORTANTE
LEGUMINOASELE?
DE CE?
Leguminoasele pentru boabe sunt recunoscute ca fiind o
componentă cheie a sistemelor de agricultură durabilă.
Ele nu au nevoie de fertilizare cu azot pentru că au capacitatea
de a utiliza azotul atmosferic în producerea propriilor componente
proteice, ca urmare a simbiozei cu bacteria fixatoare de azot
Rhizobium sp. în nodozităţi şi îmbogăţesc solul în acest element,
reducând nevoia de aplicare a îngrăşămintelor la planta
postmergatoare.
Ca atare, leguminoasele au un impact benefic asupra mediului.
Datorita conţinutului ridicat în proteină (fasolea – 27%,
lupinul dulce – Lupinus angustifolius – 34%, Lupinus albus – 37%,
Lupinus luteus – 42%, soia – 40%, linte – 30%, mazăre – 24%),
aminoacizi esenţiali (lizină, metionină), fibre - seminţele de
leguminoase sunt utilizate direct în consumul uman, sau indirect
pentru hrana animală.
Aportul de azot adus în sol de leguminoase (Borlan Z., Hera Cr., și colab.,
1994), influențat de tehnologia de cultură și de productivitatea acestora,
este variat.
Deşi aceste plante au o importanţă incontestabilă, atât pentru
valoarea lor nutritivă, cât şi pentru impactul pozitiv asupra mediului şi
beneficiile agrotehnice, utilizarea acestor culturi în sistemele agricole
europene şi inclusiv în sistemele agricole româneşti, este relativ
limitata în comparaţie cu alte zone de pe glob.
Astfel, din totalul suprafeţei arabile a Uniunii Europene, numai
3,0 % reprezintă leguminoasele pentru boabe.
În Statele Unite ale Americii, suprafeţele ocupate cu aceste
specii proteice, reprezintă 18 % din totalul suprafeţei arabile, iar în
Canada, 7%.
În Uniunea Europeană se înregistrează un deficit proteic
(proteine vegetale) de cca. 80% (mai mult de 40 mil. to. de proteine
vegetale sunt importate anual).
1. CÂMPUL DE ALEGERE A PLANTELOR TIPICE
Dintre plantele marcate, la maturitate se vor reţine
numai cele tipice care prezintă şi păstăi caracteristice
soiului, uniformitate a coacerii, rezistenţă la boli şi dăunători.
Dupa recoltare plantele tipice se treiera individual, se
analizează şi se triază din nou, pastrându-se doar plantele
tipice corespunzatoare.
Numărul necesar de plante tipice se calculează în
raport de cantitatea de samânţă bază planificată.
Faţă de necesarul real, se extrage un nr. de plante
tipice cu 50% mai mare, din care în cursul analizelor de
laborator se elimină aproximativ 25%, dupa greutatea şi
uniformitatea boabelor şi o altă parte se elimină din câmpul
de menţinere.
2. CÂMPUL DE MENŢINERE A DESCENDENŢELOR TIPICE
SOIULUI
În acest câmp se realizează studiul individual al

descendenţelor tipice.
Seminţele plantelor tipice soiului, reţinute după
analizele de laborator, se seamănă individual în straturi,
dupa metoda « o plantă pe un rând », cu lungimea de 2-4
m, la o distanţă de cel puţin 50 cm între descendenţe
(rânduri).
Compararea descendenţelor se va face cu o variantă
martor, semănată cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria
Prebază I, care are puritatea bioligică 100% şi care urmează
din 10 în 10 rânduri.
După fiecare strat se lasă o cărare cu lăţimea de 0,5-1
m în vederea efectuării observaţiilor pe parcursul perioadei
de vegetaţie.
De la răsărit şi până la recoltare şi în mod deosebit
în perioada înfloritului şi a maturării în pârgă se fac
observaţii riguroase, eliminându-se toate descendenţele
necorespunzătoare soiului, prin lucrări de purificare
biologică, reţinându-se numai descendenţele tipice soiului.
Descendenţele reţinute se treieră şi se amestecă după
batozare, apoi se condiţionează, se tratează împotriva
dăunătorilor de magazie, se însăcuiesc şi se etichetează,
constituind fondul de sămânţă pentru câmpul de Prebază.
3.&4 CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI DE PREBAZĂ I (PB
I, PBII, PBIII)
Acest câmp se seamână cu sămânţa rezultată din

amestecul celor mai valoroase descendenţe obţinute în
câmpurile de menţinere.
Semănatul se execută la distanţa între rânduri, adâncimi
şi densităţi normale, recomandate în tehnologia de cultură.
Pentru executarea lucrărilor speciale de purificare
biologică, culturile care se seamănă în rânduri dese
(mazărea, lintea) se vor însămânţa în benzi late de 2 m
separate de intervale de trecere de 25-40 cm, distanţa între
rânduri fiind de 12,5 cm. Aceste cărări servesc la accesul
personalului pentru efectuarea purificatului biologic.
Purificarea biologică este lucrarea de maximă
importanţă pentru toate speciile de plante leguminoase, ea
executându-se, în special, la înflorire şi la maturitatea în
pârgă, momente în care se elimină toate plantele netipice.
 Ca urmare a coeficientului redus de
înmulțire a semințelor la speciile de
leguminoase anuale, în vederea asigurării
unei cantități suficiente de sămânță,
câmpul de prebază se organizează la
anumite culturi (mazăre și fasole) 1,2 sau
chiar 3 ani (PBI, PBII, PBIII).
 Puritatea biologică în câmpul de PBI
trebuie să fie de 100%, iar PBII și PBIII de
99,9%.
5. CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI DE BAZĂ (B)
6. CÂMPUL DE PRODUCERE A SEMINŢEI CERTIFICATĂ ( CI,
CII)
Pentru astfel de loturi semincere se recomandă

respectarea integrală a tuturor măsurilor agrofitotehnice
necesare obţinerii unor seminţe cu indici calitativi superiori.
La unele specii de leguminoase pentru boabe se
organizează numai loturi semincere de producere a seminţei
certificate CI, cum ar fi soia (năut), iar pentru altele se poate
produce şi sămânţă certificată C2 (mazăre şi fasole).
Semănatul se face în benzi sau normal, conform
tehnologiei obişnuite.
Lucrarea specială este purificarea biologică.
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ÎN PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ
LA LEGUMINOASELE PENTRU BOABE
Tehnologia de cultură la leguminoasele pentru boabe este asemănătoare cu

tehnologia obişnuită, lucrarea specifică aplicată fiind purificarea biologică.
Lucrarea se efectuează prin două treceri:

-prima trecere are loc la înflorit, când se observă caracteristicile florilor,
precocitatea şi atacul de boli.
-a doua trecere are loc la maturitate, înainte de recoltat, când se
observă însuşirile morfologice ale păstăilor, talia plantelor şi atacul de boli.
Plantele care nu corespund se vor smulge şi se vor elimina din lan. Se
recomandă selectarea manuală a seminţelor pentru a obţine o puritate
variatală de 100%.
1.
II.
ANTRACNOZA
BACTERIOZA
VIROZA
III.
Pseudomonas glycinea
Soya virus 1
Peronospora
manshurica
O lipsă a resurselor de cultivare și lacunele în ceea ce privește cunoștințele (expertiză agronomică redusă,
cooperare insuficientă între fermieri și alți actori etc.) sunt responsabile pentru faptul că doar 3 % din
terenul arabil al UE este folosit în prezent pentru leguminoase, în pofida beneficiilor agronomice și de
mediu ale acestora.
CERCETAREA ȘI INOVAREA LA NIVELUL UE

