PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS I - semestrul II - 06.04.2008

EXAMEN 20 IUNIE 2008, ORA 17˚˚

Notiunea de drepturi si libertati fundamentale ale omului

Aparitia notiunii de drepturi si libertati fundamentale ale omului

Definirea si protejarea drepturilor de care trebuie sa se bucure orice fiinta

umana a constituit o preocupare constanta a filozofilor si a juristilor din cele
mai vechi timpuri.
Aceste idei privind egalitatea naturala dintre oameni au aparut inca din
antichitate.
In Grecia antica cele mai importante lucrari care exprima necesitatea de
a se recunoaste fiecarui om dreptul la egalitate si dreptul la libertate sunt cele
ale filozofilor Hesiod, Solon si Pericle.
In Roma antica ideile privind libertatea individuala si egalitatea intre
oameni sunt dezvoltate de Cicero in lucrarile “Despre republica”, “Despre
regi”.
Primele documente care au consacrat si au garantat drepturi
fundamentale ale omului au fost documentele constitutionale adoptate in
Anglia in Evul mediu.
“Magna Carta Libertatum” – proclamata de Ioan fara de Tara la
15.06.1215.
Bill of Rights, lege adoptata de Parlamentul englez in 1689, a stabilit ca
puterea regilor emana din vointa poporului si a proclamat drepturi
fundamentale ale omului cum sunt: interzicerea pedepselor ilegale si a
pedepselor crude, dreptul de a fi eliberat pe cautiune, dreptul la libertatea
cuvantului.
In epoca Renasterii valoarea omului a fost in mod deosebit recunoscuta.
Marele filozof francez Jedan Jacques Rousseau arata in lucrarea sa
“Contractul social” aparuta in 1762 ca “omul s-a nascut liber, dar pretutindeni
este in lanturi”.
Montesquieu aprecia ca libertatea este “dreptul de a face tot ceea ce
ingaduie legile”, in lucrarea sa “Despre spiritual legilor”.
Pe continentul American prima consacrare a drepturilor omului intr-un
document oficial este facuta in “Declaratia drepturilor din statul Virginia”. In
anul 1776, la Philadelphia, a fost adoptata “Declaratia de independenta a SUA”,
in care se proclama ca: “toti oamenii sunt creati egali, ei fiind inzestrati de
Creator cu anumite drepturi inalienabile: viata, libertatea si cautarea fericirii”.
Revolutia franceza a adoptat in 1789 “Declaratia drepturilor omului si ale
cetateanului”, document prin care se consacra principii esentiale ale drepturilor
omului.
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

In anul 1945, inca inainte de terminarea celui de-al Doilea Razboi

Mondial, presedintele American Roosvelt a proclamat cele patru libertati
inerente fiintei umane:
- libertatea cuvantului si de exprimare;
- libertatea fiecarei persoane de a-l sluji pe Dumnezeu in propriul sau
fel;
- eliberarea de saracie;
- eliberarea de frica.
In anul 1945 a fost adoptata Carta Organizatiei Natiunilor Unite in care au
fost cuprinse doua texte importante care au marcat inceputul recunoasterii pe
plan international a drepturilor omului.
In 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, care constituie primul document cuprinzator privind
drepturile omului adoptat de o organizatie internationala universala.

Declaratia cuprinde trei mari categorii de drepturi ale omului cu valoare

universala:
- drepturi personale: dreptul la viata, la libertate si la siguranta
persoanei, interzicerea torturii si a tratamentelor inumane si
degradante, egalitatea in fata legii etc.
- drepturi politice: cum sunt libertatea la gandire, de constiinta si de
religie etc
- drepturi economice si sociale, cum sunt drepturi la protectie sociala,
dreptul la munca etc

Drepturile omului sunt drepturi inerente fiecarei persoane recunoscute

pentru a asigura demnitatea, libertatea si dezvoltarea personalitatii umane,
drepturi care beneficeaza de garantii institutionale internationale de protectie.
Ele se afla intr-o continua evolutie. Se nasc la nivel conceptual si ulterior
sunt reglementate la nivel legislativ.

