II.

Raportul juridic civil

 Cuprins:
 Definitia raportului juridic civil
 Caracterele raportului juridic civil
 Izvoarele raportului juridic civil
 Structura raportului juridic civil
 Subiectele raportului juridic civil
 Continutul raportului juridic
 Obiectul raportului juridic
 Vocabular

 Devalmasie-formă de stăpânire în comun,

de-a valma

 Volitional-care se referă la voință, care este

determinat de voință
 Raportul juridic civil
1. Definitia, caracterele si izvoarele dreptului
raportului juridic civil

2. Structura raportului juridic civil

-Subiectele raportului juridic civil
-Continutul raportului juridic civil
-Obiectul raportului juridic civil
 Definitia raportului juridic civil
Raportul juridic civil este definit ca fiind
relaţia socială- patrimonială ori nepatrimonială–
reglementată de norma de drept civil.
 în primul rând, trebuie precizat că, pentru a fi raport juridic, relaţia
socială trebuie să fie reglementată de o normă juridică de drept civil.
 relaţia socială devine raport juridic civil, pătrunde în ordinea de
drept, numai în măsura în care a făcut obiectul de preocupare a
legiuitorului, sub forma adoptării unei norme juridice civile, care s-o
reglementeze
 dacă orice raport juridic este o relaţie socială, nu orice relaţie socială,
prin ea însăşi, este un raport juridic civil; pentru a avea această
calitate este absolut necesar ca relaţia socială să “îmbrace haina
juridică”, ceea ce se realizează prin reglementarea ei de către norma
de drept civil.
Caracterele raportului juridic civil

raportul juridic civil

raportul juridic civil raportul juridic civil se caracterizează
are un caracter are caracter prin poziţia de
social voliţional egalitate juridică a
părţilor
 Izvoarele raportului juridic civil
Gestiunea de afaceri,
Evenimentele
plata nedatorata,
imbogatirea fara justa cauza

Fapte juridice
Nasterea,moartea,calamitatile naturale ilicite

Actiunile savarsite
Actul juridic
cu intentia de a produce
efecte juridice

Manifestare de vointa savarsita

Actiunile omenesti
cu intentia de stabili, modifica sau stinge
un raport juridic civiljuridicee
 Structura raportului juridic civil
Raportul juridic civil este alcătuit din trei elemente constitutive:

părţile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanele
juridice;
conţinutul raportului juridic civil este alcătuit din totalitatea drepturilor
subiective şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile;
obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile ori inacţiunile la care sunt
îndreptăţite părţile ori de care acestea sunt ţinute să le respecte

   Spunem că acestea sunt elemente constitutive, adică esenţiale, în sensul că,

lipsa oricăruia dintre ele face să nu ne aflăm în prezenţa unui raport juridic
civil. Cu alte cuvinte, aceste trei elemente trebuie să fie întrunite cumulativ,
pentru a fi în prezenţa unui raport juridic civil.
 Subiectele raportului juridic civil

Orice om luat in
mod individual

Persoana fizica

Titular de drepturi
Subiectele rap.jur si obligatii
art. 25 Cod Civil

Entitate
Persoana juridica constituita cf.
legii
Subiectele raportului juridic civil
De regula raportul juridic se stabieste intre doua persoane.

Subiect activ=titular de Subiect pasiv=titular de

drepturi civile obligatii civile

Debitor=subiect
Creditor=subiect pasiv/titular al unei Raport obligational
activ /titular al unui obligatii rezultata
drept de creanta dintr-un drept de
creanta

Ceea ce este pentru creditor creanta pentru

debitor este datorie
 Subiectele raportului juridic civil

Raport civil care are in continut un dr. subiectiv civil relativ -dr. de creanta
Ambele subiecte sunt Debitorul obligatia de a da, a
Creditorul are drept de creanta
determinate face sau a nu face ceva

Raport civil care are in continut un dr. subiectiv absolut-dr.real

Subiectul activ-determinat tituar al unui dr. Subiectul pasiv nederminat=toate subiectele de
subiectiv civil drept

Raport civil care are in continut un dr. subiectiv absolut –dr. nepatrimonial

Subiectul activ-determinat titula al dreptului Subiectul pasiv nederminat

Categoriile subiectelor de drept civil
• subiecte individuale de drept civil
• persoane fizice lipsite de capacitatea de exerciţiu: intră
în această categorie, minorii sub 14 ani şi persoanele
puse sub interdicţie judecătorească
• persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă; fac
parte din această categorie minorii între 14 şi 18 ani;
• persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină, sunt
persoane fizice cu deplină capacitate, majorii.
• În raport de cetăţenie persoanele fizice pot fi:
• persoanele fizice de cetăţenie română;
Persoana fizica • persoanele fizice care nu au cetăţenia română: în
această categorie sunt incluse persoanele fizice fără
cetăţenie (apatrizii) şi cele cu dublă cetăţenie (din care
nici una nu este română).
Categoriile subiectelor de drept civil
subiectele colective de drept civil.

