Sunteți pe pagina 1din 213

IOSIF R.

URS CARMEN ILIE TODICA


PROF. UNIV. DR. asist. UNIV. Drd.

DREPT CIVIL

TEORIA GENERALA. PERSOANELE

Curs id
CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

I : NoŃiunea şi obiectul dreptului civil

1. Dreptul civil ca ştiinŃă juridică

• ŞtiinŃa ca sistem de cunoştinŃe se constituie în subsisteme de ştiinŃe: ştiinŃele naturii; ştiinŃele sociale
(despre societate); ştiinŃele gândirii.
• Subsistemul ştiinŃelor sociale studiază legile generale ale existenŃei şi dezvoltării societăŃii, evoluŃia
tipurilor şi formelor istorice de organizare socială, realitatea socială în diferitele ei forme de
manifestare.
• ŞtiinŃele juridice sunt o componentă a subsistemului ştiinŃelor sociale ce studiază realitatea juridică ca
parte a realităŃii sociale. ŞtiinŃele juridice, ca parte a subsistemului ştiinŃelor, formează sistemul
(subsistemul) ştiinŃelor juridice in care sunt incluse: a) Teoria general a statului şi dreptului – ca
ştiinŃă ce studiază statul şi dreptul în general; b) ŞtiinŃele juridice istorice; c) ŞtiinŃele juridice de
ramură; d) ŞtiinŃele auxiliare (ajutătoare).
• ŞtiinŃa dreptului civil face parte din categoria ştiinŃelor juridice de ramură şi are ca obiect de studiu,
normele juridice aparŃinând dreptului civil şi relaŃiile sociale ce formează obiectul de reglementare al
acestei ramuri de drept.

2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept

• Sistemul unitar de drept cuprinde dreptul public şi dreptul privat.


• NoŃiune. Dreptului civil este acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturi
patrimoniale şi personale – nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice şi/sau între
persoanele juridice, aflate pe poziŃii de egalitate juridică, precum şi condiŃia juridică a
persoanelor fizice şi persoanelor juridice, în calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice
civile.
• Elemente esenŃiale:
- este o ramură a sistemului de drept- Dreptul civil se înfăŃişează ca un ansamblu de norme
juridice cuprinse în acte normative care alcătuiesc izvoarele dreptului civil;
- este principala ramură a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru ramurile de
drept învecinate. În cazul în care o ramură de drept nu conŃine norme proprii pentru a rezolva un
caz concret, se apelează la dreptul civil care « împrumută » principiile sau normele sale;
- reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale ce formează obiectul dreptului civil;
- persoanele fizice şi juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept civil;
- poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raportului de drept civil, adică în raportul juridic civil
nici una dintre părŃi nu este subordonată celeilalte;
- normele de drept civil, de principiu, sunt grupate pe instituŃii de drept civil, adică formează
grupe omogene de norme sociale, alcătuind subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.
• Sunt instituŃii de drept civil: raportul juridic civil; actul juridic civil; subiectele de drept civil
(persoana fizică şi persoana juridică); prescripŃia extinctivă; drepturile reale (dreptul de proprietate şi
alte drepturi reale derivate din acesta – uzul, uzufructul, abitaŃia, superficia, servitutea, administrarea);
contractul civil; răspunderea civilă (contractuală şi delictuală); dreptul de proprietate intelectuală
(dreptul de autor şi dreptul de inventator sau de proprietate industrială); dreptul de moştenire sau de
succesiune (moştenire legală, moştenire testamentară) etc.

2
3. Obiectul de reglementare

• Normele de drept civil reglementează relaŃii sociale patrimoniale şi nepatrimoniale pe care le


convertesc în raporturi patrimoniale şi raporturi nepatrimoniale.
• Categorii de raporturi sociale reglementate:
A. Raporturi patrimoniale care cuprind:
– raporturi reale, adică acelea care au în conŃinutul lor drepturi reale, respectiv dreptul de
proprietate şi celelalte drepturi reale principale;
– raporturi obligaŃionale (raporturi de obligaŃii), care conŃin drepturi de creanŃă izvorâte din
acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).
B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind:
– raporturi care privesc existenŃa şi integritatea fizică ori morală a persoanei, care au în
conŃinutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viaŃă, dreptul la
sănătate, la integritate fizică, la secretul vieŃi private etc.;
– raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul la nume, la
pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizică), la denumire, la sediu (pentru persoana
juridică) etc;
– raporturi izvorând din creaŃia intelectuală, care se referă la dreptul de autor asupra unei
opere ştiinŃifice, literare, artistice sau dreptul de inventator, inovator, etc.

4. Sensurile noŃiunii „Drept civil“

 Drept civil – drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în scopul
reglementării relaŃiilor dintre persoanele fizice şi juridice.
 Drept civil – drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a avea o anumită conduită,
de a îndeplini anumite acte juridice, adică de a-şi exercita drepturile prevăzute şi ocrotite de dreptul
obiectiv, precum şi de a pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare dreptului
său, ce poate fi impusă la nevoie prin forŃa de constrângere a statului.
 Drept civil – ştiinŃa juridică de ramură, parte a ştiinŃelor juridice, care are ca obiect studierea
dreptului civil ca ramură a sistemului unitar de drept din România.
 Drept civil – ramură de drept civil, ca ansamblu de norme juridice ce reglementează relaŃii sociale
ce formează obiectului dreptului civil.

5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultăŃile de drept

• Dreptul civil ca ramură a ştiinŃei juridice se studiază pe discipline distincte cuprinse în programe de
învăŃământ ale diferiŃilor ani de studiu.
- Drept civil – Partea generală şi persoanele;
- Drept civil – Teoria generală a drepturilor reale (Drepturi reale);
- Drept civil – Teoria generală a obligaŃiilor civile (ObligaŃii civile);
- Contracte civile;
- Succesiuni (Moştenirea).

6. Precizări

 De-a lungul timpului, s-au dat mai multe definiŃii dreptului civil. În continuare o să reŃinem câteva
dintre ele.
D. Alexandresco (1906) « Dreptul civil sau privat este acela care reglementează raporturile
particularilor dintre ei, şi care este propriu unei naŃiuni ».
A. Ionaşcu (1963) « Dreptul civil este acea ramură a dreptului unitar al statului care reglementează

3
raporturile patrimoniale în care părŃile figurează ca subiecte egale în drepturi, raporturile personale
nepatrimoniale în care se manifestă individualitatea persoanei, precum şi condiŃia juridică a persoanelor
fizice şi a persoanelor juridice în calitatea lor de participanŃi la raporturile juridice civile ».
Gh. Beleiu (1998) « Dreptul civil este acea ramură care reglementează raporturi patrimoniale şi
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziŃii de egalitate juridică »

 Cuvântul « drept » derivă din latinescul directus-adverb indicând direcŃia, direct, fără ocol, cu
sens mataforic însemnând : potrivit dreptăŃii, adevărului. Pentru substantivul drept, latinii foloseau
cuvântul jus (lege, dreptate), astfel încât luat în sens metaforic, cuvântul „drept” desemnează ceea ce este
conform cu norma. Cu acelaşi semnificaŃii îl găsim la francezi (droit), la englezi (right), la italieni
(dirito).

 În limba engleză cuvântul law desemnnează dreptul obiectiv, iar cuvântul right dreptul subiectiv.
În limba franceză cuvântul DROIT (cu literă mare) e folosit pentru dreptul obiectiv şi droit sau droits
(plural) pentru dreptul subiectiv.

4
7. Reprezentare grafică

7.1.
Relatii juridice
se transformă în patrimoniale si
Relatii sociale nepatrimoniale
patrimoniale si

se convertesc în
reglementeaz

ă nepatrimoniale

Norma de drept
civil Raporturi juridice
patrimoniale si
nepatrimoniale
formează

Obiectul Dreptului
civil
7.2.
Raporturi raporturi reale ( au în continut
drepturi reale)
patrimoniale
raporturi obligationale ( au în
continut drepturi de creantă)

Obiectul
dreptului civil

privind existenta si integritatea fizică


ori morală ap ersoanei

Raporturi privind elementele de identificare a


unei persoane
nepatrimoniale

izvorâte din creatia intelectuală

5
8. Vocabular

• act juridic – manifestarea de voinŃă făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice, respectiv a
naşte, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret;
• condiŃie juridică a persoanei fizice şi a persoanei juridice – statutul juridic al acestora
cuprinzând ansamblul normelor juridice care reglementează diferite aspecte cu privire la
persoana fizică (minor, adoptat, domiciliul, cetăŃenia) şi persoana juridică (înfiinŃare,
patrimoniu, reorganizare, dizolvăre);
• drept real – dreptul subiectiv patrimonial care conferă titularului său, determinat,
posibilitatea exercitării directe şi nemijlocite a prerogativelor prevăzute de lege, fără a fi
necesară intervenŃia altui subiect de drept;
• dreptul real principal – dreptul care are o existenŃă independentă, proprie în raport cu alte
drepturi reale sau de creanŃă;
• dreptul de creanŃă – drept subiectiv patrimonial care conferă titularului său determinat, adică
subiectului activ (creditorului) posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv determinat
(debitorului) să dea, să facă, sau să nu facă ceva sub consecinŃa aplicării constrângerii statale;
• drept obiectiv – totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în scopul
reglementării relaŃiilor dintre oameni în cadrul societăŃii;
• dreptul pozitiv – totalitatea normelor de drept în vigoare la un moment dat;
• dreptul natural – principii superioare şi intangibile care se impun oricăror autorităŃi statale,
el existând indiferent de timp şi spaŃiu;
• dreptul public (jus publicum) – totalitatea normrlor juridice care se află la baza organizării
statului şi care guvernează raporturile dintre stat, organele statului şi particulari;
• drept privat (jus privatum) – totalitatea normelor juridice care guvernează raporturile dintre
particulari;
• fapt juridic – acŃiuni umane săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice (de a naşte,
modifica, stige un raport juridic concret), efecte ce se produc totuşi în virtutea legii;
• norma de drept – regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie, edictată de
organele competente ale statului, având ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi
îndeplinită la nevoie prin forŃa de constrângere a statului;
• persoana fizică – subiect individual de drept, adică omul, privit ca titular de drepturi şi
obligaŃii civile;
• persoana juridică – subiect colectiv de drept, adică un colectiv de oameni, care, întrunind
condiŃiile cerute de lege, este titular de drepturi şi obligaŃii civile;
• raport juridic civil – relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată de norma
de drept civil.

9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi dreptul civil.


2) Care sunt sensurile noŃiunii de „drept civil”?
3) În ce constă obiectul dreptului civil?
4) IdentificaŃi şi analizaŃi elementele esenŃiale ale definiŃiei dreptului civil.
5) EnumeraŃi cinci instituŃii de drept civil.
6) Ce înŃelegeŃi prin sintagma „ dreptul civil este dreptul comun pentru ramurile de drept învecinate”?

6
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Prin expresia „drept pozitiv” se înŃelege:


a) totalitatea normelor juridice civile în vigoare;
b) totalitatea normelor juridice în vigoare;
c) totalitatea actelor normative.
2. Prin expresia „drept subiectiv civil” se înŃelege:
a) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane respectarea dreptului său;
b) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane să se abŃină de la tulburarea
dreptului său;
c) prerogativa unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde altor persoane
să aibă un comportament corespunzător dreptului său.
3. Obiectul dreptului civil ca ramură de drept, cuprinde:
a) totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor civile;
b) totalitatea raporturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale reglementate de dreptul
civil;
c) totalitatea normelor juridice care reglementează drepturi şi obligaŃii civile.
4. Totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat formează:
a) dreptul pozitiv;
b) dreptul obiectiv;
c) dreptul natural.
5. Raporturile care au în conŃinut un drept de creanŃă sunt:
a) raporturi reale;
b) raporturi obligaŃionale;
c) raporturi nepatrimoniale.
6. ParticipanŃii la raporturile de drept civil:
a) se află în relaŃii de subordonare;
b) se află pe poziŃii de inegalitate juridică;
c) se situează pe poziŃii de egalitate juridică.

11. Bibliografie

 I. R. Urs - op. cit., p. 23-42;


 I. R.Urs - op. cit., p. 13-28;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op. cit., p. 31-35;
 G. Boroi - Drept civil. Parte generală, Ed. All Beck, 1999, p. 1-5;
 V.D. Zlătescu - op. cit., p. 15-21;
 I. Dogaru - op. cit., p. 15-31.

7
II. Principiile dr eptului civil.
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.

1. NoŃiunea de principiu; importanŃa teoretică şi practică.

• Principii fundamentale ale dreptului care guvernează şi dreptul civil.


− principiul democraŃiei;
− principiul egalităŃii în faŃa legii;
− principiul legalităŃii;
− principiul separaŃiei funcŃiilor în stat.

• Principii fundamentale ale dreptului civil.


− principiul garantării dreptului de proprietate;
Principiul este înscris în ConstituŃie şi dezvoltat de Codul civil
 art. 41 alin. 2 din ConstituŃie prevede:
„Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
CetăŃenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra
terenurilor”.
 art. 135 alin. 1 din ConstituŃie: „Statul ocroteşte proprietatea.”
alin. 6: „Proprietatea privată este, în condiŃiile legii, inviolabilă”.
− principiul egalităŃii în faŃa legii civile;
 art. 16 din ConstituŃie precizează:
alin. 1: „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi autorităŃilor publice, fără privilegii şi
discriminări”
alin. 2: „Nimeni nu e mai presus de lege”.
 art. 4 (2) din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul
de cultură, originea nu au nici o înrâurire asupra capacităŃii”.
− principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale;
Acelaşi Decret 31/1954 consacră principiul în art. 1: „drepturile civile ale
persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale
şi culturale în acord cu interesul obştesc.
Drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social, în
caz contrar titularul lor săvârşeşte un abuz de drept”.
− principiul ocrotirii drepturilor subiective civile.
Acest principiu este consacrat în legislaŃia internă de ConstituŃie şi în Decretul
31/1954, precum şi în norme internaŃionale de către Pactul internaŃional privind drepturile
civile şi politice ale omului.

• Principiile instituŃiilor dreptului civil.


În această categorie enumerăm acele idei, care călăuzesc anumite instituŃii, având deci o vocaŃie
mai redusă dar o importanŃă deosebită în aplicarea legii civile. Enumerăm cu titlu exemplificativ:
- principiul ocrotirii bunei credinŃe: în materia drepturilor reale; în construcŃii; în privinŃa
posesiei; în privinŃa prescripŃiei achizitive; în materia convenŃiilor.
- principiul consensualismului, privind forma actului juridic civil;
- principiul forŃei obligatorii şi al relativităŃii, în privinŃa efectelor actelor juridice.

8
2. Delimitarea de alte ramuri de drept.

A. Criterii de delimitare:
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criterii cum sunt: obiectul
de reglementare, metoda de reglementare (criteriu principal), calitatea subiectelor, caracterul
normelor, specificul sancŃiunilor, principiile de ramură, voinŃa legiuitorului (criterii auxiliare).
• obiectul de reglementare − categorii de relaŃii sociale, având trăsături specifice proprii care le
diferenŃiază de alte categorii de relaŃii sociale.
Dreptul civil cuprinde două categorii de relaŃii sociale: patrimoniale şi personal
nepatrimoniale.
• metoda de reglementare − mijloace prin care se exercită puterea de stat pentru a influenŃa
reglementarea unor relaŃii sociale de către anumite categorii de norme juridice precum şi acele
mijloace prin care statul, prin intermediul normelor juridice asigură conduita corespunzătoare
a subiectelor raporturilor juridice.
Metoda specifică dreptului civil este egalitatea părŃilor raportului juridic.
• calitatea subiectelor – subiectele raportului juridic civil nu presupun existenŃa unor condiŃii
speciale, fiind suficientă calitatea de persoană fizică şi juridică.
• caracterul normelor juridice – specific dreptului civil este caracterul dispozitiv al normelor.
• caracterul sancŃiunilor – definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea dreptului subiectiv
civil încălcat, fie prin repararea prejudiciului, în cazul raporturilor patrimoniale, fie prin
încetarea acŃiunii de vătămare în cazul raporturilor personal nepatrimoniale.
• principiile de ramură − pot contribui la delimitarea ramurilor cu precizarea că unele principii
sunt comune la două sau mai multe ramuri.
• voinŃa legiuitorului – legiuitorul poate hotărî categoriile de raporturi juridice cărora le sunt
aplicabile anumite norme juridice.
B. Delimitarea de dreptul constituŃional:
- dreptul constituŃional conŃine norme care consacră unele principii ale dreptului civil, cum sunt:
principiul garantării dreptului de proprietate şi principiul egalităŃii în faŃa legii;
- principalele drepturi şi libertăŃi, înscrise în ConstituŃie, sunt drepturi subiective civile ale
persoanei fizice;
- organele de stat menŃionate in ConstituŃie sunt în marea lor majoritate persoane juridice,
subiecte ale raportului juridic civil.
- în dreptul constituŃional predomină raporturile personale nepatrimoniale;
- de regulă, subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii de subordonare;
- normele dreptului constituŃional pretind subiectelor sale o calitate specială, de organ de stat
sau cetăŃean român;
- majoritatea normelor dreptului constituŃional sunt imperative;
- atât dreptul constituŃional, cât şi dreptul civil conŃin sancŃiuni specifice, însă sancŃiunile
civile (vezi pct.3) se aplică în cadrul unui proces civil.
C. Delimitarea de dreptul administrativ:
- dreptul administrativ conŃine norme care reglementează condiŃiile realizării puterii executive;
- în dreptul administrativ predomină raporturile nepatrimoniale;
- în dreptul administrativ părŃile se află în poziŃie de subordonare;
- în raporturile de drept administrativ este necesar ca măcar un subiect să aibă calitatea de organ
al administraŃiei publice;
- în dreptul administrativ predomină normele imperative;

9
- sancŃiunile în dreptul administrativ sunt amenda contravenŃională şi confiscarea, în dreptul
civil sunt repararea prejudiciului cauzat, nulitatea actelor, rezilierea contractelor etc.
D. Delimitarea de dreptul financiar:
- în dreptul financiar subiectele raportului juridic sunt în poziŃii de subordonare;
- în raportul de drept financiar, obligatoriu, cel puŃin o parte are o calitate specială, fiind un
organ financiar;
- majoritatea normelor de drept financiar sunt imperative;
- dreptul financiar are sancŃiuni proprii, cum sunt: majorările sumelor stabilite cu titlu de
impozit sau taxă, amenzi;
E. Delimitarea de dreptul comercial:
- dreptul comercial reglementează raporturi patrimoniale ce se formează în activitatea
comercială internă născute din acte şi fapte de comerŃ;
- în ambele ramuri, instituŃia centrală o reprezintă contractul, dar între contractul civil si cel
comercial, există deosebiri de regim juridic;
- în ambele ramuri de drept, subiectele raporturilor juridice au o poziŃie juridică de egalitate;
- în ambele ramuri de drept, subiectele sunt persoane fizice şi/sau persoane juridice, dar, în
raportul de drept comercial, cel puŃin una din părŃi trebuie să aibă calitatea de comerciant;
- ambele ramuri de drept cunosc sancŃiunea răspunderii, dar există deosebiri de regim juridic
între răspunderea civilă şi răspunderea comercială;
- dreptul civil are un caracter general fiind “dreptul comun” în raport cu dreptul comercial.
F. Delimitarea de dreptul muncii şi securităŃii sociale:
- ambele ramuri reglementează atât raporturi patrimoniale, cât şi personal - nepatrimoniale;
- în dreptul muncii poziŃia de egalitate a părŃilor este prezentă numai la încheierea
contractului, în timp ce în cadrul executării contractului trebuie să existe o disciplină a
muncii, care implică subordonarea faŃă de angajator precum şi răspunderea materială şi
răspunderea disciplinară;
- în dreptul muncii majoritatea normelor sunt imperative;
- în dreptul muncii, sfera subiectelor este diferită faŃă de dreptul civil.
G. Delimitarea de dreptul familiei:
- în dreptul familiei, preponderente sunt raporturile personal nepatrimoniale izvorâte din
căsătorie, rudenie, adopŃie, etc.;
- deşi părŃile au o poziŃie de egalitate juridică, în dreptul familiei, în raporturile părinŃi – copii
minori, poziŃia subiectelor este de subordonare;
- în dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o calitate specială: soŃ, părinte, copil, rudă,
adoptat, adoptator, etc.;
- în dreptul familiei majoritatea normelor sunt imperative;
- dreptul familiei are sancŃiuni proprii, cum sunt: decăderea din drepturi părinteşti,
îndepărtarea tutorelui de la exercitarea tutelei etc.;
H. Delimitarea de dreptul internaŃional privat:
- dreptul internaŃional privat are ca obiect de reglementare raporturi de drept civil, care cuprind
un element de extraneitate, (cetăŃenia străină; aflarea în străinătate a unor bunuri; încheierea
ori executarea în străinătate a unui contract, etc.);
- normele dreptului internaŃional soluŃionează conflictul de legi ori conflictul de jurisdicŃii,
precum şi condiŃia juridică a străinului.
- metoda de reglementare în dreptul internaŃional privat este de a stabili, prin indicarea normei
conflictuale, legea aplicabilă raportului juridic cu elemente de extraneitate.

10
I. Delimitarea de dreptul procesual civil:
- dreptul procesual civil cuprinde un ansamblu de norme juridice, care reglementează modul de
judecată şi de soluŃionare a pricinilor civile, precum şi modul de executare silită a
hotărârilor judecătoreşti pronunŃate în aceste pricini.
- dreptul material ar fi ineficient dacă nu s-ar asigura realizarea lui pe calea procesului civil,
după cum procesul civil ar fi de neconceput fără existenŃa unui drept material pe care să-l
apere şi să-l valorifice.

3. Precizări

 De multe ori procesul civil se desfăşoară dificil deoarece normele juridice fie nu sunt suficient de
clare pentru adoptarea unei soluŃii viabile, fie lipsesc cu desăvârşire, apărând un “hiatus legislativ”, mai
ales în perioada de tranziŃie de la un regim politic la altul. În aceste situaŃii, judecătorul chemat să
soluŃioneze un conflict de interese, nu se poate sustrage de la activitatea de judecată sub pretextul că legea
nu prevede sau este neclară, deoarece ar fi răspunzător de denegare de dreptate.
Pentru a evita această consecinŃă, judecătorul, constatând că normele de drept nu sunt clare, sau
lipsesc, va apela la principiile fundamentale ale dreptului civil, care îi vor permite să pronunŃe o soluŃie
temeinică.

