Universitatea din Craiova

Facultatea de Agronomie
Master P.M.A

Măsuri preventive şi curative de combatere a

buruienilor în agricultura ecologică

Disciplina: Bazele agriculturii ecologice

Nume: Nică (Boboc) Aurelia

Îndrumător:Conf. Dr. Matei Gheorghe

Craiova 2019
1
 Măsuri preventive şi curative de combatere a buruienilor în agricultura
ecologică
INTRODUCERE
Agricultura ecologică (durabilă).
Sistemul de agricultură de tip industrial, cu neajunsurile care o însoţesc, tinde să fie înlocuit de
"agricultura ecologică" ("agricultura durabilă"). Aceasta a început să capete un contur tot mai clar încă din
deceniul trecut şi la noi în ţară. Agricultura a fost de la începuturile sale "ecologică", însă în anii din urmă se
caută aplicarea în agricultură a viziunii sistematice şi a tehnologiilor moderne. Agricultura ecologică
promovează cultivarea pământului prin acele mijloace care asigură un echilibru între agroecosisteme şi
ambianţă (generând "agroclimaxuri specifice") (I. Puia şi V. Soran, 1981).
Ea se bazează pe folosirea acelor mijloace şi metode oferite de societate, de cuceririle ştiinţifice şi
tehnice care asigură obţinerea unor producţii mari, constante şi de calitate superioară, în condiţiile protecţiei
mediului ambiant. Agricultura ecologică devine de fapt sinonimă cu agricultura anilor care vin, care asigură
integritatea biosferei, valorificarea la maximum a capacităţii de producţie a agroecosistemelor şi obţinerea unor
produse de bună calitate (Al. Ionescu, 1988). Ea va necesita o muncă mai conştiincioasă şi mai imaginativă şi
va asigura o abundenţă de alimente în condiţiile reducerii consumului de energie fosilă, a menţinerii sau sporirii
fertilităţii naturale a solurilor, a îmbunătăţirii mediului de viaţă al omului şi protecţiei mediului ambiant în
ansamblul său.Agricultura ecologică, agricultura care se naşte în prezent pentru viitor, este şi trebuie gândită pe
scara din ce în ce mai largă, eficientă şi generoasă, asigurând prosperitatea societăţii şi naturii pe toate
meridianele globului.Structura noilor planuri de învăţământ şi a programelor analitice în învăţământul
agronomic superior trebuie să răspundă orientărilor privind dezvoltarea agriculturii pe principii ecologice şi în
ţara noastră. În temeiul acestei raţiuni, cercetarea ştiinţifică agricolă din ţara noastră trebuie să acţioneze de pe
baze sistemice, atât în domeniul creării soiurilor (hibrizilor) de plante şi rase de animale, cât şi în cel al
perfecţionării tehnologiilor de cultivare a plantelor şi creşterii animalelor, nepoluante, a protejării florei şi
faunei, păstrării echilibrelor ecologice şi a protecţiei mediului înconjurător.asolamente corespunzătoare,
procedee mecanice şi fizice de combatere, protejarea entomofaunei utile etc.
Soluţiile tehnologice preconizate au la bază cunoaşterea elementelor de biologie ale plantelor, orientând
specialistul în aplicarea lor în diferite condiţii de climă şi sol. Sunt evidenţiate condiţiile optime de vegetaţie,
întregul complex de măsuri fitotehnice, în vederea sporirii randamentului fotosintetic de producere a biomasei
utile şi punerii în valoare a potenţialului genetic al soiurilor şi hibrizilor cultivaţi. Plantele incluse în acest ghid
asigură o mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi furajării animalelor, reprezentând şi o
importantă sursă de materii prime pentru diferite industrii producătoare de bunuri de consum.
2
 CAPITOLUL I
1.Metodele biologice de combatere a buruienilor sunt in atentia legumiculturii alternative si
reprezinta o componenta esentiala in combaterea integrata a buruienilor, fiind nepoluante, economice si
asigurând pastrarea diversitatii in ecosistemele legumicole.

Aceste metode au la baza folosirea unor virusuri, bacterii, ciuperci, insecte ce paraziteaza anumite
buruieni.

1.1.Combaterea biologica a buruienilor a luat o mare amploare pe plan mondial si pâna in prezent, s-au
obtinut rezultate remarcabile (Schroeder, 1985). În tara noastra

unele cercetari pe aceasta tema au fost initiate la Institutul Agronomic din Cluj-Napoca (Perju si Ceianu, 1988;
Perju si Salontai, 1988).

Combaterea biologica a buruienilor sa dovedit a fi eficienta pe suprafete mari, in anumite zone sau
bazine, infestate cu o singura specie de buruieni. În ultimul deceniu, protectia integrate a culturilor legumicole
s-a extins foarte mult incât la ora actuala se considera generalizata.

Combaterea integrata este definita ca o strategie de lupta impotriva daunatorilor, bolilor

si buruienilor, care utilizeaza un ansamblu de metode, acordând prioritate in mod deliberat utilizarii
organismelor naturale, in contextual satisfacerii exigentelor economice, ecologice si sociologice.

1.2.Combaterea integrată presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apelând numai
În ultima instanta la produse chimice pe care nu le exclude

Mijloacele de combatere integrata pot fi preventive si curative si sunt de natura: agrofitotehnica, fizica,
biologica, chimica.

Prevenirea imbolnavirii plantelor legumicole se poate realiza prin:

- Asigurarea conditiilor de mediu astfel incât acestea sa fie favorabile pentru plantele

de cultra si nefavorabile pentru dezvoltarea si evolutia daunatorilor si sa nu fie deranjat echilibrul natural intre
daunatori si pradatori, paraziti si antagonisti.

- Amplasarea culturilor se va face dupa principiile tehnologice, speciile cu sensibilitate

mare la curentii reci de aer (tomate, castraveti, pepeni, fasole) se vvor cultiva culturi in

3
culise de plante cu port inalt (porumb, sorg etc.), prevenindu-se astfel raspândirea bacteriozelor care apar in
focare si a virusurilor transmisibile prin afide.

- Eliminarea din teren a resturilor vegetale afectate de atacuri. Lucrarea este obligatorie

pentru culturile din sere, solarii si in câmp pe suprafete mici, iar pe suprafete mari se recomanda strângerea lor
in gramezi, uscarea si arderea. Este cunoscut faptul ca eliminarea plantelor atacate diminueaza atacuril in cazul
nematodului cepei si al usturoiului.

