GHID

PRIVIND PROTEC IA I BUN STAREA

ANIMALELOR ÎN TIMPUL TRANSPORTULUI
 CUPRINS:

pagina

INTRODUCERE ........................................................................................ 3

BAZA LEGALA ........................................................................................ 5

VEHICULUL................................................................................................. 6

VIBRA II, ZGOMOTE, MI RI…………………………………. 9

DATE PRIVIND ANIMALELE CARE URMEAZ S FIE

TRANSPORTATE............................................................................................ 10

PARAMETRII DE MICROCLIMAT………………………………………. 13

SPA IUL I SEPARAREA....................................................... 15

A PAREA, FURAJAREA I ODIHNA..................................................... 23

ÎNC RCAREA, DESC RCAREA I MANIPULAREA.............................. 26

JURNALUL DE C TORIE………………………................................... 29

RECOMAND RI SUPLIMENTARE............................................................ 31

2
 INTRODUCERE

Asigurarea condi iilor de bun stare a animalelor în timpul transportului

depinde, în principal, de conduita zilnic a transportatorilor.Conducerea
oric rui tip de autovehicul utilizat pentru transportul animalelor vii implic
un grad ridicat de responsabilitate.
Legisla ia na ional transpune din legisla ia european anumite cerin e
privind protec ia i bun starea animalelor în timpul transportului definite
prin trei cuvinte i anume : trebuie, întotdeauna i niciodat .

Trebuie:

- ca animalele s aib ap , hran i o perioad de odihn de 24h înainte de

începerea unei c torii;
- ca animalele s fie apte pentru c torie;
- ca mijloacele de transport, inclusiv cele cu remorc , s nu produc
r niri i suferin e inutile;
- ca persoanele care manipuleaz animalele s aib competen a i instruirea
necesar ;
- ca vehiculele s îndeplineasc standardele de construc ie i s fie
corespunz toare pentru fiecare specie i c torie;
- ca documentele necesare s fie completate corect i inute la purt tor;
- s se respecte regulile de cur are i dezinfec ie;

Întotdeauna:

- se elaboreaz un plan de c torie pentru a evita întârzierile inutile;

- se verific dac animalele sunt apte pentru c torie înainte de înc rcare;
- se verific vehiculul pentru orice eventuale defec iuni i se cur
înainte de înc rcare;

3
- înc rcarea, transportul i desc rcarea animalelor se vor face cu calm i
f grab ;
- se folosesc pere i desp itori atunci când, este necesar împ irea
vehicului sau separarea animalelor în grupuri pentru a preveni c derea
acestora;
- se va asigura animalelor suficient spa iu pe podeaua mijlocului de transport
i spa iu deasupra animalelor;
- oferii vor conduce cu aten ie i grij fa de animale;
- dac va fi necesar, oferii se vor opri i vor verifica animalele în timpul
transportului.

Niciodat :

- nu se transport animalele care nu sunt apte pentru c torie;

- nu se folose te for a pentru a face animalele s se deplaseze;
- nu se permite personalului necalificat i f experien s încarce,
s descarce i s transporte animalele;
- nu se încarc animale incompatibile în acela i loc, spre exemplu, vaci
cu coarne i f coarne;
- nu se supraîncarc vehiculul;
- nu se frâneaz , accelereaz i nu se iau curbele cu vitez dac acestea
se pot evita;
- nu se las animalele nesupravegheate în vehicul pentru o perioad lung
de timp;
- nu se descarc animalele dac nu exist o persoan responsabil
pentru aceasta.

4
 BAZA LEGAL

Pentru elaborarea acestui ghid, a fost folosit, drept baz legal ,

Regulamentul Consiliului 1/2005, privind protec ia animalelor în timpul
transportului i al opera iunilor conexe i de modificare a Directivelor
64/432/CEE i 93/119/CE i a Regulamentului (CE) nr. 1255/97
• HG nr. 30/9.01.2008 pentru modificarea i completarea HG nr.
984/2005 privind stabilirea i sanc ionarea contraven iilor la normele
sanitare veterinare i pentru siguran a alimentelor;
• Ord. ANSVSA nr.201/13.12.2007 Privind procedura de eliberare a
Certificatului de competen profesional pentru conduc torii i
înso itorii de pe vehiculele rutiere care transport animale vii.

5
 VEHICULUL
1. Mijloacele de transport, containerele, accesoriile, trebuie s fie proiectate,
construite, între inute i utilizate astfel încît:
- se evite suferin ele i r nirile, asigurând siguran a animalelor;
- animalele s fie protejate de condi iile atmosferice nefavorabile i de
temperaturile extreme;
- poat fi cur ate i dezinfectate;
- nu permit evadarea/c derea animalelor;
- men in calitatea i cantitatea de aer;
- permit accesul la animale, pentru inspec ia i îngrijirea acestora;
- podelele s fie antiderapante;
- podelele s reduc riscul de scurgere a urinei i fecalelor;
- dispun de mijloace de iluminare pentru inspectarea i îngrijirea
animalelor;
- existe spa iu suficient în compartiment i la fiecare nivel în vederea
asigur rii unei ventila ii adecvate deasupra animalelor , iar animalele
poat sta în pozi ie patrupedal .
2. Pere ii desp itori trebuie s fie suficient de solizi pentru a suporta
greutatea animalelor iar accesoriile concepute astfel încât s permit
manevrarea rapid i u oar .
3. Trebuie s se asigure material pentru a ternut la porcii mai mici de 10kg,
mieii mai mici de 20kg, vi eii mai mici de 6 luni i mânjii mai mici de 4 luni.
ternutul trebuie s asigure:
- absor ia urinei i fecalelor
- confort în func ie de: specie, num rul de animale, durata c toriei
i condi iile meteorologice.
4. Pentru c torii a c ror durat dep te 3h persoana/înso itorul de pe
orice nav , aeronav sau vagon feroviar( în cazul transportului naval, aerian
sau feroviar) va dispune de un mijloc de sacrificare adecvat speciei în cauz ,
în cazul în care animalele sunt r nite grav.

6
5. Vehiculele vor fi marcate clar i vizibil pentru a indica prezen a
animalelor vii.
6. Vehiculele vor fi dotate cu echipamente pentru înc rcare-desc rcare.
7. În timpul asambl rii trenurilor sau mi rii vagoanelor feroviare se vor
lua m suri de precau ie astfel încât s se evite zdruncinarea containerelor cu
animale.
8. Cerin ele pe care trebuie s le îndeplineasc mijloacele de transport sunt
urm toarele:
- proiectate, construite între inute i utilizate astfel încât s se evite
r nirea i suferin ele animalelor i s asigure siguran a acestora;
- s protejeze animalele de temperaturi extreme i de modific rile
nefavorabile ale condi iilor meteorologice;
- s fie cur ate i dezinfectate;
- s permit accesul la animale pentru a asigura îngrijirea i
inspectarea acestora;
- s dispun de mijloace de iluminare suficiente pentru inspectarea i
îngrijirea animalelor în timpul transportului
- parape ii laterali cu în ime minim de 1,3m i având podelele
prev zute cu traverse de lemn i/sau copertin antiderapant ;
- pere ii de protec ie laterali cu în ime minim de :
- 1,27m pentru bovine
- 76cm pentru porcine, ovine i tineret bovin
- unghiul de înclinare al rampei de înc rcare s nu dep easc
20° pentru porci, vi ei i cai i de 26 pentru oi i bovine;
- când înclina ia este mai mare de 10 , trebuie s fie prev zute cu
ipci transversale;
- ultima treapt a rampei s nu dep easc 21cm, iar distan a fa
de podea s nu fie mai mare de 6cm;
- s nu existe spa ii mari între pere ii de protec ie laterali i podea;
- ventila ie adecvat pe toate nivelele;
- distan a dintre nivele trebuie s fie suficient de mare pentru
a permite animalelor s stea în pozi ie natural i pentru a asigura
o ventila ie adecvat ;
9. In cazul transportului pe nave roll-on-roll-off, la înc rcarea vehiculelor se
verific urm toarele:
- pentru cele cu pun i acoperite – nava trebuie s aib un sistem de
ventila ie for at , sistem de alarm i surs secundar de curent;
- pentru cele cu pun i deschise – trebuie s existe sisteme de protec ie
fa de apa m rii.

7
10. In cazul transportului aerian, animalele vor fi transportate în containere,
cu ti sau boxe adecvate speciei în cauz i în limite convenabile privind
calitatea temperaturii i presiunea aerului.
11. In cazul transportului în containere, acestea trebuie s fie marcate clar i
vizibil indicând animalele vii i partea de sus a containerului. În timpul
manipul rii, vor fi men inute în pozi ie vertical i nu trebuie zdruncinate i
scuturate. Containerele vor fi fixate în timpul deplas rii mijloacelor de
transport. Containerele mai mari de 50 kg trebuie s aib suficiente puncte
de fixare i s fie proiectate, pozi ionate i între inute adecvat pentru fixarea
solid pe mjiloacele de transport înainte de începerea c toriei.

8
 VIBRATII, ZGOMOTE I MI RI

1. Vibra ii – Un vehicul cu motorul pornit produce mi ri vibratorii de mic

intensitate, rapide i regulate; în timp animalele se obi nuiesc cu aceste
mi ri astfel c acestea nu constituie o problem .
2. Zgomote – Animalele se obi nuiesc cu zgomotul motorului în func iune,
dar zgomotele nea teptate pot speria i agita animalele; trebuie evitat
contactul dintre autovehicul i crengile sau vegeta ia de la marginea oselei.
3. Mi ri – Într-un autovehicul aflat în mi care, capacitatea animalelor de
a- i men ine echilibrul este afectat , iar în situa ii extreme, animalele pot
chiar s cad .
Au fost descrise trei tipuri principale de mi ri la care sunt supuse
animalele într-un autovehicul:
- mi rile excesive în sus i în jos pot fi limitate men inând o presiune
corect a pneurilor i men inând în stare bun suspensiile ma inii
- mi rile dintr-o parte în alta care pot fi limitate prin:
• între inerea corect a ma inii
• conducerea vehiculului într-un mod adaptat la calitatea drumului
• manevrarea cu grij în curbe
• evitarea dep irilor bru te
- mi rile în fa i în spate pot fi limitate prin:
• pornirea încet i cu grij de pe loc
• anticiparea pericolelor
• evitarea frânelor bru te
• schimbarea vitezelor f brusche e
!Asigura i-v c vehiculul este bine între inut i nu
uita i c ave i la bord o înc rc tur vie

9
 DATE PRIVIND ANIMALELE CARE URMEAZ S FIE
TRANSPORTATE

1. Animalele pot fi transportate dac sunt apte pentru transport dar astfel
încât s se evite provocarea de r niri/suferin e inutile acestora.
2. Animalele nu sunt apte dac :
- nu se mi singure f dureri sau f ajutor;
- au r ni deschise sau prolaps;
- sunt femele gestante (cu 90% sau mai mult din gesta ie) sau care au
f tat cu o s pt mân înainte;
- sunt nou-n scu i, cu cicatricea ombilical nevindecat complet;
- sunt porci mai mici de 3s pt mâni;
- sunt miei mai mici de 1s pt mân ;
- sunt vi ei mai mici de 10zile;
- sunt câini, pisici mai mici de 8 s pt mâni (cu excep ia celor care
sunt înso i de mame);
- sunt pui de cervidee;
3. Animalele bolnave /r nite sunt apte pentru c torie când sunt:
- r nite/bolnave u or iar transportul nu le provoac suferin e în plus
(trebuie avizate de un medic veterinar);
- fac parte dintr-un program de cercetare;
- transportate în scopul unui diagnostic sau tratament f a fi supuse
suferin elor sau relelor tratamente;
- animale supuse decorn ri/castr rii cu condi ia ca r nile s fie
vindecate complet;
4. Animalele care se îmboln vesc/se r nesc în timpul transportului se
separ , se trateaz i dac este cazul se sacrific /ucid de urgen .

10
5. Nu se administreaz sedative decât dac este strict necesar i numai dac
exist avizul medicului veterinar.
6. Femelele din speciile: bovine, ovine, caprine, aflate în lacta ie i neînso ite
de produ ii lor, trebuie mulse la 12h.
7. Caracteristicile animalului s tos sunt urm toarele:
- capul ridicat, globii oculari cura i, botul umed, vioiciune;
- animalul se mi normal, nu sunt semne de disconfort sau
chiop tat;
- respira ie normal , f tuse sau gâfâit;
- animalul nu geme, nu scrâ ne te din din i, nu- i arcuie te spatele;
- lâna este uscat , curat , str lucitoare i pielea roz, s toas ;
- f simptome de stres prin c ldur sau prin frig;
- animalul m nânc i se adap normal;
- urina deschis la culoare, de culoarea paiului;
- fecale solide, f diaree sau semne de constipa ie;
8. oferii mijloacelor care transport animale trebuie s aib no iuni
elementare în ceea ce prive te comportamentul animalelor, acestea fiind
necesare atât la manipularea animalelor cât i la identificarea animalelor
bolnave, în suferin , înfometate sau însetate. Fiecare specie în parte are
caracteristici comportamentale diferite, i anume:

OILE:
- sunt animale de “turm ”;
- sunt vânate ca specie i i-au dezvoltat sim urile pentru a fi mereu
în stare de alert ;
- au un câmp vizual larg i pot vedea obiecte aflate în mi care la
mare distan , dar nu i pe cele nemi cate;
- au o bun acuitate auditiv i sunt speriate de zgomote puternice;
- sunt în general docile dar pot fi i agitate sau zburdalnice;
- manifest un pronun at comportament de turm - izolarea le face
de regul s sufere;
- sunt relativ u or de “manipulat”, dar berbecii maturi pot deveni
agresivi.

BOVINELE:
- au un pronun at instinct de turm i dezvolt o anumit ordine
social în interiorul grupului;
- nu le place s fie izolate iar amestecarea la un loc a mai multor
efective va genera de regul confrunt ri;
- sunt mari, puternice i se mi repede, în ciuda m rimii lor;

11
 - au un câmp vizual larg dar cu limite foarte înguste drept în fa ;
- evalueaz slab detaliile i distan ele – nu le plac zgomotele
nea teptate, puternice;
- se descurc mai bine pe o pant medie decât pe una abrupt , nu
sunt sigure pe picioare când merg la vale;
- taurii pot deveni agresivi i nu este recomandat s lucra i singuri
cu aceste animale.

PORCII:
- la origine provin din mediul împ durit, deci au sim urile mai dezvoltate;
- au un câmp vizual larg dar la anumite rase, câmpul poate fi restrâns din
cauza caracteristicilor fizice;
- nu v d bine la distan ;
- au o bun acuitate olfactiv i le place s exploreze;
- au o bun acuitate auditiv ;
- sunt animale foarte zgomotoase i comunic printr-un vocabular
complex de gui uri i groh ieli;
- instinctul de turm nu e la fel de pronun at ca la ovine i bovine; pot
fi dificil de condus într-o direc ie i prefer s s nu fie gr bi i –
este mai u or s -i ghida i în direc ia dorit i s -i l sa i s ajung
singuri acolo;
- dac sunt gr bi i au o reac ie puternic de team i se urc unii
peste al ii ca s scape;
- sunt predispu i la stres i trebuie “manipula i” cu mare grij .

12
 PARAMETRII DE MICROCLIMAT

1. Animalele sunt homeoterme, deci trebuie s i p streze constant

temperatura corpului, devenind hipotermice atunci cînd temperatura lor
scade. Dac temperatura corpului cre te cu doar 5 grade, animalele devin
hipertermice aceasta putând fi fatal în unele cazuri.
2. Marea majoritate a vehiculelor care transport animale utilizeaz
ventila ia natural pentru disiparea c ldurii i umidit ii de la animale, astfel
încât temperatura corpului s fie men inut constant iar stresul prin
înc lzire s fie evitat.
3. Pentru limitarea stresului prin înc lzire: - se optimizeaz ventila ia
- vehiculul este men inut în
mi care
- se circul în perioada mai
r coroas din zi
- se reduce densitatea animalelor
transportate

Temperatura normal a corpului la animalele domestice

SPECII TEMPERATURA CORPULUI

C)
Bovine adulte 38,7
Tineret bovin 38,6-39,3
Porcine 39,2
Ovine 39,4

13
4. Combina ia dintre temperatura ridicat i umiditate ridicat poate expune
la stres sever prin înc lzirea animalelor dintr-un camion specializat în
transportul acestora.
5. Deoarece animalele produc în continuu c ldur , riscul de stres prin
înc lzire e mult mai mare decât stresul prin frig, mai ales când camionul e
înc rcat la toat capacitatea. În timpul transportului este mai pu in probabil
ca animalele s sufere de stres prin frig.
6. Riscul stresului prin frig cre te când animalul este foarte tân r sau a fost
proasp t tuns i când vehiculul este doar într-o mic propor ie înc rcat.
7. Marea majoritate a vehiculelor care transport animale utilizeaz
ventila ia natural pentru disiparea c ldurii i umidit ii de la animale, astfel
încât temperatura corpului s fie men inut constant iar stresul prin
înc lzire s fie evitat.
8. Datorit condi iilor meteo exist un risc de stres prin înc lzire sau frig i
de aceea se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul
transportului i identificarea simptomelor stresului termic.
9. Sistemul de ventila ie trebuie proiectat, construit i între inut astfel încât
indiferent dac mijlocul de transport sta ioneaz sau este în mi care s se
asigure o temperatur între 5 C - 30 C în interiorul mijlocului de transport
pentru toate animalele cu toleran de +/- 5 C în func ie de temperatura
exterioar .
10. Sistemul de ventila ie trebuie s asigure distribu ia uniform printr-un
flux minim de aer cu capacitate nominal de 60 m3/h/KN sarcin util , iar
autonomia lui trebuie s fie de cel pu in 4h independent de motorul
vehiculului.
11. Mijloacele rutiere trebuie s fie dotate cu sisteme de monitorizare a
temperaturii (senzorii plasa i în interiorul vehiculului), mijloace de
înregistrare a datelor ce vor fi puse la dispozi ia autorita ii competente,
precum si sisteme de alarm care avertizeaz când temperatura va atinge
limitele maxime sau minime.

14
 SPA IU I SEPARARE

1. Amenajarea boxelor în interiorul vehiculului este de importan vital .

2. Animalele cazate în boxe prea strâmte se vor strivi sau sufoca iar cele din
boxe prea largi, la orice mi care brusc pot fi expuse la riscul unor c turi
i accidente.
3. În calcularea spa iului pentru boxe trebuie luate în calcul: vremea;
calitatea drumului i condi iile de condus; tipul i construc ia
autovehiculului; m rimea, greutatea i categoria animalului.
4. Animalele trebuie manipulate i transportate separat în cazul când :
- provin din specii diferite;
- animalele sunt diferite din punct de vedere al vârstei, st rii fiziologice,
sexului i taliei;
- sunt vieri i arm sari;
- sunt masculi maturi din punct de vedere sexual împreun cu femelele;
- animalele sunt ostile unele fa de altele;
- sunt animale cu coarne i f coarne;
- sunt animale legate i dezlegate;
5. Separarea nu se aplic :
- animalelor crescute în grupuri compatibile, obi nuite unele cu altele;
- femelelor împreun cu puii lor;
6. Ecvideele domestice (excep ie iepele înso ite de mânji) trebuie
transportate în boxe individuale atunci când vehiculul este înc rcat pe nave
“roll-on-roll-off”. De asemenea i în cazul transportului rutier, ecvideele
sunt transportate în boxe individuale, cu excep ia iepelor care sunt
transportate împreun cu mânjii lor.
7. Ecvideele nu se transport în vehicule cu platforme multiple decât dac
sunt înc rcate pe platforma de la cel mai jos nivel.
8. În imea minim în compartiment s fie cu cel pu in 75 cm mai mare
decât în imea la greb n a celui mai înalt animal.
9. Ecvideele neîmblânzite vor fi transportate în grupuri de cel mult 4 indivizi

15
 10. Modul de repartizare a spa iului pentru animale în timpul
transportului este urm torul:

Ecvidee domestice

Transport feroviar

Cai adul i 1,75 m2 (0,7 x 2,5

m)*
Cai tineri (6-24 luni) (c torii de pân la 48 ore) 1,2 m2 (0,6 x 2 m)
Cai tineri (6-24 luni) (c torii de peste 48 ore) 2,4 m2 (1,2 x 2 m)
Ponei (sub 144 cm) 1 m2 (0,6 x 1,8 m)
Mânji (0-6 luni) 1,4 m2 (1 x 1,4 m)
* L imea util standard a vagoanelor este de 2,6 pe 2,7 m.

Not : În timpul c toriilor de lung durat , mânjii i caii tineri trebuie s

aib posibilitatea de a se întinde.

Aceste valori pot varia cu cel mult 10% pentru caii adul i i ponei i cel mult
20% pentru caii tineri i mânji, în func ie nu numai de greutatea i talia
cailor, dar i de condi ia fizic a acestora, de condi iile meteorologice i de
durata preconizat a c toriei.

Transport rutier

Cai adul i 1,75 m2 (0,7 x 2,5 m)

Cai tineri (6-24 luni) (c torii de pân la 48 ore) 1,2 m2 (0,6 x 2 m)
Cai tineri (6-24 luni) (c torii de peste 48 ore) 2,4 m2 (1,2 x 2 m)
Ponei (sub 144 cm) 1 m2 (0,6 x 1,8 m)
Mânji (0-6 luni) 1,4 m2 (1 x 1,4 m)

Not : În timpul c toriilor de lung durat , mânjii i caii tineri trebuie s

aib posibilitatea de a se întinde.

16
Aceste valori pot varia cu cel mult 10% pentru caii adul i i ponei i cel mult
20% pentru caii tineri i mânji, în func ie nu numai de greutatea i talia
cailor, dar i de condi ia fizic a acestora, de condi iile meteorologice i de
durata preconizat a c toriei.

Transport aerian

Densitatea de înc rcare a cailor în raport cu suprafa a

0-100 kg 0,42 m2
100-200 kg 0,66 m2
200-300 kg 0,87 m2
300-400 kg 1,04 m2
400-500 kg 1,19 m2
500-600 kg 1,34 m2
600-700 kg 1,51 m2
700-800 kg 1,73 m2

Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

200-300 0,90 – 1,175
300-400 1,175 – 1,45
400-500 1,45 – 1,725
500-600 1,725 – 2
600-700 2 – 2,25

Animale din specia bovin

Transport feroviar

Categorie Greutate Suprafa în

aproximativ (în kg) m2/animal
Vi ei de talie mic 50 0,30 – 0,40
Vi ei de talie medie 110 0,40 – 0,70
Vi ei de talie mare 200 0,70 – 0,95

17
 Bovine de talie medie 325 0,95 – 1,30
Bovine de talie mare 550 1,30 – 1,60
Bovine de talie foarte mare >700 >1,60

Aceste valori pot varia, în func ie nu numai de greutatea i talia animalelor,

dar i de condi ia fizic a acestora, de condi iile meteorologice i de durata
preconizat a c toriei.

Transport rutier

Categorie Greutate Suprafa în

aproximativ (în kg) m2/animal
Vi ei de talie mic 50 0,30 – 0,40
Vi ei de talie medie 110 0,40 – 0,70
Vi ei de talie mare 200 0,70 – 0,95
Bovine de talie medie 325 0,95 – 1,30
Bovine de talie mare 550 1,30 – 1,60
Bovine de talie foarte mare >700 >1,60

Aceste valori pot înregistra varia ii, în func ie nu numai de greutatea i talia
animalelor, dar i de condi ia fizic a acestora, de condi iile meteorologice i
de durata preconizat a c toriei.

Transport aerian

Categorie Greutate Suprafa în

aproximativ (în kg) m2/animal
50 0,23
Vi ei
70 0,28
300 0,84
Bovine
500 1,27

18
Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

200-300 0,81 – 1,0575
300-400 1,0575 – 1,305
400-500 1,305 – 1,5525
500-600 1,5525 – 1,8
600-700 1,8 – 2,025

Pentru animalele gestante spa iul se suplimenteaz cu 10%.

Ovine/caprine

Transport feroviar

Categorie Greutate în kg Suprafa în m2/animal

Ovine tunse < 55 0,20 – 0,30
> 55 > 0,30
Ovine netunse < 55 0,30 – 0,40
> 55 > 0,40
Oi în gesta ie avansat < 55 0,40 – 0,50
> 55 > 0,50

Categorie Greutate în kg Suprafa în m2/animal

Caprine < 35 0,20 – 0,30
35 – 55 0,30 – 0,40
> 55 0,40 – 0,75
Capre în gesta ie avansat < 55 0,40 – 0,50
> 55 > 0,50

Suprafa a indicat anterior poate varia în func ie de ras , talia animalelor,

condi ia fizic i lungimea bl nii acestora, precum i de condi iile
meteorologice i durata preconizat a c toriei.

19
Transport rutier

Categorie Greutate în kg Suprafa în m2/animal

Ovine tunse i miei cu < 55 0,20 – 0,30
greutatea egal sau mai mare > 55 > 0,30
de 26 kg
Ovine netunse < 55 0,30 – 0,40
> 55 > 0,40
Oi în gesta ie avansat < 55 0,40 – 0,50
> 55 > 0,50
Caprine < 35 0,20 – 0,30
35 – 55 0,30 – 0,40
> 55 0,40 – 0,75
Capre în gesta ie avansat < 55 0,40 – 0,50
> 55 > 0,50

Suprafa a indicat anterior poate varia în func ie de ras , talia animalelor,

condi ia fizic i lungimea bl nii acestora, precum i de condi iile
meteorologice i durata preconizat a c toriei. Indica ie: pentru mieii de
talie mic poate fi asigurat o suprafa mai mic de 0,2 m2/animal.

Transport aerian

Densitatea de înc rcare pentru ovine i caprine în raport cu suprafa a

Greutate medie (în kg) Suprafa a per ovin /caprin (în m2)
25 0,2
50 0,3
75 0,4

Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

20 – 30 0,24 – 0,265
30 – 40 0,265 – 0,290

20
 40 – 50 0,290 – 0,315
50 – 60 0,315 – 0,34
60 – 70 0,34 – 0,39

Porcine

Transportul feroviar i rutier

CATEGORIA GREUTATEA(Kg) SUPRAFA / M2

Porci pentru carne 40-65 0,2-0,3
Porci de sacrificat 65-80 0,3-0,35
Porci pentru sl nin 80-100 0,35-0,45
Porci grei >100 >0,45

Porcinele trebuie s aib cel pu in posibilitatea de a se întinde i de a sta în

picioare în pozi ie normal .

Pentru a respecta aceste cerin e minime, densitatea de înc rcare pentru

porcine cu o greutate de cca. 100 kg nu ar trebui s dep easc 235 kg/m2.

Rasa, talia i condi ia fizic a porcinelor pot impune cre terea suprafe ei
minime necesare men ionate anterior; de asemenea, se poate impune o
cre tere maxim cu 20% a suprafe ei în func ie de condi iile meteorologice
i de durata preconizat a c toriei.

Transport aerian

Densitatea de înc rcare ar trebui s fie relativ mare pentru a preveni r nirea
animalelor la decolare sau aterizare sau în cazul turbulen elor, de i animalele
trebuie s aib , totu i, posibilitatea de a se întinde. La stabilirea densit ii de
înc rcare se ine cont de climat, durata total a c toriei i ora sosirii.

Greutate medie Suprafa /porcin

15 kg 0,13 m2
25 kg 0,15 m2
50 kg 0,35 m2
100 kg 0,51 m2

21
Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

10 sau mai pu in 0,20
20 0,28
45 0,37
70 0,60
100 0,85
140 0,95
180 1,10
270 1,50

ri de curte

Densit i aplicabile la transportul p rilor de curte în containere

Se asigur suprafe e minime dup cum urmeaz :

Categorie Suprafa în cm2

Pui de o zi 21-25 / pui
ri de curte altele decât pui de o Suprafa în cm2 / kg
zi: greutate în kg
< 1,6 180 – 200
1,6 – < 3 160
3–<5 115
>5 105

Aceste valori pot varia în func ie nu numai de greutatea i talia p rilor, dar
i de condi ia fizic a acestora, condi iile meteorologice i durata preconizat
a c toriei.

22
 A PAREA , FURAJAREA I ODIHNA

1. Navele sau portcontainerele (în c torii de peste 24h), trebuie s dispun

de materiale suficiente pentru a ternut, cantit i de hran i ap suficiente
pentru satisfacerea necesarului minim zilnic, plus o cantitate suplimentar de
25% sau echivalentul necesar pentru 3 zile.
2. Durata c toriei este de 8h pentru ecvidee domestice i animale
domestice din specia bovine, ovine, caprine i porcine i poate fi prelungit
dac mijlocul de transport îndepline te ni te cerin e suplimentare .
3. Intervalele de hr nire i ad pare, durata c toriei i perioadele de
repaus în cazul utiliz rii unor vehicule rutiere care respect cerin ele
suplimentare , se definesc dup cum urmeaz :
- vi eii, mieii, iezii i mânjii neîn rca i care au o alimenta ie pe baz
de lapte i purceii neîn rca i dup 9h de c torie beneficiaz de
o perioad de repaus de cel pu in o or mai ales pentru ad pare i
dup caz hr nire iar dup repaus transportul poate fi reluat înc 9h;
- porci - cel mult 24h timp în care s aib ap la discre ie;
- ecvideele domestice - cel mult 24h când trebuie ad pate i dac este
cazul hr nite, la fiecare 8h;
- toate speciile vor avea dup 14h un repaus de cel pu in 1h mai ales
pentru ad pare i când este necesar hr nire iar apoi c toria poate
continua înc 14h;
4. Dup c torie animalele trebuie desc rcate, hr nite, ad pate i trebuie s
beneficieze de o perioad de odihn cel pu in 24 h.
5. Durata c toriei se poate prelungi cu 2h în fuc ie de apropierea fa de
locul de destina ie.
6. Pentru p rile de curte, p ri domestice i iepuri domestici se asigur
ap i hran suficiente cu excep ia când c toria dureaz mai pu in de:
- 12 h exclusiv înc rcarea-desc rcarea;

23
 - 24 h pentru puii din toate speciile, cu condi ia ca transportul s
fie încheiat în termen de 72 h de la ecloziune
7. Câinii i pisicile vor fi hr nite la maxim 24 h i ad pate la cel mult 8 h,
conform unor instruc iuni scrise.
8. Hrana trebuie s fie în cantitate suficient i protejat de intemperii i
contaminan i: praf, combustibili, gaze de e apament, urin , b legar.
9. Necesarul de hran al animalelor este în func ie de specie i de durata
toriei.
10. Porcii sunt monogastrici, stomacul li se umple i li se gole te rapid, i
este de preferat s fie hr ni i regulat.
11. La porci se va evita furajarea în timpul transportului, deci se va limita
durata c toriei.
12. Bovinele i ovinele sunt rumeg toare, cu un sistem digestiv complex
care elibereaz energie într-o perioad lung de timp; ele pot face fa mai
bine unor perioade mai lungi f hran .
13. În cazul ovinelor i bovinelor se va evita furajarea în timpul transportului
cu iarb , preferându-se fânul sau paiele.
14. De regul bovinele i ovinele vor prefera s m nânce în loc s se adape.
15. Dac acestea sunt ad pate la jum tatea distan ei, iar popasul este mai
scurt de 8 h poate apare deshidratarea.
16. Echipamentele specifice de hr nire trebuie s fie proiectate astfel încât s
poat fi fixate pe mijlocul de transport pentru a nu fi r sturnate; dac
vehiculul este în mi care i echipamentul de hr nire nu se folose te, acesta
se depoziteaz separat de animale.
17. Mijloacele de transport i containerele maritime trebuie s fie dotate cu
sisteme de aprovizionare cu ap , astfel încât animalele s poat fi ad pate de
câte ori este necesar în timpul c toriei.
18. Dispozitivele de ad pare trebuie s fie în stare bun de func ionare,
proiectate i pozi ionate corespunz tor tuturor categoriilor de animale;
capacitatea total a rezervoarelor de ap s fie de cel putin 1,5 % din sarcina
maxim util .
19. Rezervoarele de ap s fie proiectate astfel încât s fie drenate, cur ate
dup fiecare c torie si echipate cu un sistem ce permite verificarea
nivelului apei.
20. Necesarul de ap este invers propor ional cu :
- ingerarea unui aliment cu con inut ridicat de ap (iarb proasp )
- temperatura sc zut
- starea nelactant a animalului
21. Necesarul de ap cre te în cazul:
- administr rii de alimente uscate (fân, concentrate)

24
 - temperaturi ridicate
- al pt rii
22. Este obligatoriu ca animalelor s li se asigure ap curat , proasp ,
înainte de plecare, pân în ultimul moment înainte de îmbarcare.
23. Atunci când animalele sunt preluate de la târg sau de la punctele de
colectare, se va avea în vedere c este posibil ca animalele s , nu fi fost
ad pate de mult timp , deci trbuie s li se ofere ap înainte de îmbarare.
Necesarul de ap pe specii:

SPECIA NECESARUL DE AP (litri/zi )

Porci adul i 25
Oi adulte 20
Bovine adulte 40
Vaci de lapte 100-180

25
 ÎNC RCAREA, DESC RCAREA, MANIPULAREA

1. Înc rcarea poate fi un proces stresant. Animalele sunt nervoase iar riscul
de accident este mare atât pentru ele cât i pentru cei din jurul lor.
2. Când opera ia de înc rcare/desc rcare dureaz mai mult de 3 ore, cu
excep ia p rilor, trebuie s existe instala ii pentru ad postirea, hr nirea i
ad parea în exteriorul mijlocului de transport, dar animalele nu trebuie s fie
legate.
3. Înainte i în timpul înc rc rii este recomandat:
- s acorda i suficient timp pentru înc rcare;
- s verifica i num rul de animale, specia i categoria acestora;
- s v asigura i c ave i la dispozi ie îngrijitori de animale cu experien ;
- s verifica i dac toat lumea tie ce are de f cut, dac por ile sunt în
pozi ia în care ar trebui s fie, dac este totul solid, fiind indicat s
acoperi i podelele cu pu in nisip;
- s elimina i orice obstacol care ar putea determina animalele s dea
înapoi sau s se sperie;
- s verifica i dac animalele sunt apte pentru transport;
- s verifica i dac boxele din camion sunt corecte pentru genul
înc rc turii;
- s împr tia i paie pe ramp pentru anumite specii de animale i
categorii de vârst ;
- s evita i crearea unui efect de lumini i umbre prin închiderea trapelor
de ventila ie;
4. În momentul înc rc rii este recomandat:
- s înc rca i mai multe efective mai mici decât s înc rca i un efectiv
mai mare;
- s nu existe oameni situa i în fa a animalelor, pe culoarele de acces

26
 c tre camion;
- s nu v apropia i prea mult de animalele care avanseaz în interiorul
vehicului deoarece acestea se pot speria i da înapoi;
- s utiliza i vocea, stegule ele, cartoanele sau sacii pentru a încuraja
animalele;
- s nu prinde i picioarele sau coada animalelor între panourile
desp itoare, când închide i boxele, pere ii laterali sau rampele din
camion;
5. Instala iile de înc rcare-desc rcare i podeaua trebuie s previn r nirea i
suferin a animalelor, s minimalizeze agita ia i anxietatea i s asigure
siguran a animalelor.
6. Suprafe ele trebuie s fie nealunecoase i cu protec ie lateral pentru a se
evita evadarea i de asemenea s fie cur ate si dezinfectate.
7. Rampele pot avea urmatoarele înclina ii:
- 20% adic 36,4% fa de planul orizontal la: porci, vi ei i cai
- 26% adic 50 % fa de planul orizontal la: oi i bovine adulte.
8. Rampele cu înclina ie peste 10% adic 17,6% fa de planul orizontal,
prev zute cu ipci transversale ce permit urcarea/coborârea f riscuri sau
dificult i.
9. Platformele ascensor i pardoselile superioare prev zute cu bariere de
siguran pentru a evita c derea i evadarea animalelor în timpul opera iilor
de înc rcare-desc rcare.
10. La înc rcare-desc rcare trebuie s existe surse de iluminat adecvate.
11. În cazul containerelor cu animale, a ezate unul peste cel lalt se vor lua
suri pentru prevenirea :
- scurgerii urinei i fecalelor peste containerul aflat dedesubt;
- instabilit ii containerelor;
- bloc rii ventila iei
12. Manipularea cu duritate, agresivitate a animalelor, face ca animalele s
fie:
- excitabile i hipersensibile;
- inabordabile i dificil de manipulat;
- mai predispuse s cauzeze accidentarea îngrijitorului;
13. În timpul manipul rii se interzice:
- lovirea cu mâna sau piciorul;
- aplicarea de presiune într-o zon sensibil determinând astfel
dureri /suferin e inutile;
- ridicarea/târârea animalelor de cap, coarne urechi, picioare, coad sau
manipularea care determin suferin e/dureri inutile;
- folosirea vergelelor/instrumentelor ascu ite;

27
 - blocarea cu bun tiin a unui animal care este condus sau ghidat
c tre orice parte a zonei în care sunt manipulate animalele;
- folosirea instrumentelor electrice; se pot folosi pentru bovinele i
porcinele adulte care refuz s se mi te, aplicate numai pe mu chii
crupei, nu mai mult de 1 secund i nu se administreaz în mod repetat
dac animalele nu reac ioneaz .
14. Animalele nu se leag de coarne sau de belciuge, picioarele nu se leag
împreun .
15. Nu se pun botni e la vi ei.
16. În timpul transportului ecvidele mai mari de 8 luni poart c stru (nu i
la caii neîmblânzi i care vor fi transporta i în grupuri de maxim 4 indivizi).
Leg turile, funiile, pripoanele sau alte mijloace trebuie s :
- fie suficient de solide pentru a nu se rupe în condi ii naturale de
transport;
- permit animalelor s se :- a eze
- adape
- hr neasc
- fie proiectate astfel încât s elimine strangularea sau r nirea,
permi ând dezlegarea rapid a animalelor.