4. Vocabular

• conflict de legi – situaŃia în care, cu privire la un raport de drept cu element de


extraneitate, sunt susceptibile a se aplica două sau mai multe legi aparŃinând unor state
diferite.
• nulitate – sancŃiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii
dispoziŃiilor normelor juridice cerute pentru încheierea sa valabilă.
• norme dispozitive – norme juridice ce îngăduie parŃilor să deroge de la dispoziŃiile pe care
le cuprind.
• norme imperative – norme juridice care impun subiectelor de drept civil o acŃiune sau o
abstenŃiune şi de la care părŃile nu pot să deroge.
• prejudiciu - rezultatul, efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite
săvârşită de o altă persoană.
• principiul consensualismului – principiu aplicabil formei actului juridic, conform căruia
simpla manifestare de voinŃă este şi suficientă şi necesară pentru a incheia un act juridic
valabil (solo consensu – prin simplul consimŃământ).
• principiul forŃei obligatorii – actul juridic valabil încheiat se impune parŃilor întocmai ca
legea.
• principiul relativităŃii efectelor actului juridic – actul juridic produce efecte numai faŃă
de autorii lui, fără a profita sau dăuna altor persoane.

5. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.

1) ConsideraŃi că anterior anului 1990 statul garanta (ocrotea) proprietatea privată? ArgumentaŃi.
2) ExplicaŃi dispoziŃia constituŃională „Nimeni nu este mai presus de lege”.
3) Ce reprezintă „abuzul de drept”?
4) RealizaŃi o scurtă dezbatere în legătură cu dispoziŃiile art. 26 din Pactul internaŃional privind drepturile
omului: „ toate persoanele sunt egale în faŃa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală
din partea legii…”. Ce principiu consacră acest articol?
5) CompletaŃi următoarele enunŃuri:
11
- În Dreptul constituŃional predomină raporturile……………………, iar în dreptul civil,
raporturile………………………..
- Subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii de………………………..în
dreptul civil subiectele aflându-se pe poziŃii de………………………
- Normele dreptului constituŃional sunt……………………., iar normele dreptului civil
sunt………………………………..
- Atât în dreptul civil cât şi în dreptul comercial, subiectele sunt
persoane……………………………….., dar în comercial cel puŃin una dintre părŃi trebuie să
aibă calitatea de………………………
- Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o calitate
specială………………………
- SancŃiunile în dreptul penal sunt……………………………., în dreptul civil sancŃiunile
sunt………………………………
- Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul penal, subiectele se găsesc în poziŃii
de…………………………..
6) Cunoscând poziŃia juridică a parŃilor atât la încheierea cât şi la executarea contractului de muncă,
stabiliŃi care este încadrarea Dreptului muncii – în jus publicum (drept public) sau în jus privatum
(drept privat)?.

6. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Egalitatea în faŃa legii civile reprezintă:


a) un principiu fundamental al dreptului civil;
b) un principiu fundamental al sistemului de drept;
c) o metodă de reglementare a dreptului civil.
2. Dreptul civil se delimitează de dreptul familiei prin aceea că:
a) normele juridice sunt imperative;
b) preponderente sunt raporturile patrimoniale;
c) subiectele trebuie să aibă o calitate specială.
3. Dreptul comercial se delimitează de dreptul civil prin:
a) poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raporturilor juridice;
b) caracterul dispozitiv al normelor;
c) calitatea de comerciant a uneia dintre parŃi.
4. Dreptul constituŃional se delimitează de dreptul civil prin:
a) poziŃia de subordonare a subiectelor raportului juridic;
b) preponderenŃa raporturilor patrimoniale;
c) caracterul dispozitiv al normelor juridice.

7. Bibliografie:

 I. R. Urs − op. cit., p. 42 – 55;


 I. R. Urs − op. cit., p. 28 – 36;
S. Angheni
 GH. Beleiu − op. cit., p. 35 – 47;
 G. Boroi − op. cit., p. 6 – 11;
 V. D. Zlătescu − op. cit., p. 21 – 26;
 I. Dogaru − op. cit., p. 31 – 44;

12
TEORIA LEGII CIVILE

III. Norma juridică civilă şi izvoarele dreptului civil

1. NoŃiunea şi trăsăturile specifice ale normei juridice civile

• Regulă de conduită generală, impersonală, obligatorie, edictată de organele competente ale


statului având ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi îndeplinită la nevoie prin forŃa de
constrângere a statului.
• Normele juridice şi raporturile juridice formează ordinea juridică.
• Trăsăturile normei juridice
- este generală (este aplicabilă la un număr nelimitat de cazuri)
- este impersonală (nu se adresează direct unei persoane)
- este obligatorie (prevederile sale pot fi impuse prin forŃa de constrângere a statului)

2. Structura normei juridice

• structura logico-juridică:
– ipoteza – descrie împrejurările, condiŃiile în prezenŃa cărora se aplică dispoziŃia;
– dispoziŃia – prescrie conduita pe care trebuie să o aibă o persoană în condiŃiile descrise de ipoteză;
– sancŃiunea – precizează consecinŃele nerespectării dispoziŃiei.
• structura tehnico – legislativă.
– alineate; articole; paragrafe; secŃiuni; capitole; titluri; părŃi (cărŃi); acte normative.

3. Clasificarea normelor juridice – criterii

• după obiectul de reglementare: norme juridice constituŃionale, administrative, civile, penale.


• după forŃa juridică a actului normativ normele juridice sunt exprimate în legi, decrete, hotărâri şi
ordonanŃe ale guvernului.
• după caracterul conduitei prescrise de dispoziŃie;
– imperative: ¬onerative (prevăd obligaŃia pentru părŃi de a săvârşi o anumită acŃiune);
¬prohibitive (interzic expres o anumită conduită a părŃilor).
– dispozitive: ¬permisive (nu impun o acŃiune pozitivă sau negativă ci doar permit subiectelor
raportului juridic civil să dispună potrivit voinŃei lor);
¬supletive (stabilesc o anumită conduită, care este obligatorie pentru părŃi numai în
cazurile în care acestea, prin voinŃa lor, nu au stabilit o altă conduită).
• după sfera de aplicare;
- generale;
- speciale;
- de excepŃie.
• după criteriul sancŃiunii aplicate:
- punitive;
- stimulatorii;
• după tehnica de elaborare:
– determinate: ¬complete – cuprind cele trei elemente.
¬incomplete: ¬de trimitere – fac trimitere la un alt act normativ sau la altă
normă
¬ în „alb“ – urmează să fie întregite printr-o normă cuprinsă într-

13
un act juridic normativ ce va fi adoptat în viitor.

4. NoŃiunea de izvor de drept

 în sens material – condiŃiile materiale de existenŃă a societăŃii care au rol determinant în procesul
formării voinŃei cuprinse în normele de drept;
 în sens formal – formele de exprimare a normelor de drept.

• Definirea izvorului de drept civil


Prin izvor de drept civil se înŃelege forma exterioară de exprimare a a normelor juridice civile, adică a
formei interne a dreptului.

• Categorii de izvoare de drept civil


a) Acte normative:
– Legea (ConstituŃia; legile constituŃionale; legile organice; legile ordinare; codul civil)
– Decrete – legi;
– Decretele;
– OrdonanŃele şi Hotărârile Guvernului;
– Ordinele, instrucŃiunile şi regulamentele miniştrilor ori ale altor conducători ai organelor
administrative publice centrale;
– Actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale;
– Reglementări internaŃionale – acorduri, tratate, pacte.
b) Obiceiul (cutuma) ca izvor de drept = reprezintă o regulă de conduită statornicită în viaŃa socială
de-a lungul timpului şi respectată în virtutea unor deprinderi, ca o lege nescrisă (lex non scripta) socotită
obligatorie.
c) Doctrina juridică şi precedentul judiciar (jurisprudenŃa), nu constituie în sistemul nostru izvoare
de drept, dar se recunoaşte acestora un rol important în formarea normelor de drept, mai ales în domeniile
în care normele juridice sunt echivoce sau lipsesc.

5. Precizări

 Cel mai important izvor de drept civil este legea. Cuvântul “lege” cunoaşte două sensuri:
− în sens larg, prin “lege” se desemnează totalitatea actelor normative emise de organele
statului (legi, decrete, ordonanŃe, hotărâri) cu respectarea unei anumite proceduri (sensul
larg este utilizat în vorbirea curentă);
− în sens restrâns, “legea” este actul normativ adoptat de puterea legiuitoare, adică de
Parlament, după o procedură prestabilită.

 Obiceiul are valoare de izvor de drept în două cazuri:


a) când legea face trimitere expresă la el.
b) în cazul “uzurilor portuare” din dreptul maritim.
În primul caz, unii autori apreciază că obiceiurile la care fac trimitere expresă normele de drept au
valoare de izvor de drept, dar nu pot fi socotite izvoare distincte faŃă de normele juridice în care sunt
cuprinse.
În ceea ce ne priveşte, socotim că în cazurile în care norma juridică face expres referire la obicei,
acesta este izvor de drept deoarece regula de conduită este dată de cutumă şi nu de norma legală.
“Uzurile portuare”, ca obiceiuri în dreptul maritim, au direct valoarea unui izvor de drept. Acestea
contribuie la interpretarea contractelor de navlosire prin explicarea unor noŃiuni din contract şi prin
completarea clauzelor contractuale.

14
 Deşi jurisprudenŃa (precedentul judiciar) nu constituie în sistemul nostru izvor de drept deoarece
judecătorul este chemat să aplice legea, neavând atribuŃii de a crea norme juridice, totuşi, există unele
cazuri în care s-ar putea recunoaşte jurisprudenŃei caracterul de izvor de drept civil.
Conform art. 145(2) din ConstituŃie, deciziile CurŃii ConstituŃionale sunt obligatorii şi au putere de
lege pentru viitor, iar art.25 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii
ConstituŃionale aplică aceeaşi dispoziŃie pentru deciziile definitive prin care s-au soluŃionat excepŃiile de
neconstituŃionalitate ale unor legi. Astfel, decizia prin care Curtea ConstituŃională admite o excepŃie de
neconstituŃionalitate, va constitui un izvor de drept, deoarece în soluŃionarea unor litigii ulterioare,
judecătorii nu vor mai aplica textul declarat neconstituŃional.
În ceea ce priveşte deciziile secŃiilor Unite ale Înaltei CurŃi de JustiŃie şi CasaŃie, deşi nu constituie
izvoare de drept, sunt obligatorii pentru instanŃele inferioare.

6. Reprezentare grafică. 6.1. Structura normei juridice.

ipoteza - descrie conditiile în care se


aplică dispoz it i a

impune săv âr si rea unei


actiuni
abtinerea de la anumite
logico - juridică dispozitia
actiuni

permite anumite actiuni

sanctiunea - stabileste consecintele


nerespectăr i i di spozitiei

tehnico - legislativă actul articol


normativ

căr ti titlur i capi tol e sect iuni par agr af e

15
onerative
imperative
prohibitive
caracterul
conduitei prescrise permisive
dispozitive
supletive
generale
sfera de speciale
6.2 Clasificarea aplicare de exceptie
normelor . . ...
juridice criteriul punitive
sanctiunii stimulatorii

complete
tehnica de
elaborare de trimitere
incomplete
în "alb"

legi
decrete
hotăr âr i ,
apartinând dreptului
ordonante ale
intern
Guvernului
ordine ale ministrilor
acte actele autorităt il or l ocal e
normative
conventii
6.3 Izvoare apartinând dreptului pacte
de drept civil international tratate
acorduri
obiceiul constituie izvor de drept în măsur aîn care normele
(cutuma) juridice fac referire sau reprezintă uzuri por t uar e

jurisprudenta nu constituie izvoare de drept, însă ar e r ol i m


port ant î n
doctrina interpretarea si aplicarea unitară a normel or de dr ept

16
7. Vocabular

• actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale – cuprind


hotărârile consiliilor locale şi judeŃene, dispoziŃiile primarilor, ordine ale prefecŃilor.
• decrete – acte normative emise de preşedintele României; acestea constituie izvoare de
drept numai în măsura în care reglementează anumite relaŃii sociale, altfel ele sunt
decrete individuale (conferire de decoraŃii, grade militare).
• decrete – legi – acte normative adoptate de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale în
perioada decembrie 1989-mai 1990, până la alegerea Parlamentului.
• doctrina – lucrări scrise prin care se comentează ori interpretează normele juridice.
• hotărârile Guvernului – acte care emană de la Guvern, subordonate legii şi decretului.
• legi constituŃionale – acte normative adoptate de Parlament cu o forŃă juridică
superioară celorlalte legi; intră în această categorie ConstituŃia şi legile de revizuire a
ConstituŃiei.
• legi organice – legi adoptate pentru reglementarea diferitelor domenii de relaŃii,
prevăzute expres în ConstituŃie.
• lex non scripta – lege nescrisă.
• ordonanŃele Guvernului – acte normative adoptate numai în cazul în care Guvernul
este abilitat printr-o lege specială.
• ordinele şi instrucŃiunile miniştrilor – acte normative emise la nivelul organelor
centrale ale administraŃiei publice pentru executarea legilor.
• precedentul judiciar (jurisprudenŃa) – ansamblul hotărârilor instanŃelor judecătoreşti.

8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi şi caracterizaŃi norma juridică civilă.


2) ComparaŃi norma juridică imperativă cu norma juridică dispozitivă.
3) Care este elementul ce diferenŃiază norma juridică de norma morală?
4) StabiliŃi elementele structurii logico – juridice din următoarele norme juridice:
• art. 490 C. civ. – „ proprietarul poate face asupra pământului toate plantaŃiile şi clădirile ce
crede de cuviinŃă…”
• art. 974 C. civ. – „Creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile debitorului lor, afară
de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
• art. 996 C. civ. – „Când cel ce a primit lucrul cu rea-credinŃă l-a înstrăinat, este dator a
întoarce valoarea lucrului din ziua cererii de restituire”.
• art.998 C. cuv – „Orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela
din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.
• art.949 C. civ. – „Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”.
• art.969 C. civ. – „ ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante”.
• art. 982 C. civ. – „ Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele dându-se
fiecărei înŃelesul ce rezultă din actul întreg”.
5) În funcŃie de conduita prescrisă de dispoziŃie, stabiliŃi caracterul următoarelor norme juridice:
- „proprietarul poate face asupra pământului toate plantaŃiile şi clădirile ce găseşte de
cuviinŃă” (art. 490 C. civ.).
- „predarea trebuie să se facă la locul unde se află lucrul vândut dacă părŃile nu s-au învoit
altfel” (art.1319 C. civ).
- „cel care din eroare sau cu ştiinŃă primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui
aceluia de la care l-a primit” (art.992 C.civ).
- „nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare (acte unilaterale) de la legile
care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.
17
6) DefiniŃi şi enumeraŃi izvoarele de drept civil.
7) ConsideraŃi că morala poate constitui izvor distinct al dreptului civil?
8) PrecizaŃi noŃiunile de „act normativ” şi „act individual”. PrecizaŃi noŃiunile de „decret”, decret al
Consiliului de Stat, decret – lege.
9) ComentaŃi relaŃia dintre: act normativ, lege, normă juridică, izvor de drept.

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Normele juridice de la care părŃile pot deroga sunt:


a) derogatorii;
b) dispozitive;
c) de excepŃie.
2. Normele juridice ce impun părŃilor o acŃiune sunt:
a) obligatorii;
b) prohibitive;
c) onerative.
3. Normele juridice ce obligă părŃile la abstenŃiune sunt:
a) prohibitive;
b) permisive;
c) obligatorii.
4. Nu constituie o trăsătură a normei juridice:
a) este generală;
b) este obligatorie;
c) este personală.
5. Prin izvor de drept civil, în sens formal, se înŃelege:
a) totalitatea actelor juridice civile;
b) totalitatea condiŃiilor materiale de existenŃă a societăŃii;
c) totalitatea formelor de exprimare a normelor de drept civil.
6. Nu constituie în sistemul nostru izvor de drept:
a) tratatele internaŃionale;
b) jurisprudenŃa;
c) obiceiul.

10. Bibliografie

 I. R. Urs – op. cit., pag. 56 – 76;


 I. R. Urs, S. Angheni – op. cit., pag. 38 – 47;
 Gh. Beleiu – op. cit., pag. 50 - 57;
 G. Boroi – op. cit., pag. 11 – 17;
 V.D. Zlătescu – op. cit., pag. 28 – 51;
 I. Dogaru – op. cit., pag. 45 – 52.

18
IV. Interpretarea legii civile

1. NoŃiunea interpretării legii civile

Interpretarea este o etapă premergătoare aplicării normei, al cărei conŃinut este dat de activitatea
raŃională de cunoaştere a voinŃei legiuitorului exprimată în norme şi care are ca scop, încadrarea corectă a
situaŃiilor de fapt şi ca rezultat final justa aplicare a legii civile.

2. ImportanŃa practică a interpretării

– dată fiind varietatea şi complexitatea faptelor, norma civilă, oricât de perfectă ar fi formularea ei,
nu poate cuprinde toate cazurile la care urmează să se aplice;
– legiuitorul se exprimă, nu rareori, în termeni generali;
– instanŃa de judecată nu poate refuza judecarea sub cuvânt că legea nu prevede sau că este
întunecată ori neîndestulătoare; un astfel de judecător este culpabil de denegare de dreptate;
– interpretarea este necesară pentru a lămuri eventualele contradicŃii aparente ce se pot ivi între
diferite acte normative sau chiar între dispoziŃiile aceluiaşi act normativ;
– termenii, cuvintele folosite de legiuitor în cuprinsul normei, au sensuri diferite, iar formulările sunt
neclare, echivoce.

3. Clasificarea interpretării - criterii

a) în raport de forŃa juridică:


– interpretarea oficială: este făcută de organul de stat legislativ, executiv, judecătoresc;
– interpretarea neoficială (doctrinară): este făcută de persoane care nu acŃionează în calitate
de organ de stat (jurişti, teoreticieni, avocaŃi).
b) în raport de rezultatul interpretării:
– literală (în litera legii) – când există identitate între formulare şi conŃinutul real;
– extensivă (în spiritul legii) – prin conŃinutul ei norma civilă acoperă mai multe cazuri decât
lasă să se înŃeleagă textul ei;
– restrictivă (în sprijinul legii) – formularea textului este prea largă în raport cu conŃinutul său
real.

4. Metodele de interpretare

• Interpretarea gramaticală: se face sub două aspecte:


– al înŃelesului în care este exprimată norma;
– alcătuirii şi succesiunii propoziŃiilor şi frazelor (legătura dintre cuvinte, cazul, numărul, genul
substantivelor)
• Interpretarea sistematică: prin comparaŃie cu alte norme din acelaşi ori alt act normativ.
• Interpretarea logică: prin aplicarea regulilor şi argumentelor de logică formală

a) Reguli de interpretare:
- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos
distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restrânge aplicaŃia unui text care a fost
formulat general; generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării.
- norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei
(actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat); regulă consacrată expres pentru
interpretarea contractelor de către art. 978 din Codul civil care dispune: „Când o clauză este
primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce

19
n-ar putea produce nici un efect“. Ea a devenit de aplicabilitate generală în dreptul civil.
- excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis); normele de
excepŃie trebuie să-şi găsească o aplicaŃie numai la ipotezele la care se referă neputând fi extinse la
alte cazuri. Pe baza acestei reguli se rezolvă raportul dintre legea generală şi legea specială
deoarece legea specială reprezintă excepŃia iar legea generală regula astfel încât legea specială
derogă de la legea generală (specialia generalibus derogant)

b) Argumente de interpretare
- Per a contrario: acesta se bazează pe legea terŃului exclus (A nu poate fi A şi non A); Tertium non
datur: principiul se exprimă prin adagiul qui dicit de uno, negat de altero, aut qui de uno negat
de altero dicit. Argumentul înseamnă că ori de câte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se
poate prezuma că el neagă contrariul.
- A fortiori rationae: argumentul justifică extinderea aplicării unei norme la un caz neprevăzut de ea,
deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme se regăsesc cu şi mai multă tărie în
cazul dat.
- A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresia concentrată a
raŃionamentului „Cine poate mai mult poate şi mai puŃin“ (qui potest plus potest minus).
- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum), se bazează pe ideea că dintre
înŃelesurile posibile ale normei se evidenŃiază soluŃia logică, corespunzătoare scopului normei şi se
înlătură soluŃiile ilogice, absurde.
- Argumentul de analogie (a pari – de la egal) sintetizat în adagiul ubi eadem est ratio, eadem lex
esse debet (unde este aceeaşi raŃiune a legii, acolo trebuie aplicată aceeaşi dispoziŃie a
legii).Analogia operează în cazul în care nu există o normă juridică care să reglementeze cazul
dat, se aplică o altă normă, care reglementează un caz asemănător.
• Interpretarea istorică – stabilirea înŃelesului normei prin analiza condiŃiilor concrete care au
determinat emiterea ei.
• Interpretarea teologică – urmăreşte aflarea scopului urmărit de legiuitor la adoptarea normei
respective, folosindu-se lucrările pregătitoare şi mijloacele mass – media.

5.1. Reprezentare grafică

generală - făcută de or ganul de st at anum


e
investit
oficială
judiciară - făcută de organele judecătoresti

Interpretare neoficială

literală
extensivă
restrictivă

20
5.2. Prezentare comparativă

Reguli de interpretare Argumente de interpretare


• ExcepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio • Per a contrario
est strictissimae interpretationis)
• Unde legea nu distinge, nici interpretul nu • A fortiore rationae
trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec
nos distinguere debemus) • A majori ad minus
• Norma juridică trebuie interpretată în sensul
aplicării ei (actus interpretandus est potius ut • Reductio ad absurdum
valeat quam ut pereat)
• Argument de analogie (a pari)

6. Vocabular

• actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat – norma juridică trebuie
interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul neaplicării ei.
• a fortiori rationae – de la cel mai tare către cel mai slab.
• a majori ad minus – expresia concentrată a raŃionamentului „cine poate mai mult poate şi mai
puŃin”.
• a pari – de la egal.
• exceptio est strictissimae interpretationis – excepŃiile sunt de strictă interpretare.
• per a contrario – prin opoziŃie.
• qui potest plus, potest minus – cine poate mai mult, poate şi mai puŃin.
• qui dicit de uno negat de altero – ori de câte ori un text de lege prevede un lucru, se prezumă
că el neagă contrariul.
• reductio ad absurdum – reducere la absurd.
• ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet – unde este aceeaşi raŃiune a legii acolo trebuie
aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii.
• ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus – unde legea nu distinge, nici
interpretul nu trebuie să distingă.

