Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu”

Cluj-Napoca
Facultatea de Medicina Dentara

Simetrie faciala orizontala si verticala.

Etajele faciale.

Student: Simon Flavia- Anamaria

Grupa 3,Anul V
Cuprins
Capitolul 1. Introducere...............................................3
Capitolul 2.Notiuni de analiza a simetriei faciale........3
2.1Puncte antropometrice........................................3
2.1.1 Puncte situate la nivelul planului median.....3
2.1.2 Puncte paramediane......................................4
2.2 Planuri de referinta orizontale...........................4
2.2.1 Linii orizontale in norma frontala................4
2.2.2 Planuri orizontale in norma laterala.............4
2.3 Fata, figura si etajele faciale.............................5
2.4 Forma si proportiile fetei..................................6
2.4.1 Conturul sau forma fetei..............................6
2.4.2 Analiza din profil.........................................7
2.4.3 Proportiile fetei............................................8

Capitolul 3. Simetria faciala.......................................8

3.1 Abateri de la simetria faciala............................9
3.2 Proportia de aur in morfologia faciala..............9

Capitolul 4. Concluzii.................................................10

2
1.INTRODUCERE
In medicina dentara, examinarea cadrului facial are ca scop aprecierea caracteristicilor
statice si dinamice ale tesuturilor moi, suportului osos, arcadelor dentar, dar si a relatiilor
stabilite intre ele.Simetria si proportionalitatea etajelor faciale sunt doua dintre criteriile
importante care stau la baza aprecierii fetei, fiind cerintele importante in estetica dentara.
In practica, acestea se realizeaza in cadrul examinarilor clinice, atat prin observatie directa,
cat si prin asocierea fotografiilor din norma laterala, pe care se traseaza axul de simetrie
vertical (linia medio-sagitala a fetei), la care se asociaza linii orizontale.

2.NOTIUNI DE ANALIZA A SIMETRIEI FACIALE

Pozitia de repaus constituie o pozitie de referinta pentru examinarea faciala, fiind determinata
de contractia tonica a muschilor coboratori si ridicatori ai mandibulei. Astfel, se indica
pacientului sa mentina capul drept, nesprijinit, privirea orientata inainte, privind un punct
fixat la inaltimea ochilor; intre arcade se delimiteaza un spatiu de inocluzie fiziologica (“free
way space”/spatiu de repaus) , iar acesta poate permite, sau nu, expunerea dintilor maxilari,
mandibulari sau a ambelor arcade.

2.1 Puncte antropometrice

2.1.1 Puncte situate la nivelul planului median ( avem ca referinta

planul medio-sagital)

3
1.Trichion (Tri)- acesta este localizat la intersectia planului medio-sagital cu linia de insertie
a parului
2.Ophrion (Oph) - situat la intersectia planului de referinta median cu tangenta la arcadele
sprancenoase
3.Glabella (G) - reprezinta punctul cel mai anterior al neurocraniului, situat deasupra suturii
naso-frontale
4.Nasion (N) - intersectia planului medio-sagital cu sutura naso-frontala (corespunde
radacinii nasului)
5.Pronasion - definit ca punctul cel mai proeminent al nasului
6.Subnasale / Subspinal (Sn) - la intersectia planului medio-sagital cu santul subnarinar
7.Labiale superior (Ls) - punctul cel mai proeminent al tuberculului buzei superioare, situat la
intersectia planului median cu linia cutaneo-mucoasa a buzei superioare
8.Stomion (St) - intersectia liniei mediene cu linia interlabiala
9.Labiale inferior (Li) - intersectia liniei medio-sagitale cu linia cutaneo-mucoase a buzei
inferioare
10.Pogonion (Pg) - punctul cel mai anterior al mentonului
11.Gnation (Gn) - punctul cel mai decliv al mentonului

