Sunteți pe pagina 1din 38

1

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC PRIVIND INFRACŢIUNEA


DE UCIDERE DIN CULPA

Viata omului este o valoare primara si absoluta , indisolubila manifestării


in sine si ceea ce este mai important, o condiţie a continuităţii biologice a
grupului social.
in aceasta privinţa, acum aproape 2000 de ani TITUS LUCRETIUS
afirma :"vitaque manicipio nulii datur,omnibus usu "(1), airagind astfel atenţia
asupra importantei valorii vieţii persoanei.
Sancţionarea acestei fapte penale datează din cele mai vechi timpuri si
se impune,deoarece lipsa de atenţie,de concentrare a vointei,de neglijenta
prezintă un evident pericol social.
Cea mai veche colecţie de legi cunoscuta este Codul regelui
HAMURAPPI (1792-1750 i.Cr.), care avea la baza legea talionului si conţinea
dispoziţii cu caractere destul de evoluate. In dispoziţiile acestui cod este
cuprinsa diferenţa dintre omoruf intenţionat si omoruf prin imprudenta. Totuşi o
serie de norme contrastează cu raţionamentul juridic corect, iasind sa se
întrevadă ca nu era cunoscuta sau nu era intefeasa fa justa valoare noţiunea
de vinovăţie.
Astfel, codul avea următoarele prevederi: daca cineva omora pe femeia
altuia, i se omora fiica;daca o construcţie se prăbuşea dintr-un viciu de
construcţie si omora pe fiul proprietarului, era ucis fiul arhitectului; daca un om
liber, deţinut pentru datorii, murea din cauza loviturilor sau lipsurilor, era ucis
fiul creditorului care a cerut sa fie inchis pentru achitarea datoriilor (2).
In Grecia antica, înnoirea si sistematizarea legilor vechi, aparţine lui
LYCURG. Omorul era impartit in: omor premeditat si omor involuntar.
Omorul involuntar era judecat de un tribunal compus din 50 de cetăţeni
liberi, incercindu-se in prealabil concilierea pârtilor. In cazul acestei infracţiuni,
partea vătămata putea sa primească "lipofonia", adică o despăgubire sau
-preţ al singelui (3).

1. "Viata nu este proprietatea nimănui ci uzufructul tuturor"


2.Hanga V.,"Marii legiuitorii ai lumii", Bucureşti, Ed. ştiinţifica si pedagogica 1977, pag75-76
3.Marin A., "Pagini alese din oratorii greci",Bucureşti. Ed. ştiinţifica si enciclopedica,
pag.XX
;•«-.

In dreptul roman, fundamentul legislaţiei ii constituia Legea celor XII


table. Aceasta obliga pe autorul unui omor din culpa la o expiere religioasa,
pentru ca mai tirziu sa se treacă la condamnare prin plata unei amenzi (2000
de sesterţi) a autorului.
In perioada imperiului se aplica renegarea si munca forţată pentru
asemenea fapte.
In legislaţia noastră, reglementarea acestei infracţiuni si respectiv
diferenţa dintre omorul intenţionat si cel din culpa se cristalizează destul de
tirziu.
In Tarife Romaneşti, primele legiuiri sunt "Cartea Romaneasca de
invatatura de la pravilele romaneşti", carte tipărita la mănăstirea "Trei ierarhi"
din laşi si "îndreptarea legii". Deşi diferenţa intre omorul prin imprudenta si cei
intenţionat nu este practic realizata, totuşi in aceste legiuiri apar pentru prima
data anumite cauze cum ar fi : minia, beţia, obiceiul locului, ignoranta, care
duc la micşorarea pedepsei.
Omorul era considerat infracţiune grava (fapta mare), si se judeca in
prima epoca de căpeteniile obstei, apoi de către domn. Mai tirziu, in Codul fui
Calimachi se face diferenţierea intre intenţie si culpa : "cel ce ucide cu
greşeala si fara de voia fui, sa nu se certe ca un ucigatoriu" (4), fiind diferita
astfel concepţia dreptului romanesc de concepţia germanica, care nu
considera ca este suficienta doar fapta si nu intenţia.
Ultima legiuire feudala a fost legiuirea Caragea, care a intrat in vigoare
la. 1 septembrie 1818 sis-a aplicat pina la 1 decembrie 1865. Deşi in privinţa
infracţiunilor pina la 1821 clasificarea a fost cea din feudalism : vini mari si vini
mici, legiuirea Caragea a făcut un mic pas inainte, cautind sa dea o definiţie
mai generala unor infracţiuni ."omorul iaste mai inainte cugetat sau
necugetat". Omorul necugetat, după intimplari, micşorează sau măreşte vina:
"cine azviriind cu ceva si cu nebăgare de seama, va omori, sa răscumpere cu
bani omorul de fa rudele celui condamnat "(5).
Legiuirea Caragea aduce aşadar doua lucruri care par totuşi pozitive pe
linia noilor concepţii care s-au manifestat in acea vreme in penal si care sunt
un pas inainte fata de dreptul penal feudal, incercindu-se astfel a se face o
dozare a pedepsei - clasificarea omorului in cugetat si necugetat.

4.Hanga V., "Istoria dreptului romanesc",Bucureşti,Ed. Academiei voi.I, pag.63


S.Radulescu A,"Legiuirea Caragea" ediţie critica,Bucurest}!Ed.Academieilpag.4B
3

Pe aceasta linie se cerea dregătorilor "sa nu îndrăznească a pedepsi cu


cruzime ci cu răbdare sipasuiala, cercetind sa se desluşească adevărul"
(art.5 din Condica criminaliceasca a Moldovei).
In timpul domniei lui Al. I. Cuza s-a elaborat si Codul penal roman ,
redactat in 1864 si pus in aplicare la 1 mai 1865, cod care era influenţat de
Codul penai francez din 1810.
Codul penai din 1865 reglementa omorul involuntar prevăzut in ari. 248,
care era pedepsit cu închisoare de la 3 luni pina ia 1 an si jumătate si amenda,
si care apare sub denumirea de "omor fara voie".
In Transilvania, omorul, in general, era infracţiune îndreptata împotriva
vieţii omului, fiind considerata in acea epoca drept cea mai grava dintre faptele
de interes privat. Decretele regale desemnau-cu începere de la Ştefan I
aceasta infracţiune sub denumirea de "homicidium".
Distincţia făcuta in aceste decrete intre omorul cu premeditare si cel
involuntar ducea la stabilirea a doua categorii de fapte care din punct de
vedere penal se deosebesc intre ele atit in ceea ce priveşte conţinutul si
caracterul infracţional cit si sancţiunea.
Sancţiunea omorului in general a evoluat de la răzbunarea privata la
pierderea capului, apoi cind s-a ajuns la posibilitatea de a se răscumpăra lupta
privata, a apărut si compoziţia pentru ucidere (compositia homicidium), ce
purta numele de "preţui singefui", expresie ce indica natura tarifara a
compoziţiei. Aceasta era diferita in funcţie de felul comiterii omorului: cu
intenţie sau prin imprudenta. Astfel, pentru omorul prin imprudenta se plătea o
compoziţie de 10-12 taleri.
Cu alte cuvinte, observam ca si in Transilvania, omorul prin imprudenta
era separat tratat penal fata de cel intenţional, deosebindu-se atit in ceea ce
priveşte suma compoziţiei cit si in ceea ce prh/este aspectele procedurale.
Asfel, in cadrul stabilirii sumei compoziţiei in cadrul omorului prin imprudenta,
aceasta suma se stabilea de către oficialităţi si nu de partite lezate, ca in
cadrul omorului propriu-zis. Deci, reglementarea uciderii din culpa cit sî omorul
in general, este aproape aceeaşi in toate tarile romane.

\
4

In 1937 legislaţia penala a fost unificata prin Codul penal al fui Carol al
fl-lea, fiind astfel primul cod penal romanesc. Uciderea din culpa este
reglementata de art.467 sub denumirea de omucidere prin imprudenta,
pedeapsa pentru modalitatea simpla fiind închisoare de la 1 la 3 ani.
Acest cod determina culpa prin surseie : nedibacie, nesocotinţa,
nebăgare de seama, nepazirea legilor sau regulamentelor.
Datorita dezvoltării ştiinţei si tehnicii, ca urmare a apariţiei autovehiculului
si deci a apariţiei de victime ale accidentelor de circulaţie, in codul penal din
1937 erau prevăzute modalităţi agravate cu privire la conducătorii de
autovehicule cu tracţiune mecanica (art.467 alin.2 si3), la starea de ebrietate
(beţie voluntara).
Odată cu intrarea in vigoare la 1 ianuarie 1969 a Codului penal,
infracţiunea de ucidere prin culpa primeşte o reglementare imbunatatita.
5

CAPITOLUL II ASPECTE

GENERALE 1. Concept si

caracterizare

Uciderea din culpa (6), este fapta persoanei care cauzează din culpa
moartea altei persoane.
Ca si omorul, uciderea din culpa este o fapta prin care se ridica viata
altei persoane, dar se deosebeşte de cea dinţii prin forma vinovăţiei culpa, in
foc de intenţie, in raport de elementul intenţional, decurge si diferenţa intre
cele doua infracţiuni. In ceea ce priveşte pericolul social, cel al unei fapte
savirsite din culpa fiind mai redus decit acela al unei fapte similare savirsite cu
intenţie. Insa, nu trebuie sa se subaprecieze acest pericol. Deşi mai puţin
grava, aceasta varianta a omuciderii reprezintă prin frecventa si mai ales prin
posibilitatea savirsirii ei o serioasa ameninţare pentru securitatea persoanei.
Legea penala, incriminind uciderea din culpa, a urmărit crearea unei
acţiuni inhibitive pentru conştiinţa oamenilor, de natura sa-i oblige fa cintarire.
chibzuire, atunci cind efectuează acte ce ar putea provoca moartea unui om
(7).