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) ÎnterpretaŃi următoarele norme juridice aplicând argumentul „per a contrario”:


art. 962(2): „ConvenŃiile se pot revoca prin consimŃământul mutual.”
art. 5: „Nu se poate deroga, prin convenŃie, de la legile care interesează ordinea publică.”
2) CompletaŃi următorul enunŃ: Dacă actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinŃa uneia dintre
părŃi, a pari actul juridic unilateral…

21
3) StabiliŃi adagiul corespunzător fiecărei reguli sau argument de interpretare:

 ExcepŃiile sunt de strictă interpretare  Qui potest plus, potest minus


 Unde legea nu distinge nici interpretul nu  Ubi eadem est ratio, eadem lex esse
trebuie să distingă debet.
 Exceptio est strictissimae
 Cine poate mai mult, poate şi mai puŃin
interpretationis
 Unde este aceeaşi raŃiune a legii, acolo
 Qui dicit de uno negat de altero
trebuie aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii
 Dacă legea prevede un lucru, se poate  Actus interpretandus est potius ut valeat,
prezuma că ea neagă contrariul quam ut pereat
 Norma juridică trebuie interpretată în sensul  Ubi lex non distinquit, nec nos
aplicării şi nu în sensul neaplicării ei distinquere debemus

8. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Expresia „excepŃiile sunt de strictă interpretare” reprezintă:


a) o excepŃie de la regulile de interpretare;
b) o regulă de interpretare logică;
c) un argument de interpretare logică.
2. “A majori ad minus” este expresia concentrată a raŃionamentului:
a) cine poate mai mult, poate şi mai puŃin;
b) de la cel mai tare la cel mai slab;
c) pentru identitate de raŃiune.
3. Interpretarea extensivă a normei juridice presupune că:
a) există identitate între formulare şi conŃinutul ei real;
b) formularea textului normei juridice este mai largă decât conŃinutul real al
acesteia;
c) formularea textului normei juridice este mai restrânsă decât conŃinutul real al
acesteia.
4. Argumentul de interpretare “a pari” înseamnă:
a) când legea prevede un lucru, a pari se prezumă că ea neagă contrariul;
b) unde legea nu distinge, a pari nici noi nu distingem;
c) unde este aceeaşi raŃiune a legii, a pari trebuie aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii
5. Interpretarea normei juridice făcută de organul de stat căruia i s-a conferit o asemenea
competenŃă este:
a) oficială;
b) literală;
c) doctrinară.
6. În raport de rezultat, interpretarea se clasifică în:
a) oficială şi neoficială;
b) literală, extensivă, restrictivă;
c) specială şi gramaticală.

22
9. Bibliografie

 I. R. Urs – op cit., pag. 77 – 93;


 I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 47 – 55;
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 61 – 67;
 G. Boroi – op.cit., pag. 24 – 36;
 V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 52 – 70;
 I. Dogaru – op.cit., pag. 64 – 79;

23
V. Realizarea şi aplicarea normelor juridice civile

1. Conceptul de realizare şi aplicare

• Activitatea de înfăptuire a dispoziŃiilor şi opreliştilor cuprinse în norma juridică apare ca un proces


complex, desemnat prin noŃiunea de realizare a normelor de drept.
• Aplicarea normelor de drept constă în activitatea desfăşurată de organele de stat investite prin lege
cu atribuŃii şi competenŃe speciale pentru transpunerea în practică a dispoziŃiilor şi sancŃiunilor
normelor juridice.

2. Formele juridice de realizare:

– respectarea şi executarea prescripŃiei normei juridice de către destinatarii ei;


– aplicarea normei de către organele de stat competente.

3. Etapele de aplicare a normelor juridice:

 stabilirea situaŃiei de fapt – actul de aplicare bazat pe o corectă stabilire a situaŃiei de fapt este un
act temeinic;
 stabilirea elementelor de drept (calificarea juridică) – actul de aplicaŃie bazat pe o corectă calificare
juridică se numeşte act legal.
 emiterea actului de aplicare cu respectarea condiŃiilor de fond şi formă prevăzute de lege.
Temeinicia şi legalitatea sunt condiiŃiile actului de aplicare.Actul de aplicare a normei juridice
nu trebuie confundat nici cu actele normative nici cu actele juridice civile.

4. Aplicarea (acŃiunea) legii în timp

• În timp legile se succed, iar conflictul de legi în timp se soluŃionează pe baza normelor juridice ce
alcătuiesc dreptul intertemporal.
• Aplicarea legii în timp presupune:
– intrarea în vigoare a legii. Legea devine obligatorie din momentul intrării ei în vigoare: legea
intră în vigoare în trei zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial.
– prezumŃia de cunoaştere a legii: de la data intrării în vigoare, nimeni nu poate invoca
necunoaşterea legii “nemo censetur ignorare legem”
– ieşirea din vigoare a legii: punctul final al acŃiunii unei legi este cel al abrogării; abrogarea este:
expresă sau tacită (implicită);totală sau parŃială.
– un ultim aspect se referă la legile temporare şi la desuetudine.
În primul caz nu este necesară abrogarea, fiind suficientă scurgerea perioadei de timp pentru care
actele normative au fost adoptate.
Desuetitudinea intervine în acele situaŃii în care datorită dispariŃiei raŃiunilor pentru care actul
normativ a fost adoptat; acesta nu mai este aplicat, fără a fi abrogat.

5. Principii şi excepŃii cu privire la acŃiunea legii în timp (conflictul legilor în


timp).

• Legea se aplică într-un anumit interval de timp cuprins între momentul intrării şi momentul ieşirii din
vigoare a legii respective. În practică însă, raporturile juridice îşi produc efectele, adică se nasc, se
modifică sau se sting în perioade în care pot acŃiona legi diferite. Se pune problema de a şti cum

24
determinăm legea aplicabilă. Această problemă se rezolvă după următoarele principii:
– principiul neretroactivităŃii legii cu excepŃia sa: retroactivitatea legii noi;
– principiul aplicării imediate a legii noi cu excepŃia sa: supravieŃuirea (ultraactivitatea) legii
vechi.

• Principiul neretroactivităŃii legii civile

Principiul, de mare valoare pentru ocrotirea drepturilor subiective, pentru însăşi autoritatea legii, a
fost consacrat în art.15 alin. 2 din ConstituŃie, care prevede că „Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepŃia legii penale şi acelei contravenŃionale mai favorabile“.
– Legea nouă nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse înainte de intrarea
ei în vigoare.
– Legea nouă se aplică, fără a fi retroactivă, următoarelor situaŃii.
 situaŃiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge, după intrarea în vigoare a
legii;
 situaŃiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în
vigoare a legii;
 efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute;
– În ce priveşte efectele desfăşurate în timp ale unor situaŃii juridice, regula este că se produc acele
efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare, în momentul în care se produce fiecare efect.
 ExcepŃia de retroactivitate a legii
– Legea penală mai favorabilă retroactivează (art. 15 alin. 2 din ConstituŃie).
– Legile interpretative – trebuie să admitem că legea interpretativă produce efecte numai pentru viitor,
deşi până la intrarea în vigoare a actualei ConstituŃii era acceptată teza conform căreia legea
interpretativă avea caracter retroactiv.

• Principiul aplicării imediate a legii civil


– Legea se va aplica tuturor raporturilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge, după
momentul intrării în vigoare precum şi efectelor produse de raporturile juridice constituite în trecut.
Între neretroactivitatea legii şi principiul aplicării imediate există deosebiri esenŃiale. Astfel,
neretroactivitaea se referă la fapte şi raporturi juridice consumate în trecut, iar aplicarea imediată se referă
la fapte juridice şi raporturi în curs de producere. Neretroactivitatea se opune retroactivităŃii legii, iar
aplicarea imediată a legii se opune supravieŃuirii legii vechi.
 ExcepŃia supravieŃuirii legii vechi (ultraactivitatea).
Ca regulă, excepŃiile de ultraactivitate în practică se referă la situaŃiile subiective (individuale),
stabilite prin voinŃa părŃilor într-un contract. Cât priveşte aceste situaŃii subiective, se va aplica legea sub
imperiul căreia a fost încheiat actul juridic, deci supravieŃuieşte legea veche.
– SituaŃiile subiective, stabilite prin voinŃa părŃilor, rămân guvernate de legea sub imperiul căreia au
luat naştere (tempus regit actum).
– Legea nouă prevede expres printr-o dispoziŃie tranzitorie că anumite situaŃii juridice rămân în
continuare guvernate de legea veche.
– Legea penală temporală.

6. Aplicarea legii civile în spaŃiu

• Este guvernată de principiul teritorialităŃii legii, cu excepŃiile de restrângere sau extindere pe plan

25
intern, şi internaŃional.
• Conflictul de legi în spaŃiu se soluŃionează pe baza normelor conflictuale ce alcătuiesc dreptul
internaŃional privat.

7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor

• Destinatarii legii sunt persoanele fizice şi juridice;


• În faŃa legii, persoanele sunt egale- principiul egalitarismului.
• În funcŃie de aplicabilitate, legi civile sunt:
– cu vocaŃie generală;
– cu vocaŃie specială;
– legi civile aplicabile persoanelor fizice;
– legi civile aplicabile persoanelor juridice.

8. Precizări

 În literatura de specialitate, se admite aproape unanim că desuetitudinea (neaplicarea îndelungată a


unei legi) nu constituie o ieşire din vigoare a legii. Un exemplu deja clasic este codul comercial intrat în
vigoare pe 1 septembrie 1887 care după instaurarea puterii populare şi până la 22 decembrie 1989 nu s-a
aplicat, fiind în desuetitudine, revigorându-se în 1990.
Oricât de mult timp ar rămâne legea neaplicată, ea nu este abrogată cât timp aceasta nu rezultă
dintr-un alt text de lege posterior. Cu alte cuvinte nu există abrogare prin desuetitudine.
În practică, există excepŃii, foarte restrânse, în care nu se Ńine seama de desuetitudine. Astfel, când
o lege a fost adoptată pentru reglementarea unei situaŃii juridice sau a unei instituŃii, legea se va considera
abrogată în momentul în care situaŃia sau instituŃia iau sfârşit. Din acel moment, legea devine fără obiect.

 Regula “nemo censetur ignorare legem” nu este absolută, aceasta cunoscând câteva excepŃii:
a) când o parte din teritoriul unei Ńări se află izolat printr-un caz de forŃă majoră (se află în carantină,
ocupat de inamic) fiind în imposibilitate de a cunoaşte publicarea unei legi, se poate invoca
necunoaşterea ei cât timp nu se reiau legăturile cu restul Ńării. Necunoaşterea, în acest caz, nu se
datorează ignoranŃei personale, ci unei imposibilităŃi materiale şi absolute.
b) în opinia unor autori, adepŃi ai teoriei erorii de drept – viciu de consimŃământ, această regulă este
înlăturată în materie de convenŃii. Astfel, când o parte, la încheierea unui act juridic, ignoră
consecinŃele prevăzute de lege ca decurgând din contract, ea poate invoca necunoaşterea legii şi poate
cere anularea contractului pentru eroare de drept.

9. Reprezentare grafică

expresă (se
data publicăr iiîn Intervalul de timp precizează i n
Monitorul Oficial în care se aplică legea terminus că l e gea se
abrogă)
ieşi r ea din
intrarea în
vigoare a legii
vigoare a legii
(abrogare)
tacită (legea nouă
o dată ul terioară
conŃ i nedi spozi Ń i i
precizată expr es în l egea
incompatibile cu
respectivă
legea veche)

26
10. Vocabular

• abrogare expresă - intervine atunci când se precizează explicit (in terminis) că legea se
abrogă.
• abrogare tacită (implicită) - intervine atunci când legea nouă conŃine dispoziŃii
incompatibile cu cele din vechea lege.
• abrogare totală - atunci când toate dispoziŃiile cuprinse într-un act normativ sunt
abrogate.
• abrogare parŃială - când numai o parte din dispoziŃiile unui act normativ sunt abrogate,
celălalte continuând a rămâne în vigoare.
• in terminis - explicit, cu aceleaşi cuvinte.
• principiul aplicării imediate a legii civile noi - regula de drept conform căreia, de îndată
ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situaŃiilor ivite după intrarea ei în
vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
• lege temporară - lege edictată cu termen, prevăzându-se chiar în dispoziŃiile ei termenul
până la care va acŃiona.
• nemo censetur ignorare legem - nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii.
• principiul neretroactivităŃii legii civile - regula juridică potrivit căreia o lege civilă se
aplică numai situaŃiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, iar nu
situaŃiilor anterioare.
• principul teritorialităŃii - regula juridică potrivit căreia actele normative civile care
emană de la organele centrale de stat se aplică pe întreg teritoriul Ńării, iar reglementările
civile care provin de la un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul respectivei unităŃi
administrativ – teritoriale.
• tempus regit actum - legea în vigoare la un moment dat guvernează actul juridic.
• ultraactivitatea legii civile vechi - aplicarea, la unele situaŃii determinate, a legii civile
vechi, deşi a intrat în vigoare o nouă lege civilă.

11. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DeosebiŃi actul de aplicare a normei juridice de actul normativ şi de actul juridic civil.
2) Care este diferenŃa între abrogarea legii şi căderea ei în desuetitudine?
3) CaracterizaŃi principiul neretroactivităŃii şi arătaŃi excepŃiile de la aceasta.
4) ArgumentaŃi de ce este necesar ca legea penală mai favorabilă să retroactiveze.
5) Ce înŃelegeŃi prin ultraactivitatea legii?
6) Ce este şi ce importanŃă are legea interpretativă? Este ea retroactivă?

12. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Temeinicia şi legalitatea sunt caracteristici ale:


a) actelor normative;
b) actelor de aplicare a legii;
c) actelor juridice civile.
2. Legea intră în vigoare:
a) la data adoptării;
b) la data promulgării de către Preşedintele României;
c) în trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
3. Aplicarea legii civile în timp este guvernată de următoarele principii:
a) neretroactivitatea şi aplicarea imediată a legii noi;
b) neretroactivitatea şi ultraactivitatea legii vechi;
c) nerectroactivitatea şi retroactivitatea legii vechi.

27
4. Ultraactivitatea legii civile vechi reprezintă o excepŃie de la:
a) principiul neretroactivităŃii legii noi;
b) principiul teritorialităŃii legii noi;
c) principiul aplicării imediate a legii noi.
5. Atunci când legea nouă conŃine dispoziŃii incompatibile cu cele din legea veche,
abrogarea este:
a) expresă;
b) tacită;
c) indirectă.

13. Bibliografie

 I. R. Urs – op.cit., pag. 56 – 109;


 I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 55 – 64;
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 50 – 67;
 G. Boroi – op.cit., pag. 11 – 36;
 V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 45 – 79;

28
RAPORTUL JURIDIC CIVIL

VI. NoŃiunea de raport juridic civil

1. NoŃiunea de raport juridic civil.

• Raportul juridic civil este o relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată de
normele de drept civil.

2. Premise.

• Pentru naşterea, modificarea, transmiterea sau stingerea raporturilor juridice civile concrete sunt
necesare următoarele premise:
- o relaŃie socială;
- o normă de drept care să reglementeze relaŃia socială (abstract iar apoi concret);
- un fapt sau un act juridic de care normele de drept condiŃionează naşterea, modificarea,
transmiterea sau stingerea de drepturi şi obligaŃii concrete între subiectele determinate.

3. Caractere:

- are caracter social, ca toate raporturile juridice deoarece ele se stabilesc intre oameni, fie
priviŃi ca persoane fizice, fie ca persoane juridice (individual, respectiv în colectiv).
- are caracter voliŃional, acest caracter se analizează sub două aspecte:
♦ primul aspect rezultă din faptul că raportul juridic estre reglementat de o normă
juridică care în esenŃă exprimă voinŃa legiuitorului;
♦ al doilea aspect, specific tuturor raporturilor juridice civile izvorâte din acte
juridice pune in lumină caracterul dublu voliŃional, reglementat prin norma
juridică şi exprimat prin voinŃa părŃilor; exprimându-şi voinŃa, persoanele se
implică liber in viaŃa juridică civilă.
- egalitatea juridică a părŃilor; caracter specific numai raporturilor civile care exprimă ideea
că părŃile sunt egale în drepturi si obligaŃii; condiŃia juridică a subiectelor este egalitatea
juridică; părŃile prin voinŃa lor stabilesc conŃinutul şi obiectul raportului juridic.

4. Izvoarele raportului juridic concret.

• Actele şi faptele juridice sunt cunoscute în doctrină sub denumirea sub denumirea de „ izvoare ale
raportului juridic concret”.
• Izvoarele raportului juridic se clasifică:
- în raport de voinŃa oamenilor în evenimente şi acŃiuni omeneşti;
- în raport de sfera de cuprindere, în fapte juridice în sens larg şi fapte juridice în sens restrâns;

A. Evenimentele sunt împrejurări situaŃii care se produc independent de voinŃa oamenilor şi de care
norma juridică leagă producerea unor efecte juridice (naşterea, moartea, cutremurul, inundaŃia).

AcŃiuni omeneşti sunt fapte săvârşite cu sau fără intenŃia de a produce efecte juridice, care se
produc totuşi în virtutea legii. AcŃiunile omeneşti se clasifică în:

29
a) acŃiuni săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice, care se numesc acte juridice
civile.
b) acŃiuni săvârşite fără intenŃia de a produce efecte, dar care se produce în virtutea legii, care
se numesc fapte juridice.

Faptele juridice sunt:


• Licite (quasi contracte), săvârşite cu respectarea dispoziŃiilor legale (gestiunea de afaceri,
plata nedatorată, îmbogăŃirea fără justă cauză).
• Ilicite, săvârşite cu încălcarea dispoziŃiilor legale (delictul şi quasidelictul).

B. Fapte juridice în sens larg (lato sensu) cuprind evenimentele şi acŃiunile omeneşti săvârşite cu
intenŃia de a produce efecte juridice (acte juridice).

Faptele juridice în sens restrâns (stricto sensu) cuprind : evenimentele şi acŃiunile omeneşti
săvârşte fără intenŃia de a produce efecte juridice.

30
5. Reprezentare grafică

săvâr si te cu int ent ia


producerii unor efecte
juridice
actiuni
omenesti săvâr si te făr ă int ent ia
producerii unor efecte
în sens larg
juridice
5.1. Fapte juridice fapte naturale

actiune a omului săvârsi t ă făr ă i ntent i a


producerii unor efecte juridice
în sens restrâns

fapte naturale

actiuni voluntare - actele


existenta ori
inexistenta intentiei actiuni involuntare - produc
efecte în virtutea legii
actiuni omenesti
actele juridice
conforme ori actiuni
Izvoarele neconforme cu legea licite gestiunea de afaceri
(art. 987 C. civ.)
raportului
5.2. faptele plata nedatorată
juridic civil juridice (art. 992 C.civ.)
concret îmbogăt i r ea făr ă just ă
cauză ( pr incipi u)
actiuni ilicite - delictul si
quasidelictul - răspunderea
inundatii civilă deli ct uală

fapte naturale cutremure


(evenimente)
catastrofe
6. Vocabular

• delict – faptă săvârşită cu intenŃie prin care o persoană provoacă o pagubă altei persoane,
pe care este obligat să o despăgubească.
• quasidelict - faptă săvârşită prin neglijenŃă prin care o persoană provoacă o pagubă altei
persoane.
• faptă ilicită (delict civil) - faptă ilicită cauzatoare de prejudicii ce declanşează o
răspundere civilă delictuală a cărei conŃinut îl constituie obligaŃia civilă de reparare a
prejudiciului cauzat.
• gestiunea intereselor altor persoane - operaŃie ce constă în aceea că o persoană intervine,
prin fapta sa voluntară şi unilaterală şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul
altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
• îmbogăŃirea fără justă cauză- fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit
pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic; din
acest fapt se naşte obligaŃia pentru cel care îşi vede mărit patrimoniul său de a restitui, în
limita măririi, către cel care şi-a diminuat patrimoniul.
• plata nedatorată – executarea de către o persoană a unei obligaŃii la care nu era Ńinută şi
pe care a făcut-o fără intenŃia de a plăti datoria altuia.

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi raportul juridic civil.


2) Care sunt caracterele raportului juridic civil?
3) Care sunt premisele raportului juridic civil?
4) EnumeraŃi izvoarele raportului juridic civil concret.
5) StabiliŃi corelaŃia dintre relaŃia socială- norma juridică civilă-raportul juridic civil.
6) ComentaŃi distincŃia dintre „raportul juridic virtual” şi „raportul juridic civil concret”.

8. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?


a) raportul juridic civil are un caracter social;
b) raportul juridic civil nu are un dublu careter voliŃional;
c) în cadrul raportului juridic civil, părŃile se află în raport de subordonare.
2. Raportul juridic civil este o relaŃie socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată de:
a) lege;
b) norma juridică;
c) norma de drept civil.
3. AcŃiunile omeneşti săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice sunt:
a) fapte juridice;
b) delicte civile;
c) acte juridice civile.
4. Faptele juridice sunt:
a) împrejurări ce se produc indiferent de voinŃa oamenilor;
b) acŃiuni omeneşti săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar care
se produc în virtutea legii.
c) acŃiuni omeneşti săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice.
9. Bibliografie

 I. R. Urs - op.cit., p. 113-119;


 I. R.Urs - op.cit., p. 65-70;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op.cit., p. 71-73;
 G. Boroi - op.cit., p. 37-39;
 V.D. Zlătescu - op.cit., p. 193-199;
 I. Dogaru - op.cit., p. 83-91;

33
VII. Structura raportului juridic civil.

1. Elementele constitutive:

- subiectele sau părŃile între care se leagă raportul juridic civil;


- conŃinutul raportului, alcătuit din drepturile si obligaŃiile subiectelor (părŃilor);
- obiectul raportului format din acŃiunile şi inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite părŃile ori la care sunt
obligate; obiectul exprimă conduita pe care trebuie să o urmeze părŃile.

2. Subiectele raportului juridic civil.

• NoŃiune, caracterizare generală.


