P. 1
Uciderea Din Culpa

Uciderea Din Culpa

|Views: 4,477|Likes:
Published by abc110711

More info:

Published by: abc110711 on Nov 08, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2013

pdf

text

original

1 CAPITOLUL I SCURT ISTORIC PRIVIND INFRACŢIUNEA DE UCIDERE DIN CULPA Viata omului este o valoare primara si absoluta , indisolubila

manifestării in sine si ceea ce este mai important, o condiţie a continuităţii biologice a grupului social. in aceasta privinţa, acum aproape 2000 de ani TITUS LUCRETIUS afirma :"vitaque manicipio nulii datur,omnibus usu "(1), airagind astfel atenţia asupra importantei valorii vieţii persoanei. Sancţionarea acestei fapte penale datează din cele mai vechi timpuri si se impune,deoarece lipsa de atenţie,de concentrare a vointei,de neglijenta prezintă un evident pericol social. Cea mai veche colecţie de legi cunoscuta este Codul regelui HAMURAPPI (1792-1750 i.Cr.), care avea la baza legea talionului si conţinea dispoziţii cu caractere destul de evoluate. In dispoziţiile acestui cod este cuprinsa diferenţa dintre omoruf intenţionat si omoruf prin imprudenta. Totuşi o serie de norme contrastează cu raţionamentul juridic corect, iasind sa se întrevadă ca nu era cunoscuta sau nu era intefeasa fa justa valoare noţiunea de vinovăţie. Astfel, codul avea următoarele prevederi: daca cineva omora pe femeia altuia, i se omora fiica;daca o construcţie se prăbuşea dintr-un viciu de construcţie si omora pe fiul proprietarului, era ucis fiul arhitectului; daca un om liber, deţinut pentru datorii, murea din cauza loviturilor sau lipsurilor, era ucis fiul creditorului care a cerut sa fie inchis pentru achitarea datoriilor (2). In Grecia antica, înnoirea si sistematizarea legilor vechi, aparţine lui LYCURG. Omorul era impartit in: omor premeditat si omor involuntar. Omorul involuntar era judecat de un tribunal compus din 50 de cetăţeni liberi, incercindu-se in prealabil concilierea pârtilor. In cazul acestei infracţiuni, partea vătămata putea sa primească "lipofonia", adică o despăgubire sau -preţ al singelui (3).

1. "Viata nu este proprietatea nimănui ci uzufructul tuturor" 2.Hanga V.,"Marii legiuitorii ai lumii", Bucureşti, Ed. ştiinţifica si pedagogica 1977, pag75-76 3.Marin A., "Pagini alese din oratorii greci",Bucureşti. Ed. ştiinţifica si enciclopedica, pag.XX

;•«-.

2 In dreptul roman, fundamentul legislaţiei ii constituia Legea celor XII table. Aceasta obliga pe autorul unui omor din culpa la o expiere religioasa, pentru ca mai tirziu sa se treacă la condamnare prin plata unei amenzi (2000 de sesterţi) a autorului. In perioada imperiului se aplica renegarea si munca forţată pentru asemenea fapte. In legislaţia noastră, reglementarea acestei infracţiuni si respectiv diferenţa dintre omorul intenţionat si cel din culpa se cristalizează destul de tirziu. In Tarife Romaneşti, primele legiuiri sunt "Cartea Romaneasca de invatatura de la pravilele romaneşti", carte tipărita la mănăstirea "Trei ierarhi" din laşi si "îndreptarea legii". Deşi diferenţa intre omorul prin imprudenta si cei intenţionat nu este practic realizata, totuşi in aceste legiuiri apar pentru prima data anumite cauze cum ar fi : minia, beţia, obiceiul locului, ignoranta, care duc la micşorarea pedepsei. Omorul era considerat infracţiune grava (fapta mare), si se judeca in prima epoca de căpeteniile obstei, apoi de către domn. Mai tirziu, in Codul fui Calimachi se face diferenţierea intre intenţie si culpa : "cel ce ucide cu greşeala si fara de voia fui, sa nu se certe ca un ucigatoriu" (4), fiind diferita astfel concepţia dreptului romanesc de concepţia germanica, care nu considera ca este suficienta doar fapta si nu intenţia. Ultima legiuire feudala a fost legiuirea Caragea, care a intrat in vigoare la. 1 septembrie 1818 sis-a aplicat pina la 1 decembrie 1865. Deşi in privinţa infracţiunilor pina la 1821 clasificarea a fost cea din feudalism : vini mari si vini mici, legiuirea Caragea a făcut un mic pas inainte, cautind sa dea o definiţie mai generala unor infracţiuni ."omorul iaste mai inainte cugetat sau necugetat". Omorul necugetat, după intimplari, micşorează sau măreşte vina: "cine azviriind cu ceva si cu nebăgare de seama, va omori, sa răscumpere cu bani omorul de fa rudele celui condamnat "(5). Legiuirea Caragea aduce aşadar doua lucruri care par totuşi pozitive pe linia noilor concepţii care s-au manifestat in acea vreme in penal si care sunt un pas inainte fata de dreptul penal feudal, incercindu-se astfel a se face o dozare a pedepsei - clasificarea omorului in cugetat si necugetat.

4.Hanga V., "Istoria dreptului romanesc",Bucureşti,Ed. Academiei voi.I, pag.63 S.Radulescu A,"Legiuirea Caragea" ediţie critica,Bucurest}!Ed.Academieilpag.4B

3 Pe aceasta linie se cerea dregătorilor "sa nu îndrăznească a pedepsi cu cruzime ci cu răbdare sipasuiala, cercetind sa se desluşească adevărul" (art.5 din Condica criminaliceasca a Moldovei). In timpul domniei lui Al. I. Cuza s-a elaborat si Codul penal roman , redactat in 1864 si pus in aplicare la 1 mai 1865, cod care era influenţat de Codul penai francez din 1810. Codul penai din 1865 reglementa omorul involuntar prevăzut in ari. 248, care era pedepsit cu închisoare de la 3 luni pina ia 1 an si jumătate si amenda, si care apare sub denumirea de "omor fara voie". In Transilvania, omorul, in general, era infracţiune îndreptata împotriva vieţii omului, fiind considerata in acea epoca drept cea mai grava dintre faptele de interes privat. Decretele regale desemnau-cu începere de la Ştefan I aceasta infracţiune sub denumirea de "homicidium". Distincţia făcuta in aceste decrete intre omorul cu premeditare si cel involuntar ducea la stabilirea a doua categorii de fapte care din punct de vedere penal se deosebesc intre ele atit in ceea ce priveşte conţinutul si caracterul infracţional cit si sancţiunea. Sancţiunea omorului in general a evoluat de la răzbunarea privata la pierderea capului, apoi cind s-a ajuns la posibilitatea de a se răscumpăra lupta privata, a apărut si compoziţia pentru ucidere (compositia homicidium), ce purta numele de "preţui singefui", expresie ce indica natura tarifara a compoziţiei. Aceasta era diferita in funcţie de felul comiterii omorului: cu intenţie sau prin imprudenta. Astfel, pentru omorul prin imprudenta se plătea o compoziţie de 10-12 taleri. Cu alte cuvinte, observam ca si in Transilvania, omorul prin imprudenta era separat tratat penal fata de cel intenţional, deosebindu-se atit in ceea ce priveşte suma compoziţiei cit si in ceea ce prh/este aspectele procedurale. Asfel, in cadrul stabilirii sumei compoziţiei in cadrul omorului prin imprudenta, aceasta suma se stabilea de către oficialităţi si nu de partite lezate, ca in cadrul omorului propriu-zis. Deci, reglementarea uciderii din culpa cit sî omorul in general, este aproape aceeaşi in toate tarile romane.

\

4
In 1937 legislaţia penala a fost unificata prin Codul penal al fui Carol al fl-lea, fiind astfel primul cod penal romanesc. Uciderea din culpa este reglementata de art.467 sub denumirea de omucidere prin imprudenta, pedeapsa pentru modalitatea simpla fiind închisoare de la 1 la 3 ani. Acest cod determina culpa prin surseie : nedibacie, nesocotinţa, nebăgare de seama, nepazirea legilor sau regulamentelor. Datorita dezvoltării ştiinţei si tehnicii, ca urmare a apariţiei autovehiculului si deci a apariţiei de victime ale accidentelor de circulaţie, in codul penal din 1937 erau prevăzute modalităţi agravate cu privire la conducătorii de autovehicule cu tracţiune mecanica (art.467 alin.2 si3), la starea de ebrietate (beţie voluntara). Odată cu intrarea in vigoare la 1 ianuarie 1969 a Codului penal, infracţiunea de ucidere prin culpa primeşte o reglementare imbunatatita.

