1.

SPERMATOGENEZA
Este procesul de formare a spermatozoizilor maturi. Începe la pubertate, continuând tot restul
vieţii. Are loc în tubii seminiferi ai testiculului, este permanentă şi durează 64 de zile.
Celulele care vor suferi spermatogeneza se dezvoltă prin mitoză din spermatogonii, migrând
gradual printre celulele Sertoli, de la bază spre lumenul tubului seminifer. În timpul acestei faze
migratorii, spermatocitele primare vor trece fără întrerupere prin ambele diviziuni meiotice
formând, iniţial, 2 spermatocite secundare şi, apoi, 4 spermatide. Spermatidele vor suferi
modificări importante în timpul migrării spre lumenul tubului seminifer care le vor transforma în
spermatozoizi maturi. Acest proces de diferenţiere a spermatidelor poartă numele de
spermiogeneză.
La bărbat, fiecare ciclu al spermatogenezei durează aproximativ 64 de zile. Mitoza
spermatogonială durează aproximativ 16 zile, prima diviziune meiotică – 8 zile, a doua
diviziune meiotică – 16 zile şi spermiogeneza – aproximativ 16 zile. În timpul călătoriei sale
din tubii seminiferi spre ampula canalului deferent, spermatozoidul suferă un proces de maturare
funcţională, care îl pregăteşte pentru posibilitatea de a fertiliza un ovul.

2. MORFOLOGIA SPERMATOZOIDULUI (60 microni)

A. CAPUL-este lat, bogat în enzime, rol principal în fecundare. Nucleu bogat în cromatica
densa, la periferie – pelicula citoplasmatica. Partea anterioara – ACROZOM (acoperit de
CAPISON CEFALIC)
B. GATUL- unește capul cu piesa intermediara, rol în mobilitate. Este format din
CENTRIOLUL PROXIMAL
C. FLAGELUL Este format pe toată lungimea lui dintr-un fascicul de filamente axiale. Aceste
sunt legate la corpusculul anterior a centriolului distal. Este format (fasciculul) din 2 filamente
simple înconjurate de 9 filamente duble spaţiate în mod regulat. PREZINTĂ 3 SEGMENTE:
PIESA INTERMEDIARA situată între cei doi corpusculi ai centriolului distal. Rol energetic
PIESA PRINCIPALA(45 microni) fascicul de filamente axiale înconjurate de cit.
PIESA TERMINALA filamente axiale goale

3. SPERMOGRAMA
Este un lichid alb-gălbui, vâscos. Volumul global al unui ejaculat este de 3cm3 la om; dacă se
efectuează centrifugarea spermei, se obţin două părţi:
Mai puţin de 1/10 reprezintă spermatozoizi. Restul – lichid seminal.Sperma conţine 60-100
milioane spermatozoizi/ cm3 de spermă, deci la o ejaculare normală, sunt emişi spontan peste
180 milioane de spermatozoizi.
Anomaliile spermei sunt diverse: ASPERMIA – absenţa spermei
* OLIGOSPERMIE – mai puţin de 60 milioane de spermatozoizi/ml; moderată: 30-59 milioane
spermatozoizi/ml;– severă: concentraţie sub 30 milioane spermatozoizi/ml.
* TERATOSPERMIA – mai putin de 30% dintre spermatozoizi au forme norma-le;
ASTENOSPERMIA (primitivă sau secundară) – mai puţin de 30% dintre sper-matozoizi sunt
mobili, respectiv la o oră şi la patru ore după ejaculare;
* AZOOSPERMIA – absenţa spermatozoizilor este fie secretorie, cauzată de un defect de
producere a spermatozoizilor, fie excretorie, cauzată de un ob-stacol situat pe căile excretorii,
care stânjeneşte scurgerea spermei;
*AKINETOSPERMIE – spermatozoizii sunt imobili;
*NECROSPERMIE – spermatozoizii din spermă sunt morţi.

4. OVOGENEZA ÎNAINTE DE PUBERTATE ȘI DUPA

Formarea gametului feminin – ovogeneză. Începe in viaţa embrionară, maturaţia având loc de la
pubertate până la menopauză şi este lunară (ciclică).
Fazele ovogenezei:Multiplicarea – interesează ovogonia şi are loc în viaţa embrionar. De
creştere – interesează ovocitul de ordinul I. De maturaţie – interesează ovocitele de ordin I şi II.
Celulele germinale primordiale (săpt.III) migrează şi colonizează în săpt.VI-VIII creasta genitală
(viitorul ovar). Aici se diferenţiază în ovogonii (2n=46) care se multiplică, ajungând la câteva
milioane.
Ovogoniile se diferenţiază în celule mai mari – ovocit de ordinul I. Acesta intră în diviziune
reducţională şi rămâne aşa până la pubertate. Majoritatea ovocitelor I se înconjoară de un strat de
celule epiteliale turtite, formând astfel foliculul primordial
La naştere, numărul foliculilor primordiali este de 700.000 – 2.000.000, dar la pubertate, în urma
degenerărilor, vor rămâne 40.000 în ambele ovare.
Maturarea foliculilor primordiali începe la pubertate, odată cu fiecare ciclu ovarian, în ziua 14 a
ciclului. Maturarea constă în trecerea prin mai multe stadii: Folicul primar;Folicul
secundar;Folicul terţiar;Folicul matur (de Graaf).
Formarea foliculului primar: ovocitul I (care a rămas în prima fază a diviziunii reducţionale)
se mărește. Între celulele epiteliale şi ovocit apare o membrană acelulară care se îngroaşă
progresiv– membrana pelucida;. În acest stadiu, foliculul primar este despărţit de ovar prin
membrana lui Slavianski
Formarea foliculului secundar:Celulele foliculare proliferează şi se dispun în mai multe
rânduri, formând corona radiata – foliculul secundar
Formarea foliculului terţiar:
Între celulele foliculare apar spaţii cu lichid care confluează, formând cavitatea foliculară;.
Ţesutul conjunctiv perifolicular se diferenţiază într-un strat intern sau vascular (teaca internă) şi
altul extern (teaca externă)Unele celule din corona radiata rămân ataşate zonei pelucida
(formează cumulus ooforus), iar altele, membranei lui Slavianski.
Foliculul terţiar are acum diametrul de 1 cm.
Formarea foliculului matur. Cavitatea foliculară se măreşte – foliculul are 2-2,5 cm. Ovocitul
devine excentric şi se măreşte la 200 µm;Ne aflăm în ziua 14 a ciclului menstrual şi foliculul este
matur.Foliculul matur:Ocupă toată grosimea corticalei ovarului. Produce o subţiere a
albugineei, bombând la suprafaţa ovarului. Înainte de ruperea foliculului, ovocitul I
îşidesăvârşeşte diviziunea reducţională (începută în viaţa embrionară), rezultând ovocitul II şi
primul globul polar (mai mic şi situat sub membrana pelucida), fiecare având 23 de cromozomi.
Ovocitul II îşi începe diviziunea când intră în trompa uterină, unde dacă este fecundat îşi
desăvârşeşte diviziunea în urma căreia rezultă al doilea globul polar.
Devine corp galben de gestaţie dacă s-a produs fecundaţia

6. FOLICULII OVARIENI
Formarea foliculului primar: ovocitul I (care a rămas în prima fază a diviziunii reducţionale) se
mărește. Între celulele epiteliale şi ovocit apare o membrană acelulară care se îngroaşă
progresiv– membrana pelucida;. În acest stadiu, foliculul primar este despărţit de ovar prin
membrana lui Slavianski
Formarea foliculului secundar:Celulele foliculare proliferează şi se dispun în mai multe rânduri,
formând corona radiata – foliculul secundar
Formarea foliculului terţiar:Între celulele foliculare apar spaţii cu lichid care confluează,
formând cavitatea foliculară;. Ţesutul conjunctiv perifolicular se diferenţiază într-un strat intern
sau vascular (teaca internă) şi altul extern (teaca externă)Unele celule din corona radiata rămân
ataşate zonei pelucida (formează cumulus ooforus), iar altele, membranei lui Slavianski.Foliculul
terţiar are acum diametrul de 1 cm.
Formarea foliculului matur. Cavitatea foliculară se măreşte – foliculul are 2-2,5 cm. Ovocitul
devine excentric şi se măreşte la 200 µm;Ne aflăm în ziua 14 a ciclului menstrual şi foliculul este
matur.Foliculul matur:Ocupă toată grosimea corticalei ovarului. Produce o subţiere a albugineei,
bombând la suprafaţa ovarului. Înainte de ruperea foliculului, ovocitul I îşidesăvârşeşte
diviziunea reducţională (începută în viaţa embrionară), rezultând ovocitul II şi primul globul
polar (mai mic şi situat sub membrana pelucida), fiecare având 23 de cromozomi. Ovocitul II îşi
începe diviziunea când intră în trompa uterină, unde dacă este fecundat îşi desăvârşeşte
diviziunea în urma căreia rezultă al doilea globul polar.Devine corp galben de gestaţie dacă s-a
produs fecundaţia

7. SĂPTĂMÂNA 1
1.INSEMINATIE
2.CAPACITATIA/DECAPISONAREA distrugerea capisonului
2.FECUNDATIA unirea gametului feminin cu gametul masculin. Se face în treimea externa a
trompei uterine. CAPUL spermatozoidului preia din citoplasma ovulului =>PRONUCLEI
MASCULINI. După a doua meioza pronucleele feminin și masculin se unesc. STABILIRE SEX
GENETIC
4.SEGMENTAREA prima diviziune =>celule ou. A doua se face la 48 de h. La 8
celule=>aspect de mugurel. CELULE MARI=(BLASTOCITE), vor forma embrionul. CELULE
MARI=(TROFOBLASTUL), vor forma placenta, sacul vitelin.
5.ÎNCEPUTUL NIDATIEI embrionul se plasează în 3 pătrimi superioare, se termina în S2
când embrionul va deveni disc embrionar didermic

8. SĂPTĂMÂNA 2
1. TERMINAREA NIDATIEI începe cu polul embrionar
2.FORMAREA SINCIȚIOTROFOBLASTULUI ȘI CITOTROFOBLASTULUI
3.FORMAREA DISCULUI EMBRIONAR DDIDERMIC
4.FORMAREA CAVITĂȚII AMNIOTICE( din epiblast) ziua 8
5.FORMAREA SACULUI VITELIN(din hipoblast)
6. FORMAREA CAVITĂȚII CORIONICE (din mezoderm extraembrionar)
7.STABILIREA LEGĂTURII MAMA-FĂT

9. SĂPTĂMÂNA 3
În ziua 16, o populație din ectoblast din vecinătatea liniei primitive migrează și înlocuiesc
vechiul hipoblast. Se formează mezodermul intraembrionar(GASTRULATIA) (ocupa
spațiile dintre ectoblast și hipoblast cu excepția :DEPRESIUNII BUCOFARINGIENE ȘI
DEPRESIUNII CLOACALE. Aceste zone se vor transforma în cele 2 capete ale intestinului .
Mezodermul intermediar formează aparatul urinar și o parte a aparatului reproducător.
Somitomerele se transformă în somite. (4 perechi cefalice, 8p cervicale, 12 p toracice, 5 p
lombare, 5 sa rate, 4 5,coccigiene)
Neurilatia= formare S. N (în ziua 18,jumătatea craniala a ectodermului se îngroașă. Se
formează PLACA NEURALA( SNC și o parte din SNP)

10. SĂPTĂMÂNA 4
Din S4 din ectoderm începe sa se formeze tubul neural
Centrul somitei formează scleretomul care formează vertebrele, iar populația care rămâne pe
loc formează DERMOMIOTOMUL(DERMATOM-derim, MIOTOM-muschi). Miotomul
formează epimerul (m. Spatelui, intervertebrali) și hipomerul(m. SCALENI – GAT, M.
INTERCOSTALI-TORACE, M PERETELUI ANT-LAT. AI ABDOMENULUI)
Continuarea neurilatiei – pe l.m, la nivelul plăcii neural se formează ȘANȚUL NEURAL care
va da naștere la crestele neurale care vor forma (ggl.spinal, ggl nervoși de pe traseul nv. 3 7 9
10).
Din celulele crestelor neurale se vor forma (arcuri faringiene, piamater, arahnoida)
Mezodermul împarte tubul neural in:prozencefal(creier anterior)=>diencefal și emisfere și
rombencefal(creier posterior) =>bulb punte și cerebel
INRULAREA Embrionului se realizează în sens cranio caudal și transversal.
La sfârșitul S4, embrionul devine un organ TUBIFORM

11. SĂPTĂMÂNILE 5-8 DE DEZVOLTARE EMBRIONARA

SĂPTĂMÂNA 5 se invidualizeaza PALETA DISTALA(mana). La sfârșitul S5 apar razele
digitale
SĂPTĂMÂNA 6 vizibile placode optice. La sfârșitul S6 apare HERNIA. Apare paleta distala la
nivelul membrului inferior
SĂPTĂMÂNA 7 apar razele digitale la picior
SĂPTĂMÂNA 8 ochii sunt în poziție anterioara, apar pleoapele, se formează modelul vascular
al scalpului și coada dispare. Are trăsături umanoide.

