Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
prescriere a Reţetei
Reţeta
Reprezinta un act medico-legal
Poate fi scrisa sau electronica
Rebuie eliberata dupa consultarea
pacientulului
Reţeta medicală (prescripţia medicală sau ordonanţa medicală)
eliberată unui pacient pentru ca acesta să efectueze un tratament în
ambulatoriu, are următoarele părţi obligatorii, indiferent dacă
medicamentele prescrise sunt tipizate, oficinale, sau magistrale:
1. superscripţia;
2. inscripţia;
3. subscripţia;
4. Instrucţia
Preparatele tipizate
Inscripţia se scrie pe un singur rând şi cuprinde următoarele:
a) invocaţia Rp/;
b) numele medicamentului;
c) forma de prezentare;
d) cantitatea de substanţă activa pe forma de prezentare.
a) Invocaţia se notează cu Rp si a rămas ca un simbol al
tuturor reţetelor. Rp este prescurtarea la cuvântul latinesc
"recipe" care se traduce prin ia, primeşte. Invocaţia este
formula prin care medicul se adresează farmacistului pentru ca
acesta să elibereze medicamentul prescris în reţetă. b)
Numele medicamentului se scrie cu literă mare ca şi
diagnosticul. Recomandarea actuală a OMS este de a trece în
reţetă denumirea comună intenţională a medicamentului
Inscripţia
Nu se prescurtează numele medicamentului
şi nu nici nu se scrie formula lui chimică.
c) Imediat după denumirea
medicamentului se scrie pe acelaşi rând forma
de prezentare : comprimate, capsule drajeuri,
supozitoare, fiole, flacoane, etc..
d) După scrierea formei de prezentare se
scrie cu cifre arabe, pe acelaşi rând cantitatea
de substanţa activa pe forma de prezentare.
Preparatele magistrale
Conţin una sau mai multe substanţe medicamentoase. Ele
se trec în inscripţie una sub alta în următoarea ordine:
- medicamentul de bază – reprezintă substanţa cea mai activă
pentru care se face reţeta;
- adjuvantul – se scrie dacă este nevoie de potenţarea
substanţei active, sau pentru înlăturarea unor efecte secundare ale
substanţei active;
- corectivul – se scriu unul sau mai multe corective, dacă este
necesară corectarea proprietăţilor organoleptice;
- excipientul (vehicul – pentru lichide) – este cel care
determină forma farmaceutică a preparatului magistral.
În dreptul fiecărei substanţe se trece cantitatea dorită în
cifre arabe. Dacă în preparatul magistral se scrie o substanţă sub
formă de picături numărul picăturilor se scrie cu cifre romane
(prescurtate cu "gtt ", de latinescul guttae care înseamnă
picătură).
Preparatele magistrale
Dacă două sau mai multe substanţe
medicamentoase se scriu în aceeaşi
cantitate, se trage o bară verticală în
dreptul lor şi în dreptul ultimei se adaugă
prescurtarea aa şi se trece cantitatea
dorită ( = ana partes aequales = în părţi
egale din fiecare).
Subscripţia
5. Solutie interna
Exemplu: Se prescrie Ambroxol, solutie orala 0,3 % conditionata in flacoane de 20 ml
Rp/ Ambroxol solutie orala 0,3 % flacon 20 ml
Flacon Nr. I
D.s. intern cate 20 de picaturi de 3 ori/zi, timp de 5 zile
6. Pulverizatii
9. Colir
Exemplu: Se prescrie colir cu Tobramicina (Tobrex, solutie
oftalmica 3 % flacon 5 ml).
Rp/ Tobrex solutie oftalmica 0,3 % flacon 5 ml
Flacon Nr. I
D.s. extern, se instileaza cate 2 picaturi in fiecare
sac conjunctival de 6 ori pe zi, timp de 7 zile
Preparate magistrale
1. Pulbere nedozată
Aceasta este o formd de administrare a pulberilor foarte active, care necesită o dozare
precisă, şi se administrează in doze foarte mici. Dacă pe doza parţială, cantitatea de pulbere
activă este mai mică decât 0,5 g, se va adăuga excipient, o pulbere inertă (lactoză) până la
0,5-1 g.