UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII ”ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA – ZOOTEHNIE ID

TRANSPORTUL OVINELOR
- Zooigienă și bunăstarea animalelor -

Cadru didactic,
Șef lucr. Dr. Doina LEONTE Student,
Iași Iuliana BUZEC (TANU)
2021
 Cuprins

1 2 3 4

MANAGEMENTUL MODALITĂȚILE REGLEMENTAREA DOCUMENTAȚIA DE

DE TRANSPORT DE TRANSPORT NORMATIVĂ A TRANSPORT
AL OVINELOR ALE OVINELOR TRANSPORTULUI
ANIMALELOR

• Transportul animalelor fără mijloace de transport

• Transportul animalelor cu ajutorul mijloacelor moderne

5 Concluzii 6 Bibliografie
 Introducere

În România, creșterea oilor s-a caracterizat, de-a lungul timpului prin extensivitate,
creștere de rase primitive puțin ameliorate sau practicarea exclusivă a transhumanței. Începând cu
cea de-a doua jumătate a secolului XX, creșterea a devenit în principal semi-intensivă sau
intensivă.
Carnea tinde să devină produsul principal în creșterea ovinelor, lâna, laptele și pielicelele
trecând pe poziții secundare. Cerințele pentru carne de ovină au început să fie din ce în ce mai mari
comparativ cu celelelalte producții, mai ales în țările mari crescătoare de ovine unde, peste 80% din
veniturile realizate din creșterea lor provin din producția de carne și doar 20% din producția de lână.
Cea mai eficientă cale de sporire a producției de carne de ovine constă în reproducția
intensivă a acestora, urmată de mărirea masei corporale la sacrificare și înlăturarea pierderilor prin
mortalitate la tineret.
 1. MANAGEMENTUL DE TRANSPORT AL OVINELOR
Programarea și organizarea transportului influențează pozitiv fluxurile tehnologice din îngrășătorii,
01 permit eliberarea spațiilor de cazare la timp și determină economii de nutrețuri și forță de muncă,
asigurând, totodată, condiții favorabile pentru derularea normală a fluxurilor sanitar-veterinare.

Stabilirea numărului de animale ce trebuie transportate, a numărului de

transporturi și modalităților de efectuare a acestora, în funcție de mărimea
efectivului, distanță, căile de transport, perioada în care se derulează;

Definitivarea documentelor de transport;

Stabilirea personalului care însoțește transportul și instruirea lor privind ruta de

transport, opririle, locurile pentru adăpare și hrănire, intervențiile ce se impun în
caz de accidente și alte situații neprevăzute;
Stabilirea fluxului rațional de transport (măsuri pregătitoare, îmbarcare,
transport propriu-zis, descărcare și recepționare a animalelor, curățire și
dezinfecție a mijloacelor de transport);
 Călătoria trebuie să fie cât mai lină și mai
rapidă posibil pentru a limita expunerea la stresul de
transport. Acesta trebuie planificată cu atenție pentru a
asigura condițiile de bunăstare a ovinelor pe întreaga
durată a transportului. Ca parte a planificării fiecărei
călătorii, se vor lua măsuri pentru a gestiona orice
întârziere, defecțiune sau alte situații de urgență pentru a
reduce la minim riscurile de deteriorare a bunăstării în
timpul transportului.
Perioada de odihnă. Durata Oprire la postul de
Categoria de Durata călătoriei
Animalele rămân în călătoriei (ore) odihnă autorizat
animale (ore) Etapa 1
vehicul Etapa 2 (cod de autorizare)

Descărcarea pentru
Perioade de Perioada de repaus cel puţin
24 de ore pentru
călătorie maxime Ovine adulte 14 ore 1 oră pentru adăpare şi dacă 14 ore
hrănire, adăpare și
permise pentru oi este necesar hrană.
odihnă.