5 CAPITOLUL II ASPECTE GENERALE 1. Concept si caracterizare Uciderea din culpa (6), este fapta persoanei care cauzează din culpa moartea altei persoane. Ca si omorul, uciderea din culpa este o fapta prin care se ridica viata altei persoane, dar se deosebeşte de cea dinţii prin forma vinovăţiei culpa, in foc de intenţie, in raport de elementul intenţional, decurge si diferenţa intre cele doua infracţiuni. In ceea ce priveşte pericolul social, cel al unei fapte savirsite din culpa fiind mai redus decit acela al unei fapte similare savirsite cu intenţie. Insa, nu trebuie sa se subaprecieze acest pericol. Deşi mai puţin grava, aceasta varianta a omuciderii reprezintă prin frecventa si mai ales prin posibilitatea savirsirii ei o serioasa ameninţare pentru securitatea persoanei. Legea penala, incriminind uciderea din culpa, a urmărit crearea unei acţiuni inhibitive pentru conştiinţa oamenilor, de natura sa-i oblige fa cintarire. chibzuire, atunci cind efectuează acte ce ar putea provoca moartea unui om (7).
6.Art.178 cod penat:"Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 1 ia 5 ani. Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispoziţiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei activităţile pedepseşte cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Cind uciderea din culpa a unei persoane este savirsita de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanica, avind in singe o imbibatie alcoolica care depăşeşte limita legala sau care se afla in stare de ebrietate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 12 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta savirsita din culpa, de orice alta persoana in exerciţiul profesiei sau meseriei si care se afla in stare de ebrietate. Daca prin fapta savirsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane, ia maximul pedepselor prevăzute in aliniatele precedente se poate adaugă un spor de pina la 3 ani. 7Dongoroz V.Kahane S.,Oancea l.,Fodori.JIiescu N.,Bulai C.,Stanoiu R., Rosca V-, "Explicaţii teoretice ale codului penai roman",Partea speciala, voi.Iii, Bucuresti,Ed.Academiei,1971,pag.207

6 Codul nostru penal reglementează infracţiunea de ucidere din culpa prin referire la activitatea tipica a omorului (uciderea unei persoane), cu menţiunea formei de vinovăţie, culpa, ca element specific, in art.178 alin. 1 se arata ca"uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de 1 ta 5 ani", iar in aliniatele următoare sunt menţionate agravantele de calificare care suni reglementate in raport de trei împrejurări specrfice; una privind caracteruf profesional al conduitei periculoase a făptuitorului; a doua privind starea de ebrietate sau imbibatfa afcoofca peste limita legala si ultima privind pluralitatea

2. Obiectul juridic si obiectul material A. Obiectul juridic al infracţiunii de ucidere din culpa este acelaşi ca la toate infracţiunile contra vieţii persoanei, si consta in relaţiile sociale a căror buna desfăşurare implica ocrotirea vieţii omului si impune incriminarea faptelor de orice natura care aduc atingere acestei valori sociale. B. Obiectul juridic special consta din relaţiile sociale a căror buna desfăşurare implica ocrotirea vieţii omului si impune sancţionarea faptelor din culpa ce i-ar putea aduce atingere. C. Obiectul material ii reprezintă corpul omenesc asupra căruia se exercita acţiunea sau inacţiunea făptuitorului. 3. Subiecţii infracţiunii A. Subiectul activ Subiect acths nemijlocit, autor al infracţiunii de ucidere din culpa, poate fi orice persoana. In cazul agravantei prevăzute de art.178 al.3, legea cere sa existe o anumita calitate a subiectului activ si anume aceea de conducător de vehicul cu tracţiune mecanica. Infracţiunea poate fi comisa si in participatie. Forma de parîicipatie posibila in cazul acestei infracţiuni este cea prevăzuta de art.31 cod penal (participatie improprie), cind instigatorul sau complicele lucrează cu intenţie iar autorul din culpa.

7 In literatura de specialitate s-a pus problema daca la infracţiunea ucidere din culpa este posibil sau nu coautoraiul.
I truit ztittr\ri /Q\
UI III UlAl\Jt I \\A/f

/"înneiriarz} /*>o în r*sr\r\ri rid rayi itiziti ii r\rr\rii (ţ/t to/Worcia \
^VHiJIU^IU V/W II I I UJi^Vl I WW-- 1 V£UIIUtUI fJt V«UO( UV/IUlv I ^r Q/,

actele din culpa care concura ia producerea acestui rezultat sunt acte de coautorat. Atunci cind (9), datorita unor acte efectuate din culpa de mai multe persoane, s-a produs un rezultat care întregeşte conţinutul unei fapte din culpa, toate acele persoane vor fi socotite autori (coautori), ai uciderii din culpa, fiindcă contribuţia fiecăruia a concurat nemijlocit la producerea rezultatului. Chiar daca actele unuia dintre participanţi sunt de ajutorare, acesta va fi tot coautor pentru ca se inschu si ele in antecedenţa cauzala a faptei si nu exista complicitate din culpa. Astfel, un medic a comis o eroare asupra dozei de substanţe toxice in conţinutul unei reţete, farmacistul nu a observat greşeala si a predat medicamentul pacientului, care i-a cauzat acestuia moartea. Ambii sunt coautori deoarece ambii au contribuit nemijlocit ia producerea rezultatului, prin neglijenta lor (10). In practica judiciara s-a reţinut ca in caz de coliziune a doua autovehicule din care a rezultat moartea unei persoane si cind ambii şoferi sunt in culpa, aceştia vor fi coautori ai infracţiunii de ucidere din culpa (11). Intr-o alta opinie (12), se susţine ca, coautoratut este incompatibil cu infracţiunile din culpa. Astfel, daca mai multe persoane au cooperat ia uciderea din culpa a unei alte persoane, acestea sunt autori ai unor infracţiuni autonome, iar nu coautori. Consideram ca a doua opinie este mai justa deoarece ceea ce transforma pe autori in coautori este legătura subiectiva ce se stabileşte intre ei sub aspect intelectiv si volitiv, alături de cooperarea materiala, legătura subiectiva fiind esenţiala in stabilirea coautorafului.

BDongoroz V.si colaboratori, op.cit., voii, pag. 194 9 Dongoroz V.si colaboratori, op.cit., voi.l, pag.203 10. idem. pag.203 11. TS, sent.pen. nr. 1240 din 6 sept. 1988,pubiicata in RRD nr. 7/1990, pag. 74 12. Stoica Q.,Caridan l.,Modola D. "Unele aspecte ale raportului de cauzalitate in practica judiciara";publicat in JN nr. B/1962, pag. 59-60

8 B. Subiectul pasiv Subiect pasiv al infracţiunii de ucidere din culpa poate fi orice persoana. Daca prin aceeaşi fapta sunt ucise mai multe persoane, aceasta împrejurare va constitui o circumstanţa agravanta (art.178 al.5,c.pen.). Potrivit unei opinii (13), aceeaşi persoana poate fi uneori in mod concomitent atit subiect activ cit su subiect pasiv al infracţiunii de ucidere din culpa. Astfel, un accident de circulaţie cauzat de culpa conducătorului unui vehicul cu tracţiune mecanica, accident in care si-a aasit el moartea. Consideram ca aceasta opinie nu este corecta deoarece nimeni nu poate fi in acelaşi timp atit subiect activ cit si subiect pasiv. Practic nu se poate concepe o activitate de ucidere decit asupra unei alte persoane, deoarece numai in aceste situaţii intervine legea penata.

13.Dongoroz V. si colaboratori, op. cit, voi.HI, pag.207

9
CAPITOLUL III STRUCTURA SI CONŢINUTUL JURIDIC AL INFRACŢIUNII In general, conţinutul juridic al infracţiunii este format dinn situaţia premisa si conţinutul constitutiv (14). In cazul infracţiunii de ucidere din culpa, nu exista o situaţie premisa. In acest fel, conţinutul juridic se confunda cu conţinutul constitutiv al infracţiunii adică cu ceea ce obieciiv si subiectiv făptuitorul trebuie sa înfăptuiască pentru existenta faptei. Conţinutul constitutiv cuprinde deci o latura obiectiva si o latura subiectiva. 1. Latura obiectiva Latura obiectiva a infracţiunii de ucidere din culpa este alcătuita dinir-un element material, o urmare imediata si o legătura de cauzalitate. A. Elementul material Infracţiunea de ucidere din culpa consta sub aspectul elementului material dintr-o activitate de ucidere susceptibila sa producă direct sau indirect rezultatul, (15). Deşi expresia "ucidere" se foloseşte pentru orice gen de activitate care are ca rezultat pierderea vieţii, iar textul de lege foloseşte noţiunea de "ucidere din culpa" a unei persoane, consideram alături de un alt autor (16), ca totuşi actul de omor si actul de ucidere se deosebesc esenţial. Actul de omor se axează pe violenta, adică pe o forma de manifestare a omului care conţine hotarirea de a suprima viata unei alte persoane, in timp ce in materie de ucidere din culpa nu avem nici un act de violenta ci o conduita greşita intr-o situaţie periculoasa. Astfel, un individ minuiesie o arma si exista posibilitatea ca aceasta sa se descarce si sa ucidă o alta persoana. Daca
14.Dongoroz V. si colaboratori,op. cit, voi.III, pag. 182 15.Barbu C, "Ocrotirea persoanei in dreptul penal al RSR", Craiova, Ed.Scrisu! romanesc, 1977,pag.74 16.Dobrinescu l "Infracţiuni contra vieţii persoanei",Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1987, pag. 28

