Medicină Dentară_Farmacologie

Farma_MD3_L.p. 3

1. Farmacografie – reguli generale de prescriere a rețetei; părțile rețetei;

2. Receptură forme farmaceutice – partea 1

FARMACOGRAFIE – REGULI GENERALE DE PRESCRIERE

A REȚETEI; PĂRȚILE REȚETEI

Farmacografia este domeniul farmacologiei care studiază rețeta și modul de prescriere a

medicamentelor pe rețetă.
Rețeta este o recomandare scrisă, privind tratamentul medicamentos al pacientului. Este
scrisă de regulă de către medic (în unele țări poate fi prescrisă și de personalul medical mediu) și se
adresează farmacistului. Este înmânată de către medic pacientului, fiind necesară acestuia pentru
eliberarea medicamentelor din farmacie.
Pentru farmaciile care deservesc spitalele, medicamentele se prescriu și se eliberează pe
baza condicilor de medicamente, care actualmente se completează în sistem electronic; aceleași
medicamente trebuie menționate și în foaia de observație a pacientului.
Rețeta reprezintă un document medical și totodată un document medicolegal.

Reguli generale de prescriere a rețetei

- redactarea rețetei se face în limba oficială a unei țări (de regulă limba națională); în plus,
uneori se utilizează și anumite prescurtări provenite din limba latină (acestea având o anumită
semnificație);
- rețeta se redactează cu cerneală sau pix, citeț (lisibil), pe formulare tip, care au partea de
sus tipărită; nu se admit modificări, corecturi.
- redactarea se face de către medic, în prezența pacientului; rețeta nu se va redacta de către
asistentă, nu se va dicta acesteia;

1
 - la stabilirea dozelor și a cantităților de medicament prescris, este obligatorie respectarea
dozelor maxime;
- este obligatoriu ca în partea de jos a rețetei sau/și acolo unde se termină prescrierea, să
existe data, semnătura și parafa medicului, ștampila unității medicale. Dacă este necesar ca
prescrierea să se continue și pe ”dosul rețetei”, în partea de jos a rețetei (vorbim de ”fața rețetei”) se
va face mențiunea ”VERTE” (provine din latină - în traducere exactă -”întoarce”), se va continua
prescrierea medicamentelor pe ”spatele rețetei”, urmând ca acolo unde se termină propriu-zis
prescierea să se pună din nou data, semnătura și parafa medicului, ștampila unității medicale.
Părțile rețetei
Teoretic se descriu 4 părți ale rețetei: superscripție, inscripție, subscripție, instrucție.
SUPERSCRIPȚIA – este partea tipărită a rețetei. Cuprinde date care privesc unitatea
medicală în care se prescrie rețeta (numele spitalului, cabinetului medical), date ale pacientului
(nume, prenume, vârstă, domiciliu), numărul din registru de consultații (sau, după caz, numărul
fișei medicale, numărul foii de observație), diagnosticul. Completarea acestor date este obligatorie.
2
 Diagnosticul menționat pe rețetă trebuie să fie complet și să justifice medicația prescrisă. Se
acceptă să nu se completeze rubrica diagnostic în 2 situații – dacă pacientul suferă de o boală gravă,
cu prognostic nefavorabil sau dacă se consideră că diagnosticul nu trebuie făcut public.
INSCRIPȚIA – este partea care cuprinde denumirea medicamentului; trebuie redactată pe
un singur rând; va începe totdeauna cu prescurtarea Rp.
Rp vine de la latinescul ”recipe” - în traducere exactă - ”primește”. Este o formulă de
politețe adresată farmacistului, de tipul ”primește te rog și onorează rețeta mea”.
Pentru preparatele industriale, inscripția cuprinde:
- prescurtarea Rp,
- numele medicamentului,
- forma farmaceutică,
- doza pe formă farmaceutică (poate lipsi uneori).
Numele medicamentului sau substanței medicamentoase se scrie cu literă mare. De regulă
este denumirea comercială sau uneori denumirea comună internațională. Nu se acceptă formule
chimice, simboluri chimice (nu scriem Clorură de K !!), nu se acceptă prescurtări sau
denumiri populare. În principiu, prescurtările pot crea confuzii grave!!!
Pentru forma farmaceutică se pot utiliza anumite prescurtări, cum sunt:
- pentru comprimat – cp sau cpr (oricare din ele);
- pentru capsulă – cps;
- pentru drajeu – dj.
Pentru preparatele magistrale - inscripția este adesea mai complexă – în principiu
cuprinde numele substanțelor medicamentoase. Dacă sunt mai multe substanțe pentru același
preparat, se scriu una sub alta, iar în dreptul fiecărei substanțe se scriu cantitățile corespunzătoare,
precizate în grame (se va detalia la prescrierea formelor farmaceutice).