-În raport de natura proprietăţii lor:

persoane juridice particulare ori private;
- persoane juridice cooperatiste şi obşteşti;
- persoane juridice mixte;
- persoane juridice de stat.
După criteriul naţionalităţii lor:
Persoana juridica - persoanele juridice de naţionalitate română, de
regulă, cele care îşi au sediul în România;
- persoanele juridice de altă naţionalitate, străină.
 Pluralitatea subiectelor raportului
juridic civil
 În mod obişnuit, raportul juridic civil se stabileşte între două persoane
(între o persoană ca subiect activ şi o altă persoană ca subiect pasiv).

Raport juridic simplu:o

persoana activa si o persoana
pasiva
Raport juridic complex: pluralitate
de subiecte

pluralitate
activa pluralitate
pluralitate mixta
pasiva
Pluralitatea subiectelor raportului
juridic civil
• RAPORTURI OBLIGATIONALE DE • RAPORTURI CARE AU
CREANTA IN CONTITUT DREPT
ABSOLUT REAL

PLURALITATE
ACTIVA, PLURALITATE
PASIVA SAU ACTIVA
MIXTA

Exceptie
coautoratul

PLURALITATEA
POATE FI
NUMAI PASIVA

• RAPORTURI CARE AU
IN CONTITUT UN
DREPT PERSONAL,
NEPATRIMONIAL
 Pluralitatea subiectelor raportului
juridic civil-raporturi reale
 în raporturile reale, având în conţinut dreptul de proprietate, subiectul
pasiv este nedeterminat dar constituit întotdeauna, din pluralitatea
celorlalte subiecte de drept civil, în afară de titularul dreptului de
proprietate; subiectul activ, însă, poate fi o persoană (în cazul proprietăţii
exclusive), ori să fie alcătuit din mai multe persoane, determinate (în cazul
proprietăţii comune).
Regula: in domeniul raporturilor juridice reale există pluralitate activă
dacă sunt mai mulţi titulari ai dreptului de proprietate asupra unui bun sau
masă de bunuri.
Proprietate comuna

Proprietate pe cote parti

Proprietate in devalmasie
 Dreptul de proprietate
 Dreptul de proprietate comuna, este acea modalitate juridica a dreptului de
proprietate, care se caracterizeaza prin aceea ca toate prepogativele conferite de
acest drept, apartin impreuna si concomitent, de regula neafectate de vreo conditie,
mai multor titulari;
 Dreptul de proprietate comuna pe cote parti se distinge prin aceea ca obiectul
ramane nefractionat in materialitatea sa, in timp ce dreptul de proprietate insusi, se
fractioneaza in cote parti aritmetice ideale egale sau neegale. Dreptul fiecarui
coproprietar priveste intregul bun si se intalneste cu drepturile celorlati in fiecare
dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa. Nu este
necesar ca drepturile copropreiatrior sa fie egale ca intindere
 Dreptul de proprietate comuna in devalmasie este acea forma a dreptului de
proprietate comuna care se distinge prin aceea ca apartine nefractionat tuturor
titularilor codevalmasi si are ca obiect bunuri comune, nefractionate in
materialitatea lor. Aceasta proprietate poate avea ca titulari numai persoane fizice si
anume sotii, pentru bunurile dobandite in timpu casatoriei.
 Schimbarea subiectelor raportului
juridic civil
 În cazul raporturilor civile nepatrimoniale nu se pune problema schimbării
subiectului activ care este titularul dreptului, întrucât drepturile nepatrimoniale sunt
inalienabile, iar subiectele pasive sunt nedeterminate (fiind formate din toate
celelalte subiecte de drept civil, în afară de subiectul activ).
 În cazul raporturilor civile patrimoniale, urmează a se distinge între raporturile
reale şi raporturile de obligaţii.

În cazul raporturilor reale poate

interveni o schimbare a subiectului activ
printr-un mod legal de transmitere a
bunului care se află în circuitul civil

În cazul raporturilor de creanta poate

interveni o schimbare a subiectului activ cat
si a subiectului pasiv
Drepturi subiective civile

Dreptul subiectiv civil relativ este acela in temeiul caruia

titularul sau –subiect activ-poate pretinte subiectului pasiv o
anumita conduita, adica sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva
Produce efecte numai subiectului activ si subiectului pasiv

Drept subiectiv civil absolut este acela in temeiul caruia

titularul sau poate avea el insusi o anumita conduita si care
produce efecte pentru toate persoanele fizice sau juridice

Dreptul real este acel drept in temeiul caruia titularul isi poate
exercita prerogativele asupra unui lucru determinat, in mod
direct, fara a fi necesara interventia unei alte persoane
 Schimbarea subiectelor raportului juridic civil care are
in continut un dr. real
 Se poate schimba doar subiectul activ prin moduri
de transmitere (dobandire) a dr. reale (art. 557 C.Civ)
Conventie /contract (art. 1166C.Civ)

Mostenire (art.953 C. Civ)

Accesiune-unirea sau incorporarea materiala a unui bun accesoriu,

cu sau intr-un bun principal (art.567 C.Civ)

Uzucapiunea (art. 928C.civ)