12. PERIOADA FETALA

SĂPTĂMÂNA 9-12 alungire trunchi, membre; eritropoiteza se face în ficat, după S12 în splina.
Apare primul centru de osificare
SĂPTĂMÂNA 13-16 creste în lungime membrul inferior, fătul răspunde la stimuli, apar ovarele
cu foliculii primordiali
SĂPTĂMÂNA 17-20 apar primele mișcări, fătul e acoperit de vernix, apar fire de par, apare
grăsimea bruna. În S18 se formează uterul, în S20 testiculele coboară
SĂPTĂMÂNA 21-25 crește rapid în greutate, pneumocitele de ordin 2 secreta surfactant,
mișcări de ochi. Fătul este viabil prin terapie intensiva
SĂPTĂMÂNA 26-29 splina cedează măduva hematogena ca situs de formare a eritrocitelor,
apare grăsimea alba
SĂPTĂMÂNA 30-34 creștere în greutate 13 g pe zi, apare reflexul pupilar
SĂPTĂMÂNA 35-38 creștere în greutate, naștere

13. METODE DE DIAGNOSTIC ALE STĂRII FĂTULUI

Diagnosticul prin amniocentezăMetoda invazivă cea mai des utilizată prenatal. Utilizează un ac
ce va trece prin peretele abdominal al mamei, peretele uterin, perforând corionul si amniosul.
Este utilizată după 14-16 săptămâni. Utilizată pentru diagnosticul sdr.Down
Tripu test se efectueaza de obicei intre saptamanile 15 si 18 de sarcina si depisteaza defectele de
tub neural (spina bifida) si anomaliile cromozomiale (trisomia 18 si 21 – sindromul Down).Α-
fetoproteina: scapă în circulaţie din lichidul amniotic în defectele de închidere ale tubului neural
(spina bifida) şi ale peretelui abdominal (gastroschizis şi omfalocel). În aceste situaţii,
concentraţia este crescută. În sindromul Down şi alte modificări genetice, concentraţia de α-
fetoproteina este scăzută.
Studii spectrofotometrice – distrugerea hematiilor fetale de către anticorpii materni
Puncţionarea vililor corionici – ac ghidat echografic. Tehnica poate fi folosită mai devreme de
9 săptămâni de gestaţie. Risc de avort de 1%
Fetoscopia – fibre optice – anomaliile congenitale (despicătura palatină, defecte ale membrelor
etc). Risc de avort de 5%
Puncţionarea cordonului ombilical – metodă utilizată la 20 de săptămâni
Ultrasonografia – anencefalia, hidrocefalia, ascita fetală, agenezia renală – măsurători exacte

14. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ CREȘTEREA NATALA

Surse de energie pentru făt: Glucoza – sursă primară de energie. Aminoacizi. Insulina,
hormonul de creştere umană şi nişte polipeptide mici (somatomedina C) – stimulează
creşterea fetală.
Factori nocivi care influenţează creşterea:
Fumatul – întârziere în creşterea intrauterină (IUGR); greutatea la naştere este mai mică în
medie cu 200 de grame, iar mortalitatea perinatală crescută
Malnutriţia maternă – dietă săracă în proteine
Droguri sociale – alcoolul, marijuana şi heroina (narcotice)
Reducerea fluxului intraplacentar – vase corionice sau ombilicale mici, hipotensiune severă,
boli renale
Insuficienţa placentară – disfuncţia sau defectele placentare, boli cronice materne
Factorii genetici – sindromul Down, Turner, Klinefelter etc

15. METODE CONTRACEPTIVE

1. Contracepţia feminină
A. Inhibitori ai ovulaţiei
a)contraceptivele orale combinate b)contraceptivele orale numai cu progestine
c) inelele vaginale d)plasturii cu hormoni e)preparatele injectabile lunare
f)alăptarea prelungită
 B. Inhibitori ai fertilizării
a)Dispozitivele intrauterine b)Metodele de barieră c)Implanturile hormonale contraceptive
d)Contraceptivele injectabile cu eliberare lentă e)Sterilizarea feminină f)Metode naturale de
planificare familială
C. Inhibitori ai implantării (pilulă)
2. Contracepţia masculină
A. Inhibitori ai spermatogenezei
B. Inhibitori ai maturaţiei spermatozoizilor
C. Inhibitori ai transportului spermatozoizilor
a)Prezervativul b)Sterilizarea masculină (vasectomia)

16. VILOZITĂȚI CORIALE

VILOZITĂȚILE PRIMARE apar în zilele 11-13 prin inmuguriri citrofoblastice în
SINCIȚIOTROFOBLAST. Din ziua 16, mezodermul extraembrionar proliferează și invaluieste
miezul fiecărei VILOZITĂȚI PRIMARE, transformandu – le în VILOZITĂȚI SECUNDARE.
Din ziua 21, miezul mezodermic se diferențiază în țesut conjunctiv și vase sangvine formând
VILOZITĂȚILE TERTIARE.

17. PLACENTA-STRUCTURA
Ia naştere din unirea unui element ovular (placenta fetală) şi a unui element matern (placenta
maternă)O porţiune fetală – din sacul corionice. O porţiune maternă – din endometru
Dezvoltarea placentei începe când blastocistul implantat induce reacţia deciduală în endometrul
matern. Acesta devine un ţesut compact nutritiv, puternic vascularizat, numit deciduă.
Decidua care înconjoară polul embrionar al embrionului se numeşte decidua bazalis –
formează faţa maternă a placentei. Restul deciduei (porţiunea restantă) se numeşte decidua
parietalis.
Dezvoltarea sitemului circulator începe în săptămâna a II-a. Se formează nişte cavităţi
numite lacune trofoblastice situate în sinciţiotrofoblast. Acestea se anastomozează cu
capilarele materne.
La sfârşitul S III (ziua 16), vasele sangvine fetale formează mezodermul extraembrionar.
Acesta proliferează pentru a forma vilii terţiari care proemină în lacunele trofoblastice umplute
cu sânge.
La sfârşitul S IV (ziua 21), vilii terţiari acoperă tot embrionul. Vilii cresc şi se ramifică. În lunile
4 şi 5, spaţiul intervilozitar este subdivizat în 15-20 de compartimente parţial separate prin
septuri placentare care pornesc de pe faţa maternă a placentei. Ele delimitează cotiledoanele.
Fiecare cotiledon conţine 2-3 vilozităţi terţiare. Spaţiul intervilozitar umplut cu sângele
matern este derivat din lacunele dezvoltate în sinciţiotrofoblast (S II) şi rezultă din lărgirea şi
coalescenţa lacunelor. Deoarece septurile placentare nu fuzionează cu placa corionică, sângele
matern circulă liber de la un cotiledon la altul. Sângele matern intră în spaţiul intervilozitar
prin arterele spiralate din decidua bazală.

18. FUNCȚIILE PLACENTEI

Metabolic: sintetizează glicogen, lipide, acizi grași De transport :difuziune simpla, transport
activ, difuziune facilitata și pinocitoza. De nutriție. De respirație. De excreţie. De producere
de hormoni:
 Steroizi (estrogen şi progesteron)
 Proteieci (sintetizaţi de sinciţiotrofoblast):&Gonadotropina corionică umană (hCG)
– este secretată începând cu săptămâna a II-a, menţine activitatea secretorie a corpului
luteum, prevenind începerea următoarei perioade menstruale. Atinge concentraţia
maximă la 8 săptămâni, după care scade._Somatomamotropina corionică umană
(hCS) – hormonul lactogen placentar (hPL)._ Tirotropina corionică umană
(hCT)_Adrenocorticotropina corionică umană (hCACTH)_ Factorii de creştere
insulin-like _Hormonul eliberator de corticotropină _Endotelina_ Prostaglandine

19. TERATOLOGIA
Malformații /Defecte cromozomiale :
Absenta gonosom (Turner) 45xo. Femei cu talie mica, gat scurt, urechi jos implantate, sâni
nedezvoltati cu mameloane îndepărtate
Doar 3 trisomii ale autosomului sunt compatibile cu viata(21, 18,13)
Trisomia 21(Down) aspect mongoloid, scunzi, mâna simiana, afectuoși. Trisomia 18(Pattau),
Trisomia 13 (Edwards) – despicătura latero-bilaterala. În ambele cazuri copiii au un retard
mintal sever, mor pana la 3 ani
Prezenta unui gonosom în plus. (S Klinefelter) 47xxy. Cresc foarte înalți, retard mintal
moderat, băieții sunt infertili, nu au masa musculara dezvoltata .
Poliploidii(tri și tetraploidii) sarcinile sunt avortate
Deletii Cri du Chat produsa de o deletie pe crz. 5, retard mintal sever, paralizie membrelor,
microcefalie. Sdr. Angelmann(retard mintal sever, paralizie spasmica a mb. Microdeletie este
pe crz.matern. Sdr. Prader-willie (retard mintal ușor, obezitate. Microdeletie pe crz.patern.
Sidromul genelor mutante ,în cazul consagnivitatii (Maladia lui Toulouse și Maladia X-ului
fragil)
Agenți teratogeni: alcool, medicamente, radiații ionizante.
20. CAVITATEA AMNIOTICĂ ȘI LICHIDUL AMNIOTIC
CAVITATEA AMNIOTICA se formează în S2 când ectoblastul da o populație de celule
(amnioblaste). Prin flectarea embrionului, Cavitatea se mărește și înconjoară tot embrionul și
apoi fătul
LICHIDUL AMNIOTIC este produs de amnioblaste în primele săptămâni, după care provine
din lichidul interstițial al mamei din decidua parietala. Începând cu S11, la lichidul amniotic se
adaugă și urina secretată de făt. Valori normale :1L – 1,5L.( <700ml malformatii renale), iar
(>2L malformatii tub digestiv)
Compoziție :99% h2o, 1% reziduu uscat (săruri minerale și substanțe organice)
Funcții :protecție, dezvoltare simetrica, menține temperatura, dezv. musculara

21. CORDONUL OMBILICAL ȘI ALANTOIDA

CORDONUL OMBILICAL – se formează pe fata ventrala a embrionului prin unirea sacului
vitelin cu pediculul embrionar. Face legătura dintre fața ventrala a embrionului și placenta.
Inserția pe placenta se face în centru. La termen are o lungime de 55 cm. În mod obișnuit are
un traiect spiralat, lățime de 1-2 cm, 2 artere, o vena și gelatina lui Wharton.
ALANTOIDA- în peretele sau apar prima data vasele sangvine, contribuie la formarea
cordonului ombilical. După tăierea cordonului ombilical, ALANTOIDA se transformă într-un
tub fibros care se numește URAC și este situat între vezica urinară și ombilic.

22. FILOGENIA APARATULUI RESPIRATOR

Broaște – existența sacilor alveolari
Reptile- capilarele sunt existente doar superior
Păsări-existenta unui rezervor de aer
Mamifere – dezvoltarea sistemului respirator se face destul de tarziu, însă la cangurii se dezvoltă
intrauterin

23. DEZVOLTAREA APARATULUI RESPIRATOR ȘI

MALFORMAȚII
Primul rudiment al plămânului este un diverticul al endodermului intestinului anterior, numit
mugurele pulmonar, care apare în ziua 22.
Mugurele plămânului intre zilele 22 şi 28 el suferă o primă bifurcare care îl împarte în mugurii
bronşici drept şi stâng, care reprezintă rudimentele celor doi plămâni. Între săptămânile 5 şi 28 ei
se divid până la a 16-a generaţie pentru a da naştere arborelui respirator al pulmonului. În partea
proximală a primei bifurcaţii se va forma laringele şi traheea, iar proximal celei de a doua
bifurcaţii se vor forma bronhiile primare: dreaptă şi stângă.
A treia rundă de ramificaţii ce apar în săptămâna a cincea dă trei muguri bronşici secundari pe
partea dreaptă şi doi pe partea stângă, muguri ce vor dezvolta lobii pulmonari.
În cursul săptămânii a şasea, a patra rundă de ramificaţii dă 10 bronhii terţiare la dreapta şi 8
la stânga; acestea devin segmentele bronhopulmonare ale plămânului matur.
Din săptămâna a 16-a, după încă 14 runde de ramificări, arborele respirator produce ramuri
mici numite bronhiole terminale.
Din săptămâna 28 bronhiolele respiratorii produc o generaţie finală de bronhii scurte
Din săptămâna 36 ramurile nou formate ale bronhiolelor terminale sunt înconjurate de o
reţea de capilare şi se numesc saci terminali (alveole primitive). O respiraţie limitată este
posibilă în acest moment, dar alveolele sunt puţine şi imature.
Plămânul este o structură compusă din ţesuturi endodermice şi mezodermice. Endodermul
mugurelui pulmonar va da naştere mucoasei bronşice şi celulelor epiteliale ale alveolelor.
Vascularizaţia plămânului şi suportul muscular şi cartilaginos al bronhiilor sunt derivate din
splanhnopleura intestinului anterior care acoperă bronhiile pe măsură ce ele se deplasează
dinspre mediastin către spaţiul pleural.
Malformații
Agenzia pulmonara se produce când mugurele pulmonar nu se divide în bronhiile dreapta și
stânga.
Hipoplazia pulmonară – un număr redus de segmente pulmonare sau saci aerieni terminali.