2.1.2 Puncte paramediane

1.Cheilon ( Ch) - acest punct corespunde comisurii orale

2.Alare (A) - sunt punctele cele mai extreme ale comisurii orale
3.Zygion (Zy) - punct tegumentar corespunzator proeminentei maxime a arcadei zigomatice
4
4.Tragion (T) - extremitatea superioara a conductului auditiv extern ( pe extremitatea
superioara a tragusului, pe aceeasi orizontala cu Porion)
5.Orbitale (Or) - punctul cel mai decliv de pe marginea inferioara a orbitei ( cand ochiul
priveste inainte, acesta este situat pe o verticala ce trece prin pupila)
6.Gonion (Go) - punctul cel mai jos, exterior si posterior al unghiului mandibular
Mai avem si puncte care reprezinta unghiul extern al fantei palpebrale (Ektoconchion- EK) si
cel intern (Entoconchion- En)

2.2 Planuri de referinta orizontale

2.2.1 Linii orizontale in norma frontala
1.Linia bisprancenoasa - tangenta la marginile superioare ale sprancenelor
2.Linia bipupilara (linia Camper) - uneste mijlocul pupilelor, cand persoana priveste drept
inainte
3.Linia bizigomatica - marcheaza latimea fetei, uniind punctele Zygion
4.Linia subnasala - delimiteaza etajul mijlociu de etajul inferior de etajul inferior al figurii
(trece prin punctul subnasale)
5.Linia bicomisurala - uneste comisurile orale ( punctele Cheilon )
6.Linia bigoniaca - dupa cum spune si numele, uneste cele doua puncte Gonion
7.Linia submentoniera - marcheaza etajul inferior al figurii, trece prin gnation, tangent
mentonului

2.2.2Planuri orizontale in norma laterala

1.Planul Frankfurt- este cel mai des intalnit in practica, fiind un reper de referinta orizontal in
cadrul analizei de profil ( unde se urmareste ca acesta sa fie paralele cu podeaua) .Acesta
reprezinta o linie imaginara care uneste punctul Or ( orbitale) cu tragusul.
2.Planul estetic- este un plan arbitrar, care materializeaza planul orizontal, realizand un unghi
de 8 grade cu planul mentionat anterior.S-a observat clinic ca mentinerea planului Frankfurt
paralele cu podeaua presupune o pozitie usor flectata a capului, astfel in cazul adoptarii unei
pozitii drepte, cu privirea fixata spre anterior, planul estetic este cel care va fii paralel cu
podeaua.

2.3 Fata, figura si etajele faciale

Fata este o regiune topografica situata intre ophrion si gnation, iar lateral intre cele doua
puncte zygion.In analiza topografica se utilizeaza si notiunea de figura, ce include si regiunea
frontala, fiind cuprinsa in plan vertical intre trichion si gnation; limitele laterale sunt
reprezentate de punctele zygion.Folosind liniile (planurile) de referinta mentionate anterior,
examinatorul poate aprecia in cadrul examinarii, simetria faciala si proportia etajelor fetei.
Figura poate fi impartita in trei etaje :

5
1.Etajul superior- intre trichion si ophrion ( sau glabela) - cuprinde regiunea
frontala.(Limita inferioara uneori este considerata a fi punctul nasion).Acest etaj este
dependent de gradul de dezvoltare al crestelor supraorbitare si al glabelei.
2.Etajul mijlociu- intre ophrion (glabela) si subnasale- include regiunile orbitare,
zigomatice, preauriculare(plan lateral) si nazala (plan median).
 Regiunea orbitara constituie una dintre cele mai importante arii estetice ale fetei,
deoarece contine globii oculari si tesuturile acestora de sustinere ( expresivitatea ochilor
si mobilitatea musculaturii din jurul acestora confera importanta estetica).Latimea fantei
palpebrale are (ideal) valori cuprinse intre 30-35 mm, ceea ce constituie 1/5 din latimea
fetei si perpendiculara coborata din unghiul intern al fantei palpebrale este tangenta la
aripioara nazala.
 Piramida nazala poate prezenta numeroase variatii individuale atat din punct de vedere al
formei cat si al dimensiunilor, fiind elementul care domina centrul fetei.Astfel, in functie
de raportul intre lungimea si latimea piramidei, intalnim trei situatii : leptorhinie (nas
ingust si lung), mezorhinie (nas cu dimensiuni proportionale, medii), platirhnie ( nas
aplatizat si larg).Latimea piramidei nazale poate fi un reper pentru stabilirea dimensiunii
mezio-distale a grupului incisiv maxilar ( conform principiului embriogenetic) .
 Regiunea zigomatica marcheaza prin extremitatea sa laterala latimea fetei, prin punctul
zygion.Raportand latimea faciala la inaltimea sa, se poate obtine tipul facial in functie de
indicele facial.
3.Etajul inferior- intre subnasale si gnation- corespunde regiunii filtrului (depresiunea
dintre baza piramidei nazale cu buza superioare), orale, mentoniere si geniene (bula Bichat).
 Buzele formeaza peretele anterior al cavitatii bucale, avand culoarea rosie caracteristica
datorita vascularizatiei bogate.Portiunea mediana, cea mai proeminenta a buzei superioare
corespunde tuberculului buzei superioare, sau mai este denumita “ arcul lui Cupidon”, iar
zona care delimiteaza partea tegumentara de “rosul buzelor”, in mod ideal, este convexa,
continua pentru buza superioara, iar pentru cea inferioara este arcuita, simetrica.Buza
superioara are o inaltime mai redusa, raportata la cea inferioara, raportul acestora avand
diverse variatii (0,618 numarul de aur).Planul de contact al buzelor poate fi convex
superior sau inferior, sau orizontal.
Fata este formata din etajul mijlociu si inferior al figurii

2.4 Forma si proportiile fetei

2.4.1 Conturul sau forma fetei
Aprecierea formei fetei permite incadrarea pacientului intr-unul din cele patru tipuri
morfologice: muscular, respirator, digestiv, cerebral.

6
Tipul muscular (trasaturi rectangulare,contururi laterale aproape paralele si unghiuri
exprimate) prezinta doua tipuri: dreptunghiular ( inaltimea mai mare decat latimea, unghiuri
goniace bine reprezentate, etaj inferior bine dezvoltat), patrat (inaltimea fetei egala cu
diametrul bizigomatic)
Tipul respirator (contururi curbe,unghiuri rotunjite), prezinta si el doua variante:facies oval
(inaltimea mai mare decat latimea, este considerat deosebit de placut, asociat trasaturilor
feminine) si rotund( un contur aproape circular, avand valori apropiate intre inaltimea si
latimea fetei).
Tipul digestiv: predomina etajul inferior al fetei, aparand mai lat decat etajul superior, astfel
se poate evidentia forma unui trapez cu baza mare in jos.
Tipul cerebral: etajul superior este dominant, formand conturul unui trapez cu baza mare in
sus.Astfel avem doua variante: cu unghiuri faciala rotunjite si exprimate.

2.4.2 Analiza din profil

Se considera ca, pentru un profil frumos, trebuie sa existe un echilibru intre proeminenta
fruntii, a nasului, a barbiei, intre pozitia buzei superioare fata de cea inferioara; unghiul naso-
labial sa prezinte o deschidere de aproximativ 100°, iar santul labio-mentonier sa fie bine
evidentiat.In acest scop, datele examinarii clinice se vor completa cu masuratori realizate pe
imagini fotografiate ale profilului pacientului, in cadrul examenului fotostatic.
Pentru aprecierea clinica, medicul va fi situat lateral, apreciind pozitile relative ale buzei
superioare, inferioare si a mentonului, incadrand profilul in unul din urmatoarele: drept,
convex sau concav.In acelasi timp, pacientul va adopta o pozitie dreapta in scaunul
stomatologic fara a sprijini capul, cu privirea orientata spre inainte, planul Frankfurt fiind
astfel paralel cu podeaua.

