Curs 9

RECEPŢIONAREA, CONDIŢIONAREA ŞI CONSERVAREA PRODUSELOR

AGRICOLE VEGETALE
Aspecte generale
După recoltare produsele agricole boabe sunt dirijate din câmp către
spaţiile de depozitare. Până în anul 1990, la nivel naţional a funcţionat un
sistem centralizat de preluare a tuturor produselor agricole la fondul central de
produse agricole al statului care dispunea de vaste reţele de depozite şi de
unităţi specializate care asigurau contractarea, preluarea, depozitarea,
curăţirea, sortarea, uscarea, tratarea, conservarea şi livrarea produselor
agricole, unități care aveau în subordine bazele de recepţie şi silozurile
răspândite pe întreg cuprinsul ţării, cu capacitatea de preluare şi depozitare a
întregii cantităţi de produse agricole boabe.
Modificările petrecute în societatea românească au afectat considerabil
acest sector, iar în prezent prin reorganizare au apărut unităţile specializate în
preluarea produselor agricole boabe la nivel judeţean, cunoscute sub
denumirea de Comcereal, Cerealcom, ANRS (Agenţia Naţională a Rezervelor
Statului), iar la nivel naţional o unitate specializată în exportul de produse
agricole boabe Agrium.
Deasemenea, au apărut unităţi specializate în intermedierea de produse
agricole, multe unităţi producătoare de produse agricole boabe şi-au construit
depozite proprii de diverse capacităţi, iar procesatorii dispun de capacităţi de
depozitare proprii care să le asigure un stoc de produse agricole pentru o
anumită perioadă.
Operaţiile de recepţionare a produselor agricole au un caracter sezonier
şi se desfăşoară cu intensitate maximă în perioadele care coincid cu campaniile
de recoltare.
În campania de vară se recepţionează: grâu, secară, triticale, orz,
orzoaică, mazăre, fasole, in, rapiţă, muştar şi se desfăşoară calendaristic de la
sfârşitul lunii iunie până în iulie – august în funcţie de zonă şi perioada de
maturitate şi recoltare a produselor.
În campania de toamnă se recepţionează floarea soarelui, năut, porumb,
soia, orez, ricin, sorg şi are durata mai mare datorită eşalonării maturităţii şi
recoltării.

Spaţiile special destinate depozitării produselor agricole s-au dezvoltat şi perfecţionat în paralel cu
dezvoltarea colectivităţilor umane şi cu creşterea cantităţii de produse agricole.

La început au fost construite la producătorii agricoli pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti. Pe

măsura apariţiei aglomerărilor urbane mai mari, s-a pus problema construirii unor spaţii, în care să fie
depozitate rezerve de produse agricole pentru o perioadă mai lungă de timp şi pentru situaţii
nefavorabile. Se poate vorbi de spaţii de depozitare improvizate, diferite constructiv de la o localitate la
alta, după cum există şi spaţii de depozitare tipizate. Inainte de 1990, în România, bazele de recepţie şi
silozurile au fost dotate cu spaţii de depozitare tipizate, construite pe bază de proiecte tip. După 1990,
produsele agricole au reînceput să fie depozitate la producători, aceştia fiind preocupaţi să înlocuiască
spaţiile vechi deteriorate sau distruse în timp cu o serie de improvizaţii.

Au început să apară depozite de dimensiuni mici, relativ bine construite, şi multe firme private care
dispun de mijloace financiare, care desfăşoară activităţi în producţia vegetală au început să construiască
depozite tipizate, metalice, de diverse capacităţi, după proiecte occidentale.

În România, unităţile specializate în recepţionarea, preluarea, condiţionarea şi conservarea produselor

agricole boabe sunt de regulă bazele de recepţie şi silozurile din reţeaua Romcereal, Comcereal, Agenţia
naţională a produselor agricole, Agroexport, dar şi unităţi specializate în procesarea produselor agricole
boabe (mori, fabrici de pâine, fabrici de alcool, fabrici de amidon, fabrici pentru nutreţuri combinate şi
fabrici de ulei).

Unităţile de preluare şi recepţionare sunt amplasate pe întreg teritoriul ţării şi în special în zonele
agricole specializate în produse cerealiere şi plante tehnice, astfel încât distanţele pentru transport să fie
cât mai reduse.

Silozurile sunt destinate condiţionării şi păstrării unor mari cantităţi de produse agricole boabe, fluxul
seminţelor în siloz se derulează pe verticală şi este complet mecanizat şi automatizat. Primele silozuri au
fost construite în România, în 1891, cu capacitatea de 25.000 t cu legătură la transportul rutier, feroviar
şi tunel tehnologic până la Dunăre, construite de Anghel Saligny la Brăila şi Galaţi. Între 1906 -–1909 au
fost construite trei silozuri la Constanţa cu capacitatea de 30.000 t.

După 1935 a început construcţia silozurilor regionale dispersate în zonele agricole, de regulă cu acces la
căile ferate, cu capacităţi de 5 – 6000 t, de construcţie germană (SUKA-SILOBAU), franţuzească (Froment
Clavier), sau românească (PCA). După 1962, au fost construite în ritm alert silozuri de mari capacităţi
30000 t, 44000 t şi 64000 t, care asigurau depozitarea produselor colectate la Fondul central al statului,
amplasate în marile zone agricole.