Metoda cea mai eficienta pentru distrugerea germenilor agentilar patogeni si a daunatoriior este cea
termica, cu aburi sub presiune, prin care se combat in principal: virusul mozaicului tutunului, bacteriile si
ciupercile de sol, insectele si nematozii.

Trebuie facuta deasemeni si dezinfectia materialului biologic, deoarece multi agenti patogeni care ataca
culturile legumicole se transmit prin samânta, care poate fi infectata atât la suprafata cât si in interior. Se
recomanda metode termice de tratament umed sau uscat, prin care sunt distruse microorganismele parazite
(virusuri, bacterii, ciuperci) cât si cele antagoniste, dar se impune si tratarea chimica ulterioara a semintei (de
regula cu 2 - 3 zile nainte de semanat) cu produse care sa o protejeze impotriva atacului agentilor patogeni din
sol.

Metoda de tratament prin vacuum infiltratie are cea mai mare eficacitate (94 – 98 %), reduce poluarea
mediului inconjurator, consumul de pesticide si favorizeaza o buna incoltire a semintelar Se aplica cu bune
rezultate si in combaterea nematodului cepei si usturoiului si a paianjenului bulbilor, folosind produse cu efect
nematocid- insecticide (Vydate 24 L) inainte de plantare.

Respectarea densitatii si a momentului optim de infiintare a culturilor este foarte importanta. Plantarea
sau semanarea mai deasa fata de cerintele speciei, favorizeaza agentii patogeni ai daunatorii, conditiile de
incubatie fiind mai prielnice.

Se recomanda programarea epocii de semanat sau plantat. Astfel, la mazare, se seamana in asa fel incât
faza de inflorit, sa nu coincida cu apogeul atacului de catre Laspeyresia nigricana (molia pastailor), iar prin
semanatul in prima jumatate a lunii martie plantele ajung la maturitate inainte ca paduchele verde
(Acyrthasiphon pisum Harr.) sa poata produce pagube. La varza, de asemenea, se alege epoca de plantat dupa
aparitia primei generatii de Pieris brassicae astfel incât, plantele au timp pentru o dezvoltare mai viguroasa
inainte de a apare a doua generatie a daunatorului. Semanatul mai târzi, În miristea de cereale paioase a verzei
chinezesti (Brassica pekinenis), contribuie la realizarea unei culturi sanatoase, atacul de Altemaria brassicae nu
se mai realizeaza spre toamna, când temperatura este mai scazuta, astfel incât cultura este salvata.

4
 Lucrarile de intretinere ale culturilor legumicole trebuie aplicate la timp si corespunzator tehnologiilor
stabilite, pentru a mentine vigoarea plantelor si a dirija cresterea si

dezvoltarea acestora.

Printre masurile preventive de combatere in legumicultura biologica, C.Petrescu,(1997), mentioneaza si:

intretinerea pomilor din apropierea culturilor legumicole; intretinerea unui microclimat umed si aerat care sa
favorizeze activitatea pasarilor, albinelor, broastelor, insectelor utile; aplicarea masurilor de fertilizare cu
compost; acoperirea solului (mulcirea).

Buruienile reprezintă plante pe care nu le dorim în culturile agricole şi pot constitui o problemă serioasă
în cadrul sistemului de agricultură ecologică, deorece combatarea chimică este interzisă. Ele pot produce
pagube, atât cantitative cât şi calitative asupra recoltelor, concurând plantele de cultură pentru apă, elemente
nutritive sau lumină. Totodată, buruienile sunt cele care pot fi gazde pentru diverşii agenţi patogeni sau pentru
dăunătorii prezenţi în culturi, iar unele pot fi chiar toxice (zârna).
Controlul buruienilor în sistemul de agricultură ecologică se realizează printr-o serie de măsuri care
integrează atât măsuri preventive, cât şi măsuri curative şi biologice.

CAPITOLUL II
1. Măsurile preventive au drept scop impiedicarea apariţiei şi răspândirii buruienilor. Din cadrul
acestor măsuri pot fi enumerate:
1.1Carantina fitosanitară
 se referă la unele norme şi convenţii internaţionale care prevăd controlul tuturor transporturilor de
produse agricole şi interzicerea exportului, importului sau a tranzitului acelor loturi care conţin anumite
specii dăunătoare (seminţe de buruieni, germeni patogeni, ouăle şi larvele sau adulţii unor insecte),
socotite drept periculoase. Reglementările sunt îmbunătăţite periodic, de regulă prin lărgirea listei
(Toncea I. Stoianov R, 2002).
1.2.Asolamentul şi rotaţia culturilor
 unele specii de buruieni, specifice unor culturi, pot fi combătute prin rotaţie, ceea ce conduce la apariţia
dezvoltării unor buruieni problemă într-un număr mai mic şi se evită astfel înmulţirea lor exagerată, aşa
cum se întâmplă în cazul monoculturii sau a culturii repetate.

5
 1.3.Aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente
 pot contribui, de asemenea, la micşorarea numărului de buruieni. Astfel, există specii de buruieni care se
dezvoltă la o reacţie a solului acidă (coada calului, piciorul cocoşului, măcrişul mărunt), iar altele la o
reacţie acidă (peliniţa, păpădia, cicoarea, zămoşiţa). De asemenea, gunoiul de grajd aplicat direct
culturii, conţine un număr mare de seminţe de bururieni ce şi-au păstrat capacitatea de germinaţie, deci
se poate îmburuiena şi mai mult cultura. În aceste condiţii, se recomandă aplicarea de amendamente care
pot corecta reacţia solului şi îngrăşământ organic bine fermentat sau compost.
1.4.Lucrările solului
 pot de asemenea influenţa gradul de îmburuienare. Prin efectuarea de arături adânci se crează condiţii
propice de epuizare a rădăcinilor sau seminţelor de buruieni deoarece acestea sunt lipsite de oxigen şi
mor. Efectuarea de lucrări după arat şi până în momentul semănatului poate contribui la reducerea
numărului de buruieni. Acestea se combat mai uşor dacă sunt în primele faze de vegetaţie şi nu ajung la
maturitate să fructifice sau să dezvolte organe de înmulţire vegetative.
1.5.Material biologic certificat şi condiţionat.
 pentru semănat şi plantat este necesar ca se utilizeze material biologic certificat. Acesta reprezintă o
garanţie a purităţii biologice şi a faptului că materialul este condiţionat, adică nu prezintă în componenţa
sa seminţe de buruieni care pot deveni surse de îmburuienare a culturii.
1.6.Semănatul în epoca optima
 orice abatare de la epoca optimă de semănat poate duce la obţinerea unor densităţi nesatisfăcătoare a
culturilor, la un răsărit neuniform, cu goluri, care poate favoriza apariţia buruienilor. Un covor vegetal
bine încheiat, cu plante viguroase şi bine dezvoltate care pot lupta cu buruienile pentru factorii de
vegetaţie, poate duce la înăbuşirea buruienilor, şi la micşorarea numărului acestora.
1.7.Distrugerea focarelor de buruieni de pe terenurile necultivate
 această metodă este foarte importantă deoarece terenurile necultivate pot fi surse de răspândire şi de
apariţie a buruienilor. Marginile de lanuri, de drumuri, taluzurile, canalele de irigaţii, zonele limitrofe
perdelor de protecţie sau a pădurilor pot constitui surse reale de îmburuienare. Acestea sunt totodată şi
locuri pentru a fi asigurată biodiversitatea şi areale pentru speciile de faună utilă. De aceea, conform
cerinţelor agriculturii ecologice, pentru combatere trebuie să se ţină cont şi de aceste aspecte, şi se
recomandă a fi distruse doar speciile de buruieni problemă.
1.8.Curăţirea maşinilor agricole înainte de schimbarea parcelei
 acest lucru se impune pentru a nu impurifica sămânţa destinată semănatului cu seminţe de buruieni,
precum şi evitarea transportului acestora de la o parcelă la alta.