6.Art.178 cod penat:"Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de


la 1 ia 5 ani.
Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispoziţiilor legale ori a masurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei activităţile
pedepseşte cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Cind uciderea din culpa a unei persoane este savirsita de un conducător de vehicul
cu tracţiune mecanica, avind in singe o imbibatie alcoolica care depăşeşte limita legala sau
care se afla in stare de ebrietate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 12 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta savirsita din culpa, de orice alta
persoana in exerciţiul profesiei sau meseriei si care se afla in stare de ebrietate.
Daca prin fapta savirsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane, ia
maximul pedepselor prevăzute in aliniatele precedente se poate adaugă un spor de pina la
3 ani.
7Dongoroz V.Kahane S.,Oancea l.,Fodori.JIiescu N.,Bulai C.,Stanoiu R., Rosca
V-, "Explicaţii teoretice ale codului penai roman",Partea speciala, voi.Iii,
Bucuresti,Ed.Academiei,1971,pag.207
6

Codul nostru penal reglementează infracţiunea de ucidere din culpa prin


referire la activitatea tipica a omorului (uciderea unei persoane), cu menţiunea
formei de vinovăţie, culpa, ca element specific, in art.178 alin. 1 se arata
ca"uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de 1 ta 5
ani", iar in aliniatele următoare sunt menţionate agravantele de calificare care
suni reglementate in raport de trei împrejurări specrfice; una privind caracteruf
profesional al conduitei periculoase a făptuitorului; a doua privind starea de
ebrietate sau imbibatfa afcoofca peste limita legala si ultima privind pluralitatea

2. Obiectul juridic si obiectul material

A. Obiectul juridic al infracţiunii de ucidere din culpa este acelaşi ca la


toate infracţiunile contra vieţii persoanei, si consta in relaţiile sociale a căror
buna desfăşurare implica ocrotirea vieţii omului si impune incriminarea faptelor
de orice natura care aduc atingere acestei valori sociale.
B. Obiectul juridic special consta din relaţiile sociale a căror buna
desfăşurare implica ocrotirea vieţii omului si impune sancţionarea faptelor din
culpa ce i-ar putea aduce atingere.
C. Obiectul material ii reprezintă corpul omenesc asupra căruia se
exercita acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.

3. Subiecţii infracţiunii

A. Subiectul activ

Subiect acths nemijlocit, autor al infracţiunii de ucidere din culpa, poate fi


orice persoana. In cazul agravantei prevăzute de art.178 al.3, legea cere sa
existe o anumita calitate a subiectului activ si anume aceea de conducător de
vehicul cu tracţiune mecanica.
Infracţiunea poate fi comisa si in participatie. Forma de parîicipatie
posibila in cazul acestei infracţiuni este cea prevăzuta de art.31 cod penal
(participatie improprie), cind instigatorul sau complicele lucrează cu intenţie iar
autorul din culpa.
7

In literatura de specialitate s-a pus problema daca la infracţiunea


ucidere din culpa este posibil sau nu coautoraiul.
I truit ztittr\ri /Q\ /"înneiriarz} /*>o în r*sr\r\ri rid rayi itiziti ii r\rr\rii (ţ/t to/Worcia \
UI III UlAl\Jt I \\A/f ^VHiJIU^IU V/W II I I UJi^Vl I WW-- 1 V£UIIUtUI fJt V«UO( UV/IUlv I ^r Q/,

actele din culpa care concura ia producerea acestui rezultat sunt acte de
coautorat. Atunci cind (9), datorita unor acte efectuate din culpa de mai multe
persoane, s-a produs un rezultat care întregeşte conţinutul unei fapte din
culpa, toate acele persoane vor fi socotite autori (coautori), ai uciderii din
culpa, fiindcă contribuţia fiecăruia a concurat nemijlocit la producerea
rezultatului. Chiar daca actele unuia dintre participanţi sunt de ajutorare,
acesta va fi tot coautor pentru ca se inschu si ele in antecedenţa cauzala a
faptei si nu exista complicitate din culpa. Astfel, un medic a comis o eroare
asupra dozei de substanţe toxice in conţinutul unei reţete, farmacistul nu a
observat greşeala si a predat medicamentul pacientului, care i-a cauzat
acestuia moartea. Ambii sunt coautori deoarece ambii au contribuit nemijlocit
ia producerea rezultatului, prin neglijenta lor (10).
In practica judiciara s-a reţinut ca in caz de coliziune a doua
autovehicule din care a rezultat moartea unei persoane si cind ambii şoferi
sunt in culpa, aceştia vor fi coautori ai infracţiunii de ucidere din culpa (11).
Intr-o alta opinie (12), se susţine ca, coautoratut este incompatibil cu
infracţiunile din culpa. Astfel, daca mai multe persoane au cooperat ia
uciderea din culpa a unei alte persoane, acestea sunt autori ai unor infracţiuni
autonome, iar nu coautori.
Consideram ca a doua opinie este mai justa deoarece ceea ce
transforma pe autori in coautori este legătura subiectiva ce se stabileşte intre
ei sub aspect intelectiv si volitiv, alături de cooperarea materiala, legătura
subiectiva fiind esenţiala in stabilirea coautorafului.

BDongoroz V.si colaboratori, op.cit., voii, pag. 194


9 Dongoroz V.si colaboratori, op.cit., voi.l, pag.203
10. idem. pag.203
11. TS, sent.pen. nr. 1240 din 6 sept. 1988,pubiicata in RRD nr. 7/1990, pag. 74
12. Stoica Q.,Caridan l.,Modola D. "Unele aspecte ale raportului de cauzalitate in practica
judiciara";publicat in JN nr. B/1962, pag. 59-60
8

B. Subiectul pasiv

Subiect pasiv al infracţiunii de ucidere din culpa poate fi orice persoana.


Daca prin aceeaşi fapta sunt ucise mai multe persoane, aceasta împrejurare
va constitui o circumstanţa agravanta (art.178 al.5,c.pen.).
Potrivit unei opinii (13), aceeaşi persoana poate fi uneori in mod
concomitent atit subiect activ cit su subiect pasiv al infracţiunii de ucidere din
culpa. Astfel, un accident de circulaţie cauzat de culpa conducătorului unui
vehicul cu tracţiune mecanica, accident in care si-a aasit el moartea.
Consideram ca aceasta opinie nu este corecta deoarece nimeni nu
poate fi in acelaşi timp atit subiect activ cit si subiect pasiv. Practic nu se poate
concepe o activitate de ucidere decit asupra unei alte persoane, deoarece
numai in aceste situaţii intervine legea penata.

13.Dongoroz V. si colaboratori, op. cit, voi.HI, pag.207


9

CAPITOLUL III

STRUCTURA SI CONŢINUTUL JURIDIC


AL INFRACŢIUNII

In general, conţinutul juridic al infracţiunii este format dinn situaţia


premisa si conţinutul constitutiv (14).
In cazul infracţiunii de ucidere din culpa, nu exista o situaţie premisa. In
acest fel, conţinutul juridic se confunda cu conţinutul constitutiv al infracţiunii
adică cu ceea ce obieciiv si subiectiv făptuitorul trebuie sa înfăptuiască pentru
existenta faptei. Conţinutul constitutiv cuprinde deci o latura obiectiva si o
latura subiectiva.

1. Latura obiectiva Latura obiectiva a infracţiunii de ucidere din culpa


este alcătuita dinir-un element material, o urmare imediata si o legătura de
cauzalitate.

A. Elementul material

Infracţiunea de ucidere din culpa consta sub aspectul elementului


material dintr-o activitate de ucidere susceptibila sa producă direct sau indirect
rezultatul, (15).
Deşi expresia "ucidere" se foloseşte pentru orice gen de activitate care
are ca rezultat pierderea vieţii, iar textul de lege foloseşte noţiunea de "ucidere
din culpa" a unei persoane, consideram alături de un alt autor (16), ca totuşi
actul de omor si actul de ucidere se deosebesc esenţial.
Actul de omor se axează pe violenta, adică pe o forma de manifestare a
omului care conţine hotarirea de a suprima viata unei alte persoane, in timp ce
in materie de ucidere din culpa nu avem nici un act de violenta ci o conduita
greşita intr-o situaţie periculoasa. Astfel, un individ minuiesie o arma si exista
posibilitatea ca aceasta sa se descarce si sa ucidă o alta persoana. Daca