Documenta ia de transport

1.O persoan nu poate transporta animale f a de ine în mijliocul de

transport documenta ia din care s rezulte:
- originea i proprietarul animalelor ;
- locul de plecare al animalelor ;
- data i ora plec rii;
- locul de destina ie prev zut;
- durata estimat a c torieipreconizate.
Aceast documenta ie este pus la dispozi ia autorit ii competente, la
cerere.

2.De asemenea este absolut obligatoriu ca oferul s poat prezenta la

solicitarea autorit ii competente urm toarele documente:
- autoriza ia transportatorului ;
- autoriza ia mijlocului de transport ;

28
 - jurnalul de c torie (pentru c toriile de lung durat ) ;
- certificatul de competen profesionala pentru el sau pentru înso itor.

JURNALUL DE C TORIE

1.Jurnalul de c torie este documentul care înso te animalele de la

înc rcare i pân la destina ie, în c toriile de lung durat .
2. Jurnalul de c torie se elibereaz în cazul c toriilor de peste opt ore i
care traverseaz grani a unei ri.
3. Persoana care planific o c torie de lung durat preg te te, tampileaz
i semneaz paginile jurnalului de c torie;
Acest jurnal cuprinde urm toarele sec iuni :
- planificarea;
- locul de plecare;
- locul de destina ie;
- declara ia transportatorului;
- formularul de raportare a anomaliilor;
4. Paginile jurnalului de c torie trebuie s fie legate
5.Autoritatea competent de la locul de plecare va primi, cu 2 zile înainte de
ora plec rii, o copie a planific rii completat cu excep ia num rului
certificatelor sanitare veterinare.
Organizatorul:
- identific fiecare jurnal de c torie cu un num r distinctiv;
- respect instruc iunile emise de autoritatea competent i posed
urm toarele:
- autoriza ia valabil de transportor;
- certificate valabile de autorizare pentru mijloacele de
transport utilizate pentru c torii de lung durat ;
- certificate de competen profesional pentru
conduc tori i înso itori(începând cu 1 ianuarie 2008);
- se asigur c jurnalul de c torie este tampilat;
- se asigur c jurnalul de c torie înso te transportul de animale
pân la locul de destina ie sau în exportul într-o ar ter cel pu in
pân la punctul de ie ire.
6. De in torii de la locul de urcare, i în cazul în care locul de destina ie se
afl pe teritoriul Comunit ii, de in torii de la locul de destina ie,
completeaz si semneaz sec iunile din jurnalul de c torie (de asemenea

29
informând autoritatea competent despre formularul de raportare a
anomaliilor).
7. Când locul de destina ie este pe teritoriul Comunit ii, de in torii de la
locul de destina ie p streaz jurnalul de c torie, cu excep ia declara iei
transportatorului, timp de 3 ani de la data sosirii.
Jurnalul de c torie este pus la dispozi ia autorit ii competente , la cererea
acesteia
8. Atunci c nd jurnalul a fost completat pe teritoriul Comunit ii,
transportatorul completeaz i semneaz sec iunea 4 – declara ia
transportatorului, din jurnalul de c torie.
9. Pentru transportul de animale în ri ter e transportatorul înmâneaz
jurnalul de c torie medicului veterinar oficial de la punctul de ie ire sau la
punctele de control la frontier .
10.Transportatorul p streaz o copie a jurnalului de c torie.

Regulamentul Consiliului 1/2005 – calendar de aplicare

5 ianuarie 2007

1. Transportatorii care fac c torii pe distan e mai mari de 65 km i sub

8 h trebuie autoriza i de c tre autoritatea competent .
2. Transportatorii care fac c torii rutiere de peste 8 h trebuie autoriza i
de c tre autoritatea competent , iar vehiculele lor sau containerele
inspectate i aprobate în conformitate cu criteriile specifice
3. Toate vehiculele noi utilizate pentru transportul ecvideelor (cu
excep ia celor înregistrate ) sau animalelor de ferm în c torii rutiere
de peste 8 h trebuie echipate cu sistem de naviga ie; Aceasta se va
aplica la toate vehiculele începând cu 1 ianuarie 2009.
4. Autorizarea va fi necesar pentru toate navele de animale vii (nu nave
roll-on-roll-off) utilizate la transportul cailor sau animalelor de ferm
pe distan e mai mari de 10 mile marine
5. Tot personalul angajat în târguri sau centre de colectare va fi
responsabil cu bun starea animalelor , acesta fiind în prealabil instruit;

30
 6. nu se aplic transporturilor LA sau DE LA clinici veterinare cu avizul
medicului veterinar

5 ianuarie 2008

1. Conduc torii i înso itorii animalelor de ferm , cailor i p rilor în

torii a c ror durat dep te 8 h sau 65 km vor avea nevoie de
certificatul de competen profesional .
2. Certificatul de competen profesional va fi individual i va fi
eliberat în urma absolvirii unor cursuri.

5 ianuarie 2009

Toate vehiculele folosite pentru transportul cailor ( cu excep ia celor

înregistra i) sau animalelor de ferm în c torii rutiere de peste 8 h trebuie
fie echipate cu sistem de naviga ie.

31
TRANSPORTUL ANIMALELOR

1.Acte normative care reglementează transportul animalelor

Dintre cele mai importante acte normative care emit prevederi în domeniul transportului
de animale, menţionăm:
• H.G.R. nr. 267/1991 privind aderarea ţării noastre la Convenţia Europeană
privind protecţia animalelor în transportul internaţional;
• • Legea nr. 215/2004 de aprobare a OGR 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitare veterinare;
• • Regulamentul CE nr. 1/2005 privind protecţia animalelor în timpul
transportului şi al operaţiunilor conexe şi de modificare a Directivelor
64/432/CEE şi 93/119/CE şi Regulamentului 1255/97;
• • Ordinul ANSVSA 83/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind respectarea condiţiilor de bunăstare a animalelor pe durata transportului;
• • Ordinul ANSVSA 201/2007 privind Procedura de eliberare a Certificatului de
competenţă profesională pentru conducătorii şi însoţitorii de pe vehiculele
rutiere care transportă animale vii;
• • Ordinul ANSVSA 16/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a
unităţilor/centrelor de colectare/exploataţiilor de origine şi a mijloacelor de
transport din domeniul sănătăţii şi al bunăstării animalelor, a unităţilor implicate
în depozitarea şi neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt
destinate consumului uman şi a produselor procesate;
• • Regulamentele IATA (Asociaţiei Internaţionale de Transport Aerian) pentru
animale vii.
 2. Acte de certificare a proprietăţii animalelor, acte de certificare a stării de sănătate a
animalelor, alte acte care însoţesc transporturile de animale

Documentaţia care însoţeşte transportul de animale este pusă la dispoziţia autorităţii

competente atunci când se solicită şi are maximă importanţă. Sunt cuprinse:
-acte care să ateste originea şi proprietatea animalelor, ca şi starea lor de sănătate (bilet
de adeverire a proprietăţii animalelor, adeverinţă de proprietate, bilet de adeverire a proprietăţii
şi sănătăţii, certificate sanitare veterinare de transport pentru animale vii);
-acte care să certifice conformitatea transportatorului, vehiculului şi parcursului
(autorizaţia transportatorului, autorizaţia mijlocului de transport, jurnalul de călătorie în cazul
parcursurilor de durată în afara graniţelor ţării, certificatul de competenţă profesională pentru
conducătorul vehiculului sau pentru însoţitorii animalelor).
Biletele de adeverire a proprietăţii (Ordinul ANSVSA 26/2005) sunt eliberate de
primăria din localitatea de origine, pentru animalele din sectorul gospodăriilor populaţiei
(persoane fizice). Sunt valabile 1 an pentru bovine şi cabaline şi 15 zile pentru rumegătoare
mici sau suine.
Adeverinţa de proprietate se eliberează pentru atestarea originii animalelor din
exploataţii sau celor deţinute de alţi agenţi economici (persoane juridice), acestea vor avea şi
semnătura conducătorului respectivei organizaţii.
Pentru animalele destinate exportului este obligatorie prezenţa biletelor de adeverire
a proprietăţii şi sănătăţii animalelor, redactate potrivit acordurilor sanitare veterinare, în
limba solicitată de ţara importatoare şi care poartă şi semnătura medicului veterinar oficial,
pentru a confirma faptul că animalele provin din România. Aceste acte se eliberează individual
(pentru fiecare animal) în cazul cabalinelor şi bovinelor, la celelalte categorii acceptându-se şi
un bilet colectiv, care va avea însă anexat un tabel cu numerele de identificare ale animalelor.
Adeverinţă de proprietate a animalelor

Bilet de adeverire a proprietăţii şi sănătăţii animalelor

 Certificatele sanitare veterinare pentru transport animale vii (CSVT) se eliberează
pentru fiecare mijloc de transport sau pentru fiecare turmă ori animal (în cazul transportului pe
jos) de către medicul veterinar oficial care a supravegheat îmbarcarea şi plecarea animalelor
din localitatea de origine şi a verificat mijlocul de transport.
Sunt valabile până la sosirea animalelor la destinaţie sau cel mult 3 zile de la data
eliberării. Cuprind informaţii privind: locul de plecare, ruta, destinaţia, eventualele restricţii
sanitare veterinare (barare cu dungă roşie). Se specifică de asemenea că animalele au fost
examinate şi sunt sănătoase, provin din localităţi indemne de boli infecto-contagioase, au fost
imunizate anterior transportului, iar vehiculele sunt adecvate. Transportul de animale vii sub
restricţii sanitare veterinare se face:
în interiorul unui judeţ cu avizul Direcţiei Sanitare Veterinare judeţene,
pentru transporturile între judeţe este necesar şi avizul autorităţii centrale sanitare
veterinare.
Certificatele sanitare veterinare de transport pentru animale vii internaţionale
sunt elaborate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Vehiculele şi transportatorii se găsesc de asemenea sub un strict control sanitar veterinar.
Conducătorii auto trebuie să deţină autorizaţia firmei transportatoare, autorizaţia
pentru vehicul (pentru călătorii sub 8 ore sau pentru călătorii de lungă durată), certificatul de
competenţă profesională care să ateste cunoştinţele şoferului sau însoţitorului privind
comportamentul şi fiziologia animalelor din specia transportată.
Certificat sanitar veterinar pentru transport animale vii
Autorizaţii transportator:
tip 1 – pt. călătorii sub 8 ore
tip 2 – indiferent de durata călătoriei
Certificat de autorizare a mijloacelor de transport auto pentru călătorii peste 8 ore
Certificat de competenţă profesională pentru conducători auto/însoţitori
 Pentru călătoriile de lungă durată (peste 8 ore) în afara graniţelor unei ţări,
transportatorul trebuie să deţină jurnalul de călătorie ştampilat şi semnat, cu următoarele
secţiuni: planificarea; locul de plecare; locul de destinaţie; declaraţia transportatorului;
formularul de raportare a anomaliilor.
Autoritatea competentă de la locul de plecare va primi cu 2 zile înainte de ora plecării
o copie a planificării completată - cu excepţia numărului certificatelor sanitare veterinare.
Organizatorul transportului (exploataţia de origine sau alţi agenţi economici) se va
asigura că este prezentă întreaga documentaţie de transport, că jurnalul de călătorie este
ştampilat, după care va îl va înregistra. Organizatorul este obligat să urmărească dacă jurnalul
de călătorie însoţeşte transportul de animale până la locul de destinaţie sau, în situaţia
exportului într-o ţară terţă, cel puţin până la punctul de ieşire.
Deţinătorii de animale din punctul de îmbarcare şi, în cazul transportului
intracomunitar, şi de la locul de destinaţie, completează si semnează secţiunile din jurnalul de
călătorie (informând autoritatea competentă asupra formularului de raportare a anomaliilor).
Termenul legal de păstrare la punctul de destinaţie a jurnalului de călătorie este de minim 3 ani
(mai puţin declaraţia transportatorului).
În cazul transportului de animale în ţări terţe, transportatorul va înmâna jurnalul de
călătorie medicului veterinar oficial de la punctul de ieşire sau de control la frontieră,
păstrându-şi o copie.
Pentru transportul feroviar, este necesară şi scrisoarea de trăsură, eliberată de către
staţia CFR de îmbarcare.
Jurnal de călătorie
Secţiunea 1:
Planificare
Jurnal de călătorie
Secţiunea 4:
Declaraţia transportatorului
 3. Condiţii sanitare veterinare la îmbarcarea şi debarcarea animalelor

Pentru a minimiza influenţa negativă a transportului, acesta va fi precedat de o pregătire

sanitară veterinară, zootehnică şi administrativ-organizatorică.
Pregătirea sanitară veterinară a efectivelor cuprinde, în funcţie de solicitările
beneficiarului, efectuarea unor acţiuni imunoprofilactice (vaccinări pentru boli la care ar putea
fi expuse la destinaţie), a unor tratamente profilactice sau a unor investigaţii prin teste de
laborator sau reacţii alergice pentru depistarea stării de sănătate.
De asemenea, se vor examina animalele în momentul îmbarcării, dar şi pe parcursul
transportului, pentru a evidenţia orice stare patologică sau parafiziologică.
Nu pot fi transportate animale inapte pentru călătorie sau cele cărora transportul le-ar
putea produce răniri sau suferinţă inutilă. Astfel, este interzis transportul animalelor incapabile
de a se deplasa fără dureri sau incapabile de mişcare fără ajutor, ca şi a animalelor care prezintă
răni deschise grave sau prolapsuri.
Nu pot fi transportate animale cu acuitate vizuală redusă (boli oculare bilaterale),
mamiferele nou-născute cu cicatricea ombilicală incomplet vindecată; animalele cu defecte
grave de aplomb (panarde, canioase, coate de vacă, campare etc.) sau cu şchiopături; animalele
obeze sau, din contră, cele cu starea de întreţinere precară. Pentru excluderea animalelor obeze
şi a celor cu stare de întreţinere precară, se poate aplica nota pentru starea de întreţinere (BCS
= body condition score).
Există derogări (se acceptă transportul în cazul în care s-au manifestat sau se manifestă
diverse stări patologice) pentru următoarele cazuri:
•Animale cu boli sau răni uşoare, cărora transportul nu le determină suferinţă
suplimentară;
•Animale cu boli sau leziuni ce constituie parte a unor programe de cercetare;
•Animale transportate în scop de diagnostic sau tratament, sub supravegherea
medicului veterinar;
•Animale după operaţiuni de ecornare sau castrare, cu rănile complet vindecate.
În cazul transporturilor de animale provenind din ţări terţe, se ţine cont şi de folosirea
anumitor substanţa medicamentoase sau promotori de creştere. Studii ştiinţifice au demonstrat
incidenţa mult mai mare a accidentelor, mortalităţii şi stresului termic la taurine şi suine la care
s-au utilizat aditivi beta-agonistici de tipul ractopaminei (promotor de creştere interzis în statele
membre UE, dar care se utilizează încă în S.U.A., Canada, Brazilia).
Dacă animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului, ele sunt izolate de
grup şi vor primi un tratament cât mai operativ sau vor fi ucise de necesitate într-un mod care
să nu le provoace suferințe inutile.
Nu se administrează sedative animalelor transportate decât în cazul în care sedarea este
strict necesară pentru animale, aceasta realizându-se sub strict control veterinar.
Nu pot fi de asemenea transportate:
•Femelele în gestaţie avansată (la mai mult de 90% din perioada de gestaţie preconizată)
şi cele care au fătat cu mai puţin de o săptămână înainte de data planificată a transportului.
Astfel, în Codul de sănătate a Animalelor Terestre (OIE, 2011), se interzice transportul iepelor
la mai mult de 300 zile de gestaţie; a vacilor la mai mult de 250 zile de gestaţie; a căprioarelor,
cerbilor lopătari şi sika la mai mult de 170 zile; a cerbului comun şi renului la mai mult de 185
zile de gestaţie; a oilor şi caprelor la mai mult de 115 zile şi a scroafelor la mai mult de 90 de
zile;
•Purceii cu vârsta sub trei săptămâni, mieii mai mici de o săptămână, viţeii mai mici de
10 zile (în afara cazului în care sunt transportați pe o distanță mai mică de 100 km); câinii şi
pisicile mai mici de opt săptămâni (în afara cazului în care sunt însoţiţi de mamă); puii de
cervidee;
Se acceptă totuşi transportul iepelor în gestaţie avansată sau în puerperiu şi a mânjilor
înregistraţi, în cazul în care scopul călătoriei este îmbunătățirea condițiilor de bunăstare şi este
disponibil în permanenţă un însoţitor.

Pregătirea zootehnică constă în stabilirea şi formarea grupurilor de transport în funcţie

de parametrii somatici, dar şi în alte manopere: tundere, ecornare, sexare etc.
Nu se transportă împreună animale care provin din specii diferite; sunt de sexe diferite,
au vârste, greutăţi corporale sau stări fiziologice diferite (cu excepţia femelelor împreună cu
puii lor); sunt masculi (vieri şi armăsari); sunt ostile unele faţă de celelalte; animale cu coarne
împreună cu animale ecornate; animale legate împreună cu animale dezlegate.
Tunsul se aplică pentru îmbunătăţirea termoreglării animalelor, mai ales în cazul
ovinelor transportate pe jos în sezonul cald (pentru a putea creşte pierderile de căldură ale
animalului prin conducţie, convecţie sau radiaţie).
Se realizează de asemenea obişnuirea treptată (pe parcursul a 1-2 săptămâni anterior
transportului) a animalelor cu contacte mai prelungite cu omul, mai ales cele exploatate în
sistem extensiv şi alternativă. Se practică însă şi pentru porcine sau taurine în sistem intensiv:
pentru aceasta îngrijitorii se vor deplasa nu numai pe aleile de circulaţie, ci şi prin boxe, printre
animale. Această manoperă determină reducerea semnificativă a nivelului de frică faţă de om
şi implicit stresul de îmbarcare.
Mai ales pentru transporturi de lungă durată, cum este cazul transportului pe apă, se va
realiza acomodarea animalului la tipul de nutreţ administrat în timpul transportului (de regulă
peletat), pentru a nu apărea tulburări digestive.
În scopul prevenirii accidentelor, caii se depotcovesc, mai ales dacă sunt transportaţi în
grup.
Pregătirea din punct de vedere administrativ şi organizatoric vizează o gamă largă
de acţiuni: asigurarea şi inspecţia mijloacelor de transport, programarea călătoriei (rută,
intervale orare), asigurarea necesarului de însoţitori, de apă, furaje, front de furajare şi adăpare,
aşternut; întocmirea şi verificarea documentaţiei de transport etc.
 Când operaţiunile de încărcare sau descărcare durează mai mult de 3 ore trebuie să
existe instalaţii pentru adăpostire şi efectuarea furajării şi adăpării animalelor în exteriorul
mijlocului de transport, fără ca acestea să fie legate (mai puţin la păsări).
Înainte de încărcare şi în timpul acesteia se recomandă:
- acordarea unui timp suficient pentru urcarea animalelor în vehicule;
- să se verifice numărul de animale, specia şi categoria acestora;
- să se controleze dacă există îngrijitori cu experienţă pe durata călătoriei;
- să se instruiască personalul care participă la îmbarcarea şi debarcarea animalelor;
- să se verifice măsura în care conducătorii vehiculelor pentru transportul de animale
sau însoţitorii deţin cunoştinţe de bază legate de animalele transportate, atestate prin certificatul
de competenţă profesională eliberat de autoritatea competentă;
- să se elimine pe cât posibil orice obstacol (oameni sau obiecte aflate pe în calea
animalelor). În scopul unui transfer mai rapid şi eficient din adăpost către rampa de încărcare
în vehicul şi de la vehicul la abator, animalele mari vor fi dirijate pe culoare de trecere cu pereţi
înalţi şi pardoseala continuă, nederapantă, cu panta cât mai redusă. Pe parcursul acestor culoare,
nu trebuie să existe lanţuri sau alte obiecte care atârnă, nici şanţuri în care să se acumuleze apa
sau bălţi care ar putea să ducă la alunecări ale animalelor sau sperierea lor din cauza reflexiei
luminii. De asemenea, pentru a nu genera zgomote puternice prin trântire, porţile metalice vor
avea finisaje de cauciuc. Pentru bovine, care evită deplasarea pe culoare care se înfundă sau
care formează unghiuri drepte, se recomandă proiectarea de culoare de mişcare curbate;

Culoare de trecere curbate: pentru transportul bovinelor

- să se excludă orice factor stresant (reflexii, lumină prea puternică sau intermitentă,
zgomot puternic sau neaşteptat) care ar putea speria animalele sau împiedica să înainteze. Se
vor închide trapele de ventilaţie ale vehiculului, pentru a nu se crea jocuri de lumină/umbră;
- să se verifice dacă animalele sunt apte pentru transport şi sunt însoţite de documente;
 - să se verifice dacă vehiculele, rampele de încărcare, pardoselile, containerele sunt
adecvate, solide, integre, bine fixate, fără părţi ascuţite sau contondente, dacă sunt
antiderapante. Se va controla de asemenea ventilaţia şi microclimatul.
Mijloacele auto utilizate în traficul internaţional trebuie să respecte următoarele
prevederi: lăţime maximă permisă: 2,55 m; înălţime maximă 4 m; lungime maximă permisă de
16,5 m pentru maşini cu semiremorcă (din care 13,6 m semiremorca) şi de 18,75 m pentru
vehiculele articulate; gabarit maxim 40 de tone (vehicul + facilităţi + încărcătură + şofer).
Pentru a se stabili dacă se respectă suprafeţele legale pentru transportul animalelor, se
vor realiza măsurători în interiorul vehiculului. Nu se porneşte niciodată de la dimensiunile
exterioare ale vehiculului, deoarece pot apărea diferenţe foarte mari (chiar de ordinul zecilor
de metri pătraţi, mai ales pentru vehicule supraetajate).
Se verifică unghiul rampelor de încărcare şi descărcare fixe şi a celor mobile, pornind
de la punctul de intersecţie a liniei situate în prelungirea rampei cu linia solului şi nu din
punctul situat la marginea rampei.
Autovehiculele sunt dotate cu echipamente pentru îmbarcare/debarcare (rampe de
încărcare/descărcare) şi rampe interioare (în cazul vehiculelor cu mai multe platforme/etaje
fixe). Vehiculele moderne sunt dotate cu uşă-rampă pentru încărcarea/descărcarea animalelor,
de asemenea există vehicule dotate cu platforme (etaje) mobile, acţionate hidraulic pentru
transportului animalelor mici sau mijlocii.
Prezenţa rampelor de încărcare/descărcare este obligatorie în toate punctele în care
animalele sunt urcate sau coborâte în/din vehicule.
Îmbarcarea sau debarcarea animalelor în exploataţiile zootehnice, punctele de control,
staţiile de cale ferată se realizează cu ajutorul rampelor fixe. Pentru exploataţiile zootehnice,
acestea sunt amplasate la limita zonei interzise, la nivelul împrejmuirii, pentru evitarea
circulaţiei necontrolate în sectorul de producţie. Din motive de biosecuritate, în faţa rampelor
fixe este recomandat să se amplaseze un dezinfector rutier, în care mijlocul de transport să
staţioneze pe parcursul încărcării. În cazul utilizării rampelor mobile, preluarea animalelor se
poate realiza direct din adăpost.

Rampă fixă Rampă mobilă

 Uşă – rampă pentru
încărcare/descărcare

Rampele pot avea o înclinație maximă față de planul orizontal de 36,4% pentru porci,
viței și cai (20°) și de 50% față de planul orizontal pentru oi și bovine, altele decât vițeii (26°
și 34’). Atunci când înclinația este mai mare de 10°, adică 17,6 %, rampele sunt prevăzute cu
pardoseli nederapante şi cu şipci transversale din lemn sau profiluri de oţel, care să reducă
riscurile sau dificultățile la urcare/coborâre. Elementele transversale au 5 cm înălţime la
animale mari şi 2,5 cm la cele mijlocii, sunt rectangulare pe secţiune şi se dispun la 20-25 cm
distanţă între ele.
Pentru rampele interioare (cele de acces la etajele superioare ale vehiculului), se acceptă
o pantă mai mare: de până la 30°. Pentru a preveni accidentele prin cădere, podurile, rampele
de încărcare şi descărcare, pasajele de trecere către mijlocul de transport, platformele-ascensor
și pardoselile superioare din mijlocul de transport sunt dotate cu balustrade (parapeţi laterali)
cu înălţimea minimă de 1,3 m.
De asemenea, între podeaua
vehiculului și rampă sau între rampă și
podeaua zonei de descărcare nu trebuie să
existe o distanţă sau o diferenţă de nivel
prea mare, care să determine animalele să
sară, să alunece sau să se împiedice. Astfel,
spaţiul între partea de sus a rampei şi
vehicul nu trebuie să fie mai mare de 1,5 cm
pentru animale mijlocii şi de 3 cm pentru
cele mari, iar diferenţa de nivel între
suprafaţa pământului şi rampă şi între
partea superioară a rampei şi vehicul nu
trebuie să fie mai mare de 12 cm pentru
animale mijlocii şi de 25 cm pentru animale
mari.
Verificarea unghiului rampei – ghid ANSVSA
 În cazul utilizării rampelor fixe din beton, acestea trebuie prevăzute cu trepte (cele fără
trepte se uzează mult mai rapid şi conduc la alunecări) de minim 30 cm lungime şi maxim 10
cm înălţime pentru animalele mari. O înălţime mai mare poate determina accidente la încărcare
sau descărcare (ex. o diferenţă prea mare de nivel între trepte poate să determine cabalinele să
sară atunci când coboară rampa). La suine, treptele vor avea înălţimi sub 8 cm. Pentru creşterea
prizei, pe fiecare treaptă există două şanţuri de 2,5 cm adâncime.

Rampe fixe de încărcare/descărcare din beton

Pentru rampele fixe din lemn sau metalice şi cele mobile, se folosesc şipci transversale
de înălţimi şi la distanţe corespunzătoare. Nerespectarea distanţei dintre şipci (20-25 cm)
predispune la alunecarea animalelor. Se recomandă verificarea conformităţii rampelor şi pe
baza procentului de alunecări evidenţiat la efectivul care va fi transportat. Astfel, acestea se
consideră corespunzătoare atunci când procentul nu depăşeşte 1%, procente mai mari relevă
fie o manipulare defectuoasă a animalelor, fie nerespectarea parametrilor constructivi.

Distanţa dintre şipci (elemente transversale):

A a) corespunzătoare

b), c) necorespunzătoare, ducând la alunecări

B C
 Pardoseala vehiculelor sau containerelor de transport trebuie să fie continuă,
antiderapantă, cu posibilităţi de colectare a urinei şi fecalelor şi de decontaminare. În acest
sens, sunt preferate pardoseli cu margini şi colţuri rotunjite.

Pardoseli adecvate ale mijloacelor de transport rutier pentru animale

(ghid ANSVSA)

La animale de mare valoare şi cele sensibile la temperaturi scăzute: purceii cu o greutate

mai mică de 10 kg, mieii cu o greutate mai mică de 20 kg, vițeii mai mici de șase luni și mânjii
mai mici de patru luni trebuie să se folosească așternut sau materiale echivalente, care să le
garanteze confortul. Materialul pentru aşternut va asigura absorbția adecvată a urinei și
fecalelor, termoizolarea şi elasticitatea.
Așternutul animalelor, fecalele și urina sunt colectate la punctele de control sau la
destinaţie şi inactivate, pentru reducerea riscului de răspândire a bolilor.
Se pot utiliza:
• Rumeguş – prezintă o bună capacitate absorbantă şi greutate redusă. Este folosit
cu precădere cel de esenţă moale (cel de pin), care are capacitate absorbantă
superioară. Se poate folosi şi în sezonul cald, deoarece nu determină
supraîncălzire (putând fi chiar umezit pentru a reduce temperatura resimţită de
animal);
• Talaş – cu caracteristici similare rumeguşului;
• Paie – au capacitate absorbantă foarte bună, sunt uşoare şi generează căldură,
de aceea sunt contraindicate vara (mai ales la animalele sensibile la temperaturi
mari, cum ar fi suinele). Un alt dezavantaj este legat de faptul că, la
umezire, determină alunecări sau căderi ale animalelor;
• Nisip – este absorbant şi, similar rumeguşului sau talaşului, se poate umezi,
pentru a răci animalul. Un avantaj major şi o particularitate a acestui tip de
aşternut este acela că este antiderapant chiar în condiţii mari de umezeală. De
aceea, se foloseşte frecvent la încărcarea sau descărcarea animalelor,
împrăştiindu-se pe pardoseala din jurul uşii de acces în vehicul (punct critic
pentru alunecări sau căderi).
 Grosimea optimă a aşternutului diferă cu specia, sezonul, durata transportului. În
general, pentru rumeguş şi talaş va fi de 5 cm, pentru paie de 8-10 cm, iar pentru nisip de minim
3 cm.
Se va controla dacă partiţiile sunt corespunzătoare dimensiunilor corporale ale
animalelor. Pereţii acestora trebuie să fie suficienţi de înalţi, să nu lase o distanţă prea mare
până la pardoseală şi să fie plini (pentru cei din bare metalice există riscul ca animalele să îşi
prindă membrele sau gâtul). În cazul călătoriilor de durată (peste 8 ore) pereţii trebuie să fie
mobili, pentru a putea reconfigura oricând spaţiul. La cai de mare valoare economică sau atunci
când este necesar, pereţii pot fi capitonaţi de la 75 cm de podea până la înălţimea spatei
animalului.
Se va realiza şi verificarea sistemului de ventilaţie natural (prin fante de ventilaţie) sau
artificial (cu ventilatoare) utilizat în mijlocul de transport, indiferent de tipul acestuia (rutier,
naval, aerian, feroviar). Acesta trebuie să asigure un flux uniform al aerului, la un volum de
ventilaţie de 60 m3/h/100 kg greutate vie.

Pereţi limitatori necorespunzători (Ghid ANSVSA)

Stânga: din elemente spaţiate, animalul prinzându-şi membrele;
Dreapta: cu spaţiu mare până la pardoseală, animalul a intrat în
altă partiţie.
Pereţi pentru delimitare
capitonaţi – stânga şi mobili –
dreapta (Ghid ANSVSA)

Pentru transporturile rutiere de peste 8 ore, Raportul Comisiei, Consiliului şi

Parlamentului European privind utilizarea diferitelor sisteme de ventilaţie prevede volume de
ventilaţie de la 63 la 106 m3/h/100 kg în timpul verii, iar în condiţii de temperaturi scăzute
de cel puţin 10 m3/h/100 kg.
Pentru autoşei şi trailere, ţeava de eşapament trebuie să ajungă deasupra plafonului
vehiculului şi semiremorcii, altfel apar efecte negative prin inhalarea de către animale a gazelor
de eşapament.
Va fi de asemenea controlată funcţionalitatea senzorilor de temperatură din vehicul,
care trebuie să fie montaţi în puncte în care se ating temperaturi critice, la înălţimea capului
animalelor şi trebuie să transmită/afişeze valorile întregistrate continuu sau la cel mult 15
minute (pe ecran sau wireless).
Pentru transportul pe apă, trebuie să existe un sistem de ventilaţie mecanică care să
asigure pentru compartimentele complet închise o rată de ventilaţie de 40 schimburi pe oră
atunci când înălţimea liberă este sub 2,30 m; 30 schimburi pe oră pentru cele mai înalte de 2,30
m; pentru compartimentele închise parţial valorile reducându-se la 75%.
Manipularea animalelor pe parcursul îmbarcării sau debarcării vizează minimizarea
stresului. În acest sens, se preferă încărcarea mai multor efective mai mici faţă de un efectiv
mare. Se va evita apropierea personalului prea mult de animalele care au urcat deja în vehicul,
deoarece acestea se pot speria şi întoarce pe rampe. Pentru a încuraja deplasarea animalelor, se
vor utiliza vocea, steguleţe, saci, cartoane, panouri de dirijare.
 O manipulare brutală a efectivului la îmbarcare/debarcare determină agitaţia animalelor,
refuzul lor de a se deplasa, cauzarea unor accidente îngrijitorilor. De aceea, sunt interzise:
- lovirea animalelor, abordarea agresivă sau aplicarea de presiuni în zone sensibile,
cauzând durere sau suferinţă inutilă;
- ridicarea/târârea animalelor de cap, coarne, urechi, picioare, coadă;
- folosirea de obiecte ascuţite pentru a încuraja deplasarea animalelor;
- folosirea bastoanelor electrice (aplicarea acestora este acceptată doar la bovine sau
porcine care refuză să se mişte, pe muşchii crupei – în nici un caz pe zone sensibile –
urechi, bot, scrot etc., pentru cel mult 1 secundă şi nu se aplică în mod repetat dacă
animalul nu reacţionează);
- prinderea cozii sau membrelor între rampe şi vehicul, panourile despărţitoare şi pereţi,
trântirea uşilor peste animale.