- Subiectele raportului juridic sunt oamenii care participă la raportul juridic, fie in mod individual ca
persoane fizice, fie în cadrul unor organisme ca persoane juridice.
Subiectele raportului juridic civil ocupă două poziŃii distincte:
- subiectul activ, acela care dobândeşte drepturi (titular de drepturi);
- subiectul pasiv, acela care se obligă (titular de obligaŃii).
- În cadrul raporturilor obligaŃionale, subiectul activ este denumit creditor, iar subiectul pasiv este
denumit debitor, denumiri ce se particularizează în funcŃie de denumirile raportului juridic la care
participă (într-un contract de vânzare-cumpărare, părŃile se numesc vânzător şi cumpărător; într-un
contract de donaŃie se numesc donator şi donatar; într-un contract de depozit se numesc deponent şi
depozitar; într-un contract de furnizare de produse, furnizor şi beneficiar etc.)
- În cadrul raporturilor de obligaŃii, părŃile apar cu dublă calitate: de subiect activ şi de subiect pasiv.

• Pluralitatea de subiecte.
- Raportul juridic civil se stabileşte de regulă între două persoane (raport juridic simplu).
- Raportul juridic civil se poate lega între mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte
pasive, fie sub ambele aspecte. Astfel, în raportul real (de proprietate) subiectul activ poate fi o
singură persoană sau, în cazul proprietăŃilor comune, pot fi mai multe persoane, fiind deci o pluralitate
activă; la aceste raporturi, subiectul pasiv este întotdeauna plural – pluralitate pasivă. În raportul
obligaŃional, ce conŃine drepturi de creanŃă, pot fi: mai mulŃi creditori,existând o pluralitate activă;
mai mulŃi debitori fiind o pluralitate pasivă; ori mai mulŃi creditori şi debitori existând o pluralitate
mixtă.

• Individualitatea subiectelor.
- În raporturile juridice de obligaŃii care conŃin drepturi relative, subiectele (activ şi pasiv) sunt
individualizate, determinate de la formarea raportului juridic.
- În raporturile civile reale ce conŃin drepturi absolute, (raportul juridic de proprietate) numai subiectul
activ este determinat, individualizat, de la naşterea raportului juridic, subiectul pasiv fiind
nedeterminat, deoarece obligaŃia de a nu aduce atingerea dreptului subiectului activ, revine tuturor ca
o obligaŃie generală.

• Capacitatea civilă a subiectelor (părŃilor).


- Calitatea de subiect de drept civil presupune şi capacitatea civilă, cu cele două elemente
fundamentale: capacitatea de folosinŃă, (aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de
exerciŃiu, (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice în
nume propriu).

34
3. ConŃinutul raportului juridic.

• NoŃiunea de conŃinut
– ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din:
- drepturile subiectului activ;
- obligaŃiile subiectului pasiv.
– Drepturile şi obligaŃiile sunt interdependente, adică drepturilor subiectului activ le corespund
obligaŃiile subiectului pasiv, iar obligaŃiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.
– InterdependenŃa drepturilor şi obligaŃiilor, este diferită în funcŃie de natura raportului civil.
Într-un raport juridic real, corelaŃia este întotdeauna simplă: subiectul activ, determinat, are
numai drepturi, iar subiectul pasiv, nedeterminat, are obligaŃia negativă de a nu tulbura exerciŃiul
acestor drepturi.
În raporturile obligaŃionale, obligaŃia poate fi simplă (contract de împrumut, unde împrumutatul
are obligaŃia de restituire) sau complexă, deoarece subiectele au dubla calitate de subiecte active şi
subiecte pasive, adică au drepturi şi obligaŃii interdependente (contractul de vânzare-cumpărare,
contractul de antrepriză etc.).

• NoŃiunea de drept subiectiv civil.


Drept subiectiv este posibilitatea recunoscută subiectului activ de normele de drept civil de a
avea, în limitele stabilite de aceste norme o anumită conduită şi de a pretinde subiectului pasiv o
conduită corespunzătoare ce constă în a da, a face sau a nu face ceva, iar în caz de nevoie să
apeleze la forŃa de constrângere a statului;
- dreptul subiectiv este o posibilitate, o prerogativă de a desfăşura o anumită conduită (dreptul
de proprietate conferă titularilor dreptul de a poseda, folosi şi dispune de bunuri);
- posibilitatea, prerogativa, trebuie să fie recunoscută de normele de drept, care consacră nu
numai posibilitatea de a avea o conduită, dar prevăd şi măsura conduitei;
- subiectul, titular de drepturi, poate pretinde celorlalte subiecte o anumită comportare, care să
garanteze posibilitatea conferită de lege (a da, a face, a nu face ceva);
- posibilitatea titularului de a avea o anumită conduită şi de a impune altora o anumită
comportare sunt asigurate, la nevoie, prin apelarea la forŃa de constrângere a statului.

• NoŃiunea de obligaŃie civilă – triplă accepŃiune.


- prin “obligaŃie” sau obligaŃii civile se înŃelege o categorie de raporturi juridice ce conŃin
drepturi de creanŃă (lato sensu);
- prin “obligaŃie” se înŃelege îndatorirea ce revine subiectului pasiv într-un raport juridic civil,
de a da, a face ceva, a nu face ceva (stricto sensu);
- prin ”obligaŃie” se înŃelege înscrisul care încorporează şi constată existenŃa unei creanŃe (titlu
de credit, obligaŃii CEC).
Ca noŃiune corelativă a dreptului subiectiv, prin obligaŃie civilă înŃelegem îndatorirea
subiectului pasiv de a avea o anumită conduită, corespunzătoare cerinŃei subiectului activ,
constând în: a da, a face ceva sau a nu face ceva, conduită care poate fi impusă la nevoie prin
forŃa de constrângere a statului.
• Clasificarea drepturilor subiective civile – criterii.
- în funcŃie de sfera persoanelor obligate sau în funcŃie de gradul de opozabilitate, drepturile
subiective se clasifică în:
- drepturi absolute şi
- drepturi relative;
- în funcŃie de conŃinutul lor, drepturile subiective se divid în:
- drepturi patrimoniale şi
- drepturi personale nepatrimoniale.
∗ Drepturile patrimoniale se divid în drepturi reale şi drepturi de creanŃă.

35
- în funcŃie de siguranŃa oferită titularilor, drepturile se împart în
- drepturi pure şi simple şi
- drepturi afectate de modalităŃi (termen şi condiŃie);
- în funcŃie de corelaŃia dintre ele drepturile subiective civile se clasifică în
- drepturi principale şi
- drepturi accesorii.

• Clasificarea obligaŃiilor civile – criterii.


- în raport de obiectul lor distingem:
- obligaŃii de a da, a face, a nu face;
- obligaŃii pozitive şi negative;
- obligaŃii de rezultat şi de diligenŃă.
- în raport de gradul de opozabilitate, obligaŃiile civile se împart în:
- obligaŃii obişnuite, opozabile părŃilor;
- obligaŃiile opozabile şi terŃilor;
- obligaŃii reale.
- în raport de sancŃiune, obligaŃiile sunt:
- obligaŃii perfecte;
- obligaŃii imperfecte.
- în raport de structura lor, obligaŃiile civile se subclasifică în:
- obligaŃii pure şi simple, care au un creditor, un debitor, un singur obiect şi nu sunt
afectate de modalităŃi;
- obligaŃiile complexe, adică cu pluralitate de subiecte (activă, pasivă, mixtă) ori cu
pluritate de obiecte;
- obligaŃii afectate de modalităŃi, adică de termen sau condiŃie.

4. Obiectul raportului juridic civil.

– Obiectul raportului juridic civil constă în: acŃiunea sau abstenŃiunea la care este îndreptăŃit
subiectul activ şi este obligat subiectul pasiv.
– Dacă conŃinutul raportului cuprinde posibilităŃi şi îndatoriri juridice, obiectul cuprinde realizarea
acestora. PrestaŃia concretă poate să fie transmiterea unui drept real (a da), sau să fie un fapt al
debitorului (pozitiv – a face, sau negativ – a nu face).
– Lucrurile la care se referă conduita părŃilor constituie obiect indirect, derivat al raportului juridic
civil.

5. Precizări.

 Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil


Din punct de vedere al numărului de persoane care au calitatea de subiecte ale raportului juridic civil,
există:
a) raporturi juridice civile simple, stabilite între o persoană (fizică sau juridică) ca subiect activ
şi o persoană (fizică sau juridică) ca subiect pasiv. Acest tip de raporturi este regula.
b) raporturi juridice civile complexe, cu pluralitate de subiecte ce se stabilesc între mai multe
persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte.
În cazul raporturilor nepatrimoniale pluralitatea activă se înfăŃişează ca drept de coautorat,
contribuŃia fiecărui coautor fiind determinată sau nedeterminată. Subiectele pasive sunt întotdeauna o
pluralitate nedeterminată.
În cazul raporturilor reale, pluralitatea activă poate fi întâlnită în ipoteza proprietăŃii comune.
Există două forme de proprietate comună: pe cote – părŃi şi în devălmăşie.

36
Proprietatea comună pe cote – părŃi care are ca obiect un bun sau mai multe bunuri individual
determinate se numeşte coproprietate iar cea care are ca obiect o masă de bunuri se numeşte indiviziune.
La proprietatea comună pe cote – părŃi, dreptul de proprietate se fracŃionează pe cote – părŃi aritmetice,
ideale, legale sau inegale (1/2; 1/3); fiecare coproprietar îşi cunoaşte cota – parte ideală din bun, dar nu
are o parte materială determinată din bun.
În cazul proprietăŃii comune în devălmăşie dreptul de proprietate comună aparŃine nefracŃionat
tuturor titularilor codevălmaşi care au ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor (situaŃia
soŃilor).
În cazul raporturilor obligaŃionale pluralitatea de subiecte se poate înfăŃişa în trei forme:
a) ObligaŃia conjunctă (divizibilă) – datoria este divizibilă în sensul că fiecare dintre creditori
poate pretinde de la debitor numai partea sa, sau fiecare debitor este Ńinut numai pentru
partea sa din datoria comună. Acest tip de obligaŃii constituie regula.
b) ObligaŃia solidară – fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare
debitor este Ńinut şi poate fi obligat la executarea întregii datorii.
c) ObligaŃia indivizibilă – nu poate fi divizibilă între creditori sau între debitori fie datorită
naturii obiectului ei care nu poate fi divizat (predarea unui animal viu), fie datorită voinŃei
părŃilor. În consecinŃă, fiecare creditor poate cere întreaga prestaŃie, iar fiecare debitor
poate fi constrâns să execute întreaga prestaŃie.

6. Reprezentare grafică

6.1.
drepturi privind existenŃa
şi integritatea fizică şi
morală a persoanei
nepatrimoniale
drepturi

drepturi privind atributele


de identificare a persoanei

drepturi privind latura


8.1. Clasificarea drepturilor

nepatrimonială a

drepturi absolute
drepturilor de creaŃie
subiective civile

intelectuală drept de uz
drept de proprietate drept de uzufruct
dezmembrăminte drept de abitaŃie
drept de administrare drept de superficie
principale

drept de concesiune drept de servitute


drept de folosinŃă
drept de preempŃiune

drepturi reale (jus in re) drept de gaj


accesorii

drept de ipotecă
patrimoniale

privilegiile
drepturi

drept de retenŃie

drepturi de creanŃă (jus ad personam) drepturi relative

37
6.2. Prezentare comparativă

Drept real Drept de creanŃă


jus in re jus ad personam
• este drept absolut • este drept relativ
• subiect activ determinat • subiect activ determinat
• subiect pasiv nedeterminat • subiect pasiv determinat
• îi corespunde obligaŃia generală şi • îi corespunde obligaŃia
negativă de a nu face nimic de - pozitivă (a da, a face)
natură a aduce atingere acestui - negativă a subiectului pasiv de a nu
drept face ceva din ceea ce ar fi putut face
dacă nu s-ar fi obligat la abstentiune.
• opozabil erga omnes • opozabil subiectului pasiv
• însoŃit de prerogativa urmăririi şi a •
preferinŃei • nelimitata ca număr
• limitat ca număr • izvorăşte din act şi fapt
• izvorăşte din lege juridic

de obligatie de "a da"


1. obligatie de "a face"
obligatie de "a nu face"

după obiect obligatie pozitivă


2.
obligatie negativă

obligatie de rezultat
3.
obligatie de diligentă

obligatie obisnuită
după gr adul de obligatie opozabilă si t ert il or
opozabilitate (scriptae in rem)
8.3 obligatie reală (pr opter r em
)
Clasificarea
obligatilor
obligatie perfectă
după sanct i une
obligatie imperfectă

obligatie pură si simplă


după st ructur ă obligatie afectată de modali tăt i
obligatie complexă

38
7. Vocabular

• aut dare – a da.


• aut facere – a face.
• aut non facere – a nu face.
• drept subiectiv absolut – acel drept în temeiul căruia titularul său, determinat, are posibilitatea
să-l exercite singur, fără concursul altuia, toate celelalte persoane, ca subiecte pasive
nedeterminate, având obligaŃia generală şi negativă de a nu aduce nici o atingere titularului în
exercitarea dreptului său.
• drept subiectiv relativ – acel drept în temeiul căruia subiectul activ determinat, numit creditor,
are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
• drept subiectiv patrimonial – acel drept care are un conŃinut economic şi ca atare poate fi
evaluat în bani.
• drept subiectiv nepatrimonial – acel drept care nu poate fi evaluat în bani si care, fiind strâns
legat de persoană, ajută la individualizarea acesteia.
• drept subiectiv pur şi simplu – dreptul care conferă titularului său deplină siguranŃă,
producându-şi efectele imediat ce s-a născut, deoarece nici existenŃa, nici exercitarea lui nu
depinde de vreo împrejurare viitoare.
• drept subiectiv afectat de modalităŃi – dreptul a cărui existenŃă sau exercitare depinde de un
eveniment viitor, astfel încât el nu oferă deplină siguranŃă titularului său.
• erga omnes – opozabil faŃă de toŃi.
• jus ad personame – drept de creanŃă.
• jus in re – drept real.
• obligaŃia de a da – îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real cu privire la un lucru.
• obligaŃia de a face – constă într-o prestaŃie pozitivă, alta decât constituirea sau strămutarea
drepturilor reale, având ca obiect executarea de lucrări, prestarea de servicii sau predarea unui
lucru.
• obligaŃia de a nu face – îndatorirea subiectului pasiv de a se abŃine de la săvârşirea unei acŃiuni.
• obligaŃia pozitivă – o acŃiune ce constă în obligaŃiile de a da şi de a face.
• obligaŃie negativă – o abstenŃiune ce constă în obligaŃiile de a nu face.
• obligaŃia de rezultat – îndatorirea debitorului de a obŃine un rezultat anume, determinat.
• obligaŃia de diligenŃă – îndatorirea debitorului de tinde către atingerea unui scop, depunând în
acest sens toată stăruinŃa, toate diligenŃele impuse de obŃinerea rezultatului fără a pretinde însă să
obŃină rezultatul urmărit.
• obligaŃia perfectă – obligaŃia care se bucură integral de sancŃiune juridică în cazul neîndeplinirii
prestaŃiilor de bunăvoie de către debitor.
• obligaŃia imperfectă – obligaŃia a cărei executare nu se poate obŃine pe cale silită, dar în măsura
în care este executată de bunăvoie de către debitor, acesta nu are dreptul să pretindă restituirea
prestaŃiei.
• prerogativa (dreptul) de preferinŃă – posibilitatea titularului dreptului real de a-şi satisface
creanŃa cu prioritate faŃă de alŃi titulari de drepturi.
• prerogativa (dreptul) de urmărire – posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde bunul de
la orice persoană la care s-ar găsi.
• dreptul de preempŃiune – dreptul coproprietarilor, proprietarilor vecini şi arendaşilor de a fi
preferaŃi la vânzarea unui teren agricol situat în extravilan.
• dreptul de retenŃie – posibilitatea deŃinătorului unui bun de a refuza restituirea acelui lucru către
proprietar, până când nu i se plăteşte creanŃa născută în legătură cu lucrul respectiv.

39
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.

1) ComparaŃi drepturile subiective absolute cu drepturile subiective relative.


2) ArătaŃi asemănările şi deosebirile existente între drepturile reale şi drepturile de creanŃă.
3) Ce semnificaŃie au din punct de vedere juridic, „a da”, „a face”, „a nu face”?
4) Îndatorirea medicului de a presta tratament unui pacient potrivit cerinŃelor şi eticii medicale este o
obligaŃie de rezultat sau de mijloace?
5) Ce natură juridică are obligaŃia cărăuşului de a transporta încărcătura într-un loc determinat?
6) AnalizaŃi conŃinutul obligaŃiei de „a nu face” după cum este corelativă unui drept absolut sau unui
drept relativ.
7) ObligaŃia avocatului de a câştiga procesul este o obligaŃie de rezultat sau de mijloace? Dar a
judecătorului de a soluŃiona un litigiu?

9. SpeŃe:

1. Printr-un contract de vânzare – cumpărare autentificat, X i-a vândut lui Y o garsonieră, cu


obligaŃia acestuia din urmă de a plăti un preŃ de 6.000$.
CerinŃe:
a) Ce fel de raport juridic civil există între X şi Y?
b) IdentificaŃi elementele raportului juridic civil concret.
c) ClasificaŃi, în funcŃie de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui Y dobândit prin contractul
de vânzare – cumpărare şi obligaŃia lui X de a preda garsoniera.

2. A (societate comercială) a încheiat cu B (companie de transport aerian) un contract de prestări


servicii autentificat, prin care B se obliga să efectueze o serie de transporturi aeriene timp de 1 an,
urmând ca beneficiarul să achite lunar plata serviciilor prestate.
CerinŃe:
a) Care sunt elementele raportului juridic în speŃă?
b) IdentificaŃi natura acestui raport juridic.
c) Care sunt caracteristicile dreptului companiei de transport aerian?

3. SoŃii X şi Y au vândut lui Z autoturismul dobândit de aceştia în timpul căsătoriei, Z plătind


suma de 3.000$.
CerinŃe:
a) Câte părŃi identificaŃi în cadrul raportului juridic născut între X, Y şi Z?
b) Care este natura acestui raport juridic civil?
c) Care sunt caracteristicile dreptului lui Z, născut din convenŃia părŃilor?
d) IdentificaŃi tipul de pluralitate activă existent asupra automobilului.

10. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Obiectul raportului juridic civil constă în:


a) totalitatea drepturilor subiectului activ;
b) totalitatea obligaŃiilor subiectului pasiv;
c) acŃiunile şi inacŃiunile parŃilor.
2. Obiectul derivat al raportului juridic civil constă în:
a) totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor părŃilor;
b) conduita concretă a parŃilor;
c) totalitatea bunurilor la care se referă conduita părŃilor.

40
3. Dreptul subiectiv civil real este:
a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes;
c) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes.
4. Dreptul subiectiv civil de creanŃă este:
a) un drept patrimonial, absolut, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
c) un drept patrimonial, relativ, opozabil erga omnes.
5. Pluralitatea pasivă, în cazul raporturilor juridice reale, presupune:
a) mai multe subiecte pasive nedeterminate;
b) mai multe subiecte pasive determinate;
c) mai multe subiecte active determinate şi mai multe subiecte pasive
nedeterminate.
6. În cadrul raportului juridic obligaŃional:
a) subiectul activ e determinat şi subiectul pasiv e nedeterminat;
b) subiectul activ e nedeterminat şi subiectul pasiv e determinat;
c) atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt determinaŃi.
7. ObligaŃia de „a da” constă în:
a) îndatorirea de a preda un lucru;
b) îndatorirea de a plăti o sumă de bani;
c) îndatorirea de a transmite un drept real.
8. Îndatorirea deŃinătorului unui teren agricol de a-l cultiva este o obligaŃie:
a) obişnuită (simplă);
b) propter rem (obligaŃie reală);
c) scriptae in rem (opozabilă şi terŃilor).

11. Bibliografie:

 I. R. Urs – op. cit. p. 117 – 158;


 I. R. Urs – op. cit. p. 70 – 82;
S. Angheni
 Gh. Beleiu – op. cit. p. 74 – 98;
 G. Boroi – op. cit. p. 39 – 67;
 V. D. Zlătescu – op. cit. p. 200 – 225;
 I. Dogaru – op. cit. p. 92 – 133;

41
VIII. BUNURILE.

1. NoŃiunea de “bun” sau “lucru”.

• În sensul restrâns (stricto sensu) bunurile sunt lucruri utile, cu valoare economică care pot fi
apropriate sub forma drepturilor patrimoniale.
• În sens larg (lato sensu) prin bunuri se înŃeleg atât lucrurile, ca obiecte ale drepturilor şi obligaŃiilor
patrimoniale, cât şi drepturile asupra bunurilor.

2. NoŃiunea de patrimoniu.

• În sens economic, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor unei persoane.


• În sens juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale
(cu valoare economică) şi a bunurilor la care se referă, aparŃinând unei persoane. Totalitatea
dreăturilor alcătuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligaŃiilor, pasivul patrimonial.

3. CorelaŃia dintre bunuri şi patrimoniu, importanŃa şi funcŃiile patrimoniului.

• Între “bun” şi patrimoniu există o relaŃie de la parte la întreg. Bunul poate fi privit individual – ut
singuli – sau ca parte din activul patrimonial.
• Caractere:
- patrimoniul este o universalitate juridică fiindcă este format dintr-o masă de bunuri, de drepturi şi
obligaŃii cu un anumit regim juridic, distincte de universalitate; patrimoniul ca universalitate nu se
confundă cu conŃinutul său, adică cu bunurile şi drepturile ori obligaŃiile asupra lor.
- patrimoniul este legat de persoană (fizică sau juridică);
- orice persoană are un parimoniu;
- o persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu; unicitatea de subiect şi unicitatea de
patrimoniu;
• Patrimoniul îndeplineşte importante funcŃii practice:
- patrimoniul explică şi asigură dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.
- patrimoniul explică principiile transmisiunii universale, cu titlu universal şi cu titlu
particular.

4. Clasificarea bunurilor:

• după regimul circulaŃiei juridice sunt:


- bunuri care se află în circuitul civil, care pot face obiectul oricărui act juridic.
- bunuri scoase din circuitul civil, care nu pot face obiectul unor acte juridice civile
(bunuri aparŃinând domeniului public).

