TEHNOLOGIA CREŞTERII PUILOR DE CARNE ÎN SISTEM

INDUSTRIAL PE AŞTERNUT PERMANENT

Există mai multe tehnologii de creştere intensivă a broilerilor de găină,

dintre acestea cea mai frecvent utilizată este creşterea pe aşternut permanent. Una
din condiţiile de bază cerute pentru aderarea României la Uniunea Europeană este
legată de practicarea sistemelor şi tehnologiilor de creştere a animalelor în
conformitate cu normele europene. Această tehnologie de creştere este cea mai
apropiată de creşterea naturală, prezintă investiţii relative reduse, asigură confort
pentru păsări, dar prezintă şi o serie de dezavantaje cum ar fi utilizarea ineficientă a
spaţiului construit (dependent de densitatea la populare), o productivitate a muncii
mai redusă şi incidenţa mai mare pentru unele boli parazitare (coccodioza).
Materialul biologic este reprezentat de o serie de hibrizi comerciali dubli,
birasiali, tetraliniari proveniţi din arsele Cornish şi Plymouth Rock. Aceşti hibrizi
sunt întâlniţi sub diferite denumiri comerciale în funcţie de firma producătoare. La
ora actuală în România, întâlnim hibrizi de carne importaţi de la renumite firme:
COBB (Cobb Breeding Company Ltd, din Marea Britanie), ROSS (Ross Breeders
Ltd, care face parte din Aviangen Goup Ltd) şi HUBBARD (Compania Hubbard
ISA), precum si un hibrid românesc ROBRO 2000 (produs de S.C. SELBRO
S.A.). În principiu, aceşti hibrizi au caracteristici productive şi necesităţi
asemănătoare.
Creşterea puilor de carne pe aşternut permanent se face în hale oarbe, de
regulă cu suprafeţe de 810, 1000, 1620 şi 2000 mp. Halele sunt echipate cu
instalaţii de climatizare (iluminat, încălzire, ventilaţie), iar ca şi echipament de
hală: aşternut permanent, panouri de compartimentare, echipamente de furajare şi
adăpare.
Durata de creştere 6-7 săptămâni, perioadă urmată de o pauză între serii de
cca 2-3 săptămâni .
Popularea halelor este precedată de o perioadă de 3 săptămâni de vid
sanitară, timp în care se efectuează o serie de lucrări specifice, astfel: livrarea
puilor la abator, evacuarea aşternutului, demontarea echipamentului tehnologic şi
scoaterea lui în afara halei, spălarea halei cu apă sub presiune (imediat după
curăţenia mecanică), curăţirea mecanică a echipamentului tehnologic, repararea şi
completarea echipamentelor tehnologice, etanşeizarea halei şi efectuarea primei
dezinfecţii, cu formol şi clorură de var (50 ml formol + 50 g clorură de var/m3
hală), dezinfecţia căilor de acces şi a incintei, deratizarea tuturor spaţiilor interioare
şi exterioare (sincronizată, dacă este posibil, cu fermele şi gospodăriile vecine), se
văruiesc halele şi camerele tampon, se efectuează dezinfecţia blocului, se
reintroduc echipamentele tehnologice în hale, precum şi introducerea şi
uniformizarea aşternutului permanent, se efectuează a doua dezinfecţie a blocului,
în aceleaşi condiţii ca şi prima dezinfecţie. Blocul se păstrează închis şi sigilat timp
de 10 zile , sub acţiunea vaporilor de formol –vid sanitar sau repaus biologic-, se
deschid halele şi se pornesc ventilatoarele, pentru a facilita evacuarea formolului şi
aerisirea halei, prelevarea probelor de sanitaţie care se trimit la laboratorul
Inspectoratului SanitarVeterinar. Acesta dă autorizaţia de populare sau dispune
repetarea dezinfecţiei dacă este cazul.
Operaţiile de pregătire a populării propriu-zise încep cu 24-48 de ore înainte
de populare perioadă în care se asigură aducerea parametrilor de microclimat la
nivel optim, precum şi verificarea bunei funcţionării a instalaţiilor din hală.
Densitatea la populare este exprimată în pui/m2 suprafaţă utilă, dar în
anumite regiuni ale lumii aceasta se exprimă şi prin kg/m2 (recomandările Uniunii
Europene). Densitatea la populare este în final o decizie bazată pe costuri şi pe
legislaţia locală privind bunăstarea păsărilor, care influenţează atât performanţa
broilerului cât şi uniformitatea şi calitatea produsului. Densitatea este influenţată
de greutatea vie dorită şi vârsta de sacrificare, climat şi sezon, tipul şi echipamentul
de hală, legislaţia locală, precum şi de asigurarea cerinţelor privind certificarea
calităţii. Astfel, în țările Uniunii Europene densităţile la populare se bazează pe
directiva europeană pentru bunăstarea broilerului: -33 kg/m2 sau 39 kg/m2 , dacă
sunt atinse standarde mai stricte de bunăstare, sau -42 kg/m2 dacă sunt atinse
standarde deosebit de înalte pentru o perioadă mai lungă de timp. Standardele de
bunăstare se referă la asigurarea corespunzătoare de furaj şi apă, condiţii
corespunzătoare de microclimat în hală şi incidenţa minimă de pododermatită.
Colectivitatea reprezintă un parametru important privind compartimentarea
halei de creştere. În cadrul sistemului de creştere pe aşternut permanent, acest
parametru se exprimă prin numărul de pui/compartiment. La sistemul de creştere,
care prevede confecţionarea ţarcurilor în jurul eleveuzei, acest parametru se
exprimă atât prin numărul de pui/compartiment cât şi prin numărul de pui/ţarc.
Broilerul reprezintă categoria de păsări care suportă cele mai mari colectivităţi. În
ţarc colectivitatea este de 800-1000 pui de o zi, revenind 100-125 cap/m2 de ţarc
cu o suprafaţă de cca 8m2 . Într-un compariment de creştere se pot introduce 4000-
5000 capete, ceea ce denotă necesitatea confecţionării mai multor ţarcuri.

În primele zile de viaţă furajarea puilor se face manual, distribuind în tăviţe

cantităţi mici de furaje, de mai multe ori pe zi; în fiecare dimineaţă se înlătură
resturile de furaj neconsumat şi se curăţă tăviţele. Atunci când demarajul puilor se
face în ţarc, aceste tăviţe de furajare se păstrează până la vârsta de 14 zile când se
desfiinţează ţarcul de creştere. În cazul populării pe toată suprafaţa utilă a halei
(fără ţarcuri de creştere), în primele trei zile, se recomandă utilizarea unor cartoane,
tăviţe şi/sau minihrănitori. Treptat se introduc şi noile tipuri de hrănitoare
(automate) iar cele tip tăviţă se retrag gradual (pentru a fi siguri că puii s-au
obişnuit să consume furaj din hrănitorile nou introduse.
Hrănitorile utilizate în creşterea broilerilor pe aşternut permanent pot fi cele
tronconice sau tip jgheab de furajare alimentate cu transportator cu lanţ. Frontul de
furajare creşte treptat de la cca 2 cm/cap în primele zile de viaţă până la 8 cm/cap
la finalul perioadei de creştere, revenid astfel 70 păsări/hrănitor tronconic cu
diametrul de 38 cm, 65 păsări/hrănitor circular cu diametrul de 33 cm şi 80
păsări/m liniar de jgheab. Indiferent de sistemul de administrare a apei în primele
zile, se recomandă existenţa adăpătorilor vacuumatice (alcătuite din rezervor cu
capac cu capac ermetic închis şi un jgheab circular, concentric rezervorului).
Ulterior, odată cu înaintarea în vârstă, se utilizează adăpătorile gravimetrice
(circulare sau cu arc) sau a celor tip picurător (cu nipluri).
Adăpătorile gravimetrice circulare cu nivel constant al apei, nivel menţinut
prin greutatea proprie, sunt compuse dintr-un jgheab circular şi mecanismul de
admisie a apei (corpul dispozitivului obturator, arc şi şurub de reglare şi pârghia de
acţionare a tubului de cauciuc, pentru variantele construcive mai vechi, sau robinet
cu bilă pentru variantele mai noi). Sistemul de adăpare cu niplu (picurător) este
preferat celui gravimetric, deoarece asigură o păstrare mai bună a calităţii apei,
înregistrează pierderi mai reduse şi menţine o umiditate mai scăzută a aşternutului.
Exploatarea acestora este mai uşoară, nefiind necesară spălarea frecventă şi
curăţirea adăpătorilor. Aceste adăpători pot fi cu sau fără vas colector. În cazul
populării în ţarcuri, se urmăreşte asigurarea a minim 6 adăpători vacuumatice
pentru 1000 de pui, odată cu lărgirea ţarcului se introduc treptat şi adăpători
gravimetrice pentru creșterea frontului de adăpare pe de o parte, iar pe de altă parte
pentru obişnuirea puilor cu noul sistem de adăpare. În cazul populării pe toată
suprafaţa utilă a halei adăpătorile vacuumatice sunt retrase gradual, iar cele
gravimetrice sunt introduse treptat, astfel ca la 3, 4 zile cei 1000 de pui să consume
apă din minim 8 adăpători gravimetrice. Pentru asigurarea ingestei hidrice, se
asigură un front de adăpare de 1,5-2 cm/pui. În cazul utilizării adăpătorilor cu
picurător, frontul de furajare este de 10-12 pui/picurătoare, sau astfel exprimat 83-
100 picurători pentru 1000 pui. În sezonul cald şi în cazul valorificării broilerului
la greutăţi mari, fiecărui niplu îi va fi alocat un număr de 8-10 pui. Înălţimea
liniilor de furajare şi de adăpare se ajustează periodic, la intervale cât mai mici
(maxim 7 zile) în funcţie de dezvoltarea corporală a puilor, astfel că baza acestora
să fie la nivelul spinării păsărilor.
În momentul luării deciziei de populare, termometrul montat pe peretele
ţarcului, la nivelul puilor, trebuie să indice 30℃. Această temperatură se datorează
încălzirii generale cu generatorul de aer cald şi încălzirii locale, cu eleveuza,
coborâtă la 40-45 cm deasupra aşternutului permanent. Imediat după populare,
(datorită căldurii biologice) temperatura din ţarc ajunge la limita de confort pentru
această categorie (32-33℃) În prima săptămână se menţine temperatura sub
eleveuză peste 30℃, după care scade cu câte 1℃ la fiecare 2 zile. Prin ridicarea
treptată a eleveuzei, scade temperatura (până la 26-27℃ la 14 zile), dar creşte
suprafaţa încălzită. Temperatura se reduce în continuare prin ridicarea eleveuzelor
şi reglarea termostatelor. După încetarea folosirii eleveuzei (la vârsta de 4-6
săptămâni, în funcţie de sezon) temperatura se menţine la 15℃ în hală, dar şi la
nivelul puilor. Perioada în care se utilizează eleveuzele se mai numeşte perioadă de
demaraj.
Umiditatea relativă este de 60% (în faza de ţarc) şi poate să ajungă la 70%
în faza de compartiment. Viteza curenţilor de aer de 0,1 m/sec. asigură confortul
puilor în faza de ţarc şi se poate creşte viteza curenţilor de aer la nivelul puilor la
0,3 m/sec (excepţional, pe caniculă, la 0,5 m/sec) în faza de compartiment. Aportul
de aer pe parcursul creşterii puilor de carne este de 4-5 m3 aer/oră/kg greutate vie.
Programul de iluminat utilizat de mulţi crescători de broileri este acela prin
care se asigură un iluminat continuu. Acest program este format dintr-o lungă şi
continuă perioadă de lumină, urmat de o scurtă perioadă de întuneric (23 ore
lumină + 1 oră întuneric) aplicat toată perioada de creştere (5-6 săptămâni).
Această scurtă perioadă de întuneric este necesară pentru a permite păsărilor să se
acomodeze cu întunericul provocat de o eventuală întrerupere de curent.
Intensitatea luminoasă de 30-40 lx este valabilă până la vârsta de 7 zile, după
care se poate asigura o intensitate de 10-5 lx. Intensitatea luminii trebuie să fie
uniform distribuită în hală, acest lucru se realizează prin montarea becurilor la
distanţe egale (3x3 m) şi obligatoriu becurile să aibă aceeaşi putere.

Programul de furajare a puilor de carne prevede utilizarea a două până la

patru reţete furajere. Pentru materialul biologic autohton se folosesc nutreţuri
combinate fabricate coform reţetelor starter şi creştere.
Rețeta starter (1-4 săptămâni), cu 23-24% PB şi 2900-3000 kcal EM, sub
formă de făină, se administrează la discreţie, în tainuri repetate (pentru evitarea
risipei şi alterării furajului, cât şi pentru stimularea apetitului). Componentele
obişnuite ale reţetei starter sunt: porumbul, orzul, şroturile de soia şi de floarea
soarelui, făina de peşte, grăsimea, carbonatul de calciu, fosfatul dicalcic, sarea şi
zoofortul. La 4 săptămâni se evaluează consumul total de furaj starter şi se
calculează consumul specific pentru această fază.
Reţeta de creştere conţine 20-22% PB şi 3000-3100 kcal EM. Ea se
administrează la discreţie, sub formă de granule cu diametrul de 2-3 mm (dacă
furajarea se realizează cu distribuitor spiromatic). Componentele reţetei sunt
aceleaşi, dar porumbul participă în proporţie mai mare decât la reţeta starter.
 Unii crescători folosesc şi o reţetă de finisare, care conţine cca 19% PB şi
3100-3200 kcal EM. Şi aceasta se administrează la discreţie, de preferinţă sub
formă granulată, la 2-3 mm diametru. Porumbul, în proporţie şi mai mare decât la
reţeta anterioară, îi conferă valoare energetică ridicată, iar prin carotenoizii
conţinuţi colorează intens grăsimea subcutană. Din această reţetă se elimină făina
de peşte, pentru că imprimă cărnii gust şi miros caracteristic.
Este recomandat ca furajul starter pentru broiler să fie administrat timp de 10
zile, asigund o creştere optimă în timpul acestei perioade de viaţă. Acest tip de
furaj reprezintă o mică parte din costul total al furajului şi deciziile asupra
formulării reţetei trebuie să se bazeze în primul rând pe performanţă şi
profitabilitate, mai degrabă decât pur şi simplu pe costul reţetei.
Furajul de creştere (administrat în general 14-16 zile după furajul starter). În
acestă perioadă creşterea broilerului continuă să fie dinamică. De aceea aceasta are
nevoie să fie susţinută printr-o ingestă adecvată de nutrienţi. Este foarte importantă
asigurarea densităţii corecte a nutrienţilor din dietă, în special a energiei şi
aminoacizilor, pentru o ingestă de furaj, creştere şi consum specific de furaj
optime.
Furajul de finisare (administrat de la cca 25 de zile până la procesare).
Păsările abatorizate mai târziu de 42-43 de zile pot necesita o a doua reţetă de furaj
de finisare de la vârsta de 42 de zile. Acest tip de furaj trebuie să fie formulat
pentru a maximiza câştigul financiar şi să fie adaptat pentru vârsta puilor, dar nu
sunt recomandate reduceri extreme de nutrienţi.
Furajarea se face la discreţie pe toată perioada de creştere. Furajele brizurate
sau granulate de calitate sunt preferate în locul celor măcinate sub formă de făină;
totuşi dacă se furajează cu făină, particulele de furaj trebuie să fie suficient de
grosiere şi uniforme în dimensiune. Furajele sub formă de făină pot beneficia de
includerea de grăsimi în reţetă pentru a reduce praful şi pentru a îmbunătăţii
omogenitatea componenţilor furajului.
La vârsta de 42 de zile, Ross 308 poate realiza greutăţi medii de 2616 g la
masculi şi 2184 g la femele, cu un indice de conversie de 1,66-1,74. La aceeaşi
vârstă hibridul Cobb 500 realizează greutăţi medii de 2582 g la masculi şi 2155 g
la femelă, iar hibridul Hubbard Flex ajunge la o greutate medie de 2527 g cu un
indice de consum de 1,71 (la puii nesexaţi). Procentul de păstrare a efectivelor este
de peste 96-97%. Pe parcursul perioadei de creştere a puilor se fectuează o serie de
activităţi zilnice (verificarea alimentării cu apă, recoltarea şi înregistrarea puilor
morţi, verificarea şi reglarea factorilor de microclimat) şi periodice (cântăriri de
control, acţiuni profilactice din protocolul sanitar-veterinar).