Ocupatiunea-luarea in posesie a unui bun care nu apartine nimanui

(art.941-947 C.civ)

Traditiunea-predarea sau remiterea materiala a lucrului

Hotararea judecatoreasca (art. 557 C.civ)

 Conventia in Codul Civil

Pentru modurile de dobândire a dreptului de proprietate

Noul Cod civil consacră reglementări complete convenției (
art. 1011-1033, care reglementează donația; art. 1166-
1323, care reglementează contractul, în general; art. 1650-
1776, care reglementează contractul de vânzare, contractul
de schimb, contractul de furnizare și contractul de report; 
art. 2158-2170, care reglementează împrumutul de
consumație); moștenirii legale (art. 963-983); moștenirii
testamentare (art. 1034-1163); accesiunii (art. 567-601)
uzucapiunii imobiliare (art. 930-934); uzucapiunii
mobiliare (art. 939); dobândirii, prin posesie de bună-
credință, a proprietății bunurilor mobile.
Conventie/contract
 Art. 1.166. C.civil- Contractul este acordul de voințe dintre
două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui,
modifica sau stinge un raport juridic.
Definiția contractului era oferită în vechea
reglementare de art. 942 C. civ. din 1864.Diferența adusă
de noua reglementare este dată de faptul că printre
efectele contractului, pe lângă constituirea și stingerea, a
fost introdusă și modificarea unui raport juridic
În plus, definirea contractului drept acord de voințe
este justificată întrucât nu se poate vorbi despre un acord
de voință, ca în trecut, deoarece un contract nu implică o
voință, ci două sau mai multe voințe.
Moștenirea (art.953 C. Civ)

Moștenirea este practica legală

Juridic un moștenitor este o
și socială de transmitere a
persoană care are dreptul la o
proprietăților, titlurilor,
cotă de moștenire a unei
datoriilor, drepturiilor și
persoane decedate, prin
obligațiilor unei persoane
intermediul normelor juridice de
defuncte către mostenitorii săi
transmitere a mostenirilor.
legali sau testamentari. 
Accesiune

Art. 567. C.civil

Prin accesiune, proprietarul unui bun
devine proprietarul a tot ce se
alipește cu bunul ori se încorporează
în acesta, dacă legea nu prevede
altfel.
 Art. 568.C.civil-Accesiunea este naturală, când unirea sau
încorporarea este urmarea unui eveniment natural, ori
artificială, când rezultă din fapta proprietarului ori a unei
alte persoane.
 Art. 572. C.civil-Proprietarul terenului de la care o apă
curgătoare a smuls brusc o porțiune de mal din teren,
alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde
dreptul de proprietate asupra părții desprinse dacă o
revendică în termen de un an de la data faptului.
 Art. 574.C.civil - În cazul în care o apă curgătoare,
formându-și un braț nou, înconjoară terenul unui proprietar
riveran, el rămâne proprietar asupra insulei astfel create.
Accesiunea naturală asupra animalelor

Art. 576. - C.civil
(1) Animalele domestice rătăcite pe terenul altuia îi revin
acestuia din urmă dacă proprietarul nu le revendică în
termen de 30 de zile de la data declarației făcute la primărie
de către proprietarul terenului.
(2) Porumbeii, iepurii, peștii și alte asemenea animale care
trec pe fondul altui proprietar aparțin acestuia cât timp
rămân pe fond, cu excepția cazului în care trecerea a fost
provocată prin fraudă sau prin artificii.
(3) Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine
proprietarului acestuia numai dacă proprietarul roiului nu îl
urmărește sau încetează să îl urmărească timp de două zile.
Accesiunea imobiliară artificială
 Art. 577. - 
(1) Construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate
asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin
proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic
nu se prevede altfel.

(2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului

cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de
proprietate asupra lucrării se naște în favoarea
proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării,
pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se
prevede altfel.
Uzucapiunea

Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este

modul de dobândire a proprietăţii (sau a altor
drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă
(a imobilului) în termenul şi condiţiile
prevăzute de lege.
Uzucapiunea
Uzucapiunea, prescripția achizitivă, este un mod de
dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire
la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot
timpul fixat de lege.

Constituie împreună cu ocupațiunea, o probă absolută de

dobândire a dreptului de proprietate.
Ocupaţiunea Art. 941 Cod civil

Dobândirea bunului prin ocupaţiune

(1) Posesorul unui lucru mobil care nu aparţine nimănui devine
proprietarul acestuia, prin ocupaţiune, de la data intrării în posesie,
însă numai dacă aceasta se face în condiţiile legii.

(2) Sunt lucruri fără stăpân bunurile mobile abandonate, precum şi

bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele
sălbatice, peştele şi resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale,
fructele de pădure, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele
medicinale şi aromatice şi altele asemenea.