6
 2. Măsuri curative. Prin aceste metode sunt ţinute sub control buruienile deja apărute în cultură. Din cadrul
acestor măsuri se pot distinge următorele:
2.1 Metode fizico-mecanice
2.2 Metode biotehnice
2.3 Metode biologice
2.4 Metode genetice
2.5 Metode biochimice
2.6 Metode biodinamice
2.7 Metode fizico-chimice
Din cadrul acestor măsuri se remarcă combaterea manuală, mecanică, termică şi prin inundare a
buruienilor.
Una dintre măsurile utilizate în mod frecvent în tehnologiile de cultură ale plantelor medicinale şi
aromatice o constituie plivitul manual. Acesta presupune îndepărtarea buruienilor prin smulgere din cultură, cu
rădăcină pentru a fi evitată prinderea la loc a acestora.
Plivitul cu oticul sau săpăliga reprezintă o lucrare ce se poate folosi mai ales la culturi semănate în
rânduri dese şi la care plivitul manual nu mai este posibil. Buruienile sunt tăiate la 1-3 cm de la nivelul solului,
şi îndepărtate, fiind evitate pe cât posibil rănirea sau călcarea plantelor.
Prăşitul cu sapa (manual) reprezintă o lucrare frecvent întâlnită în culturile de plante medicinale şi
aromatice. Aceasta se execută cu ajutorul unei sape, care taie şi distruge buruienile, dar mai contribuie şi la
afânarea solului, la distrugerea crustei, la îmbunătăţirea condiţiilor de aerare, temperatură şi umiditate de la
nivelul solului. De obicei, numărul praşilelor poate fi de 1-3, dar se poate face ori de câte ori este necesar, în
funcţie de specia de plantă sau de condiţiile climatice.
Cositul este, de asemenea, o lucrare prin care sunt îndepărtate buruienile înainte de a forma seminţe, cu
ajutorul unei coase. Se recomandă a se efectua pentru combaterea buruienilor de la marginea lanurilor, a
drumurilor, de pe pajişti, sau în golurile din culturi.
Plivitul mecanic se execută de obicei cu o grapă cu colţi reglabili sau cu sapa rotativă, când plantele şi-
au format sistemul radicular, solul este reavăn, iar buruienile sunt răsărite.
Prăşitul mecanic se poate face cu un cultivator sau cu o prăşitoare cu tracţiune animală, care acţionează
între rândurile de plante. Lucrarea se poate executa de 2-3 ori pe rând, în funcţie de gradul de îmburuienare, de
condiţiile pedoclimatice.
Combaterea termică este utilizată de către agricultori pe suprafeţe mici şi se bazează pe folosirea flăcării
dată de un arzător al unei butelii de aragaz. Buruienile care au răsărit, sau cele în curs de apariţie, sunt distruse

7
din stratul superficial de sol. Acesta practică este total diferită de arderea miriştii care este interzisă conform
principiilor agriculturii ecologice.
3. Metode biotehnice
3.1. Mulcirea solului
 datorită proprietăţilor buruienilor de a rămâne inactive la absenţa luminii, una dintre metodele utilizate
pentru combaterea buruienilor este mulcirea solului. Această practică foloseşte: paie, resturi vegetale,
frunze, rumeguş, compost, pentru a acoperi solul. Uneori se mai utilizează şi mulcirea cu folie de plastic,
de culoare închisă. Fără lumină buruienile dispar, şi totodată este conservată mai bine apa în sol şi sunt
protejate activitatea microorganismelor.
3.2.Pregătirea terenului pe întuneric sau cu utilaje acoperite
Unii cercetători recomandă ca pregătirea terenului pentru semănat să se facă noaptea, pentru că unele
seminţe de buruieni sunt inhibate de absenţa luminii şi nu mai germinează. Se mai recomandă de asemenea,
acoperirea utilajelor de arat şi de pregătire a patului germinativ cu prelate de culoare închisă, astfel încât
buruienile să nu ia contact cu lumina.
4. Metoda provocaţiei (forţarea germinaţiei seminţelor)
Această metodă, recomandată de literatura de specialitate, se referă la faptul că, seminţele de buruieni
sunt stimulate să germineze şi să răsără şi apoi sunt distruse cu o lucrare superficială cu grapa cu discuri, apoi
încorporate sub arătură. Acesta se execută în afara perioadei de vegetaţie a culturilor şi mai este cunoscută sub
numele de dezmiriştit.
5. Metoda epuizării
Principiul acestei metode constă în distrugerea buruienilor perene, care se înmulţesc prin seminţe sau
organe vegetative şi care îşi reiau vegetaţia pe baza rezervelor de materii organice din sol şi prin discuiri
repetate sunt epuizate substaţele de rezervă şi astfel nu mai poată fi reluată vegetaţia.
6. Metode biologice
Combaterea cu ajutorul insectelor se bazează pe utilizarea unor specii de insecte pentru a distruge
buruienile. Acestă metodă este mai puţin utilizată deoarece pot apărea dezechilibre ecologice.
Combaterea cu ajutorul ciupercilor fitopatogene are la bază proprietatea unor buruieni de a fi distruse de
unii agenţi patogeni. Ca de exemplu: combaterea pălămidei (Cirsium arvese) cu ajutorul ruginii Puccinia
punctiformis (Slovoski şi col., 1998), precum şi combaterea cruciuliţei (Senecio vulgaris) cu ajutorul ciupercii
Puccinia lagenophorae (Ionescu, 2001).
Combaterea alelopatică
Conform Dicţionarului botanic (C.Vaczy, 1980), alelopatie înseamnă „influenţa reciprocă asupra
dezvoltării plantelor care cresc alături”. Deci, prin fenomenul de alelopatie, plantele interacţiunează şi

