UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA : BAZELE BIOLOGICE ALE
PROTECŢIEI PLANTELOR ŞI MEDIULUI ÎN
ECOSISTEMELE ANTROPICE

Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr. Ion MITREA

Absolvent:
Camelia PIŢIGOI

CRAIOVA

2011
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA : BAZELE BIOLOGICE ALE
PROTECŢIEI PLANTELOR ŞI MEDIULUI ÎN
ECOSISTEMELE ANTROPICE

Tema:
BIOLOGIA ŞI COMBATEREA DĂUNĂTORILOR RAPIŢEI

Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr. Ion MITREA

Absolvent:
Camelia PIŢIGOI

CRAIOVA

2011

2
 CUPRINS

INTRODUCERE ..........................................................................................3
CAPITOLUL I Condiţiile climatice ale Câmpiei Boianului .................5
I.1 Clima. Aprecieri generale ...............................................................5
I.2 Temperatura aerului ........................................................................6
I.3 Umezeala aerului ............................................................................9
I.4 Nebulozitatea atmosferică .............................................................10
I.5 Durata de strălucire a soarelui .......................................................11
I.6 Precipitaţiile atmosferice ...............................................................12
I.7 Regimul eolian ...............................................................................14
CAPITOLUL II Stadiul actual al cercetărilor în domeniu ....................17
CAPITOLUL III Materiale şi metode de cercetare .................................21
CAPITOLUL IV Entomofauna şi combaterea dăunătorilor culturii de
rapiţă ..................................................................................................23
IV.1 Entomofauna ...............................................................................23
IV.2 Răspândirea dăunătorilor rapiţei .................................................42
IV.3 Estimarea daunelor şi pagubelor .................................................43
IV.3.1 Estimarea daunelor ........................................................43
III.3.2 Estimarea pagubelor ......................................................44
IV.4 Combaterea dăunătorilor culturii de rapiţă ................................45
IV.4.1 Combaterea integrată a dăunătorilor .............................45
IV.4.2 Combaterea chimică a dăunătorilor ...............................47
CAPITOLUL V Rezultate obţinute ..........................................................49

CONCLUZII ................................................................................................55

Anexe
Bibliografie

3
 INTRODUCERE

Rapiţa este o veche cultură, fiind cultivată în ţările mediteraneene cu

4000 de ani în urmă. Ţările de origine sunt considerate Olanda şi Anglia, de
unde s-a răspândit în toate ţările Europei.
Uleiul obţinut din seminţele de rapiţă este un foarte bun ulei alimentar,
dar în ultimul timp a devenit importantă folosirea acestuia ca materie primă
utilizată la obţinerea biocombustibililor.
Considerată până nu demult de către fermieri ca o ,,buruiană
cultivată’’, aceştia erau obişnuiţi cu producţii ce se situau la nivelul a 1000 –
1 500 kg/ha. În noul context economic european şi în condiţiile creşterii
fulminante a preţului petrolului, rapiţa este considerată una dintre cele mai
importante surse de energie alternative.
Consecinţa este aceea că se pune problema extinderii suprafeţelor
cultivate, dar în acelaşi timp şi realizarea unor niveluri de producţie cât mai
apropiate de potenţialul biologic al soiurilor cultivate.
Cu un preţ al petrolului oscilând amplu sub presiunea deciziilor
politice şi a conflictelor din zonele cu mari zăcăminte, piaţa de
biocombustibil creşte vertiginos şi reprezintă o încercare, până acum reuşită,
de a oferi posibile soluţii pentru un consum energetic mondial în continuă
creştere.
În prezent, motoarele diesel de la tractoare, automobile sau
generatoare pot funcţiona folosind uleiul de calitate ridicată extras din rapiţă,
uneori suportând doar mici modificări.
Rapiţa a devenit o cultură de mare interes, datorită unor avantaje pe
care le conferă:
• piaţă sigură de desfacere a produselor;

4
 • materie primă excelentă pentru producerea de biodiesel ca urmare a

conţinutului de oxigen de 11% în uleiul de rapiţă. este puţin pretenţioasă

faţă de condiţiile pedoclimatice;
• foarte bună premergătoare pentru cereale, ca urmare a sistemului

radicular pivotant care ameliorează structura solului şi favorizează

înrădăcinarea acestora;
• valorifică bine îngrăşămintele administrate;

• permite mecanizarea completă, acest fapt constituind un mare avantaj

în condiţiile lipsei forţei de muncă;

• pentru condiţiile de climă secetoasă ce caracterizează zon aolteniei în
ultimii ani, valorifică foarte bine precipitaţiile căzute în sezonul rece;
• uleiul de rapiţă are un conţinut ridicat în acizi polinesaturaţi, valoroşi
pentru sănătate
• este o bună plantă meliferă timpurie, asigurând aproximativ 50 kg/ha

miere.
Lucrarea ,,Biologia şi combaterea dăunătorilor rapiţei” este elaborată
în urma cercetărilor la S.C. Mandra Tandem S.R.L., societate care are
cultivată rapiţă pe o suprafaţă de 50 ha.
Obiectivele majore ale lucrării se referă la cercetări privind
identificarea şi descrierea dăunătorilor la rapiţă şi combaterea acestora.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole.
Primul capitol prezintă condiţiile climatice ale Câmpiei Boianului,
zonă favorabilă cultivării rapiţei, unde am studiat pe o suprafaţă de 50 ha.
Capitolul al doilea se referă la stadiul actual al cercetărilor în domeniul
cultivării rapiţei având în vedere faptul că acestă cultură a luat o amploare
deosebită în ultimii ani, datorită avantajelor pe care le prezintă.
In al treilea capitol sunt prezentate materialele şi metodele de cercetare
utilizate la cultura de rapiţă studiată.
În al patrulea capitol este tratată entomofauna specifică rapiţei şi
metodele de combatere a dăunătorilor.

5
 Rezultatele privind observaţiile din suprafaţa analizată sunt cuprinse în
ultimul capitol.

CAPITOLUL I

CONDIŢIILE CLIMATICE ALE CAMPIEI BOIANULUI

I.1 APRECIERI GENERALE

Clima reprezintã una dintre cele mai dinamice componente ale

mediului înconjurãtor. Prin componentele sale ea influenţeazã, direct sau
indirect, procesele şi fenomenele hidrologice, capacitatea de eroziune şi
transport a apelor, contribuind astfel la modelarea continuã a reliefului.
În acelaşi timp, clima îşi pune amprenta şi asupra particularitãţilor
vegetaţiei şi solurilor, aducându-şi o contribuţie importantă la
individualizarea peisajelor geografice. Nu trebuie omis, de asemenea, rolul
deosebit pe care clima îl deţine în existenţa şi activitatea umanã.
Câmpia Boianul se încadrează într-un climat temperat continental,
specific zonei sudice a ţării, în care este situată. Acesta este caracterizat prin
valori ridicate ale bilanţului radiaţiilor, amplitudini mari ale temperaturii
aerului, cantitãţi relativ reduse de precipitaţii, cu ploi torenţiale în anotimpul
de vară şi perioade de secetă în tot timpul anului etc.
Prin poziţia sa în partea centrală a Câmpiei Române, regiunea se
găseşte la interferenţa maselor de aer uscat continental, dinspre est şi nord -
est, cu cele de origine tropicalã dinspre sud şi sud - vest (de asemenea
continentalizate prin trecerea peste Balcani şi Alpii Dinarici) şi cu masele de
aer oceanic care, în deplasarea lor spre est, ajung deasupra teritoriului
bazinului încã suficient de umede.
Caracterizarea climatică s-a făcut pe baza datelor privind principalele
elemente înregistrate în perioada 2001 - 2010 la staţia meteorologică Slatina.

6
 I.2 TEMPERATURA AERULUI

Temperatura aerului este influenţată de potenţialul caloric ridicat şi de

distribuţia lui în timpul anului.
Temperatura medie anuală şi lunară
Din analiza datelor obţinute la staţia meteorologică Slatina, rezultă că
temperatura medie anuală (2001 - 2010) are valoarea de 11,65°C (tabelul
nr.1).
Faţă de aceste valori, care dau o imagine cu totul generală asupra
potenţialului termic, apar variaţii la nivelul valorilor medii anuale, anii cei
mai călduroşi fiind, în această zonă, 2000 (12,4°C), 2004 şi 1936 (12,2°C),
iar cei mai reci, 1942 (9,0°C) şi 1980 (9,9°C). (tabelul nr.1)
Temperaturile medii lunare au un mers ascendent începând cu luna
ianuarie (luna cea mai rece) până în luna iulie (luna cea mai caldă), după care
descresc (Fig. 1).
Temperatura medie multianuală a lunii ianuarie, la Slatina, este de
-3,7°C, dar s-au înregistrat şi luni de iarnă foarte reci în care temperatura
medie a coborât până la -12,1°C, în anul 1942 sau de -6,2°C în anul 1980.
Temperatura medie multianuală a lunii iulie este de 24,04°C, dar s-au
înregistrat şi luni de vară foarte călduroase când temperatura medie a depăşit
25°C, principala cauză fiind fenomenul de încălzire globală ce se manifestă
tot mai pregnant.
Amplitudinea termică medie anuală (27,74°C), în perioada 2001 –
2010, este printre cele mai ridicate din ţară, indicând o mare influenţă a
maselor continental excesive, din estul Europei, asupra teritoriului analizat.
Temperatura medie a aerului oscilează şi în funcţie de anotimp. Iarna
temperatura medie este de -3.7°C, primăvara de 11,83°C, iar vara de

7
 23,01°C. Anotimpul de toamnă se caracterizează prin valori termice de
11,85°C.

Tabelul nr.1 TEMPERATURA AERULUI (°C). Staţia Slatina (2001 - 2010)

Valori medii lunare multianuale

Lu I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
na
t0C -3,7 1,7 5,79 11,9 17,7 21,8 24,0 23,7 17.6 12,2 5,6 0,85
9 2 2 4 5 7 9
Valori medii anotimpuale
Iarna Primăvara Vara Toamna
-0,38 11,83 23,01 11,85
Valori medii anuale
Anual 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Valoa 10,1 11,2 12,0 12,4 11,8 11,7 11,8 12,2 11,4 11,9
re
Media anuala Maxima/data Minima/data
11,65 42,3/5.07.2003 -21,8/21.12.2002
24.04

30
23.75
21.62

25
17.72

17.67
temperatura (°C)

20
12.29
11.99

15
5.79

10
5.6
1.72

0.85

5
-3.7

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-5

-10

Fig. 1. Variaţia temperaturii medii lunare (t°C). Staţia Slatina (2001-2010)

Temperaturile maxime şi minime absolute reflectă caracterul

continental accentuat al climei şi se datorează fazelor de încălzire şi răcirii
excepţionale, rezultate ale invaziei aerului tropical şi arctic.