Harnaşamente de protecţie a
trunchiului, membrelor,
cozii folosite în transport

Pentru o manipulare corectă, cu blândeţe, poate fi folosită tendinţa animalului de a se

îndepărta de om în momentul în care acesta din urmă intră în zona de fugă.
Pentru călătorie, nu se practică legarea animalelor de coarne sau de belciuge,
membrele nu se leagă împreună sau, ori de câte ori este posibil, nu se va folosi legarea. Când
se utilizează (mai ales în timpul drumurilor de scurtă durată), se vor inspecta legăturile,
funiile, pripoanele: acestea trebuie să fie bine ajustate – să permită animalelor să adopte
poziţia normală în decubit şi staţiune, precum şi furajarea sau adăparea normală; să nu jeneze
şi să nu determine accidente (de la prindere până la strangulare); să poată fi dezlegate rapid.
Nu se pun botniţe la viţei. Pentru femelele de rumegătoare neînsoţite de progenituri, se
verifică dacă au fost luate toate măsurile pentru efectuarea mulsului la intervale de maxim 12
ore.
Foarte importantă este întocmirea şi verificarea documentaţiei de transport
(prezentată anterior).
Tehnica dirijării animalelor folosind zona de fugă
Condiţiile de transport

Temperatura, umiditatea, curenţii de aer

Acţionează simultan şi interdependent asupra animalelor, reprezentând cei
mai importanţi factori din timpul transportului.
Majoritatea speciilor de animale care fac obiectul transportului sunt
homeoterme, menţinându-şi temperatura corporală în limite foarte strânse. Pot deveni însă
hipotermice atunci când temperatura corporală scade (chiar la o scădere a temperaturii
corporale cu 7-8°C animalele se pot recupera), respectiv hipertermice (creşterea temperaturii
centrale cu 5°C este fatală).
Deoarece animalele produc continuu căldură (prin conducţie, convecţie,
radiaţie, condensarea vaporilor de apă eliminaţi), riscul de stres termic prin încălzire este mult
mai mare decât cel prin frig, mai ales în cazul în care vehiculul este încărcat la capacitatea
maximă. În plus, animalele se pot adapta mult mai uşor la temperaturi scăzute decât la cele
ridicate.
Poate să crească însă riscul de stres prin frig atunci când animalele sunt
sensibile (animale tinere sau cele tunse recent) sau atunci când vehiculul este încărcat într-o
proporţie foarte mică.
Pentru a minimiza riscul de stres termic, sistemul de ventilaţie trebuie să fie
judicios proiectat şi întreţinut, astfel încât, indiferent dacă vehiculul staţionează sau este în
mişcare, să asigure temperaturi interioare ale aerului între 5 şi 30°C, cu o toleranţă de +/- 5°C,
în funcţie de temperatura exterioară. Fluxul de aer va fi adecvat, iar sistemul de ventilaţie va
avea o autonomie de 4 ore, independent de motorul mijlocului de transport. Se va monitoriza
temperatura, aparatura de înregistrare fiind dotată cu sistem de alarmă în cazul atingerii
limitelor maxime sau minime.
Deşi se acceptă limite destul de largi de temperatură (5 - 30°C), studiile au
demonstrat că impactul negativ al transportului este minim în cazul în care animalele sunt
menţinute în zona de neutralitate termică, respectiv intervalul în care temperatura corporală
este constantă în condiţiile în care nu intervine sistemul de termoreglare a animalelor (prin
termogeneză/termoliză). Riscul de stres termic prin temperatură ridicată se măreşte
considerabil în cazul în care temperatura ridicată este însoţită de o umiditate relativă foarte
mare (reduce pierderile de căldură prin transpiraţie/perspiraţie/respiraţie) şi o viteză redusă a
curenţilor de aer. În mod similar, acţiunea conjugată a temperaturii scăzute şi curenţilor
puternici de aer creaţi în vehicul poate să conducă frecvent la stresul prin frig (hipotermie).
Pentru a estima în mod corect acţiunea conjugată a acestor trei factori de microclimat în timpul
transportului, se poate apela la indici sintetici:
•Pentru temperatură şi umiditate - ITU (indicele temperatură-umiditate) sau,
la suine, indicele de siguranţă a vremii;
•Pentru temperatură şi curenţi - indicele de răcire (chill index), similar celui
utilizat în medicina umană şi care descrie temperatura resimţită de animale sub influenţa vitezei
vântului sau curenţilor de aer.
 Indicele de siguranţă a vremii
(Wheater Safety Index): stânga
şi indici de răcire (chill index):
dreapta – în cazul transportului
suinelor

În ceea ce priveşte sensul curenţilor de aer într-un vehicul cu ventilaţie naturală, se

menţionează:
• Pentru vehiculele în mişcare, sensul deplasării aerului este din spate în faţă (acelaşi cu
sensul de mers al vehiculului). Aceasta apare deoarece, prin deplasarea vehiculului, la
nivelul porţiunii anterioare a acestuia aerul se va îndepărta, formând o zonă de presiune
foarte scăzută (zona de sucţiune). La nivelul porţiunii posterioare, aerul se apropie din
nou de vehicul şi, chiar dacă şi la acest nivel presiunea este scăzută, are valori cu mult
mai mari decât cele înregistrate în zona anterioară. De aceea, admisia aerului în
vehiculele care rulează se va realiza întotdeauna prin fantele de ventilaţie posterioare,
iar evacuarea prin fantele (deschiderile) anterioare. Pentru a creşte viteza curenţilor de
aer şi a scădea astfel temperatura resimţită de animale, mai ales în cazul riscului de şoc
caloric (atunci când temperatura aerului şi umiditatea relativă sunt foarte mari), se pot
închide toate trapele de ventilaţie de pe ambii pereţi longitudinali, cu excepţia celor din
 faţă şi din spatele vehiculului (cu condiţia ca trapele să fie suficient de mari). Tot în
timpul deplasării, din cauza funcţionării continue a motorului, în partea anterioară a
vehiculului, respectiv pe platforma inferioară şi în spatele cabinei şoferului, se formează
o zonă fierbinte, care poate influenţa direcţia de circulaţie a curenţilor.
• Pentru vehiculele care staţionează, direcţia de circulaţie a aerului în interior este dată
de direcţia vântului. De aceea, şoferul va lua măsuri pentru a parca pe cât posibil
vehiculul într-un unghi apropiat de 90° în raport cu direcţia vântului şi la umbră, această
dispunere favorizând apariţia curenţilor transversali.
Pentru evitarea stresului termic prin hipertermie se va optimiza ventilaţia, se va menţine
vehiculul în mişcare, se va circula doar în perioadele mai răcoroase (dimineaţa, seara sau chiar
noaptea), se va reduce densitatea animalelor transportate, iar pentru a limita stresul prin frig se
vor lua măsuri ca: umplerea vehiculului la capacitatea sa maximă legală, folosirea aşternutului,
folosirea harnaşamentelor de protecţie (la cai).

Circulaţia aerului pentru un vehicul în mişcare

A B

C D

Sensul curenţilor de aer în vehicule de animale în mişcare (a, b şi c) şi

staţionare (d) – ghid FATII-ARTRI:
a. sensul general de circulaţie a aerului pentru vehiculele în mişcare
b. zona fierbinte
c. închiderea trapelor pentru creşterea intensităţii curenţilor
d. curenţi transversali

Animalele vor fi inspectate periodic pentru a identifica apariţia simptomelor de stres

termic. Printre consecinţele negative ale stresului termic prin frig sau hipotermiei se numără:
utilizarea crescută a rezervei energetice a organismului, depleţia rezervelor de glicogen, leziuni
musculare şi implicit scăderea calităţii cărnii şi dificultăţi la procesarea acesteia, oboseală,
letargie, iar printre cele ale stresului prin căldură: deshidratarea, utilizarea crescută a
substraturilor energetice cu scăderea rezervelor de glicogen, alterarea balanţei acido/bazice,
leziunile musculare şi scăderea calităţii cărnii.
 Simptomele stresului termic la animale

Vibraţiile, mişcarea, zgomotele

Odată încărcate, animalele se obişnuiesc treptat cu zgomotul motorului vehiculului în
care sunt transportate. Pot interveni însă alte zgomote, care pot stresa animalele: cele produse
de lovirea crengilor sau vegetaţiei de pe marginea şoselei, cele provocate de pietre sau
neregularităţi ale carosabilului, claxoane din trafic etc. Pe cât posibil, vor fi evitate toate
aceste situaţii, pentru a nu agita animalele.
În autovehiculele care se deplasează, motorul poate să genereze mişcări vibratorii de
intensitate redusă, rapide, regulate, la care animalele se acomodează. Totuşi, depăşirea unor
nivele critice ale vibraţiilor sau mişcărilor vehiculului poate să genereze dificultăţi în
adoptarea decubitului, menţinerea echilibrului şi chiar căderea animalelor, ca şi alte
fenomene negative. Influenţa acestor factori fizici asupra animalelor se poate studia cu
ajutorul accelerometrelor triaxiale şi giroscoapelor.
 Există trei tipuri de mişcări la care pot fi supuse vehiculele în timpul transportului, cu
repercusiuni asupra animalelor transportate:
• - mişcările în plan vertical (de sus în jos şi de tangaj – balans în plan longitudinal).
Acestea pot fi limitate prin menţinerea presiunii adecvate a pneurilor şi întreţinerea
corespunzătoare a suspensiilor maşinii;
• - mişcările dintr-o parte în cealaltă (de ruliu – balans în plan transversal), putând fi
limitate prin condusul adaptat la condiţiile de drum, abordarea largă a curbelor,
evitarea depăşirilor şi întreţinerea corespunzătoare a maşinii.
• - mişcările în faţă şi în spate. Acestea se pot evita prin pornirea lentă a maşinii,
anticiparea pericolelor, schimbarea lină a vitezelor şi evitarea frânărilor bruşte.

A B C
Tipuri de mişcări ale vehiculului:
a) de sus în jos,
b) dintr-o parte în alta,
c) în faţă şi în spate (FATII-ARTRI)

Adăparea , furajarea şi odihna

Navele sau portcontainerele în care sunt transportate ecvine, bovine, rumegătoare mici
sau caprine în călătorii de peste 24 ore vor dispune la plecare de materiale suficiente pentru
așternut, precum și de apă și hrană suficiente pentru a satisface necesarul minim zilnic de
hrană și apă prevăzut în tabelul 54 plus o cantitate suplimentară de 25% sau echivalentul
necesar pentru 3 zile.
Necesarul de apă din tabel poate fi înlocuit, pentru toate speciile, cu o cantitate de apă
egală cu 10 % din greutatea animalului. Necesarul de apă creşte foarte mult atunci când se
administrează nutreţuri uscate (fân, concentrate), în zilele caniculare şi este maxim la
animalele care alăptează (la vaci pentru lapte trebuie să se asigure 100-180 l).
 Necesarul minim zilnic de apă și hrană pe navele pentru animale vii sau
portcontainere

Categorie Hrană (% din greutatea animalului viu) Apă proaspătă

(litri/animal)
Nutreț Hrană concentrată
Bovine și Cabaline 2 1,6 45
Ovine 2 1,8 4
Porcine - 3 10

Este obligatoriu ca animalelor să li se asigure apă curată, proaspătă, înainte de

îmbarcare, până în ultimul moment. Atunci când sunt preluate de la târguri sau din puncte de
colectare, adăparea este esenţială, având în vedere posibilitatea ca animalele să nu fi primit apă
un interval mai lung.
Echipamentele specifice de hrănire trebuie să fie proiectate astfel încât să fie bine fixate
pe mijlocul de transport, pentru a nu fi răsturnate când vehiculul este în mişcare şi, dacă
echipamentul nu se foloseşte, se depozitează separat de animale. Mijloacele de transport şi
containerele maritime trebuie să fie dotate cu sisteme de aprovizionare cu apă, astfel încât
animalele să se poată adăpa de câte ori este necesar în timpul călătoriei. Dispozitivele de
adăpare trebuie să fie în stare bună de funcţionare, proiectate şi poziţionate corespunzător
tuturor categoriilor de animale; capacitatea totală a rezervoarelor de apă va fi de minim 1,5 %
din sarcina maximă utilă. Rezervoarele de apă vor permite drenarea şi curăţarea după fiecare
călătorie şi vor fi echipate cu un sistem de control al nivelului apei.
Hrana trebuie să fie în cantitate suficientă şi protejată de intemperii şi contaminanţi:
praf, combustibili, gaze de eşapament, urină, bălegar. Necesarul de hrană al animalelor diferă
în raport cu durata călătoriei şi specie. Astfel, animalele monogastrice (cabalinele, suinele),
care au un tranzit digestiv rapid, vor fi mult mai sensibile la privarea de hrană în comparaţie cu
rumegătoarele, care au un aparat digestiv complex, capabil să elibereze energie o perioadă
lungă. În cazul ovinelor şi bovinelor se va evita furajarea în timpul transportului cu furaje verzi,
preferându-se fânul sau paiele. De regulă, bovinele şi ovinele vor prefera să mănânce în loc să
se adape. De aceea, dacă la jumătatea distanţei se efectuează popasuri mai scurte de 8 ore, poate
apărea deshidratarea.
Frecvenţa furajării, adăpării, repausului pentru cabaline, rumegătoare şi porci
Durata maximă a călătoriei pentru aceste specii va fi de 8 ore, putându-se prelungi doar
dacă sunt îndeplinite cerinţe suplimentare (vehiculul este dotat cu sisteme de furajare, adăpare,
microclimat controlat etc.). Pentru transportul pe teritoriul naţional al animalelor destinate
abatorizării nu se admit depăşiri ale acestui interval maxim de transport. Pentru alte categorii
şi doar în vecinătatea localităţii de destinaţie, atunci când starea animalelor este bună, se admit
prelungiri cu maxim 2 ore.
 În cazul transportului cu mijloace auto, se aplică următoarele intervale de hrănire,
adăpare şi perioade de repaus:
• vițeii, mieii, iezii, purceii și mânjii neînțărcați (care încă au o alimentație pe bază de
lapte) vor beneficia de cel puţin o oră de repaus după nouă ore de călătorie, în special
pentru a fi adăpați și, atunci când este necesar, hrăniți. După perioada de repaus,
transportul poate fi reluat pentru alte nouă ore;
• porcii pot fi transportați pentru o perioadă de cel mult 24 ore. În timpul călătoriei,
aceștia vor dispune de acces continuu la apă;
• ecvinele pot fi transportate pentru o perioadă de cel mult 24 ore. În timpul călătoriei,
acestea trebuie să fie adăpate și hrănite la fiecare 8 ore;
• rumegătoarele mari şi mici (atât tineret, cât şi animale adulte) trebuie să beneficieze,
după 14 ore de călătorie, de cel puţin o oră de repaus, pentru a fi adăpate și atunci când
este necesar, hrănite. După perioada de repaus, transportul poate fi reluat încă 14 ore.
După încheierea călătoriei şi descărcarea animalelor, acestea vor fi hrănite, adăpate şi
vor beneficia de o perioadă de repaus de cel puțin 24 ore.
În cazul transportului feroviar şi maritim, furajarea şi adăparea vor fi efectuate cu
aceeaşi frecvenţă, dar nu se vor putea asigura perioadele de repaus. În cazul transportului pe
cale maritimă pe o rută regulată și directă între două puncte geografice din Comunitate, cu
mijloace de transport încărcate pe nave fără descărcarea animalelor (roll-on-roll-off), acestea
trebuie să se odihnească timp de 12 ore după descărcare în portul de destinație sau în imediata
vecinătate, cu excepția situaţiei în care durata călătoriei pe cale maritimă permite includerea
călătoriei în programul general de transport cu vehiculele rutiere.
Frecvenţa furajării, adăpării, repausului pentru celelalte specii
Păsărilor și iepurilor domestici li se asigură apă și hrană adecvate, în cantități suficiente,
cu excepția cazului în care călătoria durează mai puțin de 12 ore, exclusiv timpul de încărcare
și descărcare sau 24 ore pentru puii din toate speciile, cu condiția ca transportul să fie încheiat
în termen de 72 ore de la ecloziune. În cursul transportului, câinii și pisicile vor fi hrăniţi la
intervale de maxim 24 ore și adăpaţi la maxim 8 ore. Pentru alte specii de animale, sunt
furnizate instrucțiuni precise (în scris) cu privire la adăpare şi furajare, precum şi la îngrijirile
speciale care se impun.
 4. Particularităţi ale transportului animalelor cu autovehiculele,
transportului animalelor pe calea ferată, pe calea aerului, pe apă, circulaţia
animalelor pe jos. Probleme de bunăstare pe timpul transportului

În ceea ce priveşte tipul de animale implicate, se disting transporturi de:

• Animale de rentă (pe fluxul tehnologic pentru creştere şi îngrăşare sau pentru
reproducţie, pentru valorificare – abatorizare, pentru spectacole, târguri, pentru
sport, pentru muncă)
• Transportul tineretului pentru creştere şi îngrăşare şi a animalelor de reproducţie
se realizează astfel încât să nu fie afectată sănătatea şi nivelul productiv.
Transportul animalelor către abator se realizează respectând standardele de
bunăstare, care asigură o calitate superioară a cărnii şi subproduselor şi un profit
maxim.
• Animalele pentru spectacole (coride, expoziţii), cele de sport pentru concursuri
(dresaj, curse) şi de muncă sau pentru recreere se transportă astfel încât să nu
fie afectată integritatea lor corporală.
• Animale de companie (livrare către crescători, schimbarea proprietarului etc.)
• Animale sălbatice (vânat: iepuri, fazani; animale din habitate naturale sau cele
parcuri şi grădini zoologice), activitate deosebit de dificilă.
• Animale utilizate în scopuri experimentale sau alte scopuri ştiinţifice (animale
de laborator).
Pot fi implicate şi specii mai puţin răspândite: peşti, melci, crustacee, moluşte, struţi,
animale de blană (nurci, vulpi, nutrii), porumbei (în special voiajori).
În ceea ce priveşte distanţa de transport, există transporturi: la nivel local (judeţean), la
nivel regional (interjudeţean), la nivel naţional, transporturi internaţionale. Transportul
animalelor la nivel local (judeţean) se poate realiza pe jos sau cu mijloace auto, distanţa
parcursă fiind de cel mult 100 km, în timp ce pentru celelalte tipuri de transport se utilizează
obligatoriu vehicule. La scară mondială, se respectă principiul reducerii cu cât mai mult posibil
a duratei de transport, pentru a minimiza stresul de transport şi afecţiunile conexe, ca şi
consecinţele economice negative (scăderile în greutate - caloul).
Sub raportul modalităţilor de transport, pot fi diferenţiate:
• Transportul pe jos – practicat în vederea păşunatului, transhumanţei, vânzărilor
în pieţe, târguri de animale
• Transportul cu vehicule cu tracţiune animală – practicat pentru vânzarea
viţeilor, porcilor, a rumegătoarelor mici în târguri, centre de achiziţii
• Transportul pe cale ferată (transportul feroviar) - destul de răspândit până acum
câteva decenii, şi-a pierdut însă din importanţă din cauza costului mai mare şi a
stresului suplimentar pentru animale (acestea erau transbordate, neputând fi
preluate de la nivel de fermă)
 • Transportul auto (pe cale rutieră), cel mai utilizat în prezent – realizat cu
vehicule specializate, de mare capacitate, dotate cu sisteme de navigaţie (GPS)
şi înregistrare
• Transportul aerian al animalelor – aplicat mai ales pentru distanţe foarte mari,
la indivizi de mare valoare zootehnică sau la animale sălbatice
• Transportul naval al animalelor – fie direct pe punte, fie în containere sau pe
nave de tip roll-on-roll-off (RO-RO: nave pentru transportul vehiculelor sau
nave de transbordare).

Transportul animalelor cu autovehiculele

Prezintă următoarele avantaje: reducerea numărului de transbordări, animalele fiind
preluate direct din exploataţia de origine şi debarcate la destinaţie, ceea ce implică şi reducerea
stresului de transport; rapiditatea maximă, oferind posibilitatea de eliminare a necesităţii
furajării şi adăpării în timpul transportului; posibilitatea mărită de planificare şi organizare în
raport cu condiţiile meteo, oferindu-se astfel condiţii optime de bunăstare pentru animale atunci
când se realizează adecvat.
În funcţie de specie sau categoria de animale, se utilizează fie autovehicule de uz
general, fie unele special amenajate.
În funcţie de modul de realizare a schimbului de aer, se disting vehicule cu ventilaţie
controlată (mai ieftine – în care se realizează o rată de ventilaţie proiectată, dar temperatura nu
poate să scadă mai mult decât cea din exterior) şi vehicule cu mediu controlat (aclimatizate –
în care temperatura poate să atingă valori sub cele înregistrate în exterior).

Elementele unui vehicul de transport rutier al animalelor (FATII-ARTRI)

A rampă de îmbarcare cu trepte;
B parapeţi laterali;
C traverse de lemn sau pardoseală antiderapantă;
D pereţi laterali de protecţie (elemente pentru delimitare);
E surse de iluminare pentru inspecţia efectivului;
F distanţă corespunzătoare între nivele, pentru o ventilaţie adecvată şi pentru a permite
animalelor să stea în picioare;
G rampa de îmbarcare;
H distanţa dintre ultima treaptă a rampei şi vehicul;
J rampa interioară;
K fante pentru o ventilaţie adecvată la toate nivelele;
L acces la toate nivelele;
M acoperiş;
N pereţii laterali de protecţie nu trebuie să lase spaţiu faţă de podea (în care ar putea aluneca
animalele).

a) Mijloacele de transport, containerele şi accesoriile trebuie să fie proiectate, construite,

întreţinute şi folosite astfel încât: să evite suferinţele şi rănirile animalelor; să asigure
protecţie faţă de acţiunea factorilor de mediu nefavorabili (mai ales temperaturi
extreme); să se cureţe şi să se decontamineze uşor; să nu permită evadarea sau căderea
animalelor; să menţină un microclimat adecvat, din punct de vedere calitativ, dar şi
cantitativ (al volumului de ventilaţie); să permită acces uşor la animale, în vederea
inspecţiei sau îngrijirii lor; să aibă pardoseli integre, antiderapante sau cu traverse din
lemn, existând un risc redus de scurgere a urinei şi fecalelor sau de pierdere a
aşternutului; să dispună de mijloace de iluminare pentru inspecţia şi îngrijirea
animalelor transportate sau pentru a permite contactul social al acestora în timpul
transportului;
b) Trebuie să existe spaţiu suficient în fiecare compartiment (partiţie) şi la fiecare nivel al
vehiculului (la cele cu mai multe etaje), în vederea asigurării unei ventilaţii adecvate şi
a poziţiei naturale a animalelor. La ecvine este interzis transportul în vehicule cu
platforme multiple (cu mai multe niveluri), cu excepția cazului în care animalele sunt
încărcate pe platforma de la cel mai jos nivel, iar pe cea superioară nu sunt încărcate
animale. Înălțimea minimă a compartimentului (măsurată în interior) va fi cu cel puţin
75 cm mai mare decât înălțimea la greabăn a animalelor.
c) Mijlocul de transport trebuie să fie dotat cu pereți despărțitori prin care se creează
compartimente separate, asigurându-se însă tuturor animalelor accesul liber la apă, în
acelaşi timp. Pereţii despărţitori trebuie să suporte greutatea animalelor, iar accesoriile
sunt concepute pentru o manevrare rapidă şi uşoară. Înălţimea minimă a acestor
elemente pentru delimitare va fi de 1,27 m pentru bovine adulte şi 76 cm pentru porcine,
ovine şi tineret porcin, iar interspaţiul dintre elementul pentru delimitare şi pardoseală
trebuie să fie redus, astfel încât animalele să nu poată ajunge dintr-un compartiment în
altul.
d) Pentru animale sensibile la temperaturi scăzute şi animale de mare valoare se va asigura
aşternut (cum s-a prezentat anterior).
e) Pe autovehicul este marcată clar, vizibil, prezenţa animalelor vii, cu excepţia cazurilor
în care se realizează transportul în containere. În acest caz, se marchează prezenţa
animalelor vii pe container. De asemenea, pe container se mai trasează şi un semn care
să indice partea superioară a acestuia. Containerele sunt menținute întotdeauna în
poziție verticală și se iau măsuri pentru minimizarea zdruncinării sau scuturării lor.
Containerele (mai ales cele mai mari de 50 kg) sunt fixate într-un număr suficient de
puncte, pentru a se preveni deplasarea din cauza mișcărilor mijlocului de transport.
Fixarea se realizează înainte de începerea călătoriei. Atunci când containerele încărcate
cu animale sunt așezate unul peste celălalt în mijlocul de transport, se iau măsurile de
precauție necesare pentru a evita sau, în cazul păsărilor de curte, iepurilor și animalelor
cu blană, pentru a reduce scurgerile de urină și fecale peste animalele din containerul
aflat dedesubt; pentru a asigura stabilitatea containerelor; pentru a nu împiedica
ventilaţia.
f) Autovehiculele sunt dotate cu echipamente pentru îmbarcare/debarcare (rampe de
încărcare/descărcare sau sistem elevator) şi cu rampe interioare. Acestea vor îndeplini
criteriile anterior prezentate.
g) Se vor respecta cu stricteţe densităţile optime pentru transportul animalelor. În 1991,
FAWC (Farm Animal Welfare Council – Consiliul de Bunăstare a Animalelor de
fermă) a recomandat folosirea unei formule pentru calculul suprafeţei minime în timpul
transportului.

S minimă transport＝ 0,021

G reprezintă greutatea corporală a animalului în kg;

0,021 este o constantă care derivă din raportul între lungimea şi lăţimea
corpului animalelor (poate înregistra variaţii, în funcţie de starea de îngrăşare).
 În acest tabel sunt ilustrate suprafeţele minime pentru transportul
auto, conform prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare, pentru
principalele specii de animale de interes zootehnic.
* La păsări exprimarea este în cm2/kg şi cm2/pui

Sunt descrise în continuare câteva aspecte legate de vehiculele folosite şi unele proceduri
specifice, pe specii.
Păsările se transportă în:
• cuşti mobile din material plastic, cu sistem de închidere prin basculare sau prin
glisare. De regulă păsările sunt prinse manual (de îngrijitori) şi introduse în cuşti,
după care acestea se încarcă în vehicul sau chiar se poartă păsările în mână până
în locul depozitării cuştilor, lângă vehicul;
• cuşti fixate într-un cadru metalic care se poate plasa pe şasiul vehiculului sau ataşa
la trailer. În acest caz, după ce sunt încărcate cu păsări, cuştile pot fi transferate
până în vehicul folosind motostivuitoare;
• în lăzi, sistem recomandabil care permite prinderea şi încărcarea mecanică, cu o
instalaţie specială.
Cuştile sau lăzile se introduc în vehicule fără remorcă sau cu remorcă – de tip autotren.
Cuşti mobile pentru transportul păsărilor, cu deschidere prin basculare (stânga) şi glisare
(dreapta)
Modul de prindere a păsărilor, încărcarea cuştilor şi a vehiculelor

Ansamblu de cuşti în curs de amplasare pe şasiu

Ansamblu de cuşti care se ataşează la trailer: sus – ansamblu gol, detaşat; jos – cuplat la
trailer

Transportul păsărilor în lăzi:

a) Maşină de prindere şi încărcare a puilor cu sistem rotativ;
b) lăzi introduse în lăcaş,
c) Introducerea în autovehicul
 Vehicule fără remorcă (stânga) şi cu remorcă (dreapta) pentru transportul păsărilor

Porcinele se pot transporta, în funcţie de temperaturile exterioare, cu:

- vehicule cu elemente de închidere continue;
- vehicule cu pereţi discontinui, prevăzuţi cu fante de ventilaţie.
Mijloacele de transport auto pot fi dotate sau nu cu rampe de încărcare şi descărcare a
animalelor.

Vehicule pentru transportul suinelor:

stânga – cu pereţi discontinui,
dreapta – cu pereţi continui şi rampă de încărcare
 Pentru bovine şi cai de măcelărie, transportul se realizează cu vehicule speciale, de tip
şa. La caii de mare valoare, se utilizează autovehicule cu termoizolaţie, senzori de temperatură,
ventilaţie reglabilă (artificială) şi dotări (sistem de iluminat, ventilaţie, colectarea purinului,
facilităţi pentru furajare sau adăpare) sau autovane (remorci) cu capacitate de 1-2 animale.

Autovehicul de tip şa pentru transporturi de taurine

Vehicule pentru cai:

stânga – vehicul specializat, termoizolat, cu capacitate de 10 cai,
dreapta – autovană pentru doi cai
 Sistemele de monitorizare a temperaturii (stânga)
şi de ventilaţie artificială (dreapta) în vehicule pentru transportul ecvinelor

Struţii se transportă în vehicule specializate, în remorci sau chiar în autovane pentru

cai. În cazul folosirii vehiculelor specializate, iniţial se introduc animalele în cuşti plasate în
dreptul ieşirii adăpostului către padoc, după care se deplasează aceste cuşti în mijlocul de
transport. Pe trei sferturi din înălţimea lor (cel puţin 1,8 m pentru tineret şi 2,2 m pentru adulţi),
pereţii cuştilor sunt confecţionaţi din plasă de sârmă.

Remorcă pentru
transportul struţilor
 Indiferent de specia transportată, mijlocul de transport se verifică înainte de îmbarcare
sub aspectul integrităţii şi stării igienice. În cazul călătoriilor lungi (peste 8 ore), vehiculul
trebuie să corespundă unor cerinţe suplimentare: posibilităţi de hrănire şi adăpare, existenţa
sistemele de ventilaţie artificială şi de monitorizare a temperaturii, existenţa sistemelor de
navigaţie.
Viteza maximă de deplasare este de 40 km/h, nu se efectuează porniri, frânări sau viraje
bruşte, pentru ca animalele să nu fie lovite de pereţii maşinii. Sunt evitate perioadele caniculare
(eventual se efectuează transportul seara, noaptea sau în timpul dimineţii). Pentru călătorii
lungi, sunt prevăzute puncte de oprire, în vederea controlării stării de sănătate a animalelor şi
odihnei parţiale (la umbră şi în locuri ferite de intemperii). După finalizarea călătoriei,
vehiculele sunt supuse decontaminării sub strict control veterinar, fapt consemnat şi în foaia de
parcurs.
Pentru transportul tineretului (viţei, purcei etc.) se folosesc vehicule climatizate, cu
sistem de monitorizare a temperaturii şi umidităţii amplasat în cabina şoferului.
Transportul rutier al animalelor de companie (câini, pisici) se realizează de regulă cu
autoturismele. Pentru câini, în scopul restricţionării mişcării şi evitării distragerii
conducătorului şi accidentelor care ar putea surveni la frânări bruşte, se folosesc zgărzile de
transport. Ventilaţia vehiculului şi evitarea radiaţiei solare directe sunt esenţiale în prevenirea
şocului caloric (acesta poate apărea în câteva minute dacă temperatura aerului depăşeşte 25 °C
).
În unele ţări europene este interzis transportul câinilor liberi în vehicule, folosindu-se
de regulă cuştile. Acestea se fixează foarte bine şi nu se expun iluminării solare directe sau
curenţilor puternici de aer.
Pisicile se transportă exclusiv în cuşti de transport.

Transportul rutier al peştilor (puiet sau reproducători) se realizează cu:

• Bidoane de mână. Au capacităţi de 10-15 l, sunt confecţionate din tablă
zincată şi sunt frecvent utilizate pe distanţe scurte;
• •Bidoane de tip Borne. Au o construcţie specială, fiind prevăzute cu o
pompă care permite oxigenarea apei, de asemenea, prin caracteristicile
constructive, oferă posibilitatea să se folosească în partea superioară
gheaţă, menţinând astfel o temperatură corespunzătoare pe durata
transportului;
• Hidrobioane. Sunt recipienţi de capacitate mare (250 – 2000 l), prevăzuţi
cu instalaţie de oxigenare sau chiar cu posibilitate de împrospătare a
apei;
• Pungi de material plastic de 20 – 50 l. Se folosesc exclusiv pentru larve
şi puiet, înaintea închiderii lor deasupra apei se introduce oxigen sub
presiune. Pungile de material plastic se transportă în lăzi sau cutii care
sunt tapetate cu rumeguş, pentru amortizarea şocurilor din timpul
transportului.
Recipienţii menţionaţi se introduc în mijloacele de transport

Capacităţi şi densităţi de transport recomandate pentru transportul

salmonidelor (Bud I., 2004)

Recipienţi utilizaţi/ Temp. apei Durata Puiet de Puiet de Păstrăvi

capacitate Co transportului 4 – 5 săpt. 5 – 6 luni adulţi
h Buc. Buc. Kg
Bidoane de tablă 10-12 1 1500 - 2000 150 - 300 0,7
10 L
Bidoane tip Borne 10-12 1 2000 - 16000 2000 - 3000 7,0
100 L
Hidrobioane 10-12 1 50000-100000 1500-2500 6,0
200 L
Pungi de plastic 10-12 5-10 2000 - 3000 400 - 600 1,5
50 L

Vehicul pentru
transportul păstrăvilor
în hidrobioane

Indiferent de categoria
transportată, nu se va realiza
furajarea în cele 24 de ore care
preced transportul. Pentru
evitarea stresului şi a
eventualelor accidente la manipulare se pot utiliza anestezice cu efect temporar (M 222).
Nu se foloseşte niciodată pentru transport apă de robinet sau de fântână, atât din cauza
clorului, cât şi a faptului că poate să difere marcant de apa bazinului de provenienţă şi celui de
destinaţie pentru peşti. În ceea ce priveşte materialul biologic transportat, se sortează
exemplarele în deplină stare de sănătate (stare bună de îngrăşare). Se îndepărtează toţi peştii cu
semne de boală, care prezintă deformări ale coloanei vertebrale, cu lipsa vreunui organ şi cei
parazitaţi. De asemenea, se evită colectarea materialului piscicol dintre peştii care înoată leneş
la suprafaţa apei şi care se lasă uşor prinşi cu mâna sau a celor care stau culcaţi pe o parte la
suprafaţa apei.
 Pentru a se evita rănirea peştilor, pescuirea se va realiza cu mare atenţie. Uneltele de
pescuit se vor decontamina, se vor controla să nu aibă sârme, cuie sau noduri care ar putea răni
peştii. Mincioagele trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii, se recomandă acoperirea ramei
de fier a minciogului cu o bucată de pânză.
La destinaţie, lansarea peştilor se face după o perioadă de repaus de 30 – 40 minute,
timp în care se va realiza egalizarea termică a apei din recipient cu cea din bazinul în care se
deversează, pentru evitarea şocului termic. Pentru aceasta, se introduce treptat apă din sursa
naturală (bazinul de deversare) în recipientul de transport, până când se atinge temperatura din
bazin

Mincioage

Transportul feroviar
Pe baza solicitării scrise a beneficiarului şi comenzii înaintate de către expeditor,
în situaţia avizării transportului de către staţia de cale ferată de destinaţie, staţia de îmbarcare
va emite scrisoarea de trăsură (document specific care va însoţi animalele, împreună cu actele
de adeverire a proprietăţii şi certificatul sanitar veterinar de transport) şi se va asigura necesarul
de vagoane, conform planificării. Transportul se poate efectua cu vagoane de marfă acoperite
de tip G sau cu vagoane etajate tip E pentru porci, oi şi capre.
Animalele ajung în locul îmbarcării cu cel puţin 2 ore înainte de începerea acţiunii.
De regulă, în acelaşi vagon se încarcă numai animale de aceleaşi specie şi sex. Când se
transportă animale din specii diferite, se separă prin pereţi de delimitare sau la capetele opuse
ale unui vagon. După încărcare, se montează paravane la uşi, în vederea evitării risipirii
aşternutului, gunoiului şi furajelor. Bovinele se leagă de inelele din pereţii longitudinali ai
vagonului, în poziţie perpendiculară pe axul longitudinal al acestuia, în timp ce la cabaline se
recomandă poziţionarea animalelor pe direcţia de mers, prin legare la pereţii frontali.
Cabalinele vor fi despotcovite, iar animalele retive separate prin pereţi mobili.
Tipuri de vagoane pentru transportul animalelor (stânga – tip G, dreapta –
tip E)

Moduri de poziţionare în
vagoane pentru animale
mari

Ovinele, caprinele şi porcinele se transportă în vagoane etajate, în boxe colective de

maxim 20 exemplare.
Păsările şi animalele mici sunt transportate în cuşti, care se introduc în vagoanele de
mesagerie sau coletărie.
Câinii de serviciu sau de vânătoare pot efectua transporturi interne doar pe culoarele
frontale ale vagoanelor de persoane, în condiţiile în care sunt idenficaţi (au medalion sau cip),
au botniţă şi însoţitori autorizaţi, care să deţină carnetul de sănătate a animalelor. În plus, în
cazul transortului internaţional, aceştia trebuie să deţină şi carnetul de membru al Asociaţiei
Chinologice din România şi certificatul sanitar veterintar de transport pentru animale vii model
OIE.
Furajarea se realizează de 2 ori pe zi vara şi o dată iarna, iar adăparea o efectuează
însoţitorii, în staţii cu instalaţii corespunzătoare, stabilite la începutul călătoriei. Vacile se mulg
după programul din exploataţiile de origine. Trebuie să existe cel puţin un îngrijitor pentru un
vagon cu animale mari sau pentru 1-3 vagoane cu animale mijlocii şi mici.
Obligaţiile îngrijitorilor sunt următoarele: preluarea animalelor sub semnătură;
participarea la îmbarcare şi supravegherea animalelor şi a ventilaţiei; efectuarea hrănirii şi
adăpării animalelor; depozitarea gunoiului într-un colţ al vagonului; să anunţe şeful de tren
dacă intervine modificarea stării de sănătate a animalelor, să prezinte spre necropsiere
animalele moartea şi carnea pentru expertize; să nu consume alcool sau să facă foc.
Şefii de tren trebuie: să asigure timpul de adăpare; să solicite medicul veterinar când e
necesar; să verifice periodic îngrijitorii de animale. Şefii staţiilor de cale ferată trebuie să anunţe
medicii veterinari oficiali din zonă în caz de necesitate.
* pentru vagoane cu lăţime între 2,6 – 2,7 m;
** La pui se exprimă în cm2/pui;
*** La păsări se exprimă în cm2/kg

În cazul apariţiei mortalităţii în timpul transportului, cadavrele de animale mari sunt

îndepărtate din vagoane, iar cele ale animalelor mici se pot lasa în vagoane până la destinaţie.
Dăcă există tăiere de necesitate, cadavrele sunt predate la prima staţie, sub proces verbal.
În tabel sunt ilustrate suprafeţele minime recomandate pentru transportul feroviar al
animalelor.
La staţia de cale ferată de destinaţie se va realiza descărcarea animalelor într-un interval
de maxim 2 ore, apoi se scot toate elementele din vagon, se sigilează, se etichetează cu
inscripţia “de dezinfectat” şi se trimite către staţiile de spălare şi dezinfecţie a vagoanelor
(SSDV).
 Transportul animalelor pe calea aerului
Se foloseşte pentru transportul pe distanţe lungi, mai ales pentru animalele valoroase
de reproducţie, cai de sport, pui de o zi, animale de companie sau sălbatice.
Se folosesc avioane de tip mixt (mărfuri şi pasageri) sau aeronave cargo. În avioane de
tip mixt, animalele mici sunt transportate în containere: cuşti individuale sau colective din
lemn, metal sau plastic, cu o greutate maximă de 100 kg. Pentru a împiedica scurgerea
dejecţiilor, pardoseala este impermeabilă şi pereţii cuştii sunt plini până la cel puţin 10 cm
înălţime. Pentru efectuarea ventilaţiei în bune condiţii, vor fi prevăzute cu deschideri de cel
puţin 2,4 cm diametru la nivelul treimii superioare a pereţilor laterali, situate la distanţe de 4
cm între ele. Aria deschiderilor va fi egală cu 16% din suprafaţa pereţilor. În interiorul cuştilor
trebuie să existe hrănitori şi adăpători cu sistem de recuperare a apei şi posibilitate de umplere
din exterior. Se va folosi aşternutul, mai ales pentru călătoriile de durată (hârtie, alternând cu
diverse materiale absorbante). Containerele nu trebuie să aibă în interior piese sau elemente
ascuţite, care ar putea răni animalul.
Conform standardelor I.A.T.A. (International Air Transport Association), cuştile
trebuie să fie proporţionale dimensiunilor corporale ale animalelor.