(3) Lucrurile mobile de valoare foarte mică sau foarte deteriorate care sunt
lăsate într-un loc public, inclusiv pe un drum public sau într-un mijloc de
transport în comun, sunt considerate lucruri abandonate.
 Tradiţiune
 Tradiţiune (sau tradiţie), mod de dobandire a drepturilor reale, constand în simpla predare
materială a obiectului; operează transferul proprietăţii în cazul darurilor manuale, in
actele juridice translatitve avand ca obiect bunuri certe, dreptul real fiiind transmis
dobanditorului prin chiar încheierea acordului de voinţă, traditiunea operează numai
transmiterea posesiei lucrului ; partea pusă în întârziere pentru îndeplinirea obligaţiei de
a face traditiunea lucrului va suporta riscurile pieirii fortuite a acestuia, afară dacă poate
face dovada că lucrul ar fi pierit şi la dobanditor, dacă i-ar fi fost predat.

 Tradiţiunea este de esenţa darului manual şi nu doar un mod de executare a contractului.

Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin tradiţiune. Ca excepţie, darul
manual operează prin simplu acord de voinţă atunci când, dintr-un anumit motiv, bunul
se află deja în posesia donatarului.
În era digitală, asistăm la un fenomen de lărgire a conţinutului termenului de "tradiţiune",
la o dematerializare a acestuia, darul manual putându-se realiza valabil şi prin forme care
nu implică predarea efectivă şi materială a bunului donat, dar asigură totuşi transferul
efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu în altul. Spre exemplu : transferul unui
fişier/fişiere pe calculator, transferul unei sume de bani cu ajutorul cardului bancar etc.
 Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
care are in continut un dr. creanta
 Se pot schimba ambele subiecte

Subiectul activ poate fi schimbat prin:

Cesiunea de creanta art. 1566 C. civ –conventie prin care o persoana
numita cedent transmite creanta unei persoane cesionar. Cesiunea se
face prin contract cu titlu oneros, sau cu titlu gratuit.

Subrogatia personala art. 1596 C.civ-mijloc de transmitere legala sau

conventionala. Drepturile creditorului vor trece asupra celui care
plateste.

Novatia art.1609 C. Civ.-se stinge o obligatie existenta prin

inlocuirea cu alta obligatie.
 Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
care are in continut un dr. creanta
 Se pot schimba ambele subiecte
Subiectul pasiv poate fi schimbat prin:

Novatia art.1609 alin.2 C.civ. prin schimbare de debitor

Poprirea, forma de executare silita prin care creditorul urmareste

sumele pe care debitorul sau le are de primit de la terta persoana.
Cesiunea de creanță
Art. 1.566. Cod civil-
(1) Cesiunea de creanță este convenția prin
care creditorul cedent transmite cesionarului o
creanță împotriva unui terț.
 Art. 1.567. - (1) Cesiunea de creanță poate fi

cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Art. 1.593.Cod Civil

1) Oricine plătește în locul debitorului poate fi

subrogat în drepturile creditorului, fără a putea
însă dobândi mai multe drepturi decât acesta.
(2) Subrogația poate fi convențională sau
legală.
(3) Subrogația convențională poate fi
consimțită de debitor sau de creditor. Ea
trebuie să fie expresă și, pentru a fi opusă
terților, trebuie constatată prin înscris.
Subrogatia personala sau reală
 În dreptul civil subrogaţia este personală şi
reală. Subrogaţia reală constă în înlocuirea
unui lucru cu un altul, a unei valori cu o alta,
aşa cum se întâmplă atunci când preţul
obţinut pe un lucru sau bunul cumpărat cu
acest preţ ia locul şi poziţia juridică a bunului
înstrăinat.
Novatia
Art. 1.609. -
(1) Novația are loc atunci când debitorul contractează față de
creditor o obligație nouă, care înlocuiește și stinge obligația
inițială.
 (2) De asemenea, novația se produce atunci când un debitor

nou îl înlocuiește pe cel inițial, care este liberat de creditor,

stingându-se astfel obligația inițială. În acest caz, novația
poate opera fără consimțământul debitorului inițial.
 (3) Novația are loc și atunci când, ca efect al unui contract

nou, un alt creditor este substituit celui inițial, față de care

debitorul este liberat, stingându-se astfel obligația veche.
Capacitatea subiectelor raportului
juridic civil
-recunoscuta tuturor persoanelor-

Persoana fizica –titular de

drepturi si obligatii
Art.25 alin 2- persoana fizica
este omul, privit individual, ca
titular de drepturi si obligatii
civile.
Persoana juridica reprezinta
acea forma de organizare care,
intrunind conditiile cerute de
lege, este titulara de drepturi si
de obligatii civile. art. 25 alin 3
C.civ.
 Capacitatea persoanei fizice
 Capacitatea juridica, personalitate juridica, reprezinta aptitudinea de
a fi subiect de drept, deci aptitudinea de a fi titular de drepturi si
obligatii;
 Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea persoanei de a avea
drepturi si obligatii civile (art.34 C.civ);
 Capacitatea de exercitiu consta in aptitudinea persoanei de a incheia
singura acte juridice civile (art. 37 C.civ);
 Capacitatea delictuala consta in aptitudinea persoanei fizice de a
raspunde pentru faptele sale ilicite, care cauzeaza prejudiciul
tertilor.