8
 Cea mai mare valoare s-a înregistrat în afara perioadei de observaţie
(42,9°C, la 5 iulie 1916), iar în perioada de observaţie, maxima absolută a
fost de 42,3°C, la 5 iulie 2000.
Temperaturile minime absolute coboară frecvent sub -20°C. Minima
absolută înregistrată la Slatina a fost de -34,8°C, între zilele de 24-25
ianuarie 1942, iar în timpul perioadei de observaţie a fost de -21,8°C la 21
decembrie 2002.
Amplitudinile de peste 60°C (chiar 77,7°C) între aceste valori
extreme, exprimă clar caracterul continental al regimului climatic.
Temperaturile ridicate ale aerului se evidenţiază şi prin numărul mare
de zile tropicale (în care temperatura maximă este de peste 30°C) şi al
numărului zilelor de vară (t.max ≥ 25°C). Astfel, numărul de zile tropicale în
cursul unui an este de 56, iar al zilelor de vară de 120, valorile cele mai
ridicate din întreaga ţară.
În privinţa numărului de zile cu îngheţ (t.max ≤0°C) şi al celor de
iarnă (t.min ≤0°C) zona Câmpiei Boianului nu se situează pe primele locuri
din ţară, totalul de 104 zile marchează tranziţia dintre partea estică a Câmpiei
Române, cu climat mai excesiv sub acest aspect, şi cea vestică, cu ierni mai
blânde.
Intervalul în care se produce îngheţul fiind cuprins, în medie, între 23
octombrie (când apare primul îngheţ) şi 3-6 aprilie (ultimul îngheţ). Au fost
şi ani când primul îngheţ a fost semnalat în luna septembrie (29.09.1977), iar
ultimul îngheţ a fost semnalat în luna mai (10 mai 1987).

I.3 UMEZEALA AERULUI

Cantitatea de vapori de apă din atmosferă este influenţată atât de

particularităţile fizice ale maselor de aer, în mişcare, cât şi de caracteristicile
locale ale suprafeţei active. Bazinele hidrografice şi pădurile constituie surse

9
permanente de evaporaţie şi evapotranspiraţie, fapt ce creşte gradul de
umezeală al aerului.
Întrucât în zona Câmpiei Boianului lipsesc marile întinderi de apã şi
suprafeţele de pădure, aşa se explicã prezenţa unei umiditãţi reduse a aerului
ce caracterizeazã aceastã zonã.
În perioada 2001-2010 media anualã a umezelii relative a aerului a fost
de 78,2% .
În ceea ce priveşte valorile medii lunare pentru staţia Slatina, din fig.2
reiese cã cea mai mare valoare a umezelii relative s-a înregistrat în luna
decembrie, fiind de 90,6%.
Tot valori mari s-au înregistrat şi în lunile ianuarie (88,5%), februarie
(83,9%) şi noiembrie (86,2%). Cea mai micã valoare se înregistreazã în
lunile august (64,4%), iulie (66,4%) şi septembrie (66,4%).
Se observã din grafic cã din luna ianuarie valoarea umezelii relative
scade pânã în luna august dupã care începe sã creascã pânã în decembrie.

100

90.6
88.5

95
86.2
83.9

90
umiditate (%)

85
77.4

77.5

80
72.8
70.1
69.5

75
66.4

66.4
64.4

70

65

60
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig. 2. VARIAŢIA UMEZELII RELATIVE A AERULUI.

Staţia Slatina (2001-2010)

10
 I.4 NEBULOZITATEA ATMOSFERICĂ

Nebulozitatea este direct dependentă de particularităţile circulaţiei

generale a atmosferei, ca şi de cele ale suprafeţei active (îndeosebi relieful),
influenţând la rândul ei regimul tuturor elementelor climatice.
În perimetrul analizat, unde convecţia termică este mai intensă,
producerea norilor cumuliformi în orele de amiază, îndeosebi în perioada
caldă a anului, determină valori mai ridicate ale nebulozităţii (5,0 – 5,5
zecimi).
Sub influenţa diferitelor sisteme barice care traversează sau
staţionează deasupra României, nebulozitatea înregistrează în cursul anului
un maxim şi un minim. Astfel, maximul de nebulozitate se produce în luna
decembrie (7,5 – 8,5 zecimi), ca urmare a intensificării activităţii ciclonice
deasupra Mării Mediterane, cu influenţă şi asupra acestei zone, ca şi datorită
inversiunilor de temperatură specifice semestrului rece al anului.
Minimul de nebulozitate se produce în intervalul august – septembrie
(3,0 – 3,4 zecimi). Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin este de 60 –
80 zile, iar numărul mediu anual al zilelor cu cer acoperit este sub 100 zile.
(Fig. nr. 3)
7.6

8
7.2

6.5
6.4

7
nebulozitatea (zecimi)

5.5

5.5

6
4.6

4.3

5
3.6

3.4
3.3

4
3
2
1
0
XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI

Fig. 3. VARIAŢIA NEBULOZITĂŢII MEDII. Staţia Slatina (2001-2010)

11
 I.5 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI

În strânsă legătură cu regimul şi distribuţia nebulozităţii este şi durata

de strălucire a Soarelui. Aceasta atinge valori de 2357,7 ore pe an la Slatina
(2001 - 2010), ceea ce conferă zonei un potenţial de energie solară ridicat.
Comparativ cu perioada 1948 – 1955 (2198,2 ore) se constată o
creştere a duratei de strălucire a Soarelui cu 159,5 ore, rezultând astfel
accentuarea fenomenului de încălzire climatică, reducerea cantităţii de
precipitaţii şi creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenului de secetă.
Cele mai ridicate valori medii lunare s-au înregistrat în lunile iulie
(327.3 ore) şi august (309.8 ore), în timp ce valorile cele mai scăzute au fost
înregistrate în lunile ianuarie (92.4 ore) şi decembrie (73.7 ore).
Pentru perioada analizată durata anuală de strălucire a Soarelui a avut
valorile cele mai mari în anul 2001 (2526.7 ore), un an caracterizat de secetă.
(Fig. nr. 4)
3
7.

350
32

8
9.
4

30
5.
29

300
8
8

4.
2.

24
24

250
7
9.
20
ore

200
6

0.
5.

17
16

150
9
8.

7
11

6.
10
.4
92

100
.7
73

50
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig. 4. DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI (ore şi zecimi).

Staţia Slatina (2001-2010)

12
 I.6 PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE

Reprezintă cele mai importante elemente climatice, deoarece evoluţia

lor influenţează circulaţia locală şi generală a apei în natură, ca şi creşterea
vegetaţiei şi acumularea rezervelor de apă în stratele acvifere.
Precipitaţiile medii multianuale la staţia meteorologică Slatina în
perioada 2001-2010 au valoarea de 549 mm/an.
Faţă de media multianuală se pot înregistra variaţii ale cantităţii de
precipitaţii de la un an la altul. În anii secetoşi, valoarea ei poate scădea sub
300 mm/an. Astfel, în anul 2001 s-a înregistrat o valoare pluviometrică de
290,8 mm/an. Valori scăzute s-au înregistrat şi în anul 1945 (263,8 mm/an).
Spre deosebire de anii secetoşi s-au înregistrat în unii ani valori de
aproape două ori media multianuală. Aşa s-au înregistrat în anii 1906 (843,5
mm), 2005 (1061,1 mm).

DISTRIBUŢIA LUNARĂ ŞI ANOTIMPUALĂ

Cantităţile medii lunare prezintă valori diferite de la o lună la alta în

funcţie de circulaţia generală a atmosferei şi de interacţiunea acesteia cu
condiţiile fizico-geografice locale.
În timpul unui an, cantităţile cele mai mari de precipitaţii cad în lunile
mai, iunie, iulie, iar cele mai mici în lunile ianuarie, februarie, martie.
Pentru perioada analizată (2001-2010), din fig.5, se constată că cea
mai ploioasă lună a fost luna iulie (79,3 mm).
Precipitaţii bogate s-au mai înregistrat şi în lunile mai (63,1 mm) şi
septembrie (78,0 mm). Aceste valori au fost influenţate de precipitaţiile din
anul 2005, un an extrem de ploios (1061,1 mm). Valorile cele mai scăzute s-
au înregistrat în lunile ianuarie (38,4 mm), februarie (22,4 mm), şi decembrie
(27,7 mm).

13
 100

79.3

78
precipitatii (l/m²)
80

63.1

55.1

50.5
60

44.7
38.4

34.1
33.4
40

34

27.7
22.4

20

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig.5 PRECIPITAŢIILE MEDII LUNARE MULTIANUALE (l/m2).

Staţia Slatina (2001-2010)
În ceea ce priveşte distribuţia precipitaţiilor pe anotimpuri se constată
că cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad vara (184,9 mm) şi primăvara
(141,2 mm).
Pentru perioada analizată se constată valori de peste 140 mm şi în
anotimpul de toamnă (146,1mm), dar acestea au fost ridicate din cauza
precipitaţiilor bogate căzute în luna septembrie a anilor 1999 (127,6mm) şi
2005 (199,9mm). Iarna cade cea mai redusă cantitate de precipitaţii
(88,5mm).
Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 h pot depăşi uneori
cantitatea medie lunară multianuală sau chiar cantitatea anuală. Acestea au
drept cauză fie convecţia locală puternică, fie trecerea unui front atmosferic
rece etc. Cantitatea maximă de precipitaţii căzute în 24 h a fost înregistrată la
16.07.1906 (144,2 l/m2).

14
 Ninsoarea şi stratul de zăpadă
Numărul mediu de zile cu ninsoare variază între 23 şi 26 zile. În
medie, prima ninsoare cade la 10 decembrie, iar ultima la 10 martie.
Stratul de zăpadă este discontinuu, atât în timp, cât şi în teritoriu, iar
durata lui este de circa 40 zile. Grosimea stratului de zăpadă variază între 5 şi
8 cm, dar uneori poate depăşi 100 cm, însă destul de rar.
Pe la începutul primăverii (martie), stratul de zăpadă se topeşte
(menţinându-se numai în crovuri, care rămân ca nişte pete albe, unde zăpada
se topeşte mai târziu), chiar dacă se mai pot produce ninsori şi în luna aprilie.

