ETICA IN REPRODUCEREA UMANA ASISTATA MEDICAL

Maternitatea de substitutie: altruism sau anteprenoriat?

Nivaci Diana - Mihaela Anul III, Seria 7, Grupa 98

UMF CAROL DAVILA BUCURESTI | FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA

Reproducerea umana asistata medical (cunoscuta dupa abrevierea RUAD) reprezinta este un termen general care grupeaza o serie de metode medicale (artificiale sau semiartificiale) specifice, prin care cuplurile cu probleme de fertilitate sunt ajutate sa conceapa un copil. Astfel de proceduri pot utiliza ovulele si spermatozoizii (gametii) proveniti de la cuplul respectiv sau gametii sau embrionii unor donatori. Fertilizarea prin aceste tehnici poate sa aiba loc in organismul femeii (in uter) sau in laborator (in vitro). Procedurile sunt foarte variate si includ: inseminarea artificiala, fertilizarea in vitro (FIV si derivatele acesteia - recoltarea ovulara transvaginala, ICSI injectarea intracitoplasmatica a spermatozoidului, transfer zygotic intrafallopian), sau alte tipuri (care nu implica fertilizare in vitro): transfer gametic intrafallopian, etc. In general, tehnicile de reproducere asistata includ totalitatea procedurilor prin care sunt recoltate ovulele de la paciente, sunt puse in contact cu spermatozoizii si apoi sunt reintroduse in organism sau sunt donate unei alte femei (mama surogat, mama purtatoare, femeie purtatoare, mama de substitutie etc). Maternitatea de substitutie consta in acceptul unei femei a purta o sarcina cu obiectivul de a da natere unui copil care va fi crescut de o alt familie sau persoan ca fiu propriu. Este un proces ce se realizeaza n baza unui contract sau nelegeri de gestaie intre cele doua parti participante.

Cand este cu adevarat necesara folosirea uterului unei altei femei pentru a avea un copil?

Circumstantele in care maternitatea de substitutie este indicata se limiteaza la un numar restrans de cazuri: Sterilitatea de cuplu in care sotia prezinta o malformatie uterina ce face imposibila pastrarea sarcinii; Femeia din cuplu urmeaza un tratament ce pune in pericol dezvoltarea embrionului si a fatului; Sarcina pune in pericol viata si/sau sanatatea femeii.
1

Mama purtatoare a existat din cele mai vechi timpuri. Fecundarea se facea pe cale naturala - prin adulter acceptat. Sarah - sotia lui Abraham a apelat la servitoarea Agar si astfel s-a nascut un fiu - Israel. In Roma Antica exista ventrum locare: un barbat cu o sotie fertila o putea ceda temporar unui barbat cu sotie sterila, iar copilul era recunoscut in familia celui din urma. La triburile din Africa si din Pacificul de Sud, aceasta forma de filiatie se practica si in prezent. Aceasta metoda folosita inca din cele mai indepartate vremuri ridica urmatoarele dileme etice: 1. Cine este mama copilului? Cine va fi familia copilului? Care sunt diferentele intre o familie biologica/genetica sau sociologica/intentionala? In cazul maternitatii de substitutie, asistam la o disociere clara intre graviditate si maternitate si la o adoptie antenastere. Daca, atunci cand atat ovulul cat si spermatozoizii provin de la membrii cuplului steril, echivalarea din punct de vedere social si legal cu adoptia sau chiar cu filiatia biologica poate fi acceptata, in alte cazuri situatia copilului se complica. Ovulul poate proveni de la o alta femeie sau chiar de la mama purtatoare. Daca maternitatea este dovedita de actul nasterii, nou nascutul este ab initio fiul mamei purtatoare. Pentru a fi "livrat" cuplului care l-a comandat este necesar (in afara contractului) consimtamantul acesteia. Putem asista insa si la o disociere intre paternitatea biologica si cea sociologica, atunci cand se practica inseminarea artificiala (sau fertilizarea in vitro) cu donor anonim. Situatia poate deveni mai complexa daca mama purtatoare este casatorita si sotul are la nasterea copilului pretentii de paternitate. Se poate ajunge ca 6 parinti sa-si dispute un copil iar fiecare sa aiba argumente etice, psihologice si legale prin care sa-si justifice paternitatea. Ramane ca sa elucidam care paternitate/maternitate trebuie acceptata: cea genetica, cea legala si sociologica sau cea intentionala.

2. Acest proces se va realiza printr-o simpla intelegere verbala sau printr-un contract? De ce fel va fi contractul? Care sunt responsabilitatile ambelor parti si ce se intampla daca nu sunt respectate pana la final? Numeroase controverse (si nu numai juridice) au aparut legat de contractul incheiat intre mama purtatoare si cuplul steril. Cu atat mai mult atunci cand acest contract este cu titlu oneros (adica in majoritatea cazurilor). n unele ri contractele de gestaie sunt ilegale, n ri precum Spania, Frana sau Olanda, n schimb ce n unele sunt acceptate doar contractele n care mama purttoare face acest lucru n mod altruit fr a primi o retribuie pentru aceasta, acesta fiind cazul Canadei. De asemenea, exist i ri, precum Belgia, Georgia sau Ucraina unde aceast practic este legal n orice form a sa. 3. Se poate vorbi de comercializarea corpului uman? Este copilul un bun de vanzare? Este uterul unei femei de imprumut? Cand se face contra cost, nu exista nici o indoiala ca ne aflam in aceasta situatie. De aceea, maternitatea de substitutie este contestata in numele intangibilitatii corpului uman, ca un afront al demnitatii. Riscul exploatarii femeilor este real si el trebuie luat in calcul si prevenit. Dar exista si maternitate de substitutie din sentimente de solidaritate umana. In realitate, maternitatea de substitutie oscileaza intre cele doua modele: de solidaritate si de comercializare a corpului. De aceea unei probleme complexe trebuie sa i se gaseasca solutii complexe. Intre interdictia totala si un liberalism excesiv, calea de mijloc si anume reglementarea potrivit normelor etice, religioase, culturale si sociale ale fiecarei comunitati in parte constituie o solutie realista.