DR.

FLORENTINA POPA
Embriologia este o ramura a biologiei care se ocupa cu
formarea si dezvoltarea organismelor vii, incepand cu
constitruirea celulelor germinala primordiale si pana la
formarea unui produs viabil, care, dupa expulzarea sa din
organismul matern, se poate dezvolta prin propriile sale
mijloace

 Embrion = ceea ce se dezvolta in interior;

 Logos = stiinta
 I. GAMETOGENEZA
 este procesul în urma căruia se formează, celule haploide
înalt diferenţiate denumite gameţi(celule sexuale) capabile
de procreaţie. Gameţii (spermatozoidul la mascul şi
ovocitul de ordinul II la femeie) produşi în organe
specializate morfofuncţional, se formează prin procese de
diviziune indirectă (meioză), citodiferenţiere şi maturare.
 Structurile adaptate acestei funcţii sunt: foliculul
ovarian (pentru ovocitul de ordinul II) şi tubul
seminifer contort (pentru spermatozoid). Gameţii
sunt celule haploide ce conţin 23 cromozomi (N
cromozomi) din care 22 autozomi şi un cromozom sexual X
sau Y, spre deosebire de celulele somatice care au garnitură
diploidă ce conţin 46 cromozomi (2N) din care 44
autozomi şi 2 cromozomi sexuali (X sau Y).
Pentru înţelegerea procesului de gametogeneză
sunt necesare precizarea anumitor noţiuni:
I. MITOZA
 Meioza (mitoza reductionala),este modul de inmultire a
celulelor sexuale, prin care informatia se transmite de la un
organism la altul in succesiunea generatiilor. Ea consta din doua
diviziuni succesive, in final rezultand patru celule, fiecare avand
numarul de cromozomi redus la jumatate, fata de nucleul celulei
intrata in diviziune. Prin urmare, celulele sexuale mature, apte
pentru fecundatie, numite gameti, au numarul de cromozomi
redus la jumatate sau haploid fata de garnitura cromozomiala
normala, diploida.
 Mitoza ecvationala este modul de inmultire al celulelor
somatice cu garnitura cromozomiala diploida, rezultand celule
noi identice intre ele si cu celula initiala din care au provenit
 II. Cromozomul

 In nucleu oricarei celule se gasesc structurile responsabile de

pastrarea si transmiterea patrimoniului ereditar la urmasi.
Aceste structuri sunt reprezentate de acizii nucleici (AND si
ARN). O portiune (un segment) din macromolecula de AND
care contine informatia genetica necesara sintezei unei
catene polipeptidice sau unei alte biomolecule, se numeste
gena.
 Genele sunt localizate in cromozomi. La eucariote,
cromozomii au o arhitectura moleculara foarte complexa,
fiind alcatuiti din 13-15% AND, 12-13% ARN, 68-72%
proteine, mici cantitati de lipide, Mg si Ca . Acest complex
biochimic de substante la care se adauga o serie de enzime,
reprezinta de fapt cromatina prin urmare cromozomii sunt
alcatuiti din cromatina.
 III.Ploidia şi numărul " N "
 Ploidia se referă la numărul de cromozomi într-o
celulă, iar numărul " N " la cantitatea de ADN din
celulă. Astfel celulele somatice normale şi celulele
germinale primordiale conţin 46 cromozomi şi o
cantitate 2N de ADN. Cromozomii se găsesc în 23
perechi omologi, un membru (omolog) din fiecare
pereche este de origine maternă şi alta de origine
paternă. Termenul diploid este clasic utilizat pentru o
celulă ce conţine 46 cromozomi. Perechea de
cromozomi de la 1-22 sunt autozomi (non-sex), iar
perechea de cromozomi 23 conţine cromozomul
sexual ( XX pentru femeie şi XY pentru bărbat).
 GAMETOGENEZA
 Gameţii conţin 23 cromozomi (22 autozomi şi un
cromozom sexual ) şi o cantitate 1 N de ADN.
Termenul de "haploid " este clasic utilizat ca referindu-
se la o celulă ce conţine 23 de cromozomi.
 Gametul feminin conţine numai cromozomul X, iar cel
masculin fie cromozomul X sau Y, de aceea gametul
masculin este cel care determină sexul genetic al
individului.
Linia celulară care determină producerea de gameţi se
numeşte linie gametogenă. Se desfăşoară în organe specializate
denumite gonade. Dezvoltarea gonadelor se realizează în trei
stadii succesive :