24. FILOGENIA MEMBRELOR

Peștii – se depaseaza cu ajutorul mușchilor.
Păsări – mb. ant. pentru zbor, mușchii sunt capabili sa execute mișcari fine
- Mb post pentru mersul pe sol, mușchi puternici capabili de aterizare
De exemplu :vrabiutele sunt mai puțin dezvoltate asa ca ele sar
Mamifere în 4 labe, mb ant au mușchi, dar nu foarte puternici, dar dezvoltă ghiare lungi. Mb
post au mușchii puternici (propulsie)
 Deplasare pe toată laba-plantigrade (urs)
 Doar pe partea anterioara – copitele, diditigrade
 Maimuțele prezintă opozabilitatea policelui și halucelui
 La om-mersul biped-plantigrad când merge și digitigrad când fuge(6 luni-4 labe, 1 an
mers biped)
25. DEZVOLTAREA ONTOGENICA A MEMBRELOR
În săptămâna IV de dezvoltare, pe suprafaţa exterioară a embrionului, începând de la
extremitatea cefalică, caudal de ultimul arc branhial şi până în porţiunea caudală apare o
îngroşare a ectodermului (creasta lui Wolff), sub care mezodermul se îngroaşă.
Corespunzător acestei îngroşări ectodermice, în interior apare o proliferare a
mezodermului ce ia în cap ectodermul în porţiunea cranială şi caudală a crestei lui Wolff –
mugurii. Îngroşarea ectodermului se realizează cranial în dreptul somitelor C4 – D1, iar
caudal în dreptul somitelor L2 – S1. Restul crestei lui Wolff degenerează.
Iniţial mugurii au direcţie perpendiculară pe trunchi, dar imediat îşi schimbă poziţia: ei suferă o
rotaţie ventrală şi o deplasare uşor caudală, apropiindu-se de trunchi. Mugurii cresc,
săptămâna VI apare un şanţ între mugurele care se dezvoltă şi porţiunea distală lăţită sub forma
unei palete. Segmentul periferic poartă numele de autopod. Din el se dezvoltă mâna şi,
respectiv, piciorul. Din restul porţiunii cilindrice se dezvoltă restul membrului.
În săptămâna VIII apare un alt şanţ, în segmentul cilindric ce leagă autopodul de trunchi şi care
îl subîmparte în două:
- cel ce se uneşte cu trunchiul poartă numele de stilopod;
- celălat se numeşte zeugopod.
Din stilopod se dezvoltă braţul, respectiv coapsa; din zeugopod se dezvoltă
antebraţul, respectiv gamba.
La autopod, mezenchimul prezintă nişte condensări spre extremitatea membrului în
număr de 5, din care se dezvoltă metacarpienele, respectiv metatarsienele, şi falangele.
Odată cu dezvoltarea musculaturii pătrund în membre şi formaţiuni nervoase din ramurile
anterioare ale nervolor spinali. Mezenchimul la nivelul stilopodului prezintă un ax central din
care se dezvoltă humerusul, respectiv femurul. Prin puncte de osificare, osul din porţiunea
cranială devine radius, respectiv tibia, iar cel din porţiunea caudală devine ulna, respectiv
peroneu. La membrele superioare şi inferioare autopodul este continuarea axului membrului. De
aceea, piciorul în poziţia iniţială (dacă nu suferă modificări ulterioare) este varus equin.

26. MALFORMAȚIILE MEMBRELOR

Polidactilii(mai multe degete), sindactilii(degete lipite) , adactilii (lipsa degete)
Facomelie labele mâinii și picioarele sunt atașate direct de trunchi
Meromelia Absenta unei părți a membrelor
Amelie Absența totala a unui membru
Hemimelie Absenta extremităților unui membru
27. DEZVOLTAREA APARATULUI DIGESTIV ȘI
MALFORMAȚII
După sursa de vasculatizaţie şi situaţie, intestinul primitiv a fost împărţit în intestin anterior
(vascularizat de trunchiul celiac şi care formează esofagul, stomacul, duodenul), intestin
mijlociu (vascularizat de artera mezenterică superioară şi care formează intestinul subţire şi
jumătatea dreaptă a colonului) şi intestin posterior (vascularizat de artera mezenterică inferioară
şi care formează jumătatea stângă a colonului şi rectul).
Iniţial tubul digestiv este situat pe linia medio-sagitală. Mezenterul dorsal comun poate fi
urmărit de la diafragm până la cloacă, luând denumiri care corespund segmentelor respective.
Mezenterul vental persistă în segmentul supraombilical.
Stomacul este un organ mediosagital, prezentând o faţă laterală dreaptă şi alta stângă; o margine
ventrală şi o margine dorsală.
Ansa duodenală este scurtă şi concavă dorsal; prezintă două feţe laterale (dreaptă şi stângă) şi
două extremităţi: una superioară şi una inferioară.
Ansa ombilicală are formă de potcoavă cu concavitatea orientată dorsal; iniţial este
mediosagitală, cu două feţe laterale (dreaptă şi stângă) şi două extremităţi (una superioară şi una
inferioară). Intestinul terminal este situat de ansa ombilicaă, în poziţie mediosagitală, fiind
legată de peretele abdominal posterior prin mezenterul comun. La terminare intestinul terminal
se deschide în cloacă.
Evoluţia tubului digestiv în teritoriul trunchiului celiac.
Rotaţia stomacului se efectuează în ax cranio-caudal şi în cel ventro-dorsal.
Evoluţia mezogastrului ventral este condiţionată de apariţia mugurelui bilio-hepatic care îl
împarte în trei componente: ligamentul gastro-hepatic,peritoneul hepatic şi ligamentul
falciform.
Apariţia şi dezvoltarea splinei se realizează din ţesutul component al mezigastrului dorsal.
Dezvoltatrea splinei împarte mezogastrul dorsal în două epiploane: pancreaticosplenic şi
spleno-gastric.
În spatele stomacului se dezvoltă bursa omentală, care va fi ştrangulată de artera splenică care o
împarte într-o pungă retrogastrică şi alta epiploică.
Rotaţia ansei duodenale în jurul arterei mezenterice superioare are loc concomitent cu
răsturnarea sa;
Dezvoltarea capului pancreasului are loc între cele două foiţe ale mezoduodenului, din cei doi
muguri pancreatici, ventral şi dorsal, proveniţi din ansa duodenală.
Mugurele hepatic apare la extremitatea distală a intestinului anterior (ansa duodenală), sub
forma unui mugure endoblastic.
Evoluţia ansei ombilicale şi a mezenterului comun
Se caracterizează prin succesiunea a trei etape, însoţite de câte o rotaţie de 90º fiecare.
prima rotaţie de 90º, invers acelor unui ceasornic, în jurul arterei mezenterice superioare. În
urma rotaţiei de 90º, faţa iniţial stângă a mezenterului priveşte cranial, iar cea dreaptă dorsal;
extremitatea inferioară a ansei ombilicale urcă spre stînga şi se fixează la a opta coastă devenind
unghiul splenic al colonului. A doua rotaţie se face cu 90º suplimentare, în acelaşi sens, plasând
dilataţia cecală sub ficat. În urma rotaţiei până la 180º faţa primitiv stângă a mezenterului comun
priveşte la dreapta iar faţa iniţial dreaptă priveşte la stânga. Coborârea cecului şi efectarea
rotaţiei 270
MALFORMAȚII :
Fistula traheo-esofagiana comunicare anormala între trahee și esofag
Înversiuni în sensul rotației
Stenoza pilorica afecțiune obstructiva între stomac și intestin
Gastroschizis deschiderea anormala a peretelui abdominal.

28. FILOGENIA CORDULUI

Pești – venele care aduc sânge neoxidat se unesc și formează și sul venos
- Atriul primitiv comun
- Ventricolul primitiv din care se desprind cele 2 aorte ventrale care transporta sângele la
branhii unde se încarcă cu oxigen aortele dorsale
Amfibieni – 2 atrii cu ventricol comun
Reptile 2 atrii, începe cu o separare a Ventricolului, sept interventricular
Păsări și Mamifere – circulația stânga cu O2 este separata de circulația dreapta CO2 și sunt
capabile sa își mențină temperatura constanta HOMEOTERME.

29. Dezvoltarea cordului si malformatii

- primele vase de sange apar la sfarsitul s3 din vasele din alantoida.
Apar şi dezv cordului are loc în foiţa mezoblastică sub forma tuburilor endocardice, care se vor
fuziona realizând tubul cardiac unic. Formarea tuburilor endocardice începe la sfârşitul s3, la
nivelul viitoarei regiuni cervicale. Formarea tubului cardiac unic este consecinţa procesului de
înrulare a embrionului în sens transversal, când devine cilindric; tuburile endocardice sunt
deplasata spre linia mediană pînp ajung în concat intim şi se fuzionează.
Evoluţia tubului cardiac unic se caracterizeaă prin succesiunea unor procese, vizibile atât la
exteriorul cât şi la interiorul său.
Modificările exterioare:
- segmentarea tubului cardiac unic în patru compartimente comunicante, plasate caudo-
cranial în direcţia de circulaţie a sângelui, separate prin strâmtori: sinusul venos, strâmtoarea
sino-atrială, ventriculul primitiv, îngustarea ventriculobulbară şi bulbul arterial;
- reducerea numărului compartimentelor tubului cardiac se realizează în vederea scurtării duratei
de trecere a sângelui prin cordul embrionar; sinusul venos este absorbit şi va deveni o anexă a
pungii drepte a atriului primitiv, antrenând odată cu el şi trunchiurile venoase; partea caudală a
bulbului arterial, denumită conul arterial, este înglobată în ventriculul primitive, realizîndu-se
astfel cordul bicameral, alcătuit din atriul şi ventriculul comun.
Modificările interioare:
Septarea atriului comun este realizată de trei septuri:
- septum intermedium, care împarte canalul atrio-ventricular în două orificii secundare:
atrioventricular drept (tricuspid) şi atrioventricular stâng (bicuspid sau mitral);
- septul prim, care pleacă din partea posterosuperioară a atriului comun, creşte progresiv
anteroinferior;
- septul secund, plasat la dreapta septului prim.
Edificarea definitivă a atriului drept se realizează prin includerea sinusului venos în peretele
său posterior. Formarea defintivă a atriului stâng se realizează prin integrarea părţii stângi a
sinusului venos, unde se varsă trunchiul venos pulmonar.
Malformaţii cardiace:
- tetralogia lui Fallot; - defect septal ventricular
- aorta calare (cu origine dubla atat din Vd cat si Vs)
- stenoza pulmonara (ingustarea trunchiului pulmonar)
- hipertrofia Vd
- defect septal atrial;
- defect septal ventricular;
- trilogia Fallot;
- anomalii de poziţie ale cordului.

30. Dezvoltarea sistemului arterial si malformatii

Sistemul arterial se dezvoltă din 3 surse  1.Cele 2 aorte ventrale ( repr sist arterial propriu al
embr); 2. Arterele si venele ombilicale; 3. Art si venele viteline
Si in 3 regiuni 1.Craniana; 2. Toracica; 3. Caudala.

Aortele ventrale se continua cu art dorsale ce se vor uni in partea inf.

- Intre aortele dorsale si ventral apar o serie de sunturi = arcurile aortice ( se dezv in cadrul
arcurilor faringiene (cont 1 miez cartilaginous, 1 miez mezenchimatos,1 nerv- tigemen, 1
arc aortic))  dat nevoilor metabolice crescute
Primul arc aortic ia parte la formarea arterei maxilare.
Arcul 2 dă naştere arterei scăriţei.
Arcul 3 va forma partea proximală a arterei carotide interne.
Arcul 4persistă de partea stîngă unde forează crosa aortei; de partea dreaptă formează
segmentul proximal al arterei subclaviculare drepte.
Arcul 5 nu dă naştere nici unui arc arterial.
Arcul 6 formează arterele pulmonare dreaptă şi stângă.

Aorta dorsală unică dă naştere la trei categorii de artere segmentare:

- dorsale pt maduva spinarii si peretele post al trunchiului
- laterale pentru gonade;
- ventrale pentru tubul digestiv.
Arterele ombilicale dau naştere la o ramură laterală, către membrele pelvine, care devine artera
iliofemurală si o prelungire int- art iliaca int
Art vitelline se anast cu ramurile segmentare ale art ventral , formand 3 trunchiuriart ce
vascularizeaza tubul dig ( trunchiul celiac, art mezenterica sup si inf)
Malformaţii cardiace:
- tetralogia lui Fallot; - defect septal ventricular
- aorta calare (cu origine dubla atat din Vd cat si Vs)
- stenoza pulmonara (ingustarea trunchiului pulmonar)
- hipertrofia Vd

31. Dezvoltarea sistemului venos si malformatii

Circulaţia venoasă iniţială este reprezentată de dubla reţea nutriţională (vitelină şi
omfalomezenterică) şi o reţea sistemică. Cele două categorii de reţele venoase sunt reprezentate
de vene pereche şi simetrice, însă din cauza apariţiei unui sistem de anastomoze, ele vor da
naştere trunchiurilor venoase nepereche.
Vena porta- se form din unirea trunchiului venos spleno- mesenteric cu vena splenica mare.
- Incepe prin capilare venoase la niv intestinului
- Traiect scurt pana la ficat – unde se imparte in capilare ducand sg de la niv intestinal
Vena azygos- se form prin unirea venelor intercostale dr si stg-hemiazygos sup si inf v azygos
 v cava
Sist venos se dezv din 3 surse: 1. venele vitelline(v porta), 2. v ombilicala (v iliace int), 3.
Venele proprii ale embrionului.

Reţeaua sistemică este reprezentată de:

- venele cardinale, în număr de două perechi, anterioare şi posterioare;
- venele subcardinale apar pe marginea medială a mezonefrosului;
- venele supracardinale.

