” OMUL NU POATE DEVENI OM DECÂT PRIN EDUCAȚIE”

Immanuel Kant

Termenul educație provine din latinescul educo-educare și are sensul de: a alimenta, a
crește, a îngriji. De fapt educația disciplinează omul, formează individul, în primul rând pentru
sine, dar și pentru cei din jur. O posibilă definiție a educației în concepția filozofului german
Immanuel Kant ar fi: ”Educația este activitatea de disciplinare, de cultivare, de civilizare a
omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este
susceptibil.”
Educaţia diferă de la o etapă istorică la alta în funcţie de condiţiile materiale şi spirituale
ale societăţii. Educaţia este un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea,
dintr-o anumită necesitate proprie acesteia - aceea a dezvoltării omului ca om, ca forţă de muncă
şi fiinţă socială.
Dacă în trecut educația reprezenta un mecanism prin care clasele sociale privilegiate își
mențineau puterea în societate prin limitarea accesului transmiterii și dobândirii de cunoștințe,
evoluția societății a făcut ca în prezent educația să fie văzută ca unul din drepturile fundamentale
ale omului, prin prisma impactului pe care ea îl poate produce la nivelul fiecărui individ, fiind
considerată bun public și responsabilitate publică, datorită beneficiilor recunoscute pe care le
aduce la nivel societal.
În prezent umanitatea vede în educatie, o practică socială curentă și permanentă, un
„instrument indispensabil pentru a atinge idealurile păcii, libertății și dreptății sociale”. Educația
copiilor este foarte importantă pentru viitor, de aceea se caută metode eficiente și moderne
pentru a fi câstigați de partea bună a societății. Din multitudinea factorilor care pot influenţa
cursul existenţei umane, educaţia are, fără doar şi poate, rolul primordial. Ea clădeşte piloni
esenţiali, iar lipsa ei naşte monştri.
Iată două aspecte prin care putem evidenția importanța educației. Primul se referă la om
ca la celula societății. Dacă vrei să ai o societate bine închegată, ai nevoie de oameni integri.
Dacă celulele dintr-un organism ar fi lăsate la voia întâmplării, s-ar crea premisele haosului, iar
tocmai forma de organizare conferă coerență și utilitate ansamblului. Apoi, educația individului
poate fi comparată cu calitatea cărămizilor unei clădiri. Dacă vrei să ai o construcție durabilă, de
calitate, ai nevoie să folosești materiale de calitate. Oricât de ingenios ar fi inginerul sau cât de
creativ arhitectul, dacă materia de bază este de slabă calitate, rezultatul este compromis. În
general suntem de acord cu aceasta, dar prea adesea ne oprim la constatări.
Daca fiecare dintre noi am face eforturi să fim, să devenim “de calitate”, atunci
sociatetea în ansamblul ei ar avea parte de un grad mai ridicat de civilizație, iar noi ne vom găsi
mai ușor menirea. Educația este o chestiune căștigătoare pe două planuri: la nivel individual și
pentru felul în care vom conviețui unii cu alții. Educația este un act de construcție intelectuală și
de edificare morală. Exact de ce avem nevoie!
Andrei Pleșu povestea într-un interviu despre Constantin Noica: ”aflat în vizită la un
liceu cu scopul de a le vorbi tinerilor despre importanța învățăturii, filozoful prezenta două
opțiuni: fie ne înscriem pe orbita educării și devenim subiecte, alegându-ne propriul rol în
societate, fie rămânem obiecte ale manipulării celorlalți. Cu alte cuvinte, ori iți iei prin educatie,
viața pe cont propriu, îți creezi propriul drum și nu te multumești cu rolul pe care ți-l atribuie
societatea, ori ajungi obiectul de care alții se folosesc.”
A avea o educație înseamnă a te încadra pe un drum cu sens, înseamnă a merge într-o
direcție clară, înseamnă a-ți trăi viața la maxim, la potențialul cu care ai fost creat. Dumnezeu te-
a înzestrat cu talente, cu abilități extraordinare, ți-a dat capacități intelectuale, dar ești
resposanbil pe deplin de ce faci tu din ele. Educația esențială înseamnă parcurgerea unui traseu
academic tradițional, dar nu se reduce la aceasta. Educația nu înseamnă numai acumularea de
cunoștințe, ci transformarea lor, formarea unor deprinderi, a unui caracter. ”Prin educație,
omenirea și cultura ei au continuitate, evoluează, progresează. Educația are o imensă forță
transformatoare aici și acum, acolo și aievea. De aceea, trebuie să o luăm în serios, să ne-o
însușim, să investim în ea!”(Constantin Cucoș).