• după natura şi calificarea făcută de Codul Civil, bunurile sunt mobile şi imobile:
Codul civil în art.461 prevede expres: “Toate bunurile sunt mobile sau imobile”.
a) Bunurile mobile (mişcătoare) se clasifică astfel:
- mobile prin natura lor – se transportă de la un loc la altul, fie că se mişcă de la sine, fie
cu ajutorul unei puteri străine;
- mobile prin determinarea legii – drepturi mobile şi drepturi de creanŃă ce au ca obiect
un bun mobil, acŃiunile în justiŃie privind un drept mobiliar);

42
- mobile prin anticipaŃie – bunuri mobile prin natura lor dar pe care părŃile unui act juridic
le consideră anticipat mobile, având în vedere că ele vor deveni în viitor mobile.

b). Bunurile imobile (nemişcătoare) se clasifică în:


- imobile prin natura lor (art. 462 C. civ.);
- imobile prin obiectul la care se aplică – drepturi reale şi drepturi de creanŃă care au ca
obiect un imobil, acŃiuni privind valorificarea drepturilor mobiliare;
- imobile prin destinaŃie – bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate imobile
fiind destinate ca accesorii pentru serviciul şi exploatarea imobilului respectiv .

• după modul de determinare sunt:


- bunuri individual determinate (res certa) sunt individualizate prin elemente specifice
- bunuri generic determinate (res genera) se individualizează prin însuşiri specifice
speciei din care fac parte;

• după cum pot fi înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, deosebim:


- bunuri fungibile – acelea care se pot înlocui unele cu altele în executarea unor obligaŃii;
- bunuri nefungibile – acelea care nu se pot înlocui unele cu altele, debitorul neputând fi
liberat prin predarea altui bun;

• după cum sunt sau nu producătoare de fructe, bunurile se divid în:


- bunuri frugifere – bunuri care produc periodic, fără consumarea substanŃei lor, alte
bunuri, denumite fructe;
- bunuri nefrugifere – bunuri care nu produc fructe.

• după cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea lor, deosebim:


- bunuri consumptibile – îşi consumă substanŃa ori sunt înstrăinate la prima lor
întrebuinŃare;
- bunuri neconsumabile – pot fi folosite repetat, fără a fi necesară consumarea substanŃei
ori înstrăinarea lor.

• după cum sunt percepute, bunurile pot fi:


- bunuri corporale – au existenŃă materială;
- bunuri incororale – au existenŃă abstractă, ideală.

• după corelaŃia existentă între bunuri, acestea sunt:


- bunuri principale – pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui bun;
- bunuri accesorii – servesc la întrebuinŃarea unor bunuri principale.

• după cum pot fi sau nu urmărite şi supuse executării silite bunurile sunt:
- bunuri sesizabile – sunt susceptibile de a forma obiect al executării silite;
- bunuri insesizabile – nu pot fi urmărite silit.

• după cum pot fi, ori nu divizate, fără a-şi schimba destinaŃia economică:
- bunuri divizibile – pot fi împărŃite fără să-şi schimbe destinaŃia economică;
- bunuri indivizibile – nu pot fi împărŃite fără să nu-şi schimbe destinaŃia economică.

43
5. Precizări

 Bunurile imobile prin destinaŃie nu trebuie confundate cu bunurile imobile prin încorporaŃie,
considerate imobile prin natura lor. Astfel, în cazul unei clădiri (imobil prin natură) întâlnim bunuri
mobile prin încorporaŃie (uşi, ferestre) care devin imobile prin natură, precum şi imobile prin destinaŃie
(oglinzi, tablouri, statui fixate perpetuu), destinate ca accesorii. De regulă, bunurile imobile prin destinaŃie
au acelaşi regim juridic ca şi bunurile imobile prin încorporaŃie, astfel încât o vânzare a imobilului
priveşte ambele categorii de bunuri.
În anumite situaŃii se face diferenŃă între cele două feluri de lucruri imobile :
a) imobilul prin încorporaŃiune poate aparŃine altui proprietar decât cel al bunului principal (al
clădirii), imobilele prin destinaŃie aparŃin aceluiaşi proprietar.
b) dacă un chiriaş introduce în imobil (clădire) unele bunuri mobile, la sfârşitul contractului de
închiriere, el nu le va putea ridica dacă acestea au devenit bunuri imobile prin încorporaŃiune
deoarece şi-au pierdut individualitatea, având acelaşi regim ca şi imobilul de care au fost
ataşate.
c) în caz de expropriere a unui fond pentru cauză de utilitate publică, indemnizaŃia de expropriere
va cuprinde valoarea bunurilor imobile prin incorporaŃie, însă nu va reprezenta şi
contravaloarea bunurilor imobile prin destinaŃie, deoarece proprietarul lor are posibilitatea de a
le separa de fond.

 Clasificarea bunurilor în individual determinate(res certa) şi generic determinate (res genera)


prezintă importanŃă în ceea ce priveşte :
a) momentul transmiterii dreptului real – în cazul unui bun cert, dreptul real se transmite în
momentul realizării acordului de voinŃă, chiar dacă bunul nu s-a predat şi preŃul nu s-a plătit;
în cazul unui bun generic, dreptul real se transmite în momentul individualizării prin
numărare, cântărire, măsurare.
b) suportarea riscului – dacă bunul cert piere fortuit înainte de predare, debitorul este liberat de
obligaŃia predării; dacă bunul generic piere fortuit, debitorul nu este liberat de obligaŃia de
predare, trebuind să predea alte bunuri de acelaşi gen, deoarece genera non pereunt.
c) locul predării – bunurile certe trebuie predate în locul unde se găseau la data contractării;
predarea unui bun generic are loc la domiciliul debitorului.

 Conform art. 423 din Codul civil, fructele sunt de trei feluri :
a) fructe naturale - sunt fructele care se produc fără intervenŃia omului, adică cele pe care
pământul le produce de la sine (fructe de pădure, păşune nelucrată), precum şi sporul
animalelor.
b) fructe industriale – sunt fructe care implică intervenŃia omului (recolte, plantaŃii).
c) fructe civile – sunt venituri în bani ca urmare a folosirii bunului (chirii, dobânzi).
Fructele naturale şi industriale se dobândesc prin culegere, iar cele civile se dobândesc « zi de zi »,
prin simpla scurgere a timpului.
Fructele nu se confundă cu productele; primele se produc periodic şi fără consumarea substanŃei
lucrului, pe când cele din urmă sunt foloase trase dintr-un lucru care îşi consumă substanŃa (marmura,
piatra dintr-o carieră). Productele se dobândesc prin separare.

6. Vocabular

• creditor chirografar – creditor a cărui creanŃă nu este garantată prin garanŃii reale, ci numai
printr-un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
• gaj general – expresie desemnând un drept special conferit prin lege creditorilor chirografari, cu
rol de garanŃie, în temeiul căruia întregul patrimoniu al debitorului serveşte la garantarea comună
a tuturor acestori creditori.
• genera non pereunt – bunurile generice nu pier.

44
• res certa – bunuri individual determinate.
• res genera – bunuri determinate generic.
• transmisiune universală – transmisiune având ca obiect un întreg patrimoniu.
• transmisiune cu titlu universal – transmisiune având ca obiect o fracŃiune, o parte dint-un
patrimoniu.
• transmisiune cu titlu particular – transmisiune având ca obiect un bun sau un drept privit
individual.
• universalitate juridică – masă juridică de bunuri în care lucrurile sunt legate între ele astfel încât
să constituie elemente ale unui ansamblu, fiind supuse aceloraşi reguli juridice.
• ut singuli – în mod individual, de unul singur.

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi şi enumeraŃi caracterele specifice ale patrimoniului.


2) Ce funcŃii practice îndeplineşte patrimoniul?
3) Ce înŃelegeŃi prin sintagma « patrimoniul este o universalitate juridică »?
4) RealizaŃi o comparaŃie între bunurile mobile prin anticipaŃie şi bunurile imobile prin destinaŃie.
5) Fructele care fac obiectul unei expoziŃii sunt bunuri consumptibile sau neconsumptibile?
6) Câte categorii de fructe cunoaşteŃi şi cum se dobândesc acestea?
7) Cum deosebiŃi fructele de producte?
8) Recoltele şi fructele neculese încă, ce formează obiectul unui contract de vânzare cumpărare, sunt faŃă
de părŃile acelui act juridic, bunuri mobile sau imobile? Dar faŃă de terŃi?
9) ArătaŃi importanŃa practică a clasificării bunurilor în : certe şi generice.
10) Care este momentul transmiterii dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător în cazul
bunurilor certe? Dar în cazul bunurilor generice?

8. SpeŃă

1. X, proprietar al unui apartament, a închiriat imobilul lui Y. Cât timp a deŃinut apartamentul,
chiriaşul (Y) a adus în clădire mai multe bunuri precum: o statuie pe care a plasat-o într-o nişă anume
făcută pentru o asemenea utilizare, o oglindă pe care a încadrat-o într-o ramă fixă din perete, şi a înlocuit
pe cheltuiala sa un stâlp ce susŃinea tavanul unei camere.
În ultimul an al contractului de închiriere, Y l-a anunŃat pe proprietar că doreşte să-şi reia toate
bunurile pe care le adusese în apartament. Proprietarul se opune la această cerere, susŃinând că bunurile
respective deveniseră imobile. În această situaŃie chiriaşul se adresează justiŃiei.
CerinŃe:
a) Care este deosebirea între bunuri imobile prin încorporaŃie şi bunuri imobile prin
destinaŃie?
b) Ce fel de imobile sunt statuia, oglinda şi stâlpul aduse de chiriaş în apartament?
c) Ce va decide instanŃa?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă :

1. Patrimoniul unei persoane este format din :


a) totalitatea drepturilor patrimoniale;
b) totalitatea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale;
c) totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale şi a bunurilor la care se
referă.
2. După cum pot fi sau nu înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, bunurile se
clasifică în :

45
a) divizibile şi indivizibile;
b) fungibile şi nefungibile;
c) sesizabile şi insesizabile.
3. În funcŃie de natura lor, lucrurile se împart în :
a) bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil;
b) bunuri mobile şi bunuri imobile;
c) bunuri principale şi bunuri accesorii.
4. Potrivit Codului civil român, bunurile pot fi imobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin anticipaŃie;
c) prin determinarea legii.
5. Potrivit Codului civil român, bunurile pot fi mobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin destinaŃie;
c) prin anticipaŃie.
6. Fondurile de pământ şi clădirile sunt bunuri imobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin natura lor;
c) prin destinaŃia lor.
7. Fructele şi recoltele neculese încă sunt :
a) bunuri imobile prin natura lor ;
b) bunuri mobile prin anticipaŃie;
c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică.
8. Statuile fixate într-un zid sunt bunuri:
a) imobile prin încorporaŃie;
b) imobile prin obiectul la care se aplică;
c) imobile prin destinaŃie.
9. Sunt fructe industriale în sensul Codului civil:
a) piesele de schimb pentru autoturisme;
b) recolta de sfeclă obŃinută în urma cultivării unui teren;
c) sporul animalelor.
10. Arborii dintr-o pădure sunt :
a) fructe naturale;
b) fructe industriale;
c) producte.
11. Se dobândesc prin culegere:
a) producte;
b) fructe industriale;
c) fructe civile.
12. Autoturismele sunt bunuri :
a) consumptibile;
b) insesizabile;
d) indivizibile.

10. Bibliografie

 I. R. Urs – op. cit., p. 159-178;


 I. R.Urs - op. cit., p. 83-95;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op. cit., p. 98-106;

46
 G. Boroi - op. cit., p. 67-81;
 V.D. Zlătescu - op. cit., p. 226-250;
 I. Dogaru - op. cit., p. 133-149;

47
ACTUL JURIDIC CIVIL

IX. NoŃiunea, definirea şi clasificarea actelor juridice civile.

1. NoŃiune; înŃelesurile expresiei “act juridic civil”.

• Sensuri. Actul juridic are două sensuri:


- acŃiune voliŃională (negotium juris – operaŃie juridică)
- înscrisul, suportul material ce fixează operaŃia juridică (instrumentum probationis).
• NoŃiune. Poate fi definit ca fiind manifestarea de voinŃă, expresă sau tacită, făcută cu intenŃia de
a produce efecte juridice, concretizată în crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui
raport civil concret.

2. Clasificare – criterii.

• După numărul părŃilor (după cum voinŃa este unică sau comună) actele juridice civile sunt:
unilaterale şi bilaterale (multilaterale).
- actul unilateral este rezultatul unei singure voinŃe, al unei singure părŃi (testamentul, renunŃarea
la un drept). Actul unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral (împrumutul,
depozitul, mandatul, donaŃia fără sarcină, fidejusiunea etc.)
- actul bilateral exprimă un acord de voinŃă între două părŃi; exemplul tipic de act bilateral este
contractul (vânzare-cumpărare; donaŃie, schimb, locaŃie etc.).
- actul multilateral exprimă voinŃa a trei sau a mai multor parŃi (contractul de societate – art.
1491 C. civ.).
• După scopul urmărit de părŃi la încheierea lor, actele juridice civile sunt: cu titlu oneros si cu
titlu gratuit (art. 945 şi urm. C. civ.).
- actele cu titlu oneros, se subclasifică în acte comutative, la încheierea cărora părŃile cunosc
existenŃa şi întinderea obligaŃiilor lor, şi acte aleatorii, la a căror încheiere părŃile nu cunosc
întinderea prestaŃiilor.
- actele cu titlu gratuit sunt: liberalităŃi, care micşorează patrimoniul dispunătorului (donaŃie,
legat), şi acte dezinteresate, prin care se procură un avantaj fără micşorarea patrimoniului
(mandat gratuit, depozit gratuit, împrumut (comodat) gratuit).
• După modul de încheiere, actele civile sunt: consensuale, solemne (formale) şi reale.
- actele consensuale se încheie prin simpla manifestare de voinŃă.
- actele solemne se încheie cu îndeplinirea unor formalităŃi, solemnităŃi cerute de lege ad
validitatem;
- actele reale se încheie valabil prin remiterea (predarea) bunului.
• După efectul lor, actele civile sunt constitutive, translative şi declarative.
- actele constitutive dau naştere la drepturi subiective noi care n-au existat anterior.
- actele translative au ca efect strămutarea unui drept subiectiv dintr-un patrimoniu în alt
patrimoniu.
- actele declarative sunt acelea care constată, definitivează sau consolidează situaŃii juridice
preexistente.
• După importanŃa lor asupra patrimoniului, actele civile sunt:
- acte de administrare - acte săvârşite asupra unui bun ori a patrimoniului pentru întreŃinerea şi
folosirea lui (încasarea veniturilor, culegerea fructelor, închirierea, etc.).
- acte de conservare - orice acŃiune având ca scop ocrotirea şi păstrarea unui drept, evitându-se
astfel pierderea lui (înscrierea unei ipoteci, întreruperea unei prescripŃii).

48
- acte de dispoziŃie - acte juridice prin care un bun este scos dintr-un patrimoniu, fie pentru a fi
trecut în alt patrimoniu, fie pentru a fi consumat ori distrus (contractul de vânzare – cumpărare, de
schimb, donaŃie, actele de constituire a unor drepturi reale, uzufruct, uz, abitaŃie, servitute, etc.).
• După conŃinutul lor, actele civile sunt: patrimoniale şi nepatrimoniale.
• După rolul voinŃei parŃilor la determinarea conŃinutului, distingem între acte subiective şi acte
condiŃie, la care părŃile aderă.
• După legătura cu modalităŃile (termen, condiŃie) distingem: acte pure şi simple şi acte afectate de
modalităŃi (termen şi condiŃie).
• După modalitatea încheierii lor, se disting: acte strict personale şi acte ce se pot încheia prin
reprezentare.
• După momentul producerii efectelor, sunt: acte inter vivos (între vii) şi acte mortis causa, pentru
cauză de moarte (testamentul).
• După raportul dintre ele, sunt: acte principale şi acte accesorii, cu aplicarea regulii “ accesorium
sequitur principalem”.
• După modul de executare distingem: acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) şi acte cu
executare succesivă (locaŃiunea, renta viageră).
• După cum sunt ori nu sunt reglementate distingem între acte numite sau tipice şi acte
nenumite.
- act juridic numit – act juridic al cărui conŃinut este reglementat expres prin norme de drept fie în
codul civil, fie în diferite alte acte normative.
- act juridic nenumit – act juridic al cărui conŃinut nu este reglementat expres prin norma de drept
ci este stabilit de părŃi în considerarea principiilor care guvernează obligaŃiile civile. El se
interpretează şi se execută potrivit voinŃei comune a părŃilor şi a reglementărilor cu caracter
general privitoare la contracte.
• După raportul lor cu elementul cauză sunt: acte cauzale şi acte abstracte; la primele elementul
cauză este esenŃial, iar dacă lipseşte ori este imoral sau ilicit actul este nul, la a doua categorie nu se
analizează cauza (titlurile de valoare).

3. Precizări:

 În determinarea caracterului bi sau unilateral al unui act juridic civil nu se ia în considerare


numărul persoanelor care participă la încheierea lui ci numărul părŃilor interesate. Astfel, într-un contract
de vânzare – cumpărare încheiat între un vânzător şi 3 cumpărători, deşi participă 4 persoane, în realitate
există 2 (două) părŃi – o parte interesată să vândă şi o parte interesată să cumpere, ceea ce face ca actul
juridic să fie bilateral.

 Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile unilaterale şi bilaterale cu clasificarea


contractelor civile în unilaterale şi bilaterale. Din punct de vedere al formării lor, toate contractele fac
parte din categoria actelor juridice de formaŃie bi sau multilaterală, fiind rezultatul unui acord de voinŃă.
Contractele (acte juridice bi sau multilaterale), în raport de criteriul conŃinutului, se clasifică în
contracte unilaterale şi contracte bilaterale.
- contractul unilateral dă naştere la obligaŃii în sarcina unei singure părŃi. În cazul acestui
contract, doar una dintre părŃi are calitatea de creditor (are drepturi) cealaltă parte având
calitatea de debitor (are obligaŃii) (spre exemplu, contractul de donaŃie).
- contractul bilateral (sinalagmatic) dă naştere la obligaŃii pentru ambele părŃi; fiecare parte
având atât calitatea de creditor cât şi de debitor (contractul de vânzare-cumpărare, de schimb,
de locaŃiune).

49
 În dreptul civil român, convenŃia se confundă cu contractul. LegislaŃia franceză rezervă numele de
contract numai acelor convenŃii care au drept scop crearea sau transmiterea unui drept, convenŃiile care au
drept scop numai stingerea unui drept nefiind contracte. Cu toate acestea, în limbajul curent, se confundă
adesea convenŃiile cu contractele.
Legiuitorul român a adoptat limbajul uzual şi, inspirându-se din Codul civil italian, defineşte
contractul în art. 942 C. civ. ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau
stinge între dânşii un raport juridic.”

4. Reprezentare grafică

negotium iuris = operatiune juridică


4.1. Act juridic civil
instrumentum probationis = înscris constatator

5. Vocabular

• act juridic unilateral - manifestarea de voinŃă a unei singure persoane (testament, acceptarea ori
renunŃarea la succesiune, renunŃarea la un drept, confirmarea unui act lovit de nulitate absolută,
etc.).
• act abstract – înscris care constată existenŃa unei creanŃe, valabilă independent de cauza
obligaŃiei corelative (titlurile de credit).
• act juridic aleatoriu – act juridic cu titlu oneros, la încheierea căruia părŃile nu cunosc exact
existenŃa ori întinderea obligaŃiilor, obligându-se în funcŃie de un eveniment viitor şi incert.
• act juridic comutativ – act juridic cu titlu oneros, la încheierea căruia fiecare parte cunoaşte
întinderea prestaŃiei la care se obligă.
• liberalitate – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul - debitor îşi asumă obligaŃia de a da
beneficiarului - creditor un bun, diminuându-şi patrimoniul, fără a primi în schimb un echivalent
(donaŃie, legatul).
• act dezinteresat – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul – debitor îşi asumă obligaŃia de
a procura beneficiarului – creditor un avantaj patrimonial, fără să-şi micşoreze patrimoniul său
(contractul de mandat gratuit, contractul de depozit gratuit, prestarea unui serviciu gratuit, etc.).
• contract de vânzare – cumpărare – act juridic civil prin care una dintre părŃi, vânzătorul,
strămută proprietatea sau un alt drept privitor la un bun asupra celeilalte părŃi, cumpărătorul, care
se obligă a plăti vânzătorului preŃul bunului vândut.
• contractul de donaŃie – act juridic civil prin care o parte (donator) transmite celeilalte părŃi
(donatar) un drept subiectiv civil fără a primi altceva în schimb.
• contract de depozit – act juridic civil prin care o parte (deponent) încredinŃează celeilalte
(depozitar) un bun spre păstrare, urmând ca acesta din urmă să-l restituie la împlinirea termenului
sau la cererea deponentului.
• contractul de rentă viageră – act juridic prin care o persoană (credirentier) înstrăinează un bun
sau plăteşte o sumă de bani (capital) în schimbul unei prestaŃii periodice în bani plătită până la
decesul său.
• locator – persoana din contractul de locaŃiune care se obligă să asigure unei alte persoane (locatar)
folosinŃa temporară a unui bun.

50
• locatar – persoană care in schimbul folosinŃei temporare a bunului este obligată la plata unei sume
de bani sau la altă prestaŃie cu titlu de chirie.
• instrumentum probationis - înscris constatator, act juridic.
• negotium iuris – operaŃiune juridică, act juridic.
• testamentul – act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, revocabil, prin care o persoană
(testator) dispune în tot sau în parte de patrimoniul său pentru timpul când nu va mai fi în viaŃă.

6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.

1) ClasificaŃi, în funcŃie de criteriile cunoscute din literatura de specialitate, următoarele acte juridice:
a) contractul de vânzare – cumpărare;
b) contractul de donaŃie;
c) contractul de depozit;
d) testamentul.
2) Ce fel de act juridic este, din punct de vedere al importanŃei asupra patrimoniului, vânzarea câinelui
unui minor de către tutorele acestuia, întrucât mijloacele financiare pentru procurarea hranei şi
medicamentelor câinelui deveniseră prea oneroase pentru patrimoniul minorului?
3) Ce fel de act juridic este o vânzare făcută în schimbul unei rente viagere: comutativ sau aleatoriu?
4) În ce constă evenimentul incert în contractul de rentă viageră?
5) PropuneŃi 3 exemple de acte juridice aleatorii.
6) Cum calificaŃi actul juridic prin care o persoană transportă o altă persoană cu maşina sa proprie fără a-
i cere nimic în schimb: liberalitate, act dezinteresat sau aleatoriu?
7) Ce fel de act juridic este acela prin care o persoană îşi grevează cu o ipotecă un imobil aflat în
proprietatea sa: de conservare sau de dispoziŃie? Dar actul juridic prin care creditorul constituie o
ipotecă asupra unui imobil al debitorului în scopul garantării recuperării creanŃei?
8) RealizaŃi o comparaŃie între actul unilateral şi contractul unilateral precum şi între actul bilateral şi
contractul bilateral.
9) ComentaŃi caracterul unilateral sau sinalagmatic al contractului de donaŃie cu sarcină.
10) Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice nenumite?
11) PrecizaŃi sensurile noŃiunii de „act” în dreptul civil.

7. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. De regulă, vânzarea cumpărarea este un contract:


a) solemn;
b) real;
c) consensual.
2. Contractul de vânzare cumpărare:
a) este un contract unilateral;
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este solemn când are ca obiect un teren.
3. DonaŃia este:
a) un contract unilateral;
b) un contract bilateral;
c) un act juridic unilateral.
4. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit:
a) actele comutative;
b) actele dezinteresate;
c) actele aleatorii.
5. Actele juridice reale sunt:
a) acte juridice autentice;

51
b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului;
c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.
6. Contractul de donaŃie este:
a) solemn;
b) consensual;
c) real.
7. Testamentul este:
a) un act juridic strict personal;
b) un act juridic inter vivos;
c) un act juridic afectat de modalităŃi.
8. După importanŃa asupra patrimoniului, actele juridice civile sunt:
a) acte de conservare, de administrare, declarative;
b) acte de conservare, de administrare, de dispoziŃie;
c) acte de conservare, de administrare reale.
9. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt:
a) acte constitutive, de administrare, declarative;
b) acte consensuale, translative, de dispoziŃie;
c) acte constitutive, translative, declarative.
10. Contractul de rentă viageră este:
a) un act juridic comutativ;
b) un act juridic aleatoriu;
c) un act juridic dezinteresat.

8. Bibliografie:

 I. R. Urs – op. cit., p. 181 – 204;


 I. R. Urs – op. cit., p. 118 – 122;
S. Angheni
 Gh. Beleiu – op. cit., p. 125 – 134;
 G. Boroi – op. cit., p. 141 – 154;
 V. D. Zlătescu – op. cit., p. 85 – 88;
 I. Dogaru – op. cit., p. 181 – 200;

52
X. CondiŃiile actului juridic civil

1. NoŃiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.)

• CondiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii sunt:


– capacitatea de a contracta;
– consimŃământul valabil al părŃii ce se obligă;
– un obiect determinat;
– o cauză licită.
CondiŃiile enumerate sunt necesare şi valabile pentru orice act juridic.
• Deşi art. 948 C. civ. nu prevede printre condiŃiile esenŃiale „forma exterioară“ a actelor, totuşi la
actele formale sau solemne (donaŃie, ipotecă, înstrăinare de imobile etc.) lipsa formei cerute de lege
duce la nulitatea actului juridic.
• Ca terminologie, noŃiunea „condiŃie“ mai este întâlnită în dreptul civil ca modalitate a actului juridic
(„obligaŃia este condiŃională când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor şi necert“ – art. 1004
C. civ.) sau cu înŃelesul de clauză contractuală.
• CondiŃiile actului juridic civil pot fi:
– de fond, care privesc conŃinutul actului (capacitatea, consimŃământul, cauza, obiectul);
– de formă, care privesc forma juridică în care se exprimă voinŃa (forma solemnă cerută de lege –
ad validitatem sau ad solemnitatem, forma ad probationem, forma pentru opozabilitate faŃă de
terŃi );
– generale, care privesc toate actele juridice (condiŃiile de fond);
– speciale, care au în vedere numai anumite categorii de acte (acte solemne, acte sub condiŃie etc.);
– esenŃiale, a căror prezenŃă este obligatorie pentru validitatea actului;
– neesenŃiale, formulate şi stabilite prin voinŃa părŃilor, a căror lipsă nu afectează validitatea
actului juridic.

2. Capacitatea de a încheia actul juridic (art. 949 C. civ.)

• Orice persoană deŃine capacitatea de a încheia acte juridice civile, cu excepŃia acelora declarate
incapabile de către lege.
• Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie să fie expres prevăzută de lege, textele respective fiind
de strictă interpretare.
• Capacitatea ca stare de drept nu trebuie confundată cu discernămăntul, ca stare de fapt.

3. ConsimŃământul valabil exprimat (art. 953 şi 969 C. civ.)

a) Rolul voinŃei in formarea consimŃământului.


– VoinŃa, în realitatea ei psihologică, reprezintă un fenomen complex cuprinzând: stări
intelective (senzaŃii, percepŃii, gândire, memorie); stări afective (emoŃii şi sentimente) şi stări
volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri, deliberări, luare de decizie).
– Sub influenŃa trebuinŃelor materiale se formează motivele acŃiunii omului. Motivele îl
determină pe om să-şi propună şi să obŃină anumite scopuri dinainte prevăzute, ca rezultat al
acŃiunii sale.
– Sub aspect juridic interesează motivul determinat (scopul concret – cauza) şi hotărârea de a
încheia actul juridic.

b) Principiile care guvernează voinŃa juridică.


– .principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) - constă în
posibilitatea recunoscută prin lege oricărei persoane de a încheia orice act numit sau nenumit de

53
a modifica ori de a desface de comun acord actul încheiat fără a încălca dispoziŃiile imperative,
ordinea publică şi bunele moravuri.
– principiul voinŃei interne (reale) - dacă voinŃa declarată nu corespunde cu voinŃa internă va avea
prioritate voinŃa internă. Astfel, valabilitatea actului depinde de voinŃa reală a părŃilor.

c) NoŃiunea şi condiŃiile consimŃământului.


• ConsimŃământul înseamnă hotărârea de a te obliga juridiceşte şi manifestarea în exterior a acestei
hotărâri. VoinŃa internă, neexteriorizată, nu produce efecte juridice, nefiind cunoscută.
ConsimŃământul mai are şi sensul de „acord al părŃilor“.
• CondiŃii:
♦ să emane de la o persoană având discernământ;
♦ să fie făcut cu intenŃia de a produce efecte juridice, angajare juridică, adică să fie serios şi nu în
glumă (jocandi causa), sau cu rezervă mintală (reservatio mentalis) cunoscută de cealaltă parte,
ori sub condiŃie potestativă pură;
♦ să fie manifestat în exterior prin înscris, prin gesturi, prin orice fapt concludent, prin
simbol.Tăcerea nu constituie consimŃământ cu excepŃia următoarelor situaŃii:
- când legea prevede expres (art. 1437 C. civ.);
- în materie de succesiune (art. 700 C. civ.);
- când părŃile stabilesc expres acest lucru
- când potrivit obiceiului, tăcerea valorează consimŃământul.

♦ să nu fie alterat de viciile de consimŃământ. „ConsimŃământul nu este valabil când este dat prin
eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol“ (art. 953 C. civ.).

4. Viciile de consimŃământ

a) EROAREA (art. 954 C. civ.) NoŃiune; clasificare;stuctură;efecte

• Eroarea în general este o falsă imagine, o falsă cunoaştere şi reprezentare a realităŃii


concrete pe care şi-o face partea (părŃile) cu privire la încheierea unui act juridic.
• În raport de consecinŃele pe care le produc, erorile sunt:
– eroare-obstacol, care împiedică formarea acordului de voinŃă, falsa reprezentare
căzând, fie asupra naturii juridice a actului (error in negotio), fie asupra identităŃii
obiectului (error in corpore);
– eroarea-viciu de consimŃământ, falsă reprezentare care alterează consimŃământul,
când cade, fie asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substanŃiam), fie
asupra identităŃiii ori calităŃilor esenŃiale ale persoanei contractantului (error in
personam), eroare ce operează numai în contractele „intuitu personae“.
– eroare indiferentă, se poară asupra unor elemente mai puŃin importante.
În funcŃie de natura realităŃilor falsificate, eroarea este:
– eroare de fapt (cele mai sus dezvoltate)
– eroare de drept, o reprezentare greşită despre existenŃa ori conŃinutul unui act normativ.
În dreptul nostru se admite că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (nemo
censetur ignorare legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispoziŃiilor legii.
• Eroarea are în stuctura sa un element psihologic, respectiv falsa reprezentare a realităŃii.
• Se sancŃionează cu nulitatea absolută (eroare-obstacol), cu nulitatea relativă (eroarea-viciu de
consimŃământ), cu diminuarea contraprestaŃiei (eroare indiferentă).

54
b) DOLUL – VICLENIA NoŃiune; clasificare; structură; efecte.

• Prin dol se înŃelege acel viciu de consimŃământ ce constă în inducerea în eroare a unei
persoane prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un act juridic. VoinŃa este
viciată printr-o eroare provocată.
• Potrivit art.960 C. civ. „Dolul este cauză de nulitate a convenŃiei când mijloacele viclene,
întrebuinŃate de una din părŃi, sunt astfel încât este evident că, fără aceste maşinaŃiuni, cealaltă
parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune“.
• În raport cu consecinŃele asupra actului juridic, dolul este:
- principal (dolul malus), când cade asupra elementelor importante ale încheierii actului
juridic şi atrage anularea actului
- incident (dolus incidens) ori secundar când înşelăciunea cade asupra unor elemente
nedeterminante pentru încheierea actului juridic şi nu atrage nulitatea actului dar dă
dreptul la o acŃiune în despăgubire.
• Dolul este compus din două elemente: un element subiectiv, intenŃional, care constă în
inducerea în eroare a unei persoane pentru a încheia un act juridic, şi un element obiectiv,
material, care constă în folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite maşinaŃiuni, şiretenii ori
diverse manopere viclene făcute cu scopul inducerii în eroare a persoanei.
• Este sancŃionat cu anularea actului, în cazul dolului principal şi dă dreptul la o acŃiune în
despăgubire, în cazul dolului incident.

c) VIOLENłA NoŃiune; clasificare; stuctură; efecte.

• ViolenŃa este acel viciu de consimŃământ ce constă în ameninŃarea unei persoane cu un rău
de asemenea gravitate, încât această ameninŃare să îi insufle o temere care să o determine
să încheie un act juridic pe care în lipsa acestei temeri nu l-ar fi încheiat.
• Potrivit art. 956 C. civ. „Este violenŃă totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a
insuflat temerea, raŃională după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău
considerabil şi prezent. Se Ńine cont în această materie de etate, de sex şi de condiŃia
persoanelor“. “ViolenŃa este cauză de nulitate a convenŃiei şi când s-a exercitat asupra soŃului sau
soŃiei, asupra descendenŃilor şi ascendenŃilor“ (art.957 C.civ.). “ViolenŃa în contra celui care s-a
obligat este cauză de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul
căreia s-a făcut convenŃia“ (art. 955 C.civ.)
• În funcŃie de natura răului, violenŃa este:
- violenŃă fizică
- violenŃă morală
După caracterul ameninŃării,se distinge:
- ameninŃare legitimă
- ameninŃare nligitimă
• ViolenŃa sa analizează sub două elemente:un element subiectiv (stare psihologică) constând în
insuflarea temerii de natură a constrânge victima la încheierea actului şi un element
obiectiv, exterior, constând în constrângerea persoanei care poate fi de natură fizică
(ameninŃare cu torturi, mutilare), de natură patrimonială (distrugerea bunurilor) sau de natură
morală (onoare, cinste etc.).
• Este sancŃionată cu anularea actului, şi dă dreptul la o acŃiune în despăgubire.

55
d) LEZIUNEA NoŃiune; condiŃii; efecte.

• Prin leziune înŃelegem o pagubă ce rezultă din disproporŃia existentă între prestaŃiile
reciproce ale părŃilor.
• Leziunea are o aplicaŃie restrânsă, atât în privinŃa persoanelor, cât şi a actelor juridice (minorii
între 14 şi 18 ani şi numai la actele de administrare încheiate de aceştia fără încuviinŃarea
ocrotitorului legal). Majorul nu poate, pentru leziune, să exercite acŃiunea în resciziune (în
anulare). Prin excepŃie, în cazul în care după acceptarea expresă ori tacită a succesiunii,
succesiunea ar fi absorbită sau micşorată prin descoperirea unui testament, necunoscut în
momentul acceptării (art. 694, final C. civ.) sau în cazul unei convenŃii de asistenŃă ori salvare
maritimă, majorul poate invoca leziunea ori cere, în ultima ipoteză majorarea contraprestaŃiei
(Legea 42/1997)
• Efectul leziunii este „o disproporŃie a echivalenŃei prestaŃiilor“ ca urmare a intervenŃiei unui
viciu de consimŃământ grefat pe capacitatea restrânsă a minorilor, care nu poate fi sancŃionat
decât cu nulitatea relativă. Cel ce invocă leziunea trebuie să facă dovada disproporŃiei de
valoare între cele două prestaŃii – contraprestaŃii.

5. Precizări

 Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o stare de drept – de iure, reglementată ca atare de
lege, iar discernământul este o stare de fapt – de facto, care se apreciază în concret de la persoană la
persoană. Cele două stări, deşi distincte şi autonome, se intercondiŃionează astfel încât reglementarea
capacităŃii de a încheia acte juridice civile are ca temei considerarea existenŃei ori inexistenŃei
discernământului.
Minorul sub 14 ani şi cel pus sub interdicŃie judecătorească sunt prezumaŃi a nu avea discernămînt,
fie datorită vârstei fragede, fie stării de sănătate mintală.
Minorul între 14 – 18 ani are discernământul în curs de formare.
Persoana fizică cu deplină capacitate de exerciŃiu e prezumată că are discernământul necesar
pentru a încheia acte juridice civile.
În afară de incapacităŃile legale (cazuri în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ)
există şi cazuri de incapacităŃi naturale, situaŃii în care o persoană deşi capabilă, în fapt este lipsită
temporar de discernământ (cazurile de beŃie, hipnoză, somnambulism).
În practică, dacă se dovedeşte că în momentul încheierii contractului o parte, deşi capabilă, era
lipsită de discernământ, instanŃa are îndatorirea de a anula actul juridic.

 Ce se întâmplă cu actul juridic încheiat de alineatul sau debilul mintal, care nefiind pus sub
interdicŃie, are deplină capacitate de exerciŃiu, discernământul fiind prezumat?
Dacă actul a fost încheiat în momente de luciditate, el va fi valabil; în caz contrar, va trebui să se
facă dovada lipsei de discernământ în momentul perfectării actului. Dacă persoana pusă sub interdicŃie
este prezumată absolut ca incapabilă, alineatul şi debilul mintal neinterzis, este prezumat până la proba
contrarie, pe deplin capabil.

 Error in personam constituie viciu de consimŃământ numai în actele juridice intuitu-personae,


acte în care identitatea şi calităŃile persoanei sunt cauza determinantă a actului.
Dimpotrivă, error in personam nu constituie viciu de consimŃământ în actele care n-au în vedere
identitatea persoanei şi în care calităŃile acesteia sunt indiferente. Astfel un comerciant care vinde produse
oricui se prezintă cu bani, persoana cumpărătorului îi este indiferentă. Faptul că vinde un obiect lui X, pe
care-l confundă cu Y, nu constituie o eroare care să pericliteze validitatea vânzării.

 ViolenŃa nu alterează voinŃa de a contracta, pentru a putea atrage nulitatea actului, decât dacă are o
anumită gravitate. Art. 955 C. civ. precizează că este un viciu când insuflă o temere raŃională după
56
persoana victimă. Prin temere raŃională înŃelegem temerea pe care o are o persoană înzestrată cu o raŃiune
normală (se Ńine seama de vârsta, sexul, condiŃia socială a persoanei, gradul de cultură, etc).

 Art. 958 C. civ. precizează că simpla temere reverenŃioasă, fără violenŃă, nu poate anula convenŃia.
Temerea reverenŃioasă este temerea inspirată de respectul şi afecŃiunea pentru o persoană.
Prin urmare, simpla teamă de a nu jigni o persoană căruia autorul îi poartă respect şi afecŃiune, nu
constituie prin ea însăşi violenŃă morală.

 Când falsa reprezentare a realităŃii cade asupra valorii economice a contraprestaŃiei este vorba
despre o eroare lezionară, supusă regulilor de la leziune – viciu de consimŃământ, şi nu celor de la error
in personam (Dec. nr. 1985 /1975 a SecŃiei civile a fostului Tribunal Suprem).

 Simpla tăcere nu constituie, prin ea însăşi, un dol prin reticenŃă. Dolul există numai atunci când
reticenŃa priveşte o serie de elemente asupra cărora partea, având o anumită pregătire tehnică şi
profesională, trebuia să informeze pe cocontractant. Spre exemplu, antreprenorul care determină o
persoană să achiziŃioneze un teren pentru a construi o locuinŃă, fără a-i comunica că acesta este impropriu
utilizării în acest scop, comite un dol prin inacŃiune.
Alteori, însăşi natura contractului obligă părŃile la anumite informări. Astfel, în contractul de
asigurare, reticenŃa constituie dol, dacă partea asigurată nu comunică societăŃii de asigurări o împrejurare
pe care o cunoaşte şi care este susceptibilă să mărească riscul.

57
6. Reprezentare grafică

6.1.
capacitate
consimtământ
de fond obiect
Conditiile actului juridic cauză
civil
de formă ad validitatem
ad probationem
pentru opozabilitate fată det er t i

6.2.

să pr ovi nă de la o per soană cu di scer nămâ nt


Conditiile să fie ext er ior izat expres
consimtământu lui tacit
să fie dat cu int ent ie de a pr oduce ef ect e jur idi ce eroare
să nu fie al ter at de vi ci i de consi m
t ămâ nt dol
violentă
leziune

6.3. obstacol error in negotio nulitate


error in corpore absolută
error in substantiam nulitate
viciu de consimtăm
ânt
error in personam relativă
Eroare
indiferentă diminuarea contraprestatiei
de fapt

de drept

58
6.4. Prezentare comparativă
EROAREA DOLUL VIOLENłA LEZIUNEA
NoŃiune falsa reprezentare a realităŃii cu inducerea în eroare a unei ameninŃarea unei persoane cu paguba ce rezultă din
privire la încheierea unui act persoane prin mijloace dolosive un rău de natură a-i provoca o disproporŃia dintre
(viclenie) temere contraprestaŃii
S.M. articol 954 C. civ. Articol 960 C. civ. Articol 955- 959 C. civ. C. civ./D. 31 /1954
Clasificare eroare obstacol violenŃă fizică (vis)
eroare viciu de consimŃământ Dolul principal violenŃă morală (metus)
eroare indiferentă ameninŃare legitimă
eroare de fapt Dolul secundar ameninŃare nelegitimă
eroare de drept
Structură 1. element psihologic falsa 1. element obiectiv 1. element obiectiv 1. element obiectiv
reprezentare a realităŃii - folosirea unor mijloace viclene - ameninŃarea cu un rău - disproporŃia de valoare
2. element subiectiv 2. element subiectiv 2. element subiectiv
- intenŃia de a induce în eroare - temerea insuflată persoanei - profitarea unei părŃi de
ameninŃate starea de nevoie a
celeilalte
CondiŃii 1. elementul asupra căruia cade 1. dolul să fie 1. temerea să fie determinantă 1. minor 14-18 ani
să fie determinant pentru determinant pentru 2. ameninŃarea să fie 2. actul juridic să fie
încheierea actului încheierea actului nelegitimă încheiat fără încuvinŃare
2. cealaltă parte să fi ştiut că 2. să provină de la cealaltă parte 3. act juridic de administrare
elementul asupra căruia cade sau de la un terŃ cu ştiinŃa 4. act cu titlu oneros,
eroarea este determinant cocontractantului (complicitate comutativ
la dol) 5. actul să fie lezionar
Efecte - nulitatea absolută - nulitatea relativă - nulitatea relativă - nulitatea relativă cerută
- nulitatea relativă - acŃiunea în despăgubire - acŃiunea în despăgubire prin acŃiunea în resciziune
- diminuarea contraprestaŃiei
Proba fiind alcătuită dintr-un element fiind un fapt juridic, poate fi fiind un fapt juridic, poate fi ceea ce se probează este vădita
psihologic este foarte greu de probat prin orice mijloc legal de probat prin orice mijloc legal disproporŃie dintre
probat probă de probă contraprestaŃii

59
7. Vocabular

• acord de voinŃă - exteriorizare a voinŃei juridice (a consimŃământului) a două ori mai multe persoane
cu privire la întocmirea unui act juridic.
• acŃiune în resciziune -acŃiunea prin care minorul între 14-18 ani cere instanŃei judecătoreşti anularea
unui act juridic pentru leziune; se poate cere numai pentru actele încheiate singur, fără încuviinŃarea
părŃilor sau tutorelui şi pentru a căror validitate nu se cere încuviinŃarea prealabilă a autorităŃilor
tutelare.
• discernământ - calitatea unei persoane de a fi conştientă, adică de a avea reprezentarea consecinŃelor
juridice ale actelor şi faptelor sale.
• dolus bonus - expresie latină însemnând întrebuinŃarea unor mijloace viclene admise, de regulă, în
practica contractuală şi lipsite de gravitatea care le-ar considera vicii de consimŃământ (reclamă
exagerată, ascunderea unor defecte ce pot fi sesizate foarte uşor, etc.)
• mijloace legale de probă (de dovadă) - denumire generală folosită pentru a desemna ansamblul
probelor admise de legislaŃia în vigoare (înscrisuri, declaraŃii de martori, mărturisirea, expertiza,
cercetarea la faŃa locului, probele materiale).
• nemo censetur ignorare legem - expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia
oricine este prezumat a cunoaşte legea şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea ei.
• principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) - element al
capacităŃii civile a persoanelor ce constă în posibilitatea recunoscută prin lege oricărei persoane de a
încheia orice act numit sau nenumit, de a modifica ori de a desface de comun acord actul încheiat fără
a încălca dispoziŃiile imperative, ordinea publică şi bunele moravuri.
• qui tacet consentire videtur - expresie latină însemnând “cine tace pare să consimtă”.

8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Care este diferenŃa între capacitate şi discernământ?