I.7 REGIMUL EOLIAN

Regimul vântului este determinat atât de particularităţile circulaţiei

generale a atmosferei, cât şi de particularităţile suprafeţei active.
Se constată, astfel, că în Câmpia Boianului frecvenţa cea mai mare o
au vânturile din est (25,05%), urmate de vânturile din vest (19,4%) şi cele
din NE (9,06%). Celelalte vânturi care bat din alte direcţii au frecvenţe
cuprinse între 2,08% (N) şi 9,06% (NE). (Fig. nr. 6)
Vânturile din direcţiile dominante au şi vitezele cele mai mari, valorile
medii ale vitezei acestor vânturi fiind de 5,2 m/s pentru vânturile de est şi de
4,0 m/s pentru vânturile de vest, şi valori între 2,1 m/s şi 3,8 m/s pentru
celelalte vânturi.
Vânturile din sectorul estic sunt cunoscute sub denumirea de crivăţ,
bat în timpul iernii viscolind zăpada şi blocând căile de comunicaţie.

15
 Fig.6 FRECVENŢA ŞI VITEZA VÂNTULUI.
Staţia Slatina (2001-2010)

Din partea de sud şi sud-vest se simte influenţa austrului, deşi cu o

frecvenţă şi intensitate reduse (2,7% - 3,2% şi, respectiv, 2,1 m/s – 2,6 m/s),
caracteristic în special primăvara, afectează mult culturile agricole, fiind
foarte uscat şi fierbinte.
Dinspre lunca Dunării se simte influenţa unui vânt cald şi umed
denumit băltăreţul.
Evaporaţia potenţială
Din analiza datelor şi în condiţiile climatice generale în care se
încadrează Câmpia Boianului, evaporaţia potenţială este de 710 mm.
Cantitatea totală de apă căzută din precipitaţii nu acoperă valorile
ridicate ale evapotranspiraţiei din lunile de vară şi, ca urmare, în aceste luni
se înregistrează şi cele mai mari valori ale deficitului de apă cu efecte majore
asupra resurselor de apă de suprafaţă şi freatice.

16
 Fenomenul de secetă şi uscăciune
Seceta reprezintă fenomenul cel mai frecvent al perioadei de vară,
datorită precipitaţiilor foarte scăzute (sub 300 şi chiar 280 mm). Acestea apar
foarte rar în perioada de iarnă, cum au fost iernile dintre anii 1974-1975 sau
2006-2007 şi 2008-2009, lipsite în totalitate de zăpadă.
Cea mai secetoasă perioadă s-a înregistrat între anii 1945-1950, în care
cantitatea de precipitaţii a fost cuprinsă între 250-450 mm. Seceta cea mai
puternică a fost în 1946, datorită absenţei prelungite a precipitaţiilor din anul
precedent.
Pentru perioada 2001-2010 anul cel mai secetos a fost 2003, când
valoarea precipitaţiilor anuale a fost de 290,8 mm.
Se constată din fig. nr.7 că pentru perioada 2001 -2010 fenomenul de
secetă nu s-a înregistrat, el fiind la limită în luna august.
În ceea ce priveşte fenomenul de uscăciune, acesta este prezent, dar cu
o durată variabilă. El se manifestă în sezonul cald (iunie - august) şi este
redus ca durată şi intensitate în luna octombrie (max. 5 zile).
Cea mai mare durată se înregistrează în luna august (toată luna),
urmată de luna iunie (circa 27 zile).

Fig. 7 FENOMENELE DE USCĂCIUNE ŞI SECETĂ

Staţia Slatina (2001 - 2010)
17
 CAPITOLUL II

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIU

Amploarea culturii rapiţei în ultimii ani este tot mai evidentă, ocupând
astăzi mai mult de 25 milioane hectare la nivel global, suprafaţă ce o
depăşeşte pe cea a culturii florii soarelui. Rapiţa îşi regăseşte astăzi locul în
multe dintre industrii, pe o arie largă de mediu şi piaţă.
Strategia UE privind înlocuirea în procent de 5,75% a combustibilului
clasic cu biocombustibil a încurajat creşterea suprefeţelor cultivate cu plante
oleaginoase, în special cu rapiţă, o plantă folosită ca sursă principală în
obţinerea biodieselului.
În UE, 80% din biodieselul produs este obţinut din uleiul de rapiţă.
În România, suprafeţele cultivate au crescut de asemenea an de an
spectaculos, încurajate fiind de preţul de vânzare al producţiei,
promptitudinea în plată, dar şi datorită unei bune poziţii în asolament pentru
că, tehnologic vorbind rapiţa este o foarte bună premergătoare pentru grâu.
Tabelul nr.2
Dinamica suprafeţei de cultură şi a producţiei de rapiţă în perioada
2003-2010 în România
ANUL 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Suprafaţa
mii ha 68,4 82,4 74,6 17,6 48,4 87,8 110,1 348,8
Producţia
Kg/ha 1113 1235 481 473 2090 1681 1590 998

Noua generaţie de hibrizi oferă soluţii pentru o diversitate de situaţii,

ca: schimbările climatice, emisiile de dioxid de carbon sau de siguranţă
alimentară.

18
 Gama largă de hibrizi vine în întâmpinarea cultivatorilor, asigurând o
combinaţie genetică ideală pentru obţinerea unor producţii mari, cu un
conţinut de ulei ridicat, cu o foarte bună toleranţă la secetă, îngheţ şi boli.
Hibrizii şi soiurile noi de rapiţă ocupă un loc tot mai important datorită
adaptabilităţii sporite la factorii de stres, cât şi vigorii superioare, comparabil
cu vechile soiuri.
Un avantaj foarte important pe care îl prezintă hibrizii şi noile soiuri
este că, datorită ritmului rapid de creştere în primele faze de vegetaţie,
momentul semănatului poate fi decalat cu câteva zile, oferind astfel
posibilitatea fermierilor de a pregăti în cele mai bune condiţii campania de
semănat.
Cu toate că în condiţii optime de cultură hibrizii nu se deosebesc
semnificativ de noile soiuri, avantajele hibrizilor pot fi sintetizate în
următoarele direcţii:
- comportarea mai bună în condiţii de stres cauzat de:
o momentul semănatului
o condiţiile de iernare
o boli şi dăunători
- interacţiunea genotip-mediu semnificativ redusă, evidenţiată prin
adaptabilitatea mult mai bună a hibrizilor la condiţiile diferite de
mediu şi de cultură.
Exemple de hibrizi de rapiţă: Tristan, Tragan, Brutus, Ricco, Komando.
Exemple de soiuri noi de rapiţă: Milena, Robust, Rodeo, Remy.
Calitatea seminţei este la cele mai înalte standarde, bazată pe o
condiţionare şi o selecţionare atentă, tratamentul fiind asigurat cu un insecto-
fungicid cu acţiune de contact, penetrantă şi sistemică, o soluţie completă
creată pentru combaterea principalilor dăunători şi a celor mai importante
boli din toamnă la cultura rapiţei, pentru o răsărire uniformă şi rapidă, pentru
plante viguroase la intrarea în iarnă.

19
 Rezultatele de producţie înregistrate în ultimii ani în condiţii climatice
dificile (temperaturi ridicate în ferestrele iernii, secetă sau din contră
precipitaţii abundente) au demonstrat că există varietăţi de rapiţă larg
adaptate pedoclimatic, capabile să asigure profit fermierului.
Pentru valorificarea cât mai completă a potenţialului genetic al
hibrizilor de rapiţă trebuie respectate următoarele verigi tehnologice :
- Planta premergătoare. Ca plante bune premergătoare se recomandă
culturile de cereale, cartof timpuriu, culturi furajere etc. Sunt
contraindicate culturile de floarea-soarelui, soia, fasole, tutun, alte
crucifere.
- Densitatea de semănat. Se recomandă 500000-600000 boabe/ha ceea
ce reprezintă aproximativ 2,5 – 4,0 kg/ha, depinzând în mare măsură
de greutatea MMB-ului.
- Adâncimea de semănat. Se seamănă la maxim 2-3 cm, în sol bine
pregătit, fără resturi vegetale şi fără buruieni.
- Distanţa dintre rânduri. Semănatul se realizează în rânduri distanţate
la 25 cm sau chiar la 37,5 cm. În cazul unor distanţe mai mari chiar si
de 45 cm, productia este afectată din cauza riscului de îmburuienare a
culturii
- Perioada optimă de semănat. Pentru zonele din vestul şi nordul ţării
se recomandă semănatul între 20 – 30 august, iar pentru zonele din
sud şi est 1 – 15 septembrie.
- Asigurarea unei tăvălugiri uşoare ce se aplică după semănat pentru
realizarea unui contact mai bun între sămânţă şi sol.
- Utilizarea regulatorilor de creştere. Se recomandă utilizarea unui
fungicid pe bază de tebuconazol care are şi efect retardant.
- Fertilizarea. Dozele medii de aplicare sunt în general de: 80 – 90
kg/ha N, 60 – 80 kg/ha P2O5, 40 – 50 kg/ha K2O, sulful 20 – 30 kg/ha.
- Erbicidarea. Combaterea chimică a buruienilor se realizează prin
folosirea unei game largi de erbicide

20
- Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Se face prin tratamente
preventive şi curative, cu fungicide, respectiv insecticide.
- Aplicarea adjuvanţilor. Se face cu scopul de a preîntâmpina
spargerea silicvelor şi scuturarea seminţelor
- Desicarea culturii. Pentru recoltarea directă din lan se recomandă
defolierea culturii cu 5-7 zile înainte de recoltare.
- Recoltarea. Combinele sunt prevăzute cu site speciale pentru seminţe
mici; recoltarea se face când umiditatea semintelor este sub 15%, dar
nu mai mică de 9%.
- Normele internaţionale de comercialzare: umiditate - maximum 9%,
impurităţi - maximum 2%, ulei - minimum 40%.

CAPITOLUL III

21
 MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

În perioada 2009-2011 s-au efectuat observaţii şi determinări cu

privire la colectarea şi identificarea entomofaunei dăunătoare din culturile de
rapiţă.
Determinările au constat în:
- numărarea exemplarelor de dăunători pe suprafaţa de 1 m2 delimitat
de rama metrică
- colectări cu ajutorul capcanelor tip bol galben (Anexa 1).
Utilizarea bolului galben
Rol. Se foloseşte pentru semnalarea aparitiei dăunătorilor în cultură
înainte ca atacul acestora să provoace pagube importante.
Montaj. Se amplasează în cultura de rapiţă la aproximativ 10 m de
margine şi, dacă este cazul, în zona de învecinare cu liziere de păduri sau cu
foste culturi de rapiţă. Se umple vasul cu apă la care se adaugă detergent
lichid de vase pentru reţinerea insectelor.
Intreţinere. Se vizitează bolul galben cel puţin o dată pe saptămână
pentru a putea detecta sosirea dăunătorilor şi completarea nivelului de lichid.
Apa din bol se înlocuieste periodic.
Inălţimea de amplasare a bolului se face în funcţie de înălţimea
culturii.
Pentru purici bolul se amplasează la nivelul solului.
Materialul biologic colectat a fost analizat cu lupa şi determinat pe
specii.