Cadrul actual al UE pentru Cercetare și Inovare (C&I) sprijină inovarea prin intermediul
parteneriatului european pentru inovare în domeniul agricol (PEI-AGRI), susținut prin două surse de
finanțare: Programul european pentru cercetare Orizont 2020 (Orizont 2020)/ Orizont Europa și
programele de dezvoltare rurală (PDZ) care sprijină grupurile operaționale (GO) și serviciile de sprijin
pentru inovare.
Leguminoasele au beneficiat de proiecte de cercetare la diferite niveluri. Pe baza proiectelor anterioare
care au abordat aspectele legate de cultivare asociate stresului biotic/abiotic, utilizările
alimentelor/furajelor și activele de mediu ale leguminoaselor, proiecte din cadrul Orizont 2020 si actualele
proiecte din cadrul Orizont Europa vizează căi de tranziție către sisteme de producție sustenabile și
competitive bazate pe leguminoase și lanțuri valorice în UE, precum și strategii de cultivare și
caracteristicile alimentelor. În 2018, rețeaua tematică „Leguminoasele traduse” ("Legumes
translated“) a început să colecteze cunoștințele și cele mai bune practici existente privind sistemele
durabile de cultivare a leguminoaselor și lanțurile valorice. PEI-AGRI a organizat un grup tematic privind
culturile de proteice, care a elaborat un raport10 .
Parteneriatul european pentru inovare în domeniul agricol
– de conectare a Orizont 2020 cu PAC
Pentru a răspunde la chestiuni mai locale, majoritatea statelor membre finanțează grupuri
operaționale în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală.
Mai multe dintre acestea vizează plantele proteice (servicii de ecosistem furnizate de leguminoase,
producție de culturi, utilizări ale furajelor și alimentelor), de exemplu grupurile intitulate:
Securizarea și creșterea producției de mazăre, lupin și bob în Bretania (Franța);
Îmbunătățirea sistemelor de furaje (inclusiv lucernă) pentru producția brânzei cu DOP
Parmigiano Reggiano (Italia).
Leguminoasele joacă un rol-cheie în aspectele orizontale legate de diversificarea culturilor,

gestionarea sustenabilă a solului și circuitul substanțelor nutritive abordate, de asemenea, în
cadrul programelor de C&I.
Prin toate aceste activități, abordările cu actori multipli și abordările bazate pe sisteme au
ghidat și vor ghida activitățile de C&I în propunerile pentru „Orizont Europa” și viitoarea PAC.
C&I poate contribui la creșterea competitivității acestor culturi, iar pentru acest lucru este esențial
să se dezvolte simultan piețe de desfacere, să se coordoneze lanțuri de aprovizionare și să se
îmbunătățească tehnicile de producție.
Notificările statelor membre cu privire la
utilizarea VCS (X) și EFA (terenuri verzi) pentru
diferite culturi de plante proteice în 2019.
EFA - Using the Ecological Focus Area
VCS - The Verified Carbon Standard
Sprijinul pentru agricultura ecologică în cadrul

programelor de dezvoltare rurală este susceptibil să
aibă un impact semnificativ asupra dezvoltării de
culturi de plante proteice în UE, întrucât agricultura
ecologică se bazează pe plantele leguminoase pentru
azot și furajele produse în cadrul exploatațiilor
agricole.
6.1 Principalele instrumente ale PAC care sprijină plantele proteice
Politica agricolă comună actuală oferă mai multe instrumente care recunosc în mod direct sau
indirect beneficiile leguminoaselor din punct de vedere al mediului sau care mențin și sprijină
producția de plante proteice în UE, cum ar fi:
ecologizarea – prin posibilitatea de a cultiva anumite culturi de fixare a azotului care sunt benefice
pentru biodiversitate în zonele de interes ecologic (EFA) precum și printr-o cerință de diversificare a
culturilor
programele de dezvoltare rurală, de exemplu prin măsuri de agromediu și climă (AECM), transfer
de cunoștințe, servicii de consultanță, cooperare și inovare și instrumente de investiții
sprijinul cuplat facultativ – care poate fi furnizat sectoarelor care se confruntă cu anumite dificultăți
și pentru a menține nivelul actual de producție.
Aceste măsuri, împreună cu un mediu de piață pozitiv, au contribuit la o tendință pozitivă în ultimii
ani și la o creștere a producției culturilor de proteice în UE.
Toate statele membre (cu excepția Danemarcei) permit fermierilor să-și îndeplinească
obligația EFA prin cultivarea de culturi de fixare a azotului (8,3 milioane de hectare, și anume 15
% din terenul arabil în 2017). Culturile de fixare a azotului au reprezentat cel mai declarat tip de EFA
(37 % din totalul EFA).
Mai multe state membre adaugă cerințe cu privire la culturile anterioare și ulterioare culturilor de fixare a
azotului în cadrul EFA pentru a asigura beneficiile în materie de biodiversitate.
Posibilitățile de a utiliza măsuri în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru a sprijini culturile de
proteice sunt extinse. Având în vedere natura acestora și numărul mare al unor astfel de programe,
prezentul raport nu urmărește să cuantifice utilizarea lor ci demonstrează, prin exemple, modul în care
unele dintre acestea sunt potrivite pentru a sprijini culturile de proteice.
Culturile de proteice sunt incluse în unele măsuri de agromediu și climă. Statele membre pot oferi
fermierilor sprijin pentru introducerea de culturi de proteice în rotație sau pentru menținerea stratului
verde în scopul de a îmbunătăți calitatea solului și a apei în zonele definite.
În perioada de programare 2014-2020, peste 3 milioane de hectare au făcut obiectul unor practici de
rotație a culturilor și de diversificare a culturilor. De exemplu, în Valonia, rotația cu amestecuri de cereale
și cel puțin 20 % leguminoase este eligibilă pentru sprijin, cu condiția să nu se folosească fertilizatori sau
pesticide. Germania are o măsură de agromediu și climă pentru a sprijin rotația culturilor în agricultură, cu
condiția să fie incluse leguminoase în procent de cel puțin 10 %.
Ponderile de culturi
proteice ale statelor
membre în 2017
UE importă anual
aproximativ 17
milioane de tone de
proteine brute (din
care 13 milioane de
tone sunt bazate pe
soia și sunt egale
cu 30 de milioane
de tone echivalent
boabe de soia), în
principal din
Brazilia, Argentina
și SUA.
BIBLIOGRAFIE
www.amsem.ro
www.madr.ro
https://www.legumehub.eu/global_search/
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/ALL/?uri=CELEX:52018DC0757
https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/income-support/greening_en
Bucureşti.
www.amsem.ro
www.madr.ro
CURS NR.4 – 25.11.2022
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA SPECIILE

ALOGAME
PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ HIBRIDĂ LA PORUMB
PE BAZĂ DE FORME PARENTALE (LC)
ANDROFERTILE

CONȚINUT
1. Introducere
2. Inmulţirea liniilor consangvinizate;
3. Producerea de sămânţă la hibrizii simpli – forme
parentale;
4. Producerea de sămânţă certificată la HS și HD și HT
INTRODUCERE
Producerea de sămânţă hibridă la porumb se face în funcţie de prezenţa sau
absenţa factorilor ereditari privind androsterilitatea şi capacitatea de
restaurare a fertilităţii polenului după următoarele scheme:
a) pe bază de forme parentale androfertile (forma maternă se castrează);

b) pe bază de androsterilitate (forma maternă androsterilă care nu se
castrează şi forma paternă restauratoare de fertilitate);
c) pe bază de amestec omogen între două forme materne (50% androsterilă şi
50% androfertilă) şi forma paternă nerestauratoare de fertilitate
Reuşita producerii de sămânţă hibridă depinde, în mare măsură, de puritatea

ridicată şi calitatea seminţelor formelor parentale.
An de an sunt necesare cantităţi mari de sămânţă din categoria biologică
„bază”. Producerea seminţei “bază” include menţinerea şi înmulţirea liniilor
consangvinizate şi producerea hibrizilor simpli forme parentale.
PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ HIBRIDĂ LA
PORUMB PE BAZĂ DE FORME PARENTALE ANDROFERTILE
Schema producerii seminţei hibride de porumb pe bază de LC

androfertile cuprinde următoarele etape:
1. Inmulţirea liniilor consangvinizate;

2. Producerea de sămânţă la hibrizii simpli – forme parentale;
3. Producerea de sămânţă certificată la HS, HD și HT
1. ÎNMULȚIREA LINIILOR CONSANGVINIZATE
Se realizează în 4 verigi (câmpuri):
a) Câmp de colecție, control și observații (câmp de alegere);

b) Câmp de înmulțire SIB (câmp de menținere a purității biologice);
“Sămânța amelioratorului - SA”

c) Câmp de înmulțire sub izolator “Prebază - PB I”
d) Câmp de înmulțire izolat în spațiu “ Prebază - PB II”
Schema producerii seminţei hibride la porumb,
pe bază de forme parentale androfertile
♀ ♂
a) Câmpul de colecţie, control şi observaţii (câmp de
alegere a plantelor tipice)
Acest câmp este alcătuit din liniile consangvinizate care intră

în componenţa hibrizilor zonaţi sau a celor de perspectivă.
Fiecare linie se seamănă pe câte un rând format din câte 50
de plante.
Schema de semănat: distanţa de 80 cm între rânduri şi 25-30
cm între plante pe rând.
Sămânţa folosită pentru semănat în câmpul de colecţie
provine de la ameliorator sau poate fi importată când se folosesc
linii străine.
Lucrarea principală care se efectuează în câmpul de colecţie
este autopolenizarea plantelor tipice.
În vederea acestei operaţii, înainte de înflorit se aleg pe
fiecare rând plantele tipice, fără defecte clorofiliene,
sănătoase, cu bună înrădăcinare şi cu panicul bogat în
ramificaţii, care se supun autofecundării sub izolator.
În vegetaţie se fac o serie de observaţii asupra tipicităţii
plantelor în ceea ce priveşte: talia, numărul de frunze, forma
paniculului şi capacitatea de a produce polen, culoarea
stigmatelor, gradul de copilire, durata perioadei de vegetaţie,
data emiterii stigmatelor, data înfloririi paniculului etc.
La maturitate, pe rândurile din colecţie se recoltează
ştiuleţii autopolenizaţi.
În urma analizelor de laborator se reţin ştiuleţii tipici şi
sănătoşi.
b) Câmpul de menţinere a purităţii biologice
Se semănă cu sămânţa provenită de la ştiuleţi autofecundaţi,
recoltaţi din câmpul de colecţie. Semănatul se face manual, fiecare
linie pe 3 rânduri a câte 50 plante pe rând.
Operaţia specifică acestui câmp este polenizarea SIB (sister x
brother pollination = polenizare soră x frate) care constă în polenizarea
stigmatelor de pe rândul 1 cu polen de la plantele de pe rândul 3, iar
stigmatele de pe rândul 3 se polenizează cu polen de pe rândul 1.
Pentru a efectua acest tip de polenizare se aleg pe rândurile 1 şi 3
plantele tipice, sănătoase, bine dezvoltate şi se izolează inflorescenţele
femele şi mascule cu pungi de pergament..
Polenizarea SIB se face cu scopul de a reface vitalitatea liniei care
a fost redusă ca urmare a consangvinizării repetate în cadrul procesului
de ameliorare şi de menţinere a liniei.
La maturitate se recoltează știuleții de pe rândurile SIB.

Ştiuleţii autopolenizaţi de pe rândul 2 se păstrează ca rezervă.
c) Câmpul de înmulţire sub izolator PB I
Această verigă se semănă cu material provenit din

rândurile SIB, după metoda un ştiulete pe rând, a câte 50
plante pe rând. Numărul rândurilor variază de la 5 la 60, în
funcţie de necesarul de sămânţă şi de productivitatea liniei
respective.
În timpul perioadei de vegetaţie, până la înflorit se
elimină plantele netipice de pe fiecare rând. Dacă
proporţia lor depăşeşte 10% se elimină întregul rând.
Fecundarea se realizează prin autopolenizare.
La maturitate, fiecare rând se recoltează separat şi se
face trierea ştiuleţilor, reţinându-se numai cei tipici,
sănătoşi şi bine dezvoltaţi.
d) Câmpul de înmulţire izolat în spaţiu - PBII
Câmpul de înmulţire izolat în spaţiu se înfiinţează pentru

obţinerea unei cantităţi mai mari de sămânţă din liniile
consangvinizate, precum şi pentru menţinerea purităţii biologice
de 100%. Suprafaţa câmpului variază în funcţie de linia care se
înmulţeşte şi rezultă din calculul necesarului de sămânţă.
Materialul folosit pentru însămânţare în acest câmp provine din
câmpul de înmulţire sub izolator.
Pentru a menţine tipicitatea liniei se folosesc terenurile izolate
natural cum sunt poienile din păduri.
În câmp deschis, pentru o izolare corespunzătoare este necesar
un spaţiu de izolare de minimum 400 m sau 50 m în cazul liniilor
înmulţite în goluri de pădure (obstacole naturale).
Schema de semănat este de 80 cm/25-30 cm.
O lucrare specifică, hotărâtoare pentru puritatea liniei este
purificarea biologică. Aceasta are drept scop eliminarea
plantelor heterozigote, netipice și a celor bolnave sau cu
defecte clorofiliene.
Purificarea se face începând cu faza de 8-10 frunze şi se
repetă ori de câte ori este nevoie, astfel încât ultimul control
să aibă loc înainte de începerea înfloritului şi să se realizeze o
puritate a liniei consangvinizate de 100%.
2. Producerea hibrizilor simpli – forme parentale
- Sămânţa “Bază” (B)
Se realizează în câmpurile de hibridare pe loturile pentru

obţinerea hibridului simplu mamă (AxB) şi hibridului simplu tată
(CxD)
(C x D).
În câmpul de producere a hibrizilor simpli, pe două loturi separate se obţine
hibridul simplu mamă (A x B) şi hibridul simplu tată (C x D).
Loturile de hibridare se amplasează pe un teren plan, fertil, curat de
buruieni şi cu posibilităţi de irigare.
Distanţa minimă de izolare faţă de alte culturi de porumb este de 400 m.
Ca material de semănat se folosesc liniile consangvinizate înmulţite în
veriga anterioară. Semănatul se face când temperatura în sol a atins 12-14C.
Schema de semănat este 80/21,5 cm cu o densitate de 57.000 plante/ha în
condiţii de irigare.
Paritatea rândurilor este de 4/2 sau 2/1 când linia tată nu are polen
suficient. Schema de semănat folosită la o semănătore cu 6 rânduri este următoarea:
T M M M M T; M T M M T M
Lucrările de întreţinere se aplică în optim.
Irigarea se face corespunzător aceloraşi norme cu porumbul de consum din
zona respectivă. Este recomandabil ca una dintre udări să se facă cu 3 zile înainte de
înflorit pentru a stimula emiterea polenului de la genitorul patern.
Proporţia admisă de plante necastrate la un control este de max. 0,5%.
3. Copilitul – este o lucrare obligatorie numai pe rândurile mamă deoarece copilii pot
fi surse de polen. Lucrarea se efectuează odată cu purificatul biologic şi constă în
eliminarea lăstarilor (copililor) crescuţi la baza tulpinii.
În loturile de producerea hibrizilor simpli recoltarea se începe cu
rândurile de plante tată, care se scot total din lan şi numai după aceea se trece
la recoltatul plantelor mamă, pentru a evita amestecul mecanic a celor două
forme.
Sortarea, uscarea şi condiţionarea ştiuleţilor hibrizi se face la uscătorie.
Se aleg şi se elimină din recoltă ştiuleţii netipici, incomplet maturaţi, total bolnavi
de Fusarium sp. inclusiv de înflorirea parazitară a boabelor (Fusarium moniliforme),
de Nigrospora orizae, de Giberella zeae.
Ştiuleţii la care sunt atacate de Fusarium numai câteva boabe nu se elimină,
eliminându-se numai boabele bolnave, iar ştiuleţii atacaţi de rozătoare sau cu
boabele atacate de molia cerealelor (Sitotroga cerealella) sunt eliminate pentru a nu
dăuna calităţii materialului semincer.
Ştiuleţii tipici şi sănătoşi se usucă la uscătorie într-un curent de aer cald de
42-45C. După uscare şi batozare, seminţele se condiţioneză separându-se după
mărime şi greutate.
Sămânţa
Sămânța se se tratează
tratează, şi se ambalează
se ambalează în saciînși saci de cânepă cu
se etichetează. Pe oetichetă
capacitate de 40
se notează:
kg la care sehibridului,
denumirea coase o etichetă
categoria biologică,
în afara şi altadeîn calitate
saculuiindicii interiorul(germinația,
lui. Pe etichetă se
puritatea
fizică), denumirea
înscriu: unitatea producătoare anul. de calitate şi unitatea producătoare.
hibridului,șiindicii
3. PRODUCEREA HIBRIZILOR DUBLI (HD)
SĂMÂNȚĂ CERTIFICATĂ - C
Lotul de hibridare pentru producerea hibrizilor dubli se însămânțează cu

materialul biologic obținut în veriga anterioară (HS mamă și HS tată).
HS mamă (2 LC) x HS tată (2 LC) = HD (4 LC)
Distanța minimă de izolare față de alte culturi de porumb este de 200 m.
Densitatea la semănat poate varia între 41 600 și 50 000 boabe germinabile/ha
și se stabilește în funcție de perioada de vegetație a hibridului și de condițiile
de cultură (irigat/neirigat) .
Paritatea genitorilor este de 6 rânduri mamă la 2 rânduri tată (6:2).

Lucrările speciale: castrarea, purificarea varietală (biologică) și copilitul
Proporția admisă de plante necastrate este de 1%
CURS NR.5 – 26.11.2022
PRODUCEREA SEMINŢEI HIBRIDE DE

PORUMB PE BAZĂ DE ANDROSTERILITATE (cms – forma
maternă) ŞI RESTAURARE A FERTILITĂŢII (forma paternă
restauratoare de fertilitate a polenului - Rf)

CONŢINUTUL MODULULUI
A. PRODUCEREA SEMINȚEI AMELIORATORULUI- SA și a SEMINȚEI de PB
1. Alegerea plantelor tipice și testarea LC nerestauratoare de fertilitate (NR) și

a celor restauratoare de fertilitate (RF) cu liniile partenere androsterile
(CSM);
2. Controlul hibrizilor în urma testărilor liniilor NR, RF;
3. Menținerea purității genetice și înmulțirea sub izolator a LC – CMS, LC-NR și
LC-RF; (SA – SĂMÂNȚA AMELIORATORULUI)
4. Înmulțirea pe descendențe a LC-CMS, LC-NR și LC-RF;(PB I)
Înmulțirea izolată în spațiu a LC-CMS, LC-NR și LC-RF;(PB II)
B. PRODUCEREA SEMINȚEI BAZĂ
Producerea HS – forme parentale (HS mamă; HS tată) pe bază de CMS și RF –
SĂMÂNȚĂ BAZĂ (B)
C. PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ HIBRIDĂ CERTIFICATĂ DIN HS, HD ȘI HT CU FORMA
MATERNA CMS ȘI FORMA PATERNĂ RF – (C)
Producerea de sămânţă hibridă la porumb pe bază de androsterilitate şi restaurare a
fertilităţii polenului se realizează la HS forme parentale, la HS, HD și HT comerciali
după următoarele formule:
HIBRIZI SIMPLI – FORME PARENTALE:
(Acms x Bnr) – HS mamă (steril); (Crf x Drf) – HS tată restaurator de fertilitate.
HIBRIZI COMERCIALI
Hibrid simplu fertil (HS): (Acms x Brf);
Hibrid dublu fertil (HD): (Acms x Bnr) x (Crf x Drf);
Hibrid triliniar fertil (HT): (Acms x Bnr) x Crf;
Liniile implicate în producerea seminței hibride de porumb
pe baza de androsterilitate citoplasmatică sunt:
 Acms – linia androsterilă - se folosește ca formă mamă în
realizarea hibrizilor;
 ANR sau AF - analogul fertil - se folosește ca polenizator al
liniei androsterile Acms pentru înmulțirea acesteia;
 BNR - linia fertilă dar nerestauratoare de fertilitate – se
folosește ca formă tată pentru crearea HS androsterili
utilizați apoi ca formă mamă pentru obținerea HD sau HT;
 CRF și DRF - linii restauratoare de fertilitate – se folosesc ca
formă tată pentru obținerea de hibrizi comerciali fertili.
 Androsterilitatea citoplasmatică este determinată de factorii citoplasmatici,
care se comportă dominant.
Acest fenomen condiţionat genetic, prezintă un deosebit interes pentru obţinerea
de sămânţă hibridă, deoarece se evită operaţiunea de castrare a plantelor de pe
rândurile mamă, care necesită un volum mare de muncă.
În literatura de specialitate sunt citate peste 100 de tipuri de androsterilitate,

care au fost descoperite în diferite provenienţe de porumb din zone ecologice
foarte deosebite cum ar fi: Brazilia, Italia, Mexic, România, Turcia, S.U.A.,Polonia.
Tipurile de androsterilitate citoplasmatică sunt clasificate astfel:
- grupul T (androsterilitate de tip „Texas”), cu surse de androsterilitate relativ

stabile, dar toate susceptibile la rasa T de Helminthosporium maydis;
- grupul C, care include sursele El Salvador (ES) şi Sursa Parana (PR) din Brazilia;
- grupul S, cel mai divers în privinţa stabilităţii androsterilităţii în diferite
condiţii şi a felului cum reacţionează genele de restaurare a fertilităţii
Androsterilitatea de tip T a fost exploatată extensiv de amelioratori în

producerea de sămânţă hibridă F1, deoarece asigura eliminarea autofecundării
plantelor din genitorul utilizat ca linie maternă în câmpurile de hibridare
controlate.
Sterilitatea masculină citoplasmatică de tip T, a fost utilizată atât în scopuri

comerciale, cât şi în cercetări genetice, iar celelalte tipuri: C şi S au fost
folosite pe scară mai redusă.
ETAPE
A. PRODUCEREA SEMINȚEI AMELIORATORULUI- SA, PB
1. Alegerea plantelor tipice și testarea LC nerestauratoare de fertilitate

(NR) și a celor restauratoare de fertilitate (RF) cu liniile partenere
androsterile (CSM);
2. Controlul hibrizilor în urma testărilor liniilor NR, RF;
3. Menținerea purității genetice și înmulțirea sub izolator a LC – CMS, LC-NR
și LC-RF; (SA – SĂMÂNȚA AMELIORATORULUI)
4. Înmulțirea pe descendențe a LC-CMS, LC-NR și LC-RF;(PB I)
Înmulțirea izolată în spațiu a LC-CMS, LC-NR și LC-RF;(PB II)
B. PRODUCEREA SEMINȚEI BAZĂ
Producerea HS – forme parentale (HS mamă; HS tată) pe bază de CMS și RF –
SĂMÂNȚĂ BAZĂ (B)
C. PRODUCEREA SEMINȚEI HIBRIDĂ CERTIFICATĂ DIN HS, HD ȘI HT CU

FORMA MATERNA CMS ȘI FORMA PATERNĂ RF – (C)
Schema de producere a seminţei
hibride de porumb cu forma
maternă androsterilă (CMS)
şi cu forma paternă
restauratoare de fertilitate
a polenului (Rf)
1. ALEGEREA PLANTELOR TIPICE ŞI TESTAREA LINIILOR CMS, NR ŞI RF
Semănat – sămânță din sursa amelioratorului (CMS, NR ŞI RF).
Lucrări
I. Observații
se fac observații cu privire la uniformitatea plantelor, eliminându-se palntele netipice;
în timpul înfloritului se efectuează un control asupra ficărui panicul în parte:
 la LC-CMS se verifică dacă toate paniculele sunt androsterile,
 iar la LC- NR și LC-RF se verifică dacă paniculele sunt androfertile, eliminându-se
plantele cu panicule necorespunzătoare.
II. Hibridare de verificare
- se execută testări (încrucișări) : Acms x Bnr - pentru a verifica dacă linia Bnr nu
restaurează fertilitatea liniei Acms și Acms x Crf; Acms x Drf – pentru a verifica
dacă liniile Crf și Drf restaurează complet fertilitatea liniei Acms;
- concomitent cu testarea, se autopolenizează plantele aparținând liniilor Bnr,
Crf, Drf, iar linia Acms se polenizează cu analogul fertil (Anr) după metoda plantă
cu plantă. Plantele polenizate se numerotează și se recoltează individual.
2. CONTROLUL HIBRIZILOR OBŢINUŢI ÎN URMA
TESTĂRII CU LINIA Acms
În câmpul de control se folosește pentru semănat sămânța provenită de la

știuleții rezultați din hibridarea de verificare.
Metoda de semănat – un știulete pe un rând.
Descendențele care au avut forma paternă nerestauratoare (Bnr) trebuie să fie
androsterile, iar cele cu liniile paterne restauratoare (CRF și DRF) trebuie să fie
androfertile, descendențele necorespunzătoare fiind eliminate.
Se vor reține și înmulți numai știuleții plantelor care au dat rezultate
corespunzătoare în urma testărilor, ei reprezentând sursa de semințe pentru
multiplicările ulterioare.
3. MENŢINEREA PURITĂŢII GENETICE ŞI ÎNMULŢIREA
SUB IZOLATOR (ISI) A LINIILOR CMS ,NR, RF
Semănat – sămânța de la știuleții reținuți în urma testării liniilor Anr, Crf, Drf cu
Acms = obținută în câmpul anterior.
Metoda de semănat - un știulete pe un rând
Linia Acms se seamănă în rânduri egale cu linia analog fertilă Anr, alternând cele
două forme pentru a ușura polenizarea, care se face după metoda rând cu rând
(descendența știuletelui 1 de la Acms se polenizează cu descendența știuletelui 1
de la Anr).
Liniile Bnr, Crf și Drf se autopolenizează.
Lucrări:
-purificarea biologică;
- controlul fiecărui panicul în parte pentru a verifica dacă liniile Acms au toate
paniculele androsterile, eliminându-se descendențele cu panicule androfertile
împreună cu perechea analog fertilă Anr;
- la LC cu citoplasmă C și S se impune un control prelungit cu 5-10 zile după
apariția stigmatelor pentru a verifica dacă apare fenomenul de late break (apariția
întârziată a anterelor) și dacă anterele care apar eliberează polen sau nu.
- la LC – NR și Rf se urmărește androfertilitatea paniculelor și se elimină
descendențele parțial fertile sau androsterile, daca apar.
Recoltarea se face pe fiecare rând separat. După analiza tipicității și a sănătății,
știuleții se batozează pe descendențe. Sămânța obținută în acest câmp reprezintă
sămânța amelioratorului pentru liniile CMS, NR ȘI RF.
4. CÂMPUL DE ÎNMULŢIRE IZOLAT ÎN SPAŢIU - PB
Se folosește sămânța obținută în câmpul anterior, asigurându-se spațiul de

izolare de min. 400 m față de alte loturi de porumb.
Linia androsterilă se seamănă intercalat cu analogul fertil în benzi, la o
paritate de 4:2 (4 r. linia androsterilă : 2 r. linia analog fertilă) sau 2:1; 2:2;
4:4, în funcție de bogăția în polen a liniei analog fertilă.
Lucrări:
-purificări biologice;
- controlul androsterilității, în toată perioada înfloritului (și după înflorit 5-10
zile la LC cu citoplasmă C și S), pentru a identifica și elimina palntele
androfertile înainte ca acestea să elibereze polen. Androsterilitatea
paniculelor să fie maximă.
Recoltarea știuleților se face separat , formă androsterilă față de analogul
fertil, recoltându-se mai întâi analogul fertil.
5. PRODUCEREA DE HIBRIZI SIMPLI - FORME
PARENTALE
Organizarea lotului de hibridare simplă se face în funcție de tipul de hibrid care
trebuie să fie obținut.
Pentru HS forma mamă (pentru HD), ca linie mamă se utilizează linia
androsterilă, iar ca formă tată – o linie androfertilă nerestauratoare de
fertilitate. Forma mamă nu se castrează. Hibridul obținut este androsteril.
(Acms x Bnr) – HS mamă steril.
Pentru a obține HS formă tată (pentru HD) se vor încrucișa două LC
restauratoare de fertilitate. Linia mamă se va castra. Hibridul obținut este fertil
și restaurator de fertilitate.
Crf x Drf) – HS tată restaurator de fertilitate.
Pentru a obține un HS comercial ca formă mamă se folosește o linie androsterilă,
iar ca formă tată o linie restauratoare de fertilitate. Hibridul va fi androfertil.
(Acms x Brf) – hibrid fertil – sămânță C.
LOTUL DE HIBRIDARE DUBLĂ. Organizarea lotului de hibridare se va face utilizând

ca formă mamă un hibrid simplu androsteril, iar ca formă tată un hibrid simplu
restaurator de fertilitate.
Hibrid dublu fertil (HD): (Acms x Bnr) x (Crf x Drf)

CURS NR. 6 – 26.11.2022
PRODUCEREA SEMINŢEI HIBRIDE LA
FLOAREA -SOARELUI
MASTER – APPS - DISCIPLINA: Metodologia și tehnica de producere a

semințelor
INTRODUCERE
 România este a patra țară mare cultivatoare de floarea-soarelui la

nivel mondial cu o suprafață de cca. 1 milion de hectare în anul 2015
(ec.europa.eu/eurostat, 2015).
 Pe primele trei locuri sunt Rusia (6,5 milioane de hectare), Ucraina

(5,1 milioane de hectare) și Argentina (1,4 milioane de hectare).
 România este cel mai mare cultivator de floarea-soarelui din Uniunea

Europeană, fiind urmată de Bulgaria cu 0,7 milioane de hectare.
Țara noastră ocupă locul 5 mondial la producția de floarea-soarelui

(2018).
Topul celor mai mari 15 cultivatori de floarea-soarelui la
nivel mondial - 2015
Locul Tara Suprafața (mii hectare)
1 Rusia 6.500
2 Ucraina 5.100
3 Argentina 1.400
4 Romania 1.020
5 China 920
6 Bulgaria 790
7 Spania 745
8 Ungaria 720
9 Statele Unite 720
10 Kazakstan 675
11 Africa de Sud 615
12 Franta 614
13 Burma 540
14 India 500
15 Turcia 490
Sursa datelor brute: USDA - decembrie, Eurostat
Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România
(http://www.madr.ro/culturi-de-camp/plante-tehnice/floarea-soarelui)
Specificare UM 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Suprafaţa mii ha 813,9 766,1 790,8 995,0 1067,0 1074,6 1001,0 1000,0 1016
Producţie Kg/ha 1437 1433 1597 1798 1310 1993 2187 1758 1923
medie
Producţie mii to 1169,7 1098,0 1262,9 1789,3 1398,2 2142,1 2189,3 1758 1954
totală
Sursa: 2007 - 2015 - Date INS - Anuarul Statistic al României

2016 – Date INS – Producția vegetală la principalele culturi
Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în
România
(http://www.madr.ro/culturi-de-camp/plante-tehnice/floarea-soarelui)
Suprafaţa Producţie medie Producţie totală

Anul
ha Kg/ha to
2015 1.011.527 1.765 1.758.771
2016 1.039.823 1.955 2.032.340
2017 998.415 2.917 2.912.743
2018 1.006.994 3.041 3.062.690
2019 1.282.697 2.783 3.569.150
2020 1.170.372 1.883 2.204.312
II. PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ
La floarea soarelui se utilizează, în general, HS CREAŢI PE

