VALENTE EDUCATIVE INTERACTIVE

ALE TEHNOLOGIEI INSTRUIRII

Profesor psiholog CSIKI ANGELA

Gimnaziul « Sfântul Gheorghe » Sângeorgiu de Mureş

1. Educaţie şcolară ieri…educaţie şcolară azi

Schimbările survenite în procesul instructiv educativ în învăţământul actual
conform tendinţelor actuale din societate şi a ultimelor descoperiri în materie de
psiho-pedagogie şcolară (teoria inteligenţelor multiple ceea ce presupune tratare
diferenţiată pentru fiecare elev în funcţie de predominantele sale individuale şi stiluri
diferite de învăţare), au condus la mutaţii în planul metodologiei didactice. Este
necesară înlocuirea metodelor tradiţionale, unilateral centrate pe o informaţie
prelucrată de cadru didactic şi transmisă univoc (lăsând elevul pe planul factorului
pasiv), cu metode interactive centrate în primul rând pe activitatea elevului, care
devine în felul acesta un factor activ, implicat energic în procesul de învăţare.
Alvin Tofler afirma: “Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu stie să citească,
ci cel care nu a învăţat cum să înveţe.’’
Ultimele descoperiri în materie de psihopedagogie determină schimbări
majore la nivelul didacticii. Consecinţele acestor inovaţii presupun o nouă viziune în
abordarea metodologică a procesului instructiv–educativ. Învăţarea e un proces
cognitiv ce include o multitudine de antecedente corelative: gândirea, memoria,
motivaţia, priceperi şi deprinderi, cunoştinţe şi operaţii intelectuale, implicarea
afectivă a sferii subiectivităţii, jocul şi creativitatea debordantă. Teoria inteligenţelor
multiple, metodele moderne interactive, strategiile şi modelele de proiectare didactică
conduc spre o deplasare a perspectivelor de la viziunea tradiţională şi conservatoare
centrată pe expunerea oficială şi distantă a profesorului la un modus operandi
centrat pe elev, cu statut de agent voluntar, activ şi conştient de propria sa educaţie,
erou al unui scenariu didactic ce duce spre autonomie şi responsabilitate. Există o
serie de directive, formulate de didactică şi ele vizează deschiderea continuă a
pedagogiei comunicării spre un nou model comunicativ funcţional.
 2. Aspecte dihotomice: tradiţional / modern
Dată fiind importanţa învăţării raportată la inovaţiile societăţii actuale, în
desfăşurarea ei sunt implicate metode şi procedee didactice (divizate dihotomic pe
opoziţia tradiţional/ modern) alături de un complex mult mai vast ce se structurează
în strategii didactice, procedee, mijloace de învăţare, între toate aceste procese şi
activităţi didactice existând multiple relaţii de interdependenţă. Toate procesele şi
funcţiile intelectuale şi în mod special cele psiho-motorii sunt antrenate în cadrul
învăţării prin diverse metode şi proceede interactive. Deci, se poate spune că
învăţarea antrenează întreg psihicul şi are un rol generativ, formativ şi constructiv
faţă de acesta.
Considerată drept cea mai importantă descoperire în domeniu după Jean
Piajet, Teoria inteligenţelor multiple elaborată de Howard Gardner porneşte de la
ideea coexistenţei în creierul uman a unor inteligenţe diferite şi autonome care
conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi învăţare. Cele opt
inteligenţe (verbală-lingvistică, logico-matematică, vizual-spatiala, kinestezica,
muzicală, interpersonală, intrapersonală şi inteligenţa naturalistă) contibuie la o
percepere diversificată a vieţii, a relaţiilor sociale, a existenţei în general.
Cunoaşterea tabloului sinoptic a fiecărei inteligenţe este relevantă pentru creearea
situaţiilor favorabile fiecărui copil pentru descoperirea intereselor, aptitudinilor şi
posibilităţilor de formare.
În consecinţă , se impune necesitatea tratării diferenţiate a fiecărui elev în
parte, în conformitate cu configuraţia psiho- atitudinală a individului–copil aflat în
formare. Dinamica societăţii actuale impune un ritm alert de acţiune şi participare la
viaţa socială. Având în vedere aceste standarde ridicate de rigoare ale stilului vieţii
actuale impus de dominanta tutelară pe care o au mijloacele mass media şi sfera
instituţiilor audio-vizualului este necesar ca în procesul instructiv educativ să se
realizeze nişte abateri de la viziunea tradiţională, rigidă şi conservatoare, deşi
eficentă în privinţa asimilării de cunoştinţe la viziunea reformatoare şi modernă ce
impune modelul comunicativ-funcţional.
Abordarea traditională nu ţine cont de nevoile de învăţare ale elevilor, de
potenţialul fiecărui elev, de contextele de învăţare specifice; nu se cunoaşte gradul
de înţelegere al elevului, iar capacitatea acestuia de concentrare scade, deoarece se
acorda mai mult spaţiu expunerii profesorului, în dauna unui dialog euristic cu elevii
care ar activa gândirea cestora transformându-i din factori activi în elemenţi pasivi .
 Prin abordarea centrată pe elev, se impune un stil de învăţare activ când
elevii îşi manifesta dorinţa de a împărtăţi celorlalţi ceea ce experimentează, iar
aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii. Ei acced la înţelegerea
profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar de a preda celorlalţi colegi
ceea ce au de învăţat. În felul acesta, individul îşi poate schimba imaginea publică
prin acţiune, iar învăţarea se face pas cu pas.

Punerea în practică a modelului comunicaţional încearcă să creeze o zonă de

confluenţă a ştiinţei de carte cu viaţa, un fel de spaţiu de simulare a stării de
ponderabilitate pe care o presupune aşezarea în real. Metaforic , ideea este ilustrată
în Basmul feciorului de împărat, cel cu noroc la vânat unde împărăteasa îşi dă
copilul la carte şi , după aceea îl trimite în lume, spunându-i : „Cartea , câtă a fost, ai
învăţat-o toată ... (acum ca să te faci om pe deplin ...trebuie să te duci lumea să o
colinzi , ca să încerci şi să ispiteşti viaţa prin tine însuşi şi să afli multe care în carte
nu se pot scrie. Cuvintele mamei transcriu viziunea tradiţională despre educaţie, o
viziune ce desparte şcoala dascălilor de şcoala lumii , învaţarea din cărţi, de
învăţarea din experienţă. Ceea ce şcoala modernă încearcă să facă prin intermediul
utilizării metodelor şi procedeelor interactive este să unească cele două trepte
alcătuind o viziune unitară unde a şti să fii şi a sti să devii se află mereu în
echilibru. Astfel trebuie să coexiste viziunea tradiţională care e un fundament pentru
cea modernă, una este substanţa, cealaltă este centrul motor şi nu excluzându-se
reciproc ci doar coabitând pot să creeze un model funcţional şi comunicativ eficient
şi stimulatoriu util în activităţile şcolare specifice tehnologiei instruirii.