Discernamantul, firul de legatura intre

capacitati, este definit de legea 487/2002 ca
fiind o componenta a capacitatii psihice din
care decurge posibilitatea persoanei fizice de
a aprecia continutul si consecintele faptelor
sale.
 Capacitatea de folosință a P.F.
Capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei si inceteaza odata
cu moartea acesteia-art . 35 C.Civ., iar potrivit art.36 C. Civ. drepturile
copilului sunt recunoscute de la conceptiune, numai daca el se naste viu.

Proba docimaziei-prin
care se dovedeste Art. 412C Civ. –interval de timp
prezenta aerului in intre a trei suta si a o suta
plamani optzecea zi dinaintea nasterii
 Incetarea capacitatii de folosință a
Persoanei fizice
 Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu moartea persoanei fizice- art 35 C. Civ.

Art.147 Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii defineste data decesului
ca fiind momentul in care p.f. nu mai are activitate cardiaca, fie momentul mortii
cerebrale cand exista activitate cardiaca, dar s-a constatat incetarea ireversibila a
functiilor creerului

 Declararea judecatoreasca a mortii- intervine cand persoana fizica a disparut o perioada

indelungata, fie cand a disparut in conditii exeptionale care indreptatesc sa se presupuna
decesul ( cadavrul nu poate fi gasit sau identificat).
 Procedura de declarare a mortii

Art. 944 Cod. Proc. Civ.: Instanta competenta

Cererea de declarare a mortii unei persoane se introduce la instanta competenta in a
carei circumscriptie acea persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Art. 945 : Masuri prealabile

(1) Dupa sesizarea instantei, presedintele va cere primariei comunei, orasului,
municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, precum si organelor politiei in a
caror raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel disparut sa culeaga informatii
cu privire la acesta.
(2) Totodata, presedintele va dispune sa se faca afisarea cererii la ultimul domiciliu
cunoscut al celui disparut, la sediul primariei comunei, orasului, municipiului sau
sectorului municipiului Bucuresti si la sediul instantei, precum si publicarea intr-un ziar
de larga circulatie a unui anunt despre deschiderea procedurii de declarare a mortii, cu
invitatia ca orice persoana sa comunice datele pe care le cunoaste in legatura cu cel
disparut.
 Procedura de declarare a mortii

3) Presedintele va sesiza instanta de tutela de la ultimul domiciliu cunoscut al celui a carui moarte se cere a fi
(

declarata, spre a numi, daca este cazul, un curator, in conditiile prevazute de Codul civil.
(4) Daca in patrimoniul persoanei a carei moarte se cere a fi declarata exista bunuri imobile, presedintele va cere, din
oficiu, notarea cererii in cartea funciara, precum si inregistrarea acesteia in registrul comertului, daca este profesionist.

Art. 946: Judecata

(1) Dupa trecerea a doua luni de la data efectuarii publicatiilor si dupa primirea rezultatelor cercetarilor, se va fixa
termen de judecata.
(2) Persoana a carei moarte se cere a fi declarata se citeaza la ultimul domiciliu cunoscut; citatia se publica intr-un ziar
de larga circulatie. Daca persoana in cauza a avut un mandatar, va fi citat si acesta, pentru a da lamuriri instantei.
(3) De asemenea, va fi citat si curatorul, daca a fost numit.
(4) Judecarea se va face cu participarea procurorului.

Art. 947: Comunicarea hotararii

(1) Prin grija instantei care a judecat cererea, dispozitivul hotararii de declarare a mortii ramase definitiva se va afisa
timp de doua luni la sediul acelei instante si al primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului
Bucuresti, in a carei raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum si la acest domiciliu.
(2) Dispozitivul hotararii va fi comunicat instantei de tutela de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort,
spre a se numi un curator, daca va fi cazul.
(3) De asemenea, dispozitivul hotararii de declarare a mortii, cu mentiunea ca hotararea a ramas definitiva, va fi
comunicat serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor de la ultimul domiciliu cunoscut al celui
declarat mort, pentru a inregistra moartea.
(4) Cand este cazul, dispozitivul hotararii de declarare a mortii va fi notat in cartea funciara si se va inregistra in
registrul comertului, in registrul succesoral, precum si in alte registre publice.
 Rectificarea datei mortii
 Se face la cererea oricarei persoane interesate
 Data rectificata poate fi anterioara sau posterioara datei stabilite

 Art. 950 -Notarea cererii în cartea funciară

Când se cere rectificarea sau constatarea nulităţii hotărârii declarative de
moarte şi în patrimoniul persoanei a cărei moarte a fost declarată există bunuri
imobile, instanţa, din oficiu, va dispune notarea cererii în cartea funciară.
Anularea hotararii declarative a mortii

 Art. 54
 (1) Dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând, anularea
hotărârii prin care s-a declarat moartea.
 (2) Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative
de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu
putinţă, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu
oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispoziţiilor în
materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii ştia ori
trebuia să ştie că persoana declarată moartă este în viaţă.
 Comorientii
 Comorienţii sunt două sau mai multe persoane decedate în aceeaşi
împrejurare şi în condiţii în care este imposibil de apreciat exact
care dintre ele a supravieţuit celeilalte. 
Exemple: catastrofă aeriană, naufragiu, cutremur,
bombardament etc.
 În dreptul nostru s-a consacrat prezumţia morţii concomitente.
Conform acestei prezumţii, persoanele care au decedat în aceeaşi
împrejurare şi aveau vocaţie succesorală reciprocă nu se vor putea
moşteni deoarece nesupravieţuind una alteia, fiecareia îi lipseşte
capacitatea succesorală- art.. 957 C. Civ.
 Notiunea de incapacitate si incapabil

Imposibilitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma

obligatii, prin incheierea, personal, de acte juridice civile.

