UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII

”ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

Strategii moderne de identificare și dozare prin folosirea cromatografiei în

strat subțire

-Tehnici avansate de analiză și expertizare a produselor alimentare în

vederea creșterii siguranței alimentare-

Coordonator,
Prof. Univ. Dr. Valeriu COTEA Masterand,
Asist. Univ. Dr. Marius NICULAUA Oana–Silvia SAVA (BEDRULE)
 CUPRINS

1. Tehnica cromatografiei: scurt istoric, prezentare generală

2. Cromatografia în strat subțire: aspecte generale, principii de
funcționare și componentele sistemului
3. Strategii moderne de identificare și dozare prin cromatografia în strat
subțire
 Avantaje și aplicații în industria alimentară a identificării prin
cromatografia în strat subțire;
 Procese de identificare și dozare prin cromatografia în strat subțire;
4. Concluzii
5. Bibliografie selectivă
 Tehnica cromatografiei
Cromatografia
= o metodă de analiză care se bazează pe separarea în zone spaţiale distincte a
componenţilor unui amestec la trecerea acestuia printr-un mediu în care
componenţii se deplasează cu viteze diferite.
- termenul provine de la cuvântul grecesc “chroma” care înseamnă culoare
 Cromatografia – scurt istoric

a fost inițiată în 1901 de botanistul rus Țvet, care a separat niște pigmenți
vegetali pe o coloană umplută cu carbonat de calciu, folosind ca eluent eterul
de petrol;

termenul de eluţie cromatografică a fost introdus mai târziu, de către

Reichstein şi van Euw (1938), pentru a descrie în principial procesul
cromatografic de separare a componenţilor probei la trecerea printr-o fază
staţionară;

în 1938 Izmailov şi Shraiber şi-au publicat rezultatele privind primele

separări cromatografice pe strat subţire;

 în 1944, au fost puse bazele cromatografiei pe hârtie, prima formă de

cromatografie planară, iar cromatografia de schimb ionic este utilizată
începând din 1947.
 Separarea cromatografică

are la bază interacţia diferenţiată a componenţilor unei probe faţă de două faze:
faza staţionară şi faza mobilă (aflată în mişcare faţă de faza staţionară)

faza staţionară = materialul prin care

circulă proba şi care asigură separarea
componenţilor din amestec;
 faza mobilă = lichidul sau gazul care
transportă proba la suprafaţa fazei
staţionare.

Procesul se petrece într-o coloană cromatografică, sau pe

suprafaţa plană a unei plăci pe care este depusă faza
staţionară.
 Cromatografia în strat subțire

= thin-layer chromatography – TLC;

= este o cromatografie de partiție, în care compușii dintr-
un amestec sunt separați pe baza solubilității lor într-un amestec de solvenți
respectiv pe baza interacțiunilor acestora (forțe de tip London sau Van der
Waals, interacții dipol-dipol, legături de hidrogen intermoleculare) cu faza
staționară (suprafața cromatografică planară);
= este o variantă a cromatografiei planare, în care faza staţionară solidă este
depusă pe o suprafaţă inertă (de regulă, o placă de sticlă);
 În cromatografia în strat subțire, faza staționară este suportul
cromatografic (silicagelul, oxidul de aluminiu, kiselgurul, fluorisil – silicat
de magneziu, hidroxidul de magneziu, pulberea de celuloza, poliamide
etc) care absoarbe apa. 
Faza staționară Aplicații în separarea biomoleculelor
Silicagel Aminoacizi, alcaloizi, zaharuri, acizi grași, lipise,
steriozi, terpenoide
Alumina Alcaloizi, steroli, vitamine, carotenoide, aminoacizi

Kiselguhr Zaharuri, oligozaharide, acizi grași, trigliceride,

aminoacizi, steroli
Celita Steroide
Celuloza Nucleotide
Amidon Aminoacizi
Poliamida Antioxidanți, flavonoide, proteice
Sephadex Nucleotide, proteine
 Clasificarea metodelor de cromatografie în strat subțire

separări TLC în fază normală (NP-TLC) separări TLC în fază inversă (RP-TLC)