CAPITOLUL IV

22
 ENTOMOFAUNA ŞI COMBATEREA DĂUNĂTORILOR
CULTURII DE RAPIŢĂ
IV. 1. ENTOMOFAUNA

Gândacul lucios (Meligethes aeneus)

Fig. 9. Gândacul - adult Fig. 10. Gândacul lucios pe inflorescenţa de rapiţă

Descriere
Adultul are corpul oval, de 1,5-1,7 mm lungime, convex dorsal şi plan
ventral, de culoare arămie sau albăstruie, cu luciu metalic sau mat. Antenele
sunt formate din 11 articole, măciucate, de culoare închisă.
Pronotul şi elitrele au o punctuaţie fină şi deasă. Picioarele anterioare
sunt de culoare brun-roşcată, cele mijlocii şi posterioare de culoare neagră.
Marginea externă a tibiilor anterioare fin şi regulat dinţată (Fig. 9.).
Larva este oligopodă, la completa dezvoltare de 3,5 mm lungime. Corp
de culoare albă, capul si picioarele de culoare brună.
Biologie
Prezintă o generaţie pe an. Iernează ca insectă adultă în stratul
superficial al solului ori în liziera pădurilor. În primăvară îşi fac apariţia spre
sfârşitul lunii aprilie, când înfloresc diferite specii de plante ierboase şi

23
lemnoase (salcia, prunul, păpădia etc.), hrănindu-se cu elementele florale ale
acestora.
După copulaţie, în aprilie-mai, femelele depun ouăle în bobocii florali
ai plantelor gazdă. Femelele perforează bobocii florali şi depun 1-2 ouă lipite
de antere. O femelă poate depune 300-400 ouă.
Incubaţia durează 4-14 zile. Larvele îşi fac apariţia la deschiderea
bobocilor florali şi se hrănesc cu organele florale.
Stadiul larvar durează 3-4 săptămâni, după care larva coboară în sol la
2-4 cm adâncime şi se transformă în pupă.
În cursul lunilor iunie-iulie apar adulţii din noua generaţie, care după o
perioadă de hrănire de câteva săptămâni se retrag pentru hibernare.
Plante atacate şi mod de dăunare
Insectele adulte au un regim de hrană floral, întâlnindu-se pe
inflorescenţele diferitelor specii sălbatice şi cultivate din familiile Cruciferae,
Ranunculacaee, Leguminosae, Compositae, Rosacaee, Umbeliferae. Se
hrănesc cu organele florale din bobocii încă nedesfăcuţi.
Cele mai mari pagube cauzează culturilor de rapiţă şi muştar, precum
şi la culturile semincere de vărzoase.
Larvele se hrănesc cu organele florale ale plantelor numai din familia
Cruciferae. La o infestare puternică într-un boboc floral se pot găsi 10-15
larve, cauzând pagube serioase acestora (fig.10.).
Dăunatorul produce mari pagube la culturile semincere de rapiţă, dar şi
de varză, gulii, conopidă şi plante medicinale.

Viespea rapiţei (Athalia rosae)

Descriere
Adultul are corpul de 6-8 mm lungime, capul este negru, toracele
roşcat şi abdomenul roşu-gălbui. Antenele sunt formate din 10 articole de

24
culoare neagră (fig.12) Picioarele sunt roşcat-gălbui, iar tibiile şi tarsele au
câte un inel negru. Aripile sunt gălbui.
Lama fierăstrăului de la ovipozitor cu 12-14 dinţi fini. Larva, respectiv
omida falsă, la completa dezvoltare are corpul de 15-18 mm lungime, glabru,
cenuşiu pe partea dorsală şi cenusiu-verzui pe laterale (fig. 13) .
Capul este mic, rotund şi negru. Antenele sunt formate din 3 articole
scurte. Picioarele toracice sunt formate din 5 articole de culoare neagră.

Fig. 12 Adult Fig. 13 Larvă

Biologie
Are 2 generaţii pe an. Iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare
în sol, într-un cocon mătăsos. În primăvară, prin aprilie, larvele se
împupează, iar în cursul lunii mai apar adulţii din generaţia hibernantă.
După câteva zile de hrănire şi maturaţie sexuală are loc copulaţia şi
ponta. Cu ajutorul ovipozitorului, femela desface cele două epiderme ale
marginii frunzei şi depune câte un ou în mici cavităţi.
Ouăle sunt vizibile, prin transparenţă, sub forma unor mici umflături.
După 1-2 săptămâni apar larvele care, se hrănesc cu epiderma inferioară şi
parenchimul frunzei.

25
 Funcţie de condiţiile climatice, dezvoltarea larvei durează 20-50 zile,
apoi stadiul de pupă 15-20 zile, iar insectele adulte din prima generaţie apar
la sfârşit de iulie, început de august.
Larvele din generaţia a II-a se dezvoltă în cursul lunilor august-
septembrie. La începutul lunii octombrie, larvele migrează în sol pentru
iernare.
Plante atacate şi mod de dăunare
Specie oligofagă, care atacă diferite crucifere cultivate (rapiţa, muştar,
varza, gulii, conopida) sau sălbatice (rapiţa sălbatică etc.).
Larvele abia eclozate minează frunzele; cele mai dezvoltate rod
epiderma inferioară şi mezofilul frunzelor. Frecvent larvele rod florile şi
fructele în formare.(fig.14).

Fig.14 Pagube produse de viespe

Gărgăriţa seminţelor (Ceutorhyncus assimilis)

Descriere
Adultul are corpul de culoare neagră, acoperit cu perişori şi solzi
cenuşii. Lungimea este de 2–2,8 mm (fig. 15).

26
 Pronotul prezintă câte un tubercul evident, care se găseşte într-o
pozitie uşor transversală. Striurile elitrelor au câte un rând de solzi, iar
interstriurile câte două rânduri de solzi.
Partea anterioară a elitrelor este fin granulată. Larva este de tip
curculionid. Corpul este curbat, de 3-5 mm lungime, de culoare albă (fig.
16). Capsula cefalică este brună.
Biologie şi ecologie
Iernează ca insectă adultă în stratul superficial al solului. In primăvară
părăsesc locul de hibernare şi migrează pe cruciferele spontane şi apoi pe
culturile de crucifere. Maturitatea sexuală intervine după 40-70 zile de
hrănire de la apariţie, după care are loc copulaţia şi apoi ponta.

Fig. 15 Adult Fig. 16 Daune la rapiţă

Depunerea ouălor are loc în silicvele în formare. Femela roade un
orificiu în peretele silicvei şi în fiecare orificiu ros depune un ou. O femelă
depune 35-50 ouă. Incubaţia durează 8-11 zile, iar evoluţia larvară durează
20-35 zile.
La completa dezvoltare larvele rod orificii în peretele silicvei, părăsesc
locurile de hrană, se retrag en sol şi, în stratul superficial, se împupează.
Stadiul pupal durează 10-15 zile.
Noii adulţi se hrănesc pe seama plantelor crucifere spontane şi
cultivate, până în toamnă când se retrag pentru hibernare.

27
 Plante atacate şi mod de dăunare
Insecta atacă diferite crucifere spontane şi cultivate. Adulţii rod mici
cavităţi în tulpini, pedunculi şi butoni florali, iar larvele consumă seminţele.
In cursul dezvoltării sale o larvă distruge 6-9 seminţe.

Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceutorhyncus napi)

Descriere
Adultul are corpul de culoare neagră-plumburie şi o lungime de 3,6-
4,0 mm. Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste, interstriurile având
câte 3-4 rânduri de perişori scurţi şi fini (fig.17).
Larva, apodă şi eucefală, la completa dezvoltare, are corpul de 3-4 mm
lungime, capsula cefalică gălbuie-brună, iar corpul de culoare gălbuie şi cu
protuberanţe inserate cu perişori (fig.18).

Fig. 17 Adult Fig. 18 Larva

Biologie şi ecologie
Iernează ca insectă adultă în stratul superficial al solului de la baza
plantelor. In primăvară, când temperatura depăşeşte 9 grade C, după o
perioadă de zbor, hrănire şi copulaţie de 25-30 zile, femelele depun ouăle în
maduva tulpinii plantelor gazdă.
O femelă depune 15-60 ouă. Incubaţia durează 6-20 zile, în funcţie de
mersul vremii. Primele larve apar în aprilie, iar dezvoltarea completă a

28
acestora are loc în 30-40 zile, după care părăsesc tulpinile şi migrează în sol
la 4-6 cm adâncime.
In sol larvele se transformă în pupe şi după aproximativ o lună în
insecte adulte, dar rămân în diapauză până la sfârşitul toamnei când, părăsind
coconii nimfali, urcă la suprafaţă, la baza plantelor şi hibernează.
Plante atacate şi mod de dăunare
Specie oligofagă, care preferă culturile de rapiţa, varza, conopida, la
care produce pagube considerabile. Adulţii hibernanţi rod perforaţii
marginale în limbul foliar şi vârful tulpinilor. Larvele rod galerii descendente
ori ascendente în măduva tulpinilor, determinând deformarea şi răsucirea
longitudinală a acestora. Plantele atacate ramifică bogat, stagnează în
creştere şi nu formează silicve sau acestea sunt seci şi cu seminţe de slabă
calitate.

Gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis)

Descriere
Adultul are 7-11 mm lungime şi corpul oval-globulos, cu antene
moniliforme din 11 articole. Culoarea corpului este cafenie, antenele , partea
ventrală şi picioarele sunt negre, iar capul, pronotul şi elitrele sunt roşii şi cu
trei dungi longitudinale negre (fig.19).
Larva are 11-13 mm lungime şi corpul acoperit cu trei rânduri de
tuberculi de fiecare segment (fig.20). Culoarea este dorsal brun-negricioasă,
iar ventral galben-brun, cu capul negru.

29
 Fig.19 Adult solitar pe flori Fig.20 Colonie de adulţi

Biologie şi ecologie
Specie monovoltină, insecta iernează în stadiul de ou depus în soluri
uşoare la 2-8 cm adâncime, în grupe de 60-100 bucăţi şi chiar 200-225 ouă.
În primăvară, de timpuriu la 4-60C apar larvele neonate care atacă
frunzele unor crucifere spontane.
Stadiul larvar durează 25-60 zile. Larvele mature intră în sol la 3-5 cm,
unde se transformă în pupe, stadiu care durează 14-18 zile, şi apoi apar
gândacii. Ei atacă culturile timp de 20-30 zile, după care se retrag în sol.