 Incapacitate generala
 Incapacitate speciala
 Incapacitate legala
 Declararea incapacităţii persoanei fizice

 Articolul 24. C. civ Declararea incapacităţii persoanei fizice

    (1) Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe
mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către
instanţa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela.

    (2) Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de
către tutore

    (3) Dacă temeiurile în care persoana fizică a fost declarată incapabilă au
dispărut, instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. În baza hotărîrii
judecătoreşti, tutela asupra persoanei se anulează.
 Continutul raportului juridic
Este format din drepturi si obligatii

Dreptul subiectiv-poate fi definit ca fiind posibilitatea subiectului activ, în limitele normelor

juridice civile, de a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită
corespunzătoare, iar, în caz de nevoie, de a solicita concursul forţei coercitive a statului.
Dreptul obiectiv- este ansamblul normelor juridice din societate - în cadrul lui distingându-se
dreptul în vigoare.
Obligatia civila-in dreptul civil, termenul de obligatie are trei acceptiuni:
a.)   in sens larg (lato sensu) se intelege acel raport juridic in care o persoana - numita creditor -
pretinde alteia - numita debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, iar in cazul neindeplinirii
acestei indatoriri, creditorul poate sa apeleze la forta de constrangere a statului, solicitand
aplicarea unei sanctiuni.
b.)   in sens restrans (stricto sensu) obligatia civila reprezinta indatorirea ce revine subiectului pasiv
sau prestatia la care este tinut debitorul, fie ca acesta consta intr-o actiune, fie intr-o abstentiune.
c.)    in al treilea rand, obligatia denumeste inscrisul care incorporeaza dreptul subiectiv patrimonial
al creditorului si obligatia corelativa a debitorului (ex.obligatiunile).
 Clasificarea drepturilor subiective
1. Dupa gradul de opozabilitate:
Dreptul absolut prezintă următoarele caractere:
- numai titularul său este determinat, ca subiect activ al raportului juridic în al cărui conţinut
intră, titularul obligaţiei corelative fiind format din toate celelalte persoane, ca subiect pasiv
nedeterminat;
- îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere;
- obligaţia de a nu îl încălca revine tuturor celorlalte subiecte de drept civil (sau, cum se
spune în doctrină, dreptul absolut este opozabil erga om nes).

Categoria drepturilor subiective civile relative include toate drepturile de creanţă.

Dreptul relativ prezintă următoarele caractere:
- este cunoscut nu numai subiectul activ, ci şi subiectul pasiv;
- îi corespunde o obligaţie corelativă ce nu are întotdeauna acelaşi conţinut, în sensul că
aceasta poate consta fie într-o acţiune (a da sau a face), fie într-o abţinere (a nu face);
- obligaţia corelativă incumbă numai subiectului pasiv (sau, aşa cum se spune în doctrină,
este opozabil numai subiectului pasiv).
Clasificarea drepturilor subiective
2. Dupa natura continutului
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective care au continut
economic si, ca atare, pot fi evaluate in bani.
Drepturile patrimoniale intra, ca elemente, in patrimoniul persoanelor.
Drepturile patrimoniale se impart in drepturi reale si drepturi de creanta
(art 31 C.C)
Drepturile patrimoniale reale se clasifica in: drepturi reale principale si
drepturi reale accesorii.
   Drepturile reale principale sunt acelea care au o existenta de sine statatoare,
soarta lor nedepinzand de vreun alt drept. Principalele drepturi reale sunt: dreptul
de proprietate publica ce apartine statului; dreptul de proprietate privata a
persoanelor fizice si juridice, inclusiv domeniul privat al statului etc.;
    Drepturile reale accesorii sunt acelea a caror existenta depinde de existenta
altor drepturi, pe care le garanteaza. Drepturile reale accesorii sunt: dreptul de gaj
sau amanet; dreptul de ipoteca;
Clasificarea drepturilor subiective
3. Dupa gradul de certitudine oferit titularilor

Drepturile pure si simple si drepturile afectate de modalitati

Dreptul civil „pur si simplu” se naste in cadrul unui raport juridic avand
forma cea mai simpla, adica exista un singur creditor si un singur debitor;
debitorul are de indeplinit o singura prestatie; dreptul se naste isi produce
efecte imediat.