10 aceasta posibilitate intervine, fapta nu echivalează cu un act material de violenta ci cu o conduita greşita intr-un domeniu periculos de activitate. Manifestările omului luate ca atare in cimp social, sunt lipsite de pericol social pentru viata altor persoane, dar exista si acţiuni care conţin intr-o măsura mai mare sau mai mica o posibilitate de pericol (conducerea unui autovehbol, efectuarea unei operaţii chirurgicale, etc). Omisiunile devin si ele periculoase ori de cite ori legea impune un anumit fel de comportament. Uneori, stările periculoase sunt create chiar de persoanele expuse a deveni victime, ex. pietonii care traversează strada neregulamentar. Exista infracţiuni de ucidere din cufpa si daca moartea victimei a fost provocata in mod direct de un animal, ex. un dine turbat iasat fara supraveghere de autor, sau datorita unor lucruri neînsufleţite, ex.prin omisiunea unui autor de a astupa o groapa adinca plina cu apa in care o persoana a căzut innecindu-se (17). Consideram ca aceasta soluţie este detaşabila din punct de vedere al culpei făptuitorului soluţie raportata la perioada actuala, cind se pune accentul pe ideea de proprietate. Astfel, daca o persoana intra pe proprietatea cuiva unde se afla o groapa neacoperita, fara înştiinţarea proprietarului, isi asuma anumite riscuri. Desigur, aceasta situaţie nu trebuie generalizata. Cu totul alta ni se pare situaţia cind cineva isi electrifica gardul despărţitor si ca urmare a acestui fapt cineva ii atinge si decedează. In aceasta situaţie, făptuitorul putea si trebuia sa prevadă ca pe lingă acest gard puteau trece si alte persoane care-ar putea fi electrocutate (18). împrejurarea ca victima a contribuit din culpa sa fa producerea rezultatului nu exclude răspunderea penala a autoruiui(19). Astfel, faptul ca autorul aflat sub influenta băuturilor alcoolice circula pe timp de noapte cu o bicicleta neechipata cu dispozitiv de iluminare si in aceste condiţii a intrat in impact cu alta bicicleta care venea din sens contrar in urma căruia conducătorul acesteia din urma a decedat, nu duce la reţinerea culpei exclusive a iui, atita timp cit si celalalt era sub influenta băuturilor alcoolice si
n.Vasiliu T.,Pavel D.,Anioniu G.,Lucinescu D.Papadopol V.,Ramureanu V., "Codul penai al RSR comentat si adnotat, Partea speciala, voii, Ed.ştiinţifica si enciclopedica, Bucureşti 1975,pag.107 18. TS, sent.pen., dec. nr.786/1977 publicata in CD 1977, pag.73 19. TS,sent.pen., dec. nr. 1240 din 6 sept. 1989, publicata in RRD nr. 7/1990 pag. 82

11 nu avea prevăzuta bicicleta cu un dispozitiv de iluminare corespunzător. Compensarea culpelor este inadmisibila pentru înlăturarea răspunderii penale (20). Aceasta împrejurare va fi avuta in vedere la individualizarea pedepsei. B.Urmarea imediata Activitatea de ucidere care constituie elementul material al infracţiunii de ucidere din culpa are ca urmare imediata moartea victimei. Numai producerea acestui rezultat întregeşte latura obiectiva a infracţiunii de ucidere din culpa. infracţiunea de ucidere din culpa, din punctul de vedere ai producerii ei (acţiunea sau inacţiunea făptuitorului), este o infracţiune comisiva si materiala, deoarece este condiţionata de producerea unui rezultat material. Daca acest rezultat nu se produce, si daca acţiunea sau inacţiunea făptuitorului nu constituie alta infracţiune, autorul nu va fi tras la răspundere penala. In situaţia in care un accident se soldează cu vătămarea grava a unei persoane si făptuitorul este condamnat prin hotarire definitiva pentru aceasta infracţiune, iar victima moare ca urmare a accidentului, nu se mai poate proceda fa trimiterea tui in judecata pentru ucidere din culpa, data fiind autoritatea de lucru judecat (21). infracţiunea de ucidere din culpa este totodată o infracţiune instantanee cit si una de dauna. Fiind o infracţiune din culpa, nu este susceptibila de forme imperfecte, deci tentativa fa aceasta infracţiune nu este posibila. C.Raportul de cauzalitate Intre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului si urmarea imediata, respectiv rezultatul produs, trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Fara acest element al laturii obiective, nu exista infracţiunea de ucidere din culpa. In unele situaţii, stabilirea raportului de cauzalitate comporta unele dificultăţi. Asa de exemplu, in ipoteza cind făptuitorul arunca de la etaj un corp

20.Vasiiiu T. si colaboratori, op.cit, pag. 107 21.TS, sent.pen., dec. nr.502/1964: publicata in CD 1962-1964, pag.122

12 areu care in cădere ucide o persoana, conduce o maşina in mare viteza si accidentează mortal un pieton, raportul de cauzalitate nu apare uşor. Exista insa anumite situaţii cind in cimpul cauzal intervin o serie de factori, fie anteriori fie concomitenţi sau ulteriori acţiunii făptuitorului, care fac ca raportul cauzal sa se complice si impfbit sa ridice probleme instanţelor in determinarea acestuia. Deseori aceste interferenţe de acţiuni sau omisiuni au loc in cazul traficului rutier sau in accidentele de munca, astfel incit in situaţie de acesta natura contribuţiile persoanelor angrenate in acţiunile respective se ordonează succesiv intr-un lanţ cauzal sau se produc simultan dar nu toate au si capacitatea de a constitui cauza rezultatului produs. Daca mai mulţi muncitori pe un şantier ridica împreuna un bloc de piatra si dispozitivul de susţinere se rupe si accidentează mortal o persoana, atunci toţi sunt răspunzători pentru infracţiunea de ucidere din culpa. Intr-un alt caz reţinut de practica judiciara, deşi acţiunea mai multor persoane care se realizează aproape concomitent si produc cauzalitatea faptica sau fizica, totuşi unele nu alcătuiesc si cauzalitatea juridica a acestui rezultat. Astfel, un şofer conducea in mod corect autocamionul in care se aflau mai mulţi muncitori avind in fata in aceeaşi direcţie de mers, o motoreta, ia un moment dat motocicfistuf a virat brusc spre stingă, asezindu-se aproape perpendicular in fata autocamionului. Pentru a evita impactul, şoferul a virat spre dreapta dar a intrat in sânt si mai mulţi muncitori din maşina au fost proiectaţi afara si ucişi (22). Situaţiile de mai sus nu au practic nici un fel de eficienta, fiind suficient ca activitatea culpabila a autorului sa se insche printre cauzele care au determinat rezultatul. Asa de exemplu, inculpatul care accepta ca victima in stare de ebrietate sa fie transportata pe una din părţile laterale ale tractorului pe care ii conducea, va răspunde penal pentru infracţiunea de ucidere din culpa deoarece nu a respectat dispoziţiile regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice, neputind invoca doar culpa victimei (23).

TS, dec. nr. 1078/1985, publicata in CD, vol.lt, pag. 124 23. Trib. jud. Timiş, dec. pen. nr. 102/1980, publicata in RRD nr. 10/1980, pag. 71
22.

13 2, Latura subiectiva Infracţiunea incriminata in art.178 c.penal se savirseste din punctul de vedere al laturii subiective, din culpa. In sens general, culpa exprima o conduita greşita fata de modelul de comportament acceptat de conştiinţa grupului (24). Culpa, asa cum este ea înţeleasa, conform art. 19 c.penal, este reprezentata fie sub forma uşurinţei (culpa cu previziune), fie sub forma neglijentei. In primul caz autorul prevede ca se va produce moartea victimei ca urmare a acţiunii sau inacţiunii sale, insa nu accepta acest rezultat, s fara temei ca nu se va produce. Astfel, inculpatul primind dispoziţia de a cobori doua panouri grele fixate pe platforma unui turn de răcire a aruncat de la inaftime unul din panouri, lovind mortal un muncitor. Fapta constituie ucidere din culpa deoarece inculpatul a considerat fara temei ca rezultatul nu se va produce (25). In cazul neglijentei, autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia si putea sa-i prevadă. Pentru stabilirea culpei in aceasta situaţie, se ia in considerare atit un criteriu obiectiv (daca orice om obişnuit putea sa prevadă ceea ce făptuitorul nu a prevăzut), cit si unul subiectiv, daca autorul in raport de posibilităţile sale si de circumstanţele date, putea sa prevadă rezultatul. De ex. agentul veterinar care oferă unei persoane o cantitate de otrava spre a ucide un cline, dar pe care aceasta o foloseşte pentru a se sinucide, nu răspunde pentru infracţiunea de ucidere din culpa deoarece nu putea sa prevadă in condiţiile date respectivul rezultat. Daca culpa făptuitorului in una dintre cele doua forme nu poate fi stabilita, fapta nu constituie infracţiunea de ucidere din culpa, ci eventual ne putem găsi in ipoteza cazului fortuit (art.47 c.penal), sau in cea a erorii de fapt 9art.51 c.penal), afara de cazul cind necunoaşterea stării situaţiei sau împrejurării respective este rezultatul culpei acestuia.