Sistemul de anastomoze face legătura dintre venele pereche:

Prima anastomoză se realizează între venele cardinale anterioare.
Anast 2 face legătura dintre extremităţile craniale ale venelor supracardinale.
Anast 3 si 4 constituie căi de comunicare între venele subcardinale.
Anast 5 uneşte extremităţile caudale ale celor două vene cardinale posterioare.
Venele viteline formează sistemul venos port.
Malformaţii cardiace:
- tetralogia lui Fallot; - defect septal ventricular
- aorta calare (cu origine dubla atat din Vd cat si Vs)
- stenoza pulmonara (ingustarea trunchiului pulmonar)
- hipertrofia Vd

32. Dezvoltarea neurocraniului

Neurocraniul- form din 4 oase pereche (frontal, occipital, etm, sfen), 2 pereche (par, temp)
 - Oasele de la niv boltii (par)- osificare desmala (de membrana)
- Etmoid- osificare de cartilaj
Craniul se dezv din :
1. Somitele cefalice (4 perechi)
2. Mezodermul intermediar din reg. cefalica
3. Crestele neurale (celulele migreaza si formeaza ggl nv si odontoblastele)
4. Placodele cartilaginoase optice(in jur ochi) si otice (urechi)

Desmocraniul (craniul fibros) apare ca o capsula fibroasa ce incojoara vezicula encefalica

(viitorul creier) -> apar primele machete cartilaginoase repr de segm paracordal si un segment
precordal.
In funtie de pozitia lor fata de notocord, cart de la baza cr sunt impartite in: segm para/pre
cordal
*segm. Paracordal are o parte # segmentata (cartilajele paracordale : se unesc si form ant de
notocord portiunea bazilara a occipitalului si post fata de notocord solzul occipitalului; si mai
dau o prelungire lat -> condilii occipitali)
# nesegmentata (da o prelung antero-int din care se form stanca
temporalului si apofiza mastoid si o prelungire ant-> peretele sup al urechii medii(tegument
timpanic))
*segm Precordal – #parte nesegmentata (capsulele olfactive ce form parte din etmoid, capsulele
optice-> parte din orbita)
#parte segmentata( alc din cartilaje precordale si cart hipofizare(presfenoid)
Intre oasele boltii raman pana la nastere si dupa , niste spatii – fontanele mediane- mica si
bregmatica (1,5 ani); si laterale- ant si post (3-6 luni)

33. Malformatiile congenitale ale neurocraniului:

-meningocel (def de inchidere al craniului)
-miomeningocelul ( pe langa meninge iese si o parte din subst nervoasa retard mental)
-acrania (craniul nu se form)
-holoprozencefalia (un singur emisfer cerebral)
1. Anencefalia- lipsa dezv neurocraniului (incop cu suprav)
2. Cranioschizis- despicaturi ale craniului +- meningocel
3. Craniostenozis- inchidere premature fontanele
4. Crouzon –craniu+oase faciale deformate
5. Hidrocefalia congenitala- cresterea craniului acumulare de lcr
34. Dezvoltarea viscerocraniului (fetei)
In jurul S4, in jurul stomodeumului apar mugurii fetei.
Dezv. fetei are loc in 3 etape:
A.Etapa/procesul de inmugurire (burjonare)
-in jurul stomodeumului apar 5 muguri- mugure unic =fronto-nazal( din mezenchim cran)
-pe partile laterale – din arcul1- 2p de muguri- mandibular si maxilar (intern si extern)

B. Procesul de coalescenţă / alipire

1. Alipirea mugurilor nazali interni procesul /septul intermaxilar. (filtrul buzei
sup, osul incisiv, gingia, palatal primar)
2. Inferior santurilor olfactive  procesul orbital(leaga buzele santului olfactiv)
orbita
3. Mugurii mandibulari progr. spre linia mediana, se unesc mandibula

C. Procesul de compartimentare
- implica separarea foselor nazale
- radacina si baza nasului se form din mugurele fronto-nazal
- formarea palatului definitiv – separarea dintre cav. bucala si fosele nazale(incompleta)

35. Malformatiile viscerocraniului

Malformatii la nivelul fetei:
• Cele mai frecvente malformaţii ale feţei sunt:
• - dedublarea feţei;
• - dedublări ale ochilor, nasului, la nivelul primului arc faringian determinând polignaţie;
• - hipertelorism (globi oculari situaţi lateral);
• - aprosopie - lipsa de dezvoltarea a migurilor feţei (incompatibilă cu supravieţuirea);
• - ciclopia - reunirea globilor oculari;
• - arhiencefalie - agenezia mugurilor nazali interni;
• - micrognaţii (hipoplazie mandibulară);
• - coloboma - lipsa de alipire a mugurelui nazal extern şi maxilar cu descoperirea
canalului lacrimo-nazal, leziuni oculare;
• - macrostomia - orificiu bucal mare (lipsa de alipire a mugurilor maxilar şi mandibular
homolaterali);
• - microstomia - alipirea exagerată a mugurilor maxilar şi mandibular homolaterali;
 • - cheiloschizis ("buza de iepure") - lipsa de fuziune a mugurilor maxilari cu nazali
interni;
- cheilopalatoschizis ("gura de lup") -. comunicarea foselor nazale cu cavitatea bucală

36. Dezvoltarea arcurilor brahiale

• La om, arcurile branhiale se numesc arcuri faringiene, şi din cele 6 întâlnite la alte
vertebrate, la embrionul uman ultimele două sunt rudimentare.
• Arcurile faringiene contin: 1. Un miez cartilaginos (form oasele sau cart) 2. Un miez
mezenchimal (muschi) 3. Un nv cranian 4. Un arc aortic (artera).
Arcul 1 (ap in z22) – cartilajul primului arc= cart lui Meckel (se form: max, mand, oase zig,
palatine; ciocanul si nicovala, m. masticatori(maseter, pterig, milohioidian, b ant digastric))
- Va da art maxilara
- Nv arc 1= nv trigemen
Arcul 2(z 24) – se dezv din miezul cartilaginous= cart lui Reichert (scarita, apof stiloida a temp,
part sup a corpului si coarnele mici ale hioidului)
- Cartilajul hyoid la baza limbii
- Muschii ce se dezv: pielosi (ai mimicii buccinators, zygomatici, orbiculari) si m
stilohioidian si burta post a digastricului
- Artera scaritei
- Nv facial
Arcul 3 (z 24)– form partea inf a corpului si coarnele mari ale osului hioid
- Muschiul stilofaringian
- Art carotida int
- Nv glosofaringian-9
Arcul 4 (z 29)- cartilajul formeaza cartilajele sup ale larigelui (tiroid, epiglotic, aritenoide)
- Muschii constr ai faringelui( ?sup, mediu, inf)+ m cricotiroidian
- Arcurile aortice evol dif stg( crosa aortei), la dr (orig art subclaviculare dr)
- Nv laringeu sup – ram din nv X- vag
Arcul 6 (z 29)- form restul cart laringelui (cricoid, sesamoide, tiroidian)
- Form toti m intrinseci ai laringelui(leaga cart intre ele-tensori ai corzilor vocale,
dilat/constrictori ai glotei crico arit,), cu exceptia cricotiroidian
- Art pulmonare
- Nv laringeu inf (recurrent), ram din nv X- vag

• Arcurile faringiene umane participă prin prima pereche la aceleaşi funcţii: supt,
prehensie şi masticaţie (din ele derivă fălcile şi muşchii masticatori), iar celelalte arcuri
participă la noi funcţii cum ar fi mimica, prin muşchii pieloşi (arcul II) sau vorbirea, prin
formarea limbii şi a laringelui (arcurile I, III şi IV).

37. Dezvoltarea santurilor exobranhiale si a pungilor

endobranhiale.
Santurile/ pungile exo -brahiale/farngiene
- Numai primul sant1 dezvolta conductul auditiv ext
 - Extremitatile post ale arcurilor 1si 2 dau 3 structuri cartilaginoase care prin unire
pavilionul urechii
- Restul santurilor exofaringiene degenereaza, pt ca arcul 2 se dezv. mai mult si le acopera
pe cele de desubt sinusul cervical
Santurile/pungile endobranhiale 1`, 2`,3`, 4`, 5`
- Fiecare din aceasta punga endofaringiana are 2 prelungiri: 1 ant si 1 post
- 1` - prin prelung ant mucoasa tr lui Eustachio, iar prelung post muc urechii medii,
mb int a timpanului, muc antrului mastoidian( comunica cu ur med prin can additus ad
antrum)
- 2`- prin prelung ant  loja amigdaliana si amigdala palatina; prelung post incorporata
faringelui
- 3`-prin prel anttimusul; prel postgl parot inferioare
- 4`- prel ant se uneste cu punga 5`; prel postgl parot sup
- 5`- se uneste cu prelungirea ant a pungii 4` pt a forma corpul telo-branhial din care 
celulele C(calcitonina)

38. Malformatiile arcurilor branhiale

Chisturile; Tumorile; Fistulele; Vestigii faringiene
Arcul 1- sdr Treacher Collins : malf ale neurocraniului, mand, maxilarului
Arcul 2- Sdr Pierre Robin: micrognatie( Barbie insufficient dezv) cu despicaturi palatine si malf
neurocraniu
Arcul 3 – Sdr Di George; ineficienta imunitara congenitala
*Malformatii ale limbii ( partea mai profunda din arcurile branh 4): Limba bifida, trifida
lipsa coalescentei muglinguali; Macro/micro-glosie, Persistenta fraului limbii
*Despicaturi labio-palatine( transm prin most. Multifact.+ag teratogeni – vit A
*Aprosopia –lipsa dezv mugurilo fetei
*Malf ochi: microftalmia, criptoftalmia

39. Dezvoltarea campului mezobranhial

In saptamana a 5-a i.u., pungile branhiale interne delimiteaza in ansamblul lor un spatiu
triunghiular, cu varful catre stomodeum numit campul mezobranhial.
La nivelul extremitatii anterioare a arcului I, de o parte si alta se gaseste proeminenta linguala
sau tuberculul lingual lateral. Pe linia mediana, intre aceste formatiuni se afla tuberculul lingual
median sau impar, care este situat exact pe linia mediana, ce corespunde unirii extremitatii
anterioare ale arcurilor branhiale I stang si drept.
Intre extremitatile anterioare ale arcurilor branhiale stang si drept pe linia mediana exista o alta
proeminenta numita copula. Intre tuberculii linguali impar si copula se descrie un orificiu numit
foramen caecum.
Intre extremitatile anterioare ale arcurilor branhiale III si IV pe linia mediana se afla o alta
proeminenta numita eminenta hipobranhiala. Posterior de ea se afla furcula – primordiul
epiglotei. Posterior de furcula se descrie santul laringo-traheal, care de fapt este primordiul
orificiului numit aditus laringis, prin care laringele comunica cu faringele. Pe marginile laterale
ale santului laringo-faringian se observa doua proeminente – proeminentele aritenoide, care vor
da nastere la cele doua cartilaje aritenoide.
Regiunea branhiala dupa ce a contribuit la formarea diferitelor structuri devine faringe definitiv.

40. Dezvoltarea rinichilor si malformatiile

Mezodermul intermediar se va segmenta in somite. Diviziunile acestui mezoderm se numesc
nefrotoame. Primele apar în regiunea craniană şi astfel, aici se va dezvolta primul rinichi –
pronefros.
Pronefrosul din regiunea cervicală nu devine funcţional la om (nu secretă urină).
Veziculele pronefrotice se deschid într-un canal – ureter primar care se deschide la rândul lui în
cloacă. Apoi dispar, ramanand ureteral primar
Al doilea rinichi se numeşte mezonefros (rinichi toracic)(este functional)
Din vecinătatea diafragmului şi până la cloacă se formează corpul lui Wolff.
Rinichiul definitiv este metanefrosul.
-Din ureterul primar se desprind 2 muguri – muguri ureterali – care se îndreaptă spre o masă
compactă de mezoderm – blastem metanefrogen – care se găseşte în regiunea sacrată.
MALFORMAŢIILE APARATULUI UROGENITAL
1.Agenezia renală: lipsa de dezvoltare a rinichilor
- unilaterală – compatibilă cu viaţa
- bilaterală – incompatibilă cu viaţa
- se asociază cu o cantitate mai mică de lichid amniotic – oligohydramnios
- rezultă din lipsa de interacţiune dintre mugurele ureteral şi blastemul metanefrogen; daca
această lipsă de interacţiune nu cuprinde tot rinichiul, ci numai un segment al său, se
formează chisturi cu urină – rinichiul polichistic.
2. Mugurele ureteral se divide înainte de a ajunge în contact cu blastemul metanefrogen – rezultă
un ureter despicat (în „Y”, sau bifid). Musculara se contractă concomitent în cele 2 ramuri ale
Y-ului si rezultă stază – infecţie
3. Din ureterul primar se dezvoltă 2 muguri: superior şi inferior – se vor dezvolta 2 uretere : cel
inferior se va deschide în vezica urinare; cel superior este tras împreună cu cel primar şi se
deschide în uretră
4. Lipsa de formare a faldurilor Tourneux şi Rathke duce la aparaiţia fistulelor între sistemele
excretor şi rect:
41. Dezvoltarea cailor urinare si malformatii
Din ureterul primar se desprind 2 muguri – muguri ureterali – care se îndreaptă spre o masă
compactă de mezoderm – blastem metanefrogen – care se găseşte în regiunea sacrată.
- inducţie reciprocă: sub influenţa blastemului metanefrogen, mugurele ureteral se divide,
iar sub influenţa mugurelui uretral, blastemul începe să se diferenţieze.
Mugurele ureteral secundar se împarte în 3 tubi – calicele mari(ce formeaza calicele mici -tubi de
ordin 3), apoi de ordin 4…ultima generatie detubi=nefronul
- În vezica urinară se dechid ureterele primare iniţial.
- Din ureterele primare - mugurii ureterali secundari
- Mugurele ureteral secundar va deveni ureterul definitiv.
- Ureterele primare încep să coboare pe peretele posterior al vezicii urinare, trăgând cu ele
şi mugurii ureterali secundari.
La sexul masculin:
- ureterele secundare se deschid în vezica urinară.
- ureterele primare s-au transformat în ducte deferente care se deschid în uretră.
- procesul prin care ureterele primare coboară, se numeşte extrofie vezicală
La sexul feminin:
- porţiunea de pe peretele posterior al vezicii situat între cele 2 orificii ureterale şi cel
uretral, formează trigonul vezical.

Iniţial în cloacă era locul de deschidere a intestinului primitiv şi a vezicii urinare.

La om apare compartimentarea cloacei prin 3 septuri: 2 pereche şi 1 nepereche , aparand 3
prtiuni: vezica urinară, uretra pelvină si sinusul urogenital definitiv
Din uretra pelvină, la sexul masculin, se dezvoltă uretra prostatică şi cea membranoasă, iar din
sinusul urogenital definitiv – uretra peniană.
La sexul feminin, din uretra pelvină se dezvoltă uretra membranoasă, iar din sinusul urogenital
definitiv, se dezvoltă vestibulul vaginal.
Malformatii cai urnare:
1. Mugurele ureteral se divide înainte de a ajunge în contact cu blastemul metanefrogen –
rezultă un ureter despicat (în „Y”, sau bifid). Musculara se contractă concomitent în cele 2
ramuri ale Y-ului si rezultă stază – infecţie
2. Din ureterul primar se dezvoltă 2 muguri: superior şi inferior – se vor dezvolta 2 uretere:
- Cel inferior se va deschide în vezica urinară
- Cel superior este tras împreună cu cel primar şi se deschide în uretră (legea
Weigert- .. Meyner – legea încrucişării ureterale)
3. Lipsa de formare a faldurilor Tourneux şi Rathke duce la aparaiţia fistulelor între sistemele
excretor şi rect:
Dacă nu se formează faldul lui Tourneux – defect în partea superioară – fistulă recto-vezicală
Dacă nu se formează faldul lui Rathke – defect în partea inferioară: recto-prostatic (la băieţi) sau
recto-vaginal (la femei).