 geneza primordiului gonadic

 primordiul gonadic în stadiu indiferent în care nu
există deosebiri morfologice între organele genitale ale
celor două sexe
 diferenţierea primordiului gonadic cu constituirea
gonadelor caracteristice unui anumit sex.
 Momentul producerii diferenţierii gametice este variabil
în funcţie de sex.
La sexul masculin celulele germinale primordiale rămîn
în stare de repaus în intervalul 6 săptămîni-pubertate. La
pubertate, tubii seminiferi ajung la maturitate şi celulele
germinale primordiale se diferenţiază în spermatogonii iar
acestea urmează etapele spermatogenezei.
La sexul feminin celulele germinale primordiale suferă
câteva diviziuni suplimentare şi apoi se diferenţiază în ovogonii,
iar meioza debutează deja în luna a-5-a de viaţă fetală. Până la
pubertate, aceste celule intră într-o perioadă de repaus, după
care continuă ovocitogeneza.
Spermatogeneza începe la pubertate şi are o desfăşurare
permanentă la om. Spermatozoizii se produc în tubii
seminiferi contorţi prin diferenţierea şi maturarea
spermatogoniilor. Fazele succesive ale spermatogenezei
sunt vizibile în peretele tubilor seminiferi contorţi, din
exterior către lumenul tubilor şi durează 64 zile la om.
 Testiculul - gonadă masculină cu dublă funcţie
secretorie: gametogenetică şi hormonală, este un organ
pereche parenchimatos situat în scrot. Poziţia scrotală este o
condiţie indispensabilă desfăşurării normale a spermatogenezei,
datorită temperaturii cu 2-30 C mai scăzută decât în cavitatea
abdominală. În ectopia abdominală şi criptorhidia inghinală
când testiculul lipseşte din scrot, spermatogeneza este inhibată
din cauza temperaturii mai ridicate, aceasta fiind o cauză de
sterilitate masculină.
Spermatogeneza include 4 etape evolutive:

 etapa de diferenţiere şi proliferare(înmulţire),

 etapa de creştere a spermatocitelor de tip B,
 etapa diviziunilor de maturaţie (meioza)
 etapa spermiogenezei
 Etapa de diferenţiere şi proliferare(înmulţire)
 caracterizată prin tunelizarea cordoanelor medulare şi formarea
tubilor seminiferi contorţi alcătuiţi din celule germinale
primordiale (spermatogonii), dar şi celule epiteliale celomice din
care se vor diferenţia celule Sertoli.
 Celule germinale primordiale apar de la începutul dezvoltării
testiculului (săptămîna a-6-a), se găsesc adiacent membranei
bazale tubului seminifer contort format, au garnitură
cromozomială diploidă (46 cromozomi, 2N) şi se înmulţesc prin
diviziuni mitotice repetate, generând noi generaţii de
spermatogonii.
 Spermatogoniile de tip A sunt celule stem care se înmulţesc
prin diviziuni mitotice, jumătate din celulele fiice devin
spermatogonii de tip A, restul devin spermatogonii de tip B.
Acestea sunt celule mai diferenţiate care cresc numeric şi se vor
diferenţia în spermatocite primare.
2. Etapa de creştere a spermatocitelor de tip B, ce are loc în
perioada pubertăţii, conduce la formarea spermatocitelor
primare, 46 cromozomi duplicaţi, 4N.