Fig. -Siloz pentru depozitarea produselor agricole boabe

Un siloz pentru păstrarea şi condiţionarea seminţelor cuprinde:

-zona de subsol, unde sunt montate instalaţiile de golire a celulelorşi de transport a seminţelor care se
livrează,

-baterii de celule prevăzute pe partea inferioară cu pâlnii de golire,iar la partea superioară cu planşeul
pe care sunt montate utilajele de umplere,

-turnul silozului sau casa maşinilor, cu elevatoare pentru urcareaproduselor, maşini de curăţire şi
instalaţii de predare la beneficiari a seminţelor,

-staţia de primire şi predare la vagoane de cale ferată,

-staţia de predare şi primire pentru autovehicule,

-instalaţii de uscare, care se pot monta în turnul silozului sau lângăbateriile de celule în exterior,

-instalaţii de deprăfuire a utilajelor şi spaţiilor de lucru,

- instalaţii pentru gazarea seminţelor infestate, - laborator pentru analiza calităţii seminţelor.

Produsele agricole boabe se păstrează în celule înalte, cel mai adesea de 30 m, cu diametrul în secţiune
de 6,3 – 16 m, iar unde fundaţia este rocă de calcar celulele au înălţimea 50 m. Secţiunea celulelor are
forma cerc, hexagon sau pătrat. Activitatea silozului de cereale se desfăşoară ţinând cont de toţi factorii
care contribuie la cea mai bună conservare a produselor şi toate procesele tehnologice sunt mecanizate,
iar la silozurile care păstrează şi condiţionează seminţe pentru semănat, procesele tehnologice sunt
automatizate.

În ultimii ani, au început să apară în ţara noastră spaţii de depozitare cu capacităţi mai mici constituite
din celule metalice din seria „unităţi de stocare” destinate depozitării produselor agricole boabe şi
echipate pentru desfăşurarea automată a procesului tehnologic. Capacitatea de depozitare a fiecărei
unităţi de stocare este cuprinsă între 20-25 mii m

Recepţionarea produselor agricole boabe

Recepţionarea unor cantităţi mari de produse agricole într-un timp
scurt, impune luarea din timp a unor măsuri organizatorice care să asigure
fluxul continuu al produselor.
Din câmp, aşa cum rezultă din procesul de recoltare, seminţele se
transportă cu diferite mijloace la centrele de preluare stabilite, cunoscute sub
denumirea de baze de recepţionare. Aceste centre sunt situate în apropierea
căilor ferate şi rutiere, în porturi şi în incinta unităţilor de prelucrare şi sunt
dotate cu spaţii de depozitare, utilaje pentru condiţionare, mijloace de
automatizare, bascule pentru cântărire şi laboratoare pentru analize de calitate.
Din mijloacele de transport (autocamioane, remorci, vagoane) care
aduc seminţele de la producător, în cea mai mare parte, direct din câmp, după
recepţionarea cantitativă rezultată în urma cântăririi, se recoltează probe
pentru analize de laborator în scopul recepţionării calitative a produselor
recepţionate. Probele de seminţe se supun unor analize fizice, unele obligatorii
pentru toate speciile, altele specifice pentru anumite destinaţii.
 Dintre analizele obligatorii menţionăm: examenul organoleptic, masa
hectolitrică (grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, ovăz, orez şi floarea soarelui),
conţinutul de impurităţi, corpuri străine şi natura acestora, umiditatea
seminţelor şi starea sanitară (prezenţa dăunătorilor şi a agenţilor fitopatogeni).
Analizele specifice sunt: boabe îmbrăcate în palee (la grâu),
uniformitatea (la orz şi orzoaică pentru bere), procentul de boabe galbene (la
orez), soiul (la grâul pentru panificaţie, orzoaica pentru bere şi fasole), boabe
atacate de ploşniţa grâului şi sticlozitatea (la grâu).
Pe durata efectuării analizelor de calitate în laborator se acordă atenţie
punerii în evidenţă a seminţelor cu defecte în funcţie de destinaţia fiecărui
produs recepţionat.
După luarea probelor şi efectuarea analizelor se stabileşte dacă
produsele corespund normelor tehnice de recepţionare, se înregistrează
rezultatele şi se întocmesc documentele calitative (buletine de analiză) care
servesc pentru stabilirea cantităţii nete recepţionate de la producător prin
raportare la parametrii prevăzuţi de standardele în vigoare. După efectuarea
analizelor calitative mijloacele de transport sunt dirijate către buncăre
(elevatoare) pentru descărcare.
Cântărirea seminţelor trebuie să se determine cu exactitate, fiind foarte
importantă pentru cel care recepţionează cât şi pentru cel care livrează.
Fiecare mijloc de transport este însoţit de foaia de transport emisă de
producătorul agricol în care se înscrie cantitatea în kilograme sau tone a
seminţelor cântărite pe cântarul propriu, iar baza de recepţie este obligată să
confirme primirea şi cantitatea de produs rezultată din cântărirea proprie.
Pe baza rezultatelor analizelor de calitate unitatea recepţioneră va
stabili fluxul la care sunt supuse seminţele, pentru a se păstra fără să fie
alterate caracteristicile de industrializare, schimb comercial sau capacitatea de
germinaţie, în funcţie de destinaţie.
O atenţie deosebită la recepţionare se acordă infestării cu dăunători.
Nu se recepţionează loturile de produse agricole boabe infestate cu
dăunători vii, indiferent de gradul de infestare.
Compartimentarea şi depozitarea produselor agricole
Compartimentarea produselor agricole constă în repartizarea loturilor
de seminţe în depozite, după anumite criterii calitative din care trebuie
menţionat: tipul produsului, umiditatea, impurităţile şi corpurile străine, masa
hectolitrică, starea sanitară, alte caracteristici calitative şi tipul depozitului.
Criterii pentru compartimentarea produselor
Compartimentarea pe specii
Încă de la recepţionare, depozitarea fiecărei specii se face separat,
evitând amestecul mecanic între specii, care diminuează calitatea loturilor
deoarece în majoritatea cazurilor seminţele de alte plante de cultură prezente
într-un lot de seminţe sunt considerate corpuri străine (cu excepţia grâului în
secara de consum şi a orzoaicei în orz).
 Prezenţa seminţelor de alte plante de cultură care nu pot fi separate prin
utilajele de curăţire şi sortare declasează loturile impurificate către destinaţii
cu eficienţă economică mai redusă. Î
În cadrul fiecărei specii, compartimentarea se face în funcţie de
destinaţia pentru sămânţă sau pentru consum.
Partidele de sămânţă recepţionate cu act de recunoaştere în câmp se
depozitează pe specii, soiuri, categorie biologică, loturile de aceeaşi
provenienţă având la bază acelaşi act de recunoaştere şi caracteristici calitative
asemănătoare.
Produsele pentru consum se compartimentează pe destinaţii (consum
alimentar, furajer, industrial, export etc.), în funcţie de caracteristicile
calitative şi condiţiile tehnice de livrare la fiecare destinaţie. În cadrul acestei
compartimentări, produsele se grupează în:
-corespunzătoare STAS;
-necorespunzătoare STAS.
Produsele necorespunzătoare STAS, se depozitează pe grupe calitative
de umiditate, corpuri străine, masă hectolitrică, astfel ca prin diverse
intervenţii să poată fi trecute la o categorie calitativă superioară, de exemplu:
condiţionarea orzului pentru a trece de la categoria furaj la materia primă
pentru fabricarea berii.

