Reproducerea Umană Asistată Medical (RUAM) și aspectele etico-juridice

Infertilitatea reprezintă reducerea în mod involuntar și semnificativ a capacităţii reproductive

naturale a părinţilor, aflaţi la vârsta biologică de a procrea, altfel spus, incapacitatea unui
cuplu de a avea copii după un an de activitate sexuală regulară, neprotejată. Principalele cauze
de infertilitate feminină identificate de medici sunt probleme la nivelul trompelor uterine
(23%), probleme la nivelul uterului (22%), endometrioză (17%), rezerva ovariană redusă
(15%). Dintre cele de natură masculină identificate de medici, problemele la nivelul
spermogramei conduc detaşat, cu un procent de 72%.
Reproducerea umană asistată medical (RUAM) reprezintă ansamblul tehnicilor și practicilor
clinice sau biologice care permit procrearea în afara procesului natural (lipsind actul sexual),
prin intervenția și la indicația medicului. Tehnicile de RUAM sunt folosite atunci când
tratamentele obișnuite, hormonale, medicamentoase sau chirurgicale nu dau niciun rezultat.
Există mai multe metode de RUAM și practici asociate acestora (inseminarea artificială (IA),
fertilizarea in vitro (FIV), transferul de embrioni (TE), mama purtătoare sau de substituție),
diferențele fiind date atât de numărul persoanelor implicate în realizarea acestor tehnici, cât și
de locul unde are loc fecundarea. Diferențele între aceste tehnici privesc și diferitele abordări
etico-juridice.
Aspectele etice implicate în RUAM sunt multiple, iar parerile sunt împarțite. Există
susținători cu viziune mai largă ce încurajază acceptarea cât mai largă a multiplelor aspecte cu
privire la RUAM, însă există și voci care semnalează pericolele trecerii de anumite limite
deontologice pe care le voi prezenta în cele ce urmează.
Sunt foarte discutate aspectele precum proveniența gametilor, excluzându-se aspectul
conjugal din această ecuatie, desemenea modalitatea de recoltare a spermei ridică anumite
semne de întrebare, mai ales în mediul religios. O altă problemă disputată este reprezentată de
acțiunea de dezumanizare și medicalizare a actului de procreere, interferând cu Divinitatea și
denaturând valorile clasice ale familiei bazate pe patriarhalitate. Foarte discutat este și
aspectul cu privire la soarta embrionilor, fiind folosiți mai mulți embrioni. În uterul mamei se
implantează mai multi embrioni pentru a spori sansele de implantare, ulterior o parte din ei
fiind îndepărtați, ceea ce aduce în discuție tema avortului, o problemă religioasă stringentă.
Aspectele legate de statutul embrionului și al părinților sunt deasemenea probleme discutate
între eticieni. Prezența mamei surogat, necesitatea „abandonului”din partea mamei ce a purtat
fătul pentru a-l ceda familiei biologice, crearea unui cadru corespunzator filiației în acest sens,
ridică atât probleme de natură psihologică cât și juridică. Deasemenea aspecte precum
selectarea materialului genetic ce poate duce la eugenism, sau folosirea de embrioni congelați
postum sunt teme importante de avut în atenție.
Aspectele etice ridică deasemenea în discuție subiecte precum orientarea sexuală a părinților,
aspectele financiare ale acestora, practic oferind șanse doar celor cu statut financiar bun
datorită costurilor ridicate ale procedurilor, vârsta înaintată a mamei la momentul implantării,
care poate reprezenta o problemă, prin absența ei din viața copiilor la o varsta la care ei încă
au nevoie de sprijin atât emoțional cât și material.
Dincolo de aceste aspecte, o mare problemă este reprezentată de experimentele pe embrioni.
Există voci care susțin și încurajază aceste acțiuni, în scopul cercetării medicale, pentru
diverse tratamente ale bolilor genetice, însă există voci care aduc în discuție aspectele morale
ale embrionului ca facând parte din rasa umana.
Toate aceste aspecte etice trebuie reglementate legislativ pentru a exista un cadru clar cu
limite bine definite de acțiune. Fiecare țară are o legislație diferită în acest sens. Există țări cu
limitative în care legile sunt foarte clare și restrâng mult posibilitățile de acțiune, însă există
țări mult mai permisive. Deasemenea există anumite țări în care legislația nu este
reglementată cu privire la toare aceste aspecte, lăsând anumite breșe de acțiune, creând însă
probleme în reglementarea legislativă ulterioară.