42. Dezvoltarea gonadelor

1. Etapa nediferenţiată- Gonadele, gonoforiile şi organele genitale externe au la început un
stadiu iniţial comun pentru ambele sexe
Fără niciun fel de influenţă, structurile indiferente se orientează spre organe feminine.
Sub diafragm –o struct triunghiulară – corpul lui Wolff care era legat de diafragm prin
ligamentul frenic şi de cloacă prin ligamentul cloacal sau inghinal.
La nivelul porţiunii anterolaterale este schiţa gonadică.
Celulele germinale primordiale apar în peretele sacului vitelin după care migrează până în
dreptul vertebrei T10 în coprul lui Wolff.
Celulele germinale se dispun în 2 cordoane sexuale: la periferie sunt scurte (cordoane sexuale
corticale), la interior sunt lungi (cordoane sexuale medulare)
Lateral faţă de ductele mezonefrotice, se dezvoltăprin invaginarea epiteliului celomic, o a doua
pereche de cordoane numite ducte paramezonefrotice, sau ductele lui Müller.
2. Etapa diferenţiată
a) Dezvoltarea testiculului
Sub actiunea unei protein TDF : începe diferenţierea testiculului.
-cordoanele sexuale corticale degenerează şi se vor transforma în ţesut conjunctiv care va alcătui
albugineea testiculului.
-cordoanele sexuale medulare persistă şi se vor transforma în tubi seminiferi (celule Sertoli)
Celulele Sertoli încep să secrete o substanţă numită hormon antimüllerian care va distruge
ductele lui Müller.Dacă nu mai există cordoane sexuale corticale şi nici ductele lui Müller, vor
rămâne cordoanele sexuale medulare care se vor transforma în tubi semininferi. O parte din
tubi vor fuziona cu canalele veziculelor mezone-frotice din care se vor dezvolta tubii drepţi.
Ductul mezonefrotic: porţiunea din dreptul schiţei gonadice se transformă în epididim, iar
porţiunea inferioară se transformă în duct deferent.
Din porţiunea distală a ductelor mezonefrotice se formează un mugure din care va rezulta
vezicula seminală
Porţiunea proximală se va transforma în canal deferent, iar porţiunea distală în canal ejaculator.
Din uretră vor lua naştere 3 muguri:
mugurele prostatic – va forma prostata
ceilalţi 2 muguri vor forma glandele bulbo-uretrale (sub prostată)
Testiculele coboară în perioada 17-20 de săptămâni.
Ligamentul inghinal (cloacal) se scurtează. Testiculul, pe măsură ce coboară, trage după el
toate structurile pe care le întâlneşte în cale. Prima e fascia muşchiului transvers abdominal ce
deveni fascia spermatică internă. A doua e muşchiul oblic intern fascia cremasteriana.
Ultima- m obic ext.  fascia spermatica ext
Traiectul pe care coboară testiculul (T10 – scrot) este numit canalul inghinal.
La naştere, testiculul trebuie să fie în scrot, iar traiectul lui trebuie să fie obliterat de nişte inele
conjunctive – inelele lui Ramonède. Dacă aceste inele nu se formează, rezultă hernie inghinală.
Tot sub influenţa hormonului antimüllerian (AMH), câteva celule de la nivelul schiţei gonadice
situate între tubii seminiferi, se vor transforma în celulele interstiţiale Leydig care secretă
testosteron.
b) Dezvoltarea ovarului
Fără TDF, celulele care vor persista, vor fi celulele sexuale corticale (cele scurte). Ele se vor
transforma în foliculi primordiali, iar celulele din interior, vor începe prima mitoză.
La sexul feminin, cordoanele sexuale medulare, degenerează.
Ductul lui Wolff involuează şi va rămâne numai ductul lui Müller
Cele 2 ducte ale lui Müller, se fuzionează în partea inferioară unde formează canalul utero-
vaginal.
Porţiunea iniţială care nu este fuzionată, formează trompa uterină cu porţiunea externă mai
dilatată – ampula trompei, sau pavilion.
Canalul utero-vaginal va forma 4/5 superioare ale vaginului şi uterul în întregime.
Gubernaculum prin scurtarea sa, va antrena şi la ovar coborârea acestuia.
Coborârea ovarului este importantă datorită dezvoltării ligamentelor largi ale uterului astfel încât,
ovarul va rămâne pe faţa posterioară a ligamentelor largi.
Din porţiunea inferioară a gubernaculumului (cea de sub ligamentele largi), se va dezvolta
ligamentul rotund, iar din partea superioară a gubernaculumului, se va dezvolta ligamentul
uteroovarian.

43. Dezvoltarea gonoforiilor

La sexul feminineDuctul lui Wolff involuează şi va rămâne numai ductul lui Müller
Cele 2 ducte ale lui Müller, se fuzionează în partea inferioară unde formează canalul utero-
vaginal.
Porţiunea iniţială care nu este fuzionată, formează trompa uterină cu porţiunea externă mai
dilatată – ampula trompei, sau pavilion.
Canalul utero-vaginal va forma 4/5 superioare ale vaginului şi uterul în întregime.
Iniţial, porţiunea fuzionată inferioară a canalului utero-vaginal, se deschide pe peretele posterior
al uretrei, printr-o proieminenţă: tuberculul sinusal care va forma restul de 1/5 inferioară a
vaginului.

Între 1/5 inferioară a vaginului şi vestibulul vaginal (din sinusul urogenital), iniţial există o placă
de endoblast, care cu timpul se va descuama, resturile ei formând himenul.
Uterul este fixat de peretele abdominal prin ligamentele largi.
Gubernaculum prin scurtarea sa, va antrena şi la ovar coborârea acestuia.
Coborârea ovarului este importantă datorită dezvoltării ligamentelor largi ale uterului astfel încât,
ovarul va rămâne pe faţa posterioară a ligamentelor largi.
Din porţiunea inferioară a gubernaculumului (cea de sub ligamentele largi), se va dezvolta
ligamentul rotund, iar din partea superioară a gubernaculumului, se va dezvolta ligamentul
uteroovarian.
La barbati
cordoanele sexuale corticale degenerează şi se vor transforma în ţesut conjunctiv care va alcătui
albugineea testiculului.
-cordoanele sexuale medulare persistă şi se vor transforma în tubi seminiferi (celule Sertoli)
Celulele Sertoli încep să secrete o substanţă numită hormon antimüllerian care va distruge
ductele lui Müller.Dacă nu mai există cordoane sexuale corticale şi nici ductele lui Müller, vor
rămâne cordoanele sexuale medulare care se vor transforma în tubi semininferi. O parte din
tubi vor fuziona cu canalele veziculelor mezone-frotice din care se vor dezvolta tubii drepţi.
Ductul mezonefrotic: porţiunea din dreptul schiţei gonadice se transformă în epididim, iar
porţiunea inferioară se transformă în duct deferent.
Din porţiunea distală a ductelor mezonefrotice se formează un mugure din care va rezulta
vezicula seminală
Porţiunea proximală se va transforma în canal deferent, iar porţiunea distală în canal ejaculator.
Din uretră vor lua naştere 3 muguri:
mugurele prostatic – va forma prostata
ceilalţi 2 muguri vor forma glandele bulbo-uretrale (sub prostată)

44. Dezvoltarea organelor genitale externe

1. ETAPA NEDIFERENŢIATĂ
• De o parte şi de alta a cloacei, se dezvoltă o pereche de repliuri uro-rectale.
 • Prin compartimentarea cloacei → împărţirea ei într-o porţiune anterioară (uro-genitală)
şi alta posterioară (anală).
• Odată cu această compartimentare → partea anterioară se va transforma în pliuri uro-
genitale, iar cea posterioară în pliuri rectale
• Pliurile uro-genitale se unesc la extremitatea anterioară, unde apare o proeminenţă –
tuberculul genital
• De o parte şi de alta a pliurilor uro-genitale, mai apar pliurile labioscrotale
• 2. ETAPA DIFERENŢIATĂ
a) La femei:
• Tuberculul genital creşte puţin în dimensiuni şi se transformă în clitoris
• Pliurile uro-genitale rămân separate pe linia mediană → labiile mici
• Pliurile labioscrotale rămân separate şi ele → labiile mari
b) La bărbaţi:
• Pentru dezvoltarea OGE masculine, în timpul vieţii fetale, e nevoie de dihidrotestosteron
• Tuberculul genital creşte în dimensiuni → penis
• Pliurile uro-genitale progresează spre linia mediană unde închid perineul şi formează
scrotul.

45. Malformatiile sistemului genital. Malformatii genitale

1. Sdr Turner- trisomia xo, xyy- Fenotipic, indivizii sunt masculi; Statură mică; Lipsă de
coborâre a testiculelor; Anomalii cardiace (DSA), Torace excavat; Cubitus valgus;
Tulburări mintale
2. Sindromul Klinefelter ; Frecv – 1:500 nou-născuţi masculi
• Defectul principal este incapacitatea celulelor Leydig de a produce sexosteroizi suficienţi
→ testicule mici, azoospermie, oligospermie.
Tendinţă la creştere exagerată în înălţime ; Ginecomastie; În adolescenţă – membre
inferioare foarte lungi; Testicule de consistenţă dură; Slabă dezvoltare a caracterelor sexuale
secundare; tulburări intelectuale – 0,8%
Variante de sindrom Klinefelter: XXY – testicule necoborâte, statură înaltă, acnee severă,
cariotip de tip criminal sau/şi spihopat.
XXYY – statură înaltă, membre inferioare mult mai lungi decât cei cu XXY, întârziere mintală;
XXXXY – retard mintal, anomalii scheletice, hipoplazia OGE, prognatism, hipertelorism
(mărirea distanţei dintre globii oculari), strabism, anomalii congenitale cardiace, palatoschizis,
epicantus (pliu cutanat vertical situat la unghiul intern al ochiului);
XXXXXY – epicantus intern, fantă palpebrală mongoloidă, nanism, retard mintal
Sdr Down (trisomia 21)- frcv- 1la 1400-mame pana in 24 ani; 1la 25- mame peste 45 ani
-in nucleii femelelor xxx sunt prezente 2 mase de cromatina sex
-la masculii xxy- nucleii contin doar o masa de cromatina
-retard mintal dupa adolescenta
3. Pseudohermafroditismul masculin
• Fuziunea incompletă a faldurilor ureterale sau labioscrotale;
• Cea mai frecventă manifestare este hipospadiasul (uretra se deschide pe suprafaţa
ventrală a penisului);
• Indivizii au testiculele normale, localizate în canalul inghinal sau în proeminenţele labio-
scrotale;
• Poate fi cauzat şi de lipsa de producere a testosteronului şi în cazul asta sunt afectate toate
structurile care sunt dependente.
a) SINDROMUL MORRIS (testicul feminizant) ; b) SINDROMUL REIFENSTEIN
4. Pseudohermafroditismul feminineEste rar
Indivizii sunt femele d.p.d.v. genetic care posedă ovare, dar cu OGE feminine virilizate datorită
expunerii intraembrionare la nivele mari de steroizi sexuali virilizanţi produşi de suprarenalele
fetale hiperplazice
5. Adevăraţii hermafrodiţi: au şi ţesut ovarian şi testicular.
D.p.d.v. genetic, sunt masculi (46 XY), femele (46 XX) sau mozaicuri (45X/46XY;
46XX/47XXY; sau 46XX/46XY)
MALFORMAŢIILE UTERULUI ŞI VAGINULUI
(cauzelipsa de canalizare a ductelor lui Müller sau lipsa de contopire a formaţiilor perechi)
Aplazia vaginală – se asociază (30-50%) cu anomalii ale tractului urinar superior şi cu lipsa
parţială sau totală a OGI
Chisturile vaginale – sunt situate la orice nivel al himenului
Hidrocolposul – apare în urma obstrucţiei vaginale deasupra himenului – apare un sept în
treimea superioară a vaginului
Anomaliile utero-vaginale sunt date de absenţa contopirii canalelor lui Müller, sau contopirea lor
parţială →:vagin septat sau dublu
- uter bicorn – contopire incompletă a canalelor lui Müller – fiecare corp şi col este
complet separat unul de altul şi vaginul poate fi unic sau dublu septat
- uter bicorn unicol – canalele lui Müller se contopesc în porţiunea lor inferioară,
rămânând separate superior
- uter arcuat – gradul cel mai uşor al contopirii incomplete
46. Frontalul fete
Are 3 fete, 3 margini si sinusul frontal
1. Fata anterioara- pe linia mediană sutura metopică. Deasupra - bosa frontală mediană
sau glabella. Superior de aceasta – o depresiune supraglabelară cu pct craniometric-
ophryon.
De o parte şi alta a liniei mediene -bosele frontale laterale.
Extern- 2 suprefeţe triunghiulare – suprafaţa temporală a frontalului
2. Fata inf - pe linia mediană, cel mai anterior spina nazală a frontalului - Se articulează
cu oasele proprii ale nasului. În spatele spinei -şanţ în formă de „U” cu desch post
şanţul etmoidal (aici stă lama ciuruită a etmoidului).
Pe acest şanţ, anterior, este orificiul de deschidere al sinusurilor frontale, iar posterior de ac
orificiusemicelulele frontale care, împreună cu semicelulele de pe etmoid, formează celulele
fronto-etmoidale.
Între aceste semicelule, se delimitează 2 şanţuri cu direcţie transversală care împreună cu
semişanţurile de pe etmoid, formează şanţurile orbitale interne anterior şi posterior.
• Prin canalul etmoidal anterior, trece nervul etmoidal anterior (n. nazal intern) şi artera
etmoidală anterioară.
• Prin canalul etmoidal posterior, trece artera etmoidală posterioară şi nervul
sfenoetmoidal Luschka.
• De o parte şi de alta a şanţului etmoidal, există 2 fose orbitare.
În unghiul intern -foseta trohleară ; extern = foseta lacrimală, cu glanda lacrimală.
3. Fata post- în partea cea mai de jos – gaura oarbă (foramen caecum) prin care trece o
prelungire a durei mater.
-Deasupra, pleacă o creastă care se transformă într-un şanţ în care se află sinusul longitudinal
superior.
-De o parte şi alta a liniei mediene, superior, există 2 fose ce corespund boselor frontale de pe
faţa anterioară.
-Mai jos, există 2 proeminenţe – bosele orbitare ce corespund foselor orbitare de pe faţa
anterioară.
-Elementele laterale, prezintă
48. Parietalul
In număr de 2, au formă aproximativ patrulateră, 2 feţe, 4 margini şi 4 unghiuri.
a) Faţa externă:
Prezintă o proieminenţă – bosa parietală. Sub ea sunt 2 linii curbe concave în jos – liniile curbe
temporale ale parietalului. Pe cea superioară se inseră aponevroza muşchiului temporal, iar pe
cea inferioară şi în spaţiul dintre cele 2 linii, se inseră muşchiul temporal.
b) Faţa internă:
Prezintă în centrul său o fosă parietală ce corespunde bosei parietale de pe faţa externă.
Inconstant, aproape de margine, poate exista un orificiu prin care trece vena emisară a lui
Santorini.
În apropiere de marginea superioară, există nişte depresiuni date de granulaţiile lui Pacchioni.
Acestea sunt îngroşări ale durei mater cu rol în drenarea LCR.
Pe toată faţa internă, plecând din unghiul antero-inferior al osului, există nişte şanţuri ca
ramificaţiile unei frunze de smochin, determinate de artera meningee mijlocie şi ramurile sale.
La acest nivel, meningele se decolează foarte uşor de pe suprafaţa osului, zona numindu-se „zona
decolabilă a lui Gerard Marchand”.
c) Marginea superioară – se articulează cu marginea superioară a osului opus – sutura sagitală.
Prezintă pe faţa ei internă un semişanţ care, împreună cu cel de pe osul opus, formează un şanţ
unde se află sinusul venos longitudinal superior.
d) Marginea inferioară – se articulează cu solzul temporalului, rezultând sutura scuamoasă.
e) Marginea anterioară – se articulează cu frontalul – sutura coronară.
f) Marginea posterioară – se articulează cu occipitalul – sutura lambdoidă.
g) Unghiul antero-posterior – la intersecţia celor 2 parietale şi frontalul – prezintă punctul
craniometric „bregma”
h) Unghiul antero-inferior – la intersecţia dintre parietal, temporal şi marea aripă a sfenoidului.
Prezintă punctul craniometric „pterion”
i) Unghiul postero-superior – la intersecţia parietalelor cu occipitalul; prezintă punctul
craniometric „lambda”
j) Unghiul postero-inferior – la intersecţia dintre parietal, occipital şi solzul temporalului;
prezintă punctul craniometric „asterion”.