24.Dobrinescu!., op. cit, pag.136 25.Trib.jud. Dolj, dec.pen. nr.1647/1969, publicata in RRD nr.4/1970, pag.187

14 Asa de exemplu, suntem in ipoteza primului caz. in situaţia in care o persoana conducind un Fiat 1500, cu o viteza de 76,5 km/h, sub (imita legala, ucide o persoana din cauza ruperii pivotului inferior de ia roata de direcţie, rupere care nu putea fi constatata nici de acea persoana inainte de a pleca in cursa si nici la revizia tehnica anuala (26). De exemplu,, intr-o alta speţa, o persoana nestiind ca victima suferea de o afecţiune cardiaca, a fugarit-o cu scopul dea o lovi, si in urma socului aceasta a decedat, nu va răspunde penal deoarece nu a cunoscut afecţiunea victimei (27). Legea penala nu face distincţia in ceea ce priveşte existenta culpei făptuitorului daca rezultatul s -a produs dintr-o culpa grava ("culpa lata"), ori dintr-o culpa uşoara ("culpa tevis"), sau foarte uşoara ("culpa levissima"). Cea mai uşoara culpa va fi suficienta pentru a atrage răspunderea penala. Doar la individualizarea pedepsei, instanţa va avea in vedere gravitatea culpei autorului. Culpa se poate prezenta sub forma de : nedibacie, nepricepere, nebăgare de seama, temeritate, nepazirea legilor si regulamentelor. Nedibacia inseamna lipsa de pricepere a autorului in stapinirea unei anumite profesii sau activităţi, necunoaşterea regulilor principale ale profesiunii safe. De ex., moaşa care folosind fara priceperea necesara instrumentele obstetrice, provoacă moartea lehuzei. Nebagarea de seama inseamna lipsa de atenţie a autorului in raport cu împrejurările sau cu modul in care trebuia sa se desfăşoare o anumita activitate. Temeritatea consta intr-o încredere exagerata in propriile forte, intr-o sfidare a riscului, autorul contind pe intervenţia unor fapte care ar putea sa intature producerea rezultatului. In sistemul actual al legislaţiei noastre, culpa cea mai uşoara (levissima), reprezentata printr-o greşeala minima, atrage răspunderea penala, mai mulţi autori (28) punindu-si întrebarea daca introducerea in viitor a unui sistem atenuat de răspundere penala in cazul acestui gen de culpa nu ar fi de dorit.

26Basarab M.,"Curs de drept penal. Partea generala.", Cluj, Ed. Şansa SRL, 1992, pag.275 27.Thb.fud. Satu-Mare, dec.pen. nr.4/1972, publicata in RRD nr.11/1972, pag. 72 28.Dobrinescu /., op. cit, pag. 144, Barbu C. op. cit.pag.78

15 Astfef: in domeniul circulaţiei rutiere survin destui de des situaţii neprevăzute, prin intersectarea unor anumiţi factori fa care nu întotdeauna conducătorul auto poate găsi soluţia cea mai indicata (pietoni care circula neregulamentar, autovehicule oprite care încurca circulaţia, etc). In toate aceste situaţii instanţa trebuie sa ia in considerare si sa analizeze limita pina la care conducătorul auto in cauza a putut sa găsească, in fracţiunea de secunda pe care a avut-o la dispoziţie, răspunsul cel mai indicat pentru a evita accidentul. Deşi "fracţiunea de secunda" nu este o noţiune abstracta, in practica un conducător auto, datorita anumitor factori care intervin, ii este foarte greu sa aleagă soluţia cea mai nimerita pentru prevenirea accidentului. Astfel, intr-o speţa a fostului Tribunal Suprem, se retine vinovăţia inculpatului care "orbit de farurile aprinse pe faza lunga ale unei maşini si continuind sa circule cu o viteza mai redusa, de 47 km/h, accidentează mortal o persoana". Se arata in continuare ca se putea evita accidentul prin frinare, viteza autovehiculului nefiind redusa corespunzător (29). Intr-adevar, viteza maşinii putea fi redusa sub 47 km/h "pina la limita evitării oricărui pericol" (30), dar raportat fa fracţiunea de secunda din momentul in care conducătorul auto a fost orbit de farurile maşinii ne duce la concluzia ca vinovăţia autorului este minima. Fata de cele expuse mai sus, alături de atti autori (31), consideram ca in situaţiile asemănătoare celei de mai sus, cind nu se poate distinge clar vinovăţia autorului, ea fiind raportata doar la o fracţiune de secunda, nu trebuie atrasa răspunderea penala. Asemenea concepţie a fost adoptata de ex. de legislaţia turca si austriaca. Ar fi mai indicat sa se revină fa distincţia tripartita din dreptul roman, răspunderea penala trebuind sa intervină numai in caz de "culpa lata1' si "culpa levis", pentru "culpa levissima" impunindu-se masuri disciplinare.

29.TS, sent.pen., dec. nr.1496 din 1977, publicata în CD, pag.266 SO.Art. 50 din Regulamentul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice 31.Dobrinescu i. op.cit, pag.146, Barbu C... op.cit, pag.127

16 CAPITOLUL IV FORMELE INFRACŢIUNII 1. Forma tip a infracţiunii de ucidere din culpa Primul alineat al articolului care incriminează infracţiunea de ucidere din culpa caracterizează forma tip a acestei fapte de pericol social. Pentru savirsirea acestei infracţiuni subiectului activ nu i se cere nici un fel de calitate. Din punct de vedere subiectiv, culpa, in cazul acestui alineat, cuprinde ambele modalităţi ale culpei prevăzute de legiuitor, adică atit uşurinţa cit si neprevederea. Gradul de pericol social in cazul formei tip a acestei infracţiuni este mai scăzut, situaţie ce se reflecta in sancţiune. Forme agravate In afara uciderii din culpa in forma simpla, legiuitorul a prevăzut in alineatele următoare ale art. 178 c.penal mai multe forme agravate ale infracţiunii.

A. Astfel, potrivit art. 178 af.2 c.penal, infracţiunea este mai grava daca uciderea din culpa s-a produs ca urmare a nerespectarii dispoziţiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi. Prin instituirea agravantei, legiuitorul a urmărit sa determine la prudenta pe cei ce exercita profesii sau meserii ori desfăşoară anumite activităţi pentru care exista dispoziţii legate sau masuri de prevedere, tocmai pentru ca orice neatenţie in exercitarea lor poate avea consecinţe grave, constind chiar in pierderea vieţii altor persoane. Aceasta agravanta are in vedere acele persoane care exercita o profesie (farmacist, medic, arhitect, inginer, etc.} sau meserie (strungar, mecanic, şofer, etc.) ca o ocupaţie cu caracter permanent. Mai este necesar

17 ca fapta sa fie savlrslta in exerciţiul profesiei sau meseriei si ca urmare a nerespectarii dispoziţiilor legale sau masurilor de prevedere. Fara indeplinirea acestor condiţii, fapta nu se încadrează in art.178 al. 2, c. penal (32). Se considera ca termenul de "profesie" are in vedere o îndeletnicire care necesita o pregătire teoretica si practica de specialitate si a cărei exercitare este reglementata prin lege. Textul in discuţie nu se va aplica acelor profesii care nu reprezintă un pericol pentru viata omului, cum ar fi cazul profesiei de avocat spre exemplu. "Meseria" reprezintă o îndeletnicire care se realizează in special prin munca manuala si care necesita in toate cazurile o pregătire practica adecvata. O a doua ipoteza a agravantei se refera la efectuarea unei anumite activităţi. Este vorba de o activitate fara caracter de permanenta dar pentru exercitarea căreia exista anumite reguli care obligatoriu trebuie respectate. Este greşita soluţia instanţei (33) potrivit căreia fapta inculpatului care deşi nu era vinator, folosind o arma de vinatoare, din neglijenta a ucis un om, pe motiv ca nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpa prevăzuta de art.178 al.2. S-a motivat ca acesta nu a savirsit fapta in activitatea sa de profesionist, meseriaş ori in desfăşurarea vreunei activităţi, pentru ca el nu este vinator si nu a incafcat nici o regula specifica ce reglementează activitatea de vinatoare. Aceeaşi instanţa a mai precizat ca in situaţia in care s-ar considera ca a fost desfăşurata o activitate de vinatoare,, pentru asa ceva nu ar exista reguli specifice. Ori pentru vinatoare care, de fapt, este o activitate sportiva, exista reguli specifice instituite de legea nr.26/1976 privind vinatoarea, Statutul Asociaţiei generale a vinatorilor si pescarilor sportivi. Chiar daca inculpatul nu a avut permis de vinatoare, nu se poate afirma ca nu a desfăşurat o atare activitate pentru ca ar însemna ca persoana ce conduce fara permis de conducere si ar produce un accident mortal sa nu răspundă pentru infracţiunea prevăzuta la art.178 al.2 ci la infracţiunea prevăzuta de art.178 al. 1, ceea ce nu este in consens cu teoria si practica judiciara.
32.Dongoroz V. si colaboratori, op. cit, pag. 109 33.Trib.jud. Tulcea, dec. pen. nr. 1710/1989publicata in RRDnr.9-12/1989, pag.44-47, cu nota critica de Traian Fugiciu-procuror-Procuraturajud. Tulcea

18 Deci dispoziţiile art. 178 sunt aplicabile si pentru cel care deşi nu are permis pentru arma de vinatoare totuşi a încercat sa vineze dar din neglijenta a ucis un om (34). O situaţie noua care intra sub efectul acestei agravante o constituie provocarea avorturilor care au ca urmare moartea femeilor însărcinate. Prin Decretui-Lege nr. 1/1989 a fost abrogat doar Decretul nr. 770/1966, nu si infracţiunea de ucidere din culpa, astfel ca soluţia instanţei prin care s-a achitat inculpata care a cauzat moartea victimei prin avort, este greşita. Aceasta deoarece infracţiunea de avort era o infracţiune complexa in conţinutul căreia intra nu numai provocarea ilegala a avortului ci si uciderea din culpa. Aceste fapte datorindu-se nerespectarii de către inculpata a masurilor de prevedere in efectuarea avortului] urmează a fi încadrata in prevederile art. 178 al.2,c.penaf(35). In practica, cazuri de ucidere din culpa in aceasta modalitate agravanta sunt mai frecvente in domeniul circulaţiei pe drumurile publice, a asistentei medicale, in sfera masurilor de protecţie a muncii.