2) Ce înŃelegeŃi prin sintagma „consimŃământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ”?
3) Care este valoarea juridică a „tăcerii” în raporturile contractuale civile?
4) Simpla prezenŃă a unui taxi în staŃia de taximetre reprezintă o manifestare exterioară a
consimŃământului? ArgumentaŃi.
5) Care sunt limitele libertăŃii contractuale?
6) Dacă o persoană intenŃionează să vândă un lucru dar se exprimă în sensul perfectării unui contract de
închiriere, ce act juridic se va considera că a încheiat? Vezi raportul dintre voinŃă reală şi voinŃă
declarată.
7) Expunerea mărfii în vitrina magazinului, fără indicarea preŃului, poate fi calificată drept o
exteriorizare a consimŃământului de a vinde?
8) RealizaŃi o comparaŃie între dol şi eroare ca vicii de consimŃământ.
9) RealizaŃi o comparaŃie între dol şi violenŃă ca vicii de consimŃământ.
10) Cine trebuie să facă dovada vicleniei şi prin ce mijloace de probă?
11) Ce este leziunea şi cine o poate invoca? Majorul poate exercita acŃiunea în resciziune?
12) EnumeraŃi efectele viciilor de consimŃământ.
9. SpeŃe

1. Între X şi Y s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare a unei construcŃii, vânzătorul


declarând că întregul imobil este din beton, arătându-i lui Y în acest sens o porŃiune dintr-un perete
construit din plăci de beton.
Ulterior, Y a constatat, în mod accidental, că un perete ce făcea parte din structura de rezistenŃă
a clădirii era din cărămidă, ceea ce l-a determinat să solicite opinia unui expert. În urma expertizei s-a
constatat că în proporŃie de 3/4 casa era din cărămidă şi restul din plăci de beton, motiv pentru care Y l-a
acŃionat în justiŃie pe X, solicitând instanŃei desfiinŃarea contractului de vânzare.
CerinŃe :
a) Ce condiŃie de valabilitate a consimŃământului lipseşte în speŃă?
b) Care este viciul de consimŃământ invocat de reclamant?
c) IdentificaŃi sancŃiunea de drept civil aplicabilă la speŃă.
d) Ce hotărăşte instanŃa?

2. Un proprietar al unei mori de făină dorind ca făina pe care o fabrică să pară a fi de calitate
superioară aceleia pe care o are în realitate, i-a adăugat unele substanŃe chimice conŃinând săruri care
măreau volumul pâinii făcându-i un aspect mai frumos.
Morarul nu ştia că legile în vigoare nu permiteau acest procedeu, pe care îl considerau dăunător
sănătăŃii.
El a fost acŃionat în judecată de către organele administrative pentru că a fabricat făină încălcând
legile în vigoare.
CerinŃe :
a) Ce viciu de consimŃământ este aplicabil în speŃă?
b) Ce va decide instanŃa?

3. X, societate comercială având ca obiect de activitate operaŃiuni de import-export, a cumpărat în


scop de vânzare de la o societate de transport din Germania un autobuz fabricat în anul 1976. Ulterior, l-a
oferit spre vânzare lui Y (persoană fizică) menŃionând în factura pe care a întocmit-o şi în avizul de
însoŃire ca dată de fabricaŃie anul 1985.
Dat fiind faptul că după 1990 autovehiculele de import nu puteau fi înmatriculate în vederea
circulării pe drumurile publice decât dacă aveau o anumită vechime a datei de fabricaŃie, X a folosit
aceste mijloace în scopul de a-l induce în eroare pe Y, determinându-l să încheie contractul de vânzare
cumpărare.
CerinŃe :
a) Ce viciu de consimŃământ este incident în speŃă?
b) Care este elementul esenŃial al convenŃiei în lipsa căruia Y nu ar fi încheiat
contractul de vânzare cumpărare?
c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului?
d) Care ar fi fost sancŃiunea dacă inducerea în eroare privea materialele din care erau
confecŃionate husele pentru scaune?

10. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Reprezintă o condiŃie de fond pentru încheierea valabilă a actului juridic :


a) forma ad validitatem;
b) capacitatea;
c) termenul.
2. În dreptul civil român, tăcerea:
a) nu constituie consimŃământ;
61
b) valorează consimŃământ;
c) nu constituie consimŃământ, în afară de unele excepŃii.
3. Capacitatea de a încheia acte juridice :
a) este o stare de fapt;
b) coincide cu discernământul;
c) este o stare de drept.
4. Constituie eroare obstacol :
a) eroarea asupra naturii juridice a actului;
b) eroarea asupra calităŃii esenŃiale ale persoanei;
c) eroare asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului.
5. Atunci când falsa reprezentare priveşte identitatea obiectului este vorba de :
a) error in negotio;
b) error in corpore;
c) error in personam.
6. Constituie o inducere în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive :
a) eroarea;
b) violenŃa;
c) dolul.
7. Constituie violenŃă – viciu de consimŃământ :
a) ameninŃarea nelegitimă;
b) temerea reverenŃioasă;
c) ameninŃarea legitimă.
8. DisproporŃia vădită între contraprestaŃii constituie :
a) violenŃă;
b) leziune;
c) dol.
9. ViolenŃa, ca viciu de consimŃământ, constituie:
a) o ameninŃare legitimă;
b) o inducere în eroare prin mijloace dolosive;
c) o ameninŃare cu un rău de natură să provoace o temere.

11. Bibliografie

 I. R. Urs – op. cit., p. 205-232;


 I. R.Urs - op.cit., p. 122-133;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op. cit., p. 136-152;
 G. Boroi - op. cit., p. 154-177;
 V.D. Zlătescu - op. cit., p. 89-111;
 I. Dogaru - op. cit., p. 201-227;
 SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recueil Periodique Sirey, în R.T. Popescu – op. cit.
p. 276

62
XI. Obiectul, cauza şi forma actului juridic civil

1. Obiectul actului juridic

a) NoŃiune
• Potrivit art. 962 C. civ. „Obiectul convenŃiilor este acela la care părŃile sau numai una din părŃi se
obligă“.
• Obiectul şi conŃinutul actului juridic civil se află în aceeaşi corelaŃie ca şi obiectul şi conŃinutul
raportului juridic civil adică, în timp ce obiectul actului juridic civil (şi al raportului juridic) indică
acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite sau obligate părŃile, conŃinutul actului juridic civil (şi
al raportului juridic) se referă la drepturile civile subiective şi la obligaŃiile cărora le dau naştere actul
juridic şi raportul juridic.
• Conduita părŃilor poate să se refere la un lucru (un bun) şi atunci acesta este privit ca fiind obiectul
derivat (exterior) al actului juridic civil.

b) CondiŃiile obiectului
– Obiectul trebuie să existe la încheierea actului juridic.(art. 1311 C. civ).
– Obiectul trebuie să fie in circuitul civil. Art.963 C. civ. prevede „Numai lucrurile care sunt în
comerŃ pot fi obiectul unui contract“.
– Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Obiectul este determinat când se
precizează în actul juridic elementele care îl individualizează şi este determinabil când în actul
juridic se înscriu elementele necesare pentru individualizarea sa in viitor.
– Obiectul trebuie să fie posibil (ad impossibilium nulla este obligatio).
– Obiectul trebuie să fie licit şi moral; este lovit de nulitate orice act juridic care afectează
normele juridice care interesează ordinea publică sau bunele moravuri.
– Obiectul trebuie să fie un fapt personal al celui ce se obligă.
– În actele constitutive sau translative de drepturi reale, cel care se obligă trebuie să fie titularul
dreptului, sub sancŃiunea nulităŃii actului.

2. Cauza actului juridic

a) NoŃiune
• Motivul este chiar cauza ce răspunde la întrebările „pentru ce?“, „de ce?“ s-a încheiat actul juridic.
Exprimarea consimŃământului este precedată de existenŃa clară a cauzei, adică de scopul concret al
actului juridic.

b) Elementele cauzei
• Scopul imediat (causa proxima) numit şi scopul obligaŃiei este invariabil de la un act la altul:
- în contractele sinalagmatice – prefigurarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi;
- în actele cu titlu gratuit – intenŃia liberală;
- în actele juridice reale – prefigurarea predării bunului;
- în contractele aleatorii – şansa de a câştiga şi riscul unei pierderi.
• Scopul mediat (causa remota) numit şi scopul actului juridic, motivul principal ce a determinat
încheierea actului juridic are în vedere însuşirile, calităŃile prestaŃiei sau persoane şi este variabil de
la un act la altul .

c) CondiŃiile cauzei (raportate la scopul mediat)


– Potrivit art. 966 C. civ.: „ObligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate
avea nici un efect“.

63
– Ca urmare, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie: să existe; să fie reală şi să fie licită
sau morală.

d) Proba cauzei
• Art. 967 C. civ. prevede: „ConvenŃia este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este
prezumată până la dovada contrarie“. Prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei trebuie
să dovedească acest lucru prin mijloacele de probă admise de lege.

3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului

a) NoŃiune
• Orice act juridic are o formă. Forma actului juridic este modalitatea de exteriorizare a voinŃei, făcută
cu intenŃia de a produce efecte juridice. Uneori forma este cerută de lege pentru validitatea actului
juridic, alteori este cerută pentru probaŃiunea actului juridic.

b)Principiul consensualismului
• Principiul care guvernează forma este cel al libertăŃii formei sau al consensualismului (solus
consensus obligat). VoinŃa juridică, independent de forma în care se manifestă în exterior, produce
efecte juridice.
• În consecinŃă, actele juridice sunt consensuale în sensul că ele nu reclamă necesitatea observării unor
forme pentru validitatea lor, producând efecte prin simpla manifestare de voinŃă a celor de la care
emană.

c)ExcepŃii de la principiul consensualismului


• Forma cerută pentru validitatea actului juridic
– Actele juridice pentru validitatea cărora trebuie respectate, sub sancŃiunea nulităŃii absolute,
anumite condiŃii de formă se numesc acte solemne sau formale, cum sunt: testamentul (art. 858 C. civ.);
donaŃia (art. 813 C. civ.); ipoteca convenŃională, (art. 1772 C. civ.); subrogarea in drepturile
creditorului, consimŃită de debitor (art.1107 alin. 1 pct.2 C. civ.); actele juridice între vii, având ca
obiect terenuri; contractul de societate comercială; căsătoria (art. 3 şi 16 din Codul familiei);
recunoaşterea unui copil (art.48 alin. 2 şi art. 57 alin. 2 din Codul familiei).
– Actele solemne nu trebuie confundate cu actele autentificate de notar, relaŃia fiind de la întreg la
parte, actele solemne cuprinzând printre altele şi actele notariale.

• Forma cerută pentru probaŃiunea actului juridic.


– Pentru unele acte juridice legea cere forma scrisă, ca excepŃie de la principiul consensualismului,
cu scopul de a putea fi dovedită operaŃia juridică (negotium). Neîndeplinirea formei nu afectează existenŃa
actului (negotium), dar face imposibilă dovedirea lui. Aşadar, condiŃia formei este cerută în acest caz ad
probationem.
– Codul civil cuprinde o serie de reglementări referitoare la anumite categorii de acte juridice,
precum: (contractul de locaŃiune, art. 1416 alin. 1); (contractul de depozit, art.1597);
(tranzacŃiile, art. 1705) etc..
• Forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic
– Pentru a putea opune terŃilor anumite acte juridice, legea a instituit unele formalităŃi de
publicitate, ca măsură de protejare a intereselor terŃilor, în lipsa cărora actul nu le este opozabil.
– FormalităŃile se referă în principal la sistemul de publicitate al actelor juridice imobiliare.
Publicitatea imobiliară face actul juridic opozabil erga omnes.
– În afară de publicitatea imobiliară, reglementată prin cărŃile funciare în art. 21 din Legea
nr.7/1996 a cadastrului şi publicităŃii imobiliare, mai amintim publicitatea constituirii gajului
(art. 1686 C. civ. şi Legea nr. 99/1999), notificarea cesiunii de creanŃă (art. 1393 C.civ.), darea

64
de dată certă (art. 1182 C.civ.), înregistrarea în materia invenŃiilor, desenelor si modelelor
industriale (Legea nr. 64/1991 şi Legea nr. 129/1992), înregistrarea contractelor de arendare la
Consiliul local (Legea nr.16/1994), înregistrarea contractelor de societate comercială (Legea
nr.31/1990), înregistrarea în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe (Legea nr.8/1996).

4. Precizări

 Prin excepŃie de la regula conform căreia un act juridic civil e valabil dacă are ca obiect un bun
viitor, există o categorie de acte juridice în cazul cărora obiectul nu poate fi viitor: succesiunile
nedeschise nu pot forma obiectul unui contract civil. Motivul pentru care un asemenea act juridic este nul,
nu îl constituie faptul că obiectul este viitor, ci caracterul imoral al cauzei. Se consideră că este imorală
încheierea unui astfel de act juridic prin dorinŃa pe care o creează cu privire la moartea persoanei despre a
cărei moştenire este vorba (votum mortis captandae).

 Având în vedere că o condiŃie a obiectului actului juridic civil este ca cel care se obligă să fie
titularul dreptului, se pune întrebarea ce se întâmplă dacă vânzătorul înstrăinează un bun individual
determinat care aparŃine altuia?
Dacă cumpărătorul a fost în eroare socotind cu bună credinŃă că lucrul vândut aparŃine
vânzătorului, se admite că vânzarea e anulabilă pentru eroare asupra calităŃilor esenŃiale ale vânzătorului.
În situaŃia în care părŃile au încheiat contractul în cunoştinŃă de cauză ştiind că lucrul vândut este
proprietatea unei alte persoane, soluŃia este controversată.
Într-o opinie se consideră că vânzarea este valabilă deoarece părŃile nu au urmărit imediat
strămutarea proprietăŃii, ci vânzătorul s-a obligat să-l procure mai târziu cumpărătorului, în caz de
neexecutare fiind pasibil de plata daunelor interese.
Într-o altă opinie, căreia ne raliem, contractul de vânzare-cumpărare a lucrului altuia, în cunoştinŃă
de cauză, are un scop ilicit şi deci este nul absolut. Iar dacă contractul s-a încheiat de către vânzător cu
intenŃia de a frauda dreptul proprietarului şi cu complicitatea cumpărătorului, actul este nul absolut în
virtutea adagiului fraus omnia corrumpit.

 De regulă, forma ad validitatem este forma autentică ce se realizează de un notar public, dar
noŃiunea de formă solemnă este mai largă decât noŃiunea de formă autentică. Astfel, testamentul, act
solemn, poate îmbrăca nu numai forma autentică, ci poate fi olograf (scris, datat, semnat de către testator)
sau mistic (semnat de testator, închis, sigilat şi prezentat unei judecătorii)
Cu alte cuvinte orice act autentic este un act solemn, însă nu orice act solemn este un act autentic.
Actele autentice nu sunt decât o specie (cea mai importantă) a actelor solemne, existând şi acte solemne
pentru care forma autentică nu e necesară.
Actul solemn este genul proxim, iar actul autentic este diferenŃa specifică.

65
5. Reprezentare grafică

6.1.
element: abstract
la aceeasi categorie de acte
obiectiv
juridice
invariabil
contractele sinalagmatice - considerarea contraprestatiei celeilalte părti
actele cu titlu gratuit - intentia liberală a dispunătorului fată de gratificat
scopul imediat actele reale - prefigurarea predării lucrul ui
Cauza actului în contractele aleatorii - prefigurarea riscului de care depinde sansa de a câstiga
juridic
motivul principal al actului juridic determinat de însusirile persoanei si/sau calitătil e
scopul mediat prestatiei

element: concret
diferă de l a unact jur idic la
subiectiv
altul
variabil
6.2.
principiul consensualismului - simpla manifestare a consimtăm ânt ul ui val or ează act j ur idic ci vil
forma ad validitatem * contractele de donatie - art. 813 C. civ.
* testamentul - art.858 C. civ.
* revocarea expresă a unui l egat - ar t. 920 C.ci v.
* contractul de ipotecă - art. 1722 C.ci v
* înstrăinar ea unui t er en ( Legea 54/ 1998 )
* acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar - art. 704 C. civ.
* consimtăm ânt ul la adoptie - O. G. nr. 2 5 / 1997, etc.
Forma actului
forma ad probationem * contractul de locatiune - art. 1416 C. civ.
juridic civil * depozitul voluntar - art. 1597 C. civ.
* tranzactia - art. 1705 C.civ.
* închiriere a locuintelor - Legea 114/ 1996
* contractul de asigurare - Legea 135/ 1995, etc.
* publicitatea imobiliară prin cărt il e funciare - L egea7 / 1996
opozabilitate fată de t erti
* publicitatea constituirii gajului - art. 1686 C. civ.si legea 99/ 1999
* modificarea cesiunii de creantă - art. 1393 C.civ.
* înregistrările societăt il or comerci al e - Legea 31 / 1990
* înscrierile asociatiilor si fundatiilor la instantele judecătoresti -O.G
. nr .26 / 2000

66
6. Vocabular

• ad impossibilum nulla est obligatio – expresie latină însemnând “ nu există nici o


obligaŃie cu privire la lucruri imposibile”.
• cauza – condiŃie esenŃială, de fond a oricărui act juridic civil; ca element al voinŃei
juridice, cauza constituie motivul determinant al consimŃământului şi constă în
reprezentarea scopului concret în vederea realizării căruia s-a exteriorizat consimŃământul,
s-a asumat obligaŃia. Cauza cuprinde scopul imediat al consimŃământul care în contractele
bilaterale este considerarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi, în contractele gratuite sau
unilaterale este intenŃia de liberalitate iar în contractele reale, remiterea lucrului, precum şi
scopul imediat al consimŃământul care este motivul subiectiv, concret, variabil al asumării
obligaŃiei.
• forma actului juridic civil – modalitatea în care se exprimă consimŃământul pentru a da
naştere unui act juridic valabil şi care să producă efecte juridice. De regulă actele juridice
sunt consensuale, în sensul că nu reclamă necesitatea observării unor forme pentru
validitatea lor. Prin excepŃie, anumite acte juridice se pot încheia valabil numai cu
respectarea formelor cerute de lege, ad validitatem. Nerespectarea formei, ad validitatem,
se sancŃionează cu nulitatea absolută. Uneori legea cere ori părŃile convin să întocmească
un act juridic cu respectarea unor forme în scopul probării actului respectiv, ad
probationem. Lipsa formei nu atrage valabilitatea actului ci numai imposibilitatea
dovedirii lui cu un alt mijloc de probă.
• nemo dat quod non habet – expresie latină însemnând 2 nimeni nu dă ceea ce nu are”.
• nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet – expresie latină
însemnând “ nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât are el însuşi”.
• opozabilitatea actului juridic - calitatea actului juridic civil de a produce efecte faŃă de
părŃile acestuia şi de a fi impus respectului şi altor persoane care nu au calitatea de părŃi,
respectiv terŃilor. Opozabilitatea faŃă de terŃi înseamnă dreptul părŃilor de a se prevala de
existenŃa actului şi de efectele sale faŃă de terŃii care ar invoca pretenŃii în privinŃa
drepturilor dobândite de părŃi, dar şi dreptul terŃilor de a se prevala de existenŃa actului
juridic şi de a-l invoca în favoarea lor şi împotriva părŃilor. Pentru a fi opozabil actul
juridic trebuie să îndeplinească cerinŃele de formalitate prevăzute de lege (publicitatea
imobiliară – art. 21 din Legea nr.7/1996; publicitatea cesiunii de creanŃă- art. 1393 C. civ.;
data certă a înscrisului sub semnătură privată – art. 1182 C. civ., etc)

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înseamnă: obiect al unui act juridic, obiect al unei obligaŃii, obiect al unei prestaŃii?
2) Care este corelaŃia dintre obiectul şi conŃinutul actului juridic civil pe de o parte şi obiectul şi
conŃinutul raportului juridic civil pe de altă parte?
3) Bunurile din domeniul public se află în circuitul civil? Dar cele din domeniul privat al statului şi al
unităŃilor administrativ teritoriale?
4) Este valabil un contract de vânzare cumpărare prin care un coproprietar înstrăinează bunul în
materialitatea sa?
5) Care este momentul în care vânzarea este perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la
cumpărător?
6) Care este modalitatea de probaŃiune a cauzei unui act juridic? Cine are sarcina probei?
7) Ce formă trebuie să respecte părŃile pentru încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare
având ca obiect o construcŃie? Dar pentru încheierea unui contract de vânzare –cumpărare având ca
obiect un teren?
8) Care sunt consecinŃele nerespectării condiŃiilor de formă ale actelor juridice?
9) Ce formă trebuie respectată pentru ca un contract de donaŃie să fie valabil încheiat?
10) Plecând de la afirmaŃia că un contract se consideră încheiat în momentul în care oferta se întâlneşte cu
acceptarea, consideraŃi că :
a) atât oferta cât şi acceptarea trebuie făcute în formă autentică;
b) numai oferta;
c) numai acceptarea;
d) oricare dintre ele, deoarece forma autentică a uneia se va aplica de drept şi asupra
celeilalte;
11) A, unicul fiu al lui B, îi vinde lui C un teren aflat în proprietatea exclusivă a tatălui său, cu menŃiunea
că dreptul de proprietate urmează să i se transmită lui C la data morŃii lui B.
Contractul este:
a) valabil;
b) nul absolut pentru obiect inexistent;
c) nul absolut pentru că obiectul nu este prezent ci viitor;
d) nul absolut pentru cauză imorală.
12) Între X şi Y se încheie un contract de vânzare-cumpărare a unei recolte neculese încă. PrecizaŃi care e
soarta contractului dacă:
a) recolta pierise la data încheierii contractului, dar nici una dintre părŃi nu avea
cunoştinŃă despre aceasta;
b) recolta pierise la data încheierii contractului iar vânzătorul cunoştea această
împrejurare;
c) recolta piere după încheierea contractului, dar până în momentul achitării de către
Y a preŃului;
d) recolta pierise parŃial la data încheierii contractului.
13) Cunoscând condiŃiile obiectului actului juridic civil, explicaŃi dacă este valabil un contract de vânzare-
cumpărare a unei suprafeŃe de teren situate pe Lună.

8. SpeŃe

1. Cumpărătorul l-a chemat în judecată pe vânzător, solicitând instanŃei să se pronunŃe în litigiul


existent fie prin restituirea către reclamant (cumpărător) a sumei de 100.000.000 lei, reprezentând preŃul
plătit pentru un teren în suprafaŃă de 500 mp care a făcut obiectul unui contract încheiat în două
exemplare, semnat de părŃi, fie prin pronunŃarea unei hotărâri care să constate că între părŃi a intervenit un
contract de vânzare cumpărare.
După încheierea actului juridic în forma mai sus amintită, părŃile s-au înŃeles să se prezinte la
notar în vederea autentificării contractului. Ulterior, vânzătorul a refuzat, motivând că, din punctul lui de
vedere, dreptul de proprietate al terenului s-a transmis, vânzarea fiind valabilă şi că nu are nici o pretenŃie
asupra terenului.
CerinŃe:
a) Ce formă trebuie să îmbrace actul de vânzare – cumpărare pentru a fi valabil?
b) Care este sancŃiunea aplicabilă acestui contract pentru nerespectarea formei prevăzute de
lege?
c) Ce soluŃie vi se pare mai potrivită: admiterea acŃiunii şi desfiinŃarea actului sau
pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti care să înlocuiască convenŃia părŃilor în formă
autentică?