Standarde şi modele pentru cuşti de transport aerian la câini

 Cuştile se introduc în compartimentul de mărfuri al aeronavei, asfel încât
supravegherea, hrănirea şi adăparea animalelor să se poată realiza în bune condiţii.
Nu se pot transporta animale sub 8 săptămâni de viaţă, animale gestante sau cu pui şi
există restricţii pentru rasele de câini cu bot scurt (predispuse la probleme respiratorii).
Aeronavele de tip cargo pentru transport de animale sunt vehicule special amenajate
sau proiectate în acest sens: cu suprafaţă mare, pardoseala impermeabilă, posibilităţi de
divizare a spaţiului, furajare, adăpare, dotate cu 1-2 îngrijitori, posibilitate de colectare a
dejecţiilor în containere pentru inactivare.
Uciderea animalelor pe durata călătoriei se realizează prin mijloace umanitare, doar cu
aprobarea comandantului de navă, iar cadavrele se inactivează pe aeroportul de destinaţie, sub
supraveghere sanitară veterinară.
În acest tip de avioane, animalele pot fi transportate în boxe colective, containere
individuale sau în containere colective împărţite în boxe individuale.
Caii de regulă se transportă în containere individuale din lemn sau duraluminiu, fără
acoperiş sau cu acoperişul situat la cel puţin 20 cm deasupra capului animalelor. Pardoseala
este de regulă din lemn, acoperindu-se cu cauciuc sau cu aşternut (rumeguş), pereţii sunt fie
plini (dar prevăzuţi cu deschideri de ventilaţie situate la o înălţime de 30 cm de pardoseală,
acoperind 16% din arie), fie din bare metalice. Ca şi în cazul celorlalte modalităţi de transport,
axul longitudinal al animalului trebuie să coincidă cu sensul de mişcare.

Container pentru
transportul aerian al cailor

Bovinele se pot transporta legate la

pereţii aeronavei, perpendicular pe sensul de înaintare. Se folosesc pereţi pentru delimitarea
animalelor şi se asigură aşternut de cel puţin 10 cm grosime. Se mai practică şi transportul
bovinelor în containere individuale, similare celor pentru cai, dar cu deschiderile de ventilaţie
situate la nivelul pardoselii şi înălţimea cu 10 cm mai mare decât înălţimea animalelor.
Ovinele se pot transporta pe unul sau două nivele, în boxe colective de 10 animale,
delimitate prin pereţi din plasă de sârmă de 1 m înălţime, animalele cu coarne pot fi cazate
separat – în containere.
Suinele se transportă tot în boxe colective (dar li se limitează mişcările prin legarea
membrelor posterioare) sau în containere individuale.
Păsările se transportă în cuşti sau cutii de carton divizate în patru compartimente,
fiecare destinat pentru 25 de indivizi. Cutiile se pot fixa pe scaune, pe mai multe rânduri. Pentru
o ventilaţie adecvată, volumul total al cutiilor trebuie să fie sub 70% din volumul avionului, iar
între acestea se asigură spaţii de ventilaţie de minim 3-5 cm.
Iepurii, câinii, pisicile se transportă în cuşti.
În cazul folosirii cuştilor sau containerelor, acestea trebuie:
• Să fie marcate clar, vizibil, asupra prezenţei unor animale vii şi să poarte un
semn indicând partea de sus a containerului;
• Să se menţină în poziţie verticală şi să se evite scuturarea sau zdruncinarea lor;
• Să fie foarte bine fixate, pentru a se preveni deplasarea lor (mai ales pentru cele
de peste 50 kg). Fixarea se va realiza şi verifica înainte de călătorie. Suprafeţele
minime de transport impuse prin legislaţia comunitară şi prevederile I.A.T.A.
sunt prezentate în tabelele următoare.

Încărcarea containerelor cu suine în aeronavă

Suprafaţe pentru transportul cu avionul (Regulament CE 1/2005)
Densitatea admisă pentru transportul aerian al animalelor vii (IATA)

Transportul animalelor pe apă

Se folosesc fie vapoare special amenajat sau proiectate în acest scop, fie nave de
tip roll-on-roll-off (pentru transport de vehicule).
Prima categorie este reprezentată de nave special construite sau amenajate, pe
care animalele pot fi cazate în boxe individuale sau colective pentru 10-25 animale, amplasate
pe punte sau în cala vasului, pe unul sau mai multe nivele. Transportul pe punte se poate realiza
în sezonul cald (perioada 1 aprilie – 30 octombrie). Pentru animalele mari, se folosesc sisteme
de legare.
Îmbarcarea se face pe dane speciale cu rampe mobile, sub supravegherea
medicului veterinar oficial, în baza unui plan de îmbarcare pe care îl va elabora împreună cu
reprezentantul căpităniei portului şi comandantul navei.
Se asigură un îngrijitor la 10 bovine sau cabaline, la 30 porci sau viţei, la 50 câini
si la 10-15 cuşti cu păsări sau iepuri. Pentru fiecare animal, se asigură zilnic o cantitate de fân
reprezentând 2% din greutatea corporală, iar necesarul de apă se ridică la 40-50 l pentru
animalele mari şi 5-10 l pentru animalele mici şi porci. Furajarea se realizează cu o frecvenţă
de 2 ori/zi, iar adăparea de 2-3 ori pe zi. La sosirea în ţară, animalele sunt dirijate pentru
carantină.
Stânga: îmbarcarea şi transportul animalelor pe
punte; Dreapta: Nave RO-RO (roll-on-roll-off)
Suprafaţe pentru transportul
animalelor cu vaporul

Navele de tip roll-on-roll-off sunt

echipate cu un sistem adecvat de
ventilaţie forţată (mecanică), un sistem
de alarmă şi cu o sursă secundară de
alimentare electrică în cazul unei pene de
curent.
Pe punțile deschise există un sistem
adecvat de protecție împotriva apei de
mare. Se acordă o importanţă maximă
fixării solide pe navă a vehiculelor rutiere
şi vagoanelor feroviare, înainte de
începerea călătoriei.
Transportul animalelor pe jos
Se poate realiza: pentru păşunat, pentru deplasarea la târguri, centre de colectare, staţii
de îmbarcare etc.
Se planifică în perioade cu prognoză meteo favorabilă pentru un interval de cel puţin
3 – 7 zile, pe distanţe care nu depăşesc 100 km la bovine şi 300 km la ovine. Nu se realizează
deplasarea animalelor pe jos în zile caniculare, cu ceaţă, viscol sau atunci când temperaturile
sunt mai scăzute de -15 °C. Sunt constituite turme de 100 bovine adulte, 250 exemplare
pentru tineretul bovin sau 500 – 600 de oi. Deplasarea se face la pas, pe drumuri lăturalnice,
neaccidentate. Se stabilesc în prealabil locurile de odihnă, hrănire, adăpare (de minim 2
ori/zi) şi înnoptare.
Zilnic se vor parcurge: 12 km pentru bovinele la îngrăşat; 18 km pentru bovine de
reproducţie, cu observaţia că cele în gestaţie avansată sau în prima lună după fătare vor
parcurge mai puţin; 25 km pentru ovine şi caprine; 0,5 – 1 km pentru suine.

Particularităţi comportamentale în timpul transportului

BOVINE
Transportul rutier:
Se derulează fără dificultăţi majore atunci când animalelor li se permite să se calmeze
după îmbarcare. Imediat după ce ajung în vehicul, taurinele sunt agitate, anxioase, defecă şi
urinează frecvent. Momentul în care se liniştesc este acela în care îşi orientează capul în jos
(cam la 30 de minute după pornirea vehiculului). Totuşi, viţeii în prima parte a călătoriei îşi
menţin capul ridicat şi, dacă aceasta nu este posibil, se întind pe podea, riscând să fie călcaţi de
congeneri. La această categorie de vârstă se constată de asemenea gruparea indivizilor în
centrul partiţiilor şi evitarea contactului cu pereţii despărţitori. În cazul în care vehiculul rulează
pe drumuri netede şi sinuoase, animalele au tendinţa să se plaseze cu axul longitudinal
perpendicular pe direcţia de mers, iar în cazul în care drumul devine accidentat, paralel cu
aceasta. De regulă, taurinele rămân în staţiune forţată pe toată durata transportului, astfel încât
la final vor fi mult mai obosite comparativ cu suinele sau ovinele. Călătoriile de lungă durată
determină creşterea pH-ului cărnii, acesta revenind la valorile normale după două zile de
recuperare. O altă problemă importantă asociată transportului este pierderea echilibrului,
urmată de căderea animalelor, mai ales la curbe ample (studii ştiinţifice au demonstrat că 1/3
din animalele ajunse pe podea până în punctul de destinaţie şi-au pierdut echilibrul). Odată ce
unele animale cad, devine mai dificil şi pentru celelalte să se menţină în picioare.
Transportul aerian:
Taurinele se hrănesc în timpul călătoriei, însă evită să se adape, chiar dacă li se pune
apă la dispoziţie. Animalele sunt liniştite şi chiar adoptă decubitul, într-un număr cu atât mai
mare cu cât durata de zbor creşte.
Transportul naval:
Nu există prea multe informaţii legate de comportamentul animalelor în timpul
călătoriei pe apă. Stresul poate să determine o incidenţă foarte mare a febrei de transport.
Transportul feroviar:
Cele mai multe animale sunt agitate în intervalul de până la 5 ore de la demararea
călătoriei, prezentând tremurături musculare, înghesuire, creşterea manifestărilor locomotorii,
defecare şi urinare frecvente. În cadrul unui studiu pe viţei din rasele Aberdeen-Angus şi
Hereford în timpul unei călătorii cu trenul timp de 57 de ore, s-a constatat că animalele încep
să se hrănească şi să se adape imediat după îmbarcare. Până la 75% din viţei au adoptat
decubitul cât vagonul nu se găsea în mişcare şi au stat în picioare atunci când acesta se deplasa
cu viteze mari (80 km/h), dar au continuat să se furajeze, să se adape normal şi să se plimbe.
Toaletarea reciprocă şi autotoaletarea se realiza doar la viteze sub 40 km/h. În cazul
supradensităţii, la debarcare animalele au tendinţa să se mişte, apoi să se adape şi să se
hrănească timp de 40-100 de minute, după care se odihnesc. Consecinţele negative ale
transportului sunt legate de apariţia injuriilor şi leziunilor, reducerea în greutate (caloul),
deshidratarea (creşterea osmolarităţii plasmei şi a concentraţiei ureei plasmatice).

SUINE
Transportul rutier:
În timpul călătoriei, animalelor li se asigură iluminat (cu o intensitate redusă), pentru a
facilita orientarea în spaţiu şi posibilitatea contactului social. Animalele vor fi adăpate în timpul
opririlor. Abilităţile conducătorului auto sunt importante, şi atât timp cât vehiculul este bine
ventilat şi porcii nu suferă de stres termic, ei nu vor fi agitaţi.
Transportul aerian:
Au fost monitorizate mai multe transporturi aeriene cu durata scurtă (între 1,5 şi 2,5
ore), pentru porci de reproducţie. Vierii în mod special sunt afectaţi de stresul termic, de
asemenea este important ca această categorie să fie transportată în grupuri de indivizi care au
mai coabitat. Porcii nu reacţionează negativ la transportul pe calea aerului dacă nu sunt hrăniţi
excesiv înainte de îmbarcare. Periodic, pentru reducerea temperaturii, se pot stropi cu apă.
Atunci când apar cazuri de mortalitate, cauza este frecvent supraaglomerarea. Se va evita
folosirea tranchilizantelor, se vor forma grupuri de transport cu minim 1 săptămână înainte de
plecare pentru reducerea comportamentului agonistic, se vor folosi surse de apă
corespunzătoare, se va asigura o iluminare de intensitate redusă pe întreaga perioadă a
transportului, se vor controla pulberile din aer, se va evita şocul caloric şi se va instrui
personalul din punctele de destinaţie pentru prevenirea mortalităţii după transport, luându-se
în calcul efectele diferenţei de fus orar.
Transportul pe calea ferată:
Porcii devin agitaţi doar atunci când suferă de foame şi de sete. Mişcările vagoanelor
se pare că au un efect minor, cu excepţia zdruncinăturilor puternice. În cea mai mare parte a
timpului, comportamentul animalelor rămâne neschimbat, dar în cazul temperaturilor scăzute
apare sindromul de îngrămădire. Porcii încearcă să rămână în contact unii cu alţii în situaţiile
stresante (apare îngrămădirea), indivizii fiind calmaţi de prezenţa partenerilor de grup.
Transportul purceilor sugari conduce la hipotermie la 30 de minute după îmbarcare.

ECVINE
Transportul rutier:
S-a demonstrat că transportul cu crupa pe sensul de mers asigură cailor un confort şi o
securitate sporite, în comparaţie cu transportul convenţional, cu capul pe direcţia de mers. În
această situaţie, pe măsură ce autovana se deplasează, caii percep obiectele ca inofensive,
îndepărtându-se de ei şi nu ca pe ceva înfricoşător, apropiindu-se rapid. Mai mult, această
poziţie determină un risc scăzut la opririle bruşte, când animalul se loveşte cu trenul posterior
de pereţii vehiculului şi nu cu capul, parte a corpului mult mai vulnerabilă. Confortul mărit
determinat de această poziţie de transport a fost demonstrat de rata cardiacă mai mică în raport
cu poziţia inversă şi de adoptarea unor posturi mult mai apropiate de cele naturale (capul este
menţinut într-o poziţie inferioară).
Intrarea în vehicul trebuie să fie largă, bine luminată şi cât mai simplă, deoarece caii au
în mod normal frică de izolare şi prezintă o profunzime a vederii deficitară.
Transportul aerian:
Caii vor fi treptat acomodaţi la containere de transport, pe a căror pardoseală trebuie să
existe un aşternut şi ai căror pereţi orientaţi pe axul de zbor trebuie să fie izolaţi elastic. Unii
cai se sperie de zgomotul motorului la decolare sau la aterizare şi au tendinţa de a arunca cu
copitele (cabrare, ruadă). Se vor lua toate măsurile de contenţie (legare) a animalului, în caz
contrar pot apărea situaţii periculoase. În aeronavă, caii vor fi poziţionaţi cu capul sau crupa
spre bordul avionului, pentru a-şi putea flexa uşor membrele la decolare.
Transportul naval:
Pardoseala containerelor de transport trebuie să fie antiderapantă, iar compartimentele
vor fi delimitate lateral de frânghii capabile să susţină calul. Dacă animalele au fost hrănite cu
cel mult 1 oră înaintea transportului, nu mai sunt necesare furajarea şi adăparea în timpul unei
călătorii de cele mult 12 ore. În cazul unei prognoze meteo nefavorabile, se evită transportul
cailor pe apă, deoarece conduce la suferinţa animalelor. Consumul de hrană şi apă în timpul
transportului şi după sunt critice în menţinerea funcţiilor corporale normale, în mod particular
la caii de curse.
 Probleme de bunăstăre. Evaluarea bunăstării animalelor în timpul
transportului

Evaluarea bunăstării animalelor pe timpul transportului se poate realiza pe baza

indicatorilor legaţi de animal (animal based: comportamentali, fiziologici şi biochimici), dar şi
a indicatorilor direcţi (epidemiologici, tehnologici, economici).
Indicatorii comportamentali
Pot cuprinde o gamă largă de manifestări care apar la îmbarcare, debarcare, dar şi pe
durata transportului şi relevă bunăstarea precară: agitaţie, agresivitate faţă de congeneri,
manifestări vocale, abordarea decubitului sau refuzul de a se deplasa, îndepărtarea rapidă
(evitarea) şi întoarcerea din vehicul pe rampe, imobilitatea (pasivitatea). Nivelul ridicat al
stresului de transport este adesea ilustrată de agitaţia animalelor, de încercările acestora de a
scăpa, de a evita contactul cu omul sau cu mediul nou (cu stimuli necunoscuţi de către animal
sau neobişnuiţi). La majoritatea speciilor, importanţa maximă o au stimulii noi din vehicul, în
timp ce la suine manipularea şi modul de îmbarcare exercită influenţa cea mai mare.
Totuşi, agitaţia sau frica, însoţite de manifestări vocale ale animalelor, trebuie privite
diferit în funcţie de specie. De regulă, suinele, care în mediul natural sunt o specie capabilă de
a colabora pentru un răspuns defensiv (de contracarare a prădătorilor) eficient, se vor manifesta
intens în situaţia în care sunt supuşi stresorilor, prin: guiţături, agitaţie, înghesuire.
Rumegătoarele şi în special ovinele prezintă, din contră, manifestări foarte şterse – această lipsă
de răspuns vocal sau locomotor reprezintă un comportament normal, care s-a fixat prin selecţia
naturală: răspunsul intens ar fi defavorizat aceste ierbivore, punând în gardă prădătorii asupra
faptului că au fost rănite sau afectate grav. Când sunt manipulate de îngrijitori (prinse şi scoase
din cuştile bateriei), găinile ouătoare au o reacţie intensă de evitare a omului, de îndepărtare.
Chiar dacă puii de carne sau curcile, categorii cu o mobilitate mult mai scăzută, pot să nu
prezinte întotdeauna reacţia de evitare a omului, este evident că apropierea acestuia le
deranjează. În urma contenţiei, după o perioadă scurtă de hiperdinamie, păsările devin pasive
– apare imobilitatea tonică. Această reacţie pasivă de frică este adesea trecută cu vederea de
către îngrijitori, care nu percep faptul că reprezintă o problemă majoră.
Aceleaşi reacţii de pasivitate se manifestă şi la peştii manipulaţi brutal (la salmonidele
prinse în plase necorespunzătoare şi emersate, scoase din mediul lor natural), indicând un
răspuns adrenocortical de magnitudine maximă.
După intrarea în vehicul şi o scurtă perioadă de explorare, unele specii de animale de
fermă caută un loc în care să se odihnească. Din nefericire, din cauza condiţiilor deficitare de
transport – vibraţii, mişcări, accelerări sau frânări bruşte, curbe ample – animalele nu pot adopta
decubitul. La suine, numărul de indivizi rămaşi în staţiune pe durata călătoriei constituie un
indicator al bunăstării precare: cu cât este mai mare, cu atât animalele suferă mai mult în urma
transportului.
Pot apărea de asemenea simptome ale răului de mişcare, cum ar fi voma.
 Agresivitatea faţă de congeneri reprezintă un alt indicator al bunăstării precare, apărând
din cauza amestecului animalelor şi alterării structurii de grup. A fost descrisă la suine (mai
ales la indivizii care au prezentat acest comportament şi la nivel de fermă) şi la bovine (masculi
adulţi, dar şi viţei sau tineret).
Animalele (în mod particular caii) pot să prezinte aversiune faţă de experienţe negative
pe care le-au suferit în trecut. De aceea, intensitatea reacţiilor de evitare la urcarea rampelor
sau la intrarea în vehicul poate să ateste gradul de bunăstare precară din timpul transporturilor
anterioare.

Cei mai folosiţi indicatori fiziologici / biochimici în transportul animalelor

(după Knowles şi Broom, 2000)

Aspecte negative asociate transportului Modificări

Determinări de profil biochimic în sânge şi alte fluide corporale
Privarea de hrană ↑acizii graşi liberi, ↑β-hidroxibutiratul,
↓glucoza, ↑ureea
Deshidratarea (exicoza) ↑presiunea osmotică, ↑proteinele totale,
↑albuminele, ↑hematocritul
Oboseală musculară ↑creatinkinaza,
↑acidul lactic şi lactat dehidrogenaza
Frică, agitaţie ↑cortizolul, ↑hematocritul
Răul de mişcare (kinetoza) ↑vasopresina
Alte determinări
Frică, agitaţie şi acţiunea stresorilor fizici ↑frecvenţa cardiacă,
↑variabilitatea ritmului cardiac (apar aritmii),
↑frecvenţa respiratorie
Hipotermie/hipertermie ↓, respectiv ↑temperatura centrală şi cea
cutanată

Indicatori fiziologici şi biochimici

Abordarea şi interpretarea acestora prezintă o valoare redusă dacă nu sunt realizate în
raport cu nivelul de fond (bazal) pentru animalul respectiv şi curba normală de fluctuaţie pentru
respectivul indicator. De exemplu, cortizolul plasmatic prezintă variaţii mari pe parcursul unei
zile, înregistrând valoarea maximă pe parcursul dimineţii.
De regulă, secundar expunerii la stresorii sau efortul prelungit asociate transportului
apare creşterea frecvenţa cardiace (tahicardie). Aceasta este indusă nu numai de creşterea
activităţii musculare, ci şi de pregătirea animalului pentru o eventuală reacţie de fugă (de
evitare a pericolului), ca mecanism de feed-forward.
La suine au fost observate creşteri ale ratei cardiace de 1,5 ori în cazul utilizării
bastoanelor electrice pentru dirijarea animalelor şi de 1,65 ori după ce animalele au fost urcate
pe rampele de încărcare (Van Putten, 1982).
 Tahicardia însă are o valoare redusă în evaluarea bunăstării animalelor transportate
deoarece reprezintă un indicator de bunăstare pe termen scurt. Cu toate acestea, în cazul unor
stresori majori, tahicardia poate să persiste mai mult (de la 15 minute până la nouă ore la ovine
– Parrot, 1998).
Modificările de ritm cardiac relevă şi ele stresul de transport, care este cu atât mai intens
cu cât sunt mai accentuate (Minero et al., 2002).
Unele determinări fiziologice sunt complet neinvazive, putându-se realiza şi prin
interpretarea înregistrărilor video din timpul transportului: creşterea frecvenţei respiratorii (la
peşti creşterea frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor operculare), tremurături şi fibrilaţii pe
fondul panicii, hipersalivaţie (spumozităţi bucale).
Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) au o valoare redusă în evidenţierea stresului
de transport, prezentând creşteri pasagere.
Mai importanţi sunt glucocorticoizii, al căror nivel crescut se menţine un interval mai
mare. Cortizolul apare în plasmă şi urină la câteva minute după acţiunea factorilor adverşi şi se
menţine de la 15 minute până la 2 ore sau chiar mai mult (la broileri cortizolul plasmatic a
înregistrat valori de 4,25 ori mai mari decât nivelul bazal la 4 ore după transport – Knowles şi
Broom, 1990). În contextul acestor modificări hormonale, poate să apară creşterea cu 1°C a
temperaturii corporale.
Similar situaţiei întâlnite la oameni, la care se manifestă sub forma nauseei, şi la suine
poate să apară răul de mişcare, exteriorizat prin vomituriţie sau vomă. Aceste simptome sunt
însoţite la nivel biochimic de creşterea lizin-vasopresinei sanguine.
β-endorfinele plasmatice au înregistrat creşteri ale concentraţiei la suine după urcarea
rampelor de transport (Carter, 2001).
Leziunile musculare sau efortul susţinut al animalelor din timpul îmbarcării sau
debarcării pot conduce la creşterea creatinkinazei şi lactat dehidrogenazei. O valoare mai mare
de diagnostic o reprezintă raportul dintre LDH5 (izomerul lactat dehidrogenazei prezent în
musculatura striată) şi LDH-ul total.
Deshidratarea poate fi evidenţiată pe baza osmolarităţii sângelui, a elasticităţii pielii
(timpul de revenire a pliului cutanat) şi a timpului de reumplere capilară, iar gravitatea privării
de hrană şi mobilizarea resurselor organismului de apariţia metaboliţilor sangvini de tipul β-
hidroxibutiratului şi acizilor graşi liberi. Mai mult, comportamentul pe care îl adoptă animalele
în momentul rehidratării sau readministrării furajului indică intervalul scurs de la ultima
adăpare sau furajare.
Hematocritul creşte de obicei în timpul transportului, ca urmare a deshidratării şi
eliberării de hematii prin contracţie splenică. Rareori, problemele de durată pot conduce la
scăderea hematocritului şi oligocitemie.
Creşterea activităţii cortexului suprarenalien determină imunosupresie prin interferarea
funcţiei limfocitelor T. Pe acest fond, creşte susceptibilitatea organismului la diverşi agenţi
bacterieni, virali sau toxici – apărând tulburările digestive, febra de transport, boli specifice
(boala Marek la păsări) sau alte probleme de sănătate.
 Febra de transport este o afecţiune respiratorie care se manifestă în câteva ore până
la 2 zile după ajungerea la destinaţie, fiind produsă de Mannheimia haemolytica (mai rar asociat
cu Pasteurella multocida sau Histophilus somni), virusul respirator sinciţial bovin, virusul
rinotraheitei infecţioase şi alţi herpesviruşi, virusul parainfluenzei de tip 3.
Tulburările digestive consecutive transportului pot fi generate de rotaviruşi, E.coli,
Salmonella spp.
La peşti, în timpul transportului pe apă între exploataţii cu ajutorul vivierelor flotante
ancorate la vase, pot apărea probleme majore de sănătate din cauza traversării unor zone în care
apa are încărcătură mare în poluanţi sau este poluată biologic secundar (eutrofizată). Critică
este şi penetrarea biosecurităţii exploataţiei de destinaţie prin introducerea de agenţi etiologici
proveniţi din exploataţia de origine. Pentru a evita acest fenomen, în afara examinării clinice
detaliate la încărcare, peştilor li se pot aplica băi biocide (în soluţii decontaminante slabe:
albastru de metilen). Mai mult, în exploataţiile în circuit închis, cu un nivel ridicat de
biosecuritate (Ausvet - Australia), se realizează decontaminarea apei de transport a peştilor la
sosire, deoarece aceasta va fi introdusă împreună cu peştii în bazine.

Indicatori epidemiologici, tehnologici, economici

Cel mai util şi uşor de interpretat indicator al bunăstării pe timpul transportului este
mortalitatea de transport (D.O.A. – dead on arrival). Dacă la suinele transportate în 1990 în
Marea Britanie şi Norvegia aceasta a atins un procent de 0,07%, situaţia în trecut a fost mult
mai gravă, înregistrându-se valori de 0,7% în abatoarele din Norvegia pe parcursul anului 1970.
Studii din Marea Britanie au evidenţiat procente medii de 0,4-0,5% ale mortalităţii pe
parcursul transporturilor de găini ouătoare sau pui de carne, ocazional însă (pentru anumite
transporturi) valorile au fost şi de 50 de ori mai mari.
Mortalitatea poate să atingă chiar 100% în cazul transporturilor de peşti, mamifere
sălbatice, reptile, amfibieni în condiţii improprii.

Mortalităţi maxim acceptate pentru transporturi de salmonide (Bud, I;

2004)
Categorie vârstă Specii transportate
Păstrăv indigen Păstrăv curcubeu Alte specii de
% % salmonide
%
Icre 2,5 2,0 3,0
Puiet 1 an 5,5 5,0 6,0-7,0
Păstrăv 2 ani 3,5-4 2,5-3,0 4,0-5,0
Păstrăv 3 ani 2,0-3,0 1,5-2,0 3,0-4,0
Reproducători 3 – 6 1,0-1,5 1,0 1,0-2,0
ani
 Alţi indicatori de bunăstare precară pe timpul transportului sunt injuriile şi fracturile.
La animalele mari sunt mai frecvente injuriile, posibilitatea leziunilor severe de tipul
fracturilor fiind redusă. Apar însă frecvent fracturi ale membrelor sau aripilor la păsări, mai
ales la cele care nu au beneficiat de spaţiu de mişcare suficient în fermele de origine.
Unele determinări efectuate după abatorizare pot să reflecte bunăstarea precară pe
parcursul transportului, care cauzează totodată pierderi economice importante prin
subclasarea carcaselor şi prin confiscate: echimoze, peteşii, hemoragii, dilacerări, carne PSE
(pale soft exudative) sau DFD (dark firm dry) la suine, bovine sau păsări. În cazul
manipulării brutale poate de asemenea să apară imobilitatea de captură, care să ducă la
modificări funcţionale musculare.

5. Consecinţele transportului animalelor

I) Stresul fiziologic şi psihologic, de care este responsabilă axa hipotalamus-hipofiză-

corticosuprarenală
II) Pierderea în greutate vie (caloul) În ţara noastră, calourile sunt normate prin Ordinul
MAIA nr. 1370/1960 în funcţie de specie, durată şi distanţă:

III) Alte consecinţe: modificarea caracterelor organoleptice ale cărnii; accidente:

traumatisme, contuzii, luxaţii, fracturi; avorturi; febră de transport; boli digestive şi
respiratorii; tetanie de transport; şoc caloric; boli a frigore.
 GHID

PRIVIND PROTECŢIA ANIMALELOR

ÎN MOMENTUL SACRIFICĂRII

1
 CUPRINS:

pagina

INTRODUCERE ............................................................................................... 3

BAZA LEGALĂ ................................................................................................ 3

RESPONSABILUL CU PROTECŢIA ANIMALELOR …………………..… 4

PERSONALUL ANGAJAT ÎN ABATOARE.................................................... 5

PROCEDURI STANDARD DE OPERARE………………............................... 5

PROCEDURI DE MONITORIZARE………………......................................... 6

EVIDENŢE OBLIGATORII …………………………………………………. 7

CONDIŢII PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ ABATOARELE 7

DESCĂRCAREA , MANIPULAREA SI
9
IMOBILIZAREA…………………………………........

ASOMAREA…………………........................................................................... 11

VERIFICAREA EFICIENŢEI ASOMĂRII ....................................................... 17

SÂNGERAREA………………………………………………..……………… 18

2
 INTRODUCERE

Ghidul este structurat sub forma mai multor secţiuni, care conţin prevederile legale privind protecţia
animalelor în momentul sacrificării, cuprinzând recomandări referitoare la procedurile privind
descărcarea, contenţia, asomarea şi sacrificarea animalelor.

BAZA LEGALĂ
- Regulamentul (CE) 1099/2009 al Consiliului, privind protecţia animalelor în momentul
uciderii,
- Ord. ANSVSA nr. 180 din 11 august 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii,
- Ord. ANSVSA nr. 73 din 2 august 2013 privind aprobarea Procedurii de organizare şi de
desfăşurare a cursurilor de formare pentru personalul implicat în realizarea operaţiunilor de
ucidere şi a operaţiunilor aferente, precum şi pentru responsabilii cu bunăstarea animalelor
din abatoare,
- Regulamentul Consiliului nr. 1/2005/CE, privind protecţia animalelor în timpul
transportului şi al operaţiunilor conexe şi de modificare a Directivelor 64/432/CEE şi
93/119/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1255/97,
- De asemenea s-au utilizat recomandările Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea
Animalelor referitoare la sacrificarea animalelor,
- Aviz EFSA din 2004 – privind aspecte ale bunastarii in cadrul principalelor specii
comerciale de animale,
- Aviz EFSA din 2006 – privind aspecte ale bunastarii in cadrul principalelor sisteme de
asomare si ucidere ale cervideelor, caprine, iepuri, struti, rate, gaste si prepelite crescute in
scopuri comerciale.

3
 RESPONSABILUL CU BUNĂSTAREA ANIMALELOR
Operatorii abatoarelor trebuie să desemneze o persoană calificată, responsabilul cu bunăstarea
animalelor, care să acorde asistenţa necesară pentru ca abatorul respectiv să respecte normele stabilite
prin Reg. Cons. nr. 1099/2009/CE.
Responsabilul cu bunăstarea animalelor este necesar în cazul abatoarelor pentru mamifere în
care se sacrifică peste 1.000 de unităţi animal viu pe an.
Pentru a evalua unităţile animal viu pe care le sacrifică un abator într-un an se folosesc
următoarele rate de conversie:
• bovine adulte în sensul Regulamentului 1234/2007(CE) de instituire a unei organizări
comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţiile specifice referitoare la anumite produse agricole şi
ecvidee: 1 unitate animal viu;
• alte bovine: 0,50 unitate animal viu;
• porcine cu o greutate în viu de peste 100 kg: 0,20 unitate animal viu;
• alte porcine: 0,15 unitate animal viu;
• ovine şi caprine: 0,10 unitate animal viu;
• miei, iezi şi purcei cu o greutate în viu mai mică de 15 kg: 0,05 unitate animal viu.
Responsabilul cu bunăstarea animalelor se află sub autoritatea directă a operatorului economic
şi raportează direct acestuia în ceea ce priveşte chestiunile referitoare la bunăstarea animalelor. Acesta
este în măsură să ceară ca personalul abatorului să realizeze orice măsuri corective necesare pentru a
asigura respectarea normelor stabilite prin prezentul regulament.
Sarcinile responsabilului cu bunăstarea animalelor sunt prevăzute în procedurile standard de
operare ale abatoarelor şi aduse în mod eficace în atenţia personalului interesat.
Responsabilul cu bunăstarea animalelor deţine un certificat de competenţă conform cu
dispoziţiile menţionate la articolul 21 din Reg. 1099/2009 şi Ord. ANSVSA nr. 73/2013, emis pentru
toate operaţiile desfăşurate în care este desemnat, de la debarcare până la sângerare.
Responsabilul cu bunăstarea animalelor ţine o evidenţă a măsurilor întreprinse în vederea
asigurării bunăstării animalelor din abatorul în care îşi desfăşoară activitatea. Aceste evidenţe se
păstrează cel puţin un an şi se pun la dispoziţia autorităţilor competente la solicitarea acestora.
Responsabilul cu bunăstarea animalelor trebuie sa dezvolte proceduri de lucru standardizate,
numite proceduri standard de operare (PSO) pentru abatorul de care este responsabil. Responsabilul cu
bunăstarea animalelor trebuie să se asigure, de asemenea, că aceste PSO-uri sunt efectiv respectate şi
trebuie să menţină o evidenţă corectă a acţiunilor întreprinse.
Responsabilul cu bunăstarea animalelor trebuie să deţină o autoritate şi o competenţă tehnică
suficiente, inclusiv cunoaşterea detaliată a normelor relevante ale UE, pentru a oferi îndrumări pentru
personalul care lucrează în cadrul unei linii de sacrificare.

In concluzie, responsabilul cu bunăstarea animalelor dintr-un abator are urmatoarele atribuţii:

• Dezvoltarea de proceduri de lucru standardizate.
• Acordarea de asistenţă abatorului pentru a respecta în totalitate prevederile Reg. Cons.
nr. 1099/2009/CE.
• Monitorizarea personalului abatorului pentru a verifica respectarea de către acesta a
legislaţiei în vigoare.

4
 • Monitorizarea măsurilor întreprinse în vederea asigurării bunăstarii animalelor din
abatorul în care îşi desfaşoară activitatea. Aceste evidenţe se păstrează cel puţin un an şi
se pun la dispoziţia serviciilor veterinare, la solicitarea acestora.
• Instruirea şi educarea personalului, verificarea cunoştinţelor şi aptitudinilor
personalulului pentru a se asigura că sunt adecvate în raport cu sarcinile sale şi, in cazul
in care este necesar, de luarea unor măsuri de intervenţie pentru a menţine aceste
competenţe.

PERSONALUL ANGAJAT ÎN ABATOARE

1. Personalul responsabil cu mişcarea animalelor, cazarea, contenţionarea,imobilizarea, asomarea şi
sacrificarea acestora trebuie în mod imperativ să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesare pentru a
efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient.
2. Personalul responsabil cu descărcarea, manipularea, asomarea, sacrificarea şi sângerarea acestora
trebuie să deţină un certificat de competenţă conform cu dispoziţiile menţionate la articolul 21 din Reg.
1099/2009 şi Ord. ANSVSA nr. 73/2013, emis pentru toate operaţiile desfăşurate în abatoarele unde
este responsabil.
3. Personalul trebuie să fie responsabilizat să respecte pe întreaga perioadă de activitate, principiile şi
normele de protecţie şi bunăstare a animalelor, prin afişarea la loc vizibil şi în puncte de interes, de
panouri cu restricţii, măsuri speciale de bunăstare, proceduri de urgenţă etc.
4. Administratorul unităţii are principala responsabilitate în ceea ce priveşte modul în care sunt
respectate cerinţele legale privind instruirea personalului din subordine.

PROCEDURI STANDARD DE OPERARE

Operatorii economici trebuie să planifice din timp uciderea animalelor şi operaţiile

aferente, iar acestea trebuie efectuate în conformitate cu procedurile standard de operare (PSO).
Responsabilul cu bunăstarea animalelor, iar în cazul abatoarelor de capacitate mică
operatorii economici, concep şi pun în aplicare astfel de proceduri standard de operare pentru a
garanta că sacrificarea şi operaţiunile aferente nu afectează negativ animalele, astfel încât
acestea:
(a) beneficiază de confort fizic şi de protecţie;
(b) sunt protejate de leziuni;
(c) sunt tratate corespunzător, ţinându-se cont de comportamentul lor normal;
(d) nu manifestă semne de durere, teamă care pot fi evitate sau afişează comportamente anormale;
(e) nu suferă din cauza unei privări prelungite de hrană sau de apă;
(f) sunt ferite de interacţiuni care pot fi evitate, cu alte animale, care le-ar putea afecta bunăstarea.