Clasificarea drepturilor omului:

1. drepturi din prima generatie: - primele drepturi care au fost
consacrate si garantate prin norme de drept international al
drepturilor omului. Acestea sunt drepturi civile si politice.
2. drepturi din a doua generatie – drepturi care au fost reglementate
intr-o etapa istorica ulterioara. Acestea sunt drepturi economice,
sociale si culturale.
3. drepturi din a treia generatie - drepturi care au fost reglementate in
ultima etapa istorica. Ele sunt numite drepturi colective deoarece
privesc grupuri de persoane care revendica un anumit drept. (ex.
dreptul la un mediu sanatos, dreptul la informatie, dreptul la
dezvoltare).

Izvoarele dreptului international al drepturilor omului

a) Tratatele internationale;
b) Alte izvoare - cutuma internationala;
- actele unilaterale cum sunt: declaratiile,
recunoasterile sau rezolutiile adoptate de state sau
institutii;

2
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

- jurisprudenta organelor jurisdictionale in materia

drepturilor omului, cum sunt: hotararile Curtii
Europene a Drepturilor Omului.

Definitia si obiectul de reglementare a dreptului international a

drepturilor omului.

Dreptului international a drepturilor omului reprezinta ansamblul

normelor juridice internationale care consacra si garanteaza drepturile si
libertatile fundamentale ale omului.
Obiectul de reglementare a dreptului international al drepturilor
omului il constituie promovarea si consacrarea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului, precum si protectia acestor drepturi impotriva
incalcarilor provenind in principal din partea autoritatilor publice dar si
din partea oricarui particular.

Caracteristicile dreptului international al drepturilor omului:

- limitarea suveranitatii absolute a statului;
- crearea unui regim de ordine publica internationala in materia
drepturilor omului;
- caracterul subsidiar al protectiei internationale a drepturilor omului;
- calitatea persoanei de subiect de drept international;
- aplicabilitatea directa a normelor internationale in dreptul intern.

Limitarea suveranitatii absolute a statului – aceste drepturi sunt

inerente persoanei si decurg direct din existenta fiintei umane, din
demnitatea omului indiferent daca drepturile sunt sau nu recunoscute in
mod formal prin tratatele internationale.

Crearea unui regim de ordine publica internationala in materia

drepturilor omului – limitarea suveranitatii statului national nu se face in
favoarea altor state, ci in favoarea persoanelor, care sunt titularele
drepturilor protejate. Raspunderea statelor pentru respectarea
drepturilor omului este asumata direct fata de comunitatea
internationala.

Caracterul subsidiar al protectiei internationale a drepturilor omului

– raspunderea principala pentru respectarea drepturilor omului revine
fiecarui stat, fata de persoanele aflate sub jurisdictia proprie. Persoanele
ca beneficiare ale drepturilor omului trebuie sa poata obtine respectarea
drepturilor lor, in principal in cadrul sistemului jurisdictional national.

Calitatea persoanei de subiect de drept international – in calitatea

sa de titulara a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului,
persoana devine titulara de drepturi si obligatii in procedurile care
functioneaza in cadrul mecanismelor internationale de protectie a
drepturilor omului.

3
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

Aplicabilitatea directa a normelor internationale in dreptul intern –

raportul jurdic privind protectia internationala a drepturilor omului se
naste direct in temeiul normei internationale intre persoana si stat.
Persoana este cea careia statele ii recunosc drepturi prin tratatele
internationale in materia drepturilor omului. In acest mod persoana
dobandeste direct din norma juridica internationala exercitiul unor
prerogative care sunt opozabile autoritatilor statului.

Tratatele internationale in materia drepturilor omului

Tratatele internationale incheiate in materia drepturilor omului pot

fi clasificate, dupa obiectul lor de reglementare astfel:

1. Tratate internationale cu caracter general – au ca obiect de

reglementare un ansamblu de drepturi ale omului.

