cromatografie pe hârtie | Definiție, metodă

și utilizări
https://delphipages.live/ro/stiinta/fizica/materie-%C8%99i-energie/paper-

chromatography

19 Aug, 2020

Cromatografia pe hârtie , în chimie analitică , tehnică de separare a substanțelor

chimice dizolvate, profitând de diferitele rate de migrație ale acestora pe coli de hârtie. Este un
instrument analitic ieftin, dar puternic, care necesită cantități foarte mici de material.

cromatografie pe hârtie
Cromatografie simplă pe hârtie cu diverse cerneluri.
© Ggw1962 / Dreamstime.com
Metoda constă în aplicarea soluției de testare sau a eșantionului ca pe un loc lângă un colț al
unei foi de hârtie de filtru. Hârtia este inițial impregnată cu un solvent adecvat pentru a crea
o fază lichidă staționară . O margine a hârtiei aproape de locul de testare este apoi imersată
într-un alt solvent în care componentele amestecului sunt solubile în grade diferite. Solventul
pătrunde în hârtie prin acțiune capilarăși, trecând peste locul eșantionului, transportă
împreună cu el diferitele componente ale eșantionului. Componentele se deplasează cu
solventul curgător la viteze care sunt dependente de solubilitatea lor în solvenții staționari și
curenți. Separarea componentelor se realizează dacă există diferențe în solubilitatea lor relativă
în cei doi solvenți. Înainte ca solventul care curge să ajungă la marginea mai îndepărtată a
hârtiei, ambii solvenți sunt evaporați , iar locația componentelor separate este identificată,
de obicei prin aplicarea reactivilor care formează compuși colorațicu substanțele
separate. Componentele separate apar ca pete individuale pe traseul solventului. Dacă
solventul care curge într-o direcție nu este capabil să separe toate componentele în mod
satisfăcător, hârtia poate fi rotită la 90 ° și procesul se poate repeta folosind un alt solvent.
Cromatografia pe hârtie a devenit o practică standard pentru separarea amestecurilor
complexe de aminoacizi , peptide , carbohidrați , steroizi , purine și o listă
lungă de compuși organici simpli . Ionii anorganici pot fi, de asemenea, ușor separați pe
hârtie. 

Hârtia cromatografică este cel mai simplu tip de cromatografie utilizată și nu este utilizată pentru
cercetări ample. Este utilizat în principal în laboratoarele studențești pentru a identifica biomolecule
precum aminoacizii și carbohidrații prezenți în amestecuri. Hârtia cromatografică utilizează o fază
staționară care este realizată utilizând hârtie de celuloză sau hârtie de filtru Whatman și o fază mobilă
care este de obicei preparată utilizând solvenți organici cum ar fi n-butanol etc. Faza staționară este
saturată cu apă, făcând lichidul de fază staționară. Astfel, atunci când compușii sunt reperați și lăsați să
curgă în prezența fazei mobile, în funcție de solubilitatea compușilor, ele sunt separate. Astfel, pe baza
dezvoltării cromatogramei, se poate face colorarea pentru a determina executarea lungimii fiecărui
compus. Prin urmare, factorul de retenție poate fi calculat.