Descărcarea pentru
Perioada de repaus cel puţin
24 de ore pentru
Miei neînțărcați 9 ore 1 oră pentru adăpare şi dacă 9 ore
hrănire, adăpare și
este necesar hrană.
odihnă.
  Vehiculele destinate animalelor trebuie să fie
02 Mijloacele de transport și alocarea spațiului proiectate astfel încât oile să se poată ridica în
poziție verticală, fără a intra în contact cu
structurile de deasupra capului și să permită o
ventilație optimă;
Designul, întreținerea, pregătirea și  Spațiul de deasupra celui mai înalt punct al
funcționarea vehiculelor sunt factori cheie în animalului trebuie să fie de cel puțin 15 cm
asigurarea unor standarde ridicate de sănătate și pentru vehiculele cu ventilație forțată și 30 cm
bunăstare a animalelor în timpul transportului. pentru vehiculele fără ventilație forțată;
Un risc major pentru bunăstarea animalelor este  Alocarea de spațiu pentru ovine ar trebui să fie
prezentat de mediul fizic experimentat pe diferențiate între oile netunse, miei și oile tunse.
vehicul, în special în ceea ce privește mediul
termic. Prin urmare, este esențial să se asigure că
regimurile de ventilație sunt eficiente în Oi netunse Miei și oi tunse
Greutate
menținerea condițiilor interne care nu numai că Călătorii Călătorii Călătorii
a vie (kg) Călătorii scurte
lungi scurte lungi
sunt conforme cu cerințele legale, ci sunt cât se m2
poate de apropiate de cele termice optime pentru 20 - - 0.21 0.27
animalele transportate. 30 - - 0.28 0.36
40 0.39 0.51 0.34 0.43
50 0.45 0.60 0.35 0.50
60 0.51 0.67 0.40 0.57
Alocarea spațiului 70 0.56 0.75 0.44 0.63
recomandat pentru ovine 80 0.61 0.82 0.48 0.69
 03 Încărcarea și descărcarea ovinelor

Încărcarea este unul dintre cele mai stresante momente pentru oi. În timpul acestui proces, animalele sunt
mutate boxele de colectare în vehicul și încărcate printr-o rampă sau lift. Stresul cauzat animalelor este atât fizic, cât și
psihic. Suprafețele de descărcare trebuie să fie securizate și să asigure o traiectorie largă, clară și dreaptă de la
vehicul la boxa de primire.

Animalul trebuie să facă un efort fizic suplimentar în timpul urcării și coborârii sale în vehicul, iar stresul
psihologic apare deoarece animalele părăsesc un mediu familiar, pentru a fi adăpostite într-un mediu complet diferit și
nou. Încărcarea începe când prima oaie care urmează a fi transportată iese din boxa de așteptare a unei ferme, un centru
de colectare sau un post de control și se deplasează spre vehicul și se va termina când toate oile se află în vehicul
(ultimul animal încărcat).
 Tehnicile de manipulare ar trebui să folosească instinctul de turmă al oilor. Oile au un
puternic instinct de urmărire și o "zonă de fugă" care trebuie înțeleasă și utilizată pentru o manipulare
eficientă. Pot fi folosite stegulețe sau pungi de plastic pentru a stimula animalele să se miște și pentru a
facilita operațiile de încărcare. Aceasta este o metodă practică și utilă, în special pentru miei. Alte
practici includ, de regulă, utilizarea unei oi instruite pentru a conduce restul animalelor în vehicul. Dacă
nu este posibil, se poate folosi mielul unei mame care a fătat recent. În acest caz, mama urmează mielul,
iar restul grupului urmărește mama. De asemenea, se poate utiliza un stimulent pozitiv în fața
animalelor. Acest stimulent ar putea fi o găleată cu hrană pentru oi sau o sticlă de alăptare pentru miei.
Este important ca animalele să fie familiarizate cu stimulul utilizat, dacă nu sunt obișnuiți cu aceasta,
utilizarea lor va duce la stres pentru animale.
 2. MODALITĂȚILE DE TRANSPORT ALE OVINELOR
Transportul implică mai mulți potențiali factori de stres care pot afecta în mod negativ bunăstarea
animalelor. Mediul nou și nefamiliar, restricțiile de circulație datorate confruntării, vibrațiile, zgomotele bruște și
neobișnuite, starea de sănătate a animalelor, amestecarea cu alte animale, variațiile de temperatură și umiditate,
împreună cu ventilația necorespunzătoare și adesea restricțiile privind hrana și apa, toate au un impact asupra stării
animalelor. Manipularea și transportul necorespunzătoare pot fi asociate cu vătămări vizibile, stres fiziologic și
psihologic, imunosupresie și tulburări metabolice. Acest lucru are un impact asupra productivității și profitabilității
datorită modificărilor în greutatea corporală a animalelor, starea de hidratare și calitatea cărnii la animalele destinate
sacrificării.