34.TS, sen. pe/?., dec. nr.2210/1978, CD 1978, pag.393siin RRDnr. 11/1979, pag.73 35.CSJ, dec. pen. nr.SQdln 8octombrie 1990, publicata in RDnr. 7-8/1991, pag.80

19
1. Circulaţia rutiera Prin decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice si Regulamentul pentru aplicarea acestui decret, s-au emis o serie de reguli obligatorii pentru toţi cei care participa ia traficul rutier, inclusiv pietonii. Nerespectarea acestor reguli atrage sancţiuni] unele de ordin penai, altele de ordin contravenţional. Cind rezultatul consta in uciderea din culpa a unei persoane se va răspunde in baza agravantei de calificare prevăzuta in art. 172 al. 2, cpenal, in cazul in care se va savirsi o infracţiune din acest decret si infracţiunea prevăzuta de art. 178 al. 2,c. penal va exista concurs de infracţiuni. Aceasta agravanta are aplicare pentru orice persoana care conduce un autovehicoi (autoturism, autobuz, autocamion, troleibuz, tramvai, etc.) si care, urmare a nerespectarii dispoziţiilor legale oria masurilor de prevedere pentru exerciţiul acefei activităţi savirseste un accident mortal. Nu are relevanta daca persoana respectiva are sau nu cunoştinţe de conducere, este profesionist sau amator (36), daca are sau nu carnet de conducere, legea cerind doar ca acesta sa fie conducător de automobil sau vehicol cu tracţiune mecanica (37). O opinie mai veche si care a rămas izolata in literatura de specialitate, a fost aceea ca agravanta in discuţie nu se va aplica celor care nu au profesia de conducător auto (unii autori mergind chiar mai departe, sustinind ca nu se va aplica nici chiar conducătorilor auto care in momentul acţiunii nu posedau permis de conducere) pentru ca le lipseşte calitatea ceruta de text, si in orice caz e de principiu, se susţinea, ca lipsa totala de pregătire profesionala nu poate atrage o răspundere specific profesionala (38). Consideram excesiva aceasta opinie, legiuitorul intelegind sa sancţioneze mai grav nu profesioniştii ci toţi aceia care isi asuma riscul desfăşurării unei activităţi fara a avea abilitatea necesara, mai mult, persoanele ia care se refera opinia de mai sus, prezintă un pericol mult mai mare si ar fi imposibil de acceptat ca prin dispoziţiile art. 178 al. 2, c penal, sa fi se fi creat un regim favorabil (39). Biciclistii si căruţaşii îndeplinesc "o anume activitate" in inteiesui legii penale, deci răspund in baza textului menţionat daca nu respecta regulile si
36.TS, sec.pen., dec.nr.4192/1971, RRDnr.9/1973, nota Georgescu C, pag.140 37. TS, sec.pen., dec.nr.2210/1978, CD 1978, pag.393 si in RRD nr. 11/1979, pag. 73 38JN nr. 7/1956, pag. 122 39. TS, dec.nr.4192/1971, publicata in RRD nr.9/1973, pag.90

20 regulamentele instituite. Astfel, inculpatul, conducătorul unui mijloc de transport cu tracţiune animala va răspunde in baza art.178 ai.2,cpenal pentru uciderea din culpa a unui pieton, deoarece prin comportarea sa imprudenta, conducătorul vehiculului a incaicat prevederile ari.8 din Decretul 328/1966, care obliga pe toţi conducătorii de vehicule ce folosesc drumurile publice, sa se comporte in asa fel incit sa nu constituie un pericol sau o stinjenire pentru circulatie(40). Totodată, exista răspundere penala si in situaţia in care un conducător auto respecta întocmai regulile prescrise de regulament insa da dovada de nebăgare de seama sau insuficienta concentrare asupra activităţii sale, astfel incit nu evita un accident pe care cu mai multa atenţie ar fi putut sa o facă. Astfel, fapta unei persoane care conducind un autovehicul pe timp nefavorabil, neobservind din aceasta cauza, o persoana in stare de ebrietate, căzuta in mijlocul şoselei, decit de la o distanta de citiva metri, din cauza vitezei total inadecvate fata de starea vremii, nu a putut opri ia timp si a accidentat-o mortal, constituind infracţiune de ucidere din culpa (art. 178 al.2,c. penal), deoarece pe timp de noapte, ploi torenţiale, ninsori abundente, drumuri alunecoase sau cu polei, conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi sa reducă viteza pina la limita evitării oricărui pericol (41). Nu va opera agravanta de mai sus in cazul cind autovehiculul, lăsat fara supraveghere de făptuitor, s-a deplasat singur lovind mortal o persoana, deoarece in aceasta ipoteza nu a existat o culpa a făptuitorului in legătura cu efectuarea unei activităţi. In acest caz, făptuitorul va răspunde pentru forma simpla a infracţiunii de ucidere din culpa (42). Textul de lege nu distinge in raport de locui savirsirii infracţiunii (drum periculos, drum interzis circulaţiei publice, etc.) si nici in raport de încălcarea normelor de circulaţie sau a altor norme. In acest sens au rămas izolate soluţiile instanţelor care au considerat ca şoferul care fortind in mod excesiv la o panta motorul autovehiculului] din care cauza s-a topit un cuzinet si continuind drumul fara sa observe, produce un accident, nu v-a răspunde pentru ca fapta nu se datorează nesocotirii regulilor de circulaţie (43).

40.TS, sec.pen., dec.nr.317/19B1, CDpag.297, RRDnr.2/1982, pag.71 41.TS, sec.pen,, dec.nr.742/19B1, ODpag.298, RRD nr.2/1982, pag.71 42.Vasiiiu T. si colaboratori, "Cod penal-comentai si adnotat", Bucureşti 1975, pag.111 43Thb. reg. Banat, dec.pen.nr.4686/1958, LPnr.3/1959, pag.79

21
fntr-un alt caz, inculpatul care fusese instruit asupra îndatoririlor sale de serviciu, in foc sa folosească cale triughiulare pentru a asigura remorca, a pus o piatra la o roata si un lemn la alta, terenul fiind îngheţat si alunecos, remorca a alunecat, lemnele din remorca au căzut si au ucis o persoana, nu va răspunde potrivit opiniei anterioare ,conform art. 178 al. 2 ,c. penal ci potrivit ai. 1, pentru ca maşina nu se afla in circulaţie pe drumurile publice (44).

44.TS, dec.pen.nr. 1792/1972publicata in CD, pag.297

00

2Asistenta medicala Ştiinţa medicala se afla intr-un continuu progres, iar cerinţele practicii medicale continuu revăzute, contrazic ideea de reguli cu caracter permanent. Datorita specificului acestui domeniu si fiindcă problemele care se ridica sunt de cele mai multe ori dificil de soluţionat, relaţiei medic-bofnav neputindu-i-se substitui in totalitate o relaţie juridica. In ceea ce priveşte responsabilitatea medicala, au existat in principal doua opinii diametral opuse. Teza rigorista, care incriminează faptele medicului după rezultatul produs. Astfel, ideea limitelor actului de vindecare si salvare a bolnavului, pe care it implica orice act medical, ca si riscurile, deseori imprevizibile cu care este grefat, se opun unei astfel de teze. Aceasta teorie nu poate fi acceptata decit cel mult in domeniul chirurgiei estetice, transfuziiloretc. Teza imunităţii pleacă de la ideea ca medicul ar fi întotdeauna bineintentionat si indiferent de rezultatul obţinut nu ar fi răspunzător. Desigur nici una din teorii nu poate fi acceptata teoretic. Greşelile pe care le poate savirsi un medic in cadrul exercitării profesiei safe, de natura sa atragă in loc de îmbunătăţirea sănătăţii persoanei, grăbirea evoluţiei bolii spre un rezultat fatal, sunt in general greşeli inadmisibile de comportament fata de pacient, erori de diagnostic sau de tratament medical. In prima situaţie sunt considerate greşeli inadmisibile cefe care constau in acte de neglijenta sau neatenţie, consultaţie superficiala a bolnavului etc. Practica judiciara a reţinut cazul chirurgului care, după efectuarea operaţiei face greşit legătura dintre intestinul subţire sicecum, ceea ce a condus la imposibilitatea de alimentare a pacientului si ia decesul acestuia (45), fapta medicului care administrează unui copil de 9 ani ser antitetanic in cantitate,mare fara sa tina seama de antecedentele copilului (46). De asemenea, constituie tot ucidere din culpa prevăzuta la art. 178 afin. 2, fapta medicului care întrerupe cursul sarcinii unei femei gravide in luna a 6 de sarcina si care datorita unor complicaţii decedează (47) sau fapta medicului de a nu efectua o intervenţie chirurgicala prin stabilirea cu uşurinţa a
45.Trib. reg. Cluj, dec.pen.nr. 120/1950, LPnr. 12/1959, pag.23 46.TMB, col.2, dec.pen.nr.3090/1958, LPnr. 12/1959, pag.23 47. Judecătoria Fagaras, dosar nr.376/1994, aflata pe roi

23 unui diagnostic eronat, care a dus in final la moartea victimei (48). Aceasta a doua situaţie constituie tot infracţiune, prevăzuta de art. 178 alin. 2 cod penal. Datorita specificului acestui domeniu de activitate, datorita faptului ca in aceste cazuri relaţia medic-pacient nu este o simpla relaţie de servici, medicul nu se poate sustrage de la îndatoririle sate, cind e vorba de salvarea vieţii unei persoane, sub motivul ca au fost depăşite orele de servici, fapta sa intrind sub incidenţa legii penale. Asa de exemplu fapta medicului care a anunţat telefonic de situaţia grava a bolnavului, nu se deplasează fa spital, ci se mulţumeşte sa dea indicaţii telefonice asistentei iarmaitirziu bolnavul nu a mai putut fi salvat (49) tn ipoteza in care un medic nu poate face fata singur unei situaţii dificile, el are obligaţia de a apela ta specialişti cu mai multa experienţa, in caz contrar in situaţia unui deces se vor aplica dispoziţiile art. 178 afin. 2 cod penal Constituie infracţiunea de ucidere din culpa, prevăzuta la alin.2, fapta medicului care aflindu-se in fata unui caz de naştere dificil, o femeie in virsta de 44 ani, care nu mai născuse de 20 de ani si se internase cu o prezentare faciala a fătului in loc sa-t anunţe pe şeful secţiei de specialitate a procedat singur "in mod necafificat" la extragerea fătului cauzind moartea mamei (50). In ceea ce priveşte erorile de alegere a tratamentului medical, exista numeroase particularităţi. Nu întotdeauna aceste erori atrag automat vinovăţia medicului deoarece, prin aceasta, s-ar ajunge la suprimarea spiritului de iniţiativa si ca final fa sablonarea meseriei. Nu este posibila nici înlăturarea răspunderii penale fata de orice greşeala privind diagnosticul sau tratamentul medical deoarece aceasta ar însemna un privilegiu acordat unei categorii de provesionisti. Va exista infracţiune de ucidere din culpa in cazul medicului, sefde secţie chirurgicala, care după ce a pus un diagnostic greşit (colica renala dreapta) in foc de peritonita, a refuzat timp de mai mufte zife sa intervină chirurgical, fapt ce a dus ta moartea pacientului (51).

48.TS, sec.pen., dec.nr. 1281/1976, pubi. in "Repertoriu de practica judiciara in materie penala", pe anii 1976-1980. pag388 49,Trib. reg. Piteşti, dec.pen.nr.37Q3/1958, LPnr.12/1995, pag.23 50.TS, col.pen., dec.nr.1716/1958, LPnr.2/1960, pag.93 51. TMB, sec. 1, pen.,dec.nr, 716/1991, "Culegere de practica judiciara penala", 1991, pag. 264

24
3. Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii
Infrpf'thmifa crua/-»Âf//"V3 nrr\far*ficti mtin/^îţ cînt nra\/s>?tifa in f o/-fpo R/iQfi^ fit

privire fa protecţia muncii.Ori de cite ori, prin nerespectarea regulilor de protecţia muncii ,se produce moartea unei persoane, alături de agravanta din ari. 178 alin 2 cod penal, subzista infracţiunile din Legea 5/1965 Astfel, neiuarea masurilor de protecţie a muncii pentru executarea de către un elev practicant, cu tractorul a unor lucrări, urmate de efectuarea unor masuri greşite de elevul practicant, răsturnarea tractorului si accidentarea mortala a celuilalt minor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii privind protecţia muncii, prevăzute in art. 21 din Legea 5/1965, dar si ale infracţiunii de ucidere din culpa prevăzute in art 168 alin. 2 cod penal (52). In practica judic'iara(53) si in literatura de specialitate (54), s-a stabilit ca in situaţia incalcarii normelor de protecţie a muncii care au ca rezultat moartea unor persoane, exista un concurs ideal de infracţiuni: o infracţiune privitoare la protecţia muncii si una la ucidere din culpa ori de cite ori neiuarea masurilor de protecţie a muncii este rezultatul culpei făptuitorului.

52.TS, sec.pen, dec.nr.1101 din 28aprilie 1986, RRDnr.2/1987, pag.74 53.TS, sec.pen., dec.nr. 1475/1979, CD din 1979, pag.445 RRDnr.3/1980, pag.74, TS, sec.pen., dec.nr.335/1972, CD din 1972, pag.294 54 Vasiliu T. si colaboratori, op.cit, pag.110

9^

B. A doua modalitate normativa agravata priveşte uciderea din culpa savirsita de un conducător de autovehicol cu tracţiune mecanica avind in singe o imbibatie alcoolica care depăşeşte limita legala sau care se afla in stare de ebrietate(art. 178 alin. 3 cod penal). Pentru a opera aceasta agravanta făptuitorul trebuie sa aibă calitatea de conducător de vehicoi cu tracţiune mecanica si sa aibă in singe o imbibatie alcoolica care depăşeşte limita legala sau sa se afle in stare de ebrietate in momentul in care s-a produs uciderea din culpa. in categoria vehicofelor de care vorbeşte legiuitorul intra: autoturismele, autocamioanele, autobuzele, tramvaiele, motocicletele sau orice alt mijloc de transport cu tracţiune mecanica. Astfel, fapta inculpatului, care, avind in singe o imbibatie alcoolica de 1,3 fa mie, a condus un autovehicol pe drumurile publice si care datorita vitezei excesive cu care conducea autovehicolul a accidentat mortal o persoana, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.178 alin. 3 cod penai(55). Aceasta modalitate a infracţiunii, asemănătoare cu cea prevăzuta de art. 178 alin. 2 cod penai, particularizata pentru conducătorii de vehicole cu tracţiune mecanica, incriminează aici, distinct, conducerea vehicolului cu o imbibatie alcoolica in singe depăşita sau in stare de ebrietate, sporind sancţiunea. Legea a prevăzut alternativa formelor de intoxicare alcoolica fiindcă deseori starea de ebrietate apare la unele persoane învinuite, înainte de a ajunge la limita de imbibatie alcoolica, iar pe de alta parte starea de ebrietate poate fi dovedita cu orice mijloace de proba atunci cind examenul alcoolemiei nu a putut fi efectuat la timp. tn practica judiciara(56) s-a decis ca fapta inculpatului care prezentinduse la unitatea in care lucra in stare de ebrietate, si care ulterior, efectuind o manevra greşita cu basculanta pe care o conducea , a accidentat mortal o persoana, face aplicabile regulile privitoare ia concursul ideal de infracţiuni, respectiv in speţa apticindu-se art. 18 alin 2 tit. b din
55.TS, sec.pen., dec.nr. 1638/1980, CD clin 1980, pag.291 56. Trib. jud. Prahova, dec.pen.nr.239 din 1988, publicata in RD nr. 1-2/1990 cu nota de Bocanet S. si Antonia G., Bulai C, "Practica judiciara penala", voi.UI, Bucureşti 1992, pag. 44-45