49. Etmoidul lama vertical si lama orizontala

Este format dintr-o lamă verticală încrucişată la extremitatea superioară de lama orizontală.
Pe faţa inferioară a lamei orizontale sunt suspendate masele laterale ale etmoidului (labirintul
etmoidal).
a) Lama verticală
Este împărţită de cea orizontală în 2 porţiuni inegale:
Superior – apofiza crista gali pe care se inseră coasa creierului
O porţiune inferioară – lama perpendiculară
Lama perpendiculară ia parte la formarea septului nazal şi se articulează posterior cu sfenoidul,
inferior cu maxilarul şi anterior cu cartilagiile cloazonului (septului).
b) Lama orizontală (ciuruită)
Este împărţită de cea verticală în 2 jumătăţi egale care sunt mai scobite anterior unde formează
depresiunile olfactive, unde stau bulbii olfactivi.
Prezintă orificii pe unde trec ramurile nervului olfactiv. Dintre acestea, 2 sunt mai mari:
Unul pe laturile cristei gali – fanta etmoidală prin care trece o prelungire a durei mater
Altul extern – gaura etmoidală prin care trece nervul nazal intern şi artera etmoidală anterioară.

50. Etmoidul labirintul etmoidal

c) Masele laterale: au formă aproximativ cubică cu 6 feţe:
Faţa externă – participă la formarea peretelui intern al orbitei.
Este foarte sfărâmicioasă – se numeşte lama papiraceae sau os planum
Se articulează superior cu frontalul, inferior cu maxilarul, anterior cu osul lacrimal şi posterior cu
sfenoidul şi palatinul.

Faţa internă – de aici se desprind 2 lame osoase răsucite pe axul lor – cornetele nazale
superioare şi mijlocii.
Cornetele nazale prezintă o faţă internă care priveşte spre septul nazal şi o faţă externă ce
delimitează cu masele laterale nişte spaţii – meaturi.
În meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare.
În meatul mijlociu se deschid celulele etmoidale anterioare, sinusul maxilar superior şi frontal.
Faţa internă mai prezintă:
- o extremitate anterioară – cap
- o extremitate posterioară – mai subţire – coadă
- o margine superioară – se lipeşte de etmoid
- o margine inferioară – răsucită pe axul ei.
Faţa superioară – prezintă semicelule completate de osul frontal – celulele fronto-etmoidale.
Între aceste celule există 2 şanţuri care formează împreună cu cele de pe osul frontal 2 canale:
Canalul etmoidal anterior – n. nazal intern (etmoidal anterior) şi a. etmoidală superioară.
Canalul etmoidal posterior – a. etmoidală posterioară şi n. sfenoetmoidal Luschka.
Faţa inferioară prezintă dinăuntru în afară:
- Cornetul mijlociu – extremitatea lui inferioară
- Meatul mijlociu
- O suprafaţă rugoasă – se articulează cu maxilarul
- O apofiză unciformă – se articulează cu cornetul inferior.
Cornetele superior şi mijlociu fac parte din etmoid, cornetul inferior este os separat care face
parte din viscerocraniu.
Faţa anterioară – prezintă semicelule completate de osul lacrimal
Faţa posterioară – se articulează cu sfenoidul şi palatinul.

51. Sfenoidul corpul – osul sfenoid

Os median, simetric, nepereche, format din 3 părţi:
O porţiune centrală – corp.
2 aripi mici, triunghiulare care se desprind din partea antero-superioară a corpului.
2 aripi mari care se desprind de pe faţa laterală a corpului.
Apofizele pterigoide – se desprind de pe faţa inferioară a corpului
Corpul – formă aproximativ cubică cu 6 feţe:
a) Faţa superioară – prezintă dinainte înapoi:
O suprafaţă patrulateră – jugum sfenoidal. Acesta prezintă anterior o spină – crista cribrosa care
se articulează cu crista gali.
Jugumul prezintă extern 2 şanţuri olfactive care continuă jgheaburile olfactive ale etmoidului.
Înapoi, jugumul prezintă o proeminenţă – limb sfenoidal care îl separă de şanţul chiasmatic în
care stă chiasma optică. Şanţul, la cele 2 extremităţi prezintă găurile optice prin care trec n. optic
şi a. oftalmică. Şanţul, are pe linia mediană o proeminenţă – tuberculul pituitar.
Înapoia şanţului chiasmatic – o depresiune numită şeaua turcească care este delimitată posterior
de o lamă patrulateră – dorsum sellae.
Şeaua turcească prezintă la extremitatea posterioară, nişte apofize clinoide posterioare, iar la
extremitatea anterioară, apofizele clinoide anterioare.
Lama patrulateră, prezintă 2 şanţuri: superior pentru n. III şi inferior pentru n. VI
b) Faţa inferioară
Are pe linia mediană – creasta sfenoidului ce se articulează cu vomerul. Între sfenoid şi vomer
există o articulaţie – schindiliza sfeno-vomeriană.
De o parte şi alta a acestei creste, avem 2 şanţuri care prin suprapunerea apofizei vaginale a
pterigoidului şi a lamei verticale a palatinului, delimitează canalele pterigo-palatine prin care
trece a. pterigo-palatină şi n. faringian Bock.
c) Faţa anterioară
Prezintă pe linia mediană o creastă sfenoidală anterioară, care împreună cu creasta de pe faţa
inferioară, delimitează o proeminenţă – ciocul sau rostrumul sfenoidal.
De o parte şi alta a ciocului, există 2 şanţuri care fac parte din fosele nazale, iar în afara lor,
orificiile de deschidere ale sinusurilor sfenoidale.
Cel mai extern, avem 2 suprafeţe neregulate care se articulează cu masele laterale ale etmoidului.
d) Faţa posterioară
Se articulează cu occipitalul – sincondroza sfeno-occipitală.
Feţele laterale servesc ca bază de implantare pentru aripile mari.
Între aripile mari şi seaua turcească, există un şanţ – şanţul sinusului cavernos (carotidian) unde
stau sinusul cavernos, a. carotidă internă, n. III, IV, V şi VI

52. Sfenoidul aripile mici si apofizele pterigoide

Aripile mici
• Se desprind din partea antero-superioară a corpului.
• Au formă triunghiulară.
• Baza lor este străbătută de gaura optică.
• Vârful lor se mai numeşte apofiza enziformă sau xifoidiană.
• Între aripile mici şi mari, se delimitează un orificiu – fisura orbitară superioară sau fanta
sfenoidală. Pe aici trec n. III, IV, VI, ramurile n.oftalmic (nazal, frontal şi lacrimal), vena
oftalmică şi o arteriolă, ram din meningeea anterioară.
Apofizele pterigoide
• Se desprind de pe faţa inferioară a corpului
• Au o bază superior care este străbătută de un canal cu direcţie antero-posterioară –
canalul pterigoidian (vidian)
• Au o lamă internă şi una externă între care se delimitează fosa pterigoidă sau groapa
pterigoidă. Aici se inseră m. pterigoidian intern.
• Lama internă:
• prezintă superior o fosetă – foseta naviculară (scafoidă) unde se inseră m. peristafilin
extern (tensorul vălului palatin)
• are inferior un cârlig pe care se reflectă m. peristafilin extern
• superior, lama internă dă apofiza vaginală care delimitează cu faţa inferioară a corpului
şi cu lama verticală a palatinului, canalul pterigo-palatin.
• Lama externă:
• dă inserţie prin faţa ei internă m.pterigoidian intern, iar prin faţa externă, fascicolului
pterigoidian al m.pterigoidian intern
• pe marginea posterioară – o proeminenţă – spina lui Civinini – se inseră ligamentul
pterigospinos Civinini.

53. Sfenoidul aripile mari

Aripile mari
• În număr de 2, se desprind de pe faţa laterală a corpului sfenoidului
• Prezintă o faţă postero-superioară în raport cu emisferele cerebrale – prezintă eminenţe
mamilare şi impresiuni digitale.
a) Faţa anterioară:
• Ia parte la formarea peretelui extern al orbitei
• Între această faţă şi maxilar se delimitează un spaţiu – fanta sfeno-maxilară sau fisura
orbitară inferioară pe unde trec n. maxilar şi a. suborbitară
b) Faţa externă:
• Prezintă o creastă transversală – creasta sfeno-temporală sau infratemporală care împarte
faţa externă în 2 părţi:
- Una superioară (temporală) – se inseră m.temporal
- Alta inferioară (pterigoidiană) – se inseră fascicolul sfenoidal al m.pterigoidian
extern
c) Marginea internă:
• Se uneşte cu corpul
• Prezintă 3 orificii:
- Gaura rotundă – n. maxilar
- Gaura ovală – n. mandibular şi a. meningee mică
- Gaura spinoasă – a. meningee mijlocie
d) Marginea anterioară – verticală – se articulează cu osul zigomatic
e) Marginea externă – se articulează cu solzul temporalului şi cu parietalul.
Marginea internă şi externă se unesc la extremitatea lor anterioară unde formează o suprafaţă
rugoasă ce se articulează cu frontalul şi la extremitatea posterioară, unde
formează o proeminenţă – spina sfenoidului pe care se inseră ligamentul sfenomandibular şi
ligamentul pterigospinos al lui Civinini.

54. Sfenoidul sinusul sfenoidal

Sinusurile sfenoidale:
• În interiorul corpului – 2 cavităţi aproximativ cubice, de formă şi dimensiuni neregulate –
sinusuri sfenoidale.
• Peretele superior – vine în raport cu hipofiza prin intermediul şeii turceşti
• Peretele inferior – raport cu fosele nazale
• Peretele extern – raport cu şanţul carotidian
• Peretele intern – format de un sept
• Peretele posterior – raport cu occipitalul
• Peretele anterior – prezintă orificiul de deschidere al sinusului

55. Occipitalul fata endocraniana

fața endocraniana a port. Bazilare- vine in raport cu fața ant a bulbului si puntii

Prez pe linia mediana un sant care corespunde tr. Cerebral

f. Endocraniana a solzului: - cental este protuberanta occpitala interna in care avem un confluent
nervos-teascul venos al lui Herophile– 4 linii

De la prot. occip int.