Fără mijloace de Cu mijloace de transport

transport (terestru, aerian, naval)
 Este puțin întâlnit sau pe cale de dispariție Modul de desfășurare a
acestui tip de transport se bazează pe o
în țările mai dezvoltate, ca urmare a riscului
bună coordonare a procesului, astfel
ridicat de îmbolnăvire și a consecințelor negative încât neajunsurile să fie diminuate:
asupra efectivelor de animale (pierderi în greutate, • Stabilirea unui traseu accesibil, cu
drumuri largi, neaglomerate, ferit de
accidente), la care se adaugă și afectarea Transportul Modul de desfășurare a
intemperii;
abatorizării și calității cărnii. • acestui tip de transport
Pentru fiecare grup de animalese
ovinelor fără transportate, este necesar să se asigure, în
Acest tip de transport are un caracter preponderal bazează
funcție de mărimeapeefectivului,
o bună un număr
sporadic și se aplică în situații precum: mijloace de coordonare a procesului,
suficient de însoțitori pentru a putea
coordona și dirija efectivele (1 însoțitor/
 Distanțe scurte (de până în maxim 10 km);
transport (pe jos) astfel
30 – 50încât
ovine); neajunsurile să
• fie diminuate
Asigurarea condițiilor de hrănire,
 Specii ușor deplasabile care pot fi transportate adăpare și îngrijire corespunzătoare
animalelor pe timpul transportului, mai
la pas, pe distanțe scurte;
ales când se realizează pe distanțe lungi
 Absența căilor și mijloacelor de comunicație de timp; pentru ovine se realizează
pășunatul, dacă este posibil, și
adecvate (șosele, căi ferate, porturi ș.a.).
administratea de nutrețuri uscate; de
asemenea, adăparea trebuie să se facă de
 Transportul animalelor cu autovehicule

• cel mai utilizat în prezent – realizat cu vehicule specializate, de mare capacitate;

• avantaje: reducerea numărului de transbordări, animalele fiind preluate direct din exploataţia
de origine şi debarcate la destinaţie, ceea ce implică şi reducerea stresului de transport;
rapiditatea maximă, oferind posibilitatea de eliminare a necesităţii furajării şi adăpării în
timpul transportului; posibilitatea mărită de planificare şi organizare în raport cu condiţiile
meteo, oferindu-se astfel condiţii optime de bunăstare pentru animale atunci când se
realizează adecvat;

• Mijlocul de transport trebuie să fie dotat cu pereți despărțitori prin care se creează
compartimente separate, asigurându-se însă tuturor animalelor accesul liber la apă.

În funcţie de categoria de animale, se utilizează fie autovehicule de uz

general, fie unele special amenajate.
 Transportul feroviar

• Este mai puțin întâlnit și presupune în principal

pregătirea documentației de transport și asigurarea
necesarul de vagoane, conform planificării.
• Pentru oi, transportul se poate efectua cu vagoane
etajate tip E, în boxe colective de maximum 20
exemplare, fiind necesar cel puțin 1 îngrijitor la 1 – 3
vagoane. Animalele ajung în locul îmbarcării cu cel
puţin 2 ore înainte de începerea acţiunii. De regulă, în
acelaşi vagon se încarcă numai animale de aceleaşi
specie şi sex.
• După încărcare, se montează paravane la uşi, în vederea
evitării risipirii aşternutului, gunoiului şi nutrețurilor.
 Transportul animalelor pe calea aerului

• Se foloseşte pentru transportul pe distanţe lungi, mai ales pentru animalele valoroase de reproducţie , utilizând,
de regulă avioane de mărfuri sau aeronave cargo.

• În avioane mărfuri, exemplarele mici de până în 100 kg sunt transportate în containere. Cuştile se introduc în
compartimentul de mărfuri al aeronavei, asfel încât supravegherea, hrănirea şi adăparea animalelor să se poată
realiza în bune condiţii. Nu se pot transporta animale sub 8 săptămâni de viaţă, animale gestante sau cu pui.

• Aeronavele de tip cargo pentru transport de animale sunt vehicule special amenajate sau proiectate în acest sens:
cu suprafaţă mare, pardoseala impermeabilă, posibilităţi de divizare a spaţiului, furajare, adăpare, dotate cu 1 – 2
îngrijitori, posibilitate de colectare a dejecţiilor în containere pentru inactivare.

Ovinele se pot transporta pe unul sau două

nivele, în boxe colective de 10 animale ,
delimitate prin pereţi din plasă de sârmă;
animalele cu coarne pot fi cazate separat – în
containere.
 Transportul animalelor pe apă

• Se realizează fie cu vapoare special amenajate sau proiectate în acest scop,

fie cu nave de tip roll-on-roll-off;
• Animalele pot fi cazate în boxe individuale sau colective pentru 10 – 25
animale, amplasate pe punte sau în cala vasului, pe unul sau mai multe
nivele. Transportul pe punte se poate realiza în sezonul cald (perioada 1
aprilie – 30 octombrie).

