Biochimie

Tehnici moderne de
separare și identificare
a bioconstituenților:

2 IPA
Cromatografie

• Cromatografia face referire la tehnicile de

laborator prin care se separă substanțele chimice
din amestecuri sau soluții.
• Se deosebesc două faze cromatografice: faza
mobilă și faza staționară (sau fixă).
• Principiul separării cromatografice constă în
distribuția inegală a componentelor unui amestec
între cele două faze. Amestecul este dizolvat
întru-un fluid (faza mobilă), care îl va trece printr-
o structură ce conține un alt material (faza
staționară). Diferitele componente ale amestecului
trec prin faza staționară cu viteze diferite, ceea ce
presupune separarea lor.
Istoria metodei

• Metoda cromatografiei a fost aplicată pentru prima dată de

botanistul rus Mihail Semenovici Tsvet în 1900. El a folosit o
coloană umplută cu carbonat de calciu pentru a separa
pigmenții vegetali.
• Primul raport despre dezvoltarea unei metode cromatografice
a fost făcut de Tsvet la 30 decembrie 1901, la Congresul al XI-
lea al Naturaliştilor şi Medicilor din Sankt Petersburg.
• Prima lucrare tipărită despre cromatografie a fost publicată în
1903 în revista „Works of the Warsaw Society of Naturalists”.
Pentru prima dată, termenul „cromatografie” a apărut în două
lucrări tipărite ale lui Tsvet în 1906, publicate în revista
germană Berichte der Deutschen Botanischen Gesellschaft.
• În 1907, Color își demonstrează metoda Societății Botanice
Germane.
Tipuri

• Cromatografie poate fi analitică sau preparativă.

• Scopul cromatografiei preparative este separarea componentelor
unui amestec pentru ca acestea să fie folosite (fiind astfel o
metodă de separare).
• Cromatografia analitică se face, de obicei, cu cantități mai mici
de material și are ca scop măsurarea unor proporții relative a
componentelor amestecului.
• De asemenea, se deosebesc și alte tipuri, în funcție de faza
staționară: cromatografia pe strat subțire (notată TLC),
cromatografia de lichide, cromatografia de gaze, etc.
Cromatografia pe strat
subțire

• Cromatografia pe strat subțire, câteodată

denumită și cromatografie în strat subțire este
o metodă de separare de tipul cromatografiei,
folosită pentru separarea unor amestecuri
nevolatile.
• Cromatografia pe strat subțire se realizează cu
ajutorul unei bucăți mici de hârtie sau plastic,
care conține un strat subțire de material
adsorbant, de obicei silica gel, oxid de
aluminiu (alumină) sau celuloză.
• Această metodă de separare și analiză a
sistemelor multicomponente este utilizată pe
scară largă în laboratoare de diverse
specificități și direcții: sanitar-
epidemiologice, veterinare, agrochimice, de
cercetare, criminalistică, precum și la stațiile
de protecție a plantelor, în centrele de
standardizare și birourile de medicină legală.
Metodă

• Acest strat subțire de material adsorbant este

numit faza staționară, deoarece este componentul
imobil al sistemului.
• După aplicarea substanței de analizat pe placă,
materialul va adsoarbe ceea ce se numește faza
mobilă, adică solventul (sau amestecul de
solvenți) care a fost ales. Solventul va urca în
placă cu ajutorul capilarității. Întrucât diferiții
componenți ai amestecului de analizat se
deplasează cu viteze difere pe placa
cromatografică, se obține separarea acestora.
• Cromatografia pe hârtie este o
metodă de separare cromatografică
planară utilizată pentru separarea
unor substanțe sau compuși colorați.
• Fiind o metodă mai veche, astăzi este
folosită mai mult în scop didactic, iar
în locul ei se folosesc alte tehnici de
cromatografie planară, precum
cromatografia pe strat subțire.
• Este o metodă bazată pe repartiția
lichid-lichid.
Principiu

• Faza mobilă folosită este de obicei un amestec Schemă a cromatografiei pe hârtie: se observă
migrarea compușilor pe hârtia îmbibată cu fază
de solvent organic polar cu apa, iar faza
mobilă
staționară este apa.
• Rolul hârtiei este de a oferi un suport pentru apă,
aceasta fiind de fapt faza staționară
(cromatografie lichid-lichid).
• Faza mobilă urcă de-a lungul fazei staționare
datorită capilarității.
Separarea cromatografică

• Separarea cromatografică are la bază interacţia

diferenţiată a componenţilor unei probe faţă de
două faze, numite: faza staţionară şi faza mobilă
(aflată în mişcare faţă de faza staţionară).
• Procesul se petrece într-o coloană
cromatografică, sau pe suprafaţa plană a unei
plăci pe care este depusă faza staţionară.
• Analiza cromatografică este un proces cuplat
între separarea cromatografică şi determinarea
(detecţia) compuşilor separaţi (proces care se
bazează pe măsurarea unei proprietăţi fizice).
Clase de separări cromatografice

Institutul de examinare medico-legală și de

criminalitate
Cromatograful de gaze în examinarea judiciară

• Din punct de vedere al naturii celor

două faze distingem următoarele clase
de separări cromatografice:
• - cromatografie de gaze (GC) în care
faza mobilă este un gaz inert; în funcţie
de natura fazei staţionare se disting
următoarele tehnici gaz-cromatografice:
Clase de separări cromatografice

• a) separarea gaz-lichid în care faza mobilă este un gaz

inert, iar faza staţionară
• este un „lichid”, depus pe un suport inert, sau pe peretele
unei coloane
• cromatografice;
• b) separare gaz-solid (SGC), în care faza mobilă este un
gaz inert, iar faza staţionară este un solid;
• - separare prin cromatografia de lichide (LC), în care
faza mobilă este un lichid, iar faza staţionară este de
regulă un solid;
• - cromatografie în fluide supercritice (SFC), în care faza
mobilă este un fluid supercritic.
Mecanismul care stă la baza de separării
cromatografice

• 10)Mecanismul care stă la baza de separării cromatografice se poate baza pe:

• 1) adsorbţie; 2) repartiţie; 3) schimb ionic; 4) excluziune sterică, etc. Adeseori, procesele
cromatografice pot decurge printr-o combinaţie a acestor mecanisme.
Cromatografia de lichide în trei variante

• In funcţie de mecanismul de separare cromatografia de lichide (în care polaritatea şi

hidrofobicitatea analiţilor, a fazei staţionare şi a fazei mobile joacă un rol determinant) se
împarte în trei variante:
• i) cromatografia de lichide în faza normală (denumită aşa mai degrabă din punctul de
vedere istoric), în care faza staţionară este polară, iar faza mobilă este nepolară;
• ii) cromatografia de lichide în faza inversă, în care faza staţionară este nepolară şi
hidrofobă, iar faza mobilă este polară.
• iii) cromatografie de lichide prin mecanism de schimb ionic, în care faza staţionar este un
schimbător de ioni, iar faza mobilă este apoasă cu pH controlat.
Bibliografie

• https://ik-ptz.ru/ro/exam-tests---2014-for-physics/istoriya-razvitiya-hromatografii-hromatogra
fiya-kak-metod.html

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Cromatografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Cromatografie_pe_h%C3%A2rtie
Multumesc pentru atentie!