2. Domnul A a dat doamnei B mai multe bijuterii. În anul următor el cere restituirea lor pretinzând
că el le-a dat doamnei B pentru a-i răsplăti amabilitatea acesteia faŃă de el prin acceptarea şi apoi
continuarea unor relaŃii de concubinaj. În urma refuzului doamnei B de a-i restitui bijuteriile, A o
acŃionează în judecată.
CerinŃe:
a) Care condiŃie de valabilitate a actului juridic a fost nesocotită în speŃă?

68
b) AdmiŃând că afirmaŃiile făcute de domnul A sunt exacte, stabiliŃi care sunt argumentele
pentru care cererea sa a fost admisă sau a fost respinsă de către instanŃa de judecată?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Obiectul actului juridic civil constă în:


a) acŃiunile sau inacŃiunile părŃilor;
b) drepturile şi obligaŃiile părŃilor;
c) clauzele stipulate de părŃi în actul juridic.
2. Nu constituie o condiŃie a cauzei actului juridic:
a) să fie reală;
b) să fie posibilă;
c) să existe.
3. Motivul principal ce a determina încheierea actului juridic constituie:
a) scopul imediat;
b) scopul mediat;
c) consimŃământul.
4. Forma actului juridic civil este guvernată de principiul:
a) pacta sunt servanda;
b) consensualismului;
c) voinŃei interne.
5. Actul juridic civil nu este valabil când nu s-a respectat forma cerută:
a) ad solemnitatem;
b) ad probationem;
c) pentru opozabilitate faŃă de terŃi.
6. Nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a formei ad probationem atrage:
a) nulitatea actului juridic;
b) imposibilitatea de probare a actului juridic;
c) inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului juridic.

10. Bibliografie

 I.R. Urs - op.cit., p. 232-255;


 I.R.Urs - op.cit., p. 133-142;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op.cit., p. 152-165;
 G. Boroi - op.cit., p. 178-193;
 V.D. Zlătescu - op.cit., p. 112-123;
 I. Dogaru - op.cit., p. 232-254;
 SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recuiel Periodique Dalloz în R.T.Popescu – op. cit.
p. 280

69
XII. ModalităŃile actului juridic

1. Termenul – art. 1002 – 1025 C. civ.

• NoŃiune. Eveniment viitor şi sigur ca producere care întârzie începerea sau după caz stingerea
exercitării drepturilor subiective şi a executării obligaŃiilor corelative.

• Clasificarea termenelor

Termenele pot fi clasificate astfel:


 În raport cu efectele pe care le produce: suspensiv şi extinctiv
– termenul suspensiv- amână începerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor
până la împlinirea lui.
– termenul extinctiv - amână stingerea exercitării drepturilor ori încetarea executării
obligaŃiilor până la împlinirea lui.
 În funcŃie de beneficiarul termenului:
– termen în favoarea debitorului (care constituie regula)- art. 1024 C. civ.;
– termen în favoarea creditorului (în contractul de depozit)- art. 1615 C. civ.;
– termen în favoarea ambelor părŃi (în contractul de asigurare).
 În funcŃie de izvorul său:
– convenŃional (voluntar);
– legal;
– judiciar.
 În raport de cunoaşterea momentului împlinirii sale la data încheierii actului juridic:
– termen cert (precis), când momentul împlinirii sale este cunoscut la data încheierii actului
(o data calendaristică);
– termen incert (neprecis), când nu se ştie exact când se va împlini, deşi realizarea este
sigură (la seceriş).

• Efectele termenului

– Ceea ce trebuie reŃinut în mod deosebit este faptul că termenul afectează numai executarea
actului juridic, nu şi existenŃa lui. În acest sens, art.1022 C. civ. prevede: „Termenul se
deosebeşte de condiŃie, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea“.
– Până la împlinirea termenului suspensiv, atât exerciŃiul dreptului subiectiv, cât şi executarea
obligaŃiei corelative sunt suspendate, deci numai de la acest termen drepturile pot fi exercitate şi
obligaŃiile executate.
– Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv şi obligaŃiei corelative.

2. CondiŃia – art. 1004-1021 C. civ.

• NoŃiune. Eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde existenŃa (naşterea sau stingerea)
dreptului subiectiv şi a obligaŃiei corelative, deci a actului juridic.
De îndeplinirea sau neîndeplinirea condiŃiei depinde însăşi existenŃa sau inexistenŃa actului
juridic respectiv.

70
• Clasificarea condiŃiei

CondiŃia poate fi clasificată astfel:


 Din punct de vedere al posibilităŃii de realizare şi al legăturii cu voinŃa părŃilor, condiŃiile
sunt cazuale, mixte şi protestative.
– condiŃia este cazuală când realizarea ei depinde de hazard fiind independentă de voinŃa
părŃilor (dacă voi supravieŃui fratelui meu) – art. 1005 C. civ.;
– condiŃia este mixtă când realizarea ei depinde de voinŃa uneia dintre părŃi şi de voinŃa unei
terŃe persoane (dacă voi vinde imobilul meu)- art. 1007 C. civ.;
– condiŃia este potestativă când realizarea ei depinde de voinŃa părŃilor – art. 1006 C. civ.;

∗ CondiŃia potestativă este de două feluri: potestativă pură şi potestativă simplă.


a. CondiŃia potestativă pură, când realizarea ei depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi
(dacă voi dori);
b. CondiŃia potestativă simplă, când realizarea ei depinde de voinŃa uneia din părŃi şi
de un fapt exterior ori de voinŃa unei persoane nedeterminate (dacă mă voi căsători).
∗ „ObligaŃia este nulă când s-a contractat sub o condiŃie potestativă din partea celui ce se obligă“
(art.1010 C. civ.)

 În raport de efectul ce-l produce, condiŃia este suspensivă şi rezolutorie.


– condiŃia suspensivă este aceea de a cărei îndeplinire depinde naşterea drepturilor
subiective civile şi obligaŃiilor corelative; până la îndeplinirea ei actul juridic nu există,
(de pildă, îŃi vând imobilul din Braşov, dacă voi fi transferat la Bucureşti).
– condiŃia rezolutorie, este aceea de a cărei îndeplinire depinde desfiinŃarea drepturilor
subiective civile; până la realizarea ei drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt considerate că
există şi se execută (de pildă, îŃi vând imobilul meu, cu condiŃia rezolutorie că vânzarea
se va desfiinŃa dacă voi avea copii).

• Efectele condiŃiei

Analiza efectelor condiŃiei face distincŃie între condiŃia suspensivă şi condiŃia rezolutorie şi între
perioada anterioară îndeplinirii condiŃiei (pendente conditione) şi perioada ulterioară îndeplinirii
condiŃiei (eveniente conditione).

 Efectele condiŃiei suspensive – Pendente conditione


Înainte de îndeplinirea condiŃiei suspensive, drepturile şi obligaŃiile părŃilor se află suspendate în
existenŃa lor.
- creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei;
- debitorul care a plătit poate cere restituirea, deoarece a făcut o plată nedatorată;
- prescripŃia extinctivă nu începe să curgă;
- la contractele translative, nu se produce efectul translativ de drepturi reale – riscul rămâne
la înstrăinător, conform regulii res perit domino;
- creditorul poate face acte de conservare a dreptului său; poate cere şi obŃine garanŃii pentru
creanŃa sa; poate ceda dreptul său condiŃional prin acte inter- vivos sau mortis causa.

 Efectele condiŃiei suspensive – Eveniente conditione


După îndeplinirea condiŃiei se consideră, retroactiv, că actul juridic a fost „pur şi simplu“. Prin
urmare, efectul principal al îndeplinirii condiŃiei suspensive este retroactivitatea.
- plata făcută de debitor pendente conditione, devine valabilă şi nu mai poate fi cerută
restituirea;
- transmisiunile făcute de creditor pendente conditione se consolidează;
- în ipoteza în care convenŃia suspensivă nu s-a împlinit, se consideră că actul nu a fost

71
încheiat, adică prestaŃiile efectuate vor fi restituite.

 Efectele condiŃiei rezolutorii – Pendente conditione


Înainte de îndeplinirea condiŃiei rezolutorii, actul juridic se comportă ca un act pur şi simplu,
neafectat de modalităŃi.

 Efectele condiŃiei rezolutorii – Eveniente conditione


Dacă s-a îndeplinit condiŃia rezolutorie, efectul principal produs este desfiinŃarea retroactivă a
actului juridic (ex tunc), părŃile fiind datoare să-şi restituie prestaŃiile conform regulii „resoluto iure
dantis, resolvitur jus accipientis“.

3. Sarcina

• NoŃiune. Constă în obligaŃia de a da, a face sau a nu face impusă gratificatului de către dispunător, în
actele cu titlu gratuit.
• Clasificare
- în raport de persoana beneficiarului, sarcina poate fi:
- în favoarea dispunătorului (sarcină impusă donatarului de a plăti o datorie faŃă de un
terŃ);
- în favoarea gratificatului (dispunătorul obligă pe legatar să folosească suma de bani
în scopul realizării unei lucrări ştiinŃifice);
- în favoarea unui terŃ (X lasă casa moştenire lui Y, obligându-l pe acesta să plătească
o rentă viageră lui Z).

4. Precizări

 Art. 1008 C. civ. dispune „ condiŃia imposibilă sau contrarie bunurilor moravuri sau prohibită de
lege este nulă şi desfiinŃează convenŃia ce depinde de dânsa.” În acest caz, legiuitorul a stabilit ca fiind
nulă nu numai condiŃia imposibilă, imorală sau ilicită, ci întreaga convenŃie ce depinde de ea.

72
5. Reprezentare grafică

9.1. CAZUALĂ
din punct de vedere al depinde de hazard
legăt ur ii cuvoint a părt i l or
MIXTĂ
depinde de vointa unei păr t i si a
unei terte persoane determinate
PUR POTESTATIVĂ
depinde exclusiv de vointa
POTESTATIVĂ unei părti
Conditia actului
SIMPLĂ P OTESTATI VĂ
juridic civil
depinde de vointa unei păr t i
clasificare SUSPENSIVĂ
si de un fapt exterior ori de
din punct de vedere al afectează nast er ea vointă unei per soane
efectului pe care îl produce drepturilor si obligatiilor nedeterminate

REZOLUTORIE afectează
stingerea drepturiloir si
9.2. obligatiilor
Conditia potestativă purăsau si mpl ăî n actele cu ti t lu gr at uit est e nulă

Conditia suspensivă pur potest at i vă din par t ea debit orului este nul ă
Valabilitatea
Conditia rezolutorie pur potestativă di npartea debi tor ul ui este valabi lă
conditiei
potestative Conditia suspensivă sau r ezol ut or ie pur potest at ivădin par t ea cr edi t or ul ui est e val abil ă
Conditia potestativă si m
plă depi nzând de vo i nt a debi t or ului sau de voi nta credit or ul ui est e valabilă
9.3. Cazuală

Conditie Mixtă pură din partea debitorului - nulă

Potestativă din partea creditorului


valabile
simplă din partea debitorului
din partea creditorului

73
6. Vocabular

• eveniente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna situaŃia în care condiŃia care
afecta un act juridic s-a îndeplinit.
• pendente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna intervalul de timp cuprins
între momentul încheierii unui act juridic şi momentul în care se îndeplineşte ori în care devine
cert că nu se mai îndeplineşte condiŃia de care este afectat acel act.
• termen judiciar de graŃie – termen, de regulă scurt, acordat de instanŃa judecătorească
debitorului pentru executarea prestaŃiei, evitând astfel rezoluŃiunea ori rezilierea contractului
ori pentru restituirea împrumutului de folosinŃă fără termen de restituire.
• termen legal – termen prevăzut expres într-un act normativ ce se stabileşte pe ani, luni, zile
sau ore din momentul începerii curgerii lui. Termenul legal poate fi de prescripŃie şi de
decădere.

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce este termenul? ClasificaŃi termenele în funcŃie de criteriile cunoscute.


2) Ce este condiŃia? ClasificaŃi condiŃia în funcŃie de criteriile cunoscute.
3) ComparaŃi condiŃia şi termenul incert.
4) Care este deosebirea dintre condiŃia pur potestativă şi condiŃia simplă potestativă?
5) În ce situaŃie condiŃia pur potestativă duce la anularea contractului?
6) Care este deosebirea dintre condiŃia suspensivă şi termenul suspensiv?
7) Clauza expresă că bunurile transmise vor reveni donatoarei în cazul în care căsătoria încheiată cu
donatorul se va desface din vina acestuia are caracterul unei condiŃii:
a) cazuale;
b) mixte;
c) pur potestativă;
d) simplă potestativă.

8. SpeŃe

1. La data de 1 februarie 2000, X a încheiat un contract autentificat prin care îi vinde lui Y un
apartament. Y a cumpărat apartamentul sub condiŃia că dacă se va muta în provincie, actul se va
desfiinŃa.
Ulterior, Y a vândut apartamentul unui terŃ şi la interval de cinci săptămâni după înstrăinarea
imobilului, s-a mutat în provincie întrucât a semnat un contract de muncă mult mai avantajos. În această
situaŃie X a solicitat instanŃei să constate că, întrucât clauza contractuală s-a îndeplinit, contractul de
vânzare cumpărare a fost desfiinŃat iar părŃile trebuie repuse în situaŃia anterioară.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic identificaŃi în speŃă?
b) Care sunt efectele acestei modalităŃi pendente conditione? Dar eveniente conditione?
c) Ce fel de proprietar este terŃul care a dobândit apartamentul de la Y?
d) Ce va hotărî instanŃa? ArgumentaŃi.
2. La data de 1 februarie 2000, între A şi B s-a încheiat un contract prin care A îi vinde lui B un
apartament dacă până la data de 1 mai 2002 va pleca în străinătate.
Cumpărătorul a fost de acord cu această împrejurare reŃinută în contractul de vânzare - cumpărare.
Ulterior, A a vândut imobilul unui terŃ şi la data de 1 mai 2002, semnând un contract de muncă
deosebit de avantajos, a plecat în străinătate.
B a cerut instanŃei să constate că el este adevăratul proprietar al apartamentului întrucât clauza din
contract s-a îndeplinit, şi astfel actul de vânzare cumpărare s-a perfectat.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă în speŃă?;
b) A poate să vândă imobilul, pendente conditione, unei alte persoane?
c) Ce soluŃie adoptaŃi? ArgumentaŃi.
d) De la ce dată actul juridic încheiat cu B va produce efectele juridice (de la data
încheierii lui – 1 februarie sau de la data realizării condiŃiei- 1 mai)?

3. La data de 1 februarie 2001, X îi donează apartamentul lui Y cu menŃiunea că donaŃia se va


desfiinŃa dacă Y nu se va căsători în termen de şase luni de la data încheierii contractului de donaŃie.
CerinŃe:
a) Suntem în prezenŃa unui act juridic pur şi simplu sau afectat de modalităŃi?
b) Cine este proprietar al apartamentului la data de 2 aprilie 2001?
c) Care sunt consecinŃele produse asupra actului juridic dacă Y nu se căsătoreşte în
intervalul de şase luni?
d) Dacă în perioadă 10 februarie - 10 aprilie, Y închiriază apartamentul unui terŃ, este
valabil un astfel de contract?
e) Poate fi obligat Y să-i restituie lui X chiria percepută în acest interval?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Termenul suspensiv amână:


a) începerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor;
b) stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor;
c) naşterea drepturilor subiective şi a obligaŃiilor corelative.
2. CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil:
a) afectează executarea actului juridic;
b) afectează existenŃa actului juridic;
c) afectează atât existenŃa cât şi executarea actului juridic.
3. Nu este valabilă condiŃia:
a) pur potestativă din partea creditorului;
b) pur potestativă din partea debitorului;
c) simplă potestativă din partea debitorului.
4. CondiŃia a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa uneia dintre părŃi este:
a) pur potestativă;
b) simplă potestativă;
c) personală.
5. Constituie condiŃie mixtă, condiŃia a cărei realizare depinde:
a) de voinŃa uneia dintre părŃi şi de hazard;
b) de voinŃa uneia dintre părŃi şi de voinŃa unei persoane nedeterminate;
c) de voinŃa uneia dintre părŃi şi de voinŃa unei persoane determinate.
6. În cazul în care s-a îndeplinit condiŃia rezolutorie:
a) actul juridic se consolidează retroactiv;
b) actul juridic se desfiinŃează retroactiv;
c) actul juridic începe să fie executat.

75
10. Bibliografie

 I.R. Urs - op.cit., p. 255-270;


 I.R.Urs - op.cit., p. 142-148;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op.cit., p. 165-172;
 G. Boroi - op.cit., p. 193-205;
 V.D. Zlătescu - op.cit., p. 167-174;
 I. Dogaru - op.cit., p. 255-267.

76
XIII. Efectele actului juridic

1. NoŃiune

• Prin efectele actului juridic înŃelegem drepturile subiective şi obligaŃiile civile născute,
modificate sau stinse prin actul respectiv.
• Între conŃinutul raportului juridic civil şi efectele actului juridic civil există identitate, în sensul că
efectele actului juridic se suprapun conŃinutului raportului juridic civil.
- drepturile şi obligaŃiile civile în scopul realizării cărora s-a încheiat actul juridic reprezintă
conŃinutul conceptului de « efecte « ale actului juridic.
- actul juridic are drept scop să creeze, să modifice, să stingă raporturi juridice, adică în final
de a creea, a modifica, a stinge drepturi subiective şi obligaŃii corelative concrete.
• Pentru a cunoaşte efectele actului juridic, trebuie să examinăm conŃinutul raportului juridic, respectiv
drepturile şi obligaŃiile părŃilor din acel raport, create, modificate, sau stinse prin manifestarea de
voinŃă a acestora.

2. Reglementare

• Codul civil reglementează în art. 969-985 efectele convenŃiilor sau contractelor în general din care se
desprind regulile şi principiile care guvernează actul juridic.
• Codul civil cuprinde reglementările cu privire la efectele diferitelor contracte (ex.- art. 800 - 855 -
contractul de donaŃie, art. 1294-1404- contractul de vânzare cumpărare, art. 1405- 1409 – contractul de
schimb, art. 1410- 1490 – contractul de locaŃiune, art. 1491-1531- contractul de societate, art. 1532-
1559 – contractul de mandat, etc.)

3. Stabilirea, determinarea efectelor şi interpretarea actului juridic civil

• OperaŃia de stabilire a efectelor actului juridic civil, adică a cunoaşterii drepturilor şi obligaŃiilor de el
generate, modificate ori stinse se realizează astfel:
– determinarea existenŃei şi dovedirea actului juridic (negotium iuris) cu ajutorul mijloacelor de
probă; cu acest prilej se pot stabili drepturile şi obligaŃiile şi dacă sunt clar exprimate.
– determinarea efectelor prin interpretarea clauzelor actului juridic. Această etapă presupune:
– calificarea actului juridic, ca act numit sau nenumit;
– aflarea conŃinutului clauzelor cu ajutorul regulilor de interpretare.
• Reguli de interpretare:
– Actul juridic se interpretează Ńinând cont de voinŃa reală a părŃilor, şi nu de sensul literal al
termenilor (art. 977 C. civ.)
– ConvenŃiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce
echitatea, obiceiul sau legea dau obligaŃiei, după natura sa“ (art. 970. Alin. 2 C. civ.);
– „Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înŃelesul ce
rezultă din actul întreg“ (art. 982 C. civ.);
– „Termenii susceptibili de două înŃelesuri se interpretează în înŃelesul ce se potriveşte mai mult
cu natura contractului“ (art.979 C. civ.);
– „Când o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea
un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul“ (art.978 C. civ.);
– „Când este îndoială, convenŃia se interpretează în favoarea celui ce se obligă“, in dubio pro
debitore/reo (art. 983 C. civ.);

77
– „ConvenŃia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părŃile şi-au propus a
contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat“ (art. 984 C. civ.);
– „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligaŃia, nu se poate susŃine
că prin aceasta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese“
(art.985 C.civ.).

4. Precizări

 Calificarea actului juridic este o operaŃiune importantă şi necesară ştiut fiind, că fiecare specie de
contract este supusă unor reguli speciale, în sensul că unui act juridic numit îi vor fi aplicabile regulile
special instituite de Codul civil sau alt act normativ pentru acel tip de contract, în timp ce unui act juridic
nenumit i se vor aplica regulile generale privind obligaŃiile civile şi nu regulile care reglementează actul
juridic cel mai apropiat (genul proxim), făcându-se aplicarea principiului specialia generalibus derogant,
generalia specialibus non derogant. De ex. Codul civil în art. 1639-1651 reglementează contractul de
rentă viageră, dar legislaŃia noastră nu reglementează nicăieri contractul de întreŃinere, destul de des
întâlnit în practică şi adeseori confundat cu cel de rentă viageră datorită apropierii dintre efectele acestor
contracte. Cu toate acestea contractului de rentă viageră i se vor aplica regulile special instituite de Codul
Civil, în timp ce contractului de întreŃinere i se vor aplica regulile generale privind obligaŃiile civile.

5. Vocabular

• actus interpretadus est potius ut valeat quam ut pereat - expresie latină ce semnifică
regula că actul trebuie interpretat în sensul în care se poate produce un efect, iar nu în sensul în
care nu ar produce nici unul (regula cuprinsă în art.978 c. civ.).
• actus non debet operari ultra intentionem agetium – expresie latină însemnând că - actele
nu trebuie să fie operate dincolo de intenŃia celor care acŃionează (regulă cuprinsă în art. 984
c. civ.).
• in dubio pro debitore sau in dubio pro reo - expresie latină însemnând că în situaŃia
îndoielnică deciziile se iau în favoarea debitorului, respectiv a pârâtului.

6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea: „ efectele actului juridic”?


2) Ce înŃelegeŃi prin „ determinarea efectelor actului juridic civil”? Care sunt efectele determinării
efectelor actului juridic civil?
3) EnumeraŃi cinci reguli de interpretare a actului juridic civil.
4) Din punct de vