Slide 1

„Cromatografia” este o tehnică analitică utilizată în mod obișnuit pentru separarea unui amestec de
substanțe chimice în componentele sale individuale , astfel încât componentele individuale să poată fi
analizate în detaliu.

Obiectivul cromatografiei este separarea diferitelor substanțe care alcătuiesc un amestec . Aplicațiile variază
de la o simplă verificare a purității unui compus dat până la determinarea cantitativă a componentelor unui
amestec.

Slide 2

Cromatografia pe hârtie este o metodă de testare a purității compușilor și de identificare a substanțelor.

Cromatografia pe hârtie este o tehnică utilă deoarece este relativ rapidă și necesită doar cantități mici de
material. Separările în cromatografia pe hârtie implică principiul partiției. În cromatografia pe hârtie,
substanțele sunt distribuite între o fază staționară și o fază mobilă. Faza staționară este apa prinsă între
fibrele celulozice ale hârtiei. Faza mobilă este o soluție în curs de dezvoltare care urcă în faza staționară,
purtând cu ea probele. Componentele probei se vor separa ușor în funcție de cât de puternic se adsorb pe
faza staționară față de cât de ușor se dizolvă în faza mobilă.

Când o probă chimică colorată este plasată pe o hârtie de filtru, culorile se separă de probă prin plasarea
unui capăt al hârtiei într-un solvent . Solventul difuzează în sus pe hârtie, dizolvând diferitele molecule din
probă în funcție de polaritățile moleculelor și ale solventului. Dacă proba conține mai multe culori,
înseamnă că trebuie să aibă mai multe tipuri de molecule. Din cauza structurilor chimice diferite ale fiecărui
tip de moleculă, șansele sunt foarte mari ca fiecare moleculă să aibă cel puțin o polaritate ușor diferită,
dând fiecărei molecule o solubilitate diferită.în solvent. Solubilitatea inegală face ca diferitele molecule de
culoare să lase soluția în locuri diferite, pe măsură ce solventul continuă să se deplaseze în sus pe hârtie. Cu
cât o moleculă este mai solubilă, cu atât va migra mai sus pe hârtie. Dacă o substanță chimică este foarte
nepolară, nu se va dizolva deloc într-un solvent foarte polar. Acest lucru este același pentru o substanță
chimică foarte polară și un solvent foarte nepolar.

Schemă a cromatografiei pe hârtie: se observă migrarea compușilor pe hârtia îmbibată cu fază mobilă.

Slide 3

Mecanismul migrarii zonei in cromatografia pe hartie

Migrarea zonei (componentelor probei) depinde de natura fortelor care actioneaza asupra componentului,
deci de mecanismul predominant care este cel al repartitiei lichid-lichid. Datorita dificultatilor de evaluare a
factorilor implicati in mecanismul de migrare al zonei s-a convenit ca evaluarea separarii cromatografice sa
se faca prin masurarea valorii Rf

Rf = distanta parcursa de zona (a) distanta parcursa de solvent (b)

a - distanta parcursa de zona; se masoara de la mijlocul zonei (pata, spot) pana la linia de start (cm); b -
distanta parcursa de solvent; se masoara de la linia de start (locul in care s-a aplicat proba) pana la frontul
eluentului trecand prin mijlocul zonei (cm).

Camerele de developare sunt vase de sticla de forme si dimensiuni diferite (1), inchise etans cu un capac sau
o placa de sticla (2) si care au in interior dispozitive de suspendare a hartiei cromatografice (3).

a. vase continind faza polara (apoasa) pentru saturarea cu vapori a camerei;

b. faza mobila (organica);

c. punctele de aplicare a probelor pe linia de start;

d. zonele migrate ale componentilor;

e. linia frontului;

f. hartia cromatografica.

Slide 4

Pregatirea benzilor cromatografice si aplicarea probei

Se alege sortul de hartie cromatografica corespunzator scopului urmarit. Se determina sensul de migrare pe
coala de hartie cromatografica aplicand o picatura de apa distilata intr-un colt al hartiei; sensul de migrare
este cel indicat de alungirea petei. Tinandu-se cont de sensul de migrare se taie benzile de hartie
cromatografica in functie de dimensiunile vasului cromatografic. Se MARCHEAZA FIN cu creionul, pe cele
doua margini ale hartiei linia de start (1,5 cm de la marginea inferioara a hartiei).

Aplicarea probelor se efectueaza cu o micropipeta de 0,1 ml divizata in 0,001 ml (la care este montata
seringa), cu o seringa Hamilton de 100 μl, capilare de sticla calibrate sai necalibrate sau cu pipete Pasteur
bine efilate. In toate cazurile diametrul spotului trebuie sa nu fie mai mare de 0,5 cm. Daca este necesara
aplicarea unei cantitati mai mari de proba se usuca si se aplica din nou alta cantitate de proba de aceeasi
dimensiune. Probele se aplica pe linia de start la o distanta de minimum 2 cm una de alta (se marcheaza cu
creionul).

Slide 5

Pregatirea camerelor cromatografice

Camerele cromatografice trebuie sa fie saturate cu vaporii fazei mobile ( de aceea eluentul se introduce in
incinta camerei inainte de a pregati hartia cromatografica). In cazul in care faza mobila este constituita din
solventi nemiscibili, se separa cu o palnie de separare, faza apoasa de cea organica. Faza organica (care
constituie eluentul propriu-zis) se introduce in vas in asa fel incat sa formeze un strat de 0,5 cm, iar faza
apoasa se introduce in recipiente mici de sticla care se asaza in interiorul vasului in asa fel incat in momentul
introducerii hartiei, aceasta sa nu le atinga. Camera cromatografica se inchide etans si se lasa sa se satureze
cu vaporii eluentului (pana cand se pregateste hartia cromatografica si se aplica probele).

Benzile de hartie pe care s-au aplicat probele se introduc in camera cromatografica suspendandu-se de
dispozitiv, avand grija ca hartia sa patrunda in eluent, iar eluentul sa nu ajunga la linia de start. Aceasta
operatie se executa cat mai repede posibil pentru a nu tine prea mult timp deschisa camera cromatografica,
ce a fost in prealabil saturata cu vaporii eluentului.

Slide 6

Care sunt dezavantajele cromatografiei pe hârtie?

 Cantitatea mare de probă nu poate fi aplicată pe cromatografia pe hârtie.

 În analiza cantitativă, cromatografia pe hârtie nu este eficientă.
 Amestecul complex nu poate fi separat prin cromatografie pe hârtie.

Concluzia

În concluzie pot spune că descoperirea cromatografiei pe hârtie în 1943 de către Martin și Synge a făcut
posibilă pentru prima dată separarea constituenților plantelor permițând identificarea lor. A urmat o
dezvoltare rapidă a activității de cercetare în acest domeniu după 1945. În prezent cromatografia pe hârtie a
devenit una din cele mai des aplicate metode de separare a amestecurilor, deoarece este clară și accesibilă
chiar și pentru elevi.