Plante atacate şi mod de dăunare

Insecta trăieşte spontan pe Adonis vernalis, dar în general este un
dăunător polifag, atacând în special cruciferele şi compositele,
ranunculaceele, sfecla etc.
Gândacii (toamna) şi larvele (primăvara) rod până la scheletare
frunzele de la plantele tinere, atacul fiind în vetre, iar daunele ajungând la
20-45 %, cultura fiind compromisă (60%) la infestări puternice. Gândacii
nou apăruţi (luna mai) atacă frunzele dar mai ales bobocii florali şi silicvele
de rapiţă, iar larvele rod la început (vârsta I şi II) una dintre epiderme şi
parenchimul şi apoi distrug limbul prin scheletare.

30
 Păduchele cenuşiu al cruciferelor - afide (Brevicoryne brassicae)

Descriere
Dăunător dotat cu un aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt.
Formează colonii aglomerate pe meristeme, frunze, tulpini, inflorescenţe,
flori şi silicve. Ca efect, frunzele se gofrează şi plantele se opresc din
creştere.
Când atacul survine imediat după plantare, varza şi conopida nu mai
formează căpăţâna. În anii cu temperaturi şi precipitaţii moderate, poate
cauza pierderi de producţie de 30–40%.
Dăunător cu mari posibilităţi de reproducere, prezintă în câmp 16–20
generaţii de adulti. Adult de 1,5–2,5 mm lungime, corp globulos, acoperit de
o pulbere ceroasă, cenuşie (fig.21).
Primele colonii apar primăvara, în cursul lunii aprilie. Vector de
viroze.

Fig. 21 Adult
Biologia
Toamna apar indivizii sexuaţi care se împerechează. Ouăle sunt
depuse toamna pe tulpini şi eclozează primăvara. Dau naştere la colonii de

31
indivizi apteri care se dezvoltă progresiv pe frunzele superioare apoi se
grupează pe inflorescenţă. Indivizii aripaţi apar când populaţia este maximă
şi colonizează alte plante.
Plante atacate şi mod de dăunare
Coloniile de afide atacă prin înţepat şi supt. Frunzele se încreţesc,
se decolorează, iar inflorescenţele se deformează şi florile avortează (fig.22).
Atacă cruciferele spontane şi cultivate: varză, conopidă, gulii, ridichi, rapiţă,
muştar.

Fig. 22 Păduchele cenuşiu pe planta de rapiţă

Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp.)

Descriere
Adultul are corpul lung de 1,8-2,5 mm, slab convex dorsal, de culoare
neagră, cu un slab luciu albăstrui-verzui. Capul şi pronotul prezintă o
punctuaţie fină şi deasă.
Antenele filiforme, formate din 11 articole, sunt de culoare neagră, cu
excepţia articolelor 2 şi 3 care sunt roşcate (fig.23).
Elitrele sunt unicolore, cu punctuaţia dispusă uniform. Picioarele
posterioare sunt conformate pentru sărit, tibiile şi tarsele, de culoare neagră,
prezintă o punctuaţie fină şi deasă.
Larva oligopodă, de 2-2,3 mm lungime, are culoarea alb-murdar.

32
 Fig.23 Adulţi
Biologie
Are o generaţie pe an. Iernează ca insecte adulte sub resturile de plante
rămase după recoltare, sub frunzarul din păduri şi livezi, sub bulgării de
pământ, în crăpăturile şi stratul superficial al solului.
Adulţii hibernanţi apar în luna aprilie, mai întâi pe cruciferele spontane
şi apoi pe plantele de cultură, unde se hrănesc 2-4 săptămâni pentru
maturarea organelor sexuale.
Insectele sunt mai active în orele însorite ale zilei. Femela depune
ouăle în stratul superficial al solului, în apropierea plantelor, iar larvele se
hrănesc cu rădăcinile acestora.
Dezvoltarea larvelor are loc în 20-30 zile, după care se transformă în
pupe, în locurile unde s-au hrănit; după alte 10-15 zile apar adulţii din noua
generaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare
Pagube mari sunt produse culturilor de rapiţă în anii cu primăveri
secetoase (fig.24). Adulţii rod frunzele plantelor tinere, dându-le aspect
ciuruit, care la atac puternic se usucă.
Atacul la plantele în curs de răsărire şi la plăntuţele abia răsărite, poate
duce la compromiterea culturii. Primăvara atacă şi răsadurile unor legume
din familia crucifere.

33
 Fig. 24 Pagube produse

Agriolimax agreste L. sin Deroceras agreste (Limaxul cenuşiu)

Daunele cele mai mari sunt produse de obicei plăntuţelor de rapiţă

aflate în stadiul cotiledonal.
Descriere
Adultul are corpul alungit, de 40-60 mm, alb- gălbui până la brun –
roşcat (fig.25). Acesta secretă un mucus alb- lăptos care îi facilitează
deplasarea.

Fig. 25 Limaxul

34
 Biologia
Limaxul iernează în sol ca ou sau adult, având 2-3 generaţii pe an.
Plante atacate si mod de dăunare
Prezenţa melcilor devine o problemă în special pe solurile cu textură grea, în
zone umede sau pe terenurile ce nu au fost cultivate în anul anterior.
Limaxul este active noaptea, iar ziua doar pet imp polios şi cald.
Frunzele atacate au perforaţii de forme şi mărimi diferite, cu dare albicioase,
lucitoare, transparente. Acolo unde condiţiile solului favorizează apariţia
melcilor la semănat, riscul ar trebui confirmat prin folosirea momelilor.

Delia radicum L. (Musca rădăcinilor)

Descriere
Adultul seamănă cu musca de casă, iar larvele sunt de culoare albă,
făra picioare (fig. 26).

Fig. 26 Adult

Biologia
Ponta este depusă la baza tijei. Larvele se hrănesc timp de 2-3 săptămâni
înainte de împupare, stadium în care parcurg perioada de iarnă. La
desprimăvărare, larvele ies din pupă ca muşte şi ciclul biologic se repetă.
Plante atacte şi mod de dăunare
Majoritatea daunelor apar toamna, când plantele afectate de musca
rădăcinilor prezintă o tentă de culoare roşie sau mov. Rădăcina principală
este găurită şi adesea daunele sunt provocate de larve. Plantele se pot
35
regenera, dar dezvoltarea acestora trebuie monitorizată cu stricteţe. Daunele
provoacate în primăvară sunt mai puţin periculoase deoarece plantele sunt
mai dezvoltate.

36
 Psylliodes chrysocephala L. (Puricele albastru al rapiţei)

Descriere
Adulţii au lungimea de 4 mm, se deosebesc prin culoarea lor verde-
albăstrui cu luciu metallic, au antene lungi, picioare mari în spate şi sar foarte
rapid dacă sunt deranjaţi. Larvele au corpul pestriţ iar capul şi coada sunt
negre. La o privire atentă se văd şi cele trei perechi de picioare.
Biologie
Puricele albastru al rapiţei are o generaţie pe an. Apogeul apariţiei
puricilor adulţi este la sfârşitul lunii septembrie, Ouăle sunt depuse în sol în
jurul plantelor, eclozarea putând avea loc în orice moment începând cu
octombrie, în funcţie de temperatură. După ce se hrănesc , larvele cad de pe
plantă şi se dezvoltă în sol peste iarnă.
Plante atacate şi mod de dăunare
Atacul puricilor adulţi survine în vetre, toamna devreme, provocând
perforări la nivelul cotiledoanelor de rapiţă, reducând mult vigoarea
plantulelor. Daunele cele mai importante sunt produse de către larve , care
rod tuneluri prin peţiolul frunzelor şi tulpini. Pe fondul unei vigori mult
slăbite de atacul adulţilor, larvele de Psylliodes pot provoca uneori moartea
plantelor de rapiţă .

Ceuthoryncus picitarsis GYLL (Gărgăriţa mugurelui terminal al

rapiţei)

Descriere
Adultul are dimensiuni cuprinse între 2,5-3,7 mm (fig.27). Este de
culoare negru strălucitor, cu o pată albă dorsală şi extremităţile picioarelor de
culoare roşiatică. Larvele au dimensiuni cuprinse între 4,5-6,5 mm, capul
fiind colorat în galben- maroniu.

37
 Fig.27 Adult

Biologia si modul de dăunare

Gărgăriţa îşi începe activitatea toamna (octombrie şi noiembrie).
Insectele înţeapă peţiolul şi îşi depun ponta în interiorul acestuia. Sunt
necesare între 20 şi 50 de zile pentru dezvoltarea ouălor, la temperaturi de
17-180 C câteva zile consecutiv. După eclozare, apar larvele miniere care se
deplasează din peţiol, prin axul inflorescenţei , până la mugurele terminal.
Consecinţele atacului este distrugerea mugurelui terminal. Planta rămâne
mică şi se dezvoltă ca tufă, cu diminuarea semnificativă a producţiei.

Dasineura brassicae WINNERTZ.( Ţânţarul silicvelor )

Descriere
Adultul are până la 1,5mm. Larva are dimensiuni de 0,5- 1,5 mm, de
culoare albă, la început translucidă, apoi mată ( fig.28).
Biologia
Adulţii (fig.29) apar în mai, dimineaţa, pe timp însorit, se
împerechează şi depun ponta în aceeaşi zi. Poate să aibă mai multe generaţii
pe an. Diapauza poate să dureze mai mulţi ani.

38
 l
Fig. 28 Larve Fig. 29 Adult

Plante atacate şi mod de dăunare

Daunele provocate de ţânţarul silicvelor pot fi devastatoare deoarece
larvele acestuia se hrănesc cu peretele interior al silicvei, provocând
simptome tipice de băşicare a acestora. Silicva se îngălbeneşte şi se sparge
prematur, ducând la pierderea totală a seminţelor. Atacul se manifestă mai
ales la marginea câmpului de rapiţă.