Ele se clasifica in doua categorii:

a) tratate internationale generale universale – cuprinde tratatele
incheiate in sistemul ONU. Au valoare generala si vocatie
universala. (ex. Pactul International privind Drepturile Civile si
Politice, Pactul International privind Drepturile Economice,
Sociale si Culturale);

b) tratate internationale generale regionale – cuprinde tratatele

internationale generale incheiate in cadrul unei organizatii
internationale regionale, grupate dupa criterii geografice (ex.
Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si
Libertatilor Fundamentale).

2. Tratate internationale cu caracter special – au ca obiect de

reglementare numai unul dintre drepturile omului.

Ele se impart la randul lor in:

a) tratate internationale speciale universale – cuprind
tratatele specializate incheiate in cadrul ONU (ex. Conventia privind
sclavia. Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de
genocid etc)
b) tratate internationale speciale regionale – sunt cuprinse
tratatele specializate incheiate in cadrul organizatiilor
internationale regionale (ex. Conventia europeana asupra
drepturilor omului si biomedicine, Conventia interamericana pentru
prevenirea si reprimarea torturii)

3. Tratate internationale pentru categorii de persoane – au ca

obiect de reglementare situatia unor anumite categorii de persoane
care necesita o protectie separata datorita situatiei speciale in care
se gasesc. (ex. Conventia privind statutul refugiatilor, Conventia
europeana cu privire la statutul juridic al muncitorului migrant etc)

4
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

4. Tratate internationale impotriva discriminarii – au ca obiect de

reglementare interzicerea formelor de discriminare pe criterii de
sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice, origine nationala
sau sociala, avere, profesie, nastere, orientare sexuala sau alt
statut.

Raportul dintre dreptul international al drepturilor omului si dreptul intern

Exista doua conceptii care reglementeaza acest raport:

1. Receptarea directa (sistemul monist) – in sistemul monist, sistemele

legale nationale sunt considerate ca fiind elemente ce compun un sistem legal
international unic.
In modalitatea receptarii directe, normele dreptului international sunt
integrate in sistemul de drept national prin simpla lege de ratificare sau de
aderare de catre stat la tratatul international.

2. Receptarea indirecta (sistemul dualist) - presupune receptarea

indirecta conform careia normele internationale dobandesc efect in sistemul
international numai dupa ce sunt incluse in sistem dupa o lege speciala.

Regimul juridic al drepturilor omului

Cadrul de exercitare a drepturilor omului este stabilit prin legile nationale
ale fiecarui stat, in temeiul suveranitatii statului.

Suspendarea exercitarii drepturilor omului

1. Drepturi intangibile –
Doua dintre cele mai importante tratate internationale in materia
drepturilor omului – Pactul International privind Drepturile Civile si
Politice si Conventia Europeana a Drepturilor Omului – acorda un statut
special pentru patru drepturi fundamentale ale omului:
a) - dreptul la viata;
b) - dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor
inumane sau degradante;
c) - dreptul de a nu fi supus sclaviei;
d) - dreptul la legalitatea pedepsei.

Aceste patru drepturi au fost numite “drepturi intangibile” sau

“neconditionale” pentru ca nu pot fi suprimate, suspendate sau restranse sub
nicio conditie.

In tratatele internationale exista dispozitii care ingaduie statelor sa

prevada in legile nationale masura suspendarii, in mod provizoriu, a exercitarii
drepturilor omului.

Conditiile suspendarii:
- materiale;

5
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

- formale;

Conditiile materiale sunt:

- existenta efectiva a unui pericol public care ameninta viata natiunii:
starea de razboi, situatiile de criza care ameninta independenta sau
securitatea unui stat;
- respectarea stricta a scopului impus
- caracterul de necesitate absoluta al masurilor derogatorii adoptate.

Masura suspendarii exercitarii unor drepturi fundamentale nu poate

fi luata decat cu respectarea urmatoarelor reguli:
1. masurile derogatorii adoptate de stat trebuie sa fie compatibile cu alte
obligatii ce decurg din dreptul international;
2. masurile derogatorii nu pot avea ca obiect drepturi intangibile;
3. masurile derogatorii nu trebuie sa vizeze toate drepturile conditionale,
ci numai acele drepturi a caror exercitare se impune a fi suspendata,
in raport cu starea de pericol creata.