Exemplu – inscripție pentru preparat tipizat:

Rp Paracetamol cpr 500 mg
…..........................................
….........................................

SUBSCRIPȚIA – este partea rețetei care se adresează farmacistului. Se redactează pe

rândul care urmează inscripției. Ea poate să cuprindă (după caz) cantitatea de medicament –
precizată totdeauna cu cifre romane - sau unele prescurtări provenite din limba latină. Prescurtările
din limba latină se folosesc pentru unele preparate magistrale și au anumite semnificații.
3
 Exemplu:
- m.f. - vine din latină de la ”misce fiat” - în traducere - ”amestecă să fie” - se folosește ca
m.f. pulbere, m. f. unguent, etc.
- f. as. - vine de la ”faci asemenea” sau ”faci asimilis” - în traducere - ”fă la fel”; de regulă
se folosește ca ”f.as. Nr. …..”
- există situații în care subscripția poate lipsi pentru că se subânțelege.

Exemplu de subscripție în cazul prepratului Paracetamol;

Rp Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
…...................................

S-au prescris 20 comprimate. Numărul de comprimate echivalează cu cantitatea prescrisă.

Se precizează cu cifre romane. Reprezintă numărul de comprimate care se va elibera de farmacie.
INSTRUCȚIA – este partea rețetei care se adresează în principiu pacientului sau unei
persoane calificate ce urmează să administreze tratamentul.
Începe cu prescurtarea D.s. - provenită din latină de la ”detur et signature”. Se poate traduce
ca ”dă și semnează” sau ”dă și asumă-ți răspunderea”. După D.s. se trec o serie de date referitoare la
administrarea respectivului medicament. În principiu instrucția trebuie să fie scrisă detaliat, pe
înțelesul pacientului, fără prescurtări.
Datele din instrucție se menționează într-o anumită ordine – respectiv:
D.s., calea de administrare, locul administrării (dacă e cazul), doza pentru o dată
(precizată ca număr de comprimate, capsule, fiole, alteori linguri, lingurițe, picături etc), ritmul
de administrare, …… alte precizări de tipul înainte de masă, după masă, dizolvat în apă, etc.

Exemplu de instrucție în cazul prepratului Paracetamol:

Rp/Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
D.s. intern, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.

În instrucție:
- nu se prescurtează forma farmaceutică - nu se prescurtează comprimat la cp sau cpr;
- nu se acceptă precizări de tipul”1cpx3/zi sau ”3 comprimate pe zi” (ar putea să le
administreze pe toate 3 o dată !!);
- nu se acceptă formulări de tipul ”după avizul medicului”.

4
 *** Dacă pe o rețetă se prescriu mai multe medicamente, superscripția rămâne comună și
fiecare medicament va avea inscripție, subscripție, instrucție; se va face însă o ”numerotare a
prescurtărilor Rp.
Exemplu:
Rp1/ Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
D.s. intern, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.

Rp2/ Amoxicilină cps 500 mg

Nr. XX
Ds. intern, căte o capsulă la 8 ore

Sau se mai poate scrie astfel:

Rp/
1. Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
D.s. intern, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.

2. Amoxicilină cps 500 mg

Nr. XX
Ds. intern, căte o capsulă la 8 ore

Prescrierea substanțelor din categoria toxice și stupefiante (morfină și substanțe înrudite)

implică respectarea următoarelor reguli:
- prescierea se va face pe formular special de tip ”formular galben” - redactat în 4
exemplare;
- precizarea cantităților se va face în cifre și litere; Exemplu – fiole VI (șase)
- se vor respecta dozele maxime.

Actualmente putem discuta și despre alte tipuri de rețete

– rețete prescrise pe formular special de tip ”formular verde” pentru anumite preparate
(barbiturice, benzodiazepine, codeină)
- rețeta prescrisă în sistem electronic – pentru medicamentele compensate.

5
 PRESCRIEREA FORMELOR FARMACEUTICE – PARTEA 1

1. Prescrieți o pulbere nedozată nedivizată

Discuție:
Se prescrie o pulbere nedozată nedivizată, preparat magistral pentru un pacient cu ulcer
duodenal. Cantitatea de pulbere va fi de ordinul zecilor de grame. Pentru a fi utilă în ulcer alegem
să conțină substanțe cu efect antiacid.
Aceste substanțe sunt:
- Bicarbonatul de sodiu – antiacid alcalinizant- se va prescrie în cantitate de 10 g.
- Oxidul de magneziu – antiacid neutralizant, care determină însă accelerarea tranzitului
intestinal, putând determina diaree – se va prescrie în cantitate de 10 g.
- Carbonatul de calciu – tot antiacid neutralizant, care determină însă constipație. Pentru a
nu se modifica tranzitul intestinal, este necesar să existe un raport de 1/3 între oxidul de magneziu și
carbonatul de calciu. Prin urmare – cantitatea care se prescrie e bine să fie de 30 g. Dacă pacientul

6
are diaree, se va reduce cantitatea de oxid de magneziu sau se va renunța la el. Dimpotrivă, dacă
este constipat se va modifica raportul în favoarea oxidului de magneziu.
Cele trei substanțe se scriu una sub alta, iar în dreapta se trec cantitățile corespunzătoare, în
grame.
Prescriere rețetă
Dg. Ulcer duodenal
Rp/ Bicarbonat de sodiu
Oxid de magneziu aa 10 g
Carbonat de calciu 30 g
m.f. pulbere
D.s. intern, câte o linguriță la o oră după mesele principale, plus o linguriță la nevoie

Întrucât Bicarbonatul de sodiu și Oxidul de magneziu se prescriu în cantități egale, notarea

se face intr-un mod special – se trece în dreptul celei de-a doua substanțe (oxidul de magneziu)
prescurtare aa urmată de cantitate (10 g). Prescurtarea ”aa” provine din latină de la ”ana aegales
partes” - în traducere ”în aceleași părți egale”, iar în limbajul uzual ”ana parte” sau ”în părți egale”.
Notația ”aa” se poate utiliza atunci când două sau mai multe substanțe sunt scrise una sub
alta și se prescriu în cantități egale. Se poate trage eventual o linie verticală sau puțin oblică în
dreptul respectivelor substanțe.
ATENȚIE!!! - Inscripția în acest caz este
Rp/ Bicarbonat de sodiu
Oxid de magneziu aa 10 g
Carbonat de calciu 30 g

În subscripție se folosește prescurtarea m.f. (amestecă să fie). Subscripția ar putea chiar să

lipsească în acest caz, deoarece se subânțelege (din 3 pulberi rezultă practic tot o pulbere).
Administrarea se face oral, cu lingurița (unitate de măsură aproximativă), la o oră după
masă, deoarece durerea din ulcer se calmează la ingestie de alimente și reapare la 1-2 ore după
masă.

2. Prescrieți o pulbere divizată în pachete

Discuție:
Se prescrie o pulbere divizată în pachete, care conține un purgativ osmotic, respectiv sulfat
de magneziu. Acesta se poate administra în constipație ocazională, dar nu este avantajos în
constipația cronică. Doza la care are efect purgativ este de 15 g o dată (grame!). Prin urmare, 15 g
va fi doza pentru un pachet. La doza de 5 g o dată, sulfatul de magneziu are efect colecistokinetic.