14.Dongoroz V. si colaboratori,op. cit, voi.III, pag. 182


15.Barbu C, "Ocrotirea persoanei in dreptul penal al RSR", Craiova, Ed.Scrisu! romanesc,
1977,pag.74
16.Dobrinescu l "Infracţiuni contra vieţii persoanei",Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1987,
pag. 28
10

aceasta posibilitate intervine, fapta nu echivalează cu un act material de


violenta ci cu o conduita greşita intr-un domeniu periculos de activitate.
Manifestările omului luate ca atare in cimp social, sunt lipsite de pericol
social pentru viata altor persoane, dar exista si acţiuni care conţin intr-o
măsura mai mare sau mai mica o posibilitate de pericol (conducerea unui
autovehbol, efectuarea unei operaţii chirurgicale, etc).
Omisiunile devin si ele periculoase ori de cite ori legea impune un anumit
fel de comportament.
Uneori, stările periculoase sunt create chiar de persoanele expuse a
deveni victime, ex. pietonii care traversează strada neregulamentar.
Exista infracţiuni de ucidere din cufpa si daca moartea victimei a fost
provocata in mod direct de un animal, ex. un dine turbat iasat fara
supraveghere de autor, sau datorita unor lucruri neînsufleţite, ex.prin
omisiunea unui autor de a astupa o groapa adinca plina cu apa in care o
persoana a căzut innecindu-se (17).
Consideram ca aceasta soluţie este detaşabila din punct de vedere al
culpei făptuitorului soluţie raportata la perioada actuala, cind se pune accentul
pe ideea de proprietate. Astfel, daca o persoana intra pe proprietatea cuiva
unde se afla o groapa neacoperita, fara înştiinţarea proprietarului, isi asuma
anumite riscuri. Desigur, aceasta situaţie nu trebuie generalizata.
Cu totul alta ni se pare situaţia cind cineva isi electrifica gardul
despărţitor si ca urmare a acestui fapt cineva ii atinge si decedează. In
aceasta situaţie, făptuitorul putea si trebuia sa prevadă ca pe lingă acest gard
puteau trece si alte persoane care-ar putea fi electrocutate (18).
împrejurarea ca victima a contribuit din culpa sa fa producerea
rezultatului nu exclude răspunderea penala a autoruiui(19).
Astfel, faptul ca autorul aflat sub influenta băuturilor alcoolice circula pe
timp de noapte cu o bicicleta neechipata cu dispozitiv de iluminare si in aceste
condiţii a intrat in impact cu alta bicicleta care venea din sens contrar in urma
căruia conducătorul acesteia din urma a decedat, nu duce la reţinerea culpei
exclusive a iui, atita timp cit si celalalt era sub influenta băuturilor alcoolice si

n.Vasiliu T.,Pavel D.,Anioniu G.,Lucinescu D.Papadopol V.,Ramureanu V., "Codul penai al


RSR comentat si adnotat, Partea speciala, voii, Ed.ştiinţifica si enciclopedica, Bucureşti
1975,pag.107
18. TS, sent.pen., dec. nr.786/1977 publicata in CD 1977, pag.73
19. TS,sent.pen., dec. nr. 1240 din 6 sept. 1989, publicata in RRD nr. 7/1990 pag. 82
11

nu avea prevăzuta bicicleta cu un dispozitiv de iluminare corespunzător.


Compensarea culpelor este inadmisibila pentru înlăturarea răspunderii
penale (20). Aceasta împrejurare va fi avuta in vedere la individualizarea
pedepsei.

B.Urmarea imediata

Activitatea de ucidere care constituie elementul material al infracţiunii de


ucidere din culpa are ca urmare imediata moartea victimei. Numai producerea
acestui rezultat întregeşte latura obiectiva a infracţiunii de ucidere din culpa.
infracţiunea de ucidere din culpa, din punctul de vedere ai producerii ei
(acţiunea sau inacţiunea făptuitorului), este o infracţiune comisiva si materiala,
deoarece este condiţionata de producerea unui rezultat material. Daca acest
rezultat nu se produce, si daca acţiunea sau inacţiunea făptuitorului nu
constituie alta infracţiune, autorul nu va fi tras la răspundere penala. In situaţia
in care un accident se soldează cu vătămarea grava a unei persoane si
făptuitorul este condamnat prin hotarire definitiva pentru aceasta infracţiune,
iar victima moare ca urmare a accidentului, nu se mai poate proceda fa
trimiterea tui in judecata pentru ucidere din culpa, data fiind autoritatea de
lucru judecat (21).
infracţiunea de ucidere din culpa este totodată o infracţiune instantanee
cit si una de dauna.
Fiind o infracţiune din culpa, nu este susceptibila de forme imperfecte,
deci tentativa fa aceasta infracţiune nu este posibila.

C.Raportul de cauzalitate

Intre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului si urmarea imediata, respectiv


rezultatul produs, trebuie sa existe un raport de cauzalitate.
Fara acest element al laturii obiective, nu exista infracţiunea de ucidere
din culpa.
In unele situaţii, stabilirea raportului de cauzalitate comporta unele
dificultăţi. Asa de exemplu, in ipoteza cind făptuitorul arunca de la etaj un corp

20.Vasiiiu T. si colaboratori, op.cit, pag. 107


21.TS, sent.pen., dec. nr.502/1964: publicata in CD 1962-1964, pag.122
12

areu care in cădere ucide o persoana, conduce o maşina in mare viteza si


accidentează mortal un pieton, raportul de cauzalitate nu apare uşor. Exista
insa anumite situaţii cind in cimpul cauzal intervin o serie de factori, fie
anteriori fie concomitenţi sau ulteriori acţiunii făptuitorului, care fac ca raportul
cauzal sa se complice si impfbit sa ridice probleme instanţelor in determinarea
acestuia.
Deseori aceste interferenţe de acţiuni sau omisiuni au loc in cazul
traficului rutier sau in accidentele de munca, astfel incit in situaţie de acesta
natura contribuţiile persoanelor angrenate in acţiunile respective se ordonează
succesiv intr-un lanţ cauzal sau se produc simultan dar nu toate au si
capacitatea de a constitui cauza rezultatului produs. Daca mai mulţi muncitori
pe un şantier ridica împreuna un bloc de piatra si dispozitivul de susţinere se
rupe si accidentează mortal o persoana, atunci toţi sunt răspunzători pentru
infracţiunea de ucidere din culpa.
Intr-un alt caz reţinut de practica judiciara, deşi acţiunea mai multor
persoane care se realizează aproape concomitent si produc cauzalitatea
faptica sau fizica, totuşi unele nu alcătuiesc si cauzalitatea juridica a acestui
rezultat.
Astfel, un şofer conducea in mod corect autocamionul in care se aflau
mai mulţi muncitori avind in fata in aceeaşi direcţie de mers, o motoreta, ia un
moment dat motocicfistuf a virat brusc spre stingă, asezindu-se aproape
perpendicular in fata autocamionului. Pentru a evita impactul, şoferul a virat
spre dreapta dar a intrat in sânt si mai mulţi muncitori din maşina au fost
proiectaţi afara si ucişi (22).
Situaţiile de mai sus nu au practic nici un fel de eficienta, fiind suficient
ca activitatea culpabila a autorului sa se insche printre cauzele care au
determinat rezultatul.
Asa de exemplu, inculpatul care accepta ca victima in stare de ebrietate
sa fie transportata pe una din părţile laterale ale tractorului pe care ii
conducea, va răspunde penal pentru infracţiunea de ucidere din culpa
deoarece nu a respectat dispoziţiile regulamentului privind circulaţia pe
drumurile publice, neputind invoca doar culpa victimei (23).

22. TS, dec. nr. 1078/1985, publicata in CD, vol.lt, pag. 124
23. Trib. jud. Timiş, dec. pen. nr. 102/1980, publicata in RRD nr. 10/1980, pag. 71
13

2, Latura subiectiva

Infracţiunea incriminata in art.178 c.penal se savirseste din punctul de


vedere al laturii subiective, din culpa. In sens general, culpa exprima o
conduita greşita fata de modelul de comportament acceptat de conştiinţa
grupului (24).
Culpa, asa cum este ea înţeleasa, conform art. 19 c.penal, este
reprezentata fie sub forma uşurinţei (culpa cu previziune), fie sub forma
neglijentei.
In primul caz autorul prevede ca se va produce moartea victimei ca
urmare a acţiunii sau inacţiunii sale, insa nu accepta acest rezultat, s fara
temei ca nu se va produce.
Astfel, inculpatul primind dispoziţia de a cobori doua panouri grele fixate
pe platforma unui turn de răcire a aruncat de la inaftime unul din panouri,
lovind mortal un muncitor. Fapta constituie ucidere din culpa deoarece
inculpatul a considerat fara temei ca rezultatul nu se va produce (25).
In cazul neglijentei, autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia
si putea sa-i prevadă. Pentru stabilirea culpei in aceasta situaţie, se ia in
considerare atit un criteriu obiectiv (daca orice om obişnuit putea sa prevadă
ceea ce făptuitorul nu a prevăzut), cit si unul subiectiv, daca autorul in raport
de posibilităţile sale si de circumstanţele date, putea sa prevadă rezultatul. De
ex. agentul veterinar care oferă unei persoane o cantitate de otrava spre a
ucide un cline, dar pe care aceasta o foloseşte pentru a se sinucide, nu
răspunde pentru infracţiunea de ucidere din culpa deoarece nu putea sa
prevadă in condiţiile date respectivul rezultat.
Daca culpa făptuitorului in una dintre cele doua forme nu poate fi
stabilita, fapta nu constituie infracţiunea de ucidere din culpa, ci eventual ne
putem găsi in ipoteza cazului fortuit (art.47 c.penal), sau in cea a erorii de fapt
9art.51 c.penal), afara de cazul cind necunoaşterea stării situaţiei sau
împrejurării respective este rezultatul culpei acestuia.