Pleaca in sus un sant- Santul sinusului sagital superior;

Lateral-2 santuri pt sinusurile venoase laterale;

In jos-creasta occipitala interna care se bifurca inf si cuprinde intre liniile de bifurcare foseta
vorniana

Aceste santuri delimiteaza impreuna cu creasta 4 depresiuni:

2 superioare-fose cerebrale care vin in rap. cu lobii occipitali ai emiferelor cerebrale

2 inferioare-fose cerebeloase in raport cu cerebelul

56. Occipitalul fata exocraniana

Occipitalul: prezinta 2 fete, 4 margini, 4 unghiuri
 prez aproape de p. anterioara un orificiu mare-foramen magnum sau gaura occipitala. Prin ea
trec bulbul rahidian impreuna cu meningele, a. vertebrale si radacinile spinale ale n. spinali 11.
Acest orif. imparte osul in p bazilara si port. Post solz.
Fata Exocraniana:
Prez la niv portiunii Bazilare:
 Tubercul faringian la unirea 2/3 ant cu 1/3 post-pe el se insera aponevroza
farringiana
 2 portiuni rugoase-de o parte si alta a tuberculului – insertia M. mare si mic Drept
Anterior al Capului
 In fata tuberculului se afla Foseta naviculara(scafoida) in fundul careia este
foseta faringiana
 Condilii occipitali se artcul cu (Atlas)- de o p. si alta a gaurii occipitale-se
articuleaza cu prima vertebra cervicala
 Gaura hipoglosara (prin care trece n. hipoglos)-ant de condili
 Gaura condiliana posterioara – artera (ram din meningeea posterioara- vena)
 Foseta condiliana
Solzul : prez protuberanta occpitala ext –de aici pleaca o creasta occipitala externa. Lateral
pleaca 2 perechi de linii nucale concave;
 De liniile nucale sup –se insera TOSS-trapez,occipital, splenius,
sternocleidomastoidian
 De liniile nucale inferioare – m. mare si mic drept posterior ai capului
 Intre liniile nuzale – se insera m. oblici ai capului;

57. Occipitalul margini si unghiuri

a) Marginile superioare – în număr de 2 – se articulează cu parietalele – sutura lambdoidă.
b) Marginile inferioare – în număr de 2 – se articuelază cu marginea posterioară a stâncii
temporalului.
• Între marginea posterioară şi creasta stâncii, se delimitează un orificiu – gaura ruptă
posterioară (gaura jugulară).

• Fiecare din cele 2 margini prezintă câte o proeminenţă – apofiza jugulară a occipitalului,
respectiv a temporalului. Pe aceste 2 proeminenţe se prinde un ligament în formă de „V”
cu deschiderea posterior – ligamentul jugular. El împarte gaura ruptă posterior în 3
compartimente:

- Antero-intern – trece sinusul venos pietros inferior şi nervul IX.

- Mijlociu – (între cele 2 braţe ale „V”- ului) pe unde trec nervul X, XI şi artera
meningee posterioară.
 - Postero-extern pe unde trece vena jugulară internă.

c) Unghiul superior – pătrunde între cele 2 oase parietale în dreptul punctului lambda.

d) 2 unghiuri laterale – pătrund între parietal şi solzul temporalului la nivelul punctului

asterion.

e) Unghiul inferior – se articulează cu sfenoidul.

58. Stanca temporalului fete endocraniene

OSUL TEMPORAL
• Os pereche, format din 3 părţi:

• porţiunea pietroasă (stânca temporalului), solzul, osul timpanal (cercul timpanal)

1. Porţiunea pietroasă
• Formă de piramidă patrulateră cu 4 feţe, 4 margini, o bază şi un vârf

• Feţele superioare (două) sunt situate endocranian:

- Una antero-superioară – cerebrală

- Alta postero-superioară - cerebeloasă

a) Faţa antero-superioară:
• În partea internă – o fosetă gasseriană – ggl. lui Gasser

• La unirea 2/3 interne cu 1/3 externe – eminenţa arcuată

• Între foseta gasseriană şi eminenţa arcuată – un orificiu mai mare – hiatusul lui Fallope
prin care trece n. pietros superficial

• În jurul hiatusului lui Fallope, există 2-3 hiatusuri accesorii mai mici prin care trec:
micul n. pietros superficial şi marele şi micul n. pietros profund, ramuri din n. Jacobson,
ram din n.IX.

• Porţiunea din faţa eminenţei arcuate – tegmen timpani care formează plafonul casei
timpanului.

b) Faţa postero-superioară
• Prezintă intern un şanţ pentru sinusul venos pietros inferior
 • La unirea 1/3 interne cu 2/3 externe – meatul auditiv intern prin care trec n. VII, VII’
(intermediarul lui Wriesberg – componenta senzitivă a n. VII) şi n. VIII, în ordine de sus
în jos.

• La 5-6 mm în afară – foseta subarcuată prin care trece o prelungire a durei mater

• La 10 mm în afara găurii auditive (meatului auditiv intern) – foseta uncveală prin care
trece o prelungire a labirintului membranos – apeductul vestibulului

• Cel mai extern – un şanţ larg prin care trece porţiunea verticală a sinusului venos lateral.

Feţele inferioare sunt exocraniene:

- antero-inferioară

- postero-inferioară

c) Faţa antero-inferioară:
• Mascată în porţiunea externă de osul timpanal

• Este vizibilă numai intern, unde formează patul porţiunii cartilaginoase a trompei lui
Eustache

d) Faţa postero-inferioară:
• Are o porţiune postero-externă, una mijlocie şi una antero-internă.

 Porţiunea postero-externă:

• Extern – o apofiză rotunjită – apofiza mastoidă. Aceasta are o faţă externă unde se inseră
SCM şi o faţă internă cu 2 şanţuri:

- unul extern – burta posterioară a digastricului

- altul intern – format de a. occipitală

• în interiorul apofizei mastoide – o cavitate cubică – antrum mastoidian – comunică cu

urechea medie printr-un canal – aditus ad antrum

• anterior şi intern de mastoidă există altă apofiză – apofiza stiloidă pe care se inseră
buchetul lui Riolan (3 muşchi şi 2 ligamente):

- muşchii: stilofaringian, stiloglos, stilohioidian (F.G.H.)

- ligamentele: stilohioidian şi stilomaxilar

• între mastoidă şi stiloidă există un orificiu – gaura stilomastoidiană prin care iese din
craniu n.VII şi intră a. stilomastoidiană.
  Porţiunea mijlocie: - reprezentată de fosa jugulară. Aici stă golful venei jugulare interne

 Porţiunea antero-inferioară:

• Anterior de fosa jugulară – un orificiu rotunjit – orificiul inferior al canalului carotidian

pe unde intră în stâncă a. carotidă internă

• Pe peretele extern al acestui orificiu este un orificiu mai mic pentru n. carotico-timpanic

• Între fosa jugulară şi orificiul inferior al canalului carotidian, există o creastă osoasă pe
care se observă un orificiu pentru n. lui Jacobson

• Intern, această creastă se bifurcă, dând naştere fosetei piramidale în care stă ggl. lui
Andersch

 Porţiunea antero-internă este rugoasă – m.peristafilin intern.

59. Stanca temporalului fete exocraniene

Feţele inferioare ale stancii temporalului sunt exocraniene:
- antero-inferioară
- postero-inferioară
c) Faţa antero-inferioară:
• Mascată în porţiunea externă de osul timpanal
• Este vizibilă numai intern, unde formează patul porţiunii cartilaginoase a trompei lui
Eustache
d) Faţa postero-inferioară:
• Are o porţiune postero-externă, una mijlocie şi una antero-internă.
 Porţiunea postero-externă:
• Extern – o apofiză rotunjită – apofiza mastoidă. Aceasta are o faţă externă unde se inseră
SCM şi o faţă internă cu 2 şanţuri:
- unul extern – burta posterioară a digastricului
- altul intern – format de a. occipitală
• în interiorul apofizei mastoide – o cavitate cubică – antrum mastoidian – comunică cu
urechea medie printr-un canal – aditus ad antrum
• anterior şi intern de mastoidă există altă apofiză – apofiza stiloidă pe care se inseră
buchetul lui Riolan (3 muşchi şi 2 ligamente):
- muşchii: stilofaringian, stiloglos, stilohioidian (F.G.H.)
 - ligamentele: stilohioidian şi stilomaxilar
• între mastoidă şi stiloidă există un orificiu – gaura stilomastoidiană prin care iese din
craniu n.VII şi intră a. stilomastoidiană.
 Porţiunea mijlocie: - reprezentată de fosa jugulară. Aici stă golful venei jugulare interne
 Porţiunea antero-inferioară:
• Anterior de fosa jugulară – un orificiu rotunjit – orificiul inferior al canalului carotidian
pe unde intră în stâncă a. carotidă internă
• Pe peretele extern al acestui orificiu este un orificiu mai mic pentru n. carotico-timpanic
• Între fosa jugulară şi orificiul inferior al canalului carotidian, există o creastă osoasă pe
care se observă un orificiu pentru n. lui Jacobson
• Intern, această creastă se bifurcă, dând naştere fosetei piramidale în care stă ggl. lui
Andersch
 Porţiunea antero-internă este rugoasă – m.peristafilin intern.

60. Stanca temporalului margini

a) Marginea superioară:
• Se află la intersecţia dintre faţa antero- şi postero-superioară
• Cel mai intern – un şanţ pentru n. VI
• Mai extern – depresiune trigeminală dată de rădăcinile n. trigemen
• Mai extern – o creastă ascuţită pe care se prinde cortul cerebelului
• Cel mai lateral – un şanţ în care stă sinusul venos pietros inferior
b) Marginea anterioară:
• La intersecţia feţelor antero-superioară şi antero-inferioară
• Este vizibilă numai intern
c) Marginea inferioară: - la intersecţia feţelor antero-inferioară şi postero-inferioară
d) Marginea posterioară:
• La intersecţia feţelor postero-inferioară cu postero-superioară
• Prezintă:
- intern o suprafaţă care se articulează cu occipitalul;
- foseta piramidală în care stă ggl. lui Andersch;
- o suprafaţă care delimitează cu occipitalul gaura ruptă posterioară – v.jugulară
internă, n. IX, X, XI.
- cel mai extern, se articulează cu occipitalul
Baza situata postero-extern-repr de apofiza mastoida si supraf de os vecina
Varful stancii-sit antero-intern, intr-un spatiu cuprins intre stanca temporalului, corpul
sfenoidului si aripa mare a sfenoidului. Intre ele, se delim. gaura rupta anterioara care este
divizata de o mica spina (lingula) intr-o portiune interna ca este vf stancii si una externa-g rupta
ant.
Prin vf stancii iese artera carotida interna iar prin restul gaurii, n vidian si a. vidiana.

61. Solzul temporalului

Solzul temporalului
• Este împărţit de apofiza zigomatică în 3 porţiuni:
- Una superioară – verticală
- Una inferioară – orizontală
- Una situată înapoia meatului acustic extern – porţiunea retromeatică
Apofiza zigomatică:
• Este situată în centrul solzului şi prezintă: o bază (posterior), un vârf (antrior), 2 feţe şi 2
margini.
• Baza are 2 rădăcini: una longitudinală (se continuă cu linea temporalis) şi una
transversală (condilul temporalului).
• Vârful este tăiat pieziş ca un ac de seringă şi se articulează cu osul malar.
• Prezintă o faţă internă şi alta externă.
• Are o margine superioară pe care se inseră aponevroza temporală şi o margine inferioară.
Porţiunea verticală (superioară):
• Are 2 feţe şi o circumferinţă.
• Faţa externă – exocraniană – se inseră m. temporal.
• Faţa internă – endocraniană – prezintă ramificaţii ca nişte frunze de smochin date de a.
meningee mijlocie.
• Circumferinţa – se articulează anterior cu aripa mare a sfenoidului şi superior cu osul
parietal.
Porţiunea inferioară a solzului are formă triunghiulară cu vârful intern şi baza extern. Are 2 feţe
şi un vârf:
a) Faţa superioară – endocraniană – formată de tegmen timpani.
b) Faţa inferioară – exocraniană:
 • Prezintă anterior o suprafaţă triunghiulară cu vârful anterior – planum subtemporale.
Această porţiune e separată de porţiunea verticală a solzului printr-o creastă antero-
posterioară – linea temporalis
• Posterior de planum subterporale – proeminenţă semicilindrică – condilul temporalului.
• Posterior de condil – cavitatea glenoidă a temporalului.
Porţiunea retromeatică a solzului:
• Este între conductul auditiv extern şi mastoidă
• Superior prezintă o creastă care se continuă posterior cu linea temporalis
• Conductul auditiv extern (diametru de 15-16 mm) are preţii anterior şi inferior formaţi de
osul timpanal, iar superior şi posterior de solzul temporalului.
• Intern, conductul prezintă un şanţ – sulcus timpanicus – se inseră membrana timpanului.
• Postero-superior de orificiul conductului auditiv extern – o proeminenţă – spina
suprameatică a lui Henle (trepanaţii pe mastoidă)
• Posterior de spina lui Henle – o fosetă perforată de multe orificii – zona perforată
retromeatică – în raport cu antrumul mastoidian.

62. Osul timpanal

• Situat sub solz şi înaintea stâncii cu care se articulează

• Formă patrulateră, cu 2 feţe, 4 unghiuri şi 4 margini.

a) Faţa anterioară – liberă şi concavă

b) Faţa posterioară:
• Se aplică pe solz – un şanţ care, împreună cu solzul, formează conductul auditiv extern.

• În fundul conductului – un şanţ circular în care se inseră membrana timpanului

c) Marginea superioară – se articulează cu stânca intern, iar extern cu solzul

d) Marginea inferioară – ascuţită, prezintă în porţiunea mijlocie apofiza vaginală a stiloidei
e) Marginea externă – rugoasă – se inseră cartilajul conductului auditiv extern
f) Marginea internă – formează în partea superioară cu tegmen timpani, orificiul extern osos al
trompei lui Eustache.