BAZĂ DE ANDROSTERILITATE CITOPLASMATICĂ.
Aceasta presupune:
 obţinerea, menţinerea şi multiplicarea analogului
androsteril, analogului androfertil, a formei restauratoare de
fertilitate a polenului;
şi
obţinerea seminţei hibride.
 În timpul producerii şi multiplicării LINIILOR
CONSANGVINIZATE, trebuie să se respecte SPAŢIUL
MINIM DE IZOLARE de 2.500 m faţă de alte culturi de
floarea-soarelui şi 500 m în cazul LOTURILOR DE
HIBRIDARE.
 În prezent, atât în România, cât şi pe plan mondial se
utilizează hibrizi de floarea soarelui creaţi în cea mai mare
parte pe bază de ANDROSTERILITATE CITOPLAMATICA de
tip PEŢIOLARIS, tip ce s-a dovedit a fi deosebit de
EFICIENT ŞI DE STABIL.
 PRODUCEREA SEMINȚELOR HIBRIDE de floarea-soarelui începe
prin:
 asigurarea necesarului de sămânță din FORMELE PARENTALE

 și continuă cu organizarea loturilor de hibridare pentru
obținerea SEMINȚEI CERTIFICATE.
 Producerea seminţelor din formele parentale se face după o

SCHEMĂ DE MENŢINERE A PURITĂŢII GENETICE ce se
desfăşoară pe PARCURSUL A 5 ANI, în care lucrările de
AUTOFECUNDARE alternează cu lucrările de POLENIZARE SIB.
ETAPE ȘI CÂMPURI
I. Producerea seminţelor din formele parentale (Înmulțirea LC)
(menținerea purității genetice)
1. Câmpul de alegere a plantelor tipice;
2. Câmpul de control și înmulțire a descendențelor (lucrări de
autofecundare);
3. Câmpul de polenizare SIB (sămânța amelioratorului);
4. Câmpul de înmulțire sub izolator prin polenizarea pe grupe
(sămânța de PB I);
5. Câmpul de înmulţire prin polenizare liberă, izolat în spaţiu
(sămânţa de PB II).
II. Producerea seminței hibride – forme parentale (sămânța B)
III.Producerea HS și HT – sămânța certificată.
Schema producerii de
sămânţă hibridă la
floarea soarelui
În producerea de sămânță la floarea soarelui se aplică o
tehnologie specială prin care se asigură: condiţiile cele mai
bune de răsărire şi creştere a plantelor, iar în cursul
perioadei de vegetaţie, cultura se menţine curată de
buruieni şi se aplică lucrări speciale de purificare biologică
şi polenizări suplimentare.
Primele 5 verigi ale schemei de menţinere a formelor

parentale se execută în câmpul de menţinere din cadrul
instituției care a creat L.C. şi se înmulţesc controlat,
efectuând izolări pe fiecare plantă şi polenizare controlată
(manuală).
Linii consangvinizate utilizate în producerea de sămânță la floarea
soarelui
1. Linia mamă cu androsterilitate citoplasmatică (Acms)

2. Linia mamă androfertilă menţinătoare de sterilitate (Anr) (analog
fertil)
3. Linia tată androfertilă restauratoare de fertilitate (CRf)
4. Linia tată androfertilă nerestauratoare de fertilitate (Bnr)
Formule de obținere a hibrizilor de floarea-soarelui
Acms x Bnr = HS – hibrid simplu mamă steril

(Acms x Bnr)xCRf = HT – hibrid triliniar comercial
Acms x CRf = HS – hibrid fertil comercial
I. Producerea seminţelor din formele parentale
1. Câmpul de alegere a plantelor tipice

și testarea LC
 Linia ANDROSTERILĂ se va poleniza cu polen de la
ANALOGUL FERTIL după principiul plantă cu plantă.
Pentru aceasta, fiecare plantă se va izola cu izolatoare
de tifon. La 2-3 zile de la deschiderea florilor ligulate se
va recolta polen de la analogul fertil și se vor poleniza
manual plantele liniei androsterile.
Polenizarea se va repeta de 2-3 ori. Plantele folosite la
aceste polenizări vor fi alese dintre cele mai viguroase
și tipice liniei. Din fiecare formă se va lucra cu cca. 100
PLANTE.
LINIILE ANDROFERTILE se înmulțesc prin AUTOPOLENIZARE.
Pentru aceasta, se aleg plante tipice care se izolează cu
izolatoare de tifon, iar în perioada înfloritului florile tubulare
se tamponează cu vată pentru a se realiza autopolenizare.
LINIILE RESTAURATOARE DE FERTILITATE se testează pentru a

verifica capacitatea de restaurare a fertilității polenului. În
acest sens, odată cu autopolenizarea, cu o parte din polen se
fac încrucișări cu plantele androsterile, dupa modelul plantă
cu plantă. La fel se procedează și cu LINIILE FERTILE NORMALE,
la care se testează capacitatea de nerestaurare a fertilității
polenului
2. Câmpul de control și înmulțire a descendențelor
(autofecundare)
În câmpul de control se studiază hibrizii rezultați din testările

(hibridările) liniilor androfertile normale și a liniilor restauratoare
de fertilitate.
Sămânța hibridă a fiecărei plante testate se va semăna pe câte un
rând și se va verifica fertilitatea polenului.
Descendențele rezultate din încrucișarea liniei androsterile cu linia
restauratoare de fertilitate trebuie să fie androfertile, iar
descendențele rezultate din încrucișarea liniei androsterile cu linia
normală trebuie să fie androsterile.
Descendențele corespunzătoare se autofecundează.
3. CÂMPUL DE POLENIZARE SIB
LINIA ANDROSTERILĂ se va poleniza cu polen de la ANALOGUL
FERTIL după principiul plantă cu plantă în condiții de izolare a fiecărei
plante cu izolatoare de tifon.
În cazul LINIILOR ANDROFERTILE se va folosi SĂMÂNȚA
AUTOPOLENIZATĂ rămasă după selecția făcută pe baza rezultatelor
din câmpul de control.
De la fiecare LINIE AUTOPOLENIZATĂ, se va semăna câte un rând cu
25 de plante. JUMĂTATE DIN PLANTELE fiecărei descendențe se vor
izola cu izolatoare de TIFON și se vor CASTRA MANUAL, iar
CEALALTĂ JUMĂTATE se va izola cu IZOLATOARE DE HÂRTIE pentru
a putea fi recoltat polenul cu care se vor poleniza florile castrate.
Descendențele care prezintă plante netipice se vor elimina.
Sămânța se va recolta numai de la PLANTELE CASTRATE ȘI
POLENIZATE manual, păstrându-se separat pe descendențe.
4. Câmpul de înmulţire sub izolator prin polenizare
pe grupe
Din LINIA ANDROSTERILĂ se va semăna câte o parcelă pentru
fiecare descendenţă. POLENIZAREA se face cu AMESTEC DE
POLEN de la plantele ANALOG FERTILE.
SĂMÂNȚA FIECĂREI DESCENDENȚE se va SEMĂNA PE O
PARCELĂ cuprinzând 100-300 de plante, aceasta reprezentând O
GRUPĂ.
Descendențele netipice se vor elimina. În cadrul celor tipice,
plantele se vor izola cu izolatoare de tifon.
POLENIZAREA SE VA FACE CU AMESTEC DE POLEN, folosind
același tampon la toate plantele din cadrul grupei.
Recoltarea se face prin amestecul descendențelor tipice.
5. Înmulţirea formelor parentale de floarea-soarelui în spaţii izolate
Liniile Acms se înmulțesc izolat în spațiu la distanța de min. 2500
m față de alte culturi de fl.s, prin însămânțarea alternativă a celor
2 forme, la paritatea 4 rânduri A (linia androsterilă) la 2 rânduri B
(linia analog fertilă).
Dacă nu se poate asigura spațiul de izolare de minim 2500 m, se
va asigura o izolare în timp – prin semănatul la 45 de zile de la
rasăritul loturilor de fl.s. învecinate și o izolare minimă în spațiu
de 1000 m.
Lucrări:
- până la înflorit - purificarea biologică;
- în timpul înfloritului – eliminarea pl. androfertile din cadrul liniei
Acms, înainte ca aceasta să emită polen
- înmulțirea liniilor Rf se realizează prin alternarea autofecundării
cu polenizarea SIB
Lotul de hibridare simplă (Sămânța B)
Liniile parentale se vor semăna intercalat. Pentru a obține HS
forme mamă pentru hibrizii triliniari, ca genitor matern se va
folosi o linie androsterilă, iar ca genitor patern o linie androfertilă
normală.
În loturile de hibridare principalele lucrări sunt : purificarea
biologică și controlul fertilității polenului la forma mamă.
Paritatea formelor parentale este de 3:1 sau 2:1
HS mamă steril:
ACMS X Bnr = HS
SĂMÂNȚA CERTIFICATĂ - HS, HT
Pentru obținerea unui HS comercial fertil, linia mamă androsterilă