Organele cu competente in protectia drepturilor omului create in

cadrul sistemului universal de protectie.

In sistemul ONU au fost create sase organisme principale in a caror

competenta intra si protectia drepturilor omului:
- Adunarea Generala;
- Consiliul de Securitate;
- Consiliul Economic si Social;
- Consiliul de Tutela;
- Curtea Internationala de Justitie;
- Secretariatul ONU.

Mecanismele de control existente in sistemul universal de protectie:

- sunt mecanisme nejurisdictionale, in sensul ca nu a fost infiintata in
sistemul de protectie creat in cadrul ONU.
Mecanismele nejurisdictionale de control create prin tratatele
internationale adoptate in cadrul ONU, sunt in principal urmatoarele:
- controlul pe calea rapoartelor trimise de state;
- controlul pe calea comunicarilor statale;
- controlul pe calea plangerilor individuale;
- controlul prin anchete.

Principalele pacte si conventii in materia drepturilor omului

adoptate in sistemul universal de protectie

Prin rezolutia Adunarii Generale a ONU din 1966 au fost adoptate

Pactul International cu privire la drepturile civile si politice (PIDCP);
Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale
(PIDESC).

Conventiile internationale adoptate in sistemul universal de protectie

1. Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de
discriminare rasiala.

6
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

Conventia a intrat in vigoare la data de 04.01.1969

2. Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de
femei. Conventia a intrat in vigoare la data de 03.09.1981.
3. Conventia contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante.
4. Conventia cu privire la drepturile copilului.

Sistemul european de protectie regional ( subiect de examen)

Sistemul European este cel mai complex sistem regional de protectie,

fiind create la nivel regional European 3 organizatii care au competenta in
domeniul protectiei drepturilor omului:
- Uniunea Europeana (UE)
- Consiliul Europei (CE)
- Organizatia pentru Securitate si Cooperare Europeana (OSCE)

Sistemul de protectie din cadrul Uniunii Europene

Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la Maastricht in 1992, a afirmat
vointa statelor membre de a respecta principiile libertatii, democratiei si
respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Organele comunitare care au competenta in protectia drepturilor omului
sunt:
- Parlamentul European,
- Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
- Ombudsmanul
Parlamentul European – este compus din reprezentantii popoarelor
statelor UE, alesi prin vot universal direct. Statele membre UE au adoptat in
anul 2000, la Nisa, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care
cuprinde un larg catalog de drepturi si libertati fundamentale grupate pe 6
capitole.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene este cunoscuta si sub
denumirea de Curtea Europeana de Justitie si are sediul la Luxemburg. Curtea
a recunoscut jurisprudenta sa, existenta drepturilor fundamentale ale omului,
astfel cum acestea au fost consacrate in sistemul ONU si in sistemul Consiliul
Europei.
Ombudsmanul – a fost creat prin Tratatul asupra Uniunii Europene.
Persoana care exercita functia de ombudsman este desemnata de
Parlamentul European, pe durata legislaturii Parlamentului. Ombudsmanul
exercita o activitate independenta fata de celelalte organisme comunitare si
prezinta anual un raport de activitate Parlamentului European.

Sistemul de protectie din cadrul Consiliului Europei

Consiliul Europei a fost constituit in 1949 la Londra, prin semnarea de
catre 10 state europene a Statutului Consiliului Europei. Consiliul Europei este
organizatia europeana interguvernamentala care are ca principala competenta
consacrarea si apararea drepturilor omului.

7
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

Organele principale ale Consiliului Europei:

- Adunarea Parlamentara a Consiliului europei - este compusa din
parlamentari ai statelor membre. Dezbate si formuleaza recomandari
asupra oricarei probleme privind drepturile omului;

- Comitetul Ministrilor a Consiliului Europei – este compus din ministrii

afacerilor externe ai statelor membre. Comitetul ministrilor are
competenta de a incheia tratate internationale si de a formula
recomandari. Comitetul Ministrilor este organul executional al
hotararilor pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
- Secretariatul Consiliului europei – asista organele Consiliului.
Secretariatul inregistreaza si depoziteaza instrumentele de ratificare
depuse de statele membre cu privire la conventiile incheiate in cadrul
Consiliului Europei.