5
 Operatorii economici trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente procedurile
standard de operare (PSO), la cererea acesteia.
Aceste proceduri sunt impuse explicit de legislaţie:
1. PSO privind descărcarea, manipularea,cazarea, imobilizarea animalelor care trebuie să
menţioneze: modalităţile de descărcare, manipulare, cazare si imobilizare, indicaţii privind
comportamentele interzise la manipulare (lista acţiunilor care provoacă durere sau suferinţă, sau
care prezintă pericol de vătămare) şi privind cele permise (indicând în mod clar limitele şi
condiţiile conexe), precum si date privind cunoasterea instrucţiunilor producatorilor cu privire la
tipurile de echipamente de imobilizare folosite;
2. PSO privind asomarea şi sângerarea, care trebuie să descrie în detaliu metodele utilizate,
parametrii cheie de asomare, utilizarea echipamentelor de asomare şi sângerare, recomandările
de întreţinere şi, dacă este cazul, de calibrare a echipamentului de asomare;
3. PSO privind verificarea eficienţei asomării, care trebuie să ţină cont de recomandările
producătorului de echipament, trebuie să definescă pentru fiecare metodă de asomare utilizată
parametrii-cheie care asigură eficacitatea asomării, trebuie să specifice măsurile care trebuie
luate în cazul în care la verificarea eficienţei asomării se constată că un animal nu este asomat
corespunzător;
4. PSO privind verificarea şi întreţinerea periodică a echipamentelor de imobilizare şi de asomare,
care trebuie să menţioneze: instrucţiunile şi recomandările de folosire ale producătorului,
parametrii de funcţionare, perioada de verificare, modalitatea de verificare, contractul de revizie
şi întreţinere specializată a echipamentelor cu firma furnizoare, unde este necesar, conform
recomandărilor tehnice;
5. PSO privind utilizarea echipamentelor de rezervă obligatorii pentru asomare;
6. PSO privind operaţiunile de ucidere de urgenţă a animalelor rănite sau accidentate, care trebuie
să menţioneze: metodele de ucidere şi echipamentele care se utilizează, persoanele calificate
care efectuează manoperele respective, etapele care trebuie parcurse;
7. PSO de reexaminare imediată a imperfecţiunilor operaţiunilor de asomare sau ucidere, atunci
când criteriile relevante avute în vedere nu sunt îndeplinite, pentru a identifica motivele oricărui
tip de imperfecţiune şi schimbările necesare ale acestor operaţii.

PROCEDURI DE MONITORIZARE
Operatorii economici adoptă şi pun în aplicare proceduri de monitorizare adecvate în cadrul
abatoarelor.
Procedura de monitorizare pentru verificarea eficienţei asomării, trebuie să descrie modalitatea
în care trebuie efectuate verificările şi include cel puţin următoarele informaţii:
- numele persoanelor responsabile pentru procedura de monitorizare;
- indicatorii destinaţi să detecteze semnele absenţei sau prezenţei conştienţei sau sensibilităţii;
- indicatorii destinaţi detectării absenţei semnelor de viaţă şi criteriile în funcţie de care se determină
dacă rezultatele arătate de indicatorii menţionaţi sunt satisfăcătoare;
- circumstanţele şi/sau momentul în care trebuie să aibă loc monitorizarea;
- numărul de animale din fiecare eşantion care să fie verificate în cursul monitorizării;
- frecvenţa verificărilor, care trebuie să ţină cont de principalii factori de risc, cum ar fi schimbările
legate de specia sau categoria animalelor sacrificate sau de organizarea activităţii personalului, fiind
stabilită în vederea garantării unor rezultate cu un nivel ridicat de siguranţă.

6
 EVIDENŢE OBLIGATORII
Operatorii economici au obligaţia să păstreze:
1. Evidenţe privind construcţia, amenajarea şi echipamentele utilizate care vor conţine cel puţin date
despre:
• numărul maxim de animale pe oră pentru fiecare linie de sacrificare;
• categoriile de animale şi greutăţile pentru care pot fi folosite echipamentele de
imobilizare sau de asomare disponibile;
• capacitatea maximă pentru fiecare spaţiu de adăpostire.
2. Un registru de evidenţă a verificării zilnice a stării de întreţinere şi funcţionare a echipamentelor de
suspendare şi asomare şi a lucrărilor periodice de întreţinere specializată a echipamentelor, păstrat
minim 1 an.
3. Evidenţe ale măsurilor întreprinse de responsabilul cu bunăstarea animalelor din abator (de exemplu:
responsabilul cu bunăstarea animalelor trebuie să asigure evaluarea sistematică a condiţiilor de
bunăstare pentru fiecare transport de animale, putând astfel stabili priorităţile de tratament). In cazul
abatoarelor de capacitate mică, aceste monitorizări şi măsuri intră în responsabilitatea altui angajat.
4. Evidenţe privind înregistrarea parametrilor cheie electrici pentru fiecare animal asomat si care se
pastreaza cel putin un an

CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ ABATOARELE

Cerinţele referitoare la amenajarea, construcţia şi echiparea abatoarelor sunt precizate în
articolul 14 al Regulamentului 1099/2009/CE. Abatoarele intrate în funcţiune după data de 1 ianuarie
2013 sau cele care au fost amenajate, modernizate sau dotate cu echipamente noi, trebuie să respecte în
totalitate urmatoarele prevederi:
• structurile de adăpostire trebuie să dispună de:
ƒ sisteme de ventilaţie proiectate, construite şi întreţinute în aşa fel încât să asigure
bunăstarea animalelor, ţinând seama de gama condiţiilor meteorologice probabile.
ƒ instalaţii alternative de alarmă şi urgenţă în eventualitatea unei avari în cazul în care sunt
necesare mijloace mecanice de ventilaţie,
• să fie proiectate şi construite încât să reducă la minimum riscul rănirii animalelor şi apariţia de
zgomote bruşte.
• trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să faciliteze inspecţia animalelor. Trebuie să
se asigure un iluminat corespunzator pentru a permite inspecţia animalelor în orice moment. Sursele de
lumina pot fi fixe sau portabile.
• trebuie să fie dotate cu: ţarcuri şi culoare de deplasare, pentru ca:
ƒ animalele să se mişte în mod liber în direcţia cerută, fara sa fie agitate şi exploatând
comportamentul lor natural;
ƒ porcinele şi ovinele să se deplaseze unele lângă altele, cu excepţia cazurilor în care
culoarele de deplasare conduc la echipamentul de imobilizare.
• rampele trebuie echipate cu protecţie laterală pentru a se asigura că animalele nu cad.
• sistemul de furnizare a apei în ţarcuri, trebuie proiectat, construit şi întreţinut astfel încât să
permită accesul animalelor la apă curată în orice moment, fără ca acestea să se rănească sau să le fie
limitate mişcarile.

7
 Ţarcurile de aşteptare, în situaţia în care se folosesc, vor avea pardoseaua netedă şi părţile
laterale solide, iar între ţarcuri şi culoarul de deplasare ce duce la locul asomării, animalele nu trebuie
să fie blocate sau să se calce în picioare.
Pardoselile trebuie construite şi întreţinute astfel încât să reducă la minimum riscul alunecării
animalelor, a căderii lor sau rănirii picioarelor acestora.
În cazul în care abatoarele au adăposturi fără refugiu natural sau umbrar, trebuie asigurată o
protecţie adecvată împotriva intemperiilor. În cazul în care nu există astfel de protecţie, acestea nu vor
fi utilizate când condiţiile meteorologice sunt nefavorabile. În lipsa unei surse naturale de apă se vor
asigura facilităţi pentru adăpare.

Echipamentul pentru contenţie construit, amenajat şi întreţinut, trebuie să:

• optimizeze aplicarea metodei de asomare sau ucidere;
• previna rănirea sau lezionarea animalelor;
• reducă la minimum agitaţia animalelor şi sunetele emise de acestea când sunt imobilizate;
• reducă la minimum timpul de imobilizare.
Pentru animalele din specia bovină, boxele de contenţie în care asomarea se realizează
cu un bolţ pneumatic captiv, trebuie să aibă un dispozitiv care să împiedice mişcările laterale şi
verticale ale capului animalului.

Echipamentul pentru asomarea electrică:

• trebuie fixat printr-un dispozitiv care afişează şi înregistrează detaliile privind parametri
cheie electrici pentru fiecare animal asomat.
• se amplasează astfel încât să existe vizibilitate clară pentru personal şi să emită un semnal
vizual şi sonor în cazul în care durata expunerii scade sub nivelul necesar. Aceste înregistrări se
păstrează cel puţin un an.
• echipamentul automat pentru asomarea electrică asociat unui dispozitiv de imobilizare,
trebuie să emită un curent constant.

Echipamentul de asomare în atmosferă controlată pentru porcine:

Asomatoarele cu gaz, inclusiv benzile transportoare, să fie concepute şi construite pentru a:
• optimiza aplicarea metodei de asomare cu gaz;
• preveni rănirea sau lezionarea animalelor;
• reduce la minimum agitaţia animalelor şi sunetele emise de acestea când sunt imobilizate.
Asomatoarele cu gaz trebuie să fie echipate pentru a măsura în permanenţă, afişa şi înregistra
concentraţia de gaz şi timpul de expunere, precum şi pentru a emite un semnal vizual sau sonor în cazul
în care concentraţia gazului scade sub nivelul cerut. Dispozitivul se amplasează astfel încât să existe
vizibilitate pentru personal. Aceste înregistrări se păstrează cel puţin un an. Asomatorul cu gaz trebuie
să fie proiectat astfel încât animalele să se poată aşeza fără să se suprapună, chiar şi în cazul exploatării
liniei la capacitatea sa maximă.

Norme suplimentare pentru mamiferele din adăposturi (excepţie iepuri de crescătorie şi

iepuri de câmp)
• fiecare animal trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a se ridica, a se aşeza, pentru a se
întoarce, excepţie fac bovinele cazate individual,.
• animalele trebuie să fie ţinute în siguranţă în adăpost, luând măsuri pentru a le împiedica să
scape şi pentru a le proteja de pradători.

8
 • pentru fiecare ţarc trebuie să se indice printr-un mod vizibil, data şi ora sosirii, cu excepţia
vitelor cazate individual, numărul maxim de animale care pot fi ţinute.
• în toate zilele în care abatorul funcţionează şi înainte de sosirea animalelor, trebuie sa fie
pregătite şi păstrate gata de utilizare boxe de izolare pentru animalele care necesită îngrijiri specifice
Starea generală şi de sănătate a animalelor dintr-un adăpost, este controlată periodic de
responsabilul cu bunăstarea animalelor sau de o persoană având competenţe adecvate.
Abatoarele care funcţionau înainte de 1.01.2013 şi care n-au fost modernizate sau dotate cu
echipamente noi, trebuie să se alinieze în totalitate prevederilor Regulamentului 1099/2009/CE
începând cu 8.12.2019.

DESCĂRCAREA, MANIPULAREA ŞI IMOBILIZAREA ANIMALELOR

Descărcarea şi manipularea animalelor

Odată ajunse la destinaţie, animalele trebuie descărcate din mijlocul de transport cât mai repede
posibil şi sacrificate fără întârzieri nejustificate. Mijlocul de transport, trebuie să fie dotat cu rampa de
îmbarcare/debarcare prevazută cu parapeţi laterali a căror înălţime să corespundă cu specia pentru care
este autorizat mijlocul de transport, iar pardoseala acesteia să fie nealunecoasă.
Rampele pot avea următoarele înclinaţii:
• 20º adică 36,4% faţă de planul orizontal pentru porci, viţei şi cai
• 26º şi 34' adică 50 % faţă de planul orizontal pentru oi şi bovine adulte.
Rampele cu înclinaţie peste 10º adică 17,6% faţă de planul orizontal, trebuie prevăzute cu şipci
transversale ce permit urcarea/coborârea animalelor fără riscuri sau dificultăţi. Platformele ascensor şi
puntea superioară a mijloacelor de transport, trebuie prevăzute cu bariere de siguranţă pentru a evita
căderea şi evadarea animalelor în timpul operaţiilor de îmbarcare/debarcare.
Condiţiile de bunăstare pentru fiecare transport de animale sunt evaluate în mod sistematic de
responsabilul cu bunăstarea animalelor sau de o persoană direct subordonată acestuia la sosirea
animalelor, în vederea identificării priorităţilor, în special stabilind care sunt animalele cu necesităţi de
bunăstare specifice şi ce măsuri adecvate se impun.

În timpul manipulării este interzisă:

• lovirea animalelor cu mâna sau piciorul;
• aplicarea de presiune într-o zonă sensibilă care produce dureri/suferinţe inutile;
• ridicarea/târârea animalelor de cap, coarne urechi, picioare, coadă, lână sau manipularea
care determină suferinţe/dureri inutile;
• folosirea vergelelor/instrumentelor ascuţite;
• blocarea cu bună ştiinţă a unui animal care este condus sau ghidat către orice parte a zonei
în care sunt manipulate animalele;
• folosirea instrumentelor electrice se pot folosi doar pentru bovine şi porcine adulte, care
refuză să se mişte, prin aplicarea numai pe muşchii crupei, nu mai mult de o secundă şi nu în mod
repetat chiar dacă animalele nu reacţionează şi numai în situaţia în care animalele au suficient spaţiu
pentru a înainta.
Mamiferele, cu excepţia iepurilor de crescătorie şi a iepurilor de câmp care nu sunt sacrificare
imediat după sosire, trebuie să fie adăpostite şi să aibă acces tot timpul la apă de băut din instalaţii
corespunzătoare.
Animalele care nu sunt sacrificate în termen de 12 ore de la sosire, trebuie hrănite şi furajate cu
cantităţi moderate de hrană la intervale de timp corespunzătoare, primesc o cantitate adecvată de

9
aşternut sau de materiale echivalente care să garanteze un nivel de confort corespunzător speciei şi
numărului de animale în cauză. Materialul respectiv trebuie să garanteze un drenaj eficient sau să
asigure o absorbţie adecvată a urinei şi fecalelor.
Animalele neînţărcate, femelele în lactaţie, cel care au fătat în timpul transportului sau
animalele livrate în containere, au prioritate faţă de celelalte animale. Dacă acest lucru nu este posibil,
se adoptă măsuri care să le atenueze suferinţa, mulgând animalele de lapte la intervale de maximum 12
ore şi asigurând condiţii adecvate pentru sugar şi pentru bunăstarea animalului nou-născut în cazul
femelelor care au fătat.
Fiecare boxa trebuie sa aiba indicat in mod vizibil data şi ora sosirii, cu excepţia celor destinate
cazarii individuale a bovinelor. In toate zilele in care abatorul funcţioneaza si inainte de sosirea
animalelor, se pregatesc si se pastrează boxe de izolare pentru animalele care necesita ingrijiri speciale.
Trebuie să se asigure o aprovizionare constantă de animale pentru asomare şi ucidere, pentru a
evita ca manipulatorii animalelor să grăbească animalele din ţarcurile de adăpostire.
Animalele nu trebuie să fie legate de coarne, de corniţe sau de inelul nazal şi nici să fie
imobilizate prin legarea picioarelor împreună. Dacă este necesară legarea, frânghiile, funiile sau orice
alte mijloace utilizate trebuie să:
• fie suficient de rezistente pentru a nu se rupe;
• permită animalelor să se aşeze, să mănânce şi să se adape, dacă este necesar;
• fie proiectate astfel încât să elimine orice risc de strangulare sau rănire şi să permită
dezlegarea rapidă a animalelor.
Animalele care nu se pot deplasa, nu sunt târâte până la locul sacrificării, ci sunt ucise de
urgenţă acolo unde se află.

Imobilizarea animalelor
"Imobilizarea" reprezintă aplicarea unei proceduri menite să restricţioneze mişcările
animalului, care îl fereşte de orice fel de durere, teamă sau agitaţie, pentru a facilita asomarea sau
uciderea acestuia. Animale se imobilizează sau nu, în funcţie de metoda de asomare utilizată. În cazul
abatoarelor în care asomarea se face în grup (oi, porci, vitei si capre), nu se practică imobilizarea
individuală a animalelor.
Echipamentele şi structurile de imobilizare trebuie să fie proiectate, construite şi întreţinute
pentru a:
• optimiza aplicarea metodei de asomare sau ucidere;
• preveni rănirea sau contuzionarea animalelor;
• reduce la minimum agitaţia animalelor şi sunetele emise de acestea când sunt imobilizate;
• reduce la minimum timpul de imobilizare.
Sunt interzise următoarele metode de imobilizare:
• suspendarea sau ridicarea animalelor conştiente;
• fixarea mecanică sau legarea picioarelor animalelor;
• secţionarea măduvei spinării, de exemplu cu ajutorul unui stilet sau pumnal;
• utilizarea curentului electric pentru imobilizarea animalului la intensităţi care nu îl asomează
sau ucid în circumstanţe controlate, în particular orice aplicare a curentului electric care nu înconjoară
creierul.

10
 ASOMAREA
În conformitate cu prevederile Regulamentului 1099/2009/CE, prin "asomare" se înţelege
orice proces provocat în mod intenţionat care determină pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii
animalului, fără durere, inclusiv orice proces care determină moartea imediată.

METODE DE ASOMARE PERMISE

Asomarea animalelor se poate realiza prin utilizarea metodelor: mecanice, electrice sau în
atmosferă controlată.
DE REŢINUT:
Pentru a garanta eficienţa echipamentului de asomare, acesta trebuie să fie întreţinut în mod
adecvat. În cazul echipamentului folosit în mod intensiv, ar putea fi necesară înlocuirea anumitor părţi;
în plus, chiar echipamentul folosit în mod ocazional ar putea să devină mai puţin eficient datorită
coroziunii sau altor factori de mediu. În mod similar, anumite tipuri de echipament trebuie să fie reglate
cu precizie. Prin urmare, operatorii economici sau orice altă persoană implicată în uciderea animalelor
trebuie să aplice proceduri de întreţinere pentru echipamentul respectiv.

Metodele mecanice sunt reprezentate de:

a. Utilizarea dispozitivului cu bolţ captiv penetrant, care produce o leziune gravă şi
ireversibilă la nivelul creierului, datorită şocului şi a penetrării bolţului captiv. Metoda se poate utiliza
la toate speciile.
Parametrii cheie sunt reprezentaţi de: poziţia şi direcţia de împuşcare; viteza, lungimea şi
diametrul bolţului, acesta trebuind să corespundă dimensiunii şi speciei animalului; intervalul maxim
dintre asomare şi sângerare (secunde).
Locul şi modul de poziţionare a dispozitivului cu bolţ captiv, diferă în funcţie de specia care
urmează a fi asomată, astfel:

Bovinele pot fi asomate prin poziţionarea dispozitivului perpendicular pe craniu, într-un punct
situat la intersecţia a două linii imaginare, fiecare linie pornind din dreptul ochiului spre centrul bazei
cornului de pe partea opusă.

Extrem de important pentru asomarea bovinelor, este ca animalul să fie imobilizat iar capul
poziţionat astfel încât, dispozitivul cu bolţ captiv să poată fi aplicat şi utilizat corespunzător. Dacă
asomarea nu s-a realizat corespunzător, se recomandă reluarea procedurii de asomare.

Solipedele (cabalinele) pot fi asomate prin poziţionarea dispozitivului, uşor înclinat, cu gura
ţevii spre coadă, într-un punct situat la aproximativ 1 cm deasupra intersecţiei a două linii imaginare,
fiecare linie pornind din dreptul ochiului spre urechea de pe partea opusă.

11
 Ovinele se asomează diferit în funcţie de prezenţa sau absenţa coarnelor. Pentru ovinele fără
coarne, dispozitivul se poziţionează în punctual central cel mai înalt al craniului, cu ţeava îndreptată în
jos.

Pentru ovinele cu coarne, metoda de asomare este aceeaşi cu cea utilizată pentru caprine.

Caprinele şi ovinele cu coarne, se asomează prin poziţionarea dispozitivului în spatele

protuberanţei dintre coarne, pe mijloc, cu ţeava orientată către baza limbii.

Porcinele, se asomează dificil prin această metodă, datorită poziţiei creierului în cutia craniană,
fapt ce creşte riscul ca asomarea să fie ineficientă. Din acest considerent, dispozitivul cu bolţ captiv se
foloseşte doar atunci când celelalte metode de asomare nu pot fi aplicate şi preferabil numai pentru cele
adulte. Dispozitivul va fi poziţionat într-un punct situat la aproximativ 2 cm deasupra nivelului ochilor,
pe mijloc, cu vârful ţevii orientat spre coadă. La scroafele de talie mare, poziţionarea dispozitivului
trebuie să se facă la 3-4 cm deasupra nivelului ochilor, pe linia mediană.

12
Metoda nu se poate utiliza la vieri de talie mare, deorece sinusurile acestora sunt extrem de largi,
creierul fiind situat în adâncime, ceea ce face ca asomarea să nu se poate realiza.

b. Utilizarea dispozitivului cu bolţ captiv nepenetrant, produce o leziune gravă a

creierului provocată de şoc, fără a fi penetrat de către dispozitiv. Metoda se poate utiliza doar la
rumegatoarele până în 10 kg.
Parametrii cheie sunt reprezentaţi de: poziţia şi direcţia de împuşcare; viteza, diametrul şi forma
bolţului; intervalul maxim dintre asomare şi sângerare (secunde).
La utilizarea acestei metode, operatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită pentru a evita
fracturarea craniului.

Lovitura puternică penetrativă la nivelul capului, foloseşte un dispozitiv cu ajutorul căruia

se aplică o lovitura fermă şi precisă la nivelul capului, ce provoacă vătămarea gravă a creierului.
Metoda se poate utiliza la porcinele tinere, miei şi iezi. În abatoare metoda se aplică doar ca metodă de
rezervă pentru asomare şi nu ca una de rutină. Nicio persoană nu poate ucide prin acesta metodă mai
mult de 70 de animale/zi.
Parametrii cheie sunt reprezentaţi de forţa şi localizarea loviturii.

Metodele electrice sunt:

a) Asomarea electrică aplicată exclusiv la nivelul capului, prin care creierul este expus
acţiunii curentului electric ce produce o formă de epilepsie generalizată pe electroencefalograma
(EEG). Metoda se poate utiliza la toate speciile, cu excepţia cabalinelor.
Parametrii cheie sunt reprezentanţi de: curentul minim (A sau mA), tensiunea minimă (V),
frecvenţa maximă (Hz), durata minimă a expunerii, intervalul maxim dintre asomare şi sângerare
(secunde), frecvenţa reglării echipamentului, optimizarea fluxului de curent, evitarea unor şocuri
electrice înainte de asomare, poziţionarea şi zona suprafeţei de contact a electrozilor.
• Metoda necesită imobilizarea animalelor,
• Persoana care realizează metoda trebuie să fie bine instruită,
• Electrozii înconjoară capul animalului şi sunt adaptaţi dimensiunii acestuia.
Asomarea electrică exclusiv la nivelul capului, se efectuează respectând limitele minime de
curent din tabelul următor:

Categorie de Bovine cu vârsta de Bovine cu vârsta Ovine ăi Miei Porcine

animale cel puţin 6 luni sub 6 luni caprine
Curent minim 1,28A 1,25A 1,00A 0,7A 1,30A

În toate cazurile, nivelul corect de curent trebuie atins într-o secundă de la iniţierea asomării şi
menţinut cel puţin între 1 şi 3 secunde, conform instrucţiunilor producătorului.
Metoda se utilizeaza cel mai frecvent la porcine şi ovine/caprine.

13
 Porcine
Electrozii trebuie să fie plasaţi astfel încât să cuprindă cutia craniană, amplasaţi la baza
urechilor, în spatele acestora, pe cât posibil între urechi şi ochi:

Avantajul metodei constă în faptul că dacă este bine realizată, animalul devine inconştient în
scurt timp.
Dezavantajele metodei sunt reprezentate de faptul că porcii trebuie imobilizaţi unul câte unul
pentru a putea aplica corespunzător electrozii şi a realiza o asomare eficientă

Ovine/caprine
În cazul ovinelor/caprinelor poziţionarea electrozilor între urechi şi ochi este mai facilă

În cazul animalelor cu lână, pentru a asigura un contact electric bun, operatorul trebuie să
îndepărteze lâna de la nivelul respectiv şi să umecteze zona pe care urmează a fi plasaţi electrozii. Cel
mai utilizat tip de aparat pentru asomarea electrică, este cel care are electrozii tip cleşte. Braţele
cleştelui sunt conectate printr-un cordon electric la dispozitivul care furnizează curent cu parametrii
corespunzători. Porţiunea electrozilor care intră în contact cu pielea animalului, prezintă diferite soluţii
constructive în funcţie de specia care urmează să fie asomată. Braţele cleştelui au de obicei o lungime
de 75 cm, iar distanţa maximă dintre braţe este de aproximativ 30 cm. Dispozitivul care furnizează
curentul electric trebuie să respecte următoarele cerinţe:
• să încorporeze un dispozitiv care va măsura impedanţa curentului şi nu va permite utilizarea
aparatului atunci când nu sunt asigurate intensitatea şi puterea minimă ale curentului electric.

14
 • să încorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care va indica durata timpului de aplicare pentru
fiecare animal.
• să fie conectat la un dispozitiv care indică voltajul şi intensitatea curentului electric ce trebuie
poziţionat astfel încât să poată fi uşor vizualizat.
• durata de aplicare a curentului electric trebuie să fie de cel puţin 4 secunde.

b) Asomarea electrică aplicată la nivelul capului şi corpului, constă în expunerea

corpului la un curent care generează simultan o formă de epilepsie generalizată pe EEG şi fibrilaţie sau
oprirea inimii. Metoda se poate utiliza la: ovine, caprine şi porcine.
Parametrii cheie sunt reprezentanţi de: curentul minim (A sau mA), tensiunea minimă (V),
frecvenţa maximă (Hz), durata minimă a expunerii, frecvenţa reglării echipamentului, optimizarea
fluxului de curent, evitarea unor şocuri electrice înainte de asomare, poziţionarea şi zona suprafeţei de
contact a electrozilor, intervalul maxim dintre asomare şi sângerare (secunde).
Nivelul minim al curentului pentru asomarea electrică aplicată la nivelul capului şi corpului este
de:
• 1 A pentru ovine şi caprine,
• 1,3 A pentru porcine.

Metodele de asomare în atmosferă controlată, se utilizează doar pentru porcine.

a) Utilizarea dioxidului de carbon în concentraţie ridicată, constă în expunerea directă sau
progresivă a animalelor conştiente la un amestec de gaz, ce conţine peste 40 % dioxid de carbon.
Metoda poate fi folosită în bazine, saci, tuneluri, containere sau clădiri etanşeizate în prealabil.
Datorită faptului că dioxidul de carbon este mai greu decât aerul atmosferic, porcii sunt
introduşi în boxe, iar acestea sunt manipulate în zone în care concentraţia dioxidului de carbon este
foarte mare.
În practică, se utilizează două tipuri distincte de instalaţii de asomare în atmosferă controlată:

(1) (2)

Asomarea prin gazare la porc

(EFSA, 2004)

15
 În varianta 1, animalele sunt introduse în grupuri de 4-6 într-o boxă, acesta se închide şi coboară
pentru ca animalele să fie supuse concentraţiei ridicate de dioxid de carbon. După aceea, animalele
inconştiente, sunt ridicate şi suspendate în vederea verificării eficienţei asomării şi sângerării. Acesta
metoda este discontinuă: se introduc animalele, se coboară, apoi se scot.
Varianta 2, cel mai frecvent întalnită în abatoare, constă în introducerea continuă a animalelor în
boxe individuale, similare unui carusel. Modelele mai vechi, erau destinate asomării a 1-3 porci, iar
variantele noi sunt pentru 6-8 porci. Concentratia de dioxid de carbon variază, crescând de sus în jos,
iar timpul de expunere depinde de instalaţie. Cu cât durata de expunere este mai mare, cu atât perioada
în care animalul este inconştient este mai lungă, iar sângerarea se poate face mai târziu.
Pentru a se reazliza o asomare corespunzătoare indiferent de tipul echipamentului utilizat, se
recomandă o expunere de minim 100 de secunde. Sângerarea, se recomandă să se realizeze în cel mai
scurt timp şi să fie rapidă, profundă şi completă.
Parametrii cheie sunt reprezentaţi de: concentraţia dioxidului de carbon, durata de expunere,
intervalul dintre asomare şi sângerare (secunde), calitatea gazului, temperatura gazului.
Instalaţia trebuie să fie doată cu un sistem de măsurare a concentraţiei dioxidului de carbon şi cu
un sistem de alarmă (vizuală sau sonoră) pentru a semnaliza scăderea concentraţiei gazului. În cazul
porcinelor, concentraţie minimă de dioxid de carbon este de 80 %. Avatajul acestei metode constă în
faptul că animalele nu trebuie imobilizate. O atenţie deosebită se acordă temperaturii gazului, pentru a
nu provoca animalelor arsuri sau agitaţie datorită îngheţării sau a lipsei de umiditate.

b) Utilizarea dioxidului de carbon asociat cu gaze inerte, constă în expunerea directă sau
progresivă a animalelor conştiente la un amestec de gaz, conţinând până la 40 % dioxid de carbon,
asociat cu gaze inerte, care duce la anoxie. Metoda poate fi folosită în bazine, saci, tuneluri, containere
sau clădiri etanşeizate în prealabil. Asomare simplă a porcinelor se realizează în cazul în care durata
expunerii la o concentraţie a dioxidului de carbon de minim 30 % este mai mică de 7 minute.
Parametrii cheie sunt reprezentaţi de: concentraţia dioxidului de carbon, durata de expunere,
intervalul dintre asomare şi sângerare (secunde), calitatea gazului, temperatura gazului, concentraţia de
oxigen.
O atenţie deosebita trebuie acordată temperaturii gazului pentru a nu provoca animalelor arsuri
sau agitaţie din cauza îngheţării sau a lipsei de umiditate. Instalaţiile în care se utilizează metoda, sunt
identice cu cele descrise mai sus.
c) Utilizarea gazelor inerte, constă în expunerea directă sau progresivă a animalelor
conştiente, la un amestec de gaz inert precum argon sau azot, care duce la anoxie. Metoda poate fi
folosită în bazine, saci, tuneluri, containere sau clădiri etanşeizate în prealabil.
Parametrii cheie sunt reprezentaţi de: concentraţia de oxigen, durata de expunere, calitatea
gazului, intervalul maxim dintre asomare şi sângerare/ucidere în cazul asomării simple (secunde),
temperatura gazului.
O atenţie deosebită trebuie acordată temperaturii gazului, pentru a nu provoca animalelor arsuri
sau agitaţie din cauza îngheţării sau a lipsei de umiditate.

VERIFICAREA EFICIENŢEI ASOMĂRII

Operatorii economici trebuie să se asigure de faptul că persoanele responsabile de asomare sau

alte persoane desemnate în acest sens, desfăşoară verificări periodice pentru a se convinge că animalele
nu prezintă niciun semn de conştienţă/sensibilitate în intervalul de timp dintre procesul de asomare şi
moarte. Aceste verificări, se realizează pe unui eşantion de animale reprezentativ, iar frecvenţa lor se

16
stabileşte ţinând cont de rezultatul verificărilor precedente şi de orice factori care ar putea afecta
eficienţa procesului de asomare. În cazul în care, rezultatul verificărilor indică că un animal nu este
asomat în mod corespunzător, persoana responsabilă cu asomarea trebuie să ia imediat măsurile
corespunzătoare, aşa cum este specificat în procedurile standard de operare (PSO).
În cazul animalelor supuse unor metode speciale de sacrificare prevăzute de ritualurile
religioase, acestea se pot sacrifica fără asomare.
ATENŢIE: Persoanele responsabile cu sacrificarea, trebuie să efectueze verificări
sistematice pentru a se asigura că animalele nu prezintă niciun semn de conştiinţă/sensibilitate
înainte de a fi eliberate din imobilizare şi că nu prezintă niciun semn de viaţă înainte de a se trece
la eviscerare sau opărire.
Este important ca operatorul care efectuează asomarea să cunoască semnele distinctive ale unei
asomări eficiente, cum ar fi:
• animalul se prăbuşeşte
• absenţa respiraţiei ritmice
• pupile dilatate, fixe
• absenţa reflexului cornean (se poate atinge cornea animalului fără ca acesta să clipească)
• mandibula relaxată
• limba atârnă
Lipsa parţială a acestor semne semnalează o asomare ineficientă, caz în care se va proceda
imediat la o nouă asomare, prin aceeaşi metodă sau printr-o metodă de rezervă.
În cazul asomării electrice, cand aceasta este eficientă, se observă următoarele semne, ce pot fi
încadrate în două faze:
• faza tonică:
ƒ animalul se prăbuşeşte şi devine rigid
ƒ absenţa respiraţiei ritmice
ƒ capul este ridicat spre spate
ƒ picioarele din faţă sunt întinse iar cele din spate flexate sub corp
• faza clonică:
ƒ relaxare treptată a musculaturii
ƒ mişcări involuntare ale membrelor (pedalare)
ƒ mişcarea globilor oculari în jos
ƒ urinare şi defecare
O fază tonică exagerată, indică faptul că asomarea electrică este eficientă.

13. SÂNGERAREA

Sângerarea trebuie efectuată imediat după asomare.

Intervalul de timp între asomare şi sângerare, diferă în funcţie de metoda utilizată după cum
urmează:

Metoda de asomare utilizată Intervalul maxim între asomare şi

sângerare (în secunde)
Metoda electrică sau utilizarea dispozitivului 20 de secunde
cu bolţ captiv
Dioxidul de carbon 60 de secunde (dupa iesirea din
camera)

17
 Personalul trebuie să se asigure că moartea survine în timp ce animalele sunt încă inconştiente.
Sângerarea se realizează prin incizarea cel puţin a unei artere carotide sau a vaselor de la originea
acesteia, recomandată fiind secţionarea tuturor vaselor sanguine principale din zona gâtului (arterele
carotide, venele jugulare). Pierderea de sânge trebuie să fie rapidă, profundă şi completă.
Când operaţiunile de asomare, prindere, agăţare şi sângerare a animalelor se efectuează de către
o singură persoană, aceasta va efectua operaţiunile fără întrerupere la fiecare animal, înainte de a trece
la animalul următor.
În cazul asomării simple sau al sacrificării religioase, cele două artere carotide sau vasele din
care apar acestea sunt secţionate în mod sistematic.
Stimularea electrică se efectuează numai după ce s-a verificat că animalul se află în stare de
inconştienţă. Eviscerarea sau opărirea ulterioară se efectuează numai după verificarea absenţei
semnelor de viaţă ale animalului.

18
 LABORATOR 3
APLICAȚII PRACTICE ÎN ABATOR ȘI UNITĂȚI
DE PROCESARE

IGIENA ȘI CONTROLUL CĂRNII ÎN

UNITĂȚILE DE ABATORIZARE
 CONTROLUL CĂRNII

Conform prevederilor legislative prin termenul de carne se înțelege ansamblul părților

comestibile, inclusiv sângele, provenite de la animalele domestice, păsări, vânat sălbatic și
vânat de crescătorie.
Carnea, mai poate fi definită ca partea comestibilă din corpul unor mamifere, păsări,
pești, crustacee sau musculatura împreună cu țesuturile, la care aceasta aderă.
Carnea este o sursă importantă de hrană pentru consumator, ea trebuie să provină de la animale
sănătoase ce au fost sacrificate într-o unitate de abatorizare autorizată. În urma examenelor
sanitar - veterinare ( ante-mortem și post – mortem) , realizate în unitătile de abatorizare de
către medicii veterinari, carnea poate fi considerată aptă și destinată pentru consumul uman.