Dreptul „afectat de modalitati” este acel drept civil a carui existenta ori
exercitare depinde de imprejurari viitoare certe ori incerte. Aceste
imprejurari viitoare sunt „termenul” si „conditia”.
 Clasificarea obligatiilor civile
1. In functie de obiectul lor
a)
În dreptul civil, prin obligaţia de a da se înţelege îndatorirea de a constitui
sau de a transmite un drept real. Aşadar, „a da” înseamnă si a „a preda”.

Prin obligaţie de a face se înţelege îndatorirea de a executa o lucrare, de a

presta un serviciu deci, în general, orice prestaţie pozitivă în afara celor care se
încadrează în noţiunea de „a da”.

Obligaţia de a nu face consta in indatorirea debitorului dintr-un raport

juridic obligational de a se abtine de la anumite actiuni sau inactiuni, pe care ar fi
putut sa le faca daca nu avea aceasta obligatie.
Clasificarea obligatiilor civile
b)

Obligaţiile pozitive sunt acelea care implică

o acţiune, deci vom include în această
categorie obligaţia de a da şi obligaţia de a
face.

Obligaţiile negative sunt acelea care

presupun o abstenţiune, deci includem în
această categorie obligaţia de a nu face.
 Clasificarea obligatiilor civile
c)
Obligaţiile de rezultat (numite şi obligaţii determinate) sunt acele obligaţii care constau în
îndatorirea debitorului de a obţine un rezultat determinat, deci caracteristic acestora este faptul că
obligaţia este strict precizată sub aspectul obiectului şi scopului urmărit, debitorul asumându-şi
îndatorirea ca, desfăşurând o anumită activitate, să atingă un rezultat bine stabilit.
Aşa cum spune art. 1481 alin. (1) C.civ., „în cazul obligaţiei de rezultat, debitorul este ţinut să
procure creditorului rezultatul promis”.

Obligaţiile de mijloace (numite şi obligaţii de diligenţă sau obligaţii de prudenţă şi diligenţă) sunt
acele obligaţii care constau în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru atingerea unui
anumit rezultat, fără a se obliga la însuşi rezultatul preconizat. Art. 1481 alin. (2) C.civ. precizează că
„în cazul obligaţiilor de mijloace, debitorul este ţinut să folosească toate mijloacele necesare pentru
atingerea rezultatului promis”.
Ca exemplu, se citează frecvent îndatorirea ce revine medicului de a acţiona cu toată prudenţa şi toată
diligenţă cerute de ştiinţa şi etica medicală, în vederea vindecării pacientului de o anumită maladie,
neatingerea rezultatului urmărit neînsemnând în mod automat neîndeplinirea obligaţiei.
 Clasificarea obligatiilor civile
2. Dupa sanctiune

Obligaţia civilă perfectă este acea obligaţie care se bucură integral de

sancţiunea juridică, în sensul că, în caz de nevoie, creditorul poate
obţine concursul forţei coercitive a statului pentru executarea ei. Cele
mai multe obligaţii intră în această categorie.

Obligaţia civilă imperfectă (numită şi obligaţie naturală) este acea

obligaţie (tot juridică, iar nu morală) a cărei executare nu se poate obţine
pe cale silită, dar, în măsura în care ar fi executată de bunăvoie de către
debitor, acesta din urmă nu are dreptul să pretindă restituirea prestaţiei.
 Obiectul raportului juridic

Prin obiect al raportului juridic civil

înţelegem conduita părţilor, adică acţiunea
sau inacţiunea la care este îndrituit subiectul
activ şi de care este ţinut subiectul pasiv.
Corelaţia dintre bunuri şi patrimoniu
În sens larg, prin bunuri se
desemnează atît lucrurile, cît şi drepturile
În sens restrîns, prin bunuri se desemnează
privitoare la acestea. numai lucrurile asupra cărora pot exista drepturi
patrimoniale.

Putem defini bunul, în sens restrîns, ca fiind valoarea economică ce este

utilă pentru satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale omului şi care
este susceptibilă de apropriere (însuşire) sub forma drepturilor
patrimoniale.

O altă noţiune frecvent folosită în dreptul civil, care este în strînsă legătură
cu aceea de bunuri, este cea de patrimoniu.

Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor

patrimoniale care aparţin unei persoane fizice sau juridice.
 Patrimoniul
Patrimoniul se compune din două laturi, anume, latura activă, formată din
drepturile patrimoniale, precum şi latura pasivă, alcătuită din obligaţiile
patrimoniale.

Intre noţiunile de patrimoniu şi de bun există o relaţie de tipul întreg-

parte, cu precizarea că bunurile pot fi privite fie în mod izolat, unul cîte unul,
fie în mod global, ca o universalitate juridică aparţinînd unei persoane, în
acest din urmă caz reprezentînd însăşi latura activă a patrimoniului acelei
persoane.

În sens larg, prin bunuri se desemnează atît lucrurile, cît şi drepturile

privitoare la acestea.