• Îmbarcarea se face pe dane speciale cu rampe mobile, sub

supraveghere, în baza unui plan de îmbarcare, respectând
suprafețele minime pentru fiecare animal;
• Pentru fiecare animal, furajarea se realizează cu o
frecvenţă de 2 ori/zi, iar adăparea de 2 – 3 ori pe zi.
 3. REGLEMENTAREA NORMATIVĂ A TRANSPORTULUI ANIMALELOR

Cele mai importante acte normative care emit prevederi în domeniul transportului de animale, se referă la:
• H.G.R. nr. 267/1991 privind aderarea ţării noastre la Convenţia Europeană privind protecţia animalelor în transportul
internaţional;
• Legea nr. 215/2004 de aprobare a OGR 42/2004 privind organizarea activităţii sanitare veterinare;
• Regulamentul CE nr. 1/2005 privind protecţia animalelor în timpul transportului şi al operaţiunilor conexe şi de modificare a
Directivelor 64/432/CEE şi 93/119/CE şi Regulamentului 1255/97;
• Ordinul ANSVSA 83/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind respectarea condiţiilor de bunăstare a
animalelor pe durata transportului;
• Ordinul ANSVSA 201/2007 privind Procedura de eliberare a Certificatului de competenţă profesională pentru conducătorii şi
însoţitorii de pe vehiculele rutiere care transportă animale vii;
• Ordinul ANSVSA 16/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-
veterinară a unităţilor/centrelor de colectare/exploataţiilor de origine şi a mijloacelor de transport din domeniul sănătăţii şi al
bunăstării animalelor, a unităţilor implicate în depozitarea şi neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt
destinate consumului uman şi a produselor procesate;
 4. DOCUMENTAȚIA DE TRANSPORT
Documentația ce însoțește transportul animalelor este de asemenea deosebit de importantă pentru
desfășurarea optimă a procesului și este pusă la dispoziție autorității compentente atunci când se solicită.

originea şi proprietarul animalelor, cât şi starea lor de sănătate (bilet de adeverire a proprietăţii
animalelor, adeverinţă de proprietate, bilet de adeverire a proprietăţii şi sănătăţii, certificate sanitare
veterinare de transport pentru animale vii);

locul de plecare al animalelor;

data şi ora plecării;

locul de destinaţie prevăzut;

durata estimată a călătoriei;

acte care să certifice conformitatea transportatorului, vehiculului şi parcursului (autorizaţia transportatorului,

autorizaţia mijlocului de transport, jurnalul de călătorie – în afara graniţelor ţării, certificatul de competenţă
profesională pentru conducătorul vehiculului sau pentru însoţitorii animalelor).
 Concluzii

Asigurarea unor condițiilor adecvate în timpul transportului, recepționării, manipulării și

carantinării ovinelor se face în scopul bunăstării acestora, astfel încât animalele să rămână sănătoase, în
condiții sigure și apte pentru destinația lor.

În legislația actuală, recomandările existente privind aptitudinile ovinelor de a putea fi

transportate și manipulate, cuprind numeroase scheme de asigurare a calității și ghiduri ce oferă sugestii cu
privire la aceste condiții. Limitarea gestionării și a practicilor legate de resurse, măsurile de odihnă, dietă și
carantinare aplicate pe animal pot fi un instrument util de monitorizare, pentru a ajuta operatorii economici
să asigure bunăstarea și, dacă este necesar, să ia măsurile corective adecvate.
 Bibliografie selectivă

1. Banu C., Alexe P., Vizireanu C.,2003 – Procesarea industrială a cărnii. Editura Tehnică, București.
2. Comisia Europeană, 2018 – Ghid de bune practici pentru transportul oilor.
3. Georgescu Gh., Banu C., 2000 – Tratat de producerea, procesarea și valorificarea cărnii. Editura Ceres, București.
4. Knowles T.G., 1998 – A review of the road transport of slaughter sheep, The Veterinary Record, vol. 143, nr. 8, p. 212 – 219.
5. Mitrănescu E., 2012 – Transportul animalelor, Proiect – Perfecționarea Resurselor umane din Medicina Veterinară
6. Popescu D., 1972 – Transportul animalelor și produselor animale. Ed. Ceres, București.
7. Stănescu V., Apostu S., 2010 – Igiena, inspecția și siguranța alimentelor de origine animală. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
8. Taftă V., Vintilă I., Zamfirescu A., 1997 – Producția, ameliorarea și reproducția ovinelor. Ed. Ceres, București
9. Teușdea V., 1996 – Igiena animalelor și protecția mediului. Ed. Fundația României de Mâine, București.
10. *** Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al
operațiunilor conexe.
11. *** http://www.fao.org/3/x6909e/x6909e08.htm