Epicometis hirta poda sin. Tropinota hirta (Gândacul păros)

Descriere
Adultul are corpul de culoare negru mat acoperit cu o pubescenţă
densă şi lungă de culoare cenuşie (fig.30). Tibiile anterioare sunt prevăzute
cu 3 dinţi. Pronatul prezintă o carenă mediană, longitudinală.
Elitrele sunt cenuşii-negre cu 6-8 pete albe, neregulate. Lungimea
corpului: 9-12 mm. Larva este de culoare alb- gălbuie cu capul brun.
Lungimea corpului: 14-16mm.
Biologia
Gândacul păros are o generaţie / an şi iernează în stadiul de adult în
sol. Gândacii apar în aprilie şi zboară până în iunie-iulie, mai ales în zilele
însorite între orele 11-15:00. Femelele depun ouăle după 4-8 zile de la

39
împerechere, în luna mai, în grupe mici de câte 2-4 ouă, în sol, la adâncimea
de 2-7 cm. Ponta are loc în solurile bogate în materie organică. O femelă
depune aproximativ 48 de ouă. Incubaţia durează între 6-17 zile, în funcţie
de temperatură. Larvele se hrănesc cu rădăcinile subţiri ale diferitelor plante
ierboase.
După 60 de zile larvale ajung la completă dezvoltare şi se transformă
în pupe. Noii adulţi apar în lunile august- septembrie, însă rămân în sol în
căsuţele nimfale până primăvara viitoare.
Plante atacate şi mod de dăunare
Primăvara devreme atacă florile de crucifere (rapiţă, muştar). Poate
atacă şi florile unor arbori cu înflorire timpurie (salcie, corn). Odată cu
înflorirea pomilor fructiferi trec pe florile acestora. Produce daune şi la
graminee precum şi la viţa de vie. La rapiţă, adulţii se hrănesc cu organele
florale. Larvele nu dăunează.

Fig.30 Adult

40
 Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Descriere
Larva de Pieris brassicae are corpul pubescent (fig.32), de culoare
cenuşie- verzuie prevăzut cu pete negre brunii şi cu 3 benzi longitudinale de
culoare galbenă, din care una dorsală mai subţire şi două laterale mai late.
Lungimea corpului variază între 40-50 mm. Prezintă 1-3 generaţii pe an în
funcţie de zona pedoclimatică. În primele faze de dezvoltare larvele stau
grupate pe partea inferioară a frunzelor, după care devin solitare.
Plante atacate şi mod de dăunare
În primele vârste se hrănesc în grup, ele distrugând epiderma
inferioară şi parenchimul frunzelor, iar mai târziu devin solitare scheletuind
frunzele, lăsând întregi numai nervurile. Pagube importante sunt provocate în
special în anii secetoşi.

Fig.31 Ouă depuse Fig.32 Larva

Fig. 32 Adult Fig. 33 Atac al fluturelui

41
 Alţi dăunători întâlniţi la cultura de rapiţă:
o ploşniţele cruciferelor (Euryderma ornata, Euryderma oleracea)

gândacul albastru al muştarului (Colaphelus sophiae)

o viermii sârmă (Agriotes sp)

o gândacul pământiu (Opatrum sabulosum)

o buha verzei (Mamestra brassicae)

o cărăbuşul de mai (Melolontha Melolontha)

o Coccinela sp.

o Lyxus junci
o Calocorius norvegicus etc.

IV. 2. RĂSPANDIREA DĂUNĂTORILOR RAPIŢEI

Meligethes aenus F. (Gândacul lucios al rapiţei) este răspândit pe

teritoriul ţării în regiunile cu precipitaţii mai ridicate, mai ales în
Transilvania, Banat şi nordul Moldovei. Specia preferă zonele de pădure, mai
răcoroase şi umede şi atacul este mai puternic în primăverile care întrunesc
aceste condiţii: temperaturi scăzute şi precipitaţii bogate. Temperatura
optimă pentru apariţia gândacului lucios este de 150C.
În afara ţării, Meligethes aeneus se întalneşte în Europa, sudul şi
centrul Asiei, nordul Africii. O activitate intensă a gândacului apare în unele
regiuni din centrul Europei, o parte a Rusiei, Siberia, Ural, Ucraina,
Moldova, Belarus.
Athalia rosae (Viespea rapiţei) este prezentă în toate regiunile din ţara
noastră de la câmpie până la munte, iar în afara ţării este răspândit din
Europa până în partea estică, în Coreea, precum şi în nordul şi sudul Africii
şi nordul Americii.

42
 Ceuthorynchus sp. În ţara noastră se găseşte în toate zonele cultivate
cu rapiţă. Peste hotare îşi face apariţia în ţări precum: Austria, Danemarca,
Estonia, Franţa, Germania, Polonia, Suedia, UK.
Entomoscelis adonidis (Gândacul roşu) este răspândit în Europa, Asia
Mică, Mongolia, nordul Chinei, nordul Americii. În fosta URSS habitează
începând cu zona de nord a Europei până în zonele de păduri, Caucaz,
Siberia, Cazahstan şi Asia centrală. Este des întâlnit în zonele de păduri şi
stepă.
Brevicoryne brassicae (Păduchele cenuşiu al verzei) este nativ din
Europa, dar acum este întâlnit în multe alte zone din lume. La Tropice sunt
de obicei întâlniţi la înalte altitudini. Păduchele enuşiu a aparut pentru prima
data în Oahu în anul 1907, iar acum este prezent în toate insulele. Ocazional,
afidele se întâlnesc la nivelul solului. La noi în ţară sunt răspândiţi în toate
regiunile.
Phyllotreta brassicae ( Puricii cruciferelor) La noi în ţară sunt
răspândiţi în toate regiunile de la şes până în zona montană şi în lumea
întreagă. Este una dintre speciile cu o larga răspândire, cu aproximativ 150
de specii în regiunea palearctică şi cu mai mult de 250 de specii în întreaga
lume.
Agriolimax agreste (Limaxul cenuşiu) este răspândit pe întreg teritoriul
ţării şi este frecvent în anii cu primăveri şi veri umede şi răcoroase. Se
retrage ziua în sol pantru a se apăra de uscăciune.
Delia radicum ( Musca rădăcinilor). Zburătoarele sunt întâlnite în
toată Europa, iar în ţara noastra se găseşte în principalele regiuni de cultură a
rapiţei.
Epicometis hirta (Gândacul păros) este un gândac comun, semnalat
frecvent în zonele de stepă şi silvostepă atacând cruciferele în perioada
înfloritului.
Pieris brassicae ( Fluturele alb al verzei) este răspândit în Europa,
nordul Africii şi Asia şi au fost accidental introduşi şi în America de nord,

43
Australia şi Noua Zeelandă. În Marea Britanie au 2 perioade de zbor, aprilie-
mai şi iulie-august.
Opatrum sabulosum (Gândacul pământiu) se întâlneşte în vestul
Europei, N-V Iranului, N-V Chinei, URSS, Caucaz, sudul şi centrul Siberiei,
etc.

IV.3 ESTIMAREA DAUNELOR ŞI PAGUBELOR

IV.3.1 ESTIMAREA DAUNELOR

Dauna se exprimă prin grad de dăunare (G.d.%).

Gradul de dăunare al unei culture se stabileşte în cursul perioadei de
vegetaţie şi se calculează procentual, fiin produsul dintre frecvenţă (F%) şi
intensitate (I%) raportat la 100, după formula:

sau G.d. = ∑
F%× I% (i × f )
G.d. = 100 N

Frecvenţa atacului (F%) reprezintă raportul dintre numărul de plante

sau de organe ale plantei atacate (n) şi numărul total de plante sau de organe
analizate (N), exprimat procentual, după formula:
n
F% = N . 100

Intensitatea atacului (I%) reprezintă procentul în care este atacată o

plantă sau un organ al plantei sau pierderea de recoltă înregistrată de o plantă
sau de o cultură la unitatea de suprafaţă, şi se calculează după formulele:

- expresia calitativă, I% = ∑
(i × f )
, în care:
n

i - % în care plantele sau organele sunt atacate

f – numărul plantelor sau organelor atacate
n – numărul total de plante sau organe atacate
∑ - sumă.

44
 a −b b
- expresia cantitativă, I% = a
. 100 = (1- a
) . 100, în care:

a – producţia plantei sau culturii neatacate

b – producţia plantei sau culturii atacate, la hectar.

IV.3.2 ESTIMAREA PAGUBELOR

Paguba (P%) reprezintă produsul dintre frecvenţa plantelor atacate (F

%) şi intensitatea atacului (I%) în expresie cantitativă:
b
P% = F . (1 - a
) . 100

a – producţia plantei sau culturii neatacate

b – producţia plantei sau culturii atacate, la hectar.
La evaluarea pagubelor pot fi întâlnite diferite situaţii:
- când recolta este numai parţial distrusă şi evaluarea se face după
greutatea recoltei;
- când recolta este numai parţial şi evaluarea se face după procentul
de flori atacate;
- când în urma atacului întreaga plantă este distrusă;
- când în urma atacului numai o parte din boabe sunt atacate.
Când cultura este atacată de mai mulţi dăunători, paguba finală este
rezultanta însumării tuturor pagubelor produse de diferiţi dăunători în timpul
perioadei de vegetaţie, calculându-se după formula:
Pi = P1 + P2 + P3 + ... + Pn.
Pi – pagubele produse de dăunători
P1- pagubele produse de dăunătorul 1
P2 - pagubele produse de dăunătorul 2
P3 - pagubele produse de dăunătorul 3
Pn - pagubele produse de dăunătorul n

45
 IV.4 COMBATEREA DĂUNĂTORILOR
CULTURII DE RAPIŢĂ

IV.4.1 COMBATEREA INTEGRATĂ A DĂUNĂTORILOR

Combaterea integrată a apărut ca o reacţie la folosirea excesivă a

pesticidelor organo-sintetice şi, mai ales, a celor cloroderivate a caror
utilizare pe scară largă a produs numeroase efecte secundare negative, ca:
poluarea mediului ambient, apariţia de forme rezistente, înmulţirea în masă a
unor dăunători cunoscuţi altădat ca inofensivi, perturbarea echilibrului
ecologic etc. De aceea s-a reconsiderat întregul system de combatere prin
înlocuirea sau reducerea combaterii chimice cu cea integrată.
Conform F.A.O. combaterea integrată este definită ca ,,un sistem de
reglare a populaţiilor de dăunători care, ţinând seama de mediul specific şi de
dinamica speciilor luate în considerare, foloseşte toate tehnicile şi metodele
corespunzătoare într-un mod cât se poate de compatibil pentru a menţine
dăunătorii la un nivel la care să nu producă daune economice”.
Principiile combaterii integrate. Se consideră că metoda integrată nu
trebuie să se bazeze pe organisme izolate dintr-un ecosistem ci pe toate
organismele vegetale şi animale care populează agrobiocenoza respectivă, cu
toate legaturile reciproce existente între ele. Numai în acest fel se pot dirija
interrelaţiile existente în defavoarea organismelor dăunătoare şi în favoarea
celor utile.
Cunoscându-se în detaliu legăturile reciproce dintre organismele unei
agrobiocenoze se urmăreşte reducerea populaţiei dăunătorului astfel încât
aceasta să nu justifice efectuarea unor cheltuiale cu aplicarea tratamentelor.
La baza acestei concepţii stă principiul prin care nu se urmăreşte
eradicarea totală a dăunătorului în urma aplicării diferitelor mijloace de

46
combatere ci menţinerea lui sub pragul de dăunare economică, evitându-se
astfel cheltuieli inutile şi asigurându-se supravieţuirea duşmanilor naturali.