Compartimentarea în funcţie de umiditate

Produsele agricole boabe se depozitează pe grupe, separat cele cu
umiditate scăzută care nu necesită uscare faţă de cele cu umiditate mai
ridicată.
Compartimentarea pe grupe de umiditate se face în funcţie de
umiditatea lotului la recepţionare, umiditatea finală la care va fi livrat sau
depozitat produsul fără pericol de depreciere, extracţia maximă de umiditate
care se poate face la o trecere a produsului prin uscător şi numărul de treceri
pentru uscare. Amestecul produselor de diverse umidităţi produce dificultăţi în
procesul de uscare, conservare şi prelucrare industrială a produselor agricole
boabe.

Compartimentarea în funcţie de conţinutul de impurităţi

Repartizarea produselor în depozite în funcţie de conţinutul de
impurităţi se face în funcţie de procentul şi componentele impurităţilor, de
felul şi numărul intervenţiilor care trebuie efectuate pentru eliminarea
impurităţilor şi corpurilor străine. Având în vedere că în cursul depozitării în
majoritatea cazurilor se efectuează precurăţirea prin utilaje de curăţire brută,
intercalate în fluxul de transport al produselor spre locul de depozitare, iar prin
această operaţiune se reduce în mare măsură procentul de impurităţi grosiere,
uşoare şi mărunte (uşor separabile), repartizarea produselor agricole boabe în
depozit se face după precurăţire. Compartimentarea pe criteriul purităţii se
face în funcţie de lucrările de curăţire şi sortare necesare pentru eliminarea
unor componente de corpuri străine, felul instalaţiilor de curăţire şi fluxul
tehnologic de manipulare şi transport folosite pentru curăţirea produselor.

Compartimentarea în funcţie de masa hectolitrică

Masa hectolitrică fiind influenţată în mare măsură de conţinutul de
umiditate şi corpuri străine, constituie un criteriu secundar în
compartimentarea loturilor de produse. Prin lucrările de curăţire şi uscare a
masei de seminţe, masa hectolitrică creşte substanţial şi modifică grupa de
încadrare a lotului.
Pentru produsele la care masa hectolitrică are importanţă în procesul de
prelucrare industrială, de exemplu grâul pentru panificaţie minim 72 kg/hl şi
pentru paste făinoase minim 75 kg/hl, este necesar să se facă o
compartimentare riguroasă în funcţie de acest indice calitativ, luând în
considerare valoarea masei hectolitrice la care va ajunge produsul după
curăţire şi uscare. Nu se ia în consideraţie compartimentarea produselor pentru
care standardele de livrare nu cuprind masa hectolitrică şi nici la floarea
soarelui şi orez la care masa hectolitrică este doar un criteriu de calculare a
preţului de achiziţie.