se va încrucișa cu o linie tată restauratoare de fertilitate
HS comercial:
ACMS X CRf = HS fertil
Pentru obținerea unui hibrid triliniar ca formă mamă se folosește

un hibrid simplu androsteril iar ca formă tată o linie
consangviniztă restauratoare de fertilitate.
(ACMS X BNR) x CRf = HT fertil
Particularități tehnologice în loturile de hibridare
la floarea soarelui
Semănatul în loturile de hibridare se face intercalat, paritățile între

formele parentale fiind în funcție de hibrid.
Paritățile practicate la hibrizii românești sunt de 18 rânduri mamă

la 6 rănduri tată (3:1).
În cazul unor hibrizi la care există diferențe de precocitate între

cele două forme parentale se practică semănatul decalat. Aceasta
permite și prelungirea perioadei de înflorit la forma mamă.
Lucrarea specială este PURIFICARE BIOLOGICĂ. Lucrarea se face
prin cel puțin trei treceri, eliminându-se plantele netipice și
bolnave.
Se recomandă scoaterea plantelor bolnave din lan pentru ca
agenții patogeni să nu se extindă. Lucrarea trebuie încheiată
înainte de înflorit.
POLENIZAREA SUPLIMENTARĂ – este măsură prin care se
mărește procentul florilor fecundate. Aceasta se face prin
asigurarea loturilor de hibridare cu 2-4 familii de albine pentru
fiecare hectar. Stupii se așează pe marginile lanului la începutul
înfloritului.
RECOLTAREA FORMELOR MAMĂ pe care se obține sămânța

hibridă se face numai după scoaterea din lan a plantelor de pe
rândurile tată.
BIBLIOGRAFIE
Bucureşti.
SIN GHEORGHE,
DANIEL 2002.
STANCIU, MARIA Tehnologii
STANCIU, moderne
2007. pentru
CERCETĂRI culturaPRODUCEREA
PRIVIND plantelor
DE SEMINŢE
de câmp. Ceres, Bucureşti. AN. I.N.C.D.A. FUNDULEA, VOL. LXXV,
LA FLOAREA-SOARELUI.
Editura
2007, VOLUM JUBILIAR
www.amsem.ro
VRÂNCEANU,
www.madr.ro2000. FLOAREA-SOARELUI HIBRIDĂ. Editura Ceres. ALEXANDRU
VIOREL
CURS NR. 7 - 16.12.2022
CONTROLUL ŞI CERTIFICAREA
CULTURILOR
SEMINCERE DE PORUMB
DISCIPLINA: Metodologia și tehnica de producere a

semințelor
MASTERAT – SPECIALIZAREA – AMELIORAREA
PLANTELOR ŞI PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ
CATEGORII BIOLOGICE
Se supun controlului şi certificării următoarele

categorii biologice:
- sămânţa de Prebază: linii consangvinizate care
vor intra în componenţa hibrizilor simpli forme parentale
(câmp de înmulţire a LC izolat în spaţiu);
- sămânţa de Bază: linii consangvinizate care intră
în componenţa hibrizilor simpli forme parentale (pentru
hibrizi dubli şi hibrizi triliniari comerciali – câmp de
producere în 2 loturi separate a HS mamă și HS tată);
- sămânţa Certificată: (generaţia I) HS, HD, HT
CONTROLUL CULTURILOR SEMINCERE
La controlul culturilor semincere de porumb se procedează
diferenţiat pentru linii consangvinizate din câmpul de
înmulţire izolat în spaţiu, loturile de hibridare simplă pentru
producerea de forme parentale, loturi de hibridare pentru
generaţia I (F1) a hibrizilor simpli, dubli şi triliniari.
I. LINII CONSANGVINIZATE - PB
1. OBIECTIVE DE CONTROL
a) La amplasare se verifică dacă producătorul a respectat
rotaţia, distanţele de izolare, existenţa actului de
garantare a autenticităţii pentru seminţele folosite.
b) Înainte de înflorire se efectuează minimum trei
controale pentru a se verifica dacă producătorul a
eliminat în totalitate plantele care nu corespund tipului
descris.
c) În perioada înfloritului, în cazul liniilor
consangvinizate androsterile se fac minimum trei
controale, verificându-se dacă producătorul a eliminat în
întregime şi la timp plantele androfertile.
d) La începutul maturităţii depline - inspectorul
aprobator verifică puritatea varietală (la nivel fenotipic) a
liniei consangvinizate prin analiza a 1500 de ştiuleţi luaţi la
întâmplare din 10-15 puncte ale lanului pentru suprafeţe ce
nu depăşesc 5 ha.
În cazul suprafeţelor mai mari, se vor analiza câte 100 de
ştiuleţi pentru fiecare hectar în plus.
Puritatea biologică (%)=Tt X 100/ Tt +Tn;
Tt –tulpini tipice;
Tn-tulpini netipice
2. CONDIŢII DE APROBARE ÎN CÂMP
Condiţii de aprobare în câmp la linii consangvinizate
Unitatea de control - maximum 50 ha
Rotaţia după aceeaşi specie - minimum 2 ani
Distanţa de izolare - minimum 400 m
Distanţa de izolare la liniile înmulţite în goluri de pădure - 50 m
minimum
Organisme dăunătoare de carantină lipsă
Ştiuleţi netipici - maximum 0,1%
Ştiuleţi cu peste 20% boabe atacate de Fusarium spp. – 5%
maximum
Ştiuleţi atacaţi de Nigrospora oryzae – maximum 5%
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate – maximum 5%
Puritatea varietală - minimum 99,9%
Tulpini atacate (%)=Ta X 100/ Tt +Tn+Ta;
Tt –tulpini tipice; Tn-tulpini netipice; Ta-tulpini atacate de agenţi patogeni
Actul de control în câmp se eliberează după verificarea sortării

ştiuleţilor la menţinător.
II. LOTURI DE HIBRIDARE SIMPLĂ PENTRU PRODUCEREA
DE FORME PARENTALE
a) La amplasare se verifică dacă producătorul a respectat rotaţia,

distanţele de izolare şi are acte de provenienţă a seminţei.
b) Începând cu faza de 4-6 frunze se controlează în minimum trei
etape dacă producătorul a făcut corect purificarea biologică, a eliminat
plantele netipice liniei şi pe cele heterozigote precum şi dacă a eliminat
copilii de la forma mamă.
c) În perioada înfloritului se efectuează minimum patru controale din
care primul la apariţia mătăsii la primele plante materne, iar ultimul
când stigmatele nu mai sunt receptive. Cu ocazia acestor controale se
verifică dacă producătorul a efectuat corect castrarea, notându-se de
fiecare dată numărul plantelor mamă necastrate sau castrate incorect.
În timpul înfloritului, plantele mamă necastrate nu pot depăşi 0,5% la
un control sau 1% la toate controalele, începând de la o mătăsire de
5%.
În cazul loturilor de hibridare simplă pe bază de
androsterilitate se vor efectua minimum 3 controale în timpul
apariţiei paniculelor liniei mamă pentru verificarea androsterilităţii.
Plantele androfertile se vor elimina de producător înaintea emiterii
polenului.
Numărul de puncte în care se examinează plantele se stabileşte de
către inspectorul aprobator, calculându-se minimum un punct pentru
5 ha.
În fiecare punct se examinează minimum 100 de plante mamă şi
minimum 100 de plante tată, (câte 50 pe două rânduri).
d) La maturitate se determină tipicitatea ştiuleţilor după