63. Nervul trigemen origine reala si aparenta

N trigemen este un n. mixt si provine din primul arc branhial.
Origine reala: locul unde se gasesc corpii neuronilor
Fb motorii-nucleul masticator din punte
Fb senzitive-intr un ganglion de pe traseul nv= ggl Gasser care este cel mai mare nucleu
extranevraxial, sit pe fata anterosup a stanci. Are 2 fete, 2 margini, 2 extremitati
Dendritele neuronului din ggl Gasser culeg inf senzitive si proprioceptive de pe traseul n. V-toata
fata ggl
Axonii formeaza p senzitiva a n. V- intra in TC si face o sinapsa cu al doilea neuron in nucleul
senzitiv al trigemenului (ocupa toate etajele TC)
Fata inf-convexa in raport cu foseta gasseriana
Fata sup-concava invelita de cavum Meckeli (o prelungire a durei mater)
Marg post-concava, se term radacinile senzitive a nc. V
Marg ant- convexa, pleaca cele 3 ramuriale trigemenului
Radacina motorie incruciseaza in interior dinauntru inafara radacina senzitiva.
Se asociaza ramuri mixte si formeaza nervul mandibular
Cavum Meckeli prezinta 3 segmente:
Post-contine radacina trigemenului-vestibul
Mijl- contine ggl Gasser- loja semilunara
Ant-cont 3 nervi- zona celor 3 tuneluri
Origine Aparenta- limita dintre fata ant si f post a puntii.

64. Nervul trigemen traiect si raporturi

De la originea sa aparenta (pe fata anterioara a puntii la limita cu cea laterala) fibrele nervului V
se indreapta inainte si in afara, incruciseaza marginea aspra a stancii si se termina in foseta lui
Gasser de pe fata antero-superioara a stancii
In etajul superior al endobazei, nervul V se afla in aria unui triunghi - triungiul TRIGEMINAL
sau al lui LATARJET
- o latura laterala: marginea post a stancii
- o latura posterioara: cerebel
- o latura interna: form de istmul encefalic

65. Nervul trigemen anastomoze

Exista multe anastomoze intre ramurile trigemenului, ca de exemplu intre nervii alveolari, sau
intre nervul orbitar si cel maxilar (care inerveaza glanda lacrimala)
Se anastomozeaza cu:
1. Nervul facial (7)
 ⁃ marele nerv pietros superf se termina in ggl sfeno palatin a lui Mekkel
⁃ micul nerv pietros superf se term in ggl orbitar a lui Arnold de pe traseul nv
mandibular
2. Nervul glosofaringian (9)
⁃ marele nerv pietros profund (ram din nv lui Jacobson, ram din facial) se term in
ggl sfeno palatin a lui Mekkel
⁃ micul nerv pietros profund se term in ggl lui Arnold
3. Cu simpaticul cervical prin ramurile date de acesta care se termina in ggl sfeno palatin al lui
Mekkel

66. Nervul oftalmic al lui willis

Nervul oftalmic a lui Willis merge prin tunelul cel mai intern al campului lui Mekel, dupa care se
angajeaza in santul sinusului cavernos
In santul sinusului cavernos gasim sinusul cavernos, artera carotida interna, nervii 3, 4, 6 si
prima ramura (oftalmica) a trigemenului (5’) )
Nervul strabate santul sinusului cavernos si inainte de a intra in orbita prin fanta sfenoidala/fisura
orbitara superioara se imparte in ramurile terminale: nervul nazociliar, nervul frontal si nervul
lacrimal
Da un segment colateral - meningeal (senzitiv)

a) Nervul nazociliar
Intra in orbita prin fisura orbitara superioara si prin inelul lui Zinn pe care se insera toti msc
intriseci ai globului ocular (exceptie: oblic inferior)
Apoi merge pe peretele intern al orbitei si la nivelul canalului etmoidal ant prin care trece nervul
nazal intern si artera etmoidala ant
Aici se imparte in 2 ramuri terminale: nervul etmoidal ant (nazal intern) si nervul infra-trohlear
(nazal) extern
Nervul nazociliar da 3 ramuri colaterale: radacina lunga senzitiva a ggl oftalmic, nervii ciliari
lungi (2-3) si nervul etmoidal posterior/ sfenoetmoidal al lui Luschka

b) Nervul frontal
Intra in orbita prin fanta orbitara superioara, in afara inelului lui Zinn, apoi merge pe peretele
superior al orbitei. Inainte de a ajunge la rebordul orbitar se imparte in ram terminale: nv frontal
extern (supraorbitar) si nv frontal intern (supratrohlear)
Nv frontal ext iese din orbita cu artera supraorbitara si se imparte in 3 ram: ram asc pt pielea
fruntii, ram desc/palpebrale pt pielea din mijl pleoapei sup, ram osteo-periostice pt osul frontal si
mucoasa sinusului frontal
Nv frontal int iese printr un sant apropiat de orif supraorbitar, se imparte in aceleasi ramuri ca cel
ext

c) Nervul Lacrimal (cel mai subtire)

Intra in orbita prin fisura orbitara superioara in afara inelului lui Zinn, in vecinatatea glandei
lacrimalense imparte in 2 ram terminale
1 ram palpebral - senz - pt pielea din partea ext a pleoapei sup
1 ram lacrimal - secretor pt gl lacrimala

67. Nervul maxilar

Nervul maxilar merge prin tunelul mijlociu al cavumului Mekel si iese din craniu prin gaura
mare rotunda si ajunge in fosa pterigo maxilara
Strabate in diagonala partea sup a fosei pterigo max dupa care intra in orbita prin fanta
sfenomaxilara
In fosa pterigo max, nervul are rap cu ggl sfenopalatin al lui mekel care se gaseste dedesubtul si
in afara nv si art meningee mijl
La niv orbitei nv maxilar merge pe peretele inf al orbitei, mai intai in santul apoi in canalul
suborbitar pt ca nv maxilar sa se termine la niv gaurii suborbitare (rezulta nv
suborbitar/intraorbitar, sg ram term)
Peretele inf al orbitei poate fi subtire sau poate lipsi => nv maxilar vine in contact direct cu
sinusul maxilar (marg inf a sinusului maxilar intra in contact cu primii 2 molari si cu al doilea
premolar)
Nv maxilar intra in craniu si orbita (isi schimba de 2 ori directia)
Nervul suborbitar
Iese prin gaura suborbitara si se imparte in 3 categ de ram terminal:
⁃ ascendente/palpebrale pt pielea din partea interna a pleoapei sup
⁃ interne/nazale pt aripa nasului
⁃ descendente pt mucoasa obrazului

68. Nervul mandibular

Nervul mandibular este singurul ram mixt al trigemenului
Merge prin tunelul ext al cavumului mekel, iese din craniu prin gaura ovala (prin aceasta intra in
craniu artera meningee mica sit indaratul nervului)
Ajunge in fosa pterigomaxilara si dupa un scurt traiect se imparte in 2 trunchiuri terminale: ant si
post
Pe traseul sau extracranian dupa ce a iesit prin gaura ovala, nv are pe fata sa interna ggl otic al lui
Arnold
Da un sg ram = ram recurent meningeal - inerveaza senzitiv meningele din et mijlociu al bazei
craniului

Trunchiul ant
Da 3 ramuri: nv temporal profund mijlociu, nv temporo bucal, nv maseterin

a) Nv temp profund-mijlociu
Are traiect ascendent, incruciseaza creasta infratemp, se distribuie fasc mijl ale msc temporal

b) Nv temporo-bucal
La inceput este sit intre 2 fasc (sfenoidal si pterigoidian) ale pterigoidianului ext, dupa care da
cateva fibre pt pterig ext impartindu-se apoi in 2 ram: bucal (senz) pt mucoasa obrazului si
temporal profund ant pt msc temp

c) Nv maseterin
Imd dupa origine se imparte in 2 nervi: un ram mixt care de filete motorii pt msc maseteri si pt
ATM si un ram temporal profund post pt fasc post ale msc temporal

Trunchiul post
Se imparte in 4 ram: trunchi comun de nervi, nv auriculo temp, nv dentar inf si nv lingual
a) Trunchi comun de nv
Este pt msc pterigoidian int, msc peristafilin ext, msc ciocanului

b) Nv auriculo temp
Dupa ce form o butoniera pron care trec vasele meningee mijl, trece impreuna cu vasele max int
prin butoniera retro condiliana a lui Juvara
Nv ajunge un loja parotidiana si trece la polul superior al gl parotide careia ii da cateva filete
nervoase, dupa care iese insotit de vasele temp superficiale
Se termina dand ram senzitive pt pielea din partea lat a capului
Pe traiectul sau mai da ramuri pt timpan, canalul auditiv extern si pavilionul urechii

c) Nv dental inf
Sit la inceput intre msc pterigoidieni int si ext dupa care coboara pe fata int a ramului mdb si se
angajeaza prin orif sup in vanalul dentar inf pe care il parcurge pana la orif mentionier - se imp
aici intr un ram incisiv si un ram mentonier
Ram colaterale: ram hioidian (motor) - inerveaza miohioidianul si burta post a digastricului si
ram osoase + dentare

d) Nv lingual
La inceput sit intre cei 2 msc pterigoidieni, primeste aici anastomoza de la nv coarda timpanului.
Ajunge la marg inf a msc pterigoidian ext dupa care merge in jos si inainte, incruciseaza marg
ant a buccinatorului si ajunge la marg ext a limbii unde sta pe msc hipoglos si deasupra gl
submaxilare

69. Nervul facial origine reala si aparenta

Nervul facial - nerv mixt + fibre parasimpatice
Orig aparenta: in santul bulbopontin in foseta supra olivara (deasupra olivei bulbare)
Orig reala:
Fib ParaSimp : In 2 nuclei: salivator superior si lacrimo-buco-nazal al lui Yagita (secretia gl
lacrimale)

Fib motorii: in nucleu motor al facialului din punte, care se imparte in: 1 grup superior/dorsal
(controleaza msc din partea sup a fetei: fronto occipital, sprancenosul, orbicularul ochiului si
primeste informatii de la emisf cerebrale + 1 grup medial: controleaza msc auriculari + 1 grup
inf/ventral: primeste info de la emisf cereb de part opusa si controleaza msc din partea inf a fetei)

Fib senzitivo-senzoriale: in ggl geniculat de pe traseul nervului

Senzitive: ggl lui Ramsey Han
Senzoriale: 2/3 ant a limbii
Dendritele din ggl geniculat culeg inf gustative si senzitive din zona lui Ramsey Han, iar axonii
form componenta senzitivo senzoriala a nb facial (VII’’/Intermediarul lui Wriesberg)
Fib care form nv VII’ intra in tr cereb si fac sinapsa in nucleul solitar din bulb cu deutoneuronul
Fib care aduc sensib gustativa fac sinapsa in partea sup a nucleului solitar care se
individualizeaza in nucleul gustativ al lui Naugette

70. Nervul facial traiect si raporturi

Traiect si raporturi
Nv 7, de la orig sa aparenta (in santul bulbopontin in foseta supra olivara )se indreapta in
meatul acustico intern prin care strabate canalul acustic intern apoi apeductul lui Fallope care
este in stanca temporalului .
Nervul iese din craniu prin gaura stilo mastoidiana
Latura superioara este reprezentata de baza craniului
Latura posterioara este reprezentata de apofiza mastoida si marg ant a msc
sternocleidomastoidian
Latura anterioara este reprezentata de glanda parotida
Latura inferioara este reprezentata de burta posterioara a digastricului
Nv facial iese din craniu prin gaura stilomastoidiana si se indreapta in jos si inainte si patrunde in
glanda parotida unde se imparte in ram terminale: sup - nv temporofacial, mijl - nv transverso
facial, inf - nv cervicofacial

71. Nervul facial ramuri colaterale intrapietroase ??

Ramuri colaterale intrapietroase
Orig in interiorul stancii
Ramuri:
A) marele nerv pietros superficial
B) micul nv ptr superf
C) nv pt msc scaritei
D) ramul anastomotic al fosei jugulare a lui Gruiei??
E) nv coarda timpanului
F) nb senzitiv al zonei lui Ramsey Han
Marele nerv pietros superficial isi are originea la nivelul ggl geniculat, iese din stanca prin
hiatusul lui Fallope, se uneste cu nv pietros profund (ram din nv timpanic al lui jakobson (9)) =>
marele nerv vidian
Nv iese din stanca prin gaura stilomastoida care strabate patrulaterul facialului

72. Nervul facial ramuri colaterale extrapietroase

Ram extrapietroase + terminale + anastomoze
Ram extrapietroase
A) muscular pt msc occupital si auriculari post si sup
B) muscular - stilohiodian pt stilohioidian si burta post a digastricului
C) cand exista => ram linguofacial inerveaza baza limbii si pilierul anterior al lojei amigdaliene

Amastomoze
1. Cu nervul V -trigemen
⁃ nv coarda timpanului + nv lingual
⁃ marele nv pietros superficial se term in ggl sfenopalatin Mekkel
⁃ micul nv pietros superficial se term in ggl orbital al lui arnold de pe traseul nv
Mandibular (prin nervii pietrosi, prin coarda timpanului si ramurile term ale nv facial)

2. Cu nervul IX- glosofaringian

⁃ micul nerv pietros superficial + micul nerv pietros profund (ram din nv timpanic)
3. Cu nervul X- vag
⁃ printr-o ramura anastomotica a fosei jugulare care strabate canaliculul osos.
Acesta se intinde de la fosa jugulara la canalul facialului
4. Cu nervul VIII- vestibulocohlear – prin 2 filete ant si post
⁃ in meatul acustic intern
5. Cu simpaticul cervical
⁃ marele nerv vidian

Ramurile terminale ale nervului facial sunt trei:

1. Ramura temporo-facială: este cea mai voluminoasă, formând des un plex
intraparotidian care se anastomozează cu nervul auriculo-temporal.

2. Ramura trasverso-facială: merge pe fața laterală a maseterului, dând naștere unor

filete nervoase: filete suborbitale și fibre bucale superioare.

3. Ramura cervico-facială: are un traiect antero-lateral, la nivelul unghiului

mandibulei dând naștere unor filete nervoase: filete bucale inferioare, mentoniere și
cervicale.