Legumicultura

• Cultura legumelor a constituit una din primele

activităţi practice ale omului.
Pemăsura dezvoltării societăţii s-
au dezvoltat continuu cunoştinţele şi metodele d
ecultivare a plantelor legumicole
• Legumicultura este ştiinţa care se ocupă cu
studiul particularităţilor biologice alediferitelor
specii de plante legumicole, cu relaţiile bio şi
ecosistemice ale acestora, curealizarea
condiţiilor corespunzătoare cerinţelor speciilor şi
soiurilor de plantelegumicole, în scopul
valorificării în măsură cât mai mare a
potenţialului lor biologic şipentru obţinerea
unor producţii ridicate, de calitate superioară,
eşalonate în tot cursulanului şi condiţii
economice avantajoase
.

• Cunoaşterea particularităţilor
botanice ale speciilor legumicole
este deosebit
deimportantă deoarece aceasta fu
ndamentează tehnologia de cultur
ă. De exemplu latomate: când
acestea se cultivă prin răsad,
sistemul radicular pătrunde la
mică adâncimeîn sol (20-40 cm) şi
trebuie să se intervină prin irigări
mai dese pentru a asigura
apanecesară plantelor
.
• Particularităţile florilor prezintă o importanţă deosebită, mai ales la
producereaseminţelor hibride, unde trebuie intervenit prin lucrarea de castrare şi polenizareartificială.Cunoaşterea
cerinţelor fiecărei specii legumicole faţă de factorii de mediu (căldură,lumină, aer, apă, hrană etc.) prezintă o
importanţă deosebită deoarece prin tehnologiaaplicată putem interveni pentru dirijarea lor în strânsă concordanţă cu
cerinţelediferitelor specii sau chiar a soiurilor şi a hibrizilor de plante legumicole
 • Legumicultura generală tratează importanţa alimen
tară şi economică
a culturiilegumelor, bazele biologice ale culturii leg
umelor, ecologia plantelor legumicole,înmulţirea
plantelor legumicole, cadrul organizatoric
pentru producerea legumelor,
bazamaterială necesară, tehnologia generală a
producerii legumelor în câmp, sere, solarii,
aproducerii seminţelor şi ciupercilor comestibile
. • În ţara noastră se cultivă un număr mare de specii
de plante legumicole.Marea majoritate a plantelor
legumicole se cultivă în câmp liber, dar unele dintre
elese pretează foarte bine şi la cultura forţată
şi protejată.Legumicultura prezintă unele
caracteristici fata de celelalte sectoare ale
productiei vegetale.
IMPORTANŢA ALIMENTARĂ A
LEGUMELOR
• Legumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O
alimentaţieraţională este de neconceput fără folosirea zilnică
a legumelor într-un sortiment variat. Notiunea de
leguma trebuie înţeleasă în sens larg. Aceasta reprezintă
părţile de plantefolosite în alimentaţie. Legumele au un efect
deosebit de favorabil asupra sănătăţii organismului uman
şianume:-hidratarea organismului datorită conţinutului ridicat
în apă la legumele proaspete;-stimularea activităţii sistemului
muscular, prin aportul de hidrocarburi simple;-aprovizionarea
organismului cu aminoacizi: leucină, izoleucină, etc
• -reducerea grăsimilor;-alcalinizarea plasmei sanguine;-
susţinerea procesului de calcifiere normală;-sporirea activităţii
enzimelor prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe,Mg,Mn,
Zn,Fl;-blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie;-menţinerea
permeabilităţii membranelor celulare;-stimularea activităţii
glandelor interne;-mărirea capacităţii de apărare
a organismului;-reglarea metabolismului prin aportul vitaminelor
Conserve si fructe
conservate
• Conserve de iarna sunt produse alimentare din carne, legume
sau peste, închise ermetic, sterilizate și conservate. Ele pot fi
naturale sau fabricate prin metode de conservare a fructelor si
legumelor din planta. Conservele sunt ideale pentru sezonul
rece alături de alte produse din legume sau carne. Pe piață
există o varietate de fructe conservate pentru iarna care își pot
