Transportul nitraților către acvifere se face prin fluxurile de apă care drenează sub

adăncimea rădăcinilor. Astfel, nutrienții nefolosiți de plante sunt dirijați către acviferul freatic.
Din cauza stabilității reduse a compușilor solubili cu azot în sol, cea mai mare parte a azotului
aplicat în exces față de nevoile plantelor, se pierde din sol poluând apele subterane. Riscul de
poluare survine în urma proceselor de oxidare a azotului. Cănd nu sunt dați în combinație cu
săruri ale acidului azotic, nitrații și nitriții iau naștere prin oxidarea biologică a cationului imobil
NH4+ într-o formă anionică mai mobilă NO3-, deci trecerea compușilor cu azot din forme reduse
ale azotului în forme oxidante, fenomen denumit nitrificare.

Nitriții și nitrații, cu sarcină negativă, nu pot fi absorbiți de complexul coloidal al solului.

O parte sunt metabolizați în plante iar o parte, împreună cu apa ajung în profunzimea solului prin
levigare.

Se poate pierde azot și prin procesul de volatizare a amoniacului din îngrășămintele cu

azot amoniacal aplicate la suprafața terenurilor. De asemenea, se pierde azot prin hidroliza
enzimatică a îngrășămintelor care conțin azot amidic, dar și pierderi ale oxizilor inferiori ai
azotului (NO și N2O). Prin procesul de reducere a nitriților, proces denumit denitrificare, se poate
pierde azot molecular. Aceste procese sunt mai accentuate pe solurile nisipoase și cele irigate.

Tipuri de îngrășăminte minerale cu azot.

a) Îngrășăminte cu azot sub formă nitrică:

- azotatul de calciu (15% N și 36% Ca)
- azotatul de sodiu (16,4% N și 27% Na)
- azotatul de potasiu (13,7% N și 46,5% K2O)
Au o solubilitate foarte mare în apă. La o temperature de 30 0C au o umiditate relative
ridicată, de 46,7% la azotatul de calciu, 72,4% la azotatul de sodiu și 87,5% la azotatul de
potasiu. Higroscopia scade de la azotatul de calciu la cel de potasiu.
Când este aplicat pe sol, azotul nitric