7
 Prescriere rețetă
Dg. Constipație ocazională
Rp/ Sulfat de magneziu 15 g
pentru un pachet
f.as. nr. III
D.s. intern, câte un pachet dizolvat într-un pahar cu apă, seara la culcare
În subscripție s-a folosit mențiunea f.as. (fă la fel); s-a prescris un număr mic de pachete
pentru că adminsitrarea e ocazională.
Administrarea se face seara, după dizolvare într-un pahar cu apă, pentru că efectul se va
produce după un număr de ore - în decursul nopții sau dimineața.

3. Prescrieți capsule operculate

Discuție:
Se va prescrie Amoxicilină care este condiționată sub formă de capsule operculate.
Capsulele operculate se prepară în industrie.
Amoxicilina este o penicilină cu spectru larg, care se indică și în infecții orodentare. Are
efect bactericid și acționează prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Se administrează de obicei
în doze de 500 mg la 8 ore, adică 1 capsulă la 8 ore. Durata tratamentului într-o infecție este de
minim 5 zile.
Prescriere rețetă
Dg. Abces parodontal
Rp/ Amoxicilină cps 500 mg
Nr. XX
D. s. intern, câte o capsulă la 8 ore
Pe această rețetă s-au prescris 20 capsule, ceea ce înseamnă o durată de tratament de
aproximativ 7 zile; notarea numărului de capsule se face cu cifre romane. De menționat că s-a
utilizat prescurtarea adecvată pentru capsulă, respectiv cps.

4. Prescrieți comprimate
Discuție:
Se va prescrie Propranolol care există sub formă de comprimate de 40 mg și de 10 mg.
Comprimatele sunt forme farmaceutice industriale sau tipizate.
Propranoloul este un β blocant neselectiv, adică blochează receptorii adrenergici β1 și β2.
Prin blocarea receptorilor β1 are efect antihipertensiv (în special prin scăderea secreției de renină),
efect antianginos și antiaritmic. Comprimatele de 10 mg (doză mica), se folosesc rar. Cele de 40 mg
se folosesc mai frecvent. Administrarea trebuie făcută în 2-3 prize pe zi.
8
 Prescriere rețetă
Dg. Hipertensiune arterială
Rp/ Propranolol cpr 40 mg
Nr. I flacon
D.s. intern, câte 1 comprimat de 2 ori pe zi, sub controlul tensiunii arteriale.
Pe rețetă s-a prescris Propranolol ca antihipertensiv, în doză relativ mică, care se poate crește
dacă valorile tensionale nu scad corespunzător. La pecizarea formei farmaceutice s-a folosit
prescurtarea cpr (se poate folosi cpr sau cp !!). Cantitate este menționată ca număr de flacoane -
este o altă alterantivă de menționare a cantității de medicament, valabilă pentru medicamentele care
sunt ambalate în flacoane/cutii; pentru Propranolol 40 mg - un flacon conține 50 de comprimate.

5. Prescrieți drajeuri
Discuție:
Se va prescrie Diclofenac sub formă de drajeuri a 50 mg. Drajeurile sunt forme farmaceutice
industriale. Diclofenacul este antiinflamator nesteroidian. Sunt disponibile și alte forme
farmaceutice care conțin diclofenac - comprimate, supozitoare, unguent etc.
Diclofenacul acționează prin inhibarea ciclooxigenazei (COX), cu scăderea sintezei
prostaglandinelor.
Doza de diclofenac pentru o zi este de 100-150 mg. Alegem să administrăm 100 mg/zi,
fracționat în 2 prize, respectiv 1 drajeu de 2 ori pe zi.
Prescriere rețetă
Dg. Nevralgie intercostală dreaptă
Rp/ Diclofenac dj 50 mg
Nr. XIV
D. s. intern, câte un drajeu de 2 ori pe zi, după mese

La pecizarea formei farmaceutice s-a folosit prescurtarea dj. Cantitatea de diclofenac

prescrisă este de 14 drajeuri, ceea ce înseamnă 7 zile de tratament.