8
eliberează în mediu anumite substanţe rezultate ale metabolismului (substanţe alelopatice), care pot avea acţiune
intraspecifică sau interspecifică. Ca expresie a relaţiilor intraspecifice amintim unele fenomene cu impact
asupra produţiei şi calităţii acesteia: autorărirea până la dispariţia temporară a culturii (ex. Muşăţel), depresiunea
continuă a recoltei în cazul monoculturii, care culminează cu mult mult discutata „oboseală a solului”,
cunoscută şi sub numele de „autotoxiciate” sau „autopoluare” (Toncea I., Stoianov R., 2002).
7. Metode biodinamice
Aceste metode au la bază principiile conceptului de agricultură biodinamică iniţiat în 1924 de către
Rudolf Steiner. Conform acestor principii apariţia noilor buruieni este inhibată de introducerea în sol a cenuşii
obţinute din arderea propriilor seminţe. Se recomandă, de asemenea, şi alte tehnici practice cum ar fi: obţinerea
de cenuşă prin arderea seminţelor şi diluarea ei cu nisip sau pământ uscat în părţi egale şi apoi împrăştierea pe
sol uniform în vetrele de unde au fost recoltate seminţele.

CAPITOLUL III
Pagubele cauzate de buruieni agriculturii

a. Buruienile consuma cantitati mari de elemente nutritive, iar cele parasite epuizeaza plantele de cultura
pana la pieirea acestora, extragandu-le treptata seva.
Numeroase buruieni, in conditii favorabile cresc repede, depasesc plantele de cultura pe care le umbresc.
Acest lucru este daunator, mai ales in primele faze ale vegetatiei, de aceea sufera plantele care cresc la
inceput mai incet. Culturile imburuienate capata o culoare verde-galbuie, sunt mai sensibile la boli si
daunatori si dau productii mai mici. Umbrirea determina scaderea temperaturii solului cu 2-4 0C, ceea ce
influenteaza negative activitatea unor microorganism folositoare.

b. Umbrirea determina alungirea internodiilor inferioare ale tulpinilor si scaderea rezistentei la cadere.
Unele buruieni se incolecasc pe tulpini, care devin astfel grele si cad. Sunt unele buruieni care in timpul
vietii sau dupa descompunerea lor elibereaza in so substante ce inhiba cresterea plantelor de cultura.

c. Buruienile sunt gazed pentru numerosi daunatori si agenti patogeni ai plantelor de cultura. Pirul taraitor,
pirul gros si alte buruieni din familia gramineelor sunt gazed pentru diferite rugini ale plantelor
cerealiere. Taciunele ovazului salbatic trece la ovazul cultivat. Agentii care provoaca hernia verzei
traiesc pe plantele de ridiche salbatica sau pe alte buruieni din familia cruciferelor. Agentii patogeni care
produc ruginile la unele plante legumicole traiesc pe susaiul de gradina. Foarte multi virusi, producatori
de boli, sunt transportati de catre insect, de pe buruieni pe plantele de cultura.

9
 d. Multe buruieni au gust si miros neplacut sau sunt otravitoare, fiind deci foarte periculoase cand ajung in
seminte, faina sau in furajele animalelor.
lucrarilor agricole. Lanurile imburuienate se recolteaza greu, cu mari cheltuieli de energie, iar masinile
agricole se deterioreaza repede. Ajunse in semintele plantelor de cultura, Buruienile maresc um
e. Buruienile creeaza mari geutati in executarea iditatea acestora si creeaza pericolul de mucegaire a
recoltei.

CAPITOLUL IV

1.Particularitatile biologice ale buruienilor

Buruienile au unele insusiri biologice foarte diferite de ale plantelor de cultura, care favorizeaza imburuienarea
si ingreuneaza mult combaterea. Aceste insusiri sunt: inmultirea, germinarea si longevitatea, raspandirea si
adaptarea la conditiile de mediu.

2.Inmultirea buruienilor. In general, cele anuale produc un numar mare de seminte, o parte din aceste seminte
pier, acestea neintalnind conditii favorabile germinarii iar o alta parte sunt ingropate in sol, unde se acumuleaza
in numar imens.

Multe buruieni se pot reproduce si pe cale vegetativa, uneleau pe radacini muguri din care pot sa porneasca
drajoni, iar alte buruieni se pot inmulti prin bulbi sau prin tulpini taraitoare care formeaza lastari.

         Denumirea plantei                                  Numărul Seminţe

Spanacul sălbatic                                             100.000

Muşeţelul nemirositor                                       54.000

Macul                                                              50.000

Traista ciobanului                                              37.500

Susaiul                                                             19.000

Albăstriţa                                                            6.680

Neghina                                                              2.590

Ridichea sălbatică                                                 1.600

10
3.Vitalitatea plantelor si germinarea esalonata a semintelor. Spre deosebire de semintele plantelor de cultura
la care germinatia este de 2-18 zile, semintele de buruieni raman in sol viabile cativa ani, iar unele chiar zeci de
ani si germineaza esalonat infestand culturile.

Işi păstrează un număr mare de ani facultatea germinativă, ajunse în sol, răsar eşalonat  şi după 8 - 9 ani

4.Caile de raspandire a buruienilor. Aceste cai sunt variate:

 -  vântul
-  apele curgătoere

-  apele de irigaţie
-  animalele

-  schimbul de sămânţă necondiţionată

11
 -  folosirea mijloacelor mecanice de recoltare

CAPITOLUL V

1.Surse de imburuienare a suprafetelor agricole

Sursa principala de imburuienare a culturilor o reprezinta solul. Acesta contine o rezerva imensa de seminte de
buruieni care isi pastreaza multi ani puterea de germinatie si germineaza esalonat. Semintele buruienilor se
scutura la suprafata solului si prin diferite cai sunt incorporate si amestecate cu solul.

Numarul de seminte de buruieni este mai mare in stratul de sol de la suprafata, depinzand mai ales de
adancimea araturii de diferiti ani si de alti factori. Solul poate contine si un numar mare de organe vegetative de
inmultire a buruienilor, raspandite diferit pe adancimi, in functie de insusirile solului, speciile de buruieni etc.