24.Dobrinescu!., op. cit, pag.136


25.Trib.jud. Dolj, dec.pen. nr.1647/1969, publicata in RRD nr.4/1970, pag.187
14

Asa de exemplu, suntem in ipoteza primului caz. in situaţia in care o


persoana conducind un Fiat 1500, cu o viteza de 76,5 km/h, sub (imita legala,
ucide o persoana din cauza ruperii pivotului inferior de ia roata de direcţie,
rupere care nu putea fi constatata nici de acea persoana inainte de a pleca in
cursa si nici la revizia tehnica anuala (26).
De exemplu,, intr-o alta speţa, o persoana nestiind ca victima suferea de
o afecţiune cardiaca, a fugarit-o cu scopul dea o lovi, si in urma socului
aceasta a decedat, nu va răspunde penal deoarece nu a cunoscut afecţiunea
victimei (27).
Legea penala nu face distincţia in ceea ce priveşte existenta culpei
făptuitorului daca rezultatul s -a produs dintr-o culpa grava ("culpa lata"), ori
dintr-o culpa uşoara ("culpa tevis"), sau foarte uşoara ("culpa levissima"). Cea
mai uşoara culpa va fi suficienta pentru a atrage răspunderea penala.
Doar la individualizarea pedepsei, instanţa va avea in vedere gravitatea
culpei autorului.
Culpa se poate prezenta sub forma de : nedibacie, nepricepere,
nebăgare de seama, temeritate, nepazirea legilor si regulamentelor.
Nedibacia inseamna lipsa de pricepere a autorului in stapinirea unei
anumite profesii sau activităţi, necunoaşterea regulilor principale ale profesiunii
safe. De ex., moaşa care folosind fara priceperea necesara instrumentele
obstetrice, provoacă moartea lehuzei.
Nebagarea de seama inseamna lipsa de atenţie a autorului in raport cu
împrejurările sau cu modul in care trebuia sa se desfăşoare o anumita
activitate.
Temeritatea consta intr-o încredere exagerata in propriile forte, intr-o
sfidare a riscului, autorul contind pe intervenţia unor fapte care ar putea sa
intature producerea rezultatului.
In sistemul actual al legislaţiei noastre, culpa cea mai uşoara (levissima),
reprezentata printr-o greşeala minima, atrage răspunderea penala, mai mulţi
autori (28) punindu-si întrebarea daca introducerea in viitor a unui sistem
atenuat de răspundere penala in cazul acestui gen de culpa nu ar fi de dorit.

26Basarab M.,"Curs de drept penal. Partea generala.", Cluj, Ed. Şansa SRL, 1992, pag.275
27.Thb.fud. Satu-Mare, dec.pen. nr.4/1972, publicata in RRD nr.11/1972, pag. 72
28.Dobrinescu /., op. cit, pag. 144, Barbu C. op. cit.pag.78
15

Astfef: in domeniul circulaţiei rutiere survin destui de des situaţii


neprevăzute, prin intersectarea unor anumiţi factori fa care nu întotdeauna
conducătorul auto poate găsi soluţia cea mai indicata (pietoni care circula
neregulamentar, autovehicule oprite care încurca circulaţia, etc). In toate
aceste situaţii instanţa trebuie sa ia in considerare si sa analizeze limita pina la
care conducătorul auto in cauza a putut sa găsească, in fracţiunea de
secunda pe care a avut-o la dispoziţie, răspunsul cel mai indicat pentru a evita
accidentul. Deşi "fracţiunea de secunda" nu este o noţiune abstracta, in
practica un conducător auto, datorita anumitor factori care intervin, ii este
foarte greu sa aleagă soluţia cea mai nimerita pentru prevenirea accidentului.
Astfel, intr-o speţa a fostului Tribunal Suprem, se retine vinovăţia inculpatului
care "orbit de farurile aprinse pe faza lunga ale unei maşini si continuind sa
circule cu o viteza mai redusa, de 47 km/h, accidentează mortal o persoana".
Se arata in continuare ca se putea evita accidentul prin frinare, viteza
autovehiculului nefiind redusa corespunzător (29).
Intr-adevar, viteza maşinii putea fi redusa sub 47 km/h "pina la limita
evitării oricărui pericol" (30), dar raportat fa fracţiunea de secunda din
momentul in care conducătorul auto a fost orbit de farurile maşinii ne duce la
concluzia ca vinovăţia autorului este minima.
Fata de cele expuse mai sus, alături de atti autori (31), consideram ca in
situaţiile asemănătoare celei de mai sus, cind nu se poate distinge clar
vinovăţia autorului, ea fiind raportata doar la o fracţiune de secunda, nu
trebuie atrasa răspunderea penala.
Asemenea concepţie a fost adoptata de ex. de legislaţia turca si
austriaca.
Ar fi mai indicat sa se revină fa distincţia tripartita din dreptul roman,
răspunderea penala trebuind sa intervină numai in caz de "culpa lata1' si
"culpa levis", pentru "culpa levissima" impunindu-se masuri disciplinare.

29.TS, sent.pen., dec. nr.1496 din 1977, publicata în CD, pag.266


SO.Art. 50 din Regulamentul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice
31.Dobrinescu i. op.cit, pag.146, Barbu C... op.cit, pag.127
16

CAPITOLUL IV

FORMELE INFRACŢIUNII 1.

Forma tip a infracţiunii de ucidere din culpa

Primul alineat al articolului care incriminează infracţiunea de ucidere din


culpa caracterizează forma tip a acestei fapte de pericol social.
Pentru savirsirea acestei infracţiuni subiectului activ nu i se cere nici un
fel de calitate. Din punct de vedere subiectiv, culpa, in cazul acestui alineat,
cuprinde ambele modalităţi ale culpei prevăzute de legiuitor, adică atit uşurinţa
cit si neprevederea. Gradul de pericol social in cazul formei tip a acestei
infracţiuni este mai scăzut, situaţie ce se reflecta in sancţiune.

Forme agravate

In afara uciderii din culpa in forma simpla, legiuitorul a prevăzut in


alineatele următoare ale art. 178 c.penal mai multe forme agravate ale
infracţiunii.

A. Astfel, potrivit art. 178 af.2 c.penal, infracţiunea este mai grava
daca uciderea din culpa s-a produs ca urmare a nerespectarii dispoziţiilor
legale ori a masurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii
ori pentru efectuarea unei anumite activităţi.

Prin instituirea agravantei, legiuitorul a urmărit sa determine la prudenta


pe cei ce exercita profesii sau meserii ori desfăşoară anumite activităţi pentru
care exista dispoziţii legate sau masuri de prevedere, tocmai pentru ca orice
neatenţie in exercitarea lor poate avea consecinţe grave, constind chiar in
pierderea vieţii altor persoane.
Aceasta agravanta are in vedere acele persoane care exercita o
profesie (farmacist, medic, arhitect, inginer, etc.} sau meserie (strungar,
mecanic, şofer, etc.) ca o ocupaţie cu caracter permanent. Mai este necesar
17

ca fapta sa fie savlrslta in exerciţiul profesiei sau meseriei si ca urmare a


nerespectarii dispoziţiilor legale sau masurilor de prevedere.
Fara indeplinirea acestor condiţii, fapta nu se încadrează in art.178
al. 2, c. penal (32).
Se considera ca termenul de "profesie" are in vedere o îndeletnicire
care necesita o pregătire teoretica si practica de specialitate si a cărei
exercitare este reglementata prin lege. Textul in discuţie nu se va aplica acelor
profesii care nu reprezintă un pericol pentru viata omului, cum ar fi cazul
profesiei de avocat spre exemplu.
"Meseria" reprezintă o îndeletnicire care se realizează in special prin
munca manuala si care necesita in toate cazurile o pregătire practica
adecvata.
O a doua ipoteza a agravantei se refera la efectuarea unei anumite
activităţi. Este vorba de o activitate fara caracter de permanenta dar pentru
exercitarea căreia exista anumite reguli care obligatoriu trebuie respectate.
Este greşita soluţia instanţei (33) potrivit căreia fapta inculpatului care
deşi nu era vinator, folosind o arma de vinatoare, din neglijenta a ucis un om, pe
motiv ca nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din
culpa prevăzuta de art.178 al.2. S-a motivat ca acesta nu a savirsit fapta in
activitatea sa de profesionist, meseriaş ori in desfăşurarea vreunei activităţi,
pentru ca el nu este vinator si nu a incafcat nici o regula specifica ce
reglementează activitatea de vinatoare.
Aceeaşi instanţa a mai precizat ca in situaţia in care s-ar considera ca a
fost desfăşurata o activitate de vinatoare,, pentru asa ceva nu ar exista reguli
specifice. Ori pentru vinatoare care, de fapt, este o activitate sportiva, exista
reguli specifice instituite de legea nr.26/1976 privind vinatoarea, Statutul
Asociaţiei generale a vinatorilor si pescarilor sportivi.
Chiar daca inculpatul nu a avut permis de vinatoare, nu se poate afirma
ca nu a desfăşurat o atare activitate pentru ca ar însemna ca persoana ce
conduce fara permis de conducere si ar produce un accident mortal sa nu
răspundă pentru infracţiunea prevăzuta la art.178 al.2 ci la infracţiunea
prevăzuta de art.178 al. 1, ceea ce nu este in consens cu teoria si practica
judiciara.

32.Dongoroz V. si colaboratori, op. cit, pag. 109


33.Trib.jud. Tulcea, dec. pen. nr. 1710/1989publicata in RRDnr.9-12/1989, pag.44-47, cu
nota critica de Traian Fugiciu-procuror-Procuraturajud. Tulcea
18

Deci dispoziţiile art. 178 sunt aplicabile si pentru cel care deşi nu are
permis pentru arma de vinatoare totuşi a încercat sa vineze dar din neglijenta
a ucis un om (34).
O situaţie noua care intra sub efectul acestei agravante o constituie
provocarea avorturilor care au ca urmare moartea femeilor însărcinate. Prin
Decretui-Lege nr. 1/1989 a fost abrogat doar Decretul nr. 770/1966, nu si
infracţiunea de ucidere din culpa, astfel ca soluţia instanţei prin care s-a
achitat inculpata care a cauzat moartea victimei prin avort, este greşita.
Aceasta deoarece infracţiunea de avort era o infracţiune complexa in
conţinutul căreia intra nu numai provocarea ilegala a avortului ci si uciderea
din culpa.
Aceste fapte datorindu-se nerespectarii de către inculpata a masurilor
de prevedere in efectuarea avortului] urmează a fi încadrata in prevederile
art. 178 al.2,c.penaf(35).
In practica, cazuri de ucidere din culpa in aceasta modalitate agravanta
sunt mai frecvente in domeniul circulaţiei pe drumurile publice, a asistentei
medicale, in sfera masurilor de protecţie a muncii.

34.TS, sen. pe/?., dec. nr.2210/1978, CD 1978, pag.393siin RRDnr. 11/1979, pag.73
35.CSJ, dec. pen. nr.SQdln 8octombrie 1990, publicata in RDnr. 7-8/1991, pag.80
19

1. Circulaţia rutiera

Prin decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice si


Regulamentul pentru aplicarea acestui decret, s-au emis o serie de reguli
obligatorii pentru toţi cei care participa ia traficul rutier, inclusiv pietonii.
Nerespectarea acestor reguli atrage sancţiuni] unele de ordin penai, altele de
ordin contravenţional. Cind rezultatul consta in uciderea din culpa a unei
persoane se va răspunde in baza agravantei de calificare prevăzuta in art. 172
al. 2, cpenal, in cazul in care se va savirsi o infracţiune din acest decret si
infracţiunea prevăzuta de art. 178 al. 2,c. penal va exista concurs de infracţiuni.
Aceasta agravanta are aplicare pentru orice persoana care conduce un
autovehicoi (autoturism, autobuz, autocamion, troleibuz, tramvai, etc.) si care,
urmare a nerespectarii dispoziţiilor legale oria masurilor de prevedere pentru
exerciţiul acefei activităţi savirseste un accident mortal. Nu are relevanta daca
persoana respectiva are sau nu cunoştinţe de conducere, este profesionist
sau amator (36), daca are sau nu carnet de conducere, legea cerind doar ca
acesta sa fie conducător de automobil sau vehicol cu tracţiune mecanica (37).
O opinie mai veche si care a rămas izolata in literatura de specialitate, a
fost aceea ca agravanta in discuţie nu se va aplica celor care nu au profesia
de conducător auto (unii autori mergind chiar mai departe, sustinind ca nu se
va aplica nici chiar conducătorilor auto care in momentul acţiunii nu posedau
permis de conducere) pentru ca le lipseşte calitatea ceruta de text, si in orice
caz e de principiu, se susţinea, ca lipsa totala de pregătire profesionala nu
poate atrage o răspundere specific profesionala (38).
Consideram excesiva aceasta opinie, legiuitorul intelegind sa
sancţioneze mai grav nu profesioniştii ci toţi aceia care isi asuma riscul
desfăşurării unei activităţi fara a avea abilitatea necesara, mai mult,
persoanele ia care se refera opinia de mai sus, prezintă un pericol mult mai
mare si ar fi imposibil de acceptat ca prin dispoziţiile art. 178 al. 2, c penal, sa fi
se fi creat un regim favorabil (39).
Biciclistii si căruţaşii îndeplinesc "o anume activitate" in inteiesui legii
penale, deci răspund in baza textului menţionat daca nu respecta regulile si

36.TS, sec.pen., dec.nr.4192/1971, RRDnr.9/1973, nota Georgescu C, pag.140 37.


TS, sec.pen., dec.nr.2210/1978, CD 1978, pag.393 si in RRD nr. 11/1979, pag. 73 38JN
nr. 7/1956, pag. 122 39. TS, dec.nr.4192/1971, publicata in RRD nr.9/1973, pag.90
20

regulamentele instituite.
Astfel, inculpatul, conducătorul unui mijloc de transport cu tracţiune
animala va răspunde in baza art.178 ai.2,cpenal pentru uciderea din culpa a
unui pieton, deoarece prin comportarea sa imprudenta, conducătorul
vehiculului a incaicat prevederile ari.8 din Decretul 328/1966, care obliga pe
toţi conducătorii de vehicule ce folosesc drumurile publice, sa se comporte in
asa fel incit sa nu constituie un pericol sau o stinjenire pentru circulatie(40).
Totodată, exista răspundere penala si in situaţia in care un conducător
auto respecta întocmai regulile prescrise de regulament insa da dovada de
nebăgare de seama sau insuficienta concentrare asupra activităţii sale, astfel
incit nu evita un accident pe care cu mai multa atenţie ar fi putut sa o facă.
Astfel, fapta unei persoane care conducind un autovehicul pe timp
nefavorabil, neobservind din aceasta cauza, o persoana in stare de ebrietate,
căzuta in mijlocul şoselei, decit de la o distanta de citiva metri, din cauza
vitezei total inadecvate fata de starea vremii, nu a putut opri ia timp si a
accidentat-o mortal, constituind infracţiune de ucidere din culpa (art. 178
al.2,c. penal), deoarece pe timp de noapte, ploi torenţiale, ninsori abundente,
drumuri alunecoase sau cu polei, conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi sa
reducă viteza pina la limita evitării oricărui pericol (41).
Nu va opera agravanta de mai sus in cazul cind autovehiculul, lăsat fara
supraveghere de făptuitor, s-a deplasat singur lovind mortal o persoana,
deoarece in aceasta ipoteza nu a existat o culpa a făptuitorului in legătura cu
efectuarea unei activităţi. In acest caz, făptuitorul va răspunde pentru forma
simpla a infracţiunii de ucidere din culpa (42).
Textul de lege nu distinge in raport de locui savirsirii infracţiunii (drum
periculos, drum interzis circulaţiei publice, etc.) si nici in raport de încălcarea
normelor de circulaţie sau a altor norme. In acest sens au rămas izolate
soluţiile instanţelor care au considerat ca şoferul care fortind in mod excesiv la
o panta motorul autovehiculului] din care cauza s-a topit un cuzinet si
continuind drumul fara sa observe, produce un accident, nu v-a răspunde
pentru ca fapta nu se datorează nesocotirii regulilor de circulaţie (43).

40.TS, sec.pen., dec.nr.317/19B1, CDpag.297, RRDnr.2/1982, pag.71 41.TS,


sec.pen,, dec.nr.742/19B1, ODpag.298, RRD nr.2/1982, pag.71 42.Vasiiiu T. si
colaboratori, "Cod penal-comentai si adnotat", Bucureşti 1975, pag.111 43Thb. reg.
Banat, dec.pen.nr.4686/1958, LPnr.3/1959, pag.79
21

fntr-un alt caz, inculpatul care fusese instruit asupra îndatoririlor sale de
serviciu, in foc sa folosească cale triughiulare pentru a asigura remorca, a pus
o piatra la o roata si un lemn la alta, terenul fiind îngheţat si alunecos, remorca
a alunecat, lemnele din remorca au căzut si au ucis o persoana, nu va
răspunde potrivit opiniei anterioare ,conform art. 178 al. 2 ,c. penal ci potrivit ai. 1,
pentru ca maşina nu se afla in circulaţie pe drumurile publice (44).

44.TS, dec.pen.nr. 1792/1972publicata in CD, pag.297


00

2Asistenta medicala

Ştiinţa medicala se afla intr-un continuu progres, iar cerinţele practicii


medicale continuu revăzute, contrazic ideea de reguli cu caracter permanent.
Datorita specificului acestui domeniu si fiindcă problemele care se ridica
sunt de cele mai multe ori dificil de soluţionat, relaţiei medic-bofnav
neputindu-i-se substitui in totalitate o relaţie juridica.
In ceea ce priveşte responsabilitatea medicala, au existat in principal
doua opinii diametral opuse.
Teza rigorista, care incriminează faptele medicului după rezultatul
produs. Astfel, ideea limitelor actului de vindecare si salvare a bolnavului, pe
care it implica orice act medical, ca si riscurile, deseori imprevizibile cu care
este grefat, se opun unei astfel de teze. Aceasta teorie nu poate fi acceptata
decit cel mult in domeniul chirurgiei estetice, transfuziiloretc.
Teza imunităţii pleacă de la ideea ca medicul ar fi întotdeauna bine-
intentionat si indiferent de rezultatul obţinut nu ar fi răspunzător.
Desigur nici una din teorii nu poate fi acceptata teoretic.
Greşelile pe care le poate savirsi un medic in cadrul exercitării profesiei
safe, de natura sa atragă in loc de îmbunătăţirea sănătăţii persoanei, grăbirea
evoluţiei bolii spre un rezultat fatal, sunt in general greşeli inadmisibile de
comportament fata de pacient, erori de diagnostic sau de tratament medical.
In prima situaţie sunt considerate greşeli inadmisibile cefe care constau
in acte de neglijenta sau neatenţie, consultaţie superficiala a bolnavului etc.
Practica judiciara a reţinut cazul chirurgului care, după efectuarea
operaţiei face greşit legătura dintre intestinul subţire sicecum, ceea ce a
condus la imposibilitatea de alimentare a pacientului si ia decesul acestuia
(45), fapta medicului care administrează unui copil de 9 ani ser antitetanic in
cantitate,mare fara sa tina seama de antecedentele copilului (46).
De asemenea, constituie tot ucidere din culpa prevăzuta la art. 178 afin.
2, fapta medicului care întrerupe cursul sarcinii unei femei gravide in luna a 6
de sarcina si care datorita unor complicaţii decedează (47) sau fapta
medicului de a nu efectua o intervenţie chirurgicala prin stabilirea cu uşurinţa a