Conform legislației europene, statele membre trebuie sa se asigure că operatorii din

sectorul alimentar oferă asistența necesară autorității competente ( ANSVSA) în momentul în
care aceasta realizează controale oficiale. Operatorii trebuie să asigure accesul la toate clădirile,
spațiile, instalațiile sau alte infrascructuri, dar și accesul la documentație, permitând astfel
comisiei să poată evalua situația unității respective.
Autoritatea competentă efectuează aceste controale oficiale pentru a se asigura că
operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele legislative prevăzute în Regulamentul ( CE)
nr. 852/2004, Regulamentul (CE) nr. 853/2004, Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.
Conform Regulamentului ( CE) nr. 854/2004 ce face referire la stabilirea normelor
specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate
consumului uman, comisia competentă ce efectuează controalele oficiale verifică bunele
practice de igienă și modul de întocmire și punere în practică a procedurilor bazate pe analiza
riscurilor și punerea punctelor critice de control , prin tehnici speciale de auditare a sistemului
HACCP.
 CONTROLUL ANIMALELOR ÎNAINTE DE SACRIFICARE

Aceată etapă are ca obiectiv controlul administrative și exmenul ante-mortem al

animalelor înainte de sacrificare.
Controlul administrativ este realizat de personalul angajat de către operatorul unitătii
de sacrificare și se realizează la recepția animalelor. Persoana abilitată din partea unității,
împreună cu medicul veterinar oficial verifică documentele însoțitoare care sunt reprezentate
de:
▪ Cerificatul sanitar – veterinar de transport pentru animale vii (CSVT);
▪ Formularele de mișcare;
▪ Documentul cu informații referitoare la lanțul alimentar;
▪ Actele de adeverire a proprietății ( pașapoartele în cazul bovinelor și cabalinelor).
Certificatul sanitar – veterinar de transport pentru animalele vii ( CSVT), este
eliberat de medicul veterinar oficial din raza de proveniență din cadrul Circumscripțiilor
sanitar – veterinare zonale ( CSV) și însoțește animalele pe toată perioada transportului.
Acest certificat atestă că animalele sunt sănătoase și că localitatea de proveniență a
acestora este indemnă de boli supuse declarației.
Certificatul este valabil 3 zile de la data eliberării, și atestă faptul că animalele
au fost examinate înainte de îmbarcare și sunt clinic sănătoase, iar anterior emiterii lor
au fost ( dacă este cazul) supuse unor acțiuni de depistare , imunizare sau tratament.
Toate aceste informații trebuiesc înscrise pe certificat precum și informații cu privire la
seria documentelor însotitoare și numărul matricol al animalului.
CSVT este eliberat în dublu exemplar, pentru pentru un singur animal sau pentru
grupuri de animale, pentru fiecare mijloc de transport ( auto, vagon, vapor, avion) sau pentru
fiecare turmă ce se deplasează pe jos ( animale din aceeași specie sau specii diferite). Originalul
certificatului este înmânat proprietarului , iar copia rămâne la condica de certificate.
Condicile de certificate sunt distribuite medicilor veterinai din teren . Acestea sunt
înseriate și numerotate de la ANSVSA ( Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru
Siguranța alimentelor) , și sunt distibuite medicilor veterinari de la CSV prin intermediul
DSVSA (Direcțiilor Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentului) Județene. Medicul
veterinar trebuie să înregistreze aceste certificate într-un registru, ce trebuie completat la zi.
În cazul în care transportul se face cu diverse mijloace, pe certificat se va trece numărul
documentului de transport, iar pe documentul de transport se va trece numărul certificatului.
Certificatul este valabil 72 de ore sau până la ajungerea la destinație. Aceste acte trebuie
să fie întocmite corect, scrise citeț, iar semnele particulare ale animalelor prezentate trebuie să
corespundă cu cele înscrise în acte.
Formularele de mișcare sunt eliberate de către medical veterinar al exploatației de origine a
animalelor și însoțesc animalele pe tot timpul transportului și cuprinde infirmații precum:
▪ Identificarea animalului/animalelor: numărul de crotalie sau al microcipului;
▪ Informații cu privire la starea de sănătate a animalelor și a statusului epidemiologic:
declararea supunerii animalului la acțiunile sanitar veterinare cuprinse în planul
strategic și declararea faptului că animalul/animalele nu fac obiectul unor restricții
sanitare veterinare;
▪ Identificarea mijlocului de transport;
▪ Identificarea exploatației de proveniență, de tranzit sau de destinație;
 ▪ Identificarea noului proprietar al animalului ( nume, prenume sau denumirea fermei de
exploatație, CNP – con numeri personal sau CUI - cod unic de înregistrare);
Declarația pe propria răspundere a proprietarului exploatației/ proprietarului de
animale, că animalul /animalele nu au intrat în contact cu animale cu alt status de sănătate.
Formularul de mișcare este emis în trei exemplare pe hârtie copiativă:
1. Exemplarul roșu : matca este destinată medicului de liberă practică împuternicit
emitent; Cuponul detaşabil este destinat medicului de liberă practică împuternicit
emitent;
2. Exemplarul albastu: matca este destinată medicului de liberă practică împuternicit în
a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea noul deţinător al animalului; Cuponul
detaşabil este destinat noului deţinător al animalului.
3. Eemplarul verde : matca şi cuponul detaşabil sunt destinate deţinătorului animalului;
 Documentul cu privire la lanțul alimentar , este eliberat de către medicul veterinar al
expoatației de origine a animalelor și însoțește animalul/animalele pe toată durata transportului.
Documentul cuprinde informații relevante ce provin din registrele exploatației de origine a
animalelor destinate sacrificării, declarații ale medicilor veterinari care efectuează controale la
nivelul producției primare, inclusiv ale medicilor veterinari oficiali. Acest document este
completat treptat de la exploatația de origine , pe parcursul transportului, până la nivel de
abator.
Documentul este structurat în două parți:
Prima parte cuprinde informații referitoare la segmentul lanțului alimentar până
înaintea sacrificării animalelor.
Prima parte cuprinde 4 secțiuni:
▪ Secțiunea I conține elemente de identificare a exploatației de origine și a medicului
veterinar al exploatației.
▪ Secțiunea a II-a cuprinde:
Informatii cu privire la identificsrea, statusul de sănatate și tratamentele aplicate
animalului/efectivului de animale;
Neconformități în ferma de origine;
Analize relevante pentru siguranța alimentului;
Declarații pe propria răspundere a proprietarului cu privire la corectitudinea
înformațiilor.
▪ Secțiunea a III– a este destinată verificării și autorizării la nivel de abator;
▪ Secțiunea a IV - a vizează identificarea și acordul medicului veterinar oficial.
Parta a doua, cuprinde informații referitoare la segmentul lanțului alimentar
după tăierea animalelor și are o singură secțiune ce oferă informații legate de:
Elementele de identificare a exploeatației de origine și a efectivului;
Observații ante-mortem referitoare la bunăstarea animalelo, starea de igienă,
examenul clinic, rezultatele unor eventuale examene de laborator;
Observații post-mortem ce fac referire la rezultatele controlului sanitar
veterinar post-mortem, descrierea aspectelor morfo-patologice sesizate, rezultatele
examenelor de laborator.
Datele de contact ale unității de sacrificare și identificarea acestuia, inclusiv
numărul autorizației.
Semnătura și parafa medicului veterinar oficial.
 Pașaportul este obligatoriu pentru bovine și cabaline. Este un act de adeverire a
proprietății și identității, care se eliberează individual, pentru fiecare animal în parte.
Pașportul de bovine este tipărit și eliberat de DSVSA se eliberează într-un singur
exemplar și este destinat deținătorului de animale. Acest document cuprinde informații legate
de numărul de crotalie a animalului, cod de bare, cod de identificare al mamei sau codul anterior
și țara de origine, pentru situația importului sau schimbului intracomunitar. Mai cuprinde date
legate de exploatația în care s-a efectuat prima identificare, date de identificare a exploatație
noi, date referitoare la tăierea sau moartea bovinei.
 Pașaportul de cabaline este eliberat de ANARZ/OARZ, care are obligația să identifice,
să înregistreze și să monitorizeze cabalinele în teren.
În prevederile europene, proprietarul sau deținătorul de ecvidee este responsabil de
identificarea acesteia. El trebuie să depună o cerere de eliberare a pașaportului de către
autoritățile competente.
Pașaportul trebuie să însoțească cabalinele înregistrate tot timpul, dar mai ales atunci
când aceasta părăsește exploatația. Ecvideele născute în spațiu comunitar vor fi identificate
printr-un singur document de identificare.
Pașaportul conține informații care identifică ecvina în toate situațiile. Conținutul
pașaportului este stabilit de legislația comunitară europeană ( Deciziile 93/623 și 2000/68, OM
464/2006).
Astfel, principalele secțiuni ale pașaportului pentru ecvidee se referă la:
• Date de identificare ( descriere, microcip, cod UELN, ascendență);
• Informații privind proprietarul și crescătorul;
• Înregistrarea mișcărilor cabalinei;
• Medicamentația aplicată;
• Cerințe sanitare de bază;
În culegerea
de datelor primare privind
ecvideele din fiecare
exploatație agricolă,
operatorii de identificare
pornesc de la completarea
fișei de identificare și
înregistrare a acestora, în
conformitate cu anexa la
Ordinul comun al MADR
și ANSVSA nr.
502/3311/2006.
Centralizarea datelor se va
face în baza de date a
fiecărui județ, iar ulterior
în baza de date națională.
 EXAMENUL ANTE – MORTEM

Examenul sanitar – veterinar înainte de sacrificarea animalelor este executat de către

personalul sanitar veterinar din unitățile de sacrificare sau din circumscripțiile sanitar
veterinare teritoriale.
Controlul sanitar veterinar înainte de sacrificare se va realiza la descărcarea animalelor
din mijlocul de transport și apoi la introducerea animalelor în padocuri.
Acest examen sanitar veterinar este necesar din mai multe considerente:
▪ Sunt identificate animale cu afecțiuni, exceptând cazul unor boli infecțioase
▪ Sunt identificate animale bolnave de zoonoze, permițând astfel protecția personalului (
îngrijitori, măcelari, personal sanitar-veterinar)
▪ Pot fi observate semnele clinice evidente ale unor boli infectioase sau modificări
comportamentale discrete ( turbare, tetanos), care ar putea scăpa neobservate la
examenul sanitar veterinar.
Controlul sanitar veterinar se va face numai la lumina zilei, iar în cazurile în care spațiul
unde se va face examinarea nu beneficiază de lumină naturala , atunci se apelează la lumina
artificială, care nu trebuie să modifice culorile mucoaselor la examinare și să aibă o intensitate
de minimum 220 de lucși, la 1 metru de sol. La examenul ante-mortem sunt exminate animalele
în stațiune patrupodală, în repaus și în mers, li se mai examinează orificiile naturale, articulațiile
, copitele si ongloanele, si cicatricea ombilicală în cazul tineretului.
În urma examenului ante-mortem pot fi evidențiate semne clinice care indică evoluția
unor boli infecțioase , unele dintre ele clasificate în categoria zoonozelor, semne ale unor
intervenții chirurgicale sau pot fi evidențiate aspecte relevante privind starea de întreținere,
toate aceste aspecte pot duce la decizia medicului veterinar de a sacrifica sau nu
animalul/animalele.
Toate rezultatele obținute în urma examenului ante-mortem sunt trecute într-un registru
oficial ante-mortem , în vederea furnizării datelor cu privire la lanțul alimentar.
Pentru ca animalele să fie acceptate la sacrificare , ele trebuie să provină din zone fără
restricții sanitar-veterinare, iar din datele obținute în urma examenului clinic, trebuie să se
confirme următoarele:
1. Animalele sunt clinic sănătoase și nu prezintă semne de boală sau alte tulburări
generale;
2. Animalele nu provin din zone cu focare de boală care pot afecta și sănătatea
personalului;
3. Animalele nu prezintă semne clinice care ar putea indica suspiciunea unei boli
zoonotice din listele A și B , ale OIE;
4. Vacile și junicile, nu sunt gestante;
 5. Animalele care sunt clinic sănătoase vor fi cazate în parcul de animale, pe loturi și vor
fi sacrificate în ordinea recepționării.
În urma examenului ante mortem efectuat animalelor înainte de sacrificare , animalele
se împart în următoarele categorii:
1. Animale sănatoase care sunt admise pentru sacrificare
Animale care au fost respinse de la sacrificare din cauza unor stări:
1. Fiziologice ( gestație, oboseală avansată, female care au fătat și nu au trecut 8 zile de
la fătare, animale cu vârsta mai mica de 21 de zile, sau la care plaga ombilicală nu s-a
cicatrizat, vierii mai mari de 6 luni, iar dacă au fost castrați cu 3 luni inainte, plaga
trebuie să fie cicatrizată.
2. Patologice care interzic sacrificarea animalelor și sunt legate de existența unor boli
grave sau zoonoze.
3. Medicale: animalele care au fost tratate cu antibiotice, substanțe antiparazitare,
hormoni, animale care au fost vaccinate sau au fost folosite alte substanțe care pot
imprima cărnii un gust și miros neplăcut și/ sau pot influența conservabilitatea cărnii.
4. Animale care au fost cu diagnosticate cu zoonoze din listele A și B ale OIE și sunt
sacrificate în partidă sanitar veterinară. Acestea pot fi sacrificate la sfârșitul sacrificării
animalelor sănătoase, sau separat. Sacrificarea se va face sub stricta supraveghere
medicului veterinar oficial, cu respectarea tuturor măsurilor de protecție a muncitorilor,
finalizarea sacrificărilor fiind urmată de dezinfecția riguroasă a unității , a
instrumentarului, dar și a personalului.
În cazul cabalinelor aduse în unitățile de abatorizare pentru a fi sacrificate de urgență ,
în cazul accidentelor grave, acestea sunt admise la tăiere fără maleinarea prealabilă, fiind
sacrificate în partidă sanitar veterinară numai după un examen clinic riguros.
Animalele care sunt aduse la abatoare fără documente , nu sunt primite, iar în cazul
în care sunt introduce în unitate nu vor fi admise la tăiere si vor fi izolate de celelalte animale,
anuntându-se astfel medicul veterinar din circumscripția de origine a animalului și se interzice
sacrificarea acestuia până la prezentarea actelor complete și corespunzătoare.
În cazul în care, în unitatea de abatorizare sunt aduse animale care sunt declarate
bolnave sau suspecte de o boală intecțioasă care se poate transmite și la om , în urma
examenului ante-mortem , medicul veterinar oficial al abatorului, va înștiința imediat Direcția
Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Județeană respectivă și medicul veterinar
oficial al Circumscripției Sanitar Veterinare și pentru Suguranța Alimentului a zonei de unde
provin animalele și de pe raza căreia se găsește unitatea de abatorizare. În astfel de cazuri
trebuie luate sub observație atentă toate animalele din zona respectiva, inclusiv persoanele care
au intrat în contact cu acestea.
Mijloacele de transport, se vor dezinfecta zilnic, după debarcarea animalelor și vor
fi supuse dezinfectării la sfârșitul zilei de lucru sau înainte de încărcarea unui nou lor de
animale. De asemenea se va face dezinfecția zilnică a padocurilor și rampelor de descărcare ,
după sacrificarea fiecărui lot de animale, acestea fiind pregătite pentru introducerea altor loturi.
 INSPECȚIA ANTE-MORTEM PE SPECII
INSPECȚIA ANTE-MORTEM LA BOVINE, CABALINE

Animalele trebuie să fie supuse inspecției ante-mortem la mai puțin de 24 de ore de la

sosirea lor în abator și mai puțin de 24 de ore înainte de tăiere. În plus medicul veterinar oficial
poate solicita inspecția în orice moment.
La inspecția ante-mortem trebuie să determine:

➢ dacă animalele suferă de o boală care este transmisibilă la om sau la animale ori dacă
acestea prezintă simptome sau starea generală indică posibilitatea apariției unei astfel
de boli;
➢ dacă animalele prezintă simptomele unei boli sau ale unei tulburări a funcțiilor lor
generale, susceptibilă să facă carnea improprie pentru consum uman; de asemenea,
trebuie să se acorde atenție oricăror simptome care indică faptul că animalelor li s-au
administrat substanțe cu efecte farmacologice sau că acestea au consumat orice alte
substanțe care pot face carnea nocivă pentru sănătatea publică;
➢ dacă animalele sunt obosite, agitate sau accidentate. Animalele obosite sau agitate
trebuie să se odihnească cel puțin 24 de ore, în afară de cazul când medicul veterinar
oficial decide altfel.

INSPECȚIA ANTE-MORTEM LA SUINE

Suinelor destinate sacrificării trebuie să fie supuse unui examen clinic în exploatația de
origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de porci dintr-o exploatație este autorizată numai în
cazul în care ajung la unitatea de abatorizare însoțite de un certificat sanitar veterinar din care
să reiasă că animalele au fost inspectate ante-mortem înainte de ucidere.
Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să cuprindă:
➢ controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind
lanțul de producție;
➢ examinarea suinelor pentru a stabili: dacă sunt afectate de o boală infecto-contagioasă
transmisibilă la om , dar și celorlalte animale din exploatație, dacă prezintă tulburări ale
comportamentului general sau semne de boală care pot face carnea acestora improprie
pentru consumul uman sau dacă există presupuneri care lasă să se înțeleagă că aceștia
ar putea prezenta reziduuri chimice în cantitate mai mare decât de nivelurile stabilite de
legislația comunitară sau reziduuri de substanțe interzise.
Inspecția ante-mortem la abator trebuie să comporte numai:
➢ un control de identificare a animalelor
➢ o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea
animalelor și că porcii nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru
sănătatea umană sau animală.
Acest examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial.
În cazul în care suinele nu au fost sacrificați în termen de trei zile după eliberarea
certificatului de sănătate animală, este necesar să fie din nou examinați și să se elibereze un
nou certificat de sănătate animală în cazul în care aceștia nu au părăsit exploatația de origine,
pentru a fi duși la unitatea de sacrificare. Sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea
motivului întârzierii, cu condiția să fie efectuată o nouă inspecție veterinară ante-mortem a
porcilor, în cazul în care aceștia se află deja în drum spre abator sau în cazul în care au sosit la
abator.

INSPECȚIA ANTE-MORTEM LA VÂNATUL DE

CRESCĂTORIE
Inspecția ante-mortem poate fi efectuată în cadrul exploatației de origine în cazul
în care sunt respectate cerințele secțiunii III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
În cazul în care aceste norme sunt respectate, examenul ante-mortem trebuie
efectuat de către un medicul veterinar oficial sau desemnat. Este necesar ca inspecția ante-
mortem desfășurată în exploatație să cuprindă controalele registrelor sau documentelor
exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul alimentar. Dacă inspecția ante-mortem este
efectuată la cel mult de trei zile înainte de sosirea animalelor la abator și în cazul în care aceste
animale sunt livrate vii, este necesar ca aceasta să se realizeze în unitatea de abatorizare.
Se va face :
➢ un control al identificării animalelor
➢ o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea
animalelor și că animalele nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru
sănătatea umană sau animală.
Animalele vii inspectate la exploatație trebuie să fie însoțite de un certificat conform
cu modelul care este prevăzut la capitolul X partea A din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
 LABORATORUL 4 APAUPA
SUBPRODUSELE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI PRODUSELE DERIVATE CARE NU SUNT
DESTINATE CONSUMULUI UMAN

L E G EA privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate

consumului uman Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. Prezenta lege transpune în legislația
națională prevederile Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din
21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și
produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L 300 din 14 noiembrie 2009.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1.
Scopul și obiectul reglementării

(1) Scopul prezentei legi este consolidarea cadrului juridic și instituțional în domeniul organizării
şi desfăşurării proceselor ce vizează subprodusele de origine animală sau produsele derivate care nu sunt
destinate consumului uman pentru a preveni și a minimiza riscul afectării sănătății publice și a celei
animale generat de aceste produse și, în special, pentru a proteja siguranța lanțului alimentar și furajer.
(2) Prezenta lege stabileşte norme de sănătate publică și de sănătate animală referitoare la
subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.

Articolul 2.
Domeniul de aplicare

(1) Dispozițiile prezentei legi se aplică subproduselor de origine animală și produselor derivate ce
nu sunt destinate consumului uman, precum și următoarelor produse care, ca urmare a unei decizii luate
de un operator, care este ireversibilă, 2 sunt destinate altor scopuri decât consumului uman: a) produsele
de origine animală care ar putea fi destinate consumului uman; b) materia primă pentru fabricarea
produselor de origine animală.
(2) Dispozițiile prezentei legi nu se aplică următoarelor subproduse de origine animală:
a) corpuri întregi sau părți de animale sălbatice, altele decât vânatul sălbatic, care nu sunt
suspectate a fi infectate ori afectate de o boală transmisibilă oamenilor sau animalelor, cu excepția
animalelor acvatice debarcate în scop comercial;
b) corpuri întregi sau părți de vânat sălbatic care nu sunt recuperate după ucidere;
c) subprodusele de origine animală provenite de la animale sălbatice vânate și din carnea
acestora;
d) ovulele, embrionii și materialul seminal destinate reproducerii;
e) laptele crud, colostrul și produsele derivate din acestea, care sunt obținute, păstrate, eliminate
sau utilizate în ferma de origine;
f) învelișul crustaceelor ale căror țesuturi moi și carne au fost înlăturate;
 g) deșeurile de catering, exceptând situațiile în care acestea: – provin din mijloace de transport
care operează la nivel internațional; – sunt destinate hranei pentru animale; – sunt destinate procesării prin
sterilizare sub presiune, procesării ori transformării în biogaz sau obținerii compostului;
h) materialele de pe navele de pescuit care respectă cerințele de igienă, care au rezultat în cursul
operațiunilor de pescuit ale acestora și sunt eliminate în mare, cu excepția materialelor rezultate din
eviscerarea la bordul navelor a peștilor cu semne de boli, inclusiv paraziți, transmisibile oamenilor;
i) hrana neprelucrată pentru animalele de companie din magazinele de vânzare cu amănuntul în
care tranșarea și depozitarea au loc numai în vederea vânzării directe, la fața locului, către consumator;
j) hrana neprelucrată pentru animalele de companie provenită de la animalele sacrificate în
exploatații pentru consumul casnic privat;
k) excrementele și urina, altele decât gunoiul de grajd și guano nemineralizat.

Articolul 3.
Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale se definesc astfel:

amelioratori de sol – materialele de origine animală folosite pentru a menține sau îmbunătăți
nutriția plantelor, precum și proprietățile fizice, chimice și activitatea biologică a solurilor, fie separat, fie
împreună; aceștia pot include gunoi de grajd, conținut din tractul digestiv, compost și resturi de digestie;
coincinerare – recuperarea sau eliminarea subproduselor de origine animală ori a produselor
derivate, dacă acestea sunt deșeuri, într-o instalație de coincinerare;
combustie – proces de oxidare sau ardere, în vederea utilizării valorii energetice, a subproduselor
de origine animală sau a produselor derivate dacă acestea nu sunt deșeuri;
deșeuri de catering – orice deșeuri alimentare, inclusiv uleiurile de gătit uzate, provenite din
restaurante, unități de catering, bucătării centrale și bucătării casnice;
gunoi de grajd – excremente și/sau urină provenite de la animalele de fermă, altele decât peștii de
crescătorie, cu sau fără așternut;
hrană pentru animale – orice substanță sau produs, inclusiv aditivii, indiferent dacă sunt
prelucrate, parțial prelucrate sau neprelucrate, destinate hrănirii pe cale orală a animalelor;
incinerare – eliminarea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate ca deșeuri
într-o instalație de incinerare;
introducere pe piață – furnizarea contra cost ori gratuită a subproduselor de origine animală sau a
produselor derivate, care au fost clasificate, depozitate și prelucrate în vederea furnizării;
materiale cu riscuri specificate – următoarele țesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri
specificate: capul (exceptând limba), inclusiv creierul, ochii, ganglionul trigeminal, amigdalele, timusul,
splina şi măduva spinării de la bovinele cu vârsta de peste 6 luni şi intestinele de la duoden până la rect de
la bovinele de orice vârstă; coloana vertebrală (exceptând vertebrele caudale), apofizele spinoase şi
transversale ale vertebrelor cervicale, toracice şi lombare, precum şi creasta sacrală mediană şi aripile
sacrumului, dar incluzând ganglionii rădăcinii dorsale proveniţi de la animalele cu vârsta de peste 30 de
luni; craniul, inclusiv creierul şi ochii, amigdalele, măduva spinării de la ovinele şi caprinele cu vârsta de
peste 12 luni sau care au un incisiv permanent erupt prin gingie, precum şi splina de la toate ovinele şi
caprinele care provin de la animale de origine;
nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării – materialul colectat ca subprodus în
urma purificării laptelui crud și a separării laptelui degresat și a smântânii de la laptele crud; operator –
orice persoană fizică sau juridică care are un subprodus de origine animală sau un produs derivat sub
controlul său direct, inclusiv transportatorii, comercianții și utilizatorii;
produse derivate – produsele obținute în urma unuia sau mai multor tratamente, transformări sau
etape de prelucrare a subproduselor de origine animală;
produse de origine animală – produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea și sângele,
moluștele bivalve, echinodermele, tunicatele și gasteropodele marine vii, destinate consumului uman,
precum și celelalte animale destinate preparării pentru a fi furnizate vii consumatorului final;
rampă de gunoi autorizată – rampă de gunoi pentru care a fost eliberată o autorizație în
conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
subproduse de origine animală – corpuri întregi sau părți din corpuri de animale, produsele de
origine animală sau alte produse obținute de la animale, care nu sunt destinate consumului uman,
incluzând ovulele, embrionii și materialul seminal;
sterilizarea sub presiune – prelucrarea subproduselor de origine animală, după reducerea la
particule cu mărimea maximă de 50 mm, la o temperatură mai mare de 133°C timp de cel puțin 20 de
minute fără întrerupere, la o presiune absolută de cel puțin 3 bari;
utilizator – orice persoană fizică sau juridică care utilizează subproduse de origine animală și
produse derivate în scopuri furajere specifice, în scop de cercetare sau în alte scopuri specifice;
unitate sau instalație – orice loc, altul decât navele de pescuit, în care se desfășoară o operațiune
ce implică manipularea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate.

Capitolul II
COMPETENȚELE AUTORITĂȚILOR PUBLICE
Articolul 4

Competențele Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului elaborează, iar Guvernul aprobă, următoarele măsuri de
punere în aplicare a prezentei legi:
a) măsurile necesare pentru crearea unui sistem ce asigură că subprodusele de origine animală
sunt colectate, identificate și transportate fără întârzieri nejustificate, de asemenea sunt tratate, utilizate
sau eliminate, în conformitate cu prezenta lege;
b) măsurile de subvenționare pentru colectarea și eliminarea subproduselor de origine animală; 5
c) metodele de prelucrare pentru subprodusele de origine animală, altele decât sterilizarea prin
presiune, în special în ceea ce privește parametrii ce trebuie aplicați acestor metode, și anume timpul,
temperatura, presiunea și dimensiunea particulelor;
d) parametrii pentru transformarea subproduselor de origine animală, inclusiv a deșeurilor de
catering, în biogaz sau compost;
e) condițiile de incinerare și coincinerare a subproduselor de origine animală și a produselor
derivate și condițiile de combustie a acestor produse;
f) condițiile de producere și manipulare a subproduselor de origine animală menționate la art. 12
lit. b);
g) normele de aplicare a marcajului permanent al subproduselor de origine animală;
h) normele de aplicare pe sol a anumitor subproduse de origine animală, îngrășăminte organice și
amelioratori de sol;
 i) cerințele de utilizare a anumitor subproduse de origine animală pentru hrana animalelor de
fermă;
j) nivelul de risc considerat inacceptabil pentru sănătatea publică sau cea animală în ceea ce
privește anumite materiale, așa cum este menționat la art. 16 alin. (1) lit. d);
k) cerințele de igienă aplicabile tuturor tipurilor de manipulare a subproduselor de origine
animală și a produselor derivate, incluzând măsuri de modificare a cerințelor de igienă pentru unitățile sau
instalațiile menționate la art. 23 alin. (1);
l) probele ce trebuie prezentate de către operator pentru validarea tratamentului, transformării și
procesării subproduselor de origine animală sau a produselor derivate cu scopul de a preveni riscurile
legate de sănătatea publică și cea animală;
m) condițiile ce țin de prevenirea contaminării încrucișate în cazul în care subprodusele de origine
animală sunt depozitate, tratate sau prelucrate într-o secțiune a unității sau a instalației prevăzută în acest
scop, menționată la art. 24;
n) modelele de certificate sanitar-veterinare ce urmează să însoțească transporturile, în care poate
fi indicat că subprodusele de origine animală sau produsele derivate în cauză au fost colectate sau
fabricate în conformitate cu normele prezentei legi;
o) cerințele înaintate față de subprodusele de origine animală și produsele derivate în vederea
prevenirii și minimizării riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală rezultate din aceste produse și,
în special, în vederea protejării siguranței lanțului alimentar și furajer;
p) condițiile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau a produselor derivate în
unitățile sau instalațiile din alte țări. Acestea pot să includă modalități de control al unor astfel de unități
sau instalații de către autoritatea competentă a țării de origine și pot exclude de la autorizare unele tipuri
de unități sau instalații care manipulează subproduse de origine animală sau produse derivate în
conformitate cu art. 37 alin. (5); 6
q) condițiile privind siguranța aprovizionării și a mișcării materialelor ce urmează a fi folosite în
condiții care exclud riscuri pentru sănătatea publică și cea animală;
r) cerințele de testare aplicabile produsului finit;
s) condițiile privind folosirea sigură a produselor derivate ce prezintă riscuri pentru sănătatea
publică și cea animală;
t) condițiile de hrănire a animalelor pentru blană cu proteine animale prelucrate ce provin din
cadavre sau părți de cadavre ale altor animale din aceeași specie;
u) condițiile de hrănire a animalelor de fermă cu iarbă provenită de pe un teren tratat cu
îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, în special modificarea perioadei de așteptare menționate la
art. 13 alin. (1) lit. c);
v) restricțiile legate de sănătatea publică sau cea animală aplicabile materialelor importate de
categoria a 3-a sau produselor derivate din acestea;
w) cerințele privind identificarea, etichetarea și separarea diferitor categorii de subproduse de
origine animală în timpul transportului;
x) condițiile de prevenire a riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală care apar în timpul
colectării sau transportului subproduselor de origine animală, inclusiv condițiile de transport în siguranță
al acestor produse în ceea ce privește containerele, vehiculele și materialul de ambalaj.
 Articolul 5

Competențele Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor Agenția Națională pentru

Siguranța Alimentelor (în continuare – autoritate competentă) are următoarele competențe:
a) monitorizează și verifică îndeplinirea de către operatori a cerințelor stabilite de prezenta lege
pe parcursul întregului lanț de prelucrare al subproduselor de origine animală și produselor derivate, așa
cum este menționat la art. 6 alin. (2) din prezenta lege, printr-un sistem de controale desfășurate în
conformitate cu Legea nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformității cu
legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate și de bunăstare a
animalelor;
b) autorizează entitățile care operează în lanțul de prelucrare al subproduselor de origine animală;
c) efectuează controlul entităților care operează în lanțul de prelucrare al subproduselor de origine
animală ce nu sunt destinate consumului uman, în conformitate cu procedurile și listele de verificare
aprobate de către Guvern;
d)stabilește, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, locurile de înhumare a
animalelor în cazul izbucnirii unor focare de boli contagioase la animale, de asemenea stabilește,
înregistrează și controlează gropile de înhumare până la intrarea în funcțiune a instalației de incinerare.

Articolul 6
Punctul inițial al lanțului de prelucrare și obligațiile

(1) Din momentul în care operatorii generează subproduse de origine animală sau produse
derivate ce intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, aceștia le identifică și se asigură că sunt
manevrate în conformitate cu prezenta lege (punctul inițial).
(2) Operatorii se asigură că, în toate etapele de colectare, transport, manipulare, tratare,
transformare, prelucrare, depozitare, introducere pe piață, distribuire, utilizare și eliminare din cadrul
activităților economice aflate sub controlul lor, subprodusele de origine animală și produsele derivate
corespund cerințelor stabilite de prezenta lege.

Articolul 7
Punctul final al lanțului de prelucrare

(1) Se consideră că produsele derivate menționate la art. 30, care au ajuns în etapa de prelucrare,
au ajuns în punctul final al lanțului de prelucrare, moment din care nu mai fac obiectul prezentei legi.
Aceste produse derivate pot fi ulterior introduse pe piață fără restricții în temeiul prezentei legi și nu mai
fac obiectul controalelor oficiale desfășurate în conformitate cu aceasta.
(2) Punctul final al lanțului de prelucrare poate fi modificat de către autoritatea competentă: a)
pentru produsele menționate la art. 30 lit. a)–d), în caz de risc pentru sănătatea animală; b) pentru
produsele menționate la art. 30 lit. e) și f), în caz de risc pentru sănătatea publică sau pentru cea animală.
(3) În cazul produselor derivate menționate la art. 32 și 33, care nu mai prezintă riscuri pentru
sănătatea publică sau cea animală, autoritatea competentă stabilește punctul final al lanțului de prelucrare,
după care produsele respective nu mai fac obiectul cerințelor impuse de prezenta lege.
(4) Aceste produse derivate pot fi ulterior introduse pe piață fără restricții în temeiul prezentei
legi și nu mai fac obiectul controalelor în conformitate cu aceasta.
 (5) În cazul în care produsele derivate menționate la art. 30 și 33 prezintă un risc major pentru
sănătatea publică, sănătatea animală sau mediul înconjurător, se aplică măsurile de urgență prevăzute de
legislația alimentară.

Articolul 8.
Restricții generale referitoare la sănătatea animală

(1) Subprodusele de origine animală și produsele derivate provenite de la specii sensibile nu se

expediază din exploatații, unități, instalații sau zone ce fac obiectul unor restricții din cauza prezenței unei
boli transmisibile menționate în Manualul de teste de diagnosticare și vaccinuri pentru animalele terestre
și Codul de sănătate a animalelor acvatice ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care subprodusele de origine animală și produsele
derivate sunt expediate în condiții elaborate pentru a preveni răspândirea de boli transmisibile la oameni
și la animale.

Capitolul III
CLASIFICAREA
Articolul 9.
Clasificarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate

(1) Subprodusele de origine animală sunt clasificate în categorii specifice, care reflectă nivelul de
risc pentru sănătatea publică și cea animală reprezentat de aceste subproduse de origine animală, în
conformitate cu listele stabilite la art. 10, 11 și 12.
(2) Produsele derivate sunt supuse normelor referitoare la categoria specifică de subproduse de
origine animală din care au fost derivate, cu excepția cazului în care în prezenta lege se specifică altfel.
Articolul 10.
Materiale de categoria 1
Materialele de categoria 1 cuprind următoarele subproduse de origine animală: a) corpuri întregi
și toate părțile corpului, inclusiv piei, aparținând următoarelor animale:
1. animalele suspectate de infectare cu encefalopatie spongiformă transmisibilă sau în cazul
cărora s-a confirmat oficial prezența unei astfel de infecţii;
2. animalele ucise în cadrul măsurilor de eradicare a encefalopatiei spongiforme transmisibile;
3. alte animale decât animalele de fermă și animalele sălbatice, în special animalele de companie,
animalele din grădinile zoologice și animalele de circ;
4. animalele folosite în una sau mai multe proceduri menționate în Legea nr. 211/2017 privind
protecția animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice, în cazul în care
autoritatea competentă decide că animalele 9 respective sau orice parte a corpului acestora prezintă un
risc posibil de a provoca probleme grave de sănătate oamenilor ori altor animale ca urmare a procedurii
sau procedurilor respective;
5. animalele sălbatice, în cazul în care sunt suspectate ca fiind infectate cu o boală transmisibilă
oamenilor sau animalelor;
b) următoarele materiale: 1. materiale cu riscuri specificate; 2. corpuri întregi sau părți din
animale moarte ce conțin materiale cu riscuri specificate în momentul eliminării;
 c) subprodusele de origine animală provenite de la animale ce au fost supuse unui tratament
ilegal, utilizând substanțe ori produse neautorizate sau substanțe ori produse autorizate conform Legii nr.
221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară în alte scopuri și condiții decât cele prevăzute în
instrucțiunile de utilizare a substanței respective;
d)subprodusele de origine animală ce conțin reziduuri de alte substanțe și contaminanți de mediu,
dacă reziduurile sau contaminanții de mediu depășesc nivelul permis stabilit de către Guvern;
e) subprodusele de origine animală colectate în timpul tratării apelor reziduale, obținute de la: 1.
unitățile sau instalațiile care procesează materiale de categoria 1; 2. alte unități sau instalații în care sunt
înlăturate materialele cu riscuri specificate;
f) deșeurile de catering provenite din mijloacele de transport folosite la nivel internațional;
g) amestecurile din materiale de categoria 1 fie cu materiale de categoria a 2-a, fie cu materiale de
categoria a 3-a, fie cu ambele.