3. Etapa diviziunilor de maturaţie (meioza) caracterizată

prin reducerea la jumătate a numărului iniţial de
cromozomi prin meioză(reducţională) rezultând pentru
fiecare spermatocit primar câte două spermatocite
secundare, care au fiecare câte 23 cromozomi duplicaţi
2N , respectiv 22 autozomi+X şi 22 autozomi + Y, urmează a
doua diviziune de maturaţie, meioza ecvaţională care duce
la formarea pentru fiecare spermatocit de ordinul II a câte
două spermatide (23 cromozomi, 1 N)
4.Etapa spermiogenezei constă în transformarea
spermatidei într-un spermatozoid care pătrunde în
lumenul tubului seminifer contort. Se formează două tipuri
de spermatozoizi: cu cromozom X sau cu cromozom Y.
 Spermatozoidul matur este o celulă cu volum redus.
Din punct de vedere morfologic este alcătuit din patru
părţi: cap, gât, piesă intermediară şi coadă. Capul de
formă ovoidală formează cea mai mare parte din
spermatozoid, prezintă anterior acrozomul ce conţine
enzime litice (10) ce prin acţiunea lor favorizează
traversarea învelişurilor ovocitului de ordinul II. Colul
(gâtul) este porţiunea îngustă care uneşte capul de
piesa intermediară. Coada produce motilitatea
spermiei şi ajută la deplasarea sa la locul fecundaţiei.
Mişcarea este helicoidală, determinată de proteine
contractile (tubulina), asemănătoare miozinei.
 Spermatogeneza 2

 Spermatozoizii maturi părăsesc celulele Sertoli, pe ale

căror prelungiri citoplasmatice s-au sprijinit şi care i-
au hrănit. Din lumenul tubilor seminiferi trec în rete
testis, conurile eferente, canalul epididimar, canalul
deferent, veziculele seminale, canalul ejaculator şi
uretră. Sperma este produsul de secreţie a glandelor
genitale (testicul) şi căilor genitale masculine, conţine
celule sexuale masculine mature şi lichid seminal.
Examenul spermei se face în vederea evaluării
fertilităţii masculine, în special numărul lor şi
motilitatea. Timpul total de diferenţiere şi maturare de
la spermatogonie la spermatozoid este de 64 zile
 Ovocitogeneza
reprezintă un proces complex asemănător spermatogenezei
dar cu desfăşurare diferită în timp. Foliculii ovarieni sunt
structuri complexe ce conţin gametul de tip feminin.

 Ovocitogeneza debutează la embrionul de 11-12

săptămâni prin transformarea unora dintre ovogoniile
din preajma zonei medulare în ovocite. Procesul
implică iniţierea profazei meiozei şi este caracterizat
de apariţia unor mase de cromatină nucleară.
 Mecanismele care controlează proliferarea ovogoniilor
şi debutul meiozei adică transformarea ovogoniilor în
ovocite primare nu sunt precizate.
 Odată iniţiată meioza, ea progresează spontan până în
stadiul diploten al profazei fără să necesite alţi stimuli.
 Ovocitogeneza 2
 Structura în care se desfăşoară ovocitogeneza este foliculul
ovarian.
 Ovocitul şi celulele granuloase din jur sunt separate de stroma
înconjurătoare printr-o membrană bazală şi alcătuiesc împreună
foliculul primordial care constituie markerul morfologic
al diferenţierii ovarului fetal. Formarea foliculilor primordiali
are rol esenţial în blocarea evoluţiei meiozei din ovocite la
stadiul diploten al profazei. Meioza se reia mulţi ani mai tîrziu
numai în foliculul care ajunge la stadiul preovulator, foliculul
dominant, sub influenţa pic-ului preovulator de LH..
 În dinamica ontogenetică şi funcţională a ovarului se găsesc
stadii diferite de diferenţiere a foliculului ovarian ce formează
ciclul folicular format din: folicul primordial, folicul primar,
folicul secundar (cavitar) şi folicul dominant, toţi au însă o
caracterictică comună şi anume aceea că conţin ovocite în
diferite stadii de diferenţiere şi maturare, cu excepţia celui
dominant care şi-a finalizat prima diviziune de maturaţie.
 Ovocitogeneza 3

 Foliculul dominant din punct de vedere structural este

format din următoarele elemente dispuse de la periferie :
 1) teacă externă bogată în fibroblaşti;
 2) teacă internă cu funcţie secretorie endocrină;
 3) membrana bazală;
 4) stratul celulelor granuloase;
 5) antrul cu lichidul folicular;
 6) ovocitul înconjurat de zona pellucida şi celule
granuloase ce formează corona radiata ataşate de stratul
granulos prin discul proliger.
 Ovocitogeneza 4