Legislația europeană trasează câteva linii directoare cu privire la aspectele etice discutate mai
sus.
 Directiva 2004/23/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 cu
privire la stabilirea standardelor de calitate şi siguranţă pentru donarea, procurarea,
testarea, procesarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi celulelor
umane;
 Directiva Comisiei 2006/17/EC din 8 februarie 2006 cu privire la implementarea
Directivei 2004/23/EC a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la
anumite cerinţe tehnice pentru donarea, procurarea şi testarea ţesuturilor şi celulelor
umane;
 Directiva Comisiei 2006/86/EC din 24 octombrie 2006 cu privire la implementarea
Directivei 2004/23/EC a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la
cerinţele de trasabilitate, notificările asupra reacţiilor şi incidentelor adverse grave şi
anumite cerinţe tehnice pentru codarea, procesarea, stocarea şi distribuţia ţesuturilor şi
celulelor umane.
Legislația internațională este diferită de la stat la stat.
Australia a emis un ghid național de etică în care sunt prevazute toate aspectele, interzice
clonarea umană sub toate aspectele, maternitatea-surogat este permisă doar în anumite
state și doar sub formă non-comercială.
Belgia a reglementat legislația în 2007. Legislaţia este permisivă, având acces cuplurile
heterosexuale, cuplurile de femei si femeile singure. Este permisă donarea de gameţi şi
embrioni, sub anonimat. Numărul de embrioni transferaţi nu trebuie să depăşească 2 la
femeile sub 36 ani şi maximum 3 la femeile după 40 ani.
Canada a elaborat un Act naţional privind reproducerea umană asistată medical ce
reglementează efectuarea acestei proceduri la scară naţională. Sunt interzise clonarea în
scopuri de reproducere şi cercetare, crearea himerelor sau embrionilor hibrizi,
maternitatea surogat, vânzarea de oocite, spermă şi embrioni. Reproducerea asistată poate
fi folosită şi în cadrul cuplurilor homosexuale şi femeilor singure.
Elveţia are o reglementare a RUAM destul de vastă, ce include Legea Federală în
Reproducerea umană asistată medical (1998), Actul Federal în cercetări ce implică
celulele stem (2003) şi Legea Federală în reproducerea asistată (2004). Are un sistem mai
restrictiv decât cel francez. Interzice clonarea în scopuri reproductive şi de cercetare,
donarea de ovule şi embrioni, diagnosticul genetic preimplantator şi maternitatea surogat.
Limiteaza numărul de embrioni transferaţi până la 3, iar embrionii pot fi congelaţi pe o
perioadă de până la 5 ani, după care trebuie să fi e distruşi. Tehnicile cu donator de spermă
sunt permise doar pentru cupluri căsătorite. Deşi legea protejează donatorul, nu garantează
dreptul la anonimat, dreptul la informare şi la cunoaşterea originii fi ind superior. Viitorul
copil va putea accede la dosarul său, la vârsta de 18 ani, însă donatorul nu poate fi
contactat fără acordul său, în virtutea dreptului la viaţă privată.
Franţa a reglementat RUAM prin Legea Bioeticii (din 2004) şi Legea despre donare,
reproducere asistată şi diagnostic prenatal (1994). Este interzisa clonarea în scopuri
reproductive şi cercetare, selecţia preimplantator a embrionilor la dorinţă (se permite doar
în caz de patologie ereditară cuplată cu sexul). Accesul la RUAM este permis ca ultimă
metodă terapeutică doar cuplurilor heterosexuale, de vârstă reproductivă, ce trăiesc
împreună cel puţin 2 ani. Donarea de embrioni se permite ca excepţie, doar pentru cupluri
căsătorite, embrionii trebuind să provină de la alt cuplu. Se promovează anonimatul
donatorului, copilul neavând dreptul să cunoască identitatea acestuia. Este interzis
maternitatea surogat.
Germania, având experienţă tragică a rasismului şi eugeniei din vremea nazismului, a
preferat o legislaţie restrictivă. Actele legislative cheie includ: Legea protecţiei
embrionului din 1990, Legea adopţiei din 2006 şi Ghidul RUAM adoptat de Curtea
medicală. Se permite accesul cuplurilor heterosexuale şi doar donarea de spermă.