6. Prescrieți supozitoare
Se vor prescrie supozitoare în 2 variante – respectiv preparat tipizat și preparat magistral
a). Preparat tipizat
Discuție:
Se prescriu supozitoare cu denumirea comercială Emetiral. Substanța activă este
Proclorperazină, care este un antivomitiv (antiemetic). Antivomitivele înlătură greața și
vărsăturile. Mecanismul de acțiune al proclorperazinei (emetiral) constă în inhibarea receptorilor
9
dopaminergici (D2) și muscarinici (M1) din SNC.
Există Emetiral supozitoare de 5 mg (doză mică, utilizate mai rar) și de 25 mg. Prescriem
supozitoarele care conțin doza de 25 mg, în cantitate mică (numărul de supozitoare mic) pentru că
un astfel de tratament are durată limitată. În instrucție se va preciza că administrarea se face
extern (calea de administrare), intrarectal (locul administrării), câte un supozitor de 3 ori pe zi
Prescriere rețetă
Dg. Sindrom dispeptic
Rp/ Emetiral supozitoare 25 mg
Nr. VI
D.s. extern, intrarectal, câte un supozitor de 3 ori pe zi

b) Preparat magistral
Discuție:
Se prescriu supozitoare preparat magistral care să conțină substanțe antispastice, utile la un
pacient cu colica renală. Se va adăuga Fenobarbital în doză mică, care are efect sedativ și rol
adjuvant în acest caz. Ultimul component al supozitoarelor trebuie să fie excipientul. Precizarea (și
utilizarea) excipientului este obligatorie.
De menționat că un supozitor conține practic doza pentru o dată din fiecare substanță.
Substanțele cu rol antispastic vor fi papaverina și atropina. Nu se va prescrie însă atropină
ca atare, ci un preparat oficinal care conține atropină, respectiv extract de beladonă – care conține
atropină 1,5%.
Papaverina se va folosi ca Papaverină clorhidrică, adică sub formă de sare, pentru că este
alcaloid. Papaverina este antispastic musculotrop și acționează direct pe musculatura netedă. Se
poate prescrie în doze de 60-100 mg pentru o dată. Alegem o doză medie, de 80 mg o dată, adică
0,08 g (pentru rețetele magistrale, cantitățile se prescriu în grame !!)
Atropina este antispastic neurotrop (blochează receptorii muscarinici). Așa cum am mai
amintit, o prescriem ca Extract de beladonă (atropină 1,5%). Ne propunem să administrăm 0,3 mg
atropină o dată. Trebuie să calculăm în ce cantitate de Extract de beladonă se găsesc 0,3 mg
Atropină, folosind ”regula de trei simplă”
100 mg Extract de beladonă..................................1,5 mg Atropină
x mg Extract de beladonă...................................0,3 mg Atropină
x= 0,3x100/1,5= 1x100/5= 20 mg Extract de beladonă = 0,02 g Extract de beladonă

Fenobarbitalul se administrează în doză de 20 mg, respectiv 0,02 g o dată. La această doză

are efect sedativ. Rolul său în acest preparat este adjuvant (ajutător), pentru că în colica renală
pacientul este agitat, deoarece durerea este intensă și nu există practic poziție antalgică.
10
 Se folosește notarea aa (ana parte) pentru Extractul de beladonă și Fenobarbital, întrucât
sunt în cantități egale. (0,02 g).
Pentru excipient se folosește notarea Excipient q.s.
Excipientul se menționează totdeauna pe ultimul loc, întrucât este substanță ajutătoare.
Notarea q.s. este prescurtarea de la expresia ”quantum satiss”, din latină. Semnificația acesteia
este ”cât trebuie” sau, în acest caz, ”cât trebuie și ceea ce trebuie” (pentru că de fapt nu denumim
excipientul, urmând ca farmacistul să aleagă excipientul cel mai potrivit).
Prescriere rețetă
Dg. Colică renală stângă
Rp/ Papaverină clorhidrică 0,08 g
Extract de beladonă
Fenobarbital aa 0,02 g
Excipient q.s.
pentru un supozitor
f.as. Nr. X
D.s. extern, intrarectal, câte un supozitor la nevoie (maxim 3 supozitoare pe zi)

În instrucție se precizează că administrarea se face extern (calea de administrare), intrarectal

(locul administrării). În acest caz s-a recomandat câte un supozitor la nevoie.

11