desfacerea pănuşilor la un număr de plante dispuse în minimum 10
puncte alese la întâmplare, pentru a avea în total 1000 de plante tată
și 200 de plante mamă. La cele 1000 plante tată se admite un știulete
netipic;
2. CONDIŢII DE APROBARE ÎN CÂMP
Se aprobă culturile dacă s-au realizat prevederile de mai sus şi normele
următoare:
Puritatea varietală la sămânţa de Bază, loturi de hibridare simplă - forme
parentale este:
- forma mamă 99,9%
- forma tată 99,9%
Condiţiile de aprobare în câmp la loturile de hibridare simplă -
forme parentale
Distanţa de izolare - minimum 400 m
Ştiuleţi netipici forma mamă - maximum 0,1%
Ştiuleţi cu peste 20% boabe atacate de Fusarium spp. – maximum 5%
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate - maximum 5%
Actul de control în câmp se eliberează după verificarea sortării ştiuleţilor
la producător.
III. LOTURI PENTRU PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ
HIBRIDĂ PENTRU PRODUCŢIE (HS; HT; HD)
SĂMÂNŢĂ CERTIFICATĂ
a) La amplasare se verifică dacă producătorul a respectat
rotaţia, distanţele de izolare şi are acte de provenienţă a
seminţei.
b) Înaintea începerii înfloritului se controlează dacă
producătorul a asigurat starea de întreţinere a culturii,
tipicitatea plantelor la ambele forme parentale şi eliminarea
copililor pe rândurile mamă.
c) În perioada înfloritului inspectorul aprobator execută cel
puţin 4 controale, primul la apariţia mătăsii la plantele mamă, iar
ultimul în faza de uscare a mătăsii.
Se verifică dacă producătorul a efectuat corect castrarea şi
se efectuează controlul androsterilităţii, notându-se numărul
plantelor mamă necastrate, castrate incorect sau androfertile şi se
raportează procentual la total plante numărate.
Se notează, de asemenea, abaterile morfologice
constatate pe rândurile formei tată (culoarea anterelor,
culoarea mătăsii când stigmatele au 2-4 cm etc.)
Numărul minim de puncte în care se examinează
plantele se stabileşte de către inspectorul aprobator,
calculându-se câte un punct la fiecare 5 ha.
În fiecare punct se examinează 100 de plante mamă şi
100 de plante tată (câte 50 pe două rânduri).
Procentul de panicule înflorite şi necastrate la forma
mamă sau de copili trebuie să fie sub 1% la H.S. şi max. 2% la
H.D. începând de la o mătăsire de 5%.
2.CONDIŢII DE APROBARE ÎN CÂMP
Se aprobă culturile şi sămânţa dacă au fost îndeplinite prevederile
anterioare precum şi normele următoare:
Puritatea varietală la sămânţa Certificată (loturi de hibridare) este:
- forma mamă 99,8%
- forma tată 99,8%
Condiţiile de aprobare în câmp la loturile de

hibridare (HS, HT, HD) pentru sămânţă Certificată

Distanţa de izolare - pentru HD și HT 200 m
pentru HS 300 m
Ştiuleţi netipici – maximum 0,2%
Ştiuleţi cu peste 20% boabe atacate de Fusarium spp. – maximum 5%
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate - maximum 5%
Recoltarea se efectuază sub directa responsabilitate a
producătorului.
Se recoltează mai întâi forma tată - sămânța este livrată la
consum și apoi se recoltează forma mamă – sămânța se
folosește în procesul de producere a semințelor (PB, B, C).
Condiții tehnice de calitate a seminței de
porumb
Puritatea fizica minimă (% din greutate) 98

Germinația minimă (% din seminte pure) 90
Continutul maxim în număr de semințe de alte specii de plante în proba
de analiză
- Alte specii de plante 0

CURS NR.1 - 18.11.2022 Scopul Şi Sarcinile Producerii de Semințe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS NR.1 - 18.11.2022 Scopul Şi Sarcinile Producerii de Semințe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS NR.1 – 18.11.

SCOPUL ŞI SARCINILE PRODUCERII DE

DISCIPLINA: Metodologia și tehnica de producere a semințelor

1. Consideraţii generale privind producerea de semințe

2. Asigurarea seminţelor de calitate

⧫Producerea de semințe este strâns legată de ameliorarea plantelor, fiind

Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care

Producerea de sămânţă la nivel naţional se realizează într-un cadru organizat şi

Legea nr. 266/2002 – privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea

Ordinul MADR nr. 149/2010 - privind comercializarea seminţelor de cereale.

Ordinul MADR nr. 150/2010 - privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase și

PLANTE FURAJERE în 155/2010. Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale

⧫ Producerea, prelucrarea și comercializarea semințelor și materialului săditor

CENTRE DE TESTARE ISTIS - 24

În pre şi postcontrol se verifică dacă în cursul multiplicării soiurile şi-au păstrat

2.1. Obiectivele procesului de producere a seminţelor

a) Menţinerea tipicităţii sau menţinerea structurii genetice şi biologice

b) Producerea de seminţe cu indici ridicaţi ai purităţii varietale, valorii

c) Asigurarea necesarului anual de seminţe de calitate, atât pe soiuri şi

În acest scop se organizează câmpuri de selecție conservativă în

Soiul pentru a fi omologat trebuie să prezinte trei

 Să păstreze cele trei caracteristici: distinctibilitatea, omogenitatea şi

 Pentru a se rezolva acest deziderat, înmulţirea soiurilor şi a formelor

În acest scop există o permanentă colaborare între Ministerul

BURLOI, GH, VALENTINA GHEORGHE, 2001. Ameliorarea

www.euroseeds.org – European Seed Association

BAZELE GENETICE ALE PRODUCERII DE

DISCIPLINA: Metodologia și tehnica de producere a semințelor

1. selecţie în masă negativă – eliminarea din cadrul unui soi

2. Bazele genetice ale obţinerii seminţei hibride.

Fiecare populaţie se caracterizează printr-o anumită structură genetică ce

 Pentru ca valoarea unui soi să rămână la nivelul la care a

 Aceste cauze pot fi grupate în: cauze de natură biologică

Acţiunea sa se face simţită după mai multe generaţii, fiind

1. Asigurarea unei tehnologii corespunzătoare şi producerea

2. Aplicarea unei selecţii artificiale de eliminare a biotipurilor

Unele dintre mutante (macromutaţiile) se autoelimină prin

Migraţia se datorează impurificărilor, care pot fi:

a) Impurificările biologice – se realizează prin intermediul polenului,

Aceste hibridări întâmplătoare pot modifica echilibrul genetic în mod

● folosirea unor maşini de semănat sau recoltat, precum şi a utilajelor

● depozitarea necorespunzătoare; se recomandă ca loturile de sămânţă

Acest fenomen apare ca o consecinţă a nerespectării

Dacă selecţia a început în primele generaţii segregante şi

Pe lângă faptul că în condiţii improprii de cultură acţionează

Factorii mai sus amintiţi au acţiune hotărâtoare în menţinerea

Valoarea hibrizilor depinde de alţi factori, comparativ cu soiurile.

BURLOI, GH, VALENTINA GHEORGHE, 2001. Ameliorarea

www.euroseeds.org – European Seed Association

PRODUCEREA SEMINŢELOR LA SPECIILE

DISCIPLINA: Metodologia și tehnica de producere a semințelor

ETAPELE ŞI VERIGILE PROCESULUI DE PRODUCERE

II. METODICA ŞI TEHNICA DE PRODUCERE A SEMINŢELOR LA

 ETAPELE ŞI VERIGILE PROCESULUI DE PRODUCERE A

 PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGICE ÎN PRODUCEREA DE

1. Câmpul de alegere a plantelor tipice;

Câmpul de alegere este veriga de început a procesului de

Sămânţa “prebază I”, produsă în anul anterior, se seamănă în

Câmpul de producere a seminţei din categoria biologică

La acest grup de culturi există două categorii de sămânţă:

Cantitatea de sămânţă din CI şi CII la cerealele păioase

 Tehnologia aplicată în loturile semincere este foarte asemănătoare cu cea

 Se supun controlului categoriile Prebază II, Bază şi Certificată I şi II.