găsi locul într-o alimentație sănătoasă, cu certitudine, cele mai
sănătoase conserve sunt cele de la mama, care se găsesc pe
rafturile beciului, conservate natural, aprovizionate pentru
anotimpul de iarnă, dar nu toți au aceasta posibilitate și atunci
unica soluție ar fi să le procuri. Fabrici de conserve și fructe
conservate pentru iarna prezintă un asortiment bogat de
conserve, acestea ocupând în anvergură rafturile magazinelor.
.
• Deși sunt foarte gustoase și ambalate frumos, trebuie să fim precauți la
alegerea lor, trebuie sa avem în vedere conținutul conservei, evitând
conserve care au adaos de aditivi alimentari, îndulcitori artificiali, acid citric
etc. Consumatorii nu trebuie să achiziționeze conserve cu ambalajul
bombat, lovit, sau cu pete de rugină, acestea reprezentând un adevărat risc
pentru sănătate. Bineînțeles există avantaje și dezavantaje ale consumului
de conserve, în primul rând produsele conservate sunt mai ieftine decât
cele proaspete, au un termen de valabilitate mai mare, sunt preparate
termic și pot fi ușor adăugate la orice fel de mâncare, totuși în conserve vei
găsi multe adaosuri și să recunoaștem că nicio rețetă nu va fi mai gustoasă
decât cea preparată din produse proaspete.
 • este știința care se ocupă cu studiul biologiei și tehnologiei speciilor
pomicole, în vederea realizării unor producții mari de fructe, relativ
constante de la un an la altul, de calitate superioară și profitabile în același
Pomicultura timp.Pomicultura, ca disciplină aplicativă, alături de întregul profil
agronomic, s-a format ceva mai târziu, după consolidarea științelor
fundamentale (biologia, fizica, chimia, biochimia). Ea operează cu noțiunile
și elementele de bază ale acestor științe, în vederea obținerii unor producții
profitabile, prin realizarea de ecosisteme pomicole artificiale adecvate.
Rodirea periodica
• Pomii cultivaţi pe soluri sărace, neîngrăşaţi şi neîngrijiţi
rodesc periodic. Măsurile de combatere a periodicităţii în
ani cu rod sunt: aplicarea toamna a îngrăşămintelor cu
posfor şi potasiu şi o treime cu azot, tăieri de rărire şi
fructificare pentru normarea rodului; reintinerirea
formaţiunilor fructifere; măsuri pentru protecţia florilor
contra gerurilor târzii de primăvară; rărirea florilor şi
fructelor legate abundent; tratamente corespunzătoare
contra bolilor şi dăunătorilor;menţinerea unui raport
optim între frunze şi fructe; asigurarea umidităţii în
sol;aplicarea suplimentară de complexe. Măsurile de
combatere în anii fără rod: tăierile moderate pentru a nu
stimula prea mult creşterile vegetative; aplicarea
îngrăşămintelor cu azot în doze moderate, tratamente
fitosanitare corespunzătoare pentru a menţine un aparat
foliar sănătos.
 • Privesc ramurile roditoare şi cele de semischelet. Ramurile
de rod nu se taie anual. Asupra lor se intervine pe măsura
înaintării în virstă când acestea se ramifică şi se lungesc.
Scurtăturile trebuiesc făcute cu scopul realizării ramificări
şarpantelor. La pomii aflaţi în plină rodire se urmăreşte
normarea încărcăturii cu muguri florali în raport cu
potenţialul pomului. Timp de 5-8 ani tăierile de fructificare
Taierile de se aplică simultan cu tăierile de întreţinere. Către mijlocul
perioadei de de plină producţie, ca urmare ascăderii

fructificare potenţialului vegetativ al pomilor creşterea lăstarilor devine

insuficientă. Pe semischelet prin tăierile de fructificare se
elimină părţile cu ramuri fructifere epuizante şi se crează
condiţii de stimulare a unor ramuri vegetative pe care se
formează ramuri de rod tinere. Ramurile de un an viguroase
se elimină sau se inclină şi se scurtează în vederea ramificări
lor. Ramurile de peste doi ani se pot scurta dacă este
necesar, în zona lemnului de doi ani. Pentru a se evita
ramificarea se păstrează porţiunea bazală.