26 Decretul 400/1981 cit si infracţiunea prevăzuta de aii. 178 alin. 3 cod penai. Natura infracţiunii de ucidere din culpa prevăzuta ia art. 178 alin 3 cod penai a făcut obiectul unor numeroase discuţii in literatura de specialitate, generate de faptul ca in situaţia conducerii unui vehicul cu tracţiune mecanica avind in singe o imbibatie alcoolica ce depăşea limita legala sau se afla in stare de ebrietate sunt incidente doua texte de lege, si anume: art 37 din Decretul 328 /1966 si art. 178 alin. 3 cod penal. După unele păreri (57), in situaţia conducerii unui autovehicul cu tracţiune mecanica in stare de ebrietate sau imbibatie alcoolica depăşita si care are ca rezultat moartea unei persoane, sunt aplicabile regulile concursului real de infracţiuni intre art.37 din Decretul 328/1966 si infracţiunea de ucidere din culpa prevăzuta de art. 178 alin 3 cod penal, deoarece o infracţiune intenţionata si de pericol cum este cea prevăzuta de art. 37 din Decretul 328/1966 nu poate fi absorbita in una din culpa (care e mai grava} si de rezultat. Potrivit uneiafte păreri (58) infracţiunea prevăzuta de art. 178 alin. 3 cod. penai este o infracţiune complexa preterintentionata Mai exact se susţine ca infracţiunea prevăzuta de art. 178 alin .3 are o structura bivalenta, forma sa complexa fiind o infracţiune de tip praeterintentionat In sprijinul acestei păreri este invocat raportul de cauzalitate intre infracţiunea intenţionata de pericol (cea prevăzuta de art.37 alin. 1 din Decretul 328/1966} si infracţiunea cufpoasa de rezultat (cea prevăzuta de art. 178 alin.3 cod penal), chiar daca fiecare activitate este îndreptata asupra altei valori sociale. Infracţiunea praeterintentionata , se arata in continuare, poate include ca element de baza fie o infractluna de rezultat fie o infracţiune de pericol, iar prin rezultatul produs din culpa se poate leza fie aceeaşi valoare sociala fie una diferita

57. Stoica O. A./'Drept penal, parte generala", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1976, pag.83; Loghin O., Toader T., "Drept penai român"-parte speciala, Ed.Şansa SRL, Bucureşti, 1994. pag, 100. Anioniu V."Cod penai-comentat si adnotat", comentarii in Partea speciala, voii SB.Mateut G., "Unele consideraţii in legătura cu structura infracţiunii prevăzuta de art. 178 aiin.3 codpenal"(ll), RRDnr.6/1986, pag.44 si RDnr.4-5/1991; Turianu C.,"Consideraîiî privind natura infracţiunii" prevăzuta de art. 178 aiin.3 cod penai (II), pag.50

27 O alta opinie (59), in literatura de specialitate si in practica judiciara este aceea potrivit căreia, infracţiunea prevăzuta de art.178 alin.3 cod penai este
n înfrânţi)ma r>nmnf/avzz in r-nnfintifiii naraia intra înfrânţiiinas nrasja-fitfa Wp

ari. 37 alin. 1 din Decretul 328/1966 care isi pierde astfel autonomia, fiind absorbita in întregul sau ca o circumstanţa agravanta in conţinutul infracţiunii prevăzuta de art. 178 alin 3 cod penai. Potrivit acestei păreri care ni se pare mai adecvata, prin art. 178 afin 3 cod penai se atribuie caracter agravant acţiunii de conducere a autovehicofului de către un conducător auto care are in singe o imbibatie alcoolica care depăşeşte limita legala sau se afla in stare de ebrietate, fiind lipsita de relevanta starea in care se afla conducătorul autovehicolufui in absenta activităţii de conducere a acestuia.

59.Petrovici M., Laczko G., "Unele consideraţii privind structura infracţiunii prevăzute de art, 178 aiin.3 cod penal", RRD nr.6/1986; pag.41

28 C. A treia forma agravanta priveşte ucidere din culpa a unei persoane savlrslta in exerciţiul oricărei profesii sau meserii de o persoana
aflata in efaro r/o ahriaiaics (arf i~7R uf A)

Aceasta agravanta, spre deosebire de precedenta, priveşte numai starea de ebrietate (indiferent de gradul imbibatie! alcoolice}, creind astfel o prezumţie legala de culpa pentru cei care exercita o profesie sau meserie in stare de ebrietate si care cauzează astfel moartea unei persoane. Ca o concluzie, agravanta este restrictiva, privind numai pe cei ce exercita o profesie sau meserie in stare de ebrietate. Potrivit Decretului 443/1972, privind navigaţia civila, o persoana se considera ca se afla in stare de ebrietate daca are o imbibatie alcoolica peste limita de 2 ia mie sau chiar o imbibatie mai mica ,daca aceasta are drept consecinţe micşorări manifeste ale facultăţilor de echilibru si de mişcare, constatate clinic in orice afte mijloace de proba. Starea de ebrietate se stabileşte prin probe de laborator si numai cind aceste probe nu se pot efectua -a trecut o perioada de timp de ia consumarea băuturilor alcoolice sau subzista îndoiala cu privire ia rezultatul analizei-, spre exemplu, a trecut un timp prea mare de la recoltarea singelui, se recurge ia orice alt mijloc de proba (inclusiv proba cu martori) (60). D. Pluralitatea de victime Aceasta ultima împrejurare agravanta este consecinţa exorbitantei rezultatului survenit prin insusi faptul ca sunt ucise doua sau mai multe persoane, fara orbe alte considerente de ordin subiectiv, se considera ca pericolul social al faptei este in mod obiectiv agrabil. Legiuitorul a păstrat in aceasta situaţie unitatea de infracţiune, neputindu-se aplica regulile de fa concursul de infracţiuni. Astfel (61), daca prin fapta savlrslta inculpatul a cauzat din culpa moartea a doua persoane, exista o singura infracţiune de ucidere din culpa, in forma agravanta prevăzuta in art.178 al.5,c.penal. Agravanta, constind in -

60. TS, dec. indr.nr.6 din 1965, publicata in JN nr.5/1965, pag. 130; Trib. reg. Argeş, dec. pen.nr. 460/1964, publicata in JN nr. 121/1964, pag. 15 61.TS, sec.pen., dec.nr.331/19S3, CDpeanui 1983, pag.230. RRD nr.5/1984, pag.67

9Q

moartea a doua sau mai multe persoane, caracterizează o infracţiune unica, o unitate infracţionala legala, compusa din fapte care altfel ar fi rămas infracţiuni distincte. Nu interesează daca fapta este urmarea unei culpe simple sau a unei culpe profesionale sau daca autorul s-a aflat in stare de ebrietate. In raport de situaţiile de mai sus, limitele de pedeapsa vor diferi.

30 CAPITOLUL V PEDEAPSA PENTRU INFRACŢIUNEA DE UCIDERE DIN CULPA Infracţiunea de ucidere din culpa se pedepseşte diferenţiat, in raport de forma simpla si agravantele de calificare. Astfel, In cazul formei simple, pedeapsa închisorii este de fa 1 la 5 ani. Cind modalitatea agravanta este prevăzuta de al.2 al art. 178, sancţiunea este pedeapsa cu închisoarea de la 2 ' la 7 ani. Daca modalitatea se încadrează in forma agravanta prevăzuta ta at.3 sau al. 4 din art.178, pedeapsa este închisoare de la 12 la 15 ani. In sfirsit, in situaţia in care savirsirea faptei ar avea ca rezultat moartea mai multor persoane (art. 178 al. 5} fa maximul pedepselor prevăzute in al. 1-4, deci la pedeapsa de 5,7 sau 12 ani se poate adaugă un spor de pina la 3 ani, pedeapsa puţind atinge astfel In unele cazuri limita de 15 ani. Atit in cazul modalităţii simple cit si al celor agravante, daca se constata existenta unor circumstanţe agravante judecătoreşti, se poate aplica o pedeapsa pina la maximul special; daca maximul special este neîndestulător, se poate adaugă un spor care nu poate depasi o treime din maximul social. In cazul modalităţii prevăzute in al. 2-4, instanţa poate lua, cind este cazul măsura de siguranţa a interzicerii unei funcţii sau profesii (art. 115 c. penal.}. Totodată, daca la producerea rezultatului, adică moartea unei persoane a concurat si culpa victimei, se ajunge la diminuarea substanţiala a pedepsei fie prin aplicarea de circumstanţe atenuante, fie prin fixarea pedepsei cit mai aproape de minimum special. Marea majoritate a autorilor considera ca sancţionarea infracţiunilor neintenţionate cu pedepse intimidative, nu provoacă o influenta buna asupra comportamentului. Ceea ce se impune este dozarea sancţiunilor nu după gravitatea rezultatului, ci in raport de intensitatea culpei (stare de beţie, refuzul de a opri maşina in anumite situaţii, etc.)(62).

62.Dobrinescu I., "Infracţiuni contra vieţii persoanei", Ed. Academiei, Bucureşti 1987, pag. 150

31 intr-o rezoluţie a Congresului aiXii-iea internaţional de drept penai de ia Hamburg, se propune in legătura cu infracţiunile din culpa, sa se utilizeze cu
nrar-isH/srA naHancofo nonrA/ssfA/» rfa Hharfata c/ in /~*i$~r Ho, nrh/pira, Wo lîh&fffifF1

semidetentia sau masuri analoage. in lume, sistemele de sancţionare cele mai frecvente sunt următoarele : obligaţia ia munca corecţionala in condiţii de libertate; folosirea pedepselor discontinui sau intermitente (care asigura păstrarea locului de munca si contactul permanent cu familia); arestul ta sfirsit de saptamina; folosirea pe scara larga a masurilor de siguranţa; supravegherea protectoare (in Japonia): lăsarea condamnatului sub supravegherea unui agent probator (S.U.A. si Anglia). Avind in vedere faptul ca in închisorile din România precum si in a celor din mai multe tari, nu mai sunt de mult locuri de reeducare a infractorilor, pentru aceasta infracţiune ar trebui revizuit modul de executare al pedepsei dat fiind gradul scăzut de pericol social al celor ce comit aceasta infracţiune.

