Gametogeneza și syngamia

1. Gametogeneza la animale
• La animale, gameţii (n) sunt reprezentaţi prin ovule şi spermatozoizi, produşi în
organe speciale, ovare şi, respectiv, testicule.
• La originea lor se află celulele somatice (2n), care, în urma unui şir de diviziuni, dau
naştere la celule sexuale primare, nediferenţiate din punct de vedere citologic. Din
acestea se formează goniile, foarte asemănătoare la început pentru ambele sexe, după
care, se diferenţiază în spermatogonii primare, la masculi şi ovogonii primare, la
femele.
• La rândul lor, acestea, prin diviziuni mitotice repetate, se dezvoltă şi devin
spermatogonii şi ovogonii secundare. Urmează o altă serie de diviziuni mitotice, care
duc la formarea celulelor sexuale nemature, cu un număr de cromozomi diploid,
respectiv spermatocite şi ovocite.
• Până la acest stadiu întreaga evoluţie s-a desfăşurat în stare de diploidie, iar ca proces
de multiplicare al celulelor a fost mitoza.
• Procesele ce urmează în continuare şi care duc la formarea celulelor sexuale diferite
sunt diferenţiate şi se vor trata în mod separat.
• Formarea celulelor sexuale poartă denumirea de gametogeneză.
Spermatogeneza
• Spermatocitele primare suferă un proces de diviziune meiotică şi dau naştere mai
întâi la spermatocite de gradul doi, cu un număr haploid de cromozomi (meioza
primară).
• Urmează apoi a doua diviziune meiotică, (de tip mitotic), rezultând patru spermatide,
tot haploide.
• În sfârşit, prin procesul spermiogenezei, destul de complex, din spermatide se
formează spermatozoizii.
• Nucleul spermatidei devine partea voluminoasă a lor. Organitele citoplasmice devin
componenţi citologici seminali ce-i asigură mişcarea şi pătrunderea în ovul (de
exemplu, mitocondriile formează filamente spiralate).
• Citoplasma reprezintă numai o pătură foarte subţire ce înconjoară nucleul. Forma
spermatozoizilor este variată şi caracteristică speciei.
Ovogeneza
• Ovocitele cresc într-o perioadă de timp mai lungă decât spermatocitele, deoarece au
nevoie de acumularea de materii de rezervă mai mari pentru viitoarele ovule. În
această perioadă, uneori, cromozomii apar sub formă specifică numită "perie de
lampă”.
• Ovocitul, printr-o diviziune meiotică, produce un singur gamet capabil de a participa
la fecundare, celelalte trei celule fiind avortate (numite şi corpi polari).
• Diviziunea I şi diviziunea a II-a meiotică din ovogeneză poate dura până în momentul
când ovulul participă la fecundare sau chiar după pătrunderea spermatozoidului în
citoplasma ovulului.
• În cazul spermatogenezei I şi a II-a, diviziunea meiotică se termină până în momentul
formării spermatozoidului.
•
2. Sporogeneza și gametogeneza la plante
• Formarea celulelor sexuale mascule la plante se aseamănă cu cea de la animale până
la stadiul de spermatidă, iar formarea celulelor sexuale femele până la stadiul de
oosferă nematură.
 • Sporul haploid rezultă în urma diviziunii meiotice, proces numit sporogeneză. Din
spor se dezvoltă gametofitul, formă sub care se prezintă unele organisme în cea mai
mare parte a vieţii lor, cum este la ciuperci, muşchi, ferigi.
• La angiosperme, faza haploidă este redusă ca timp şi gameţii se formează după ce
nucleii sporului mascul şi femel suferă unele diviziuni mitotice.
Microsporogeneza și microgametogeneza
• În zona profundă a anterelor florilor, după mai multe diviziuni mitotice repetate se
formează celule-mamă ale grăunciorilor de polen. Acestea sunt analoage cu
spermatocitele de ordinul I de la metazoare şi cu ele se încheie diplofaza.
• Fiecare celulă-mamă a grăunciorilor de polen dă naştere în urma diviziunii meiotice la
o tetradă de microspori, adică la patru grăunciori de polen haploizi. Grăunciorul de
polen constituie gametofitul mascul.
Megasporogeneza și megagametogeneza
• În ovar se formează şi se dezvoltă sacul embrionar (megasporul). El poate să aibă
origine diferită: din mai multe celule ale nucelei; dintr-o celulă din nucelă; dintr-o
celulă din subepiderma nucelei. Se va urmări cazul al doilea, care este mai simplu şi
mai general la plante.
• Celula iniţială din care îşi are originea sacul embrionar se divide în două, formând:
• - o celulă superioară, care prin diviziuni repetate va da naştere la un ţesut numit
calotă;
• - o celulă inferioară (celula-mamă a tetrasporilor).
• Celula-mamă a tetrasporilor suferă două diviziuni, dintre care prima este reducţională
şi din care iau naştere patru celule haploide.
• Una din ele creşte mai mult, devine sac embrionar, în timp ce celelalte trei se resorb.
• Cu formarea megasporului se încheie megasporogeneza.
• Sacul embrionar
• suferă următoarele transformări: nucleul se divide în doi nuclei, care se deplasează
către cei doi poli ai megasporului.
• Fiecare se divide, dând naştere la câte patru nuclei. Câte unul din aceştia se îndreaptă
spre centrul megasporului, unde fuzionează, dând naştere la nucleul secundar al
sacului embrionar (nucleul de fuziune).
• Cei şase nuclei rămaşi se înconjoară cu citoplasmă şi devin celule; la un pol este
situată oosfera şi două sinergide, iar la celălalt pol trei antipode.
 3. Syngamia
• Este fenomenul prin care se unesc doi gameţi (n) pentru a forma un zigot (2n).
• Ea asigură trecerea de la faza haploidă la faza diploidă în ciclul de dezvoltare a unui
organism.
• Când gameţii sunt diferenţiaţi din punct de vedere morfologic se spune că ei sunt
heterogami sau anisogami, iar fenomenul a fost denumit heterogamie sau anisogamie.
• De obicei, gametul femel este mai voluminos. La metazoare poartă numele de ovul,
iar la plantele superioare de oosferă.
• Gametul mascul este mai mic şi redus la un nucleu înconjurat de puţină citoplasmă. El
se numeşte spermatozoid la animale şi la plantele inferioare.
• La conifere şi angiosperme, nucleul haploid al grăunciorului de polen, după o primă
diviziune, dă naştere nucleului vegetativ şi nucleului germinativ, iar după o altă
diviziune a nucleului germinativ rezultă două spermatii. Una din spermatii se uneşte
cu oosfera, dând naştere zigotului diploid, iar a doua se uneşte cu nucleul diploid al
sacului embrionar, dând naştere endospermului triploid.
• La animale, gametul mascul (spermatozoidul) vine în contact cu ovulul şi prin
eliberare de enzime hidrolizante dizolvă membrana ovulului, pătrunzând în interior.
Apoi, cei doi nuclei, cel al spermatozoidului şi cel al ovulului realizează syngamia.
• Din punct de vedere genetic, syngamia reconstituie perechile de cromozomi omologi,
întrunind în acelaşi genotip eredităţile celor doi părinţi. În acelaşi timp, fecundarea
asigură continuitatea materialului genetic în generaţiile următoare.