Articolul 11.
Materiale de categoria a 2-a

Materialele de categoria a 2-a cuprind următoarele subproduse de origine animală:

a) gunoiul de grajd, guano nemineralizat și conținutul tubului digestiv;
b)subprodusele de origine animală colectate în timpul tratării apelor reziduale, obținute de la:
1. unități sau instalații care procesează materiale de categoria a 2-a;
2. abatoare, altele decât cele care fac obiectul art. 10 lit. e);
c) subprodusele de origine animală ce conțin reziduuri de substanțe autorizate conform Legii nr.
221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară sau contaminanții care depășesc nivelurile permise,
stabilite de către Guvern;
d) produsele de origine animală care au fost declarate improprii consumului uman din cauza
prezenței corpurilor străine în aceste produse;
e) produsele de origine animală, altele decât materialele de categoria 1 și a 2-a, care sunt
importate sau introduse dintr-un alt stat și nu respectă reglementările 10 aprobate de Guvern în ceea ce
privește importul sau introducerea acestora în Republica Moldova;
f) animalele și părți de animale, altele decât cele menționate la art. 10 sau art. 12:
1. animalele care au murit altfel decât prin sacrificare sau ucidere în vederea consumului
uman, inclusiv animalele ucise din motive de combatere a bolii;
2. fetușii;
3. ovulele, embrionii și materialul seminal care nu sunt destinate reproducerii;
4. păsările moarte în ou; g) amestecurile din material de categoria a 2-a cu material de
categoria a 3-a;
h)subprodusele de origine animală, altele decât materialele de categoria 1 sau materialele de
categoria a 3-a.
 Articolul 12.
Materiale de categoria a 3-a

Materialele de categoria a 3-a cuprind următoarele subproduse de origine animală:

a) carcasele și părțile următoare care provin de la animale ce au fost sacrificate într-un abator și
au fost considerate potrivite pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecții
ante-mortem sau corpurile și părțile următoare care provin de la vânatul ucis în vederea consumului
uman:
1. carcasele sau cadavrele și părțile de animale care sunt respinse ca fiind nepotrivite
pentru consumul uman, dar care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile
oamenilor sau animalelor;
2. capetele de păsări;
3. pieile, inclusiv bucăți și așchii ale acestora, coarnele și picioarele, inclusiv falangele și
oasele carpiene și metacarpiene, oasele tarsiene și metatarsiene ale: – animalelor, altele
decât rumegătoare, care necesită testare în vederea depistării infecţiei cu encefalopatie
spongiformă transmisibilă; – rumegătoarelor care au fost testate cu rezultate negative;
4. părul de porc;
5. penele;
b) subprodusele de origine animală provenite de la păsări și lagomorfe sacrificate la fermă, care
nu prezintă semne de boală transmisibilă oamenilor sau animalelor;
c) sângele de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau
animalelor prin intermediul sângelui obținut de la următoarele animale care au fost sacrificate într-un
abator după ce au fost considerate potrivite pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma
unei inspecții ante-mortem:
1. animalele, altele decât rumegătoare, care necesită testare în vederea depistării infecţiei
cu encefalopatie spongiformă transmisibilă;
2. rumegătoarele care au fost testate cu rezultate negative; 11
d) subprodusele de origine animală provenite din fabricarea produselor destinate consumului
uman, inclusiv oasele degresate, jumările și nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării din
prelucrarea laptelui;
e) produsele de origine animală sau alimentele ce conțin produse de origine animală, care nu mai
sunt destinate consumului uman din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație ori
defecte de ambalare, ori a altor defecte din care nu poate apărea niciun risc pentru sănătatea publică sau
cea animală;
f) hrana pentru animalele de companie sau furajele de origine animală, sau alimentele ce conțin
subproduse de origine animală ori produse derivate, care nu mai sunt destinate hranei animalelor din
motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație ori defecte de ambalare, ori a altor defecte
din care nu poate apărea niciun risc pentru sănătatea publică sau cea animală;
g) sângele, placenta, lâna, penele, părul, coarnele, tăieturile de copite și laptele crud provenite de
la animale vii care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin
intermediul produsului în cauză;
h) animalele acvatice și părți ale acestor animale, cu excepția mamiferelor marine, care nu au
prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor;
 i) subprodusele de origine animală din animale acvatice, care provin din unități sau instalații de
fabricare a produselor pentru consumul uman;
j) următoarele materiale provenite de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli
transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul materialului în cauză:
1. cochilii ale crustaceelor cu țesuturi moi sau carne;
2. materialele care provin de la animale terestre: – subproduse de incubator; – ouă; –
subproduse din ouă, inclusiv coji de ouă;
3. pui de o zi, uciși din motive comerciale; k) nevertebratele acvatice și terestre, altele
decât speciile patogene pentru oameni sau animale;
l) animalele și părți ale acestora din ordinele zoologice Rodentia și Lagomorpha, cu excepția
materialelor de categoria 1 menționate la art. 10 lit. a) pct. 3, 4 și 5 și a materialelor de categoria a 2-a
menționate la art. 11 lit. a)–g);
m) pieile, copitele, penele, lâna, coarnele, părul și blana provenite de la animale moarte care nu
au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul produsului
în cauză, altele decât cele menționate la lit. a) din prezentul articol;
n) țesutul adipos de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile
oamenilor sau animalelor prin intermediul materialului în cauză și care au fost sacrificate într-un abator și
au fost considerate potrivite pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecții
ante-mortem; 12
o) deșeurile de catering, altele decât cele menționate la art. 10 lit. f);
p) carcase și părţi de animale sacrificate sau, în cazul vânatului, cadavre sau părţi de animale
ucise și care sunt adecvate consumului uman în conformitate cu legislaţia națională, dar nu sunt destinate
consumului uman din motive comerciale.

Capitolul IV
ELIMINAREA ȘI RESTRICȚIILE DE UTILIZARE A SUBPRODUSELOR DE ORIGINE
ANIMALĂ ȘI A PRODUSELOR DERIVATE
Articolul 13.
Restricții de utilizare

(1) Se interzice folosirea subproduselor de origine animală și a produselor derivate în următoarele

scopuri:
a) hrănirea animalelor terestre ale unei specii date, cu excepția animalelor pentru blană, cu
proteine animale prelucrate ce provin din cadavre sau părți de cadavre ale altor animale din aceeași
specie;
b) hrănirea animalelor de fermă, cu excepția animalelor pentru blană, cu deșeuri de catering sau
cu materii prime pentru furaje ce conțin deșeuri de catering sau care provin din astfel de deșeuri;
c) hrănirea animalelor de fermă cu iarbă, fie direct prin păscut, fie prin hrănirea cu iarbă tăiată,
provenită de pe un teren tratat cu îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, alții decât gunoiul de
grajd, cu excepția cazului în care tăierea ierburilor sau păscutul are loc după expirarea unei perioade de
așteptare care asigură un control suficient al riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală și care este
de cel puțin 21 de zile;
d) hrănirea peștilor de fermă cu proteine animale prelucrate ce provin din cadavre sau părți de
cadavre ale altor pești de crescătorie din aceeași specie.
 (2) Se stabilesc măsuri privind:
a) verificările și controalele ce urmează a fi efectuate pentru a asigura aplicarea interdicțiilor
menționate la alin. (1), inclusiv metodele de detectare și testele ce urmează a fi folosite pentru verificarea
prezenței materialelor provenite de la anumite specii, precum și pragurile privind cantitățile
nesemnificative de proteine animale prelucrate menționate la alin. (1) lit. a) și d), generate de
contaminarea accidentală și inevitabilă din punct de vedere tehnic;
b) condițiile de hrănire a animalelor pentru blană cu proteine animale prelucrate care provin din
cadavre sau părți de cadavre ale altor animale din aceeași specie;
c) condițiile pentru hrănirea animalelor de fermă cu iarbă provenită de pe un teren tratat cu
îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, în special o modificare a perioadei de așteptare menționate
la alin. (1) lit. c). 13

Articolul 14
Eliminarea și utilizarea materialelor de categoria 1

Materialele de categoria 1 sunt:

a) eliminate ca deșeuri prin incinerare:
1. în mod direct, fără prelucrare prealabilă;
2. în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu marcarea permanentă a materialului
rezultat;
b) eliminate sau recuperate prin coincinerare, dacă materialul de categoria 1 reprezintă deșeuri:
1. în mod direct, fără prelucrare prealabilă;
2. în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu marcarea permanentă a materialului
rezultat;
c) eliminate în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu marcarea permanentă a
materialului rezultat și îngroparea lui într-o rampă de gunoi autorizată, în conformitate cu prevederile art.
18 și 25 din Legea nr. 221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară, în cazul materialelor de categoria 1,
altele decât materialele menționate la art. 10 lit. a) pct. 1 și 2;
d) eliminate prin îngropare într-o rampă de gunoi autorizată, în conformitate cu Legea nr.
209/2016 privind deșeurile, în cazul materialelor de categoria 1 menționate la art. 10 lit. f);
e) utilizate în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără prelucrare prealabilă;
f) utilizate pentru fabricarea produselor derivate menționate la art. 30, 31 și 33 și introduse pe
piață în conformitate cu articolele respective.

Articolul 15
Eliminarea și utilizarea materialelor de categoria a 2-a

Materialele de categoria a 2-a sunt:

a) eliminate ca deșeuri prin incinerare:
1. în mod direct, fără prelucrare prealabilă;
2. în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu marcarea permanentă a materialului
rezultat;
b) eliminate sau recuperate prin coincinerare, dacă materialele de categoria a 2-a reprezintă
deșeuri:
 1. în mod direct, fără prelucrare prealabilă;
2. în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu marcarea permanentă a materialului
rezultat;
c) eliminate într-o rampă de gunoi autorizată, în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu
marcarea permanentă a materialului rezultat;
d) utilizate pentru fabricarea îngrășămintelor organice sau a amelioratorilor de sol care urmează a
fi introduși pe piață în conformitate cu art. 29, în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, după caz,
și cu marcarea permanentă a materialului rezultat; 14
e) transformate în compost sau biogaz: 1. în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune, cu
marcarea permanentă a materialului rezultat; 2. în urma prelucrării sau fără o prelucrare prealabilă, în
cazul gunoiului de grajd, al tubului digestiv și al conținutului acestuia, al laptelui, al produselor lactate, al
colostrului, al ouălor și al produselor din ouă, despre care autoritatea competentă nu consideră că prezintă
un risc de răspândire a oricăror boli transmisibile grave;
f) aplicate pe soluri fără prelucrare, în cazul gunoiului de grajd, al conținutului tubului digestiv
separat de tubul digestiv, al laptelui, al produselor lactate și al colostrului, despre care autoritatea
competentă nu consideră că prezintă un risc de răspândire a oricăror boli transmisibile grave;
g) însilozate, transformate în compost sau în biogaz, în cazul materialelor provenite de la animale
acvatice;
h) utilizate în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără prelucrare prealabilă;
i) utilizate pentru fabricarea produselor derivate menționate la art. 30, 31 și 33 și introduse pe
piață în conformitate cu articolele respective.

Articolul 16
Eliminarea și utilizarea materialelor de categoria a 3-a

(1) Materialele de categoria a 3-a sunt:

a) eliminate ca deșeuri prin incinerare, cu sau fără prelucrare prealabilă;
b) eliminate sau recuperate prin coincinerare, cu sau fără prelucrare prealabilă, dacă materialul de
categoria a 3-a reprezintă deșeuri;
c) eliminate într-o rampă de gunoi autorizată, în urma prelucrării;
d) prelucrate, cu excepția cazului în care materialul de categoria a 3-a s-a schimbat prin
descompunere ori deteriorare astfel încât, prin produsul rezultat, să prezinte un risc inacceptabil
pentru sănătatea publică sau cea animală, și utilizate:
1. pentru fabricarea furajelor pentru animalele de fermă, altele decât animalele pentru
blană, care urmează a fi introduse pe piață în conformitate cu art. 28, cu excepția
materialelor menționate la art. 12 lit. m), n) și o);
2. pentru fabricarea furajelor pentru animalele pentru blană, care urmează a fi introduse
pe piață în conformitate cu art. 33;
3. pentru fabricarea hranei pentru animalele de companie, care urmează a fi introdusă pe
piață în conformitate cu art. 32;
4. pentru fabricarea îngrășămintelor organice sau a amelioratorilor de sol, care se introduc
pe piață în conformitate cu art. 29;
e) utilizate pentru fabricarea hranei neprelucrate pentru animalele de companie, care urmează a fi
introdusă pe piață în conformitate cu art. 32;
f) transformate în compost sau biogaz;
g) însilozate, transformate în compost sau în biogaz, în cazul materialelor provenite de la
animalele acvatice;
h) utilizate în condițiile stabilite de către autoritatea competentă, care să 15 prevină riscurile
pentru sănătatea publică și cea animală, în cazul cochiliilor de crustacee, altele decât cele
menționate la art. 2 alin. (2) lit. f), și al cojilor de ouă;
i) utilizate în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără prelucrare prealabilă;
j) utilizate pentru fabricarea produselor derivate menționate la art. 30, 31 și 33 și introduse pe
piață în conformitate cu articolele respective;
k) prelucrate prin sterilizare sub presiune sau transformate în compost ori biogaz, în cazul
deșeurilor de catering menționate la art. 12 lit. o);
l) aplicate pe soluri fără prelucrare, în cazul laptelui crud, al colostrului și al produselor derivate
din acestea, despre care autoritatea competentă consideră că nu prezintă un risc de boală
transmisibilă oamenilor sau animalelor prin intermediul produselor menționate.
(2) Prin derogare de la art. 14, 15 și 16, subprodusele de origine animală pot fi:
a) utilizate pentru cercetare sau în alte scopuri specifice în conformitate cu art. 17;
b) utilizate pentru hrana specială în conformitate cu art. 18, în cazul subproduselor de
origine animală menționate la articolul respectiv;
c) eliminate în conformitate cu prevederile art. 19, în cazul subproduselor de origine
animală;
d) utilizate pentru pregătirea și aplicarea pe sol a preparatelor biodinamice, admise de
către Guvern, sub supravegherea autorității competente, în cazul materialelor de
categoriile a 2-a și a 3-a;
e) utilizate ca hrană pentru animalele de companie, sub supravegherea autorității
competente, în cazul materialelor de categoria a 3-a;
f) eliminate în cadrul fermelor, sub supravegherea autorității competente, în cazul
subproduselor de origine animală care apar în cursul intervențiilor chirurgicale asupra animalelor
vii sau în timpul nașterii animalelor în fermele respective, cu excepția materialelor de categoria 1.

Articolul 17
Cercetarea și alte scopuri specifice

(1) Prin derogare de la art. 14, 15 și 16, autoritatea competentă autorizează utilizarea
subproduselor de origine animală și a produselor derivate pentru expoziții, activități artistice și în
scopuri de diagnosticare, educaționale sau de cercetare în condiții care să asigure controlul
riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală.
(2) Aceste condiții includ:
a) interdicția oricărei utilizări ulterioare a subproduselor de origine animală sau a
produselor derivate în alte scopuri;
b) obligația de a elimina subprodusele de origine animală sau produsele derivate în
condiții de siguranță la locul de origine al acestora, dacă este cazul.
 Articolul 18
Scopuri furajere specifice

(1) Prin derogare de la art. 15 și 16, autoritatea competentă autorizează, în condiții care
asigură controlul riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală, colectarea și utilizarea
materialelor de categoria a 2-a, cu condiția ca acestea să provină de la animale ce nu au fost
sacrificate sau nu au murit din cauza apariției ori a suspiciunii privind apariția unei boli
transmisibile oamenilor sau animalelor, și a materialelor de categoria a 3-a pentru hrana:
a) animalelor din grădinile zoologice;
b) animalelor de circ;
c) reptilelor și a păsărilor de pradă, altele decât cele din grădinile zoologice sau animalele
de circ;
d) animalelor pentru blană;
e) animalelor sălbatice;
f) câinilor din crescătorii;
g) câinilor și pisicilor din adăposturi;
h) larvelor și viermilor pentru momeală de pescuit.
(2) Prin derogare de la art. 14 și în conformitate cu condițiile stabilite la alin. (3) din
prezentul articol, autoritatea competentă autorizează:
a) hrănirea animalelor din grădinile zoologice cu materiale de categoria 1 menționate la
art. 10 lit.
b) pct. 2 și cu materiale derivate din animalele din grădinile zoologice destinate hrănirii;
c) hrănirea speciilor de păsări necrofage pe cale de dispariție sau protejate, precum și a
altor specii care trăiesc în habitatul natural, cu materiale de categoria 1 menționate la art.
10 lit. b) pct. 2, în scopul promovării biodiversității.
(3) Pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Guvernul stabilește măsuri cu privire la:
a) condițiile în care colectarea și utilizarea, așa cum este menționat la alin. (1) din prezentul
articol, pot fi efectuate în ceea ce privește circulația, depozitarea și utilizarea materialelor de
categoriile a 2-a și a 3-a pentru hrănire, incluzând cazul riscurilor nou-apărute;
b) condițiile în care, în anumite cazuri, prin derogare de la obligația stabilită la art. 20 alin. (1),
hrănirea cu materiale de categoria 1, așa cum este menționat la alin. (2) din prezentul articol,
poate fi efectuată incluzând:
1. speciile de păsări necrofage, pe cale de dispariție sau protejate, precum și alte specii
din anumite țări, cărora materialele respective le pot fi oferite drept hrană;
2. măsurile de prevenire a riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală.
 Articolul 19.
Colectarea, transportul și eliminarea

Prin derogare de la art. 14, 15, 16 și 20, autoritatea competentă permite eliminarea:
a) prin îngropare a animalelor de companie și a ecvideelor moarte;
b) prin incinerare ori îngropare la fața locului sau prin alte mijloace, sub supraveghere
oficială, prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și cea animală, a
materialelor de categoria 1 menționate la art. 10 lit. a) pct. 5 și lit. b), precum și a materialelor de
categoriile a 2-a și a 3-a;
c) prin incinerare ori îngropare la fața locului sau prin alte mijloace, sub supraveghere
oficială, prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și cea animală, a
materialelor de categoria 1 menționate la art. 10 lit. b) pct.2, a materialelor de categoriile a 2-a și
a 3-a în zone în care accesul este practic imposibil sau în care accesul ar putea fi posibil doar în
anumite condiții care, din rațiuni geografice ori climatice sau din cauza unui dezastru natural, ar
prezenta riscuri pentru sănătatea și siguranța personalului care realizează colectarea, sau în
condiții în care accesul ar necesita folosirea unor mijloace disproporționate de colectare;
d) prin alte mijloace decât incinerarea sau îngroparea la fața locului, sub supraveghere
oficială, a materialelor de categoriile a 2-a și a 3-a care nu prezintă riscuri pentru sănătatea
publică și cea animală, în cazul în care volumul materialelor nu depășește un anumit volum pe
săptămână, volumul respectiv fiind determinat în funcție de natura activităților realizate și
speciile de origine ale subproduselor de origine animală respective;
e) prin incinerare sau îngropare la fața locului, în condiții prin care să se prevină
transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și cea animală, a subproduselor de origine
animală altele decât materialele de categoria 1 menționate la art. 10 lit. a) pct. 1, în cazul unei
epidemii care implică o boală cu declarare obligatorie, dacă transportul până la cea mai apropiată
instalație autorizată pentru procesarea sau eliminarea subproduselor de origine animală ar spori
pericolul propagării de riscuri pentru sănătate sau ar însemna că, în cazul unei epidemii
semnificative care implică o boală epizootică, capacitățile de eliminare a unor astfel de instalații
ar fi depășite;
f) prin incinerare sau îngropare la fața locului, în condiții prin care să se prevină
transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și cea animală, a albinelor și a subproduselor
apicole.

Capitolul V
OBLIGAȚIILE OPERATORILOR
Secțiunea 1
Colectarea, transportul și trasabilitatea
Articolul 20.
Colectarea, identificarea categoriei și transportul

(1) Operatorii colectează, identifică și transportă subproduse de origine animală fără

întârzieri nejustificate, în condiții care să prevină riscurile pentru sănătatea publică și cea animală.
18
 (2) Operatorii se asigură că subprodusele de origine animală și produsele derivate sunt
însoțite în timpul transportului de factura de expediție, de un certificat sanitar-veterinar pentru
lotul de produs sau de un certificat sanitar-veterinar la solicitarea operatorului.
(3) Prin derogare de la alin. (2), autoritatea competentă autorizează transportul gunoiului
de grajd între două puncte aflate pe teritoriul aceleiași ferme sau între fermele și utilizatorii de
gunoi de grajd aflați pe teritoriul țării fără certificat sanitarveterinar.
(4) Factura de expediție care însoțește în timpul transportului subprodusele de origine
animală sau produsele derivate conține cel puțin informații privind originea, destinația și
cantitatea acestor produse, precum și o descriere a lor și a marcajului acestora, în cazul în care
prezenta lege cere acest marcaj.
(5) Operatorii colectează, transportă și elimină deșeurile de catering de categoria a 3-a în
conformitate cu măsurile naționale prevăzute la art. 4 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile.
 Fisa de monitorizare si verificare
a respectarii cerintelor privind protectia si bunastarea animalelor la receptie si ucidere in abator
Baza legală
Ord. ANSVSA nr. 180/2006, Reg. CE, nr. 1099/2009, Ord. ANSVSA nr. 73/2013, HG nr. 984/2005,
cu modificările şi completările ulterioare
Nr Criteriul urmarit Rezultat Masuri corective
crt corespunzator necorespunzator
0 Evaluarea conditiilor de bunastare pe timpul c
transportului ( autorizatie, dezinfectie, echipamente)
1 Responsabilul cu bunăstarea animalelor deţine c
certificat de competenţă profesională
2 Personalul de la debarcare, manipulare, imobilizare, c
asomare şi sângerare deţine certificat de competenţă
profesională
3 Facilităţi, echipamente pentru descărcarea, deplasarea c
și manipularea animalelor (conform Anexei III din
Reg. CE 1099/2009)
4 Facilităţi și echipamente pentru cazarea și c
imobilizarea animalelor (conform Anexei II din Reg.
CE 1099/2009)
4B Intreţinerea echipamentelor de imobilizare şi asomare. c
4C Igiena animalelor c
5 Bovine Pistolul Poziția și direcția de c
cu glonte împușcare
captiv
O viteză, o lungime a
penetrant
ieșirii și un diametru al
Blitz
bolțului corespunzătoare
Kerner
dimensiunii și speciei
se
animalului
verifica
la 2 ani Intervalul maxim dintre
asomare și sângerare
/ucidere ( 20 secunde)
Pistolul este astfel poziţionat încât tija c
pătrunde în cortexul cerebral
Vitele sunt împuşcate în zona frontală c
Există echipament de asomare de c
rezervă
Se realizează limitarea mişcărilor c
capului în cazul bovinelor
Asomari duble 0

6 Suine, ovine Electrozii sunt plasaţi astfel încât să c

cuprindă creierul, permiţând
curentului să treacă prin acesta
Este Curent minim ( 1,0A la c
functional oi si 1.3 A la porci)
dispozitivul Tensiune minimă (230
de asomare V)
si Frecvență maximă (50
dispozitivul Hz)
sonor sau Durata minimă a
vizual care expunerii 1-4 secunde
indică Intervalul maxim dintre
durata asomare și
timpului de sângerare/ucidere (20
aplicare secunde)
pentru Frecvența reglării
fiecare echipamentului - la
animal. inceputul programului
si la solicitare
Optimizarea fluxului
de curent - la inceputul
programului si la
solicitare
Evitarea unor șocuri
electrice înainte de
asomare
Poziționarea și zona
suprafeței de contact a
 electrozilor
Există asomator de rezervă functional c

Asomari duble 0

7 Sangerarea Sângerarea se face imediat după c

asomare
Sângerarea se face înainte ca c
animalele să îşi recapete cunoştinţa
Timpul de aşteptare în vederea c
asigurării unei sângerări complete
Semnele vitale înaintea oricărei c
operaţiuni efectuate după sângerare
Asigurarea unei sângerări complete c
Timpul intre c
- asomare si sangerare 20 secunde
- sangerare si eviscerare 30 minute
Utilizarea și întreținerea corespunzătoare a cuțitelor c
utilizate pentru sângerare ( doua cutite)
Frecventa verificarii : Primele doua asomari si la interval de 2 ore cate 5 capete pe lot .............
Asomari duble ....................................................
2
1
NR.
TIP ASOMATOR CRT.

NR. ASOMATOARE

NR.
CAPSE
(MONITORIZARE)

PERSOANE
RESPONSABILE
CU ASOMAREA
NUME, PRENUME, CNP

P.V. DE INSTRUIRE SI
PROTECTIA MUNCII
ABATOR PENTRU BOVINE

AUTORIZATIE
I.T.M. SI INSPECTIE DE POLITIE

PARAMETRII DE FUNCTIONARE

TIP ASOMATOR
MONITORIZAREA CONDITIILOR DE BUNASTARE

NR. ASOMATOARE

PERSOANA(E) RESPONSABILA(E)
NUME, PRENUME

.V. DE INSTRUIRE SI PROTECTIA

MUNCII
ABATOR PENTRU PORCINE

AUTORIZATIE I.T.M. SI
INSPECTIE DE POLITIE

PARAMETRII DE FUNCTIONARE
 NECONFORMITATI

autorizatia autorizatia/inregistrare autorizatia certificat documenti document constructia starea de microclima sisteme dispozitiv practici de sistem lotizare densitate respectare
transportatorulu a mijl. de transport containerelo de a de e sanitare autovehicululu sanatate a t de e de manipular de a a a
i r competent transport veterinare i animalelo adapar incarcare e navigati intervalelo
a obligatorie r e si descarcare e r de
hranire hranire,
adapare si
repaus

Fisa mentenata asomator , instalatie contentie

Nr. Defectiuni Data Durata Lucrari importante Persoana Verificarea Efectuare Verificare
Crt. Mecanice/ Inter- Inter- efectuate,inlocuiri Care a Executiei Igienizare dupa igienizare
Electrice ventiei ventiei componente/piese,etc. Efectuat (nume, interventie dupa
Constatate Lucrarea Prenume, Nume prenume interventie
(nume, Semnatura)
Prenume,
Semnatura)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Asomator 29.05.2017 1 ORE calibrare si igienizare OK OK
1 pistol
asomator
electric
2 Echipament nu au fost interventii
contentie
 AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

FIŞĂ DE INSPECŢIE
privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia animalelor în momentul sacrificării

Nr. ………… / …………………

Baza legală
Ord. ANSVSA nr. 180/2006, Reg. CE, nr. 1099/2009, Ord. ANSVSA nr. 73/2013, HG nr.
984/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Obiectivul inspecţiei
Verificarea modului de respectare a prevederilor normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia animalelor în momentul sacrificării.

Echipa de inspectori
dr. ….............................................................................. cu legitimaţia de serviciu nr. ……...........
dr. ….............................................................................. cu legitimaţia de serviciu nr. ……...........
Ordinul de serviciu ANSVSA/DSVSA. nr. ………….…….. din ………………………..............
Data inspecţiei ................................................... ora inspecţiei ......................................................

Societatea comercială
SA / SC …………….………………………..……………………………...................................

Punctul de lucru
Denumire
Adresă
Autorizaţia sanitară veterinară nr …………………………. din ………………………….……
Unitatea este autorizată pentru activitatea de sacrificare a animalelor din
specia/speciile ...... ................ .........................................................................................................
Reprezentantul unităţii dl/dna .......................................................................................................
în calitate de…………………………….………caruia i-a fost prezentat planul de inspecţie, şi-a
însuşit obiectivul inspecţiei şi a însoţit echipa de inspectori pe toată durata inspecţiei.
Reprezentantul unităţii este domiciliat în .........……...................................................……............
legitimat cu …… seria….… nr……................... eliberat de …......................................................
la data…………...............… CNP …………….…….……….
Prezenta inspecţie este înregistrată în Registrul Unic de Control la poziţia nr………………..…
În anul anterior controlului, abatorul a sacrificat………………………………unităţi animal viu.

Pag. 1 din 5
Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
 I. Cerinţe minime referitoare la personal, mişcarea şi cazarea animalelor
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
Data înfiinţării sau ultima
modernizare este anterioară datei de
01.01.2013.
A) Personal
1. Responsabilul cu bunăstarea
animalelor deţine certificat de
competenţă profesională
2. Personalul de la debarcare,
manipulare, imobilizare, asomare şi
sângerare deţine certificat de competenţă
profesională

B) Facilităţi, echipamente pentru

descărcarea, deplasarea și
manipularea animalelor (conform
Anexei III din Reg. CE 1099/2009)

C) Facilităţi și echipamente pentru

cazarea și imobilizarea animalelor
(conform Anexei II din Reg. CE
1099/2009)

II. Cerinţe specifice privind asomarea

a. Pistolul cu glonte captiv penetrant
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1) Asomarea este urmată imediat de
sângerarea animalelor.
2) Pistolul este astfel poziţionat încât tija
pătrunde în cortexul cerebral.
3) Vitele sunt împuşcate în zona
frontală.
Pag. 2 din 5
F-01-PG-08/1.1.

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
4) Oile şi caprele sunt împuşcate în zona
occipitală, dacă prezenţa coarnelor nu
permite folosirea zonei frontale.
5)Operatorul se asigură că glontele se
retrage la extensia completă, după
fiecare împuşcare.
6) În caz contrar pistolul nu este folosit
decat după reparare.
7) Există echipament de asomare de
rezervă
8) Animalele nu se introduc în boxele de
asomare decât dacă operatorul este
pregătit pentru asomarea animalelor.
9)Se realizează limitarea mişcărilor
capului în cazul bovinelor
b. Electronarcoza
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1) Electrozii sunt plasaţi astfel încât să
cuprindă creierul, permiţând curentului
să treacă prin acesta.
2) Se asigură existenţa unui contact
electric bun, prin îndepărtarea lânii în
exces sau prin udarea pielii.
3) Aparatul de asomare este prevăzut cu
un dispozitiv sonor sau vizual care
indică durata timpului de aplicare pentru
fiecare animal.
4) Aparatul de asomare este conectat la
un dispozitiv care indică voltajul şi
intensitatea curentului, uşor de
vizualizat de către operator.
5) Puterea şi durata curentului asigură
pierdere cunoştinţei până în momentul
sacrificării.
6) Există asomator de rezervă
c. Expunerea la dioxid de carbon
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1)Concentratia de dioxid de carbon este
de minim 40% din volum.
2)Se evită rănirea porcilor sau compresia
pieptului în timpul expunerii.
3)Există avertizare sonoră sau luminoasă
în cazul scăderii concentraţiei de CO2.
4)Transportarea porcilor în camera de
asomare se face în termen de 30 secunde
de la intrarea lor în instalaţie.

Pag. 3 din 5
F-01-PG-08/1.1.

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
5)Porcii sunt ţinuţi în boxe sau
containere care permit vederea altor
porci.
6)Există iluminat adecvat pe culoar şi în
camera de asomare.
III. Sângerarea animalelor
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1) Sângerarea se face imediat după
asomare.
2) Sângerarea este rapidă, profundă şi
completă.
3) Sângerarea se face înainte ca
animalele să îşi recapete cunoştinţa.
4)Sângerarea se face prin incizarea cel
puţin a unei artere carotide sau a vaselor
din care aceasta porneşte.
5) Se respectă timpul de aşteptare în
vederea asigurării unei sângerări
complete.
6) Când o singură persoană efectuează
asomarea, prinderea, agăţarea şi
sângerarea animalelor, acea persoană
efectuează aceste operaţiuni fără
întrerupere la fiecare animal înainte de a
trece la animalul urmator.
7) Se verifică semnele vitale înaintea
oricărei operaţiuni efectuate după
sângerare.
IV. Documente
Cerinţe DA NU NECONFORMITATI
1)Există elaborate proceduri standard de
operare.
2)Există elaborate proceduri de
monitorizare.

3)Există evidenţe privind construcţia,

amenajarea şi echipamentele utilizate.

4)Există un registru în care se

consemnează întreţinerea echipamentelor
de imobilizare şi asomare.

5)Există evidenţe ale măsurilor

întreprinse de responsabilul cu bunăstarea
animalelor în abator.
Pag. 4 din 5
F-01-PG-08/1.1.

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
Termene de remediere şi responsabilităţi:

Punctul din nota de Termenul de Responsabil Observaţii Data recontrolului

inspecţie vizat remediere particulare

MĂSURI DISPUSE:
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
…………………………................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
...................................................................…………………………………………………………………
…………………………................................................................................................................................
…………………………................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
...................................................................………………………………………………………………….
........................................................................................................................................................................
..................................................................…………………………………………………………………
…………………………................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
...................................................................…………………………………………………………………

SANCŢIUNI

În urma deficienţelor constatate s-au aplicat sancţiuni contravenţionale conform …………….…….... în

baza procesului verbal nr……….. din data……......... art..…lit…...pct.... cu suma de …………….

ANSVSA /DSVSA Am luat la cunoştinţă

Administrator/reprezentant

Pag. 5 din 5
F-01-PG-08/1.1.

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
 AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ
ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
DSVSA........................................

FIŞĂ DE INSPECŢIE
privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia porcinelor din exploataţiile nonprofesionale

NR............../......................

Baza legală
Ordinele ANSVSA nr. : 75/2005, 202/2006, respectiv HG nr. 984/2005, cu modificările şi completările ulterioare
Obiectivul inspecţiei

Echipa de inspectori
dr…........................................................................ cu legitimaţia de serviciu nr .......……………..
dr…………………………………………………..….. cu legitimaţia de serviciu nr………………...…
Ordinul de serviciul ANSVSA/DSVSA. :nr…………….……............. din …………………………...................

Date despre exloataţia nonprofesională

Data inspecţiei ………………………………… ora inspecţiei……………….……………
Numele şi prenumele proprietarului/deţinătorului :
Adresă :
Înregistrată în RNE (Registrul Naţional al Exploataţiilor) ................................................................................
Reprezentantul exploataţiei nonprofesionale dl/dna…………………………………...……………..........în calitate de
…………………caruia i-a fost prezentat planul de inspectie, şi-a însuşit obiectivul inspecţiei şi a însoţit echipa de
inspectori pe toată durata inspecţiei.
domiciliat în .......……………………….…………………
……… legitimat cu …… seria……nr……………….... eliberat de ………………………………la data………………
CNP …………….…………………………..

CONSTATĂRI :
A. Proprietarul/deţinătorul NECONFORMITATI/OBSERVAŢII
- asigură în funcţie de nevoile etologice, rasă, sex şi categorie de producţie,
următoarele: un adăpost corespunzător, hrană şi apă suficiente, posibilitatea de
mişcare suficientă, îngrijire şi atenţie
B. Inspecţiile
- animalele sunt supravegheate zilnic (de catre proprietar)

- cand este nevoie se consulta medicul veterinar

C. Ţinerea evidenţelor
1. Documentele sunt păstrate cel puţin trei ani (cand este cazul)
2. Deţin formulare de mişcare
D. Cerinţe specifice pentru porcine
Densitatea de cazare este următoarea:
- 0,15 m2 (purceii <10 kg)
- 0,20 m2 (porcii între 10 şi 20 kg)
- 0,30 m2 (porcii între 20 şi 30 kg)
- 0,40 m2 (porcii între 30 şi 50 kg)
- 0,55 m2 (porcii între 50 şi 85 kg)
- 0,65 m2 (porcii între 85 şi 110 kg)
- 1,00 m2 (porcii > 110 kg
Se practică legarea scroafelor şi scrofiţelor (interzisa conf. prevederilor Ord.
ANSVSA nr. 202/2006)
E. Libertatea de mişcare
Li se permite tuturor animalelor să stea culcate, să se odihnească şi să stea în
poziţie patrupedală în acelaşi timp
F. Adăposturile şi cazarea
Materialele utilizate pentru constructia adaposturilor si, în special cu care
animalele pot intra în contact sunt construite din materiale care pot fi curatate si
dezinfectate riguros.
Există margini ascuţite sau proieminente care pot accidenta
Pardoseala este netedă, nealunecoasa, adecvată pentru mărimea şi greutatea
porcilor şi formează o suprafata rigida, plană şi stabilă.
Porcilor li se asigura conditii de iluminat cu o intensitate de cel putin 40 de
lucsi, pentru o perioada de minim 8 ore/zi
G. Animalele ce nu sunt tinute in adaposturi
Animalelor li se asigura protectie impotriva intemperiilor
H. Hrana pentru animale, apa si alte substante
Animalele primesc zilnic o hrana nutritiva, corespunzatoare varstei
Purceii, mai mari de 2 saptamani, au acces permanent la o cantitate suficienta de
apa proasptata
Animalelor nu li se administreaza in hrana deseuri menajere

Termene de remediere si responsabilităţi:

Punctul din nota de Termenul de Responsabil Observaţii Data
inspecţie vizat remediere particulare recontrolului

MĂSURI DISPUSE:
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
SANCŢIUNI

În urma deficienţelor constatate s-au aplicat sancţiuni contravenţionale conform ……………..…………... în baza
procesului verbal nr…………..……..…….. din data………….………..…… art…...…lit….....pct……... cu suma de
…………..…………..……

ANSVSA /DSVSA Am luat la cunoştinţă

Administrator/reprezentant
(semnătura şi/sau ştampila unităţii)
Data : ............................
 AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ
ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
DSVSA...........................................