Q9

Legaturi cu alte infracţiuni
înfrânţii inon rid imiriorck rfin mtfns» nra-rinfia ie^nsfi iri m i înfrânţii tnaa Hc>

omor cu intenţie indirecta si infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. In prima situaţie, culpa este foarte aproape de intenţia indirecta, ambele fiindu-ie comuna neprevederea. Cind făptuitorul nu are nici un temei sa considere ca rezultatul mai grav nu se va produce, ci se bazează exclusiv pe jocul intimplarii (spre ex., descarcă arma in mulţime), exista intenţie indirecta de omor, cind făptuitorul crede sincer (dar greşit), ca rezultatul nu se va produce, avem culpa. Astfel (63), fapta militarului care in timpul unei întreceri neregulamentare cu alt militar ia încărcarea pistoalelor mitraliera aflate asupra lor, declanşează focul si impusca pe celalalt militar, constituie infracţiune de ucidere din culpa si nu infracţiune de omor (art.11 4), in măsura in care nu se dovedeşte ca acţionat cu intenţia de a ucide. Din actele de la dosar a rezultat ca, la propunerea victimei a început întrecerea constind din încărcarea armelor, iar inculpatul a atins din neatenţie trăgaciul acesteia. S-a mai precizat ca cei doi erau prieteni] după comiterea faptei inculpatul fiind foarte impresionat de moartea acestuia. Intr-o alta speţa (64), s-a decis ca exista infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte si nu ucidere din culpa, in situaţia in care o persoana imbrinceste victima spre partea carosabila a drumului fiind apoi accidentata mortal de un autovehicul care circula pe sosea, deoarece aceasta imbrincire este un act de violenta savirsit cu intenţie indirecta.
63. TS, sec.mil., dec.nr.46 din 39 sept. 1987, publicat in RRD nr.8/1988 64.TS, sec.pen., dec. nr. 3017/1981, publicat in CD din 1981, pag.303

33 PROPUNERE DE LEGE FERENDA PRIVIND INFRACŢIUNEA DE UCIDERE DIN CULPA Creşterea numărului de autovehicule in România după anul 1989, urmata de creşterea populaţiei urbane care generează o sporire a deplasării oamenilor, duce implicit ia creşterea factorilor de risc in ceea ce priveşte traficul rutier. Reducerea acestui risc, deci scăderea numărului de accidenta ar implica o perfecţionare a legislaţiei in materie. Deci, fuind in considerare cele spuse mai sus, vom urmări mai multe aspecte vizind înăsprirea tratamentului sancţionator al celor ce comit accidente de circulaţie. Potrivit art.178 al. 3,c. penal, cind uciderea din culpa a unei persoane este savirsita de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanica avind in singe o imbibatie alcoolica ce depăşeşte limita legala sau care se afla in stare de ebrietate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 12 ani. Facind o statistica a cauzelor soluţionate de instanţele judecătoreşti, am constatat ca in generai inculpaţii, fie ca au consumat sau nu băuturi alcoolice, au părăsit si locul faptei, fiind gasiti destul de tirziu, ceea ce nu a mai permis o stabilire exacta a stării in care se găseau in momentul accidentării victimelor. Audierea martorilor mai tirziu, pentru stabilirea alcoolemiei nu este relevanta deoarece de obicei, aceştia sunt prietenii inculpatului cu care acesta a consumat băuturile alcoolice, daca a consumat. Deci, prin părăsirea focului faptei se ajunge la obstructionarea justiţiei, urmînd a se dovedi doar infracţiunile prevăzute de art. 178 al.2, c.penai, si art.38 din Decretul 382/1966, aflate in concurs real. Pedeapsa aplicata este de obicei de 5 ani, deci limita minima a cefei prevăzute de art.178 al.3 c.penal. Tînind seama de faptul ca, in aceste cazuri intenţia infractorului nu este aiit de a ascunde consumul de alcool cit de a fugi de răspunderea penala si in aceasta situaţie lîpsa consumului de alcool constituie chiar o agravanta sub acest aspect, hotarirea de părăsire a locului faptei fiind luata de o minte absolut lucida am spune noi, am considera ca art.178 al. 3, c.penal, sa suporte următoare modificare sau sa ise facă menţiunea "cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta de ucidere savirsita de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanica daca după ce a realizat (direct) consecinţele faptei sale, a părăsit locui accidentului".

34
Deşi infracţiunea de părăsire a focului accidentului este o infracţiune intenţionata, respectiv savirsita cu intenţie directa, aceasta modificare ar
nnctr» tnt in nrinnînh ti ish<zr%rhtiai nara c/a anlina o; in nariritf smfitish tfni szrf iVR

ai.3,c.penal, potrivit căruia aceasta infracţiune este una complexa. Un alt aspect ar fi acela ai modificării art.38 litera a, c.penal: "ia stabilirea stării de recidiva nu se tine seama de infracţiunea savirsita din culpa", cu adăugirea - cu excepţia infracţiunii de ucidere din culpa prevăzuta de art.178 al. 3, c. penat. După cum s-a arătat in literatura de specia fitate(65), considerarea infracţiunii prevăzuta de art.178 af.3,c. penal ca infracţiune complexa in care se absoarbe atit o infracţiune din culpa cit si una intenţionata (care ar intra totuşi fa stabilirea stării de recidiva), ar conduce la situaţii inacceptabile in cazul aplicării dispoziţiilor referitoare ia recidiva, precum si in cazul aplicării unor acte de dementa (graţierea). Considerind totuşi infracţiunea prevăzuta de art.178 al. 3, c. penal, o infracţiune complexa, recunoscuta de practica judiciara in mod constant, asemenea neajunsuri credem ca ar putea fi excluse prin modificarea acestui articol.

.* .

65.Petrovici M.,Laczko G., "Unele consideraţii in legătura cu structura infracţiunii prevăzute de art. 17S alin. 3 cod penat", Mateut G., publicai in RRD nr. 6/1986, pag. 41-46 Turianu C, "Discuţii despre natura jutidica si sttvctura infracţiunii prevăzute de art.178 alin.3 cod penai", RDnr.4-5/1991, pag.61-70

Bibliografie

Hanga Vladimir

"Marii legiuitori ai lumii" Ed. Ştiinţifica si Pedagogiga, Bucureşti, 1977 Istoria dreptului românesc" Ed. Academiei, Bucureşti, voi.l "Pagini alese din oratorii greci" Ed. Ştiinţifica si Enciclopedica, Bucureşti "Legiuirea Caragea"-editie critica Ed, Academiei, Bucureşti

Marin A. Radulescu Andrei

Dongoroz Vintila si colaboratori "Explicaţii teoretice ale codului penal român' Partea speciala, voUii, Ed, Academiei, 1971 Barbu Constantin "Ocrotirea persoanei in dreptul penal al R.S.R" Ed, Scrisul Românesc, Craiova, 1977 "Infracţiuni contra vieţii persoanei' Ed. Academiei, Bucureşti, 1987

Dobrinescu Ion

Vasiliu Theodor si colaboratori "Codul penal al R.S.R. comentat si adnotat" Partea speciala, vol.l, Ed. Ştiinţifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1975 Basarab M. "Curs de drept penal.Partea generala' Ed. Şansa S.R.L., Cluj, 1992

Stoica Oliviu Augustin "Drept penal.Parte generala" Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1976 Loghin Octavian si colaboratori "Drept penal român.Parte speciala" Ed. Şansa S.R.L., Cluj, 1994

Codul de procedura penala Codul penal Codul penal Caro! al-ll-lea Revista "Legalitatea populara" Revista "Justiţia noua" "Revista româna de drept" Revista "Dreptul" Culegeri de decizii ale Tribunalului Suprem Practica judiciara a Judecătoriei Fagaras

Tabia de materii

Lista de abrevieri

Capitolul I

Scurt istoric privind infracţiunea de ucidere din cuipa..........................__.............. 1 _

Capitolul li

Aspecte generale...........................................5

Obiectul juridic si obiectul material.............. 6 Subiecţii infracţiunii......................................... 6 Subiect activ...........................................6

Capitolul Hi

Structura si conţinutul juridic ai infracţiunii.......................................................... 9 Latura obiectiva................................................ 9 Urmarea imediata......................................fi Raportul de cauzalitate..............................f f Latura subiectiva.............................................. ? 3

Capitolul IV

Formele infracţiunii......................................16 Forma tip a infracţiunii................................16 Forme agravante................___....................16 A.Prima forma agravanta..........................16 Circulaţia rutiera.....................................19
F%.î3tS^k%^&B «CC* *«*ţ»*«f vCSflCî aBSasssmsmsssassssssaxaassssa XBSa &:a=s

Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii.......................................................24 B.A doua forma agravanta......................25 DJk patra forma agravanta......................28

Capitolul V

Pedeapsa pentru infracţiunea de ucidere din culpa ......................................................................... 30 Legaturi cu alte infracţiuni *„„.,...,...............32

Propunere de lege ferenda privind infracţiunea de ucidere din culpa.................................................................33

Tabla de materii

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->