Elementele necesare pentru aplicarea combaterii integrate sunt:

- evidenţa speciilor de animale dăunătoare pe zone (alcătuirea hărţilor
de răspândire a dăunătorilor);
- dinamica speciilor dăunătoare împreună cu cea a speciilor
antagoniste (paraziţi şi prădători); raportul numeric optim în favoarea
duşmanilor naturali exclude folosirea tratamentelor chimice;
- ciclul biologic al speciilor dăunătoare dintr-o anumită zonă, în
strânsă corelaţie cu factorii ecologici, abiotici şi biotici;
- densitatea numerică la speciile principale, respectiv specii de
importanţă economică majoră;
- pragul economic de densitate a populaţiilor (PEDP), care să justifice
aplicarea tratamentelor chimice.
Aplicarea combaterii integrate. Aplicarea combaterii integrate se
face numai după stabilirea elementelor strict indispensabile dintr-o
agrobiocenoză, urmărindu-se prin metode nepoluante reglarea raportului
între organismele dăunătoare şi cele folositoare în favoarea organismelor
utile. Aceasta se poate realiza prin mai multe mijloace:
- Metode agroculturale. Prin acestea se urmăreşte modificarea
practicilor agricole existente în funcţie de factorul fitosanitar, acestea
constând în: alegerea terenului şi aplicarea lucrărilor de întreţinere în funcţie
de dinamica complexului de dăunători şi duşmani naturali; folosirea de
sămânţă sănătoasă într-un agrofond bine fertilizat; respectarea anumitor
epoci de însămânţare pentru a se evita pagubele produse de dăunători;
folosirea unui asolament raţional; recoltarea la timp şi în bune condiţii;
folosirea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atacul dăunătorilor etc.
- Metode fizico-mecanice. Acestea constau în utilizarea mijloacelor
termice, a câmpurilor electrostatice de înaltă frecvenţă, a ultrasunetelor, a

47
surselor luminoase, alimentare, sexuale şi a diferitelor dispozitive de captat
insecte: brâie capcană, inele cleioase, gropi capcană etc.
- Metode biologice. Folosirea microorganismelor utile sub formă de
biopreparate, precum şi a paraziţilor şi prădătorilor, utilizarea metodei
autocide, folosirea endohormonilor şi exohormonilor, recurgerea la metoda
genetică, fiziologică etc.
- Metode chimice. Se vor aplica numai atunci când este nevoie şi este
rentabilă, după următoarele criterii: efectuarea unui număr redus de
tratamente în epocile optime; folosirea de preparate lipsite de toxicitate sau
cu toxicitate foarte redusă; utilizarea de produse necumulative, cu persistenţă
mică; alternarea teratamentelo pentru evitarea apariţiei de rase rezistente de
dăunători.

IV.4.2 COMBATEREA CHIMICĂ A DĂUNĂTORILOR RAPIŢEI

- Gândacul lucios al rapiţei. Tratamente în vegetaţie, la avertizare, cu

Calypso 480 SC sau Proteus OD 110

- Viespea rapiţei. Tratamentul seminţei cu Chinook 200 FS.
Tratamente în vegetaţie la avertizare (toamna sau primăvara) cu
Proteus OD 110 sau Calypso 480 SC.
- Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă. Deoarece atacul apare timpuriu în
primavară, se recomandă tratamente la avertizare, preventiv, cu unul din
produsele : Decis Mega 50 EW – 0,15 l/ha sau Proteus OD 110 – 0,45 l/ha.
- Gândacul păros. Se aplică tratamente cu insecticide sistemice,
combinate cu cele de contact atunci când populaţiile sunt foarte mari.
Combaterea insectei este în general dificilă şi riscantă, deoarece atacă în
perioada înfloritului, când trebuie să protejăm entomofauna utilă. Pe lângă
insecticidele care menajează polenizatorii (ex. Biscaya), se pot utiliza şi alte
metode: feromonii sexuali specifici care atrag masculii; specii parazitoide

48
precum viespea de stepă (Scolia hirta), care trebuie protejată deoarece
parazitează larvele altor gândaci.
- Puricii cruciferelor. Pentru limitarea populaţiilor, se recomandă
tratamentul cu Confidor Energy la concentraţia de administrare foliară de
0,06%.
Pragul economic de dăunare (numărul de indivizi începând de la care
este necesară aplicarea tratamentului) este de 5–6 afide pe frunză.
Tratamentul seminţelor cu Chinook 200 FS.
Tratamente în vegetaţie, la avertizare, cu Calypso 480 SC sau Proteus
OD 110.

49
 CAPITOLUL V
ANALIZA REZULTATELOR

Producţia de rapiţă este condiţionată, în cazul respectării verigilor

tehnologice, de protecţia culturilor împotriva atacului de dăunătorii specifici.
Entomofauna dăunătoare, colectată în culturile de rapiţă pe toată
perioada de vegetaţie, a fost reprezentată de 5 specii şi a totalizat 788
exemplare/m2:
- Puricii cruciferelor (Phyllotreta sp.);
- Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceuthorinchus napi);
- Viespea rapiţei (Athalia rosae);
- Gândacul lucios (Meligethes aeneus);
- Gândacul păros (Epicometis hirta).
Analizând entomofauna dăunătoare, pe faze de dezvoltare ale plantei,
s-a constatat că cea mai mare densitate, s-a înregistrat în faza de înflorire
(238 exemplare/m2 ), iar cea mai redusă, în faza de maturitate a plantelor (23
exemplare/m2 ).
Grupând fazele de vegetaţie ale plantelor în funcţie de sensibilitatea
acestora la atacul dăunătorilor, s-a constatat o mare abundenţă a speciilor
dăunătoare în perioada cuprinsă între îmbobocire – înflorire – formarea
silicvelor (593 exemplare/m2), urmată apoi de perioada cuprinsă între
germinare – răsărire – formarea rozetei (95 exemplare/m2), iar cel mai redus
număr de insecte s-a înregistrat în fenofazele de alungire a tulpinii şi de
formare a boabelor şi maturare a acestora (100 exemplare/m2) (Tabelul 3).

50
 Entomofauna dăunătoare culturii de rapiţă
Tabelul nr.3
Densitatea medie a speciilor (exemplare/ m2)
Specia Germina Răsărire Forma- Alungi- Îmbobo- Înflorire Formare Formare Maturita Total
re rea rea cire silicve boabe te special
rozetei tulpinii

Athalia rosae 2 2 7 13 27 36 11 1 1 100

Ceuthorynchus napi - - - 16 15 11 2 1 1 46

Meligethes aeneus - - - 11 114 157 132 17 21 452

Phyllotreta sp. 9 34 41 12 37 29 9 6 - 177

Epicometis hirta - - - - 5 5 3 - - 13

Total fenofază 11 36 48 52 198 238 157 25 23 788

Total perioadă 788

vegetaţie
50

52
 Dintre dăunătorii rapiţei întâlniţi în zona Câmpiei Boianului
importanţă economică prezintă cei menţionaţi deoarece pot diminua
producţia în funcţie de ponderea fiecărei specii.

Ponderea speciilor dăunătoare ale culturii rapiţei

Tabelul nr.4

Specia Denumirea populară Pondere, %

Phyllotreta sp. Puricii cruciferelor >25

Ceuthorynchus napi Gărgăriţa tulpinilor >10

Athalia rosae Viespea rapiţei >15

Meligethes aeneus Gândacul lucios al >55

rapiţei

Epicometis hirta Gândacul păros >10

Tratamentele aplicate dăunătorilor

• Pentru prevenirea atacurilor produse de puricii de pământ (Phyllotreta

spp.) care afectează culturile de rapiţă în fenofazele cuprinse între
germinarea – răsărirea – formarea rozetei s-au efectuat tratamente la
sămânţă cu insecticidul Nuprid 600 FS, 6 l/t;
• Protecţia culturilor de rapiţă împotriva larvelor speciei Athalia rosae
care afectează plantele în faza de formare a rozetei, s-a realizat printr-
un tratament aplicat la apariţia larvelor (toamna);

51
• Prevenirea atacurilor gargăriţei tulpinilor de rapiţă (Ceuthorrynchus
napi) şi reducerea populaţiei s-a realizat printr-un tratament aplicat în
vegetaţie, primăvara în faza de alungire a tulpinii;
• Pentru prevenirea atacurilor şi reducerea densităţii populaţiei
gândacului lucios al rapiţei (Meligethes aeneus), s-au aplicat
insecticide la apariţia adulţilor şi când densitatea acestora a depăşit
PED-ul (1 adult/plantă în faza de muguri florali uniţi şi de
2-3 adulţi/plantă în faza de muguri florali separaţi şi de
alungirea pedunculilor florali);
• Pentru Epicometis hirta s-a aplicat un insecticid sistemic, în perioada
de atac a acestuia, adică la înflorire.
Schema tratamentelor aplicate împotriva dăunătorilor întâlniţi în
cultura de rapiţă a fost următoarea:
o tratamentul I cu Nurelle 0,4 l/ha, toamna, la înălţimea plantelor
de 20 cm, preventiv împotriva dăunătorilor, în special a
gărgăriţei tulpinilor;
o tratamentul cu Mospilan 20 SG, 0,2 Kg/ha, primăvara, în faza

de alungire a tulpinii, împotriva lui Ceuthorynchus napi;

o tratamentul II cu Fastac 10 EC, 0,075 l/ha la începutul

înfloritului (aproximativ 10-15% flori deschise) împotriva mai

multor dăunători, în special pentru Meligethes aeneus şi
Epicometis hirta.
Tehnologia culturii a fost aplicată astfel:
- Rotaţia. Ca plantă premergătoare a fost grâul deoarece eliberează
terenul timpuriu dând posibilitatea executării lucrărilor de înfiinţare a
culturii la timp.
- Fertilizarea. Rapiţa este o mare consumatoare de elemente nutritive.
În acest scop, s-au aplicat următoarele cantităţi de îngrăşăminte:
- Ingrăşăminte complexe, aplicate toamna (N:P:K) 12:52:0 – 150 Kg/ha
- Primăvara – uree 150 kg/ha

52
 - Lucrările solului. Realizarea unei culturi reuşite de rapiţă de toamnă este
condiţionată de executarea unor lucrări ale solului de bună calitate. Terenul
trebuie să fie afânat, suficient de aşezat, permeabil pentru apă şi aer. Arătura
de vară s-a executat la 25 cm.
- Pregătirea patului germinativ s-a realizat prin două treceri cu GD 3,2 şi
combinatorul.
- Sămânţa şi semănatul. Sămânţa a provenit din recolta anului
însămânţarii din lot semincer certificat, categoria biologică bază (hibridul
Elite extratimpuriu; hibridul Elvis şi Triangle – timpurii.
Semănatul - 7-10 septembrie cu SUP 29 cm.
- Lucrări de îngrijire
o Tăvălugitul concomitent cu semănatul pentru a pune seminţele

în contact cu solul
o Combaterea buruienilor – Erbicidare cu Galera 0,3 l/ha,
postemergent
o Combaterea bolilor – Nu s-au înregistrat boli la cultura rapiţei

o Combaterea dăunătorilor
o Irigarea – nu s-a efectuat deoarece nu există sistem de irigaţii
- Recoltarea. S-a realizat la o umiditatea a seminţelor de 10,5%, iar
producţia obţinută a fost de 2000 - 2250 kg/ha.
Condiţiile de climă şi dăunătorii au dus la diminuarea producţiei.
Temperaturile scăzute din primăvară. Temperaturile de 1- 30C din
perioada 20 – 24 aprilie 2010, au afectat destul de puternic culturile de rapiţă.
O parte din varietăţile cultivate au fost surprinse de acest ger la
începutul emiterii inflorescenţelor, ceea ce a dus la reducerea numărului de
flori/plantă; alte varietăţi au fost afectate în timpul înfloritului, ceea ce a
determinat afectarea florilor şi lipsa polenizării acestora.
Ca efecte directe cauzate de aceste temperaturi scăzute sunt:
- reducerea numărului de silicve pe plantă;
- reducerea numărului de lăstari fertili;
53
 - apariţia de malformaţii la nivelul plantelor (mai multe silicve cu un
singur peduncul, o silicvă cu două codiţe, doi sau mai mulţi lăstari lipiţi, mai
mulţi fraţi nefertili);
- uscarea unor frunze din treimea superioară a plantei;
- reducerea numărului de boabe în silicvă.
Toate aceste efecte duc în final la reducerea producţiei de sămânţă la
hectar.
Hibrizii extratimpurii şi timpurii au fost mai puţin afectaţi de aceste
condiţii meteo dificile. Aceşti hibrizi aflaţi la începutul perioadei de înflorire
au avut afectate în mod direct un număr de 3 până la 7 flori/plantă.
În schimb la hibrizii tardivi, aflaţi la începutul lansării inflorescenţelor,
numărul florilor afectate a fost mult mai mare. Au existat cazuri când a fost
afectată toată inflorescenţa sau o mare parte a cesteia.
Singura măsură de contracarare a efectelor cauzate de gerurile târzii
din primăvară poate fi dată de cultivarea în aceeaşi fermă a două sau mai
multe varietăţi.
Diferenţa mare de temperatură pe parcursul unei zile (24 h)
Un alt factor limitativ al producţiei de rapiţă din anul 2010, a fost
reprezentat de diferenţa foarte mare de temperatură dintre temperaturile
înregistrate în timpul zilei (diurne) şi cele înregistrate în timpul nopţii
(nocturne).
Ca efect direct al acestor temperaturi s-a constatat că plantele şi-au
redus înălţimea tulpinilor (talia), distanţa dintre ramificaţii şi numărul de
ramificaţii.
Pe total, planta a acumulat suma de temperaturi utilă, dar în defavoarea
creşterii internodiilor. Acest fenomen s-a văzut foarte bine chiar şi în
inflorescenţă.
În zilele cu diferenţe mari de temperatură se observă în inflorescenţe
că distanţa dintre pedunculi a două flori este mult mai mică decât în mod
normal.

54
 CONCLUZII

• Pe măsură ce suprafeţele care se vor cultiva cu rapiţă se vor extinde,

va creşte şi frecvenţa şi intensitatea bolilor şi dăunătorilor specifici
culturii, cu grijile aferente din punct de vedere tehnic şi cu efortul
financiar din punct de vedere economic pe măsură.
• Protecţia culturilor de rapiţă împotriva bolilor şi dăunătorilor este
posibilă numai aplicând o strategie adecvată, care presupune
cunoaşterea particularităţilor de manifestare şi de evoluţie a agenţilor
de dăunare specifici.
• Entomofauna dăunătoare, colectată în culturile de rapiţă pe toată
perioada de vegetaţie, a fost reprezentată de 5 specii, totalizând 788
exemplare/m2: Puricii cruciferelor (Phyllotreta sp.); Gărgăriţa
tulpinilor de rapiţă (Ceuthorinchus napi); Viespea rapiţei (Athalia
rosae); Gândacul lucios (Meligethes aeneus); Gândacul păros
(Epicometis hirta).
• Pentru prevenirea atacurilor produse de puricii de pământ (Phyllotreta
spp..) care afectează culturile de rapiţă în fenofazele cuprinse între
germinarea – răsărirea – formarea rozetei s-au efectuat tratamente cu
insecticide
• Distrugeri provocate de dăunatori se produc în toată perioada de
vegetaţie a rapiţei din care cauză este necesară după efectuarea
tratamentelor la sămânţă şi efectuarea de tratamente de corecţie în
vegetatie (3 tratamente), în funcţie de evoluţia populatiei dăunătorilor
specifici acestei culturi
• Aplicarea în vegetaţie a produselor sistemice de protecţie se dovedeşte
superioară aplicării produselor de contact, deoarece pot asigura o
protecţie pe o perioadă mai lungă de timp

55
• În stabilirea sistemului de combatere a dăunătorilor trebuie avută în
vedere alternanţa produselor insecticide aplicate (a substanţei active),
pentru a nu se crea rezistenţe, pentru a eficientiza protecţia integrată a
plantelor
• Protecţia culturilor trebuie realizată în mod specific fiecărui grup de
paraziţi şi concurenţi prin utilizarea integrată a măsurilor nechimice şi
chimice.
• Pierderile cauzate de insectele dăunătoare nu se pot însuma, ele sunt
estimate în funcţie de prădător, în anumiţi ani, şi în anumite condiţii
climatice.

56
 BIBLIOGRAFIE

- Baicu T., Săvulescu A. - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi

dăunătorilor pe culturi, Editura Ceres, Bucureşti, 1986
- Bărbulescu Al. şi colab. – Combaterea bolilor şi dăunătorilor unor culturi
de câmp – Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti 1993
- Bărbulescu şi colab. – Bolile şi dăunătorii culturilor de câmp – Ed. Ceres,
Bucureşti, 2003
- Bîlteanu Gh., Salontai Al., Vasilică C., Bîrnaure V., Borcea I., - Fitotehnie,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
- Dobrin I., - Entomologie, Editura Alpha MDN, Bucureşti, 2008
- Godeanu S.P., - Diversitatea lumii vii. Determinatorul ilustrat al florei şi
faunei României, Editura Bucura Mond, 2002
- Ghizdavu I.,Pasol P., Palagesiu I., Bobârnac B., Filipescu C., Matei I.,
Georgescu T., Baicu T., Bărbulescu Al. - Entomologie
agricolă, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1997
- Ghizdavu I., Tomescu N., Opreanu I., - Feromonii insectelor-
,,pesticide" din a III-a generaţie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1983
- Ionescu M.A., Lăcătuşu M., - Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti
- Manolache C. şi colab. - Tratat de zoologie agricolă - Dăunătorii plantelor
cultivate, vol I., Ed.Acad . R.S.R. – Bucureşti 1978
- Manolache C. şi colab. – Tratat de zoologie agricolă - Dăunătorii plantelor
cultivate, vol. II. Ed. Acad. R.S.R. 1981
- Manolache C., Boguleanu Gh., - Entomologie Agricolă, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1967
- Mitrea I., - Entomologie agricolă, Editura Universitaria, Craiova, 2002
- Mitrea I., Stan C., Ţucă O., - Entomologie vol 1, Editura Reprograph,
Craiova, 2009

57
- Paşol P. şi colab. – Entomologie agricolă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1990
- Paşol P., Dobrin I., - Entomologie generală, Editura Ceres, Bucureşti, 2001
- Paşol P., Dobrin I., Frasin L., - Tratat de entomologie specială:
Dăunătorii culturilor horticole, 2007
- Perju T., Lăcătuşu M., Pisica C., Andriescu I., Mustaţă Gh., - Entomofagii
şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor
agricole, Editura Ceres, Bucureşti, 1988.
- Roşca I., -Entomologie agricolă generală, Universitatea de Ştiinţe
agronomice şi medicină veterinară, Bucuresti, 1998.
- Tălmaciu M., – Protecţia plantelor – entomologie, Editura Ion Ionescu de
la Brad, Iaşi 2003
- Teodorescu G. şi colab. – Entomologie horticolă – Ed. Ceres, Bucureşti
2003

Surse web

• http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php?

action=categorie&cat=1
• http://articole.cartiagricole.ro/articol/Cultivarea-RAPITEI.html

• http://www.gazetadeagricultura.info/index.php?

option=com_content&view=article&id=1432:Protectia%20culturii
%20de%20rapita&catid=60:Plante%20tehnice&Itemid=112
• http://www.gazetadeagricultura.info/plante-tehnice/1432-Protectia
%20culturii%20de%20rapita
• http://www.agroazi.ro/politici_agricole/Tehnologii-produse-

noi/0_10/1/204-
BIOLOGIA+DAUNATORILOR+CULTURILOR+DE+CEREALE+SI+
RAPITA+-+trecerea+peste+iarna.html

58
• http://www.agroazi.ro/politici_agricole/Tehnologii-produse-
noi/0_10/1/259-
DAUNATORII+PROBLEMA+DIN+CULTURILE+DE+RAPITA.html
• http://www.obiectivbr.ro/economic/25893-atentie-la-gargarita-
tulpinilor-de-rapita.html
• http://www.lumeasatului.ro/cod-rosu-in-lanurile-de-rapita_226.html

• http://www.incada-fundulea.ro

59
 ANEXA 1
COLECTAREA DĂUNĂTORILOR CU BOLUL GALBEN

60
 ANEXA 2
CULTURĂ DE RAPIŢĂ INFLORITĂ

61
 ANEXA 3

MOMENTUL APARIŢIEI GĂRGĂRIŢEI

TULPINILOR DE RAPIŢĂ

62
 ANEXA 4

CULTURĂ DE RAPIŢĂ ATACATĂ DE ATHALIA ROSAE

63