Embrionii sunt consideraţi persoane umane din momentul concepţiei, aceştia neputând fi
creaţi decât în scopul de a fi folosiţi la reproducere. Legea interzice clonarea în scopuri
medicale şi de cercetare, donaţia oocitelor, crioconservarea ovulelor fertilizate,
diagnosticul geneticpreimplantator şi selecţia sexului (cu excepţiapatologiilor genetice
sex-linkate). Toate formele de maternitate surogat de asemenea sunt interzise. Doar 3
embrioni pot fi fertilizaţi şi transferaţi într-un ciclu menstrual.
Regatul Unital Marii Britanii este unul din puţinele state europene cu o legislaţie
permisivă. Există legi speciale pentru surogat şi RUAM, ultima fiind radical modificată în
noiembrie 2008. A fost creată o Autoritate de Fertilizare Umană şi Embriologie (HFEA)
responsabilă pentru licenţierea clinicilor FIV şi supravegherea tuturor procedeelor FIV în
plan naţional. Legea interzice clonarea umană. Se permite accesul cuplurilor
heterosexuale, cuplurilor de femei şi femeilor singure. Se permite donarea de gameţi şi de
embrioni, însă, prin noua lege din 2008, donarea nu mai este anonimă, existând dreptul
copilului la cunoaşterea originii. Pentru copii proveniţi din tehnici cu donatori se impune
prin lege trecerea în certifi catul de naştere a menţiunii „cu donator”. Pentru cuplurile de
femei s-a creat un sistem special de fi liaţie (primul părinte şi al doilea părinte). Mai mult,
în şcoli nu mai este permisă folosirea cuvintelor de mamă si tată, ci doar cel de părinte,
pentru a se evita discriminarea copiilor cu părinţi de acelaşi sex. Crioconservarea
embrionilor şi diagnosticul preimplantator genetic sunt permise. HFEA permite donarea
oocitelor şi embrionilor, precum şi maternitatea surogat, dar nu în scopuri comerciale.
Numărul de embrioni transferaţi este limitat până la 2 până la vârsta de 40 ani şi până la 3
la femeile după 40 ani.
Rusia are o legislaţie permisivă referitor la reproducerea asistată. Ea este reglementată în
Legea ocrotirii sănătăţii din 1993, Codul civil din 1995 şi Ordinul Ministrului Sănătăţii
din 2003 referitor la tratamentul infertilităţii prin reproducerea asistată. Sunt permise atât
 donaţia de gameţi (spermă şi oocite) şi embrioni, crioconservarea materialului genetic, cât
şi maternitatea de substituţie şi diagnosticul genetic preimplantator.
Spania este o altă ţară cu legislaţie permisivă, având reglementări apropiate de cele din
Regatul Unit. Legile - cheie referitoare la reproducerea asistată includ: Legea tehnologiilor
reproductive asistate (2006), Legea biomedicinii (2007). In Spania donarea se face sub
anonimat, copii concepuţi astfel fi ind ca şi cei naturali. Este interzis surogatul, dar este
permisă reproducerea post-mortem.
Ucraina,la fel ca şi Rusia, are una din cele mai permisive legislaţii din lume referitor la
reproducerea asistată. Sunt permise atât donaţia comercială de oocite, spermă şi embrioni,
cât şi maternitatea surogat.
În România este reglementată doar RUAM cu terț donator, maternitatea surogat și
diagnosticul preimplantațional rămânând nereglementate. Legislația RUAM cu terț
donator este prezentată în rândurile de mai jos:
„CAP. 1 Dispoziţii generale
Art. 1. (1) Prezenta lege stabileşte regulile aplicabile pentru reproducerea umană asistată medical cu terţ donator,
regimul său juridic, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor care ţin de aceasta, precum şi modul lor de
transmitere.
(2) Cadrul legal al reproducerii umane asistată medical cu terţ donator îl constituie art. 441-447 din Legea 287/2009
privind Codul civil, republicată.
Art. 2.(1) Activitatea de reproducere umană asistată medical cu terţ donator este organizată şi controlată de
Ministerul Sănătăţii, care este autoritatea responsabilă în domeniu.
(2) Supravegherea şi coordonarea activităţilor de reproducere umană asistată medical cu terţ donator este
asigurată de Agenţia Naţională de Transplant.
Art. 3. În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) reproducere umană asistată medical cu terţ donator - ansamblul de proceduri şi tehnici în cadrul cărora
materialul reproducător provine de la un terţ donator definit în conformitate cu prezenta lege;
b) dreptul la reproducere - dreptul părinţilor de a decide liber şi responsabil numărul, frecvenţa şi momentul în
care doresc să aibă copii, precum şi dreptul de a avea acces la informaţii, educaţie şi mijloace pentru a lua o
asemenea decizie;
c) sănătatea reproducerii umane - starea de bunăstare fizică, mintală şi socială, completă , care nu poate fi definită
doar prin absenţa bolii sau infirmităţii şi care este legată de tot ceea ce priveşte sistemul reproductiv, funcţiile sau
procesele îndeplinite de acesta;
d) terţ donator - persoana majoră în viaţă, având capacitate deplină de exerciţiu, de la care se prelevează voluntar
material reproducător pentru utilizare terapeutică, în urma consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi
expres al acesteia, obţinut în condiţiile legii.
e) informare - furnizarea de date esenţiale, într-o modalitate pe care pacientul să o înţeleagă şi la care să poată face
referire; scopul informării este de a asigura că decizia pacientului este voluntară şi informată şi de a obţine
permisiunea legală pentru anumite proceduri medicale sub forma unui consimţământ informat scris ;
f) consiliere - discuţia aprofundată despre sentimentele şi grijile pacientului aflat într-o situaţie de criză, incluzând
explorarea sentimentelor lui, clarificarea valorilor, ajutor în luarea deciziei, alegerea unei proceduri medicale,
pregătirea pentru procedură prin reducerea nivelului de anxietate; consilierea nu trebuie să creeze o barieră pentru
serviciul medical, ci trebuie să fie voluntară;
g) infertilitate - reducerea în mod involuntar şi semnificativ a capacităţii reproductive naturale a părinţilor, aflaţi
la vârsta biologică de a procrea;
h) inseminare artificială de la terţ donator - tehnică de reproducere umană asistată medical utilizată în unele cazuri
de sterilitate a părinţilor, în care lichidul seminal provine de la un terţ donator;
i) fertilizarea in vitro de la terţ donator - tehnica reproducerii asistată medical prin fecundarea unui gamet
feminin (ovul) şi a unui gamet masculin (spermatozoid) provenit de la un donator terţ, care se realizează în
laborator, embrionul rezultat fiind transferat în uter în scopul implantării şi dezvoltării sale ulterioare în făt;
CAP. 2 Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator
Art. 4.Activitatea de reproducere umană asistată medical cu terţ donator se realizează de către personal de
specialitate, în unităţi sanitare publice sau private autorizate de Ministerul Sănătăţii şi acreditate, la propunerea
Agenţiei Naţionale de Transplant, în condiţiile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 5.În domeniul reproducerii umane asistată medical, asistenţa medicală răspunde cererii parentale a unor
părinţi de a remedia infertilitatea cu caracter patologic, care a fost diagnosticată, sau de a evita transmiterea unei
maladii de o anumită gravitate la copil .
Art. 6. (1) Pot recurge la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator părinţii, aşa cum sunt definiţi în art.
441 alin. (3) din Legea 287/2009 republicată.
(2) Pot recurge la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, părinţii care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) să fie vii, inseminarea artificială a femeii, cu sperma unui terţ donator decedat, fiind interzisă;
b) să indeplinească criteriile medicale privind starea de sănătate fizică şi mintală, stabilite prin ordin al ministrului
sănătăţii;
Art. 7.(1) Accesul la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator este permis părinţilor care suferă de
sterilitate care nu poate fi tratată prin nici o metodă terapeutică clasică sau intervenţie chirurgicală, în special în
următoarele cazuri:
a) incompatibilităţi imunologice;
b) existenţa unor imposibilităţi de contact între cele două celule germinative;
c) sterilitate din cauze necunoscute.
(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) medicul poate să intervină numai cu acordul prealabil atât al terţului
donator, cât şi al părinţilor, avându-se în vedere protejarea copilului care va rezulta din aplicarea acestei proceduri.