Bunul – în sens restrîns, este valoarea economică ce este utilă pentru

satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale omului şi care este susceptibilă
de apropriere (însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale.
 Clasificarea bunurilor

1. Dupa natura bunurilor si calificarea data de lege

Bunuri imobile :
 sunt bunuri imobile prin natura lor – terenuri, izvoare, plantatii prinse in radacini, orice fixat in
pamant cu caracter permanent. -art 537 CC.
 sunt bunuri imobile prin destinatie acele bunri care prin natura lor sunt lucruri mobiel insa data
fiind destinatia lor stabilita de proprietar, legea le considera imobile. Pentru definitie completa
puteti consulta art 538. CC.
 sunt bunuri imobile prin determinarea legii acele drepturi reale imobiliare precum si actiunile in
justitie care au ca scop valorificarea unui drept real asupra unui lucru imobil.
Bunuri mobile :
 sunt bunuri mobile prin natura lor acele lucruri pe care legea nu le considerea imobile
(includem si undele electromagnetice , precum si energia), art.539. CC.
 bunuri mobile prin anticipatie reprezinta bogatiile ale solulului si subsolului, fructele neculse,
plantatiile si constructiile cuprinse in sol devin mobile prin anticipatie atunci cand prin vointa
partilor sunt privite in natura lor indiviiduala, in vederea detasarii lor. art 540. CC
 bunri mobile prin determinarea legii sunt acele drepturi reale asupra unui bun mobil; toate
drepturile de creanta; drepturi intelectuale; drepturile in justitie referitoare la un drept mobiliar.
 Clasificarea bunurilor
2. Dupa posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice civile

Bunurile aflate in circuitul civil sunt bunurile care circula in mod liber,
fara restrictii, de genul bani, alimente etc.
Regula este ca bunurile sunt in circuitul civil.

Bunurile cu regim special de circulatie, sunt acele bunuri care circula in

circuitul civil insa cu anumite conditii (obiecte de cult, arme etc)

Bunurile scose din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot fi
dobandite si intrainate sau inalienabile (bunuri din proprietatea publica, plaje
marea, spatiu aerian, aerul)
 Clasificarea bunurilor
3.Dupa cum se pot sau nu se pot schimba unele cu altele

Bunuri fungibile si bunuri nefungibile Se refera la bunurile care poti sau nu

inlocuite (art.543 C.C)

3.1.Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinate dupa numar, masura sau
greutate, astfel incat pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii
(banii, tigarile,alimentele de un anumit fel etc)

3.2.Bunurile nefungibile sunt acele bunuri care nu pot fi inlocuite unele cu altele
datorita trasaturilor lor specifice.

Trebuie sa retinem ca acest caracter de fungibil sau nefungibil nu este dat

numai de natura bunului, ci chiar si de vointa partilor, in sensul ca vointa partilor
poate trasnforma un bun fungibil intr-un bun nefungibil.
 Clasificarea bunurilor
4. Dupa cum isi pierd sau nu substanta la prima folosire
sunt bunuri :

a)      consumptibile – ceea ce inseamna ca la prima lor folosire

se va folosi din substanta bunului (bani, alimente, benzina)
(art.544 C.C)

b)      neconsumptibile – acel bun care poate fi folosit in mod

repetat fara sa fie necesar consumarea substantei (terenurile,
masinile, cladirile)
 Clasificarea bunurilor
5. Dupa cum produc sau nu fructe sunt bunuri :
a)      bunuri furgifere – in mod periodic si fara consumarea substantei lor, dau nastere
altor bunuri numite fructe

b)      bunuri nefrugifere – sunt bunuri care nu au insusirea de a da nastere altor bunuri,
in mod peridioc si fara consumarea substantei lor.

Art 548. din CC ne prezinta 3 categorii de fructe :

 fructe naturale – produse fara interventia omului, pe care pamantul le produce de la sine

(ciuperi, fructe de padure)

 fructe industriale – sunt produse cu ajutorul omului, recolta de orice fel.

 fructe civile – veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana in virtutea

unui act juridic. (chiriile,arenda)

Productele- sunt o categorie de bunuri pentru a caror producere bunul din care provine isi
consuma substanta sau isi diminueaza substanta (ex. marmura dintr-o cariera, lemnul taiat
dintr-o padure).
 Clasificarea bunurilor
6. Dupa calitatea bunurilor de a pute afi sau nu impartite, fara sa isi schimbe
destinatia :

o   bunuri divizibile –pot fi impartite in natura fara sa isi modifice destinatia-art.544 C.C
(o bucata de cas, o tona de lemne)

o   bunuri indivizibile – nu pot fi impartite fara sa imi modifice destinatia economica ( o

bluza, o bicicleta).

Prin act juridic un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil (art.
545 alin 3 CC)

Daca bunul este divizibil va fi impartit intre coproprietari potrivit cotei parti a
fiecaruia. Daca bunul este indivizibil, se atribuie unuia dintre coproprietari obligatia de
a plati o sulta celuilalt, fie bunul este vandut la licitatie si pretul se imparte intre
coproprietari.
 Clasificarea bunurilor
7.In functie de corelatia dintre ele exista bunuri

 bunuri principale –pot fi folosite in mod independent,

au existenta de sine statatoare.

 bunuri accesorii –acel bun care a fost destinat, in mod

stabil si exclusiv, intrebunintarii economice a altui bun-
art. 546 C.C