Alte cai de imburuienare a terenurilor agricole sunt:

- Buruienile de pe terenurile virane, marginile de drum si de cai ferate, taluzurile canalelor si ale digurilor,
care cresc nestingherite si de aici infesteaza terenurile agricole;
- Folosirea pentru semanat de samanta neconditionata;

12
- Folosirea de gunoi de grajd care n u a fost bine fermentat. Furajele animalelor sau asternutul din
grajduri, in functie de provenienta lor, pot contine seminte ale unor buruieni, din care un procent mare
nu isi pierd puterea de germinatie cand trec prin tubul digestiv al animalelor

 -  rezerva de seminţe de buruieni din sol

-  suprafeţele necultivate sau culturi îmburuienate

-  gunoiul de grajd insuficient fermentat

-  sămânţa folosită la semănat

          
 

13
CAPITOLUL VI

1.Clasificarea buruienilor

Buruienile anuale si bienale se inmultesc prin seminte si au o singura generatie. Ele formeaza mai multe
subgrupe dupa cum urmeaza:

- Efemere:- cuisoara, margeluse, spalacioasa, pliscul cucoarei, sugel, veronica;

- De primavara timpurii:- ridichea salbatica, ovazul salbatic, turita, piciorul cocosului,coltul babei,
laptele cucului, cocosei de camp, morcovul spinos;
- De primavara tarzii: - mohor, talpa gastei, lobada, stirul, iarba rosie, spanac salbatic, holera, iarba
grasa, busuioc salbatic, canepa salbatica;
- Care pot ierna: - albastrita, musetelul mirositor, romanita puturoasa, traista ciobanului, mazarichea,
neghina, macul, hrisca uscatoare;
- De toamna: - iarba vantului, Cucuta, morcovul salbatic, mazarichea paroasa;
- Buruieni bienale: - scaietii, sulfina galbena, rechie, maselarita, scaiul magaresc.

Buruienile efemere au perioada de vegetatie scurta 1-2 luni; in anii favorabili pot avea mai multe generatii pe
an, majoritatea pot germina fie toamna fie primavera.

Buruienile de primavera timpurii germineaza primavera mai devreme, cand temperature este mai scazuta si
ajung la maturitate inainte sau odata cu plantele de cultura, impurificand recoltele. Unele pot germina si toamna
dar degera peste iarna.

Buruienile de primavera tarzii germineaza cand solul se incalzeste bine 12-160C. Plantele se dezvolta incet si
ajung la maturitate unele concomitant sau dupa recoltarea culturilor de vara, iar alotele concomitant cu plantele
prasitoare, infestand recoltele acestora.
Buruienile care pot ierna formeaza o grupa heterogena. Ele infesteaza indeosebi culturile paioase de toamna sip
e cele de primavera. Daca rasar mai devreme ajung la maturitate la inceputul verii. Daca rasar dupa sfarsitul
verii ierneaza, iar in anul urmator formeaza tulpina si ajung repede la maturitate.

Buruienile de toamna indifferent cand rasar, formeaza tulpini cu flori si fructe numai in anul urmator. De regula
imburuieneaza cerealele paioase de toamna.

Buruienile bienaleasi desfasoara ciclul de viata pe doi ani. In cazul cand germineaza primavera, pana toamna
formeaza o rozeta de fructe, o tulpina scunda si o radacina adanca, iar in urmatorul an ramifica intens si pana in
vara produc seminte.

14
Buruienile perene. Traiesc mai multi ani si fructifica in fiecare an, si se pot clasifica dupa modul de inmultire:

- Buruienile perene cu radacini fasciculate se inmultesc prin seminte

- Buruienile perene cu radacina pivotanta se inmultesc prin seminte
- Buruienile perene taratoare – pe tulpina acestora pornesc lastari care se intend pe suprafata solului
- Buruienile perene cu bulbi formeaza aceste organe la partea inferioara a tulpinii, la baza bulbului matern
- Buruienile perene cu rizomi sunt foarte raspandite si daunatoare
- Buruienile perene cu drajomi au inmultirea vegetative foarte pronuntata, dar produc si un numar mare de
seminte

Buruienile parazite. Unele paraziteaza pe tulpina iar altele pe radacina plantelor gazda.
Exemple: tortelul, cuscuta mare, cuscuta trifoiului, cuscuta inului, lupoaia.

Buruienile semiparazite, deoarece au clorofila, in lipsa plantelor gazda pot duce o viata independenta.

CAPITOLUL VII

1.Metode de combatere a buruienilor

Metodele de combatere a buruienilor pot fi preventive si curative. Cele curative se pot grupa in metode
agrotehnice, chimice si biologice. Trebuie precizat faptul ca separarea metodelor preventive de cele curative
este relative, deoarece prin majoritatea metodelor curative se distrug buruienile existente pe terenurile agricole
cu mult inainte de a forma si raspandi seminte si prin aceasta se previne imburuienarea pentru anii urmatori.
Cea mai potrivita metoda de combatere este cea integrata.

Combaterea integrata a buruienilor

Particularitatile biologice ale buruienilor, precum si diversitatea conditiilor pedoclimatice locale, ingreuneaza
foarte mult programul de combatere a buruienilor. Mai mult, toate acestea impiedica starpirea buruienilor printr-
o singura metoda. De aceea, la aceasta actiune trebuie sa contribuie toate metodele, posibile de aplicat pentru
fiecare caz in parte. Complexul de masuri indreptate pentru combaterea buruienilor constituie metoda integrata
de combatere a buruienilor. Aici se incadreaza masurile preventive, pentru a evita raspandirea lor si masurile
curative.

Continutul metodei integrate se precizeaza pentru fiecare unitate Agricola si fiecare sola, in functie de gradul de
imburuienare, conditiile pedoclimatice, cultura respective si tehnologia aplicata. Folosind un complex de
masuri, fiecare dintre ele devine mai eficienta si prin urmare se asigura succesul actiunii de starpire a
buruienilor.