Compartimentarea în funcţie de starea sanitară

De regulă produsele agricole boabe care vin direct din câmp nu sunt
infestate cu dăunători animali decât în cazuri excepţionale, cum ar fi loturile
de mazăre şi fasole la care infestarea cu gărgăriţe se face din câmp, iar
dăunătorii sunt în interiorul bobului în diverse faze de dezvoltare, iar
infestarea este ascunsă şi dificil de diagnosticat.
Prezenţa dăunătorilor animali (insecte şi acarieni) se constată frecvent
la loturile provenite din depozitele producătorilor particulari care stochează
produsele anumite intervale de timp, în condiţii care favorizează instalarea
diverşilor dăunători şi nu au condiţii şi posibilităţi de intervenţie.
Nu este permisă recepţionarea loturilor infestate cu dăunători vii. În
cazuri excepţionale, când se recepţionează produse infestate, acestea se
repartizează în spaţii izolate şi se tratează sau se livrează imediat.
Depozitarea produselor infestate la un loc cu cele sănătoase, duce la
deprecierea calitativă a întregului lot rezultat în urma amestecului. La
repartizarea în depozite a produselor infestate se ţine seama de metodele care
se vor folosi pentru combaterea dăunătorilor. Produsele atacate de gărgăriţe
care necesită gazare, vor fi depozitate separat de loturile infestate cu acarieni şi
care se elimină prin operaţiile de curăţire. Produsele infestate, chiar după
gazare nu se amestecă cu loturi sănătoase şi se livrează cu prioritate.
Compartimentarea în funcţie de alte particularităţi calitative
Pentru unele produse agricole boabe normele tehnice de livrare prevăd
anumite condiţii:
-la grâu, compartimentarea se face şi în funcţie de sticlozitate,depozitând
separat loturile cu sticlozitatea peste 65 % destinate pentru făina grişată, pentru
paste făinoase. Se mai ţine cont de procentul de boabe atacate de ploşniţa
cerealelor, procentul de boabe germinate, procentul de boabe atacate de mălură
şi fuzarioză, etc.;
-la orz şi orzoaică, compartimentarea se face şi în funcţie deuniformitatea
boabelor, adică loturi cu peste 70 % în cazul orzului şi peste 80 % în cazul
orzoaicei, boabe mai mari de 2,5 mm lăţime;
-la fasole compartimentarea se face şi în funcţie de soi, forma şidimensiunile
boabelor la fasolea comună, culoarea şi conţinutul de boabe pătate de
mucegaiuri şi antracnoză;
-la mazăre compartimentarea se face în funcţie de culoare (galbenă,verde,
amestec), de calibrul boabelor, de starea tegumentului (neted, zbârcit) şi de
forma seminţelor.

Compartimentarea în funcţie de tipul depozitului

În celule de siloz nu se depozitează produse cu umiditate ridicată, decât
pentru o perioadă foarte scurtă (1 – 2 zile) înainte de a fi curăţite, uscate sau
tratate.
În celule mici de siloz cu suprafaţa sub 12 m 2 se pot păstra cereale şi
leguminoase cu maxim 14 % umiditate. În celule cu suprafaţa de peste 50 m 2
şi diametrul peste 8 m se poate păstra grâu, secară, orz, porumb boabe cu
umiditatea sub 13 % şi temperatura sub 18o C.
Floarea soarelui nu se păstrează în celulele silozurilor, deoarece în
spaţii închise şi neaerisite, se pot declanşa procese biochimice însoţite de
degajarea unor gaze pirofore, care se aprind cu uşurinţă şi produc explozii care
pot avaria silozurile. În plus seminţele de floarea soarelui având masa
hectolitrică mică ocupă un volum aproape dublu faţă de grâu şi porumb şi
depozitarea în silozuri este neeconomică. În magazii pe orizontală se poate
depozita orice produs agricol indiferent de calitate. Înălţimea stratului de
seminţe depozitate în vrac depinde de stadiul de postmaturizare al seminţelor,
temperatura masei de seminţe şi perioada de conservare, dotarea cu instalaţii
de aerare activă, manipularea mecanică, curăţirea, uscarea, umiditatea
produsului, conţinutul şi natura impurităţilor, tipul magaziei.