45.Trib. reg. Cluj, dec.pen.nr. 120/1950, LPnr. 12/1959, pag.23


46.TMB, col.2, dec.pen.nr.3090/1958, LPnr. 12/1959, pag.23 47.
Judecătoria Fagaras, dosar nr.376/1994, aflata pe roi
23

unui diagnostic eronat, care a dus in final la moartea victimei (48). Aceasta a
doua situaţie constituie tot infracţiune, prevăzuta de art. 178 alin. 2 cod penal.
Datorita specificului acestui domeniu de activitate, datorita faptului ca in
aceste cazuri relaţia medic-pacient nu este o simpla relaţie de servici, medicul
nu se poate sustrage de la îndatoririle sate, cind e vorba de salvarea vieţii
unei persoane, sub motivul ca au fost depăşite orele de servici, fapta sa
intrind sub incidenţa legii penale. Asa de exemplu fapta medicului care a
anunţat telefonic de situaţia grava a bolnavului, nu se deplasează fa spital, ci
se mulţumeşte sa dea indicaţii telefonice asistentei iarmaitirziu bolnavul nu a
mai putut fi salvat (49)
tn ipoteza in care un medic nu poate face fata singur unei situaţii dificile,
el are obligaţia de a apela ta specialişti cu mai multa experienţa, in caz contrar
in situaţia unui deces se vor aplica dispoziţiile art. 178 afin. 2 cod penal
Constituie infracţiunea de ucidere din culpa, prevăzuta la alin.2, fapta
medicului care aflindu-se in fata unui caz de naştere dificil, o femeie in virsta
de 44 ani, care nu mai născuse de 20 de ani si se internase cu o prezentare
faciala a fătului in loc sa-t anunţe pe şeful secţiei de specialitate a procedat
singur "in mod necafificat" la extragerea fătului cauzind moartea mamei (50).
In ceea ce priveşte erorile de alegere a tratamentului medical, exista
numeroase particularităţi. Nu întotdeauna aceste erori atrag automat vinovăţia
medicului deoarece, prin aceasta, s-ar ajunge la suprimarea spiritului de
iniţiativa si ca final fa sablonarea meseriei. Nu este posibila nici înlăturarea
răspunderii penale fata de orice greşeala privind diagnosticul sau tratamentul
medical deoarece aceasta ar însemna un privilegiu acordat unei categorii de
provesionisti.
Va exista infracţiune de ucidere din culpa in cazul medicului, sefde
secţie chirurgicala, care după ce a pus un diagnostic greşit (colica renala
dreapta) in foc de peritonita, a refuzat timp de mai mufte zife sa intervină
chirurgical, fapt ce a dus ta moartea pacientului (51).

48.TS, sec.pen., dec.nr. 1281/1976, pubi. in "Repertoriu de practica judiciara in materie


penala", pe anii 1976-1980. pag388
49,Trib. reg. Piteşti, dec.pen.nr.37Q3/1958, LPnr.12/1995, pag.23
50.TS, col.pen., dec.nr.1716/1958, LPnr.2/1960, pag.93
51. TMB, sec. 1, pen.,dec.nr, 716/1991, "Culegere de practica judiciara penala", 1991,
pag. 264
24

3. Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii

Infrpf'thmifa crua/-»Âf//"V3 nrr\far*ficti mtin/^îţ cînt nra\/s>?tifa in f o/-fpo R/iQfi^ fit

privire fa protecţia muncii.Ori de cite ori, prin nerespectarea regulilor de


protecţia muncii ,se produce moartea unei persoane, alături de agravanta din
ari. 178 alin 2 cod penal, subzista infracţiunile din Legea 5/1965 Astfel,
neiuarea masurilor de protecţie a muncii pentru executarea de către un elev
practicant, cu tractorul a unor lucrări, urmate de efectuarea unor masuri
greşite de elevul practicant, răsturnarea tractorului si accidentarea mortala a
celuilalt minor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii privind
protecţia muncii, prevăzute in art. 21 din Legea 5/1965, dar si ale infracţiunii
de ucidere din culpa prevăzute in art 168 alin. 2 cod penal (52).
In practica judic'iara(53) si in literatura de specialitate (54), s-a stabilit ca
in situaţia incalcarii normelor de protecţie a muncii care au ca rezultat moartea
unor persoane, exista un concurs ideal de infracţiuni: o infracţiune privitoare la
protecţia muncii si una la ucidere din culpa ori de cite ori neiuarea masurilor de
protecţie a muncii este rezultatul culpei făptuitorului.

52.TS, sec.pen, dec.nr.1101 din 28aprilie 1986, RRDnr.2/1987, pag.74


53.TS, sec.pen., dec.nr. 1475/1979, CD din 1979, pag.445
RRDnr.3/1980, pag.74, TS, sec.pen., dec.nr.335/1972, CD din 1972, pag.294
54 Vasiliu T. si colaboratori, op.cit, pag.110
9^

B. A doua modalitate normativa agravata priveşte uciderea din


culpa savirsita de un conducător de autovehicol cu tracţiune mecanica avind
in singe o imbibatie alcoolica care depăşeşte limita legala sau care se afla in
stare de ebrietate(art. 178 alin. 3 cod penal).

Pentru a opera aceasta agravanta făptuitorul trebuie sa aibă calitatea de


conducător de vehicoi cu tracţiune mecanica si sa aibă in singe o imbibatie
alcoolica care depăşeşte limita legala sau sa se afle in stare de ebrietate in
momentul in care s-a produs uciderea din culpa.
in categoria vehicofelor de care vorbeşte legiuitorul intra: autoturismele,
autocamioanele, autobuzele, tramvaiele, motocicletele sau orice alt mijloc de
transport cu tracţiune mecanica.
Astfel, fapta inculpatului, care, avind in singe o imbibatie alcoolica de 1,3
fa mie, a condus un autovehicol pe drumurile publice si care datorita vitezei
excesive cu care conducea autovehicolul a accidentat mortal o persoana,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.178 alin. 3
cod penai(55).
Aceasta modalitate a infracţiunii, asemănătoare cu cea prevăzuta de art.
178 alin. 2 cod penai, particularizata pentru conducătorii de vehicole cu
tracţiune mecanica, incriminează aici, distinct, conducerea vehicolului cu o
imbibatie alcoolica in singe depăşita sau in stare de ebrietate, sporind
sancţiunea.
Legea a prevăzut alternativa formelor de intoxicare alcoolica fiindcă
deseori starea de ebrietate apare la unele persoane învinuite, înainte de a
ajunge la limita de imbibatie alcoolica, iar pe de alta parte starea de ebrietate
poate fi dovedita cu orice mijloace de proba atunci cind examenul alcoolemiei
nu a putut fi efectuat la timp.
tn practica judiciara(56) s-a decis ca fapta inculpatului care prezentindu-
se la unitatea in care lucra in stare de ebrietate, si care ulterior, efectuind o
manevra greşita cu basculanta pe care o conducea , a accidentat mortal o
persoana, face aplicabile regulile privitoare ia concursul ideal de infracţiuni,
respectiv in speţa apticindu-se art. 18 alin 2 tit. b din

55.TS, sec.pen., dec.nr. 1638/1980, CD clin 1980, pag.291


56. Trib. jud. Prahova, dec.pen.nr.239 din 1988, publicata in RD nr. 1-2/1990 cu nota de
Bocanet S. si Antonia G., Bulai C, "Practica judiciara penala", voi.UI, Bucureşti 1992,
pag. 44-45
26

Decretul 400/1981 cit si infracţiunea prevăzuta de aii. 178 alin. 3 cod penai.
Natura infracţiunii de ucidere din culpa prevăzuta ia art. 178 alin 3 cod
penai a făcut obiectul unor numeroase discuţii in literatura de specialitate,
generate de faptul ca in situaţia conducerii unui vehicul cu tracţiune mecanica
avind in singe o imbibatie alcoolica ce depăşea limita legala sau se afla in
stare de ebrietate sunt incidente doua texte de lege, si anume: art 37 din
Decretul 328 /1966 si art. 178 alin. 3 cod penal.
După unele păreri (57), in situaţia conducerii unui autovehicul cu
tracţiune mecanica in stare de ebrietate sau imbibatie alcoolica depăşita si
care are ca rezultat moartea unei persoane, sunt aplicabile regulile
concursului real de infracţiuni intre art.37 din Decretul 328/1966 si infracţiunea
de ucidere din culpa prevăzuta de art. 178 alin 3 cod penal, deoarece o
infracţiune intenţionata si de pericol cum este cea prevăzuta de art. 37 din
Decretul 328/1966 nu poate fi absorbita in una din culpa (care e mai grava} si
de rezultat.
Potrivit uneiafte păreri (58) infracţiunea prevăzuta de art. 178 alin. 3
cod. penai este o infracţiune complexa preterintentionata Mai exact se susţine
ca infracţiunea prevăzuta de art. 178 alin .3 are o structura bivalenta, forma
sa complexa fiind o infracţiune de tip praeterintentionat In sprijinul acestei
păreri este invocat raportul de cauzalitate intre infracţiunea intenţionata de
pericol (cea prevăzuta de art.37 alin. 1 din Decretul 328/1966} si infracţiunea
cufpoasa de rezultat (cea prevăzuta de art. 178 alin.3 cod penal), chiar daca
fiecare activitate este îndreptata asupra altei valori sociale.
Infracţiunea praeterintentionata , se arata in continuare, poate include
ca element de baza fie o infractluna de rezultat fie o infracţiune de pericol, iar
prin rezultatul produs din culpa se poate leza fie aceeaşi valoare sociala fie
una diferita