Faza staţionară în NP-

TLC este un adsorbant Faza staţionară şi faza
anorganic (de exemplu, mobilă în cazul RP-
silicagel, alumina sau TLC sunt asemănătoare
Florisil). aceluiaşi mecanism
În acest mecanism faza desfăşurat în
mobilă este organică cromatografia pe
fără urme de apă. coloană.
 Principii de funcționare

Similar altor metode cromatografice, cromatografia în strat subțire

se bazează, de asemenea, pe principiul separării. Separarea depinde
de afinitatea relativă a compușilor față de starea și faza mobilă.
Compușii sub influența fazei mobile se deplasează peste suprafața
fazei staționare. În timpul acestei mișcări, compușii cu afinitate mai
mare la faza staționară se deplasează încet, în timp ce ceilalți merg
mai repede. Astfel, se obține separarea componentelor din amestec.
După ce are loc separarea, componentele individuale sunt
vizualizate ca pete la un nivel corespunzător de deplasare pe placă.
Natura sau caracterul lor sunt identificate prin tehnici de detectare
adecvate.
 Proba este aplicată pe aşa-numita linie de start de pe placa cromatografică
sub forma unui spot, cât mai puţin întins cu putinţă. Capătul inferior al plăcii
este apoi plasat într-un „tanc” ce conţine faza mobilă necesară separării.
Aceasta va migra vertical prin stratul de faza staţionară. Componenţii probei
vor participa la procesul de partiţie între faza mobilă şi faza staţionară; cei care
vor avea o afinitate mai mare faţă de faza mobilă vor fi mai apropiaţi de frontul
fazei mobile, iar cei care vor avea o afinitate mai mare faţă de faza staţionară
vor migra mai puţin de-a lungul direcţiei în care se deplasează faza mobilă pe
placa cromatografică.
 Plăcile TLC
=plăci stabile și inerte chimic, unde un strat
subțire de fază staționară este aplicat pe
întregul său strat de suprafață. Faza
staționară pe plăci are o grosime uniformă
și are o dimensiune fină a particulelor.
COMPONENTELE SISTEMULUI
Faza mobilă
= conține un solvent sau un amestec de
solvenți; trebuie să fie lipsită de particule și
de cea mai înaltă puritate pentru
dezvoltarea corectă a petelor TLC.
Solvenții recomandați sunt inerți chimic cu
proba.
Camera TLC
= este utilizată pentru dezvoltarea plăcii
TLC. Camera păstrează un mediu uniform
în interiorul pentru dezvoltarea corectă a
petelor. De asemenea, previne evaporarea
solvenților și menține praful liber
O hârtie de filtru
= acest lucru este umezit în faza mobilă,
pentru a fi plasat în interiorul camerei, fiind
utilă la dezvoltarea unei creșteri uniforme a
unei faze mobile pe durata fazei staționare.
 STRATEGII MODERNE DE IDENTIFICARE ȘI DOZARE PRIN
CROMATOGRAFIA ÎN STRAT SUBȚIRE

Avantaje și aplicații în industria alimentară a identificării prin

cromatografia în strat subțire

Cromatografia în strat subțire este un tip de cromatografie planară. Este

folosită în mod obișnuit de cercetători în domeniul fitochimicelor sau
biochimiei pentru a identifica componentele într-un amestec compus, cum
ar fi alcaloizi, fosfolipide și aminoacizi. Este o metodă semi-cantitativă
constând în analiză.

! Versiunea cantitativă cea mai sofisticată și precisă a cromatografiei în

strat subțire este cromatografia cu strat subțire de înaltă performanță
(HPTLC).
 Avantajele cromatografiei în strat subțire

oferă posibilitatea separării selectivitatea pentru

simultane a unui număr foarte compuși în urma
mare de probe (50-60 de separării este mai mare
probe)

este un proces simplu, cu un standardele de puritate

timp scurt de dezvoltare ale probei date pot fi
evaluate cu ușurință

este o tehnică
ajută la vizualizarea cu ușurință
cromatografică mai
a petelor compuse separate
ieftină în comparație
cu alte metode
 Procese de identificare și dozare prin
cromatografia în strat subțire

Identificarea aflatoxinei B1 în alimentele și furajele preparate

comercial

Metoda încorporează clorură de metilen și acidul citric, extracția

soluției de acid, curățarea pe un gel de silice pe coloană și
cromatografie în strat subțire pentru cuantificare. Alimentele supuse
testării, precum și furajele propuse au fost investigate, fluxurile de
hrană fiind împrăștiate cu contaminanți naturali la 4 nivele diferite de
aflatoxină B1 . Trei teste au fost conduse pe fiecare din cele 32
combinațiile de furaje și nivelurile de aflatoxină, în final metoda
oferind informații relevante în legătură cu cercetările propuse.
 Separarea lipidelor din diverse țesuturi

S-a utilizat metoda densitometrică a cromatografiei pe strat subțire de înaltă

precizie (HPLC) pentru a separa clasele majore de lipide componente ale țesutului
nervos. Pentru aceasta s-a utilizat o coloană cromatografică pentru a separa
lipidele în fracții lipidice acide și neutre. Acestea au fost apoi spotulate și separate
pe plăci cromatografice folosind sisteme de câte doi solvenți. Concentrația
lipidelor a fost determinată prin densitometrie, prin compararea cu standardele
absolute ale claselor de lipide obținute tot cromatografic prin aceeași metodă, în
aceleași condiții. Sensibilitatea metodei a fost crescută prin utilizarea acetatului
cupric care a ajutat la creșterea intensității spoturilor. Analiza a fost facută
utilizând 5 mg de țesut nervos umed, limitele de detecție ale acestei metode
situându-se sub 20 mg pentru fiecare clasă de lipide.
 Determinarea cantitativă a fosfolipidelor

Determinarea cantitativă a fosfolipidelor după separarea prin

cromatografie în strat subțire implică pulverizarea cromatogramelor
dezvoltate cu acid sulfuric 50%, mineralizarea directă la temperatură
ridicată și determinarea ulterioară a fosfatului anorganic eliberat cu
reactivul Hahn și Luckhaus.
 CONCLUZII

La finalul studiului teoretic efectuat putem concluziona că

totalitatea metodelor moderne de analiză aplicate în industria
alimentară sunt extrem de utile în desfășurarea proceselor propuse.
Analizele profunde realizate prin intermediul acestor sisteme și
tehnici avansate de dozare, determinare sau identificare a compușilor
alimentelor capătă amploare din ce în ce mai mult în industria
alimentară și în special pentru determinarea celor mai sensibile
substanțe.
Deși sunt în plină dezvoltare și aduc numai avantaje în toate
domeniile utilizate, tehnicile de analiză moderne rămân în continuare
intens disputate întrucât nu sunt simple de realizat, oricât de relevante
și concrete ar fi rezultatele furnizate.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Marge B. , Howard Q., 1973. Separation of Plasm a Lipids by Thin-

Layer Chromatography. Clinical Laboratory Science, vol.3, no.2 .
2. Gail S. , Shotwell O. , 1983. Extraction and Thin Layer
Chromatography of Aflatoxin B1 in Mixed Feeds. Association off
analysis chemistru, vol. 66, no.3.
3. Jantschi L., Nașcu H.I., 2009. Chimie analitică și instrumentală.
Editura Academic Pres&Academic Direct, București.
(http://lori.academicdirect.org/books/pdf/2009_cai.pdf)
4. ***
https://owlcation.com/stem/tlc-thin-layer-chromatography-Principle-Proc
edure
5. ***
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0021967301966221