Art. 8.(1) Părinţii care doresc să recurgă la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator trebuie să se
adreseze unei unităţi sanitare, din cele prevăzute la art. 4, cu o cerere în acest sens.
(2) Înainte de a se recurge la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, reprezentanţii unităţii medicale
care va efectua operaţiunile tehnico-medicale, trebuie să îi informeze pe părinţi asupra posibilităţilor de reuşită sau
eşec, asupra riscurilor la care sunt supuşi mama şi copilul, să verifice motivaţia acestora şi să-i informeze asupra
posibilităţilor existente în materie de adopţie prevăzute de lege.
(3) Părinţii vor primi un dosar ghid, care va cuprinde descrierea tehnicilor medicale ce urmează a se efectua,
precum şi o informare legislativă referitoare la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator.
(4) Răspunsul la cererea părinţilor este formulat în termen de 30 zile de la data solicitării.
Art. 9. Tehnicile de reproducere umană asistată medical cu terţ donator sunt cele realizate în cadrul procedurilor
de fertilizare cu terţ donator in vitro şi de inseminare artificială cu terţ donator.
Art. 10. (1) Criteriile medicale de selecţie a terţului donator privind calitatea şi cantitatea de spermatozoizi, starea
de sănătate fizică şi mintală a donatorului care poate influenţa bagajul genetic al copilului, sunt aprobate prin ordin
al ministrului sănătăţii.
(2) Actul donării este gratuit, iar identitatea terţului donator este confidenţială.
(3) Terţul donator trebuie să-şi dea consimţământul, care trebuie să fie clar şi précis, scris, liber, prealabil şi expres,
prin completarea unui formular al cărui model se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
Art. 11. (1) Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator se face în mod obligatoriu cu consimţământul
scris, liber, prealabil şi expres al părinţilor exprimat în condiţii care să asigure deplina confidenţialitate, în faţa
unui notar public care să le explice, în mod expres, consecinţele actului lor cu privire la filiaţie.
(2) Consimţământul rămâne fără efect în caz de deces, al formulării unei cereri de divorţ sau al separaţiei în fapt,
survenite înaintea actelor de reproducere umană asistată medical cu terţ donator.
(3) Consimţământul poate fi revocat oricând, în scris, de către oricare dintre părinţi, inclusiv în faţa medicului
chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea cu terţ donator.
Art. 12Transmiterea informaţiilor privind reproducerea umană asistată medical cu terţ donator se face în condiţiile
art. 445 din Legea 287/2009 republicată.
CAP. 3 Dispoziţii finale
Art. 14. Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală,
după caz, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 15.În termen de 90 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul
Sănătăţii va emite norme metodologice de aplicare a dispoziţiilor acesteia.
Art. 16. La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.”

Lipșeste reglemenarea cu privire la maternitate-surogat care implică inclusiv aspectele legate

de filiație, reglementarea prin adopție fiind o procedură consumatoare de timp și reprezentând
un factor stresor pentru cuplul care apelează la RUAM. Deasemenea nu este reglementat
aspectul legat de diagnostcul preimplantațional, reproducerea postum, aspectul comercial al
donării, cât și orientarea heterosexuală sau homosexuală a cuplului (femeie-femeie), sau
RUAM la femeia singură.
Aspectele de natură etico-juridică cu privire la reproducerea umană asistată sunt foarte
complexe, implică atât elemente de natură medicală cât și psihologice și sociale. Trauma pe
care stresul o aplică în viața cuplului care are nevoie de RUAM este suficientă, deaceea o
legislație clară care să ofere confort psihic și să reducă componeta birocratică celor ce apelează
la aceste tehnici este necesară.
Putem observa că fiecare țară și-a reglementat propriile legi, conforme cu ideologia națională
și purtând amprenta religioasă moștenită, fiind mai mult sau mai puțin influențate de
polimorfismul cultural adus de migrarea maselor.
Rămâne așadar nevoia acută ca și România să se alinieze țărilor vecine prin reglementarea
legislativă de care acest domeniu sensibil are nevoie. Iar dincolo de legi, rămâne aspectul moral
și etic pe care fiecare îl regăsește în conștiința sa.

Rohnean Sorina,
medic rezident medicină internă