57. Stoica O. A./'Drept penal, parte generala", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1976,
pag.83; Loghin O., Toader T., "Drept penai român"-parte speciala, Ed.Şansa SRL,
Bucureşti, 1994. pag, 100. Anioniu V."Cod penai-comentat si adnotat", comentarii in Partea
speciala, voii
SB.Mateut G., "Unele consideraţii in legătura cu structura infracţiunii prevăzuta de art. 178
aiin.3 codpenal"(ll), RRDnr.6/1986, pag.44 si RDnr.4-5/1991; Turianu C.,"Consideraîiî
privind natura infracţiunii" prevăzuta de art. 178 aiin.3 cod penai (II), pag.50
27

O alta opinie (59), in literatura de specialitate si in practica judiciara este


aceea potrivit căreia, infracţiunea prevăzuta de art.178 alin.3 cod penai este
n înfrânţi)ma r>nmnf/avzz in r-nnfintifiii naraia intra înfrânţiiinas nrasja-fitfa Wp

ari. 37 alin. 1 din Decretul 328/1966 care isi pierde astfel autonomia, fiind
absorbita in întregul sau ca o circumstanţa agravanta in conţinutul infracţiunii
prevăzuta de art. 178 alin 3 cod penai.
Potrivit acestei păreri care ni se pare mai adecvata, prin art. 178 afin 3
cod penai se atribuie caracter agravant acţiunii de conducere a
autovehicofului de către un conducător auto care are in singe o imbibatie
alcoolica care depăşeşte limita legala sau se afla in stare de ebrietate, fiind
lipsita de relevanta starea in care se afla conducătorul autovehicolufui in
absenta activităţii de conducere a acestuia.

59.Petrovici M., Laczko G., "Unele consideraţii privind structura infracţiunii prevăzute de art,
178 aiin.3 cod penal", RRD nr.6/1986; pag.41
28

C. A treia forma agravanta priveşte ucidere din culpa a unei


persoane savlrslta in exerciţiul oricărei profesii sau meserii de o persoana
aflata in efaro r/o ahriaiaics (arf i~7R uf A)

Aceasta agravanta, spre deosebire de precedenta, priveşte numai


starea de ebrietate (indiferent de gradul imbibatie! alcoolice}, creind astfel o
prezumţie legala de culpa pentru cei care exercita o profesie sau meserie in
stare de ebrietate si care cauzează astfel moartea unei persoane.
Ca o concluzie, agravanta este restrictiva, privind numai pe cei ce
exercita o profesie sau meserie in stare de ebrietate.
Potrivit Decretului 443/1972, privind navigaţia civila, o persoana se
considera ca se afla in stare de ebrietate daca are o imbibatie alcoolica peste
limita de 2 ia mie sau chiar o imbibatie mai mica ,daca aceasta are drept
consecinţe micşorări manifeste ale facultăţilor de echilibru si de mişcare,
constatate clinic in orice afte mijloace de proba.
Starea de ebrietate se stabileşte prin probe de laborator si numai cind
aceste probe nu se pot efectua -a trecut o perioada de timp de ia consumarea
băuturilor alcoolice sau subzista îndoiala cu privire ia rezultatul analizei-, spre
exemplu, a trecut un timp prea mare de la recoltarea singelui, se recurge ia
orice alt mijloc de proba (inclusiv proba cu martori) (60).

D. Pluralitatea de victime

Aceasta ultima împrejurare agravanta este consecinţa exorbitantei


rezultatului survenit prin insusi faptul ca sunt ucise doua sau mai multe
persoane, fara orbe alte considerente de ordin subiectiv, se considera ca
pericolul social al faptei este in mod obiectiv agrabil. Legiuitorul a păstrat in
aceasta situaţie unitatea de infracţiune, neputindu-se aplica regulile de fa
concursul de infracţiuni.
Astfel (61), daca prin fapta savlrslta inculpatul a cauzat din culpa
moartea a doua persoane, exista o singura infracţiune de ucidere din culpa, in
forma agravanta prevăzuta in art.178 al.5,c.penal. Agravanta, constind in -

60. TS, dec. indr.nr.6 din 1965, publicata in JN nr.5/1965, pag. 130; Trib. reg. Argeş,
dec. pen.nr. 460/1964, publicata in JN nr. 121/1964, pag. 15
61.TS, sec.pen., dec.nr.331/19S3, CDpeanui 1983, pag.230. RRD nr.5/1984, pag.67
9Q

moartea a doua sau mai multe persoane, caracterizează o infracţiune unica, o


unitate infracţionala legala, compusa din fapte care altfel ar fi rămas infracţiuni
distincte.
Nu interesează daca fapta este urmarea unei culpe simple sau a unei
culpe profesionale sau daca autorul s-a aflat in stare de ebrietate. In raport de
situaţiile de mai sus, limitele de pedeapsa vor diferi.
30

CAPITOLUL V

PEDEAPSA PENTRU INFRACŢIUNEA DE


UCIDERE DIN CULPA

Infracţiunea de ucidere din culpa se pedepseşte diferenţiat, in raport de


forma simpla si agravantele de calificare. Astfel, In cazul formei simple,
pedeapsa închisorii este de fa 1 la 5 ani. Cind modalitatea agravanta este
prevăzuta de al.2 al art. 178, sancţiunea este pedeapsa cu închisoarea de la 2 '
la 7 ani. Daca modalitatea se încadrează in forma agravanta prevăzuta ta at.3
sau al. 4 din art.178, pedeapsa este închisoare de la 12 la 15 ani.
In sfirsit, in situaţia in care savirsirea faptei ar avea ca rezultat moartea
mai multor persoane (art. 178 al. 5} fa maximul pedepselor prevăzute in al. 1-4,
deci la pedeapsa de 5,7 sau 12 ani se poate adaugă un spor de pina la 3 ani,
pedeapsa puţind atinge astfel In unele cazuri limita de 15 ani.
Atit in cazul modalităţii simple cit si al celor agravante, daca se constata
existenta unor circumstanţe agravante judecătoreşti, se poate aplica o
pedeapsa pina la maximul special; daca maximul special este neîndestulător,
se poate adaugă un spor care nu poate depasi o treime din maximul social.
In cazul modalităţii prevăzute in al. 2-4, instanţa poate lua, cind este
cazul măsura de siguranţa a interzicerii unei funcţii sau profesii (art. 115
c. penal.}.
Totodată, daca la producerea rezultatului, adică moartea unei persoane
a concurat si culpa victimei, se ajunge la diminuarea substanţiala a pedepsei
fie prin aplicarea de circumstanţe atenuante, fie prin fixarea pedepsei cit mai
aproape de minimum special.
Marea majoritate a autorilor considera ca sancţionarea infracţiunilor
neintenţionate cu pedepse intimidative, nu provoacă o influenta buna asupra
comportamentului. Ceea ce se impune este dozarea sancţiunilor nu după
gravitatea rezultatului, ci in raport de intensitatea culpei (stare de beţie, refuzul
de a opri maşina in anumite situaţii, etc.)(62).