Organele specializate ale Consiliului Europei in protectia drepturilor

omului.
Comisarul Drepturilor Omului – este un organ subsidiar al
Consiliului Europei, creat de Comitetul Ministrilor. Acest organ nu are
caracter jurisdictional si care are rolul de a promova educarea si
sensibilizarea asupra drepturilor omului si deplina respectare a acestor
drepturi de catre statele membre.

Organele specializate in protectia drepturilor omului create prin

conventiile adoptate in sistemul Consiliului Europei

In cadrul Consiliului Europei, organizatia europeana

interguvernamentala cu competenta principala in materia consacrarii si
apararii drepturilor omului, au fost adoptate conventiile europene care
garanteaza principalele drepturi ale omului.
Principalele conventii in materia drepturilor omului adoptate in
cadrul Consiliului Europei, impreuna cu organele de control create prin
fiecare conventie:

- Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor

Fundamentale – este cea mai importanata dintre conventiile europene
adoptate in materia drepturilor omului in cadrul Consiliului Europei.
Conventia, consacra la nivel European principalele drepturi civile si
politice si creaza un mecanism jurisdictional de protectie – Curtea
Europeana a Drepturilor Omului.

- Carta sociala europeana revizuita – a fost adoptata in 1961 la Torino si

consacra principalele drepturi economice si sociale. Organele de
control create prin Carta sociala europeana revizuita sunt: Comitetul
de Experti Independenti si Comitetul Guvernamental.

- Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau

tratamentelor inumane sau degradante – este adoptata la Strasbourg
in anul 1987 si intra in vigoare in 1989, cuprinde numai dispozitii de
procedura, dreptul material fiind consacrat prin Conventia Europeana
a Drepturilor Omului.

8
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS I

- Conventia europeana cu privire la statutul juridic al muncitorului

migrant – a fost adoptata la data de 24.11.1977 si a creat un organ de
control, un Comitet Consultativ.

- Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale;

- Conventia pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea

automatizata a datelor cu caracter personal;

- Conventia pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii finite

umane fata de aplicatiile biologiei si ale medicinei;

Principiile sistemului Conventiei Europene

Principiile care stau la baza functionarii Conventiei europene pot fi

impartite in doua mari categorii:
- principii conventionale – rezultate din textul Conventiei;
- principii jurisprudentiale – rezultate din interpretarea Conventiei de
catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Principiile conventionale
1. Principiul solidaritatii – in sistemul de protectie al Conventiei
europene, drepturile sunt recunoscute persoanei, ca fiind drepturi
inerente fiintei umane. Prin ratificarea Conventiei, statele parti isi
asuma obligatii obiective, creand o garantie colectiva a respectarii
drepturilor omului.
2. Principiul suveranitatii – existenta si functionarea Conventiei insasi are
la baza vointa suverana a statelor de a se obliga, prin ratificare, sa
respecte dispozitiile acestui instrument juridic international.

Principiile jurisprudentiale
1. Principiul protectiei efective – obligatiile asumate de catre state exista
in scopul realizarii protectiei drepturilor persoanelor, ceea ce
presupune aplicarea eficienta a dispozitiilor Conventiei de catre
statele membre. Curtea europeana sanctioneaza in primul rand
incalcarea de catre state a obligatiilor negative, de a se abtine sa
incalce un anumit drept recunoscut de Conventie.
2. Principiul subsidiaritatii – potrivit acestui principiu garantarea
drepturilor consacrate de Conventie, prin respectarea drepturilor de
catre autoritatile nationale si prin inlaturarea consecintelor
eventualelor incalcari a acestor drepturi, trebuie sa fie asigurata in
primul rand de fiecare stat contractant. Conventia are un caracter
secundar fata de dreptul intern si nu are rolul de a inlocui functiile
jurisdictiei nationale.