 Sub raport funcţional în perioada de maturitate

neuroendocrină, ovarul eliberează ciclic ovocite de ordinul
II, apte de a fi fecundate şi secretă steroli sexuali.
 Ambele activităţi, ciclul ovogenetic şi ciclul folicular
sunt legate de maturarea ovocitului, de dezvoltarea
foliculului capabil de a elibera ovocitul matur în urma
procesului de ovulaţie, formarea şi regresia corpului luteal.
Din acest motiv ovarul trebuie considerat ca un ţesut
heterogen ce se modifică ciclic şi conţine subunităţi cu
proprietăţi biologice diferite. În cursul unei perioade de
dominanţă, o singură unitate defineşte funcţia întregului
organ.
 II. PERIOADA PRENATALA
1. FECUNDATIA
 Fecundaţia este un proces complex prin care două celule
sexuale, gameţii, fuzionează pentru a forma un nou
organism cu garnitură cromozomială completă, înzestrat
cu potenţialităţi genetice provenite de la cei doi părinţi.
Durează 24 ore şi are loc în treimea laterală a trompei, la 10
ore după însămânţarea spermatozoidului.
 Gametul feminin, rezultat prin ovulaţie, trebuie fecundat
în cel mult 24 ore după care suferă procesul de apoptoză.
Prin procesul fecundării se împlinesc două activităţi
distincte:
 - sexualitatea, adică combinarea genelor derivate de la cei
doi părinţi;
 - procreerea, adică formarea noului organism.
 Fecundaţia

 Este interesant de remarcat cum organismul îşi

protejează gameţii proveniţi de la cei doi părinţi: cel de
tip feminin este înconjurat de zona pellucida şi corona
radiata, iar cel de tip masculin este "protejat" prin
numărul mare care ajunge în apropierea celui feminin,
câteva sute din cele 170-300 milioane introduse prin
procesul ejaculării. În urma acestui proces se formează
oul sau zigotul. Mecanismul intim, foarte complex, nu
este pe deplin elucidat în prezent.
 Fecundarea cuprinde mai multe etape:
 a. capacitaţia - procesul de activare a spermiilor în vederea pătrunderii în
ovocitul de ordinul II.; este un proces care nu implică modificări morfologice

 b. penetrarea zonei pellucida, strat acelular cu numeroase componente

organice ce aparţin matrixului extracelular . Penetrarea acestei structuri
complexe se realizează prin intermediul enzimelor din acrozom, în special
hialuronidaza, cu modificarea permeabilităţii zonei pellucida prin modificarea
matrixului extracelular.

 c. formarea pronucleilor masculin şi feminin

Pătrunderea spermiei în citoplasma ovocitului determină instantaneu activarea
acestuia care îşi terminaă cea de-a doua diviziune de maturaţie, formând ovulul
matur şi al doilea globul polar. Nucleul ovulului matur este numit pronucleu
feminin. Coada spermatozoidului degenerează, iar nucleul său este numit
acum pronucleu masculin. Pronucleul masculin se apropie de pronucleul
feminin, amândoi ajungând ulterior în poziţie centrală. La nivelul lor are acum
loc replicarea ADN-ului. Contopirea celor doi pronuclei se numeşte
amfimixie. Între cei doi centrioli se formează fusul de diviziune pe care se
aşează cromozomii al căror număr a devenit diploid 46 cromozomi, 2N.

 d. formarea oului sau zigotului este actul final al fecundaţiei

Fecundaţia odată realizată este urmată de procesele de embriogeneză
 Fecundaţia
 Un spermatozoid – si numai unul – va reusi
sa patrunda in celula sexuala feminina.
Capul penetreaza in ovul, coada ramane la
exterior si se elimina.
 Din momentul in care aceasta penetrare a
avut loc, nici un alt spermatozoid nu va mai
putea penetra ovulul.
 2.MIGRATIA SI SEGMENTATIA
 oul fecundat in 1/3 externa a trompei ajunge in uter -
aceasta reprezinta migratia.
 migratia dureaza 3-4 zile si este asigurata de miscarile
peristaltice ale trompei, miscarile cililor epiteliului
tubar si curentul serozitatii peritoneale catre cavitatea
uterina.
 in aceasta perioada nutritia este asigurata de secretiile
tubare. Imediat dupa fecundatie oul se divide in doua
celule egale (blastomere), care apoi, prin diviziune,
dau nastere la 4 celule si respectiv 8 celule egale.
Segmentatia
Din acest moment, care se produce a patra zi de la fecundatie,
diviziunea devine inegala: pe de o parte rezulta celule mici,
clare (micromere), care se divid mai rapid, si celule mari,
intunecate (macromere) care se divid mai lent.
 micromerele sunt dispuse la periferie si din ele se dezvolta
trofoblastul; macromerele sunt dispuse central si din ele se
va forma embrionul.
 acest stadiu in care celulele formeaza o ingramadire sferica
se numeste morula.
 apoi, datorita dezvoltarii rapide a trofoblastului, apare o
cavitate intre celulele lui si cele ale embrionului, cavitate
care se umple cu lichid.
 macromerele se grupeaza la un pol al oului formand
butonul embrionar.
 stadiul acesta poarta numele de blastocist si este stadiul in
care oul ajunge in cavitatea uterina.
 3. IMPLANTATIA (NIDATIA)