ASPECTUL ECHILIBRAT AL PROFILULUI (DUPA PERELMUTER)

7
 Pentru aprecierea campului de profil, se traseaza pe planul Frankfurt doua perpendiculare:
din Nasion (planul naso-frontal / planul Dreyfuss), din Orbitale (planul orbito-frontal/ planul
Simon).Astfel vom avea trei situatii:
1. Camp de profil drept: buza superioara in 1/3 anterioara a campului de profil, buza
inferioara in 1/3 mijlocie si mentonul in cea posterioara
2. Camp de profil convex: buza superioara depaseste planul Dreyfuss/ mentonul este retras
posterior de planul Simon.
3. Camp de profil concav: buza superioara este localizata in 1/3 mijlocie/ mentonul
avanseaza spre 1/3 anterioara a campului de profil.
O alta posibilitate de analiza a caracteristicilor profilului, este posibilitatea de raportare a
elementelor din etajul inferior facial, mai ales a buzelor, la planul Rickets (“E-line”): ax ce
uneste pronasion cu punctul pogonion.Astfel, in cadrul unui profil normal, buza superioara se
afla la o distanta de 4 mm de acest ax, iar cea inferioara la 2 mm.Desi valorile numerice sunt
variabile, distantarea buzei superioare fata de acest plan ramane, in conditii ideale, de doua
ori mai mare decat cea a buzei inferioare.
Anomaliile de camp de profil presupun o abordare complexa, deoarece pot fi generate nu
numai de modificari in tiparul normal de crestere ci si de anomalii de pozitie dentara si
anomalii de pozitie mandibulo-maxilara.

2.4.3 Proportiile fetei-conceptul de frumusete se asociaza cel mai adesea

cu armonia proportiilor
Indicele facial morfologic ne ghideaza calcularea propotiilor fetei, utilizand raportul dintre
inaltimea si latimea fetei astfel:

In functie de valoarea acestui indice, deosebim trei tipuri faciale

1.Leptoprosop- IFT>104, forma alungita a fetei
2.Mezoprosop- IFT=97-104, aspect facial mediu
3.Euriprosop- IFT<97, inaltime redusa a fetei

3.SIMETRIA FACIALA
Simetria reprezinta una din cerintele principale in estetica; aceasta reprezinta “regularitate in
aranjamentul formelor si obiectelor” (Furtwander).Abaterile importante de la simetrie
motiveaza adesea solicitarile de tratament atat in medicina dentara,cat si in chirurgie
plastica.Se poate aprecia atat in sens orizontal cat si vertical.
Axa de simetrie verticala este linia ce corespunde planului medio-sagital obtinut prin unirea
trichion-ophrion-nasion-pronasion-subnasale-gnation; astfel obtinem doua hemifete care vor
fi comparate intre ele prin analiza corespondentei inte dimensiunea, forma si aranjamentul
elementelor lor proprii.
In raport cu linia mediana, simetria hemifetelor poate fi relativa chiar si in cazul unei
fizionomii armonioase, lucru datorat dezvoltarii inegale a suportului osos si musculaturii
orofaciale.Pentru examinare vom lua ca referinta, cum am amintit anterior, doua planuri de

8
referinta orizontale : planul bipupilar si intercomisural.Acestea, in mod ideal, ar trebui sa fie
perpendiculare pe planul medio-sagital.

3.1 Abateri de la simetria faciala

Acestea pot sa apara in situatii precum:
1. Modificarea pozitiei unor repere, care in mod normal erau aflate pe linia medio-sagitala,
sau chiar deviatia acesteia (ex:deviatia piramidei nazale/ laterognatii mandibulare-
plasarea asimetrica a reperului mentonier)
2. Planul bipupilar sau cel intercomisural apar oblice fata de orizontala
3. Modificari ale conturilor osoase/ tegumentare generate de: cicatrici, procese tumorale,
fenomene inflamatorii, paralizii, exces sau deficit de dezvoltare unilaterala a
fetei.(accentuarea sau estomparea unor santuri, elemente anatomice)
In consecinta, simetria trebuie introdusa in compozitia dentara si dento-faciala, pentru a crea
un raspuns psihic pozitiv.Important de precizat este faptul ca se accepta abateri de la simetrie
pana la 3%, nefiind observate de la distanta normala de comunicare si, ca atare, sunt
acceptabile din punct de vedere clinic.

