Sunteți pe pagina 1din 29

Autoeducatia

Autoeducatia se defineste ca o activitate constienta, intentionata, pe care un individ o


desfasoara pentru formarea sau desavarsirea propriei persoane. Autoeducatia vizeaza toate
aspectele dezvoltarii personalitatii: intelectuale, morale, corporale, religioase, profesionale etc. In
cazul autoeducatiei, subiectul educatiei este in acelasi timp si obiectul ei. In ceea ce priveste
scopurile urmarite, in vreme ce scopurile celorlalte forme ale educatiei sunt stabilite de catre
societate, scopurile autoeducatiei sunt stabilite de individul insusi, in acord cu cerintele societatii.
Autoeducatia se impleteste continuu cu celelalte forme de educatie. Pe masura ce individul
avanseaza in varsta, autoeducatia ocupa un loc tot mai important in procesul sau de formare. La
varste mici copilul nu este capabil sa se autoeduce, in adevaratul inteles al cuvantului. Primele
preocupari sistematice de autoeducatie apar, de obicei, in perioada scolii gimnaziale.
Metodologia autoeducatiei include, in esenta, patru categorii de metode:
-metode de autocontrol
-metode de autostimulare
-metode de autoconstrangere
-metode de stimulare a creativitatii.
Psihologic, autoeducatia presupune strategii specifice de autoformare-autodezvoltare centrate pe:
-stimularea proceselor intelectuale (autoconvingere, autosugestie)
-stimularea proceselor afective (autostimulare, autoconsolare, autopedepsire )
-stimularea proceselor volitive (autocomanda, autoaprobarea).
O autentica educatie scolara trebuie sa pregateasca si sa stimuleze aceste capacitati care
conditioneaza autoeducatia.
Autoeducatia educatia prin sine insusi este liantul dintre educatie si educatia permanenta. Ea
reprezinta sansa individului uman de a fi, in viitor.
Raportul educatieautoeducatie depinde de factori interni si externi. 'Nu exista educatie fara
autoeducatie. Educatia si autoeducatia trebuie sa aiba un raport echilibrat si continuu.
Autoeducatia nu este opusul educatiei si nu se identifica cu ea. Autoeducatia are aceleasi
elemente ca si educatia (scop,obiect,subiect,mijloace,metode).' Individul poate fi subiect al

educatiei la orice varsta, autoeducatia implica un anumit grad de maturitate(preadolesc, adolesc).


Autoeducatia si-a demonstrat necesitatea permanentei. Numai astfel se poate face fata
exigentelor dezvoltarii sociale, economice si cultural- politice a epocii in care traim.
Autoeducatia se realizeaza numai prin forte proprii, fara ajutorul sau apelul la factori educativi
externi. Autoeducatia este o urmare, dar si o conditie a eficentei educatiei, este o completare a
educatiei.
Factorii determinanti ai educatiei permanente:
-datorita revolutiei stiintifice si tehnice care a generat explozia informationala si perisabilitatea
crescanda a cunostintelor, educatia si formarea nu se mai pot limita la anii scolaritatii ci trebuie
sa se intinda pe tot parcursul vietii;
-pentru a facilita adaptarea la schimbare, educatia trebuie sa isi elaboreze un sistem de obiective,
continuturi si metode menit sa ajute oamenii si societatea in procesul de adaptare sociala,
profesionala si culturala;
-schimbarile survenite la nivel economic, social, stiintific, politic, cultural, familial si profesional
impun adaptari si readaptari rapide care necesita eforturi crescute si permanente din partea
tuturor persoanelor;
-evolutiile demografice indica scaderea natalitatii si cresterea numarului persoanelor in varsta,
care trebuie sa beneficieze de programe de educatie permanenta pentru a ramane activi,
productivi si creatori chiar si dupa parasirea campului muncii pentru a nu deveni o sursa de
regres social din cauza neintelegerii si neadaptarii adecvate la schimbari, a lipsei de receptivitate
la nou;

-educatia trebuie conceputa ca o formare totala a omului, modeland multiplu si complex


personalitatea fiecarui individ pe parcursul intregii sale existente, de exemplu prin facilitarea
utilizarii eficiente a timpului liber care a devenit o realitate ambigua in societatea contemporana.
-avand mai mult timp liber la dispozitie, datorita tehnologizarii, oamenii se pot concentra asupra
activitatilor extraprofesionale si asupra propriei realizari, participand la activitati cu scop
educational mai mult sau mai putin explicit, cu atat mai mult cu cat educatia este un proces
multidimensional, care nu se limiteaza la acumularea de cunostinte si care nu cade exclusiv in
sarcina sistemului educational.
Dimensiunile educatiei adultilor:
-educatia in scop de recalificare, de perfectionare, pentru reducerea somajului;
-educatia pentru reintegrare sociala a grupurilor marginalizate social;
-educatia civica si interculturala;

-educatia pentru reducerea analfabetismului functional sau computerial.


Politica educationala privitor la educatia adultilor:
- 1996 an European al Invatarii Permanente;
-la Conferinta Generala UNESCO de la Hamburg, din 1997 se defineste conceptul de educatie a
adultilor si se afirma obiectivele educatiei adultilor:dezvoltarea autonomiei si a simtului
responsabilitatii individului; abilitarea adultilor pentru a face fata transformarilor care afecteaza
economia, cultura, si societatea in ansamblul sau promovarea unei participari creative a
cetatenilor la viata colectivitatii.
Particularitatile procesului de autoformare la preadolescenti si adolescenti
Munca pentru autoeducatie trebuie inceputa la inceputul adolescentei, atunci cand s-au creat deja
conditiile psihologice necesare unei astfel de activitati. Autoeducatia are rolul de a dezvolta
capacitati intelectectuale, de a modela trasaturi fundamentale ale personalitatii elevilor, la varsta
la care se decide si se precizeaza idealul profesional si nivelul de aspiratii.
Incepand cu varsta de 11 ani elevii incep sa ia singuri decizii , desi pe la 13-14 ani ei revin la
profesor pentru a-i cere incontinuare ajutorul; pe la varsta de 13 ani numarul elevilor cu activitati
preferate este in crestere , acestia incep sa fie tot mai mult preocupati de organizarea timpului lor
liber ; pe la 14 ani tinerii isi propun multe, dar sunt incapabili sa-si sincronizeze actiunile in timp
si spatiu, in unele zile nemaivazandu-si capul de treburi , in timp ce in alte zile nu au ce face;
la 14 ani tanarul tine sa-si argumeteze deciziile insa simte lipsa unor informatii. La 15 ani el stie
ce vrea sa faca, este totusi mai putin capabil sa se automobilizeze la activitate , sa depuna un
efort sustinut; nevoia de cunostinte despre natura si comportarea umana devine mai acuta.
Obiectul preocuparilor de autocunoastere ale adolescentilor se schimba cu inaintarea in varsta;
daca la 13 ani il preocupa mai mult fizicul sau , la 15 ani il preocupa gandurile si ideile sale, iar
pe la 16-18 ani comportarea , normele morale, firea sa in comparatie cu ale altora . Profesorul
trebuie sa trezeasca elevilor sai interesul pentru autoperfectionare.
Autoeducatia si cunoasterea de sine
Fiecare persoan este unic n felul ei.Comportamentul ei este unic.Stim cu totii ca
suntem unicati, dar ne gandim oare ca odat ajuni la maturitate, avand convingeri i
valori personale, daca acestea sunt oare cele bune?sunt ele cele care ne trebuiesc i ne
folosesc?sunt ele cele care ne ridic?
Raspunsul e in fiecare din noi si e de ajuns sa ne uitam atent in oglinda ca sa stim daca
mergem pe drumul drept si luminos sau ocolim prin intuneric.Dar in afara de oglinda
numai prin autoeducaie putem afla dac ni s-a format o contiina adnc i o conduit
moral.De aceea,eu cred c autoeducaia este absolut necesar n formarea noastr ca
indivizi care gndim i acionam n spiritul moral si civic.

Autoeducatia trebuie s nceap de la o vrst ct mai fraged indiferent de educaia


primit de la prini sau de la coal, dar asta nu nseamn c nu o poi face i la
50 ani.Eaeste oricnd binevenit, pentru c oricnd este necesar.
Autoeducaia este aceea care ne face s devenim mai ateni la comportamentul i faptele
noastre, mai contieni la ceea ce se ntmpl cu noi i in jurul nostru.
Ea este altceva fa de educaia primar, este ceva n plus fa de educaia primit de la
scoal sau prini, deci dac este ceva n plus nseamn c te ndrum spre un nivel mai
evoluat de percepie a lucrurilor, i n acest fel vei fi mai matur i vei face fa situaiilor
cu mai mult intelepciune.
Autoeducaia nseamn s ajungi cu timpul s poi s te cunoti mai bine i s-i dezvoli
puterile ce zac in tine, asta spre folosul tu dar i a celor din jurul tu.
Ca s poi s te autoeduci trebuie s iubeti adevrul , cinstea i s-i asumi tot timpul
responsabilitatea chiar dac i-e fric sa faci asta, pentru c atunci cnd i asumi
responsabilitatea dai n primul rnd dovad de maturitate i seriozitate dar eti i
propriul tu stpn.
Odat cu responsabilitatea vine i libertatea luntric.Trebuie s alegi dac vrei s fi
liber sau vrei s fi sclav.Trebuie s ncerci s desfaci lactul lanurilor carei strng
mintea i s fi un om liber, ca s poi s fi tu nsui, pentru ca in momentul n care eti tu
insui i eti mpacat cu tine, eti fericit.
Unul dintre primii pai pe care trebuie s-i faci n spre autoeducare i autocunoatere, n
afar de acceptarea adevrului i al responsabilitaii, este s fi contient de ceea ce simi
i s-ti poi controla emoiile.Trebuie s tii s faci diferena dintre sentimente i
resentimente, s-i controlezi frustrrile, i s-i stpneti mnia.
Far s faci asta, nu vei putea avea sentimente pozitive fat de tine insuti, nu te vei putea
respecta, i ntr-un final nu numai c nu te vei putea autoeduca i autocunote, dar poi
s ajungi chiar sa te ndobitoceti singur.
Ca s fi mai responsabil trebuie s-i utilizezi emoiile n mod educativ-productiv, s fii
n stare s te concentrezi asupra unui lucru i s-i meni atenia asupra lui, dar trebuie

s fi n stare s vezi lucrurile i din perspectiva celui din faa ta, s invei, s asculi i s
fi mai sensibil la dorinele si sentimentele celorlali.
Totui, n viaa, pentru a-i mbunataii relaiile cu ceilali trebuie s fii i o persoan
drgut, s tii s te faci placut pentru c altfel vei fi respins la orice pas.S nu inelegi
acum c trebuie s fi fals.NU! Trebuie s fi doar mai bun , peste medie, i ca s ajungi
asa, trebuie s fii:
receptiv la informaii
nelegator i cooperant
asertiv, deschis
mai prietenos
implicat mai mult decat alii
atent i politicos
prosocial i s te integrezi armonios n grup
bogat n cunoatine generale
manierat si cu bun sim n orice situaie
Aceste abilitai trebuiesc dezvoltate tot timpul.
Nu te culca niciodat pe-o ureche i ce este foarte important i trebuie s reti, este s nu
tratezi pe nimeni de sus crezandu-te din start mai destept.
O sa-ti spun un banc ce ti va servi drept exemplu :
Un student se duce la cantina facultaii i singurul loc liber era lang un profesor.
Neavnd unde sa ia loc in alta parte , se aseaza acolo. Profesorul puin indignat i
spune studentului:
Porcul nu-i este prieten porumbelului. Studentul se uita la profesor i i rspunde:

Bine, atunci eu am zburat.


Enervat la culme , la examen , profesorul i pune studentului cele mai grele ntrebri ,
dar acesta rspunde la toate.
n cele din urm , profesorul l ntreab:
- Vezi pe drum un sac plin cu minte si unul cu bani. Pe care l iei?
- Pe cel cu bani rspunde studentul.
- Eu l-a lua pe cel cu minte, spuse profesorul.
-Elevul: Fiecare cu ce n-are
Profesorul , furios de-a dreptul, i scrie pe lucrarea elevului : BOU.
Studentul i ia lucrarea , citete ce a scris profesorul merge la el i i spune:
Domnule profesor , v-ai semnat , dar nu ai trecut nota!!
Concluzia :
Nu conteaz cine eti.ntotdeauna se va gasi altul mai detept ca tine.Asa c de ce s
riti s fi pus n situaii jenibile care vor demonstra ca esti prost?
Comportamentul este ceea ce te definete n societate i de aceea el trebuie s fie
exemplar.
Prestana ta conteaz extraordinar de mult, ncepnd cu inuta, continuand cu
comportamentul tau i terminand cu atitudinea ta.
Atitudinea este ceea ce transmii altora i aceasta determin prima impresie pe care i-o
fac ceilali despre tine.Conteaz foarte mult atitudinea pentru c ea ine de conduita
moral si la rndul ei, conduita moral este practic activarea contiinei n fapte i
actiuni.
Fiecare om este potential dotat pentru a utiliza instrumentele autoeducaiei i
autocunoaterii.
i autoeducaia i autocunoaterea sunt ca un foc aprins n intunericul din noi, al carei
lumin trebuie s lumineze n interior pentru a radia i n exterior.
Pentru a ajunge s te formezi, increderea in propria persoana nu trebuie sa lipseasc
nicicand dar trebuie sa ti cont ca ea se cstiga foarte greu, cu multa perseverenta, curaj
si mult mai greu dect ncrederea pe care o poti avea n ceilalti.

Daca te-ai nascut cu incredere in tine, trebuie sa te bucuri, pentru ca esti un


norocos.Altora le trebuie o viata ntreaga pentru a deveni stapni pe propria persoana
dar sunt si altii care nu ajung niciodata.
Totul depinde de educatie, de mediul n care ai crescut, de felul n care stii sa-ti cultivi
respectul de sine, dar cel mai mult depide de atentia si autoeducatia pe care ti le acorzi.
Schimbarea porneste numai de la tine.Tu trebuie sa faci primul pas pentru
a schimba ceva cu adevarat.Schimba-te pe tine pentru a putea avea puterea
de a schimba si altceva.
Niste pasi simpli pentru a incepe schimbarea sunt urmatorii :
1.Alege intotdeauna calea de mijloc
Cum in Univers totul se afla in echilibru, asa si tu trebuie sa adopti
starea de mijloc care-ti va oferi echlibrul personal.
Daca nu preferi calea de mijloc nu te poti numi altfel decat extremist, si atunci vei
pendula mereu intre alb si negru, fara sa-ti dai seama ca pot exista si nuante .
2.Afirma-te !
Pentru a avea ncredere n tine, trebuie n primul rnd sa nu accepti oricum parerile
celorlalti.Trebuie sa ai propriile opinii, de care nu trebuie sa te temi sau sa-ti fie rusine
ca altii nu le vor accepta.
Exprima-ti punctul de vedere in orice situatie si nu ti nega niciodata felul tau de a fi,
orict de diferit/a pari fata de ceilalti.Fiecare are dreptul sa actioneze asa cum gandeste
(cu urmarile si consecintele de rigoare evident).
Nu sta in umbra parintilor indiferent cine ar fi ei.Cauta sa iesi din cercul pe care ti-l
creaza ei voit sau nu.Fa ce simti si crezi tu ca e ma bine pentru tine, NU neaparat ce
trebuie,ci ce vrei si crezi ca te implineste.Creaza-ti propriul drum in viata ca sa nu ai mai
tarziu regrete ca ai fi putut ajunge sau face alceva si nu ai putut din cauza altora.
3. Exprima-ti maretia prin exigenta si originalitate
Actorul irlandez Peter Otoole zicea :
Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar
Cu totii avem puterea de a deveni ceea ce visam.Daca visezi ca esti extraordinar, atunci
intr-o buna zi, vei ajunge asa.Totul tine de cat de aprinsa este dorinta din tine.

Fii asa cum esti n toate relatiile pe care le ai cu ceilalti si nu ncerca sa fi fals/a doar de
dragul de a fi pe placul lor.Indrazneste de fiecare data sa spui ce simti si ce vrei.
Nu ncerca sa copiezi pe nimeni (idoli,vedete), fi original/a pentru ca fiecare om este
unic in felul sau, asa ca tu de ce n-ai putea avea propriul fel de a fi si mod de a te
comporta?de ce ai prefera sa fi o copie cand tu esti un original?!!!
Cauta sa deti lucruri diferite de ale altora, si poti incepe prin a avea propriul stil de
imbracaminte de exemplu.Cumpara-ti haine care ti plac fara sa ti cont de tendinte sau
moda si decoreaza-ti casa in asa fel incat sa te simti in largul tau.
Nu tine cont de cum au altii aranjate locuintele lor pentru ca acasa nu este un loc
anume, acasa este locul unde te simti ca acasa, locul unde simti ca aparti.
4. Fixeaza-ti obiective!
Ca sa ajngi sa faci lucruri mari mai intai trebuie sa le faci pe cele mici.La inceput esti mic
si apoi invatand si crescand, devi mare.
Ca sa poti intelege macrouniversul, trebuie mai intai sa
cunosti microuniversul.adica daca vrei sa-i intelegi pe ceilalti, mai intai trebuie sa te
intelegi pe tine.Asa e mersul.Pentru asta este nevoie sa ti cunosti puterile si sa ti fixezi
obiective clare si reale care pot firealizabile.Odata cu trecerea timpului, mareste-le
dificultatea, apoi analizeaza-ti greselile si nvata ce schimbari sa faci pentru a trece la
urmatorul obiectiv.
Orice vis poate fi transpus in viata de catre cei care sunt destul de puternici pentru a
crede in el.
Alphonse Karr
5.Gandeste pozitiv renuntand la NU!
Autosugestia influenteaza foarte mult ncrederea n sine. Enunturi spuse in mintea ta,
gen : Voi reusi orice imi propun!sau Voi trece cu bine peste orice problema!, au un
efect miraculos si te vor ajuta sa nfrunti situatiile neprevazute.Cand vine vorba de
incredere, nimic nu este mai important decat sa crezi n puterea proprie de a trece peste
tot si de a rezolva orice.Incearca treptat sa fii mai deschis si mai receptiv la informatiile
noi si elimina din mintea ta gandurile rele ca sa faci loc pentru cele bune, pentru ca orice
este frumos si bun din ganduri pozitive este facut, nu din ganduri negative.

Pastreaza-ti gandurile pozitive, pentru ca aceste ganduri vor devenii cuvinte.


Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentrru ca aceste actiuni pot deveni obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot deveni modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate deveni
destinul tau.
Mahatma Gandhi
6. nfrunta-ti dificultatile prin intelegerea lor
Daca nu esti dispus sa intelegi situatia in care te afli, nu poti sa o accepti, si daca nu o
accepti, nu vei putea sa o intelegi ca s-o poti rezolva.
NU-ti fie frica! si NU ocoli situatiile dificile! Mai bine nfrunta-le direct ca sa poti trece
definitiv peste ele si sa poti merge mai departe.Cand te intalnesti cu o situatie grea:
-primul pas este sa te deconecteazi de la celelalte griji si probleme mai mici,
-pasul doi este sa fi foarte atent si sa te concentrezi la ce se intampla cu tine in
acelmoment.In acest fel vei receptiona in totalitate informatiile problemei cu care te
confrunti si doar asa vei putea trece la :
-pasul trei si final, in a analiza corect situatia si gasi rezolvarea.
In felul acesta vei invata sa treci peste loviturile si greutatile de azi, dar vei putea sa te si
pregatesti pentru cele ce vor urma (si sigur vor urma).
Indiferent ce-ai facut in trecut, lupta in prezent si nu renunta la viitor.
Succes.
Autocunoaterea sau Contientizarea Sinelui este Calea spre Adevrul despre Via .
Contientizarea realitii noastre interioare, a identit ii noastre emo ionale, mentale,
organice/fizice presupune n prima faz asumarea etichetelor pe care societatea,
convenia social ni le-a furnizat, apoi testarea eficien ei lor, iar n final eliminarea
etichetelor i reexperimentarea Vieii direct, total, plin de uimirea copilului asociat
cu nelepciunea maturului.
Premisa esenial pentru cunoaterea de Sine este dezvoltarea calit ii de Observator
detaat al nostru, ca i cum am percepe pentru prima dat un strin. A ne observa

asociat cu a ne nelege i mai ales accepta realitatea a a cum este ea este nceputul
maturizrii emoionale.
Viaa ne arat multe exemple de aduli sau vrstnici care de i au n folosin corpuri
marure fizic au un emoional neadaptat la circumstan ele reale ale vie ii, care
reacioneaz ca niste copii de gradini - i nu ca inocen ci ca lips a n elegerii
situaiilor prin care trec, a nevoii de a schimba lumea care este defect din punctul lor
de vedere n timp ce la ei nu ar schimba nimic - mai ales nu ochii privitorului.
De fapt lumea nu are nimic defect, noi am fost dresa i s credem ca pentru a fi accepta i
este nevoie de doi indivizi, ca li cum am nevoie de aprobarea altuia care s spun
despre mine ca sunt valabil. Dac sunt n starea de observator deta at n eleg imediat
c de fapt nu este nimic n neregul nici cu lume nici cu Sinele meu, n neregul sunt
lentilele prin care privesc lumea i pe mine.
Dac ne dorim sincer s ajungem s nu mai fim sclavii conven iei sociale i ai celor
care neleg Legile dup care se guverneaz Natura Uman i Multiversul, este nevoie
de schimbarea obiceiurilor: de a crede c ceilal i au mai mult dreptate descriind ce
suntem i ce nu suntem noi, de a crede c al ii ar putea fi mai buni - valabil ntr-o
societate de consum nu n realitate, unde to i Suntem Unu, Suntem Copiii desvriiai
lui Dumnezeu (Fii dar voi desvrii precum i Tatl vostru desvr it este), obi nuin a
de a ne externaliza controlul spre diverse institu ii sau persoane care ar trebui s tie ce
avem noi nevoie s avem, s tim, s putem, s iubim, s lucrm, s cuprindem cu
atenia noastr...
Obiceiurile noastre devin caracterul apoi destinul nostru pentru c ele ne men in aten ia
dispersat, de fapt ne in mentalul i emoionalul ntr-o lips de aten ie, ntr-o iner ie din
care ne este foarte dificil s ne desprindem, mai ales cnd ne lipse te bucuria de Via ,
cnd nu mai avem motivaie s experimentm nimic deoarece credem c deja am
ptruns n Via i am trit, cand nici nu avem o vag idee despre Adevr, c de fapt am
fost trii de tot cee ce credem c noi am trit.
Cunoaterea de Sine presupune contientizarea naturii noastre de Fiin e de Lumin
venite n manifestare n iluzii nenumrate. Observarea identitii din care facem
alegeri clip de clip, a locului unde ne aflm, i a ceea ce facem de
fapt genereaz stri de contientizare, de acceptare, de recalibrare a lentilelor prin care
percepem realitatea.

Treptat din observatori tot mai ateni putem ajunge s ne reamintim rspunsurile le
ntrebri existeniale: Cine Sunt, Ce e nainte i dup moarte - de unde venim i unde
mergem, am oare un rost pentru care sunt pe lume sau rostul se creeaz prin atitudinile
i strile pe care le emanm i care se ntorc spre noi n oglind, unde ntreaga lume
cu ce ne place - adic cu ce acceptm la noi, sau nu ne place - adic cu ceea ce
respingem la noi este reflecia interiorului nostru.
Meninerea ateniei concentrate pe noi face ca egoul s fie pus sub lup i multe
dintre comportamentele indezirabile pot fi eradicate dac ne-am privi i i-am privi cu
demnitate, cu altruism, cu iubire i detaare pe ceilal i...
Autoeducatia
Autoeducatia
De-a lungul secolelor, dar mai ales in ultimele decenii, au fost elaborate
numeroase lucrari care abordeaza aceasta problema, din numeroase unghiuri de
vedere: sociologic, pedagogic, filosofic, psihologic, etc.
Dificultatea definirii acestui concept rezida si in corelarea foarte stransa care
exista intre acesta si alte concepte fundamentale ale pedagogiei: educatie,
instruire, autoeducatie, educatie permanenta, ca sa le enumeram doar pe cele mai
semnificative in acest context, ele reflectand procesul foarte complex de formare si
evolutie spre autodeterminare a fiintei umane.
Din punct de vedere etimologic, termenul de autoeducatie isi are originea
in: autos(gr.), semnificand (prin)sine insusi, si educatio (lat.) cu intelesul crestere,
formare, ridicare, etc.
In semnificatia sa originara, autoeducatia semnifica educatie prin sine
insusi. In definirea acestui concept trebuie sa incercam delimitarea sa de alte
concepte inrudite.
Autoeducatie-autoinstruire autoinstruirea desemneaza actiunea de a invata
singur, fara ajutor, fara profesor. A. Barna (1989) considera ca autoinstruirea sau
autodidaxia desemneaza doar un aspect, o latura, o dimensiune a autoeducatiei
vizand dobandirea relativ independenta a cunostintelor, aspect care, desi foarte
important, nu acopera in intregime semnificatia conceptului de autoeducatie.
Atunci cand educatia se infaptuieste autodeterminat, sub forma
autoeducatiei, cei doi poli ai actiunii educationale subiectul si obiectul - se
suprapun, iar obiectul educatiei se transforma in subiect al propriei sale

formari/deveniri. Subiectul actiunii educationale isi (auto)propune scopuri si


obiective, isi (auto)organizeaza activitatea de invatare, isi (auto)evalueaza
performantele obtinute. Autoeducatia inseamna autodeclansarea actiunii de
invatare/educare, este o actiune a individului asupra lui insusi, astfel incat
autoeducatia dobandeste urmatoarele note definitorii: este constienta, sistematica,
planificata, orientata spre scop, profund motivata. (I. Nicola, 1996, p. 38)
Autoeducatia vizeaza toate dimensiunile dezvoltarii personalitatii. Daca este
vorba
despre
invatare
de
cunostinte,
atunci
ea
imbraca
forma autoinstruirii (autoinformarii), daca conduce la transformari in sfera de
personalitate, atunci vorbim despre autoformare (morala, estetica, fizica, etc).
Autoeducatia-educatia
permanenta
se
afla
intr-o
relatie
de
complementaritate, in sensul ca educatia devine permanenta numai prin
autoeducatie. Pregatita si stimulata de educatie, autoeducatia ii confera acesteia
atributul de permanenta, pentru ca ii asigura conditiile esentiale (tehnici de munca,
capacitati, deprinderi, motivatie, atitudini, etc)
Autoeducatia independenta in activitate nu se suprapun, desi
independenta in activitate exercita o influenta pozitiva asupra formarii personalitatii
umane; in acelasi timp, nu orice activitate independenta este orientata in mod
constient spre autoperfectionare, sub efectul eforturilor proprii.
Autoeducatie- educatie - Este evident ca autoeducatia nu se impune de la
sine in plan comportamental si atitudinal. Ea este rodul, efectul educatiei, ca
actiune externa asupra individului, intre educatie si autoeducatie existand un raport
de interdependenta. Daca educatia declanseaza transformari la nivelul personalitatii
umane prin actiuni intreprinse din exterior, autoeducatia conduce la finalitati
transformatoare prin actiuni autoimpuse, ca expresie a unor aspiratii si a unui efort
voluntar. Educatia ca ajutor pentru autoajutor trebuie sa creeze o baza, un
fundament informational si de tehnici de invatare, un sistem de deprinderi
intelectuale si de actiune care sa permita asumarea de catre individ a unor teluri
autoformative. In acelasi timp, autoeducatia nu este o continuare a educatiei de tip
scolar. Ea reprezinta o schimbare de raporturi ale fiintei umane cu lumea si cu sine
insusi, manifestandu-se atunci cand acumularile educative permit individului sa
preia initiativa si responsabilitatea desavarsirii sale. Autoeducatia este un rezultat, o
continuare si o desavarsire a educatiei. In egala masura, autoeducatia transforma
educatia in educatie permanenta.
Formarea si desavarsirea personalitatii umane este un proces indelungat si
complex in care cerintele externe, exercitate de factorii educationali (familie, scoala,
alte institutii, organizatii, grupuri formale sau/si informale) si cele interne se
intrepatrund in mod permanent, schimbandu-si rolurile si ponderea in functie de
stadiul dezvoltarii. Transformarile care se realizeaza in pragul adolescentei

determina ca intreaga conduita sa fie dirijata din ce in ce mai mult din interior, sa
fie autodeterminata. G.W.Allport (1981) arata ca in adolescenta se produce acel salt
calitativ in dezvoltarea constiintei de sine care permite si stimuleaza declansarea
preocuparilor de autoperfectionare. Aceste transformari il determina pe adolescent
sa se descopere, sa se priveasca cu alti ochi, il fac sa-si indrepte atentie spre viitor.
Preocuparile pentru autoeducatie pot sa apara si mai tarziu, in anumite
momente-cheie ale vietii:

intrarea intr-un nou grup, colectiv de viata sau munca

incredintarea unor responsabilitati

inregistrarea unui succes/esec in activitate, etc

Astfel de momente pot determina autoreflectii, comparatii intre nivelul actual


al activitatii, conduitei si al pregatirii, cu cel impus de noua situatie. Acest proces
autoreflexiv se manifesta numai la un anumit moment al evolutiei constiintei de
sine, cand se poate constientiza si accepta decalajul dintre ceea ce este si ceea
ce trebuie sa fie.
Determinarea interna a (auto)educatiei nu trebuie inteleasa in sensul
minimalizarii importantei influentelor externe. Este vorba doar despre un anumit
nivel de maturitate, de responsabilitate sporita fata de propria persoana care pot
determina/declansa angajarea pe drumul dificil dar plin de satisfactii al
autoperfectionarii; un nivel de maturitate al persoanei cand influentele exterioare
sunt filtrate si prelucrate, acceptate sau inlaturate in functie de valorile dupa care
se conduce subiectul.
Astfel, autoeducatia poate fi definita ca fiind acea modalitate de realizare a
educatiei de sine in care cerintele externe nu mai actioneaza ca factori
constrangatori, ca forte straine de aspiratiile si interesele proprii. Prin autoeducatie
are loc trecerea din imperiul necesitatii, in imperiul libertatii (educatia ca necesitate
inteleasa). Putem considera autoeducatia ca reflectare a acelei etape in dezvoltarea
personalitatii cand cerintele externe sunt interiorizate in cerinte proprii, devenind
cerinte interne.
Printre metodele utilizate in autoeducatie putem enumera: deviza, jurnalul
intim, autoobservatia, autonaliza, autocontrolul, autoraportul, autoconvingerea,
autoexersarea,etc (A. Barna, 1989, p. 71-162) Dupa cum putem observa, aceste
metode presupun interiorizarea unui sistem metodologic utilizat in activitatea
educationala ca activitate externa, de actiune transformatoare a unei fiinte umane
asupra altei fiinte umane.
Problema care se ridica atunci cand analizam autoeducatia este aceea a momentului in care fiinta
umana incepe sa aiba preocupari in acest sens. Care este varsta la care apare, se manifesta tendinta

si/sau dorinta de autoeducatie? La ce varsta individul devine capabil sa transpuna in practica, sa


realizeze cerintele autoeducatiei, sa ia in stapanire procesul autoeducatiei? Luand in considerare cele
doua aspecte mentionate, si anume, dorinta/intentia, pe de o parte, capacitatea de realizare a ei, pe
de alta parte, majoritatea specialistilor plaseaza momentul aparitiei si intensificarii preocuparilor
vizand autoeducatia la sfarsitul preadolescentei si inceputul adolescentei. (I. Nicola, A. Barna, I.
Comanescu, s.a.) Este momentul in care se produce saltul transformator in sfera de personalitate (in
plan intelectual, afectiv-motivational, atitudinal), a constiintei de sine, conditii psihologice
indispensabile pentru declansarea preocuparilor de autoeducatie. Este debutul a ceea ce I. Comanescu
(1998, p. 71) denumeste a fi inraurire autopropulsata. Acest impuls spre autodeterminare in plan
educational va conduce la redimensionarea conceptului de educatiei, la considerarea ei ca act creator
sau autocreator. Autorul pune in relatie autoeducatia cu educatia permanenta, considerand
autoeducatia mijloc de realizare a educatiei permanente.

Autoeducatia si eficienta actiunilor intreprinse depinde de o serie de conditii:

nivelul de dezvoltare a constiintei de sine


calitatile volitive necesare finalizarii actiunilor autoformative,
rezistentei la tentatii, implicata in lupta motivelor

stapanirea tehnicilor de munca intelectuala

natura si complexitatea scopurilor fixate, etc

In lucrarea In puterea noastra autoeducatia, A. Barna prezinta numeroase


exemple care demonstreaza modul in care se poate proiecta un program de
autoeducatie. Astfel, este ilustrat programul de formare a caracterului al savantului
si omului politic american B. Franklin. Redam acest program pentru valentele
formative pe care le poate avea si acum, dupa atatia ani de la conceperea si
aplicarea lui: (dupa A. Barna,1989, p. 74)
Mi-am facut o cartulie de 13 pagini, purtand fiecare in cap numele unei
virtuti. Am liniat apoi pagina cu cerneala rosie, stabilind sapte coloane, una pentru
fiecare zi a saptamanii, punand in capul fiecarei coloane litera initiala a fiecarei zile.
Am tras apoi treisprezece linii transversale, la inceputul carora am scris litera initiala
a fiecareia din cele treisprezece virtuti. Pe aceasta linie si in coloana fiecarei zile,
faceam un mic semn (plus sau minus) cu cerneala, pentru a nota greselile pe care,
dupa opinia mea, recunosteam ca le facusem impotriva acelei virtuti. (Tabelul nr. 3)
M-am hotarat sa dau, in mod succesiv, fiecarei virtuti o saptamana de atentie
serioasa. Astfel, marea mea grija, in timpul primei saptamani a fost sa nu fac cea
mai mica greseala impotriva cumpatarii, lasand toate celelalte virtuti sa mearga
dupa voie, dar insemnand in fiecare seara greselile zilei. Daca dupa prima
saptamana ma credeam destul de intarit in practica primei virtuti si destul de
departe de influenta defectului opus, incercam sa extind atentia asupra celei de a
doua; procedand asa pana la ultima, puteam sa fac o cursa completa in treisprezece
saptamani si sa o reincep de patru ori pe an.

Tabelul nr. 3 Graficul virtutilor

CUMPATAREA

Sa nu mananci pana la ghiftuire,


sa nu bei pana la ameteala.

D
L
M
M
J
V
S

CUMPATAREA

Tacerea

X
x

Randuiala
Xx
x
x

x
X

Hotararea

x
X

Economia

Silinta

Sinceritatea

Dreptatea

Stapanirea de sine

Curatenia

Seninatatea

Castitatea

Umilinta

Redam si lista celor 13 virtuti, asa cum le-a definit Franklin:

Cumpatarea Sa nu mananci pana la ghiftuire, sa nu bei


pana la ameteala.

Tacerea Sa nu spui decat ceea ce poate folosi altora


sau tie insuti, sa te feresti de conversatia usuratica.

Randuiala Sa-ti asezi fiecare lucru la locul lui, sa-ti


indeplinesti fiecare treaba la timpul ei.

Hotararea Sa te hotarasti a face ceea ce trebuie, sa


infaptuiesti negresit ceea ce ai hotarat.

Economia Sa nu cheltuiesti decat pentru a face bine


altora sau tie insuti, sa nu irosesti nimic.

Silinta Sa nu pierzi timpul, sa faci mereu ceva folositor,


sa renunti la orice actiuni inutile.

Sinceritatea Sa nu te folosesti de inselaciuni


daunatoare, sa cugeti drept si neprihanit; si daca vorbesti,
sa vorbesti ca atare.

Dreptatea Sa nu nedreptatesti pe nimeni facandu-i


vreun neajuns sau omitand sa-i dai ceea ce i se cuvine.

Stapanirea de sine Sa te feresti de extreme; sa te


straduiesti a nu te lasa ofensat de insulta pe cat crezi ca
merita.

Curatenia Sa nu ingadui nici o lipsa de curatenie a


corpului, a vesmintelor sau a locuintei.

Seninatatea Sa nu te lasi tulburat de nimeni sau de


intamplari obisnuite ori inevitabile.

Castitatea Rareori sa folosesti dragostea in alte scopuri


decat cele ale sanatatii si procrearii si niciodata pana la
prostire, molesire sau pana la vatamarea linistei sau
reputatiei tale ori a altuia.

Umilinta Imita-l pe Socrate.

Dupa cum un om care vrea sa-si curete gradina spune in continuare Franklin - nu incearca sa
smulga toate ierburile stricatoare dintr-o data, ci incepe mai intai cu o portiune limitata, pentru a nu
trece la alta decat cand a terminat lucrul la prima, tot asa speram sa gust placerea imbucuratoare de a
vedea in paginile mele progresul pe care il faceam intr-o virtute prin micsorarea succesiva a numarului
de semne, pana ce in fine, dupa ce incepusem de mai multe ori, am avut fericirea sa gasesc carnetul

alb de tot, dupa un examen continuu de treisprezece saptamani.(Franklin, B.,1976, dupa A. Barna,
1989, pp. 74-76)

Valoarea practica a unui astfel de sistem de lucru, de autoeducatie este


evidenta. Nu este nevoie decat de. hartie, cerneala rosie si un inventar de
calitati!
Autoeducatia inseamna si invatare continua, centrata pe autoorganizare, pe reglari venite din interior,
pe cresterea autonomiei, a responsabilitatii celui care se educa. Invatarea trebuie sa devina un prilej
de autocreatie permanenta, invatarea trebuie sa incorporeze in sine mijloacele prin care se va putea
perpetua, ramanand de-a lungul anilor eficienta si benefica. (G. Vaideanu, 1988, p. 154) A. Barna
(1989, p.26) subliniaza ca astazi se acrediteaza tot mai mult ideea ca nu exista educatie fara
autoeducatie, ca educatia facuta prin altii nu mai poate fi conceputa in afara educatiei prin sine insusi,
ca menirea educatiei consta in a pregati fiinta umana pentru continuarea vietii prin eforturi proprii pe
tot parcursul vietii. Astfel, autoeducatia devine una din caile prin care se realizeaza educatia
permanenta.

Despre subiectul de fata trebuie sa recunosc ca a trebuit sa lucrez pentru cineva. Desi este un
eseu, acesta are cateva parti interesante cu care sunt si eu de acord si care mi-au trezit atentia
asupra subiectului, chiar daca in prima parte nu am avut puterea sa ma concentrez pentru a il
intelege.
Documentul este cam stufos, cam vreo 10 pagini de document word, si initial am vrut sa il
impart in mai multe parti, dar cum el ar putea starni interes pentru studenti care fac module de
pedagogie, am ales sa nu ii chinui si sa il pun pe tot aici.

Autoeducaia
Autoeducia reprezint o direcie de evoluie a activitii de formare dezvoltare a personalitii
umane care implic transformarea obiectului educaiei n subiect al educaiei capabil de
autoevaluare i autoproiectare pedagogic.
Definirea autoeducaiei, la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune nelegerea
funciei i structurii specifice activitii de (auto)formare (auto)dezvoltare a personalitii
umane.
Funcia principal a autoeducaiei angajeaz transformarea obiectului educaiei n subiect al
educaiei n urma unui proces care implic valorificarea unui ansamblu de aciuni educaionale
proectate i realizate permanent la un nivel calitativ superior, ntr-o perioad de timp
determinat. Aceasta presupune:
- (auto)proiectarea (auto)realizarea unei educaii pentru sine;
- Autoformarea individualizat (care implic valorificarea deplin a propriei experiene , fr
interferena altor/altei medieri);
- Autoformarea metacognitiv (care vizeaz capacitatea de a nva s nvei/ educabilitate
cognitiv independent de coninutul nvrii );
- Autoformarea permanent (care angajeaz capacitatea de asumare a sarcinilor centrate
asupra propriei formri, specifice fiecrei vrste colare i prescolare).
Structura autoeducaiei evideniaz existena unor elemente comune, aproape identice, situate
la nivelul structurii aciunii educaionale. Diferena specific provine din poziia diferit a
obiectului educaiei, care n cazul autoeducaiei devine subiect al propriei sale activiti de
formare dezvoltare a personalitii, respectiv subiect al procesului de autoformare
autodezvoltare a personalitii.
Saltul calitativ este marcat la nivelul structurii aciunii educaionale prin conexiunea invers
intern realizat, care probeaz capacitatea , dobndit de obiectul educatiei, de autoevaluare
a rezultatelor i de autocunoatere a resurselor propriei sale activiti.
Prin interiorizarea deplin a aciunii educaionale eficiente aceasta capacitate poate evolua n
direcia autoproiectrii pedagocice a unor mesaje educaionale orientate spre (auto) formare
(auto)dezvoltare permanent a obiectului educaiei.Este momentul n care obiectul educaiei
devine efectiv subiect al educaiei.
Coninutul autoeducaiei reflect raporturile dintre activitatea de formare dezvoltare i
activitatea autoformare-autodezvoltare a personalitii umane, raporturi mediate calitativ prin
intermediul educaiei permanente. Astfel, a educa n perspectiva educaiei permanente
nseamn, n esena, a determina un autentic proces de autoeducaie (Toma, Steliana).
Raportul educaie autoeducaie construiete practic un nou echilibru ntre factorii externi i

factorii interni ai activitii de formare dezvoltare a personalitii, factori situai pe o linie de


evoluie ascendent. Astfel educaia, aflat iniial alturi de mediu n ipostaza unui factor extern,
devine treptat prin educaie permanent i autoeducaie un factor intern stabil , care reflect,
la nivel funcional i structural , capacitatea intrinsec a personalitii umane de
autoperfecionare continuu a activitii sale individuale i sociale.
Educaia asigur, la acest nivel atingerea scopului pedagogic fundamental al organizaiei
colare moderne i post moderne: a face din obiectul educaiei subiectul propriei sale educaii,
din omul care capat educaie, omul care se educ el insui (Faure, Edgard i colaboratorii.
1974, p. 220).
Coninutul autoeducaiei poate fi analizat din perspectiva procesului de dezvoltare a
personalitii n diferite etape ale vieii (Barna, Anrdrei. 1995). n acest context , autoeducaia, n
calitatea sa de activitate desfaurat n scopul perfecionrii propriei personalitii, are
simultan :
- un caracter subiectiv, reprezentnd un produs al educaiei superior proiectat, organizat,
coordonat, autoperfecionat;
- un caracter autoreglator, reprezentnd saltul funcional de la conexiunea invers extern
(subiect - obiect), la conexiunea invers intern (subiect-subiect);
- un caracter corelativ, reprezentnd legtura structural existena ntre autoinstruire
autoinstruire permanent autoeducaie autoeducaie permanent;
- un caracter procesual, reprezentnd linia de continuitate dintre etapa auto-educaiei poteniale
i etapa autoeducaiei reale, posibil dup dobndirea contiinei de sine, n jurul vrstei de 16
ani.
Metodologia autoeducaiei avanseaz un model filosofic al educaiei bazat pe reflecie, dar i
un model economic bazat pe folosirea cu maxim eficiena a timpului educaiei. Aceste
modele dezvolt la nivelul sistemului educaional (colar, extracolar, postcolar) patru categorii
de metode de cultivare a autoeducaiei:
- metode de autocontrol: autoobservaie, autoanaliz, introspecia;
- metode de autostimulare: autoconvingerea, autocomanda, autocritica, autosugestia,
comunicarea prin interaciune, exemplul, jocul individual i colectiv, autoexersarea;
- metode de autoconstrngere: autodezaprobarea, autocunoaterea, autorenunarea i
autorespingerea;
- metode de stimulare a creativitii: strategii creative de tip didactic, lectura scrierea creativ,
asocierea de idei, planul rezumativ, autovaluarea, autoaprobarea i autoavertismentul.
Reactualizarea unui model psihologic de abordare a educaiei permite avansarea urmtoarei
taxonomi a strategiilor angajate n autoformarea autodezvoltarea personalitii umane:

- metode i procedee de stimulare a proceselor intelectuale (integrare pedagogic la nivel de:


autoconvingere, autosugestie); metode i procedee de stimulare a proceselor afective (integrate
pedagogic la nivel de autostimulare, autocondamnare, autodepire); metode i procedee de
stimulare a proceselor volitive (integrare pedagogic la nivel de autointeriorizare,
autocomandam autoaprobare).
Problematica autoeducaiei abordabil n condiiile societii contemporane, angajeaz noi
reconsiderri conceptuale i metodologice :
- calrificarea raportului dintre etero educaie (educaia prin alii) i autoeducaie (educaia prin
sine) n termeni de interaciune educaie eficient , bazat pe autocunoatere i autoevaluare,
egal premisa autoeducaiei.
- Eliminarea polaritilor exclusiviste (ntre eteroeducaie i autoeducaie) sau absolutiste
(ruperea educaiei de autoeducaiei) sau din contr trasarea educaiei doar ca autoeducaie,
egal condiia autoeducaiei;
- Contientizarea importanei idealului de viaa pentru declanarea i desfurarea corect a
procesului de autoeducaie.
Autoeducaia ca mplinire cultural i moral de sine a omului ca fiin liber i creatoare,
animat de adevr, de luciditate i curaj, de bine i frumos, omul se afl n faa uneia dintre cele
mai rscolitoare necesitti spirituale: s aib contiina ca ii lipsete ceva, pentru ca s caute a
depi starea de fapt (Rosca, D.D.)
Civilizaia secolului 21 a afectat natura uman , relaia dintre oameni, echilibrul ntre creaiile
materiale i creaiile spirituale, ceea ce nseamn ca problematica autoeducaiei ca mplinire de
sine nu poate fi privit n afara istoriei, ca realitatea concret a omului, n afara istoricitii omului
, ca trstura fundamental a structurii lui, inclusiv n afara subiectivizrii individului vzuta din
om. Spre exemplificare sunt alarmante pentru destinul omului, pentru sntatea mintal i
echilibrul su psihic :
- utilizarea greit a tiinei i tehnicii;
- poluarea neimaginabil n proporii i care devoreaz mediul de existena al omenirii;
- subterfugiul drepturilor omului pentru pretenii teritoriale i tragediile pe care le genereaz etc.
Dimensiuni ale autoeducaiei ca realizare de sine a omului
ntr-un sens general acestea sunt dimensiunea individual i dimensiunea social.
n dimensiunea ei individual, realizarea de sine se prezint ca aciune de dezvoltare a
potenialului creativ uman i a acapacitii omului pentru autodepire, pe seama unui scop de
viaa care s fie simultan, binele individual i binele colectiv. n aceast privin autoeducaia
este n relaie cu nelegerea persoanei ca sistem al actualizrii de sine n acitivtate, in
conformitate cu propria natur.

Potrivit lui Abraham Harold Maslow, aceast actualizare se prezint n termeni uor definii ca
trebuin de a deveni tot mai mult i mai mult ceea ce eti, de a deveni orice eti capabil s
devii (Psychology, 1978 ).
n dimensiunea ei social realizarea de sine a omului vizeaz integrarea n valorile unui sistem
social i adaptarea la exigenele comportamentale ce decurg din acestea.
Negarea consecvent a nerbdrii, a bruscheii, repudierea exceselor absurdului agresiv este
semn de sntate i maturitate intelectual care alimenteaz regsirea i mplinirea moral de
sine a omului, linitea i revrsarea n aciune, strine fanatismului de orice fel i criteriului unic
sau lipsei de criterii n viaa. S ne lsm ispitii nu de ceea ce nzuim s fim sublinia
Vulcnescu ci de ceea ce suntem
Acestui ceea ce suntem i atribuim cteva repere axiologice care deschid calea identificrii
unor componente ale mecanismului realizrii de sine a omului:
- un scop sau sens al vieii, s fi tu nsui, creindu-i un univers valoric;
- un plan al realizrii i recreeri de sine;
- un model de personalitate dintr-o multiplicare a acestora (nu se poate pleda pentru unul unic);
- o maniera statornica de realizare : nu prin conjunctural, ci prin munca i competena.
Compononene ale procesului realizrii de sine
Se poate vorbi de existena mai multor componene ale acestui proces: autoinvarea valorilor
culturii, legturile cu semenii, autoperfecionarea profesional, automodelarea motric a
comportamentului etc.
Sunt componene intrinseci ale existenei umane i ale autoeducaiei de nscriere a acesteia c
realizarea de sine n firescul dezvoltrii personalitii omului: s nvei s traieti creativ i cu
inventivitate n armonia valorilor i n solidaritatea acestora. Prin aceast linie de comportament
ncercm c oameni s ne afirmm intelectual i volitiv, prin a da n via maximum din ceea ce
putem s oferim.
Componente ale realizrii de sine
a) autonvarea valorilor culturii
Trebuina de cultur se poate asocia n mediul colar i n general cu rezultatele bune global la
nvatura i n profesiune, cu interesul elevilor pentru obiectele de nvmnt i performanele
n munca n profesie.
n mica msura ns este cercetata componena morala a nvarii ca aciune pentru sine i
pentru societate. Este o componena de o deosebit importana pentru c deine o psiholiogie
moral orientat spre ceva, a crei indicator principal, este calitatea contiinei de sine a celui
care nva. n acest sens realizarea sau nemplinirea de sine n procesul nvrii este un
proces de valorificarea unor caliti ale individualitii (contiinciozitate, aptitudini, talent etc) n

funcie de nivelul su inegalitatea de receptare a sensului nvrii. Pentru sprijinirea unui astfel
de proces n locul nivelrii sau egalizrii capacittilor de nvare a elevilor este benefic
recurgerea la diferenierea activitii de nvare (att n ceea ce privete coninuturile ei ct i n
privina metodelor i manierei de ndrumare i realizare a nvarii).
b) Legtura cu semenii.
Procesul construciei de sine nu este rupt de relaia uman n general , de relaia interpersonal
de influenare intelectual i afectiv n special. n teoriile personalitii relaia interpersonal
este de natura psihologic i socioculutral, sursele ei fiind apropierea, asemenarea atracia
fizic i reciprocitatea exprimabile prin imitare sau modelare n sens de copiere a atitudinilor i
valorilor comportamentelor altora prin obediena sau conformare la anumite valori i norme
sociale.
Aceasta relaie este inseparabil de explicarea organizrii comportamentului n sensul orientrii
ctre un scop i de variabilitatea n interiorul persoanei umane, n sensul stabilitii
personalitii, n funcie de timp i situaiile particulare de via. Omul este o fiin care nu
triete singuratic dect n situaii limit. Singurtatea este un mod deficitat de existena
uman.
Esena social a autoeducaiei
Ca fore motrice a dezvoltrii psihicului uman, autoeducaia propulseaz individul spre o etap
superioar ntr-o interaciune cu lumea nconjurtoare spre o nou treapt n procesul devenirii
sale. Autoeducndu-se individul ii deschide noi posibilitati de actiune asupra lumii
nconjuratoare, precum i de autocunoatere. Prin transformarea lumii sale interne (aptitudini,
idealuri, motivaii, aspiraii etc), fiina uman devine capabil de a i modifica i amplifica
cerinele fa de lumea externa, de a influena chiar i caracterul relaiilor sale cu lumea
nconjurtoare.
Preocupndu-se de autoeducaie, omul urmrete att scopuri sociale ct i individuale, se
afirm nu numai pentru el nsui ci i pentru societate. El folosete condiiile create de societate
pentru a se perfeciona i totodat devine astel mai util societii.
Sociologii susin c omul este cu att mai om cu ct este mai ancorat n viaa social, este mai
deschis spre colectivitate cu ct da i primete mai mult, cu ct este subiectul mai multor relaii
sociale, cu ct asimileaz sau i nsusete prin educaie i autoeducaiei mai mult din avuia
cultural a societii i cu ct d n schimb societii din sine nsui.
Arta autoeducaiei nu se nsusete de unul singur, viaa n colectiv, relaiile interumane ofer
modele , emulaie, prilejuri de autor reciproc, de control. Este i motivul pentru care medicii
recomand n cazul curei de slbire, a regimului alimentar etc, constituirea unor grupuri de

prieteni care se ntrec n respectarea programului a regimului stabilit.


Influena reciproc a prietenilor, a membrilor micogrupurilor i colectivului joac un rol important.
Renumitul om de tiin german Max Delbruk remarca pe bun dreptate: s-a scris de attea de
ori i att de mult despre prietenie, dar nu cred s se fi stabilit ndeajuns faptul c trsturi
intelectuale, morale, ori de voin ale prietenilor apropiai, oameni de care te simi legate prin mii
de fire, se nscriu n structura personalitii tale.
Tendina spre autoperfecionare este strns legat de nivelul dezvoltrii intelectuale i morale a
individului, de gradul de instruire i calificare profesional a acestuia i ndeosebi de caracterul
relaiilor sale cu mediul socio-cultural.
Subiecii care neag influena colectivului asupra autoeducaiei, fie c fac parte din categoria
celor introvertii, izolai social, fie sunt integrai n colective insuficient de bine organizate, fie n
sfrit nu contientizeaz influena exercitat asupra lor de colectiv, cum este cazul
preadolescenilor.
Fr a minimaliza rolul unor factori ca : familia, personaliti cultural-tiiifice, colegi, prieteni etc,
se constat c influena cea mai profund asupra formrii tineretului se exercit prin zona cea
mai apropiat a mediului social care pentru elevi reprezint colectivul clasei, pentru studeni
grupa/anul de studii, iar pentru angajai formaia de lucru .
Influena mai pronunat a colectivului de munc se explic att prin timpul mai ndelungat
petrecut n cadrul acestuia ct mai ales prin rolul formativ deosebit al muncii care are un
caracter social mai pronunat dect activitatea de nvare.
Tinerii, i nu numai, pasionai cu adevrat de autoeducaie, doritori s i extind orizontul de
cunotiine reuesc s nving influena nefast a celor care nu manifest nici un interes pentru
pregtirea cultural, pentru autoperfecionare n ansamblu, aa cum se va desprinde i din
exemplul de mai jos.
n cadrul colectivului n care lucrez, discuiile, foarte rar au ca obiect probleme de tiin, arta,
literatura. Sunt cazuri n care, ca s poi vorbi cu o coleg sau un coleg despre o carte citit de
curnd, trebuie s te fereti de anumii colegi (zeflemiti), care pot adresa doar o remarc
ironic. Aceasta atmosfer ma face s perseverez i mai mult n a m cultiva pentru c mi dau
seama de anacronismul unor asemenea concepii.
Influena colectivului asupra preocuprilor autoformative vizeaz mai multe directii, att din
punct de vedere al coninutului autoeducaiei (imbogairea cunotiinelor, formarea unor caliti
i trsturi de voina i caracter, nlturarea deprinderilor i obinuinelor negative), ct i sub
aspectul importanei sociale a obiectivelor urmrite.
Colectivul are un rol deosebit n stimularea preocuprilor autoformative ale tinerilor i nu trebuie
uitat c procesul de autoeducatie ine de resorturile intime ale personalitii, fiind o problem

delicat. Orice intervenie lipsit de tact, de inelegere i chiar de delicatee poate aduce daune
cu greu reparabile aciunii de autoformare a tinerilor.
Autoeducaia ntre posibilitate i realitate