FIŞĂ DE INSPECŢIE
privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia porcinelor, din exploatatiile profesionale

Baza legală
Ord. ANSVSA nr.202/2006; Ord. ANSVSA nr. 20/2012 ;Ord. ANSVSA nr. 75/2005, HG nr. 984/2005, cu
modificările şi completările ulterioare

Obiectivul inspecţiei
Verificarea modului de respectare a prevederilor normelor sanitare veterinare referitoare la protecţia
porcinelor

Echipa de inspectori
dr…........................................................................ cu legitimaţia de serviciu nr .......……………..................
dr…………………………………………………..….. cu legitimaţia de serviciu nr………………...….......
Ordinul de serviciu ANSVSA/DSVSA. nr…………….…….. din ………………………...
Data inspectiei ................................................... ora inspectiei .......................................................................

Societatea comercială
SA/SC ………………………….………………………..……………………………...................................

Punctul de lucru
Denumire
Adresă
Specificul exploataţiei
Categorii de varsta existente
Autorizaţia sanitară veterinară nr …………………………. din ………………………….………
Reprezentantul exploataţiei dl/dna…………………………………………………...……………..........în
calitate de……………………………………………………………………caruia i-a fost prezentat planul
de inspectie, şi-a însuşit obiectivul inspecţiei şi a însoţit echipa de inspectori pe toată durata inspecţiei.
Reprezentantul exploataţiei este domiciliat în .......……………………….………………….........................
……… legitimat cu …… seria……nr……………….... eliberat de ………………………………la
data……………… CNP …………….…………………………..
Prezenta inspecţie este înregistrată în Registrul Unic de Control la poziţia nr…………………………..…
 DA NU NECONFORMITATI/ OBSERVATII
A. Personalul
1. Daca personalul este instruit şi exista
documente care sa ateste instruirea
2. Frecvenţa instruirilor
3. Daca este asigurata asistenta sanitara
veterinara
B. Inspecţiile
1. Daca animalele sunt inspectate de minim
1 data/zi
2. Daca exista surse de iluminat adecvate
(mobile sau fixe) pentru a realiza inspectia
animalelor
3. Daca exista evidente care atesta
efectuarea inspectiilor zilnice
4. Daca exista proceduri de interventie in
cazul îmbolnăvirilor, accidentelor, etc
5. Daca exista spaţii corespunzatoare pentru
izolarea animalelor bolnave sau rănite
C. Ţinerea evidenţelor
1. Documentele sunt arhivate conform şi
păstrate cel puţin trei ani
2. Evidenţa tratamentelor efectuate
3. Evidenţa numărului de animale moarte
D. Cerinţe speciale pentru porcine
1. Daca se respectă suprafeţele minime
obligatorii:
- 0,15 m2 (purceii <10 kg)
- 0,20 m2 (porcii între 10 şi 20 kg)
- 0,30 m2 (porcii între 20 şi 30 kg)
- 0,40 m2 (porcii între 30 şi 50 kg)
- 0,55 m2 (porcii între 50 şi 85 kg)
- 0,65 m2 (porcii între 85 şi 110 kg)
- 1,00 m2 (porcii > 110 kg)
2. Suprafaţa liberă totală de pardoseală
disponibilă pentru fiecare scrofiţă, după
montă, şi pentru fiecare scroafă, atunci când
sunt ţinute în grup, este de cel puţin 1,64 m2,
respectiv, 2,25 m2
3. Atunci când scofitele si/sau scroafele sunt
crescute în grupuri mai mici de 6 indivizi,
suprafaţa liberă de pardoseală trebuie sa fie
marita cu 10%
4. Atunci când scofitele si/sau scroafele sunt
ţinute în grupuri de 40 sau mai mulţi
indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală poate
fi mai mica cu 10%

5. Pentru scrofite dupa monta si scroafe

gestante: o parte din suprafata prevazuta la
pct.2, egala cu cel putin 0,95 m2 pentru o
scrofita si cel putin 1,3 m2 pentru o scroafa,
trebuie sa fie pardoseala continua, solida, din
care maximum 15% este rezervata pentru
fante de drenaj
6. Atunci când sunt utilizate pardoseli din

2
gratare de beton, pentru porcii crescuţi în
grup, se asigura latimea maxima a fantelor,
astfel:
- 11 mm pentru purcei;
- 14 mm pentru purcei înţărcaţi;
- 18 mm pentru tineret porcin;
- 20 mm pentru scrofiţe după montă şi
scroafe;
iar lăţimea minimă a barei de grătar, astfel:
- 50 mm pentru purcei şi porci înţărcaţi;
- 80 mm pentru porci în creştere, scrofiţe
după montă şi scroafe.
7. Este interzisa legarea scroafelor şi
scrofiţelor.
8. Scroafele şi scrofiţele sunt crescute în
grupuri, pe parcursul unei perioade începând
cu 4 săptămâni după montă şi până la o
săptămână înainte de data aproximată a
fătării. Boxa pt. grupul de scroafe are laturile
mai mari de 2,8 m lungime. Când sunt ţinuţi
mai puţin de 6 indivizi într-un grup, boxa
respectivă are laturile mai mari de 2,4 m
lungime
9. Scroafele şi scrofiţele din exploataţiile cu
mai puţin de 10 scroafe pot fi crescute in
boxe individuale, cu conditia ca ele sa se
întoarca cu uşurinţă in acestea
10. Scroafele şi scrofiţele au acces
permanent la materiale ocupationale (care se
pretează folosirii râtului în scopul
consumării energiei şi stimulării curiozităţii
animalului)
11. Materialele ocupationale pot fi: paie, fan,
lemn rumegus, compost de ciuperci, turba
sau un amestec din acestea care sa nu le
compromita sanatatea si care sa le permita
activitati adecvate de provocare a curiozitatii
12. Daca exista boxe individuale pentru
porcii care desi trebuie să fie crescuţi în
grupuri, sunt agresivi, au fost atacaţi de alţi
porci sau sunt bolnavi ori răniţi
13. Boxa individuală permite animalului să
se rotească cu uşurinţă (numai dacă acest
lucru nu este în contradicţie cu
recomandarea medicului veterinar)
E. Libertatea de mişcare
Daca se permite tuturor animalelor să stea
culcate, să se odihnească şi să stea în poziţie
patrupedală în acelaşi timp

F. Adăposturile
1. Adăposturile, boxele de cazare sunt
construite din materiale rezistente,
impermeabile, care pot fi curăţate şi
dezinfectate uşor.
2. Daca există margini ascuţite sau
proeminente care pot accidenta.
3. Animalele au acces la o zona de odihna
3
 confortabila din punct de vedere fizic si
termic, drenata si curatata corespunzator si
care permite tuturor animalelor sa se
odihneasca în acelasi timp
4. Pardoseala este netedă, nealunecoasă,
rigidă, fără denivelări
5. Pardoseala este adecvata pentru marimea
si greutatea porcilor si, daca nu este asigurat
asternut, formeaza o suprafata rigida, plana
si stabila
6. Daca aşternutul este uscat şi confortabil
în spaţiile utilizate pentru izolarea
animalelor
7. Daca in orice moment pot vedea alti porci
8. Scroafele şi scrofiţele pot fi ţinute în afara
razei vizuale a altor categorii de porci, în
săptămîna dinaintea fătării
9. Daca microclimatul este conform si
monitorizat :
10. Circulatia aerului
a) vieri şi scroafe: minimum 70-85
mc/h/cap - iarna; maximum 150
mc/h/cap - vara;
_________________________________
b) scroafe cu purcei: minimum 100-150
mc/h/cap - iarna, maximum 200
mc/h/cap - vara;
_________________________________
c) tineret porcin: minimum 10-20
mc/h/cap - iarna, maximum 50 mc/h/cap
- vara;
_________________________________
d) porci la îngrăşat având 30-60 kg:
minimum 15 mc/h/cap - iarna; maximum
65 mc/h/cap - vara;
_________________________________
e) porci la îngrăşat având peste 60 kg:
minimum 45 mc/h/cap - iarna; maximum
120 mc/h/cap - vara.

10. Nivelul de pulberi : maxim 15 mg/m 3

11. Nivelul zgomotelor (max. 85 dB)
Trebuie evitat zgomotul constant sau brusc
12. Prezenţa şi concentraţia noxelor
-concentratia de CO2: maxim 1000 ppm
13. Microclimatul din adăpost se încadrează
în următorii parametrii1 :
a) vieri şi scroafe gestante: temperatură 10-
24°C, umiditate relativă 60-70%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-0,3
m/s, iar pentru temperatura maximă 1 m/s;

1
Se completează pentru fiecare categorie în parte
4
b) scroafe lactante: temperatură 15-
24°C, umiditate relativă 60-70%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-
0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă
1 m/s;
c) purcei 0-7 zile: temperatură 30-32°C,
umiditate relativă 60-70%, viteza aerului
pentru temperatura minimă 0,2-0,3 m/s,
iar pentru temperatura maximă 1 m/s;
d) purcei 8-14 zile: temperatură 28-
30°C, umiditate relativă 60-70%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-
0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă
1 m/s;
e) purcei 15-21 zile: temperatură 24-
28°C, umiditate relativă 60-70%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-
0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă
1 m/s;
f) purcei 22-28 zile: temperatură 22-
24°C, umiditate relativă 60-70%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-
0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă
1 m/s;
g) purcei 29-36 zile: temperatură 20-
22°C, umiditate relativă 60-70%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-
0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă 1
m/s.
14. Temperatura aerului în funcţie de
greutatea porcilor si natura pardoselii
a)5 kg - 27-30°C (paie), 28-31°C
(beton), 29-32°C (grătar de metal);

b) 10 kg - 20-24°C (paie), 22-26°C

(beton), 24-28°C (grătar de metal);

c) 20 kg - 15-23°C (paie), 16-24°C

(beton), 19-26°C (grătar de metal);

d) 30 kg - 13-23°C (paie), 14-24°C

(beton), 18-25°C (grătar de metal);
e) 90 kg - 11-22°C (paie), 12-23°C
(beton), 17-25°C (grătar de metal).

15 .Luminozitatea suficientă (minim 40

lucsi, pentru minim 8h/zi)
16. Daca se asigura protejarea fata de
instalaţia electrica
17. Porcii au acces la materiale ocupaţionale
18. Nr. de animale existente/categorii

19. Suprafata utila a adapostului/m2

5
G. Echipamente automate indispensabile
pentru sănătate
1.Există în dotare echipamente automate
indispensabile pentru sănătate (hranire,
adapare, ventilatie, etc),
2. Daca se realizează inspecţia zilnică a
tuturor echipamentelor,
3.Există sisteme de rezerva, care
functioneaza în cazul defectării,
4.Există sisteme de alarmă/ avertizare în
cazul defectării si daca acestea se testeaza cu
regularitate
H. Specificaţii tehnologice de exploatare a
VIERILOR
1.Boxele permit rotirea, mirosirea şi
contactul auditiv şi vizual cu alţi vieri.
2. Suprafata de pardoseala libera disponibila
este conforma (min. 6 m2)
3. Daca boxa este folosita si pentru monta
naturala, suprafata pardoselii disponibila
pentru un vier adult este de minim 10 m2, iar
boxa nu prezinta obstacole
I. Specificaţii tehnologice de exploatare a
SCROAFELOR si SCROFITELOR
1. Animalele gestante sunt tratate pentru
paraziţi interni si externi şi spălate la
transferul în maternitate
2. Se asigura material adecvat pentru culcuş,
cu exceptia cazului in care sistemul de
evacuare al purinei nu permite acest lucru,
precum şi zona libera pentru fătare
corespunzatoare,
3. Boxele de fatare sunt dotate cu
dispozitive pentru protecţia purceilor, in
cazul in care scroafele sunt tinute libere
J. Specificaţii tehnologice de exploatare a
PURCEILOR SUGARI
1. O parte a pardoselii permite animalelor sa
se odihneasca in acelasi timp, iar suprafata
este solida sau acoperita cu paie sau un
starat izolator
2. Organizarea spaţiului permite alăptarea
uşora, in cazul in care se utilizeaza o boxa
de fatare
3. Se practica intarcarea la varsta de 28 zile
4. Purceii pot fi intarcati la 21 de zile, daca
sunt mutati in adaposturi speciale
K. Specificaţii tehnologice de exploatare a
PURCEILOR ÎNŢĂRCAŢI ŞI A
TINERETULUI PORCIN
1. Grupurile sunt uniforme
2. Exista boxe pentru izolarea animalelor
violente şi bolnave
3. Utilizarea de medicamente tranchilizante
cu scopul de a se facilita amestecarea este
limitata la conditii exceptionale si numai
dupa consultarea unui medic veterinar
L. Hrănirea şi adăparea
6
1. Hrănirea şi adăparea se realizează
conform vârstei, greutăţii, cerinţelor
fiziologice şi comportamentale
2. Toti porcii sunt hraniti cel putin o data pe
zi
3. Accesul la hrană şi apă se face in mod
egal si in acelasi timp
4. Toti purceii în varsta de peste doua
saptamâni au acces permanent la o cantitate
suficienta de apa proaspata
5. Se asigura o cantitate suficientă de hrană
de volum sau bogată în fibre, precum şi
hrană energizantă tuturor scroafelor în
aşteptare şi scrofiţelor.
6. Echipamentele de furajare şi adăpare
protejează faţă de contaminare
7. Existenta documentelor care atesta
calitatea apei si furajelor.
8. Daca animalelor li se administreaza alte
substante, cu exceptia celor utilizate in
scopuri terapeutice, profilactice sau in
scopul unui tratament zootehnic.
9. Daca apa si hrana sunt corespunzatoare
din punct de vedere calitativ si cantitativ

10. Nivelul maxim al nitriţilor este 10 mg/l

11. Nivelul maxim al nitraţilor şi nitriţilor

este de 100 mg/l
M. Manopere chirurgicale
1. Se pot practica urmatoarele manopere:
a. reducerea uniforma a coltilor, pana la
varsta de 7 zile, dar nu ca procedeu de
rutina
b. taierea partiala a cozii, dar nu ca
procedeu de rutina
c. castrarea porcilor masculi, prin alte
metode decat desirarea tesuturilor
d. aplicarea inelul nazal (numai la cresterea
in aer liber)
2.Toate manoperele chirurgicale sunt
efectuate de catre un medic veterinar
Daca se practica castrarea sau taierea cozilor
dupa varsta de 7 zile, aceasta s-a efectuat
numai sub anestezie si analgezie prelungita
si numai de un medic veterinar

Termene de remediere si responsabilităţi:

Punctul din nota de Termenul de Responsabil Observaţii Data recontrolului

inspecţie vizat remediere particulare

7
MĂSURI DISPUSE:
………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………
………….......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................

SANCŢIUNI

În urma deficienţelor constatate s-au aplicat sancţiuni contravenţionale conform ……………..…………....

în baza procesului verbal nr…………..……..…….. din data………….………..……...................................
art…...…lit….....pct……... cu suma de …………..…………..……..............................................................

ANSVSA /DSVSA Am luat la cunoştinţă

Administrator/reprezentant
(semnătura şi/sau ştampila unităţii)

Data ________________

8
 AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

FIŞĂ DE INSPECŢIE
privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia păsărilor în momentul sacrificării

Nr. ………… / …………………

Baza legală
Ord. ANSVSA nr. 180/2006, Reg. CE, nr. 1099/2009, Ord. ANSVSA nr. 73/2013, HG nr.
984/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Obiectivul inspecţiei
Verificarea modului de respectare a prevederilor normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia animalelor în momentul sacrificării.

Echipa de inspectori
dr. ….............................................................................. cu legitimaţia de serviciu nr. ……...........
dr. ….............................................................................. cu legitimaţia de serviciu nr. ……...........
Ordinul de serviciu ANSVSA/DSVSA. nr. ………….…….. din ………………………..............
Data inspecţiei ................................................... ora inspecţiei ......................................................

Societatea comercială
SA/SC

Punctul de lucru
Denumire
Adresă
Autorizaţia sanitară veterinară nr …………………………. din ………………………….……
Unitatea este autorizată pentru activitatea de sacrificare a animalelor din
specia/speciile ...... ................ .........................................................................................................
Reprezentantul unităţii dl/dna .......................................................................................................
în calitate de…………………………….………caruia i-a fost prezentat planul de inspecţie, şi-a
însuşit obiectivul inspecţiei şi a însoţit echipa de inspectori pe toată durata inspecţiei.
Reprezentantul unităţii este domiciliat în .........……...................................................……............
legitimat cu …… seria….… nr……................... eliberat de …......................................................
la data…………...............… CNP …………….…….……….
Prezenta inspecţie este înregistrată în Registrul Unic de Control la poziţia nr………………..…
În anul anterior controlului, abatorul a sacrificat………………………………unităţi animal.

Pag. 1 din 4
Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
 I. Cerinţe minime referitoare la personal
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
Data înfiinţării sau ultima
modernizare este anterioară datei de
01.01.2013.
A)-Personal
1) Responsabilul cu bunăstarea
animalelor deţine certificat de
competenţă profesională.
2) Personalul de la debarcare,
agăţare, asomare şi sângerare
deţine certificat de competenţă
profesională.
II. Cerinţe privind contenţia păsărilor înainte de asomare
B) Facilităţi, echipamente pentru DA NU
descărcarea păsărilor (conform NECONFORMITĂŢI
Anexei III din Reg. 1099/2009/CE).

III. Cerinţe specifice privind asomarea păsărilor

Electronarcoza
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1) Să asigure existenţa unui contact
electric bun.
2) Aparatul de asomare este prevăzut cu
un dispozitiv sonor sau vizual care
indică durata timpului de aplicare .
3) Aparatul de asomare este conectat la
un dispozitiv care indică voltajul şi
intensitatea curentului, uşor de vizualizat
de către operator.
4) Asomatoarele cu baie de apă asigură
reglarea nivelului apei pentru a permite
un bun contact cu capul păsărilor.
5)Se realizează umezirea legăturilor de
prindere ale picioarelor.
6) Apa din băile de asomare nu se
revarsă la introducerea păsărilor.
Pag. 2 din 4

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
7) Electrodul care se imersează în apă
cuprinde toată lungimea băii de
asomare.
8) Exista un sistem de rezervă acţionat
manual, în caz de necesitate
9)Când se asomează mai multe păsări în
aceeaşi baie de apă, voltajul este
satisfăcător astfel încât fiecare pasăre să fie
asomată corespunzător.
IV. Asomarea cu dioxid de carbon

Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1)Introducerea containerelor cu păsări
în camera de gazare se face imediat
dupa sosire.
2)Expunerea păsărilor la un amestec
gazos care conţine cel mult 40% CO2
până ce păsările îşi pierd cunoştinţa.
3)Marirea concentraţiei de CO2 după ce
păsările şi-au pierdut cunoştiinţa.
4)Camera de asomare este dotată cu un
dispozitiv care permite măsurarea
concentraţiei de CO2.
5)Acest dispozitiv avertizează sonor sau
luminos în cazul scăderii sub limita
minimă a concentraţiei de CO2.
6)Există un dispozitiv de rezervă
manual în cazul de necesitate
V. Sângerarea păsărilor
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1) Sângerarea se face imediat după
asomare.
2) Sângerarea este rapidă, profundă şi
completă.
3) Sângerarea se face înainte ca păsările
să îşi recapete cunoştinţa.
4)Se respectă timpul de aşteptare în
vederea asigurării unei sângerări
complete.
5)Există dispozitive manuale de rezervă
acolo unde sacrificarea păsărilor se face
cu cuţite automate.
6) Se verifică semnele vitale înaintea
oricărei operaţiuni efectuate după
sângerare.

Pag. 3 din 4
F-01-PG-08/1.1.

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
 VI. Documente
Cerinţe DA NU NECONFORMITĂŢI
1) Există elaborate proceduri
standard de operare.
2) Există elaborate proceduri de
monitorizare.
3) Există evidenţe privind
construcţia, amenajarea şi echipamentele
utilizate.
4) Există un registru în care se
consemnează întreţinerea
echipamentelor de imobilizare şi
asomare.
5) Există evidenţe ale măsurilor
întreprinse de responsabilul cu
bunăstarea animalelor în abator.

Termene de remediere si responsabilităţi:

Punctul din nota de Termenul de Responsabil Observaţii Data recontrolului
inspecţie vizat remediere particulare

MĂSURI DISPUSE:
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
…………………………................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………

SANCŢIUNI

În urma deficienţelor constatate s-au aplicat sancţiuni contravenţionale conform ……………..... în baza
procesului verbal nr……….. din data................ art…...…lit….....pct……... cu suma de …………..…

ANSVSA /DSVSA Am luat la cunoştinţă

Administrator/reprezentant

Pag. 4 din 4

Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701; Telefon: 0374.150.200, Fax: 021.312.49.67
E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
 AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ
ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
D.S.V.S.A. .......................................

Nr. _______ / _____________

FIŞĂ DE INSPECŢIE
privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia şi bunăstarea puilor destinaţi producţiei de carne

Baza legală
Ord. ANSVSA nr. 30/2010, Ord. ANSVSA nr. 63/2012, Ord. ANSVSA nr. 75/2005, Reg. Cons. 882/2004,
HG nr. 984/2005, cu modificările şi completările ulterioare

Obiectivul inspecţiei
Verificarea modului de respectare a prevederilor normelor sanitare veterinare referitoare la protecţia şi
bunăstarea puilor destinaţi producţiei de carne

Echipa de inspectori
dr….............................................................................cu legitimaţia de serviciu nr .......……………..................
dr………………………………………………….... cu legitimaţia de serviciu nr……………………...….......
Ordinul de serviciu ANSVSA/DSVSA. nr…………….………. din ……………………………..……………
Data inspectiei ................................................................. ora inspectiei .............................................................

Societatea comercială
SA/SC

Punctul de lucru
Denumire
Adresă
Specificul exploataţiei
Densitatea maxima de populare (33 kg/m2 sau 39 kg /m2 sau 42 kg/ m2)
Autorizaţia sanitară veterinară nr …………………………......... din ………………………….…...........……
Reprezentantul exploataţiei dl/dna…………………………………………………...……………................în
calitate de……………………………………………………………………caruia i-a fost prezentat planul de
inspectie, şi-a însuşit obiectivul inspecţiei şi a însoţit echipa de inspectori pe toată durata inspecţiei.
Reprezentantul exploataţiei este domiciliat în .......……………………….…………………............................
legitimat cu ……. seria….........…nr………................……….... eliberat de ………….....…………....………
la data…………….............… CNP ……………......................................................…………………………..
Prezenta inspecţie este înregistrată în Registrul Unic de Control la poziţia nr…….......……………………..…

______________________________________________________________________________________
A.Personal DA NU NECONFORMITATI /
OBSERVAŢII
1. Personal instruit şi prezenţa documentelor privind
instruirea
2. Frecvenţa instruirilor
3. Este asigurata asistenta sanitara veterinara
B. Inspecţiile efectuate de proprietar
1. Frecvenţa inspecţiilor (minim 2 ori/zi)
2. Exista documente care atesta efectuarea acestora
3. Puii bolnavi sau raniti primesc tratamentul
corespunzator sau sunt ucisi imediat
C. Inspectii oficiale
Suprafata utila a adapostului / m2
1. densitatea de populare (greutatea totala in viu a puilor
prezenti intr-un adapost in acelasi timp pe metru patrat
de suprafata utilizabila)
2. rata mortalitatii zilnice (numarul de pui care au murit
intr-un adapost, in aceeasi zi, impartit la numarul de pui
prezenti in adapost in acea zi si inmultit cu 100. In acest
numar de pui morti este inclus si numaril de pui care au
fost selectati pentru a fi ucisi in acea zi. Selectarea minus
variantelor ce urmeaza a fi ucise se face fie din motiv de
boala, fie din alte motive)

3. rata mortalitatii zilnice cumulate (suma ratelor

mortalitatilor zilnice)
4. aspect penaj pui (uscat, curat)
5. prezenta dermatitei de contact cu localizare primara, la
nivel plantar (pododermatita de contact) – stadiu primar
6. dermatita la nivelul jaretelor – stadiu intermediar
7. dermatita la nivelul pieptului – forma severa (puii
trebuie ucisi de urgenta)
8. posibilitatea de deplasare (se considera ca puii care nu
se pot deplasa trebuie ucisi de urgenta)
9. numarul de pui ucisi de la inceputul popularii
10. se apreciaza numarul de pui care ar trebui ucisi de
urgenta si se compara cu numarul de pui ucisi zilnic de
catre proprietar
11. aprecierea modului de manipulare a puilor in timpul
incarcarii (daca este posibil)
D. Ţinerea evidenţelor
1. Documentele sunt arhivate conform si pastrate cel
puţin trei ani
2. Evidenţa tratamentelor efectuate
3 Prezenta registrului in care se consemneaza
urmatoarele rubrici: numarul de pui introdusi, suprafata
utilizabila, hibridul sau rasa din care fac parte puii, nr. de
pasari gasite moarte, indicarea cauzelor in cazul in care
sunt cunoscute, precum si nr. pasarilor ucise sau
sacrificate motivat, nr. de pui ramasi in lot
E. Cerinţele referitoare la exploataţie
1. Adăpătorile
1.1 Se pozitionează si se întretin astfel încât să se reducă
la minimum vărsarea accidentală
1.2 Exista documente care atesta calitatea apei
nitrati +nitriti < 100 mg/l
nitriti < 1 mg/l
2. Hrănirea
2.1 Este disponibilă fie în permanentă, fie sub formă de
tain, puii neputând sta nehrăniti mai mult de 12 ore
înainte de ora de sacrificare prevăzută
2.2 Exista documente care atesta calitatea furajelor
3. Asternutul
Toti puii au acces permanent la asternut, care este uscat
si friabil la suprafată
4. Ventilatia si încălzirea
Ventilatia este suficientă pentru a evita supraîncălzirea
si, după caz, se combină cu sisteme de încălzire pentru a
se elimina umezeala excesivă
5 Zgomotul
Nivelul sonor este redus la minim. Ventilatoarele,
dispozitivele de distribuire a hranei sau orice alte
echipamente sunt construite, amplasate , sunt manipulate
si se întretin corespunzător astfel încât să genereze cât
mai putin zgomot posibil
6. Iluminatul
6.1 Intensitatea luminoasa este de cel putin 20 lux în
timpul perioadelor de iluminare, măsurata la nivelul
ochiului păsării, pe cel putin 80 % din suprafata
utilizabilă
6.2 Se respecta un ritm de 24 de ore in care este inclusa
o perioada de întuneric de minim 6 ore, cu cel putin o
perioadă neîntreruptă de cel putin patru ore, excluzând
perioadele de semiintuneric. Acest ritm se aplica
incepand cu sapte zile de la data la care puii sunt
instalati în clădire si până la trei zile înainte de data
prevăzută pentru taiere
7. Curătenia
Părtile clădirii, echipamentelor sau ustensilelor, care
sunt în contact cu puii, se curătă si se dezinfectează în
întregime după depopularea finală, înainte de
introducerea în adăpost a unor loturi noi. După
depopularea finală a unui adăpost se îndepărtează
întregul aternut si se asigură alt asternut curat
8. Sisteme de alarmă si auxiliare în cazul avarierii unui
echipament automat sau mecanic esential pentru
sănătatea si bunăstarea puilor
F. Manopere chirurgicale
1.Se efectueaza interventii chirurgicale în alte scopuri
decât cele terapeutice sau de diagnostic, care provoacă
vătămarea sau pierderea unei părti sensibile a corpului
sau alterarea structurii osoase
2. Debecarea se efectueaza ca operatiune de rutina
3. Debecarea se efectueaza anterior vârstei de zece zile
atunci cand sunt epuizate toate masurile pentru
prevenirea picajului si canibalismului, dupa consultarea
unui medic veterinar si la recomandarea acestuia
4. Castrarea se efectueaza ca operatiune de rutina
5. Castrarea se efectueaza sub supravegherea medicului
veterinar de catre personal special pregatit in acest scop
G. Verificarea parametrilor de microclimat
2.1. Concentratia de amoniac (la nivelul capetelor
puilor) < 20 ppm
2.2. Concentratia de dioxid de carbon (la nivelul
capetelor puilor) < 3000 ppm
H. CERINTE DE PRACTICARE A UNEI
DENSITĂTI DE POPULARE SPORITE = 39 kg /m2
1. Notificarea si documentarea
1.1. Exista o notificare din partea proprietarului
exploatatiei catre autoritatea competenta privind
intentia de a aplica o densitate mai mare de 33 kg/m 2
greutate în viu, cu cel putin 15 zile inainte de populare
1.2. Documente care rezumă mai multe informatii:
1.2.1 Documente care descriu în detaliu sistemele de
productie incluzand, în special, informatii cu privire la
detaliile tehnice ale adăpostului si ale echipamentelor
acestuia, cum ar fi:
1.2.1.1. Plan al adăpostului care cuprinde dimensiunile
suprafetelor ocupate de către pui
1.2.1.2. Sistemul de ventilatie si, dacă este cazul,
sistemul de răcire si de încălzire, inclusiv amplasarea
acestora, o schemă a ventilatiei care detaliază parametrii-
tintă ai calitătii aerului, cum ar fi debitul, viteza si
temperatura aerului
1.2.1.3 Informatii cu privire la sistemele de hrănire si de
adăpare si amplasarea acestora
1.2.1.4. Tipul de pardoseală si asternut utilizate în mod
obisnuit
1.3. Exista inregistrari ale inspectiilor tehnice ale
sistemelor de alarma si de ventilatie
1.4. Exista notificari prin care proprietarul sau
crescătorul comunica autoritătii competente orice
modificări ale adăpostului, echipamentelor sau ale
procedurilor susceptibile de a influenta bunăstarea
păsărilor (daca este cazul)
1.5. temperatura interioară nu depaseste temperatura
exterioară cu mai mult de 3°C, atunci când temperatura
exterioară măsurată la umbră depăseste 30 °C
1.6. umiditatea relativă medie măsurată în interiorul
adăpostului timp de 48 de ore trebuie să nu depăsească
70 % atunci când temperatura exterioară este sub 10 °C
I. CRITERIILE DE UTILIZARE A UNEI
DENSITĂTI DE POPULARE SPORITE = 42kg /m2
(cumulat cu F)
1. Criterii
1.1 Monitorizarea explotatiei de catre autoritatea
competenta, in ultimii 2 ani, nu a identificat deficiente cu
privire la cerintele legislatiei nationale
1.2 Proprietarul sau crescatorul exploatatiei efectueaza
monitorizarea utilizand ghiduri de bună practică
1.3 Există monitorizare în cazul a cel putin 7 loturi
consecutive, verificate ulterior într-un adăpost, rata
cumulativă a mortalitătii zilnice fiind sub 1 % + 0,06 %
înmultit cu vârsta de sacrificare a lotului, exprimată în
zile
1.4 Există cel putin un exercitiu de monitorizare pentru a
se verifica îndeplinirea cerintei în cazul în care
autoritatea competentă nu a efectuat monitorizarea
exploatatiei în ultimii doi ani, cu privire la identificarea
deficienţelor constatate
2. Circumstante exceptionale
Prin derogare de la criteriul 1.1, autoritatea competentă
poate decide ca densitatea de populare să se mărească în
cazul în care proprietarul sau crescătorul a furnizat
explicatii suficiente pentru situatia exceptională a ratei
mortalitătii zilnice cumulate ridicate sau că motivele
acesteia sunt independente de vointa acestuia

TERMENE DE REMEDIERE SI RESPONSABILITATI:

Punctul din nota de Termenul de Data
Responsabil Observaţii particulare
inspecţie vizat remediere recontrolului

MĂSURI DISPUSE:
………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………….............
.................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................
SANCŢIUNI :
În urma deficienţelor constatate s-au aplicat sancţiuni contravenţionale conform ……………….……..…….…….... în
baza procesului verbal nr…………..……………………..……. din data………….………..……...................................
art…...……. lit……......pct…………... cu suma de …………..…………..……..............................................................
ANSVSA / DSVSA Am luat la cunoştinţă
Administrator/reprezentant
(semnătura şi/sau ştampila unităţii)

Data ________________
 AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ
ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
D.S.V.S.A. ......................................

Nr. _______ / _____________

FIŞĂ DE INSPECŢIE
privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia curcanilor destinati productiei de carne

Baza legală
Ord. ANSVSA nr. 63/2012, Ord. ANSVSA nr. 75/2005, HG nr. 984/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, Reg. Cons. 882/2004

Obiectivul inspecţiei
Verificarea modului de respectare a prevederilor normelor sanitare veterinare referitoare la protecţia
curcanilor destinati productiei de carne

Echipa de inspectori
dr…............................................................................. cu legitimaţia de serviciu nr .......……………..................
dr…………………………………………………..…cu legitimaţia de serviciu nr……………………...….......
Ordinul de serviciu ANSVSA/DSVSA. nr…………………..…….…….. din …………………….…………...
Data inspectiei ......................................................... ora inspectiei .......................................................................

Societatea comercială
SA/SC ………………………….………………………..……………………………...................................

Punctul de lucru
Denumire
Adresă
Specificul exploataţiei
Nr. halei inspectate :
Autorizaţia sanitară veterinară nr ………………....…………. din …………………................……….………
Reprezentantul exploataţiei dl/dna…………………………………….......……………...……………..........în
calitate de……………………………………………………………………caruia i-a fost prezentat planul de
inspectie, şi-a însuşit obiectivul inspecţiei şi a însoţit echipa de inspectori pe toată durata inspecţiei.
Reprezentantul exploataţiei este domiciliat în .......……………………….….....……………….........................
legitimat cu …… seria…......…nr…………..…...….... eliberat de ………...................………………………la
data……………...................… CNP ……………......................................................…………………………..
Prezenta inspecţie este înregistrată în Registrul Unic de Control la poziţia nr……........……………………..…

______________________________________________________________________________________
 DA NU Neconformitati/Observaţii
A.Personalul
1. Daca personalul este instruit si daca exista
documente care sa ateste instruirea
2. Frecvenţa instruirilor
3. Daca este asigurata asistenta sanitara veterinara
B. Inspecţiile
1. Daca curcanii sunt inspectati de cel putin 1 data/zi
2. Daca exista surse de iluminat adecvate pentru a
realiza inspectia curcanilor
3. Daca pasarile moarte sunt indepartate zilnic
C. Ţinerea evidenţelor
1. Documentele sunt arhivate conform şi păstrate cel
puţin trei ani
2. Evidenţa tratamentelor efectuate
3. Evidenţa numărului de pasari moarte
D. Adaposturile
1. Acele parti ale cladirilor, echipamentelor sau
ustensilelor care sunt în contact cu pasarile sunt
curatate si dezinfectate riguros si regulat si în orice
caz când se realizeaza depopularea, precum si înainte
ca un lot de curcani sa fie introdus în aceste spatii
2. Microclimatul este conform si monitorizat :
a) Nivelul zgomotelor este redus, iar zgomotele
constante si bruste sunt evitate
b) Prezenţa şi concentraţia noxelor
- concentratia de amoniac (la nivelul capetelor
pasarilor) < 20 ppm
- concentratia de dioxid de carbon (la nivelul
capetelor pasarilo) < 3000 ppm
c) Temperatura aerului
d) Umiditatea aerului
e) Luminozitatea - cel putin 20 lucsi (masurati la
nivelul ochiului pasarilor)
Regimul de lumina urmeaza un ritm de 24 de ore, care include o
perioada adecvata de intuneric neintrerupt, de aproximativ o
treime din zi, astfel încât gainile sa se poata odihni si sa se evite
probleme precum imunodepresia sau anomaliile oculare
7. Suprafata utila a adapostului / m2
8. Nr. de pasari existente
9. Se respecta densitatea maxima 50 kg / m2 la femele
si 55 kg / m2 la masculi
E. Echipamente automate sau mecanice
1.Exista in dotare echipamente automate
indispensabile pentru sănătatea si bunastarea
pasarilor, iar acestea sunt inspectate zilnic
2.Există sisteme alternative de funcţionare în cazul
defectării acestora
3.Există sisteme de alarmă / avertizare în cazul
defectării
F. Hranirea
 1. Hrănirea se face la intervale corespunzatoare
2. Echipamentele de hranire protejează furajul faţă de
contaminare
3. Exista documente care atesta calitatea furajelor
G. Adaparea
1.Echipamentele de adapare protejează apa faţă de
contaminare
2. Exista documente care atesta calitatea apei
nitrati +nitriti < 100 mg/l
nitriti < 1 mg/l
H. Mutilari
1.Se respecta interdictia deplumarii curcanilor vii
2.Se practica debecarea numai la pasarile sub 10 zile
de catre personal calificat

Termene de remediere si responsabilităţi:

Punctul din nota de
Termenul de remediere Responsabil Observaţii particulare Data recontrolului
inspecţie vizat

MĂSURI DISPUSE:
………………………………………………………………………………………………………………………
.……………………………………………………………………………………………………………………...
……..……………......................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
SANCŢIUNI
În urma deficienţelor constatate s-au aplicat sancţiuni contravenţionale conform …………………...…….…..
în baza procesului verbal nr…………..……..…………... din data………….………..……...................................
art…...…lit….....pct……... cu suma de ………………..…………..……..............................................................

ANSVSA / DSVSA Am luat la cunoştinţă

Administrator/reprezentant
(semnătura şi/sau ştampila unităţii)
Data _______________