Depozitarea produselor agricole boabe

Depozitarea produselor în saci
Depozitarea în saci a produselor agricole boabe pentru consum alimentar, furajer sau industrial nu este
economică.
Acest sistem de depozitare se practică la produsele preg ătite pentru îns ămân ţare şi la unele cantit ăţi de
produse pentru export.
Produsele ambalate în saci trebuie să fie pure, uscate, s ăn ătoase şi ajunse la maturitate fiziologic ă, iar
sacii trebuie să fie din material textil sau alte materiale care nu afecteaz ă calitatea produselor. Sacii cu
sămânţă sunt tipizaţi, egalizaţi şi marcaţi cu etichete din material rezistent, formate din dou ă p ăr ţi, din
care una se introduce în sac şi a doua rămâne la exterior, cusut ă la gura sacului. La produsele de consum
pentru export (mazăre şi fasole) marcarea sacilor se face cu inscrip ţii cu vopsea pentru identificarea f ăr ă
dificultate a sortimentului.
În magazii, sacii se stivuiesc pe paleţi din lemn, la în ălţimea medie de 5 – 6 saci. Între stive se las ă spa ţii
de 1 m pentru circulaţie şi aerisire, iar între stiv ă şi peretele magaziei s ă fie cca. 0,5 m. Pentru stive mai
înalte, după 5–6 rânduri de saci se intercalează un gr ătar din lemn pentru aerisire. Sacii se restivuiesc
periodic în situaţia păstrării îndelungate.
Depozitarea produselor agricole boabe în magazii
La depozitarea în magazii se ţine seama de factorii aminti ţi, luând în considerare umiditatea semin ţelor şi
dotarea cu echipamente pentru aerare activ ă.
Înălţimea stratului de depozitare în vrac în magazii pe orizontal ă
În cazul produselor agricole boabe depozitate în vrac în magazii, pe orizontal ă, în ăl ţimea stratului de
depozitare depinde de specie, caracteristicile masei de semin ţe (umiditatea, temperatura, con ţinutul de
corpuri străine şi natura acestora), dar şi de caracteristicile magaziei (echiparea cu sisteme pentru aerarea
activă şi dotarea cu benzi transportoare pentru manipularea produselor agricole boabe la umplerea şi
golirea magaziei).
Depozitarea porumbului ştiuleţi
Porumbul ştiuleţi se depozitează în pătule cu lăţimea maxim ă de 2 m orientate cu latura mare paralel cu
direcţia vântului dominant. În pătule mai late se amenajeaz ă canale de aerare prin care se face ventilarea
naturală. La început stratul de depozitare are în ăl ţimea de 1 m şi dup ă completarea spa ţiilor se m ăre şte
stratul. La compartimentare se ţine seama de conţinutul de umiditate a boabelor de pe ştiule ţi, grupându-
se pe categorii de umiditate. Se depoziteaz ă separat hibrizii cu boabe sticloase pentru destina ţia m ălai
grişat, dar şi loturile cu defecte (atac de molii, fuzarioz ă, mucegai, boabe p ătate).
Înălţimea stratului de depozitare în vrac a produselor cu destina ţia s ămân ţă în magazii pe orizontal ă
Produsele destinate însămânţării se depozitează în cele mai bune magazii de zid cu pardoseala şi pere ţii
hidroizolaţi şi prevăzute cu instalaţii de aerare activ ă. Pentru cereale şi leguminoase (grâu, secar ă, orz,
ovăz, orez, fasole, mazăre) cu umiditatea de maxim 14 %, oleaginoase cu maxim 8 % umiditate şi soia cu
maxim 12 % umiditate, înălţimea stratului de depozitare poate ajunge la maxim 1,5 m în anotimpul cald şi
2 m în anotimpul rece. Când umiditatea este mai ridicat ă seminţele se depoziteaz ă în strat sub ţire şi se iau
măsuri de reducere a umidităţii prin manipulare, aerare iar în cazuri excep ţionale se face uscarea
artificială, acordând atenţie deosebită temperaturii agentului de uscare, astfel încât, în masa de semin ţe s ă
nu se depăşească temperatura de 45-500C, pentru a nu afecta viabilitatea germenilor.
Pregătirea spaţiilor pentru depozitare
Inainte de depozitarea produselor agricole boabe, spaţiile de depozitare trebuie obligatoriu verificate,
reparate atent şi riguros, curăţite, dezinfectate şi deratizate, pentru a preveni pierderile de produse.

Reparaţiile spaţiilor de depozitare constă în impermeabilizarea acoperişului şi pereţilor pentru a evita

infiltrarea apei şi pătrunderea dăunătorilor. Se verifică instalaţiile şi utilajele care deservesc spaţiile de
depozitare.

Curăţenia spaţiilor constă în îndepărtarea prafului şi evacuarea resturilor de seminţe care pot duce la
înmulţirea dăunătorilor. La silozuri se curăţă elevatoarele de resturi de seminţe, capetele
transportoarelor, tuburile de scurgere a seminţelor, cicloanele şi se asigură curăţirea terenului din jurul
magaziilor şi silozului.

Dezinfectarea se face prin văruirea pereţilor, folosind clorură de var şi 3 – 7 % sulfat de cupru pentru
combaterea mucegaiurilor şi se spală duşumelele cu soluţie de sodă.