 oul ajuns in cavitatea uterina penetreaza in mucoasa

uterina transformata secretor in a doua jumatate a
ciclului menstrual.
 fenomenul poarta numele de implantare sau nidatie.
Implantarea are loc datorita echipamentului enzimatic
proteolitic al trofoblastului si miscarilor sale.Mucoasa
uterina, pregatita secretor, reactioneaza prin
vasodilatatie.
 4. BLASTULATIA - sapt.a doua

 in saptamana a 2-a, butonul embrionar se diferentiaza

in doua straturi:
 endoblast, profund.
 ectoblast, periferic.
 intre butonul embrionar si trofoblast se afla
mezenchimul extraembrionar in care apare o cavitate,
celomul extraembrionar, care inconjura butonul
embrionar, cu exceptia zonei unde se ataseaza la
trofoblast, zona numita si pedicul embrionar.
 intre ectoblast si trofoblast apare o cavitate, care va
forma cavitatea amniotica
Blastulatia
 5. Gastrularea
 la inceputul saptamanii a 3-a se produce gastrularea
cand intre endoblast si ectoblast se plaseaza si a treia
foita, mezoblastul, si embrionul devine tridermic.
 discul embrionar se incurbeaza si se transforma in tub,
care este legat de anexele embrionare printr-un
pedicul din care va rezulta cordonul ombilical.
 in portiunea caudala a embrionului apare un diverticul
endoblastic, alantoida.
GASTRULATIA
 6. Organogeneza
 in saptamana a 4-a cavitatea amniotica creste,
inconjurand embrionul. Vezicula vitelina se
imparte in doua parti: vezicula ombilicala si intestinul
primitiv,unite intre ele prin canalul vitelin.
 alantoida inainteaza in pediculul embrionar impreuna
cu o prelungire mezenchimatoasa, din care vor proveni
vasele alantoidiene care se vor anastomoza cu reteaua
vasculara vilozitara formand astfel circulatia feto-
placentara.
 Organogeneza
 intre saptamanile a 4-a si a 8-a, fiecare foita
embrionara incepe diferentierea proprie in tesuturi si
organe.
 din ectoblast vor lua nastere tesutul nervos ; din
endoblast aparatul digestiv si glandele sale anexe,
aparatul respirator, gonadele; din mezoblast scheletul,
muschii, tesutul conjunctiv, aparatul renal, aparatul
vascular si tractul genital
 Organogeneza

 ectoblastul – SNC

 mezoblastul – schelet, tesut conjunctiv, musc., ap.

renal, circulator.

 endoblastul – aparat digestiv, respirator,

 sacul ovular – vizibil ecografic, miscari cardiace

(saptamana 6).
Organogeneza
de la 16 saptamani : fata umana, par, activitate musculara
spontana (MF).
organele complet formate pot fi bine individualizate ecografic
(Lungime - 112 mm; Greutate – 100 gr 16 saptamani).
.
 III. PERIOADA FETALA
 in timpul lunii a II-a de evolutie, dezvoltarea morfologica a
embrionului se definitiveaza.
 perioada cuprinsa intre saptamanile a 4-a si a 8-a este
perioada embrionara in care se formeaza diferite organe
(organogeneza) si este caracterizata prin predominanta
proceselor de diferentiere tisulara.
 perioada cuprinsa intre luna a IlI-a si nastere este perioada
fetala, in care predomina procesul de crestere.
 oul constituit cuprinde fatul si anexele fetale reprezentate
de: placenta, membranele amniotice, lichidul amniotic si
cordonul ombilical.

FETUS LA 7 LUNI NOU NASCUT