3.2 Proportia de aur in morfologia faciala

Legea proportiilor este limbajul aplicat in arta, ca un criteriu obiectiv de evaluare, lucru care
a indemnat o serie de filozofi sa fie dornici sa demonstreze ca frumusete poate fi exprimata si
matematic sau analitic.Astfel, Pitagora a elaborat o formula denumita “teoria numarului de
aur” sau “proportia de aur”, care a permis in termeni numerici redarea armoniei dintre doua
parti : “ raportul dintre doua elemente mic/mare, trebuie sa fie egal cu raportul mare/intreg.
Valoarea numerica a acestui raport este 0,618.
Aplicabilitatea “numarului de aur” in medicina dentara, a fost mentionata prima data de
Lombardi si dezvoltata ulterior de Levin, utilizand instrumente tip subler cu deschidere
variabila (conform proportiei de aur), observandu-se ca in dentitiile cu estetica satisfacatoare
( privind frontal), latimea incisivului central superior este in proportie de aur cu latimea
incisivului lateral, care, la randul sau, este in proportie de aur cu jumatatea meziala a
caninului.In plus, acesta a demonstrat ca spatiul lateral negativ ( aria intunecata ce apare intre
segmentul dentar anterior si comisuri, in timpul zambetului) este in proportie de aur cu
jumatate din latimea segmentului anterior.Pornin de la aceasta observatie, acesta a elaborat o
grila pentru testarea valabilitatii afimatiilor.

PROPORTIA DE AUR LA DINTII FRONTALI SUPERIORI PROPORTIA DE AUR INTRE SPATIUL LATERAL NEGATIV SI
SEGMENTUL DENTAR ANTERIOR

Armonia proportiilor este considerata un principiu estetic, parte a “ frumusetii esentiale”, iar
“ numarul de aur” este un exemplu de armonie in care fortele coezive si segregative sunt
integrate in mod egal.

9
4.CONCLUZII
Preocupari referitoare la conceptul de “estetica” au existat dintodeauna, pe parcusul trecerii
timpului s-a schimbat doar perceptia asupra acestui lucru, astfel incat fiecare individ are o
doza de frumusete, de expresivitate, care il face unic.
Webster’s Third New International Dictionary a definit estetica astfel: “ de apreciat, receptiv
la “frumos”, care are un sens al culturii fine”, iar Margaret Hungerford afirma” Beauty is in
the eye of the beholder”.Asadar, fiecare dintre noi are o frumusete diferita, in functie de
conceptia privitorului, dar fiecare cultura isi pune amprenta intr-un fel sau altul asupra
fiecaruia, acesta fiind elementul comun.
In ceea ce priveste conceptul de “frumos”, exista legaturi cu ideea de “simetrie”, astfel incat
cu cat o persoana este mai armonios proportionata se spune ca e mai frumoasa.Au existat
studii referitoare la influenta simetriei in perceptia vizuala, dar s-a constatat ca simetria
zambetelor a fost mai apreciata decat cea faciala.

10
BIBLIOGRAFIE

1. Diana Dudea, “Notiuni de examinare in estetica dento-faciala", capitolul 3, editura grinta,

Cluj-Napoca 2010.
2. Florin Lazarescu, “Incursiune in estetica dentara”, capitolul 2, Bucuresti 2013.
3. Anca Valceanu, “ Estetica in medicina dentara”, capitolul 6, editura Brumar
4. 4.Ronald E. Goldstein, D.D.S.”Esthetics in dentistry”, vol 1,Chapter 1, 1998 B.C Decker
Inc. Hamilton, London
5. Magne P., Salem P.,Magne M., “ Influence of symmetry and balance on visual perception
of a white female smile”
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30314610

11