Dezinsectizarea se face prin stropiri cu substanţe chimice şi cu substanţe fumigene. Stropirile se fac cu
una din următoarele substanţe: Actelic 50 EC (0,2 l/m2), Satisar CE 50 (0,5 – 1 g s.a./m2), Coopex 50 WP
(0,25 %), K’othrine Grain EC 2,5 (1,56 mg s.a./m2).
Tratamentele cu produse fumigene în spaţii goale se fac cu Fumitox 10 PF 3 g produs comercial/m3
spaţiu, Coopex smoke generator 0,25 g/m3 spaţiu sau Fumlidox 50, 500 g pentru 1000 m2 spaţiu.
Deratizarea se face prin combtaterea rozătoarelor cu momeli folosind unul din produsele: Antan 80 P,
Actosin P, Brumoline CM – 0,7 %, Fosfură de zinc CM 70 – 80 %, sau gazare cu Delicia Gastoxin, Detia
Gas Ex – T sau Fostoxin 2 tablete la o galerie.

Depozitarea primară
Se referă la depozitarea produselor agricole, în fermă la producător, din mai
multe motive:
-asigurarea recoltării în flux continuu, prin folosirea mijloacelor proprii de
transport;
-aşteptarea unei conjuncturi mai favorabile pentru valorificarea recoltei;
-folosirea produselor agricole în ferma proprie pentru autoconsum alimentar şi
furajer. Construcţii pentru păstrarea produselor agricole

Construcţii pe orizontală
Platforme descoperite - sunt cele mai simple construcţii, existenţa acestora fiind obligatorie în orice
exploataţie agricolă (sau gospodărie ţărănească).
Pe platforme pot fi efectuate diferite operaţii tehnologice (parţial mecanizate): depozitarea pe perioadă
scurtă de timp a produselor agricole (în sezonul de vară, cu asigurarea protecţiei împotriva precipitaţiilor
cu folie de material plastic); uscarea prin solarizare (şi lopătare); curăţirea produselor (cu ajutorul
selectorului); tratarea seminţelor înainte de semănat; batozarea porumbului ştiuleţi ş.a.
Pot fi realizate din beton şi sunt accesibile pentru tractoare cu utilaje agricole sau diferite mijloace de
transport, cu pante transversale pentru scurgerea apei. În bazele de recepţionare au fost construite
platforme descoperite tipizate:
Platformă descoperită (după L.V.Thierer şi colab., 1971)

Platforme acoperite - sunt realizate prin montarea unui acoperiş la platformele descoperite.
Produsele agricole pot fi depozitate pe perioade mai lungi de timp, cu prioritate în sezonul de
vară, până la condiţionarea şi depozitarea definitivă în magazii şi silozuri. Operaţiunile
tehnologice (partial mecanizate), includ: depozitarea produselor agricole boabe şi a porumbului
ştiuleţi; uscarea naturală la umbră (prin aerare naturală); curăţirea produselor; tratarea
produselor; batozarea porumbului ştiuleţi. În bazele de recepţionare există platforme acoperite
tipizate:
 Platformă acoperită- secţiune transversal (după L.V.Thierer şi colab., 1971)

Şopron multifuncţional

Arioaie demontabile - sunt construcţii simple, temporare, alcătuite din panouri demontabile,
din lemn, cu dimensiunile 2 x 1 m, sprijinite pe stâlpi de lemn, cu podină din scândură care se
reazemă pe traverse de lemn şi acoperişul din diferite materiale (carton asfaltat, material
plastic)
Arioaiele sunt montate pe platforme de beton, cu pante pentru scurgerea apei din precipitaţii.
Tradiţional sunt folosite la depozitarea porumbului ştiuleţi, cu mecanizarea parţială a încărcării
şi descărcării.
Arioaiele sunt construcţii relativ simple, au durată de exploatare limitată şi sunt mari
consumatoare de material lemnos.

Pătule - sunt construcţii tradiționale, special destinate păstrării porumbului sub formă de
ştiuleţi. Există o mare varietate de construcţii de acest fel, în gospodăriile ţărăneşti, în
exploataţii Agricole şi unităţile economice de pe filierele agro-industriale. Dintre pătulele
tipizate fac parte:
⇨Pătule din lemn - au capacităţi diferite de depozitare, după necesităţi, cu capacitate mai mică
pentru gospodăriile ţărăneşti, adesea construcţii improvizate şi cu capacitate ridicată de stocare
la bazele de recepţionare şi în exploataţiile agricole mai mari. Pot avea o capacitate de
înmagazinare de peste 300 tone ştiuleţi.
Pătulul are pereţii formaţi din şipci din lemn, cu spaţii între ele pentru a asigura circulaţia
aerului printer ştiuleţi. Fundaţiile pot fi din beton, ridicate de la sol 50 - 70 cm, în vederea
izolării hidrice şi a evitării atacului dăunătorilor animali.

Pătule în gospodăriile ţărăneşti

a –vedere laterală b- secţiune transversală
Pătul din lemn (după L.V.Thierer şi colab., 1971

⇨Pătule prefabricate din beton armat – au fost construite începând din anul 1955, din
elemente prefabricate . Proiectul standardizat al acestui tip de pătul are 55 m lungime, lăţimea
3 m, înălţimea totală 4,5 m şi o capacitate de depozitare de circa 150 tone. Au fost construite şi
pătule
din prefabricate de beton duble, cu spaţiu tehnologic între compartimente, unde se pot derula
diferite activitaţi, inclusiv depozitarea unor produse, tratarea acestora ş.a.

a – secţiune transversal b –vedere generală

Pătul din prefabricate de beton (după L.V.Thierer şi colab., 1971, citaţi de Gh.Matei, 2012)
⇨Pătule metalice - au formă cilindrică, cu diametrul de 5 m, înălţimea de 8,2 m, capacitatea de
60 tone şi sunt dispuse în baterii de câte 40 pătule.

Pătule metalice

Încărcarea pătulelor se efectuează mecanizat, pe la partea superioară. Corpului pătulului este

prevăzut la partea centrală cu un tub cu rol în aerarea artificială a ştiuleţilor.
Magaziile - sunt destinate depozitării produselor agricole şi sunt de tipuri foarte diferite, în
funcţie de: materialele din care sunt construite - lemn, zidărie de cărămidă, zidărie de cărămidă
şi beton, elemente prefabricate din beton, metal; gradul de mecanizare - magazii
nemecanizabile, magaziimecanizabile; capacitatea de stocare - de mici dimensiuni în
gospodăriile ţărăneşti şi de la câteva sutede tone, la mii de tone, în exploataţiile agricole, baze
de recepţionare sau la procesatori; sunt prevăzute cu rampe auto şi CF pentru încărcare-
descărcare. Magaziile permit o gamă de operaţiuni tehnologice, funcţie de perioada de
construire şi dotările existente: introducerea şi evacuarea produselor manuală, semimecanizată
sau mecanizată; aerarea activă; curăţirea produselor; tratarea produselor, inclusiv prin gazare;
păstrarea pe perioada relativ scurte sau păstrarea
rezervelor strategice de produse.

⇨Primele magazii tipizate construite în România au fost magaziile tip Britanica, construite din
lemn, cu capacitate de 100-200 tone, în porturile Brăila şi Galaţi,
⇨Magaziile din lemn de tip Ceremag - au fost printre primele construcţii tipizate din România,
cu capacitatea de stocare de 3.000 tone, realizate pe fundaţii din blocuri de beton, cu pereţii
longitudinali din schelet din stâlpi şi podina din lemn. Au fost destinate păstrării cerealelor în
vrac (sau saci), iar accesul este permis prin uşi dispuse de-a lungul pereţilor longitudinali.

Magazie tip CEREMAG (după L.V.Thierer şi colab., 1971)

⇨Magaziile cu capacitatea de 1.500 tone

Realizate din zidărie de cărămidă până la înălţimea de 2 m. Magazia are uşi dispuse pe pereţii
longitudinali, prin intermediul cărora se asigură accesul în magazie, iluminarea, precum şi
aerisirea produselor depozitate. La capetele magaziei se află rampe pentru încărcarea şi
descărcarea produselor (anii 1950-1952). Mărirea capacităţii de depozitare- magazii de 3.000
de tone (1960) cu îmbunătățiri tehnologice mecanizate, pardoseală prevăzută cu canale de
aerare acoperite cu plăci din beton prefabricat.
⇨Magaziile mecanizabile de 5.000 de tone- au pereţii din
cărămidă cu elemente prefabricate sau sunt realizate în
totalitate din panouri prefabricate. Dispun de canale de
aerare din beton sau beton şi cărămidă, acoperite cu
elemente prefabricate la nivelul pardoselii şi există
posibilitatea de golire şi umplere mecanizată. Sunt legate
tehnologic cu alte magazii sau cu silozurile din vecinătate.

⇨ Magaziile metalice
Dotări: mecanizarea parţială (introducerea şi
evacuarea produselor din magazie) sau totală a
operaţiunilor tehnologice (încărcarea produselor,
aerare, refrigerare, tratare, evacuarea produselor,
controlul temperaturii şi umidităţii).

Construcţii pe verticală
Silozurile - sunt ansambluri constructive de mare capacitate, destinate depozitării şi conservării
a mii sau zeci de mii de tone de produse agricole boabe (cereale, leguminoase, oleaginoase
ș.a.).
Denumirea „pe verticală” se referă la coloana foarte înaltă de produse depozitate, pe o
suprafaţă, mica şi fluxul tehnologic pe verticală.
Silozurile prezintă o serie de avantaje:
• utilizarea spaţiului pe verticală;
• capacitate mare de depozitare;
• mecanizarea/automatizare completă a operaţiilor;
• conservare de lungă durată;
• prevăzute cu: -staţii de uscare şi condiţionare;
-staţii de aprovizionare şi livrare, auto şi pe cale ferată;
- laboratoare proprii de analize şi personal calificat (după Gh.Matei,
2012).
Părţile componente ale unui siloz sunt următoarele (după Gh.Matei, 2012):
→fundaţia (radier general);
→subsolul (unde sunt amplasate instalaţiile de golire a celulelor şi cele pentru transportul
produselor agricole boabe ce trebuie livrate);
→bateriile de celule - cu instalaţii pentru umplere în partea superioară, pe planşeu și pâlnii de
golire în partea inferioară;
→galeria superioară (construcţia ce închide instalaţia de umplere);
→turnul silozului (casa maşinilor) - cu elevatoare, maşini de curăţire, instalaţii de predare a
produselor;
→staţii de primire şi predare - pe cale ferată, pentru a
primi vagoanele de transport şi staţie
auto,pentru autovehicule, prevăzute cu buncăre de
golire a produselor agricole boabe;
→instalaţii de uscare - care pot fi amplasate în turnul
central sau în exterior, lângă celule;
→instalaţii de desprăfuire a utilajelor şi spaţiilor de
lucru;
→instalaţii de gazare a produselor infestate cu
dăunători;
→laboratoare de analiză a calităţii produselor agricole

⇨Silozuri din beton armat/cărămidă:

Capacitate de 25.000/30.000 tone, cu celule hexagonale, prevăzute şi cu uscătorie de cereale
(1891). În 1938, a fost realizată o reţea de silozuri
cu capacităţi între 4.000 şi 6.000 tone, ulterior s-a
realizat dublarea capacităţii de depozitare, până
la8.000 şi 10.000 de tone, prin adăugarea de
baterii de celule construite lângă silozului vechi şi
legate tehnologic de acesta. Au fost realizate 3
variante constructive:
• Silozuri de tip SUKA SILO-BAU - cu pereţii
din cărămidă, alcătuite dintr-o baterie de
64
celule de siloz, de formă poligonală, cu turnul

maşinilor amplasat la unul din capetele bateriei

de celule şi 5 hambare cu o capacitate totală de 500 tone. Capacitatea de stocare a unei celule
curente este de 121 tone, iar a uneia laterale de 52 tone, la care au fost ataşate baterii de celule
 Siloz regional de tip SUKA SILO-BAU cu capacitate mărită(după L.V.Thierer şi colab., 1971)
• Silozul de tip FROMENT-CLAVIER - cu celulele cu
pereţii din beton armat, de formă poligonală, diametrul celulei 3,70 m, înălţimea 16,70 m.
Un siloz de 5.000 t are 35 celule şi 5 hambare de depozitare a cerealelor, cu o
capacitate totală de 400 tone
• Silozurile de tip ISPA de 44.000 tone au
capacitatea de 44.000 tone, la care se adaugă
magazii şi alte spaţii de depozitare, ajungând
la capacităţi de 52.000 tone sau 56.000 tone.
Au 140 celule cilindrice, cu diametrul de 6,5 m
şi

înălţimea de 26 - 28 m. Turnul maşinilor este

plasat în centru. Au staţie auto şi de cale ferată şi
două uscătoare montate în afara silozului. Sunt
cele mai mari silozuri din ţară, cu excepţia terminalelor de cereale, de peste 100 mii
tone fiecare, din porturile Constanţa şi Agigea.
⇨ Silozurile metalice- Silozurile metalice , realizate în tipuri constructive foarte diferite sunt
alcătuite dincelule de siloz cu pereţii din panouri ondulare executate din oţel, cu diametre de
3,5 - 15 m, dar pot ajunge la zeci de m diametru. Sistemul de descărcare-încărcare este
dispus în lateral sau la capătul bateriei de celule. La celule se pot ataşa instalaţii de uscare,
fixe sau mobile sau instalaţii de răcire a produselor agricole depozitate.
Depozitarea secundară
Depozitarea secundară cuprinde două componente:

→ unităţi sau ferme specializate în colectarea, condiţionarea şi depozitarea produselor agricole

de la producători, pe perioade scurte de timp, în spaţii proprii, dar cu capacităţi limitate;
→ unităţi specializate în condiţionarea şi conservarea produselor agricole pe termen lung, care
preiau cantităţi mari de produse agricole şi au posibilitatea de condiţionare şi depozitare în
condiţii foarte bune. Asemenea unităţi păstrează stocurile de produse agricole pe termen lung
şi ele participă la tranzacţii mari cu cereale, sau asigură aprovizionarea ritmică, pe termen lung
a unor unităţi de procesare.
Produsele care fac obiectul depozitării secundare au mai multe funcţii:
→ de tranzit, pentru produse depozitate pe perioade scurte de timp şi apoi tranzitate, către
zonele deficitare şi comerţul exterior;
→ de intervenţie şi de echilibru pe piaţă, pentru menţinerea preţului şi evitarea speculaţiilor. În
această situaţie, produsele sunt preluate de la producători în perioada de abundenţă în
campaniile de recoltare şi sunt distribuite pe piaţă în momente de criză, când ar putea exista
tendinţa creşterii preţului;
→ de report, situaţie în care se creează rezerve care să acopere consumul în perioada
următoare în anii nefavorabili, cu calamităţi sau situaţii de criză.
Depozitarea terţiară
Unităţile de procesare dispun de capacităţi limitate de depozitare prin care se realizează stocuri
tampon, prin care se asigură aprovizionarea fluturilor de prelucrare pentru maxim o săptămână
pe perioade cu timp nefavorabil. Tendinţa este de a-şi construi spaţii mai mari pentru
depozitare, iar marii procesatori sunt amplasaţi de regulă în apropierea depozitelor mari şi sunt
legaţi tehnologic la acestea