15
1.1.Metode preventive:

Principalele metode preventive de combatere a buruienilor sunt:

a. Carantina, adica impiedicarea patrunderii in tara a semintelor unor plante de cultura infestate cu anumite
buruieni, care nu se gasesc in tara noastra si, in acelasi timp, impiedicarea raspandirii buruienilor foarte
daunatoare existente.

b. Folosirea la semanat a semintelor conditionate, cu scopul de a nu transfera in camp odata cu semintele

plantele de cultura si pe cele de buruieni.

c. Obtinerea si folosirea de gunoi de grajd cu grad redus de infestare, evitandu-se folosirea gunoiului
proaspat cand acesta are un ccontunit ridicat de seminte de byruieni viabile (sa se foloseasca gunoi
fermentat aproximativ 3 luni, in platforme unde temperatura s-a ridicat la 45-50 grade celsius).

d. Curatirea apei de irigat de seminte de buruieni, prin asezarea de site pe canalele principale, la vanele de
distributie, la sorburile de aspersiune.

e. Distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafete necultivate (santuri, in jurul stalpilor de curent electric,
drumuri).

f. Curatirea masinilor agricole, in primul rand a combinei, care la intrarea pe o suprafata noua trebuie sa
fie bine curatata; de asemenea, si celelalte masini trebuie controlate si curatate de seminte de buruieni si
organele vegetative ale acestora ori de cate ori se termina o lucrare si masinile trec intr-o perioada de
nefolosire.

g. Recoltarea la timp si corecta a culturilor impiedica buruienile sa ajunga la maturitate, fiind distruse prin
taiere la recoltare sau prin lucraril;e ce se aplica solului imediat dupa recoltat.
Metodele curative combat efectiv buruienile rasarite sau in curs de rasarire. Ele pot fi agrotehnice, fizice,
biologice si chimice.

16
1.2.Metode agrotehnice:

Sunt cele mai vechi mijloace de lupta impotriva buruienilor, fiind de o importanta deosebita si in prezent, cu
toate ca prin combaterea chimica s-au obtinut rezultate deosebite.

Ele reprezinta cateva avantaje importante: asigura combaterea tuturor speciilor de buruieni in vegetatie; odata
cu combaterea buruienilor se realizeaza pregatirea patului germinativ, se incorporeaza ingrasaminte, se combat
boli si daunatori, se deschid brazde pentru irigat; nu lasa reziduuri in sol; nu deranjeaza echilibrul ecologic. Au
si unele dezavantaje: efectuate repetat, unele dintre ele pulverizeaza solul, taseaza excesiv, inrautatesc unele
insusiri fizico-mecanice ale solului; altele necesita foarte multa forta de munca (plivitul, prasitul); in caz de
precipitatii abundente nu se pot aplica la timp si de calitate.

Principalele metode agrotehnice sunt:

a) rotatia rationala a culturilor in asolament este o metoda care nu cere nici un fel de investitii
suplimentare si se afla la indemana orcarei unitati agricole. Semanand aceleasi culturi sau din aceasi
grupa pe acelasi teren cativa ani in sir, se poate ajunge la o infestare crescanda a solului cu aceleasi
buruieni;
b) lucrarile solului sunt in prezent cele mai importante masuri agrotehnice de combatere directa a
buruienilor. Pe langa caracterul lor curativ, au si un rol in prevenirea infestarii solului si culturilor in anii
urmatori.
Cele mai importante lucrari in legatura cu combaterea buruienilor sunt: dezmiristirea, aratura, lucrarile cu
diferite tipuri de grape, lucrarile cu cultivatorul.

c) semanatul la timp si realizarea unei desimi optime asigura o rasarire rapida si o acoperire uniforma a
terenului de catre plantele de cultura, realizandu-se , in acelasi timp, o inabusire a buruienilor;
d) intretinerea culturilor in timpul vegetatiei prin plivit si prasit. Plivitul, fiind o lucrare foarte costisitoare
care necesita un mare volum de munca, se executa astazi in tara noastra doar in rasadnite, in procesul de
ameliorare a plantelor si producerea de samanta din verigile superioare, precum si la culturi de o mare
valoare economica.
Prasitul este o lucrare de combatere a buruienilor din culturile semanate in randuri semiindreptate, departate
sau in benzi fiind o lucrare mai eficace si mai putin costisitoare decat plivitul; se poate executa manual cu sapa
sau mecanizat cu ajutorul cultivatorului, numarul de prasile fiind in functie de planta cultivata si de gradul de
imburuienare.

e) folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numarul de buruieni specifice
acestor soluri.
17
f) mulcitul (acoperirea intervalului dintre randuri cu resturi organice sau masa plastica) poate sa
influenteze diferentiat cresterea buruienilor, mulcitul organic impiedica mai putin aparitia buruienilor, in
schimb el insusi poate fi o sursa de imburuienare; mulcitul cu mase plastice impiedica aparitia
buruienilor, insa este costisitor.
g) desecarea terenurilor cu exces de umiditate contribuie la reducerea numarului de buruieni specifice unui
continut sporit de apa.

1.3.Metode fizice:

a) arderea cu flacara este o metoda de distrugere a buruienilor din culturile prasitoare (porumb, sorg,
floarea soarelui), a vetrelor de cuscuta din lucerna sau trifoi, a buruienilor din jurul pomilor fructiferi sau
dintre randurile de vita de vie. Metoda da bune rezultate daca este completata co o prasila mecanica sau
manuala;
b) sterilizarea solului se practica, mai ales, in sere, rasadnite, la solul pentru ghivecele nutritive. Este
distrusa atat facultatea germinativa a semintelor de buruieni, cat si daunatorii si agentii patogeni din sol.
In camp, se realizeaza prin arderea miristei, cand sunt distruse resturile vegetale, semintele de buruieni,
daunatorii si agentii patogeni. Se recomanda arderea miristei o dta la un interval de cativa ani si numai
in cazuri speciale, deoarece miristea contribuie la refacerea rezervei de materie organica din sol.
In sere, intre doua cicluri de productie se folosesc vapori de apa supraincalzita.

1.4.Metode biologice:

Se folesesc fenomenle alelopatice, insectele, agenti patogeni (virusi, ciuperci, bacterii), iar uneori melci,
pesti.

a) Alelopatia. –reprezinta influenta, de obicei, nefavorabila a unei plante asupra alteia prin intermediul
unor substante toxice eliberate in sol odata cu moartea plantei. Plantele superioare secreta substante
alelopatice anumite coline, care au efect toxic, de inhibare (concentratie mare) asupra plantelor
superioare receptoare. S-a constat ca dupa sfecla pentru zahar si porumb se dezvolta un numar mare de
specii de buruieni, insa semintele altor specii, desiprezente, nu pot germina in acest mediu, nu din cauza
competitiei pentru lumina, apa sau hrana, ci al fenomenelor alelopatice ce determina care seminte pot sa
germineze si care plante sa supravietuiasca.
b) Folosirea unor insecte a dat rezultate interesante in combaterea unor buruieni care erau preferate in
hrana, carora le consuma frunzele, tulpinele si uneori radacinile.
c) Agenti patogeni care pot distruge sistemul enzimatic al unor buruieni.

18
 Exista si un mare pericol si anume, daca nu cumva bolile so daunatorii folositi dupa un timp sunt scapati de
sub control, pot distruge unele plante cultivate.

CAPITOLUL VIII

1.ASOLAMENTE

Dupa cum se stie, plantele cultivate sunt insotite de anumite specii de buruieni, care s-au adaptat in decursul
timpului particularitatilor biologice si tehnologiei lor de cultura. Astfel, speciile de mohor lat (Echinochloa
crus-galli), mohor (Setaria sp.), costrei (Sorghum halepense) sunt specifice culturilor de porumb. Speciile de
turita (Galium aparine.), soparlita (Veronica sp.), albastrita (Centaurea cyanus), mac (Papaver rhoeas), neghina
(Agrostemma githago), sunt specifice cerealelor paioase. Loboda (Chenopodium sp.), stirul (Amaranthus sp.),
mustarul salbatic (Sinapis sp.), sunt specifice culturii de sfecla, soia si floarea soarelui. De aceea, daca se cultiva
mai multi ani la rand aceeasi planta pe un teren, se vor inmulti foarte mult buruienile care insotesc cultura
respectiva.

Dimpotriva, daca se folosesc asolamente cu rotatii de plante avand particularitati si tehnologii de cultura
diferite, se limiteaza foarte mult inmultirea buruienilor.

1.1. Lucrarile de baza ale solului. Araturile distrug buruienile existente, ingroapa la adancime semintele de
buruieni scuturate la suprafata terenului si intorc la suprafata si expun uscarii si inghetului rizomii, stolonii.

Eficacitatea araturilor ca mijloc de combatere a buruienilor depinde de: adancimea de lucru, epoca de executare,
gradul de intoarcere a brazdelor si constructia plugurilor.

Contribuie la combaterea buruienilor in special araturile adanci si araturile de vara si toamna, indeosebi cand se
asigura o buna intoarcere a brazdelor.

Avand in vedere faptul ca adancimea de la care rasar semintele de buruieni este mica (nu depaseste 8 cm) si ca
toate araturile se efectueaza la adancimi mult mai mari, ar rezulta ca  araturile pot sa asigure o combatere
integrala a buruienilor. In realitate lucrurile nu stau asa, intrucat semintele de buruieni au o longevitate foarte
mare si concomitent cu ingroparea in adancime a semintelor de la suprafata sunt aduse din partea inferioara a
brazdelor, in stratul superficial de sol, seminte germinabile.

1.2. Lucrarile solului premergatoare semanatului. De la efectuarea araturii si pana la semanat exista o
perioada mai scurta sau mai lunga de timp in care se efectueaza lucrari superficiale cu scopul de a mentine
terenul curat de buruieni si cu scopul de a pregati patul germinativ.
19
Lucrarile superficiale sunt lucrari de discuit si de cultivatie totala, executandu-se cu grapa cu discuri,
cultivatorul, combinatorul etc.

1.3. Fertilizarea. Administrarea de ingrasaminte organice si /sau minerale asigura o crestere viguroasa a

plantelor de cultura, care reusesc astfel sa concureze cu succes buruienile ce rasar mai tarziu. Avand in vedere
faptul ca si buruienile sunt puternic stimulate de aplicarea ingrasamintelor, este necesar ca acestea sa fie distruse
pana la semanat si dupa semanat prin diferite masuri culturale. Gunoiul de grajd trebuie sa fie bine fermentat si
se va aplica cu precadere culturilor prasitoare, care au capacitatea de a-l valorifica mai bine.

1.4. Folosirea amendamentelor. Pe solurile acide cresc specii de buruieni tipice, adaptate la aceste conditii,
ca: Rumex acetosella  (macris marunt), Equisetum arvense (coada calului), Raphanus raphanistrum (ridiche
salbatica), Apera spicaventi  (iarba vantului), Viola arvensis (trei frati patati), Spergula arvensis (hrana vacii)
etc. Amendamentele calcaroase aplicate corecteaza reactia solului si reduce in felul acesta numarul buruienilor
acidofile. Astfel, Kott (1955), citeaza o reducere a imburuienarii, in functie de doza de amendamente, cuprinsa
intre 6,14 si 34,66%.

Pe solurile alcaline sunt prezente specii de buruieni ca: Salsola soda  (saracica), Salicornia herbacea (iarba
sarata), Stice gmelini (limba pestelui) etc. Aplicarea amendamentelor acide (gips sau fosfogips) modifica reactia
solului si, prin aceasta, contribuie la reducerea numarului de buruieni specifice.

1.5. Semanatul rational. Presupune efectuarea acestei lucrari la timpul potrivit, asigurarea desimii optime si
distribuirea uniforma a semintelor la unitatea de suprafata.

In primaverile mai racoroase si mai ploioase culturile semanate prea devreme rasar cu intarziere, putand fi usor
imburuienate. Dimpotriva, daca se seamana catre sfarsitul epocii optime, plantele de cultura rasar mai repede,
pun stapanire pe teren si lupta mai bine cu buruienile.

O desime mai mare, catre limita maxima recomandata pentru specia, soiul sau hibridul cultivat, impiedica
dezvoltarea buruienilor. Daca desimea este mica, buruienile invadeaza repede cultura si mai ales golurile din ea.

Distribuirea uniforma a semintelor la unitatea de suprafata asigura o mai buna acoperire a terenului de catre
plantele cultivate in detrimentul buruienilor.

20
1.6. Grapatul semanaturilor. Grapatul semanaturilor poate fi folosit ca mijloc de afanare superficiala a solului,
dar si de reducere a imburuienarii.

Eficacitatea grapatului la reducerea gradului de imburuienare este in functie de natura plantei cultivate, tipul
grapei, speciile de buruieni, faza de dezvoltare in care acestea se gasesc si umiditatea solului.

1.7. Plivitul. Este o lucrare foarte greoaie, costisitoare si necesita multa forta de munca. In prezent este folosit
mai putin decat in trecut, si pe suprafete limitate (in gradini, pe pajisti, la soia, la sfecla de zahar, in locuri
greu  accesibile etc).

Pentru buruienile perene, plivitul trebuie repetat de cateva ori, pentru epuizarea substantelor de rezerva din
organele vegetative de inmultire. Cand se face plivitul la soia, sfecla de zahar, cartof etc., se smulg doar
buruienile cu talie mare.

Plivitul trebuie sa se execute inainte de fructificarea buruienilor. Mai usor se face cu oticul (un bat din lemn
prevazut la varf cu o lama metalica bine ascutita).

1.8. Prasitul. Prasitul, ca si plivitul este o lucrare veche de combatere a buruienilor, dar specifica plantelor care
se seamana la distante mari intre randuri. Este o lucrare mai eficace si in acelasi timp, mai putin costisitoare
decat plivitul.

Prasitul se poate face manual cu sapa, sau mecanic cu ajutorul cultivatorului. Numarul prasilelor este in functie
de natura plantei cultivate si de gradul de imburuienare. Prasilele efectuate la timp si in numar suficient reduc
gradul de imburuienare si sporesc recolta nu doar la planta la care se aplica, dar si la planta care urmeaza in
cultura in anul urmator.

Totusi, prasitul, mai ales cel manual, ramane o lucrare foarte greoaie, scumpa, necesita multa forta de munca,
nu se poate executa in perioadele ploioase. Din acest motiv, numarul prasilelor trebuie redus prin asociere cu
folosirea erbicidelor.

1.9. Cositul buruienilor. Se poate executa mecanic sau manual, pe locuri virane, margini de drum, canale,
pajisti etc., inainte de inflorirea si fructificarea buruienilor. Buruienile perene se cosesc repetat pana la epuizarea
substantelor de rezerva din organele vegetative de inmultire (rizomi, stoloni).

Lucrarea de cosit are cel mai bun efect atunci cand se efectueaza in perioada in care organele subterane contin
cea mai redusa rezerva de hrana, adica intre faza de dezvoltare deplina a frunzelor si inceputul infloririi.

21
Prin cosit nu pot fi combatute in totalitate papadia (Taraxacum officinale), pirul gros (Cynodon dactylon),
meisorul (Digitaria sanguinalis), macrisul (Rumex acetosella), patlagina (Plantago sp), grasita (Portulaca
oleracea) etc., care formeaza rozeta sau au tulpini joase.

1.10. Inundarea artificiala se practica in orezarii, pe terenurile nivelate. Prin aceasta metoda se combat iarba
barboasa (Echinochloa crus- galli) si mohorul alb (Eechinochloa oryzoides). Dupa rasarirea acestora se mentine
un strat de apa de circa 10 cm grosime, pana cand buruienile sunt distruse prin asfixiere. Totusi, unele specii de
buruieni supravietuiesc inundarii, de exemplu mohorul orezar (Echinochloa phylopogon), orezul salbatic
(Laersia oryzoides), trestia, papura, pipirigul etc.

1.11.Irigarea si desecarea. Irigarea favorizeaza inmultirea buruienilor, mai ales a speciilor Echinochloa crus-

galli  (mohorul lat), Polygonum aviculare  (troscotul), Cirsium arvense (palamida), Sorghum
halepense  (costreiul mare) etc.

Desecarea reduce numarul de buruieni specifice excesului de umiditate din sol, cum ar fi: coada calului
(Equisetum arvense), jalesul (Stachys palustris), stevia (Rumex crispus) etc. si sporeste puterea de concurenta a
plantelor cultivare.

1.12. Mulcirea. Consta in acoperirea solului dintre randurile de plante prasitoare cu resturi organice (paie
tocate, turba, gunoi de grajd) sau cu folie de polietilena de culoare inchisa. Prin mulcire se urmareste
diminuarea imburuienarii, acumularea apei si a caldurii in sol. Mulcirea organica impiedica doar in mica masura
aparitia buruienilor, in schimb, folosirea foliei de polietilena are neajunsul costului ridicat.

22
 Concluzii:
În concluzie, fără combaterea buruienilor nu poate fi realizată o producţie eficientă şi economică.
Îmburuienarea duce la micşorarea eficienţei şi a celorlalte verigi tehnologice şi nu sunt rare cazurile când
producţia scade cu 30-40 %, dar pierderile pot fi şi mai mari.
Buruienile dăunează pe diferite căi, începând cu concurarea plantelor de cultură la aprovizionarea
optimă cu substanţe nutritive, apă, lumină, prin crearea de condiţii favorabile înmulţirii factorilor provocători de
boli,ciuperci, bacterii, virusuri, insecte şi alţi dăunători îngreunând efectuarea lucrărilor de îngrijire a culturilor,
de recoltare etc

Bibliografie

1. AGROTEHNICA – T. Onisie, G. Jitareanu, 2000. Edit. “Ion Ionescu de la Brad” Iasi,ISBN 973-8014-
3-2
2. AGROTEHNICA TERENURILOR ARABILE – C. Ailincai, 2007. Edit. “Ion Ionescu de
la Brad” Iasi, ISBN 978-973-7921-98-7
3. METODE DE ANALIZA UTILIZATE IN LABORATORUL DE FIZICA A SOLULUI
Elisabeta Dumitru, Irina Calciu, Vera Carabulea, Andrei Canarache, 2009. Edit. Sitech
Craiova. ISBN 978-606-530-752-0
4. AGROTEHNICA – M. Berca, 2011. Edit. Ceres, Bucuresti, ISBN 979-973-40-0899-5
5. Revista „Cercetari agronomice în Moldova”, 2000 – 2013, USAMV Iasi, ISSN 0379 – 5837
6. Revista „Soil & Tillage Research”, 2008 – 2013, Elsevier, ISSN 0167 - 1987

23
 pCUPRINS PAGINA

INTRODUCERE............................................................................................................2
CAPITOLUL I Metodele biologice de combatere a buruienilor.............................................3
CAPITOLUL II 1. Măsurile preventive………………......………………………………………5
2. Măsuri curative……………………......……………………………………..7
3. Metode biotehnice……….……….....………………………………………..8
4. Metoda provocaţiei (forţarea germinaţiei seminţelor)…........…………….8
5. Metoda epuizării…………………………………………........……………..8
6. Metode biologice ………………………………………………........……….8
7. Metode biodinamice………………………………………………….....……9
CAPITOLUL III Pagubele cauzate de buruieni agriculturii…………………………….........…9
CAPITOLUL IV 1.Particularitatile biologice ale buruienilor……………………………….....10
2.Inmultirea buruienilor…………………………………………………….....10
3.Vitalitatea plantelor si germinarea esalonata a semintelor…......…………11
4.Caile de raspandire a buruienilor…………………………….......………….11
CAPITOLUL V 1.Surse de imburuienare a suprafetelor agricole……….........……………….12

CAPITOLUL VI 1.Clasificarea buruienilor………………………………………......…….……14

CAPITOLUL VII 1.Metode de combatere a buruienilor…………………………….......……..15

CAPITOLUL VIII 1.ASOLAMENTE…………………………………………………….....……19

CONCLUZII………………………………………………………………………......……………23
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….......………23

24