62.Dobrinescu I., "Infracţiuni contra vieţii persoanei", Ed. Academiei, Bucureşti 1987,
pag. 150
31

intr-o rezoluţie a Congresului aiXii-iea internaţional de drept penai de ia


Hamburg, se propune in legătura cu infracţiunile din culpa, sa se utilizeze cu
nrar-isH/srA naHancofo nonrA/ssfA/» rfa Hharfata c/ in /~*i$~r Ho, nrh/pira, Wo lîh&fffifF1

semidetentia sau masuri analoage.


in lume, sistemele de sancţionare cele mai frecvente sunt următoarele :
obligaţia ia munca corecţionala in condiţii de libertate; folosirea pedepselor
discontinui sau intermitente (care asigura păstrarea locului de munca si
contactul permanent cu familia); arestul ta sfirsit de saptamina; folosirea pe
scara larga a masurilor de siguranţa; supravegherea protectoare (in Japonia):
lăsarea condamnatului sub supravegherea unui agent probator (S.U.A. si
Anglia).
Avind in vedere faptul ca in închisorile din România precum si in a celor
din mai multe tari, nu mai sunt de mult locuri de reeducare a infractorilor,
pentru aceasta infracţiune ar trebui revizuit modul de executare al pedepsei
dat fiind gradul scăzut de pericol social al celor ce comit aceasta infracţiune.
Q9

Legaturi cu alte infracţiuni

înfrânţii inon rid imiriorck rfin mtfns» nra-rinfia ie^nsfi iri m i înfrânţii tnaa Hc>

omor cu intenţie indirecta si infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de


moarte.
In prima situaţie, culpa este foarte aproape de intenţia indirecta, ambele
fiindu-ie comuna neprevederea. Cind făptuitorul nu are nici un temei sa
considere ca rezultatul mai grav nu se va produce, ci se bazează exclusiv pe
jocul intimplarii (spre ex., descarcă arma in mulţime), exista intenţie indirecta
de omor, cind făptuitorul crede sincer (dar greşit), ca rezultatul nu se va
produce, avem culpa.
Astfel (63), fapta militarului care in timpul unei întreceri neregulamentare
cu alt militar ia încărcarea pistoalelor mitraliera aflate asupra lor, declanşează
focul si impusca pe celalalt militar, constituie infracţiune de ucidere din culpa si
nu infracţiune de omor (art.11 4), in măsura in care nu se dovedeşte ca
acţionat cu intenţia de a ucide.
Din actele de la dosar a rezultat ca, la propunerea victimei a început
întrecerea constind din încărcarea armelor, iar inculpatul a atins din neatenţie
trăgaciul acesteia. S-a mai precizat ca cei doi erau prieteni] după comiterea
faptei inculpatul fiind foarte impresionat de moartea acestuia.
Intr-o alta speţa (64), s-a decis ca exista infracţiunea de loviri
cauzatoare de moarte si nu ucidere din culpa, in situaţia in care o persoana
imbrinceste victima spre partea carosabila a drumului fiind apoi accidentata
mortal de un autovehicul care circula pe sosea, deoarece aceasta imbrincire
este un act de violenta savirsit cu intenţie indirecta.

63. TS, sec.mil., dec.nr.46 din 39 sept. 1987, publicat in RRD nr.8/1988
64.TS, sec.pen., dec. nr. 3017/1981, publicat in CD din 1981, pag.303
33

PROPUNERE DE LEGE FERENDA PRIVIND


INFRACŢIUNEA DE UCIDERE DIN CULPA

Creşterea numărului de autovehicule in România după anul 1989,


urmata de creşterea populaţiei urbane care generează o sporire a deplasării
oamenilor, duce implicit ia creşterea factorilor de risc in ceea ce priveşte
traficul rutier.
Reducerea acestui risc, deci scăderea numărului de accidenta ar
implica o perfecţionare a legislaţiei in materie.
Deci, fuind in considerare cele spuse mai sus, vom urmări mai multe
aspecte vizind înăsprirea tratamentului sancţionator al celor ce comit
accidente de circulaţie.
Potrivit art.178 al. 3,c. penal, cind uciderea din culpa a unei persoane
este savirsita de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanica avind in
singe o imbibatie alcoolica ce depăşeşte limita legala sau care se afla in stare
de ebrietate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 12 ani.
Facind o statistica a cauzelor soluţionate de instanţele judecătoreşti, am
constatat ca in generai inculpaţii, fie ca au consumat sau nu băuturi alcoolice,
au părăsit si locul faptei, fiind gasiti destul de tirziu, ceea ce nu a mai permis o
stabilire exacta a stării in care se găseau in momentul accidentării victimelor.
Audierea martorilor mai tirziu, pentru stabilirea alcoolemiei nu este
relevanta deoarece de obicei, aceştia sunt prietenii inculpatului cu care acesta
a consumat băuturile alcoolice, daca a consumat.
Deci, prin părăsirea focului faptei se ajunge la obstructionarea justiţiei,
urmînd a se dovedi doar infracţiunile prevăzute de art. 178 al.2, c.penai, si
art.38 din Decretul 382/1966, aflate in concurs real.
Pedeapsa aplicata este de obicei de 5 ani, deci limita minima a cefei
prevăzute de art.178 al.3 c.penal.
Tînind seama de faptul ca, in aceste cazuri intenţia infractorului nu este
aiit de a ascunde consumul de alcool cit de a fugi de răspunderea penala si in
aceasta situaţie lîpsa consumului de alcool constituie chiar o agravanta sub
acest aspect, hotarirea de părăsire a locului faptei fiind luata de o minte
absolut lucida am spune noi, am considera ca art.178 al. 3, c.penal, sa suporte
următoare modificare sau sa ise facă menţiunea "cu aceeaşi pedeapsa se
sancţionează fapta de ucidere savirsita de un conducător de vehicul cu
tracţiune mecanica daca după ce a realizat (direct) consecinţele faptei sale, a
părăsit locui accidentului".
34

Deşi infracţiunea de părăsire a focului accidentului este o infracţiune


intenţionata, respectiv savirsita cu intenţie directa, aceasta modificare ar
nnctr» tnt in nrinnînh ti ish<zr%rhtiai nara c/a anlina o; in nariritf smfitish tfni szrf iVR

ai.3,c.penal, potrivit căruia aceasta infracţiune este una complexa.


Un alt aspect ar fi acela ai modificării art.38 litera a, c.penal: "ia stabilirea
stării de recidiva nu se tine seama de infracţiunea savirsita din culpa", cu
adăugirea - cu excepţia infracţiunii de ucidere din culpa prevăzuta de art.178
al. 3, c. penat. După cum s-a arătat in literatura de specia fitate(65),
considerarea infracţiunii prevăzuta de art.178 af.3,c. penal ca infracţiune
complexa in care se absoarbe atit o infracţiune din culpa cit si una intenţionata
(care ar intra totuşi fa stabilirea stării de recidiva), ar conduce la situaţii
inacceptabile in cazul aplicării dispoziţiilor referitoare ia recidiva, precum si in
cazul aplicării unor acte de dementa (graţierea).
Considerind totuşi infracţiunea prevăzuta de art.178 al. 3, c. penal, o
infracţiune complexa, recunoscuta de practica judiciara in mod constant,
asemenea neajunsuri credem ca ar putea fi excluse prin modificarea acestui
articol.

.* .

65.Petrovici M.,Laczko G., "Unele consideraţii in legătura cu structura infracţiunii prevăzute


de art. 17S alin. 3 cod penat", Mateut G., publicai in RRD nr. 6/1986, pag. 41-46
Turianu C, "Discuţii despre natura jutidica si sttvctura infracţiunii prevăzute de art.178
alin.3 cod penai", RDnr.4-5/1991, pag.61-70
Bibliografie

Hanga "Marii legiuitori ai lumii"


Vladimir Ed. Ştiinţifica si Pedagogiga, Bucureşti, 1977
Istoria dreptului românesc"
Ed. Academiei, Bucureşti, voi.l

Marin "Pagini alese din oratorii greci"


A. Ed. Ştiinţifica si Enciclopedica, Bucureşti

Radulescu Andrei "Legiuirea Caragea"-editie critica


Ed, Academiei, Bucureşti

Dongoroz Vintila si colaboratori


"Explicaţii teoretice ale codului penal român'
Partea speciala, voUii, Ed, Academiei, 1971

Barbu Constantin "Ocrotirea persoanei in dreptul penal al


R.S.R" Ed, Scrisul Românesc, Craiova,
1977

Dobrinescu Ion "Infracţiuni contra vieţii persoanei'


Ed. Academiei, Bucureşti, 1987

Vasiliu Theodor si colaboratori


"Codul penal al R.S.R. comentat si adnotat"
Partea speciala, vol.l, Ed. Ştiinţifica si
Enciclopedica, Bucureşti, 1975

Basarab "Curs de drept penal.Partea generala'


M. Ed. Şansa S.R.L., Cluj, 1992
Stoica Oliviu Augustin
"Drept penal.Parte generala"
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1976

Loghin Octavian si colaboratori


"Drept penal român.Parte speciala"
Ed. Şansa S.R.L., Cluj, 1994

Codul de procedura penala

Codul penal

Codul penal Caro! al-ll-lea

Revista "Legalitatea populara"

Revista "Justiţia noua"

"Revista româna de drept"

Revista "Dreptul"

Culegeri de decizii ale Tribunalului Suprem

Practica judiciara a Judecătoriei Fagaras


Tabia de materii

Lista de abrevieri

Capitolul I Scurt istoric privind infracţiunea de


ucidere din cuipa..........................___.............. 1

Capitolul li Aspecte generale...........................................5

Obiectul juridic si obiectul material.............. 6


Subiecţii infracţiunii......................................... 6
Subiect activ...........................................6

Capitolul Hi Structura si conţinutul juridic ai


infracţiunii..........................................................
9

Latura obiectiva................................................ 9

Urmarea imediata......................................fi
Raportul de cauzalitate..............................f f
Latura subiectiva.............................................. ?
3
Capitolul IV Formele infracţiunii......................................16

Forma tip a infracţiunii................................16

Forme agravante................___....................16
A.Prima forma agravanta..........................16
Circulaţia rutiera.....................................19
F%.î3tS^k%^&B «CC* *«*ţ»*«f vCSflCî aBSasssmsmsssassssssaxaassssa XBSa &:a=s

Nerespectarea regulilor de protecţie a


muncii.......................................................24
B.A doua forma agravanta......................25

DJk patra forma agravanta......................28

Capitolul V Pedeapsa pentru infracţiunea de ucidere


din culpa
.........................................................................
30

Legaturi cu alte infracţiuni *„„.,...,...............32

Propunere de lege ferenda privind infracţiunea


de ucidere din culpa.................................................................33

Tabla de materii