POLUAREA SOLULUI

1.

Introducere

Solul s-a format la suprafata scoartei terestre ca rezultal al interactiunilor dintre componentele litosferei, atmosferei, hidrosferei si biosferei constituent al ecosistemelor terestre, detine un rol important in ecosfera constituind sursa principala de apa si elemente nutritive deci unicul mijloc de productie vegetala. Poluarea solului este strins legata de poluarea aerului si a apelor dar si de acea a vegetatiei si faunei. Prin pozitia sa ca sursa de apa si elemente minerale, poluarea solului afecteaza plantele, acestea animalele si deci poluarea ajunge la om si la intreaga biosfera. Poluarea solului a inceput o data cu practicarea agriculturii si s-a intensificat ulterior prin industrializare si urbanizare. Calitatea solului, prin atributele sale, determina, in larga masura, marea complexitate si diversitate, in spatiu si timp, a mediului inconjurator, a echilibrului ecologic. De altfel, acesta reflecta tocmai complexitatea si diversitatea rolului si functiei solului in multiplele lui ipostaze, cum sunt: Un mediu complex si dinamic, caracterizat de o fauna si o flora specifice, de un ansamblu de elemente minerale si organice si de o ciculatie proprie a aerului si apei care, toate, printr-o strinsa interdependenta si corelatie cu climatul local, determina calitatea solului de care depind, de fapt, preabilitatea terenurilor pentru multiple folosinte, favorabilitatea solurilor pentru diferite plante si functia ecologica a acestora. Resursa naturala strategica unica, reprezentata printr-o pelicula fina la suprafata uscatului si limitata ca intindere, constituind, de altfel suportul esential al peisajului; poate fi distrus rapid, fertilitatea lui putand fi refacuta prin masuri adecvate, intr-o perioada de ani intregi sau chiar decenii, iar reconstructia ecologica a solului, odata distrus, poate necesita chiar secole si milenii. Poluantii solului. Poluarea solului este cauzata de: pulberi si gaze nocive din atmosfera, dizolvate de ploaie si intoarse in sol; apele de infiltratie care impregneaza solul cu poluanti si ii antreneaza in adincime; riurile poluate care infesteaza suprafetele irigate si inundate; deseurile industrial sau menajere depozitate necorespunzator; pesticidele si ingrasamintele chimice folosite in agricultura. Principalii poluanti ai solului sunt: a) reziduuri solide: steril de mina sau cariera;
2.

 minereuri neprelucrabile; reziduuri de la prelucrarea minereurilor sau a carbunilor, aflate in iazuri de decantare; zguri metalurgice rezultate de la procesele pirometalurgice; namoluri si slamuri rezultate de la procesele hidrometalurgice; cenusi si prafuri rezultate din industria miniera; plumb depus, provenit din gazele de esapament ale autovehiculelor; gunoaie orasenesti (automobile abandonate, aparate electronice, ambalaje, ziare, carti, haine, caladiri demolate, cadavre de animale etc.); pesticide; ingrasaminte chimice. b) reziduuri lichide: apele de mina si de cariere; ape din zacaminte petroliere; ape reziduale din instalatii de preparare a minereurilor si carbunilor; ape reziduale de la rafinarii si produse petroliere raspindite pe sol; ape reziduale din procese pirometalurgice; precipitatii naturale ce au dizolvat H2SO4, HF. c) reziduuri gazoase: gaze rezultate din activitatea industriei miniere: CO2, SO2 H2S aerosoli etc.; gaze naturale (metan, etan, propan, butan etc), surse din conducte ingropate; fenoli, cianuri, produse petroliere gazoase etc. d) antrenari de pulberi cu reziduuri gazoase: compusi sub forma de oxizi, sulfati, silicati ai urmatoarelor metaie: Pb, Cu, Zn, Hg, Cd.
A. Poluarea solului prin lucrari de excavare la zi si acoperire cu deponii,

depozite de steril etc. Prin lucrarile de excavare la zi si decopertare folosite de industria miniera si carbonifera, pentru amplasarea carierelor, balastierelor, pentru forari petroliere si alte lucrari de constructii se distrug mari suprafete de sol fertil. B. Poluarea solului cu substante poluante din atmosfera Prin pozitia si caracteristicile sale solul constituie locul de intilnire al tuturor poluantilor din care cea mai mare parte vin din atmosfera. In grupa principalilor poluanti ai solului ce vin pe calea aerului se includ particulele minerale solide si diversi compusi chimici sub forma de sulfati, carbonati, fosfati, cloruri etc., precum si unii compusi gazosi ca oxizii de sulf, de azot, de carbon si unele hidrocarburi. Tot din aer provin si o serie de elemente chimice Ca, Ag, As, Be, Br, Cd, Cu, Fe, Hg, Ni, Pb, Se, Sn, Zn etc.

Ploile acide sunt o alta cauza a poluarii solurilor cu substante din atmosfera. Dupa cum se stie, ploile normale din zonele nepoluate au un pH in jur de 5,65 datorat CO2 din atmosfera. Ploile acide au un pH sub 4 uneori chiar sub 3 datorita prezentei oxizilor de sulf si de azot din atmosfera. Prin combinarea lor cu oxigenul acesti produsi dau nastere unor acizi dezhidratati, sulfuric si azotic. Acizii iau nastere si prin reactii fotochimice care transforma oxizii in acizi. Ploile acide determina mai intii o spalare a solului de elementele nutritive si o cresterea a aciditatii sale active. Aceasta crestere a aciditatii influenteaza stabilirea si accesibilitatea unor elemente nutritive precum si activitatea biologica din sol. C. Poluarea solului cu metale grele In grupa metalelor grele intra cele cu densitate peste 5, adica Cadmiu, Cupru, Mangan, Nichel, Plumb, Zinc, Mercur, etc. Ele provin din emanatiile mijloacelor de transport, ale motoarelor cu ardere interna, din namolurile apelor uzate, deseuri si reziduri de la exploatarile miniere, din fertilizanti din pesticide, ingrasaminte organice etc. Metalele grele devin periculoase numai atunci cand ajung in solutia solului de unde pot fi absorbite de catre plante. Efectele lor depind deci de solubilitatea lor in sol. Concentratiile limita in soluri nu tebuie sa depaseasca 100 ppm pentru Pb, Cu, Ni, Cr, 5 ppm pentru Hg si Cd, 10 ppm pentru Mo si Se, 300 ppm pentru Zn. Plumbul acumulat in cantitate mare in sol provoaca dereglari ale metabolismului microorganismelor afectand in special procesul de respiratie si de inmultire a celulelor. Zincul apare in sol in concentratii cuprinse intre 30 j 50 ppm. In plante el devine toxic la concentratii mai mari de 400 ppm datorita Tmpiedicarii absortiei altor elemente. Excesul de zinc in sol provoaca modificari ale proprietatilor sale fizice si fizico-chimice si reduce activitatea biologica. Cuprul apare in sol in concentrate de 1 pana la 20 ppm.La o concentratie in sol de peste 0,1 ppm este toxic pentru majoritatea plantelor iar in concentratie de peste 20 ppm in furaje este toxic pentru ovine.In solurile bogate in materie organica si argila mobilitatea cuprului este redusa. Poluarea cu acest metal duce la degradarea structurii si a stabilitatii hidrice a agregatelor structurale fapt ce favorizeaza erziunea si compactarea. Cadmiul este unul dintre cele mai peiculoase metale grele fiind foarte toxic pentru om si animale.In mod natural el apare in soluri la o concentratie sub 1 ppm.Toxicitatea sa este mai mare decat a zincului chiar la doze mai mici. Mercurul apare in soluri in mod obisnuit in concentratii de 0,01-1 pm iar limita de toleranta este de 2 ppm.Deoarece mercurul se pierde usor prin volatizare la suprafata solului continutul sau in sol este foarte redus .

Nichelul apare in mod obisnuit in soluri in concentratie de 2-50 ppm iar in solutia solului intre 0.005 si 0,05 ppm.El este foarte toxic pentru plante de cca. opt ori mai toxic decat zincul. Cromul apare in mod obisnuit in soluri intr-o concentratie de 2-50 ppm iar limita de toleranta este de 100 ppm.Absortia sa de catre plante este limitata. Arseniul apare in sol in concentratii de 0,1-20 ppm iar pragul limita este de 20 ppm.In cantitati mari el afecteaza cresterea plantelor. Cobaltul apare frecvent in sol in concentratie de 1-10 ppm iar limita sa tolerabila se aprecieaza a fi de 50 ppm.Cobaltul poate fi foarte toxic pentru plante. Molibdenul poate deveni toxic pentru plante in solurile de reactie slab acida sau alcalida.EI apare in soluri intr-o concentratie de 0,2-5 ppm limita tolerabila fiind de 5 ppm. Seleniul ca si molibdeniul are o mobilitate ridicata la pH-uri mari.In soluri in mod natural apare intr-o concentratie de 0,01-5 ppm iar limita de toleranta este de 5 ppm.

D. Poluarea solurilor cu pesticide si efectele sale: Poluarea solului cu pesticide ocupa un rol important. Spre deosebire de alte substante poluante, pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge anumiti paraziti ai omului, animalelor domestice sau ai culturilor agricole Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substante organice de sinteza. Ele sunt destinate pentru distrugerea insectelor daunatoare (insecticide), a ciupercilor fitofage (fungicide), a buruienilor din culturi (ierbicide), a razoarelor (rodenticide) sau a nematodelor (nematocide). Cu toate avantajele importante pe care le prezinta folosirea pesticidelor in agricultura (cresterea productiei, reducerea miini de lucru etc.) utilizarea lor pe scara larga si in doze mari si repetate provoaca numeroase incoveniente de ordin ecologic. Aplicarea lor provoaca o serie de modificari in ecosistemele in care au fost introduse printre care se amintesc: - ele prezinta un spectru de toxicitate foarte intens atit pentru organismele/animale cit si pentru cele vegetale; - au un grad de selectivitate destul de redus si se folosesc adeseori contra populatiilor si nu contra indivizilor; - efectul lor nu depinde de densitate desi aplicare lor are in vedere densitatea; - multe dintre ele au un grad de persistenta ridicat in sol care poate fi de ordinul lunilor sau chiar al anilor; - o parte din pesticide se disperseaza la distante foarte mari si sunt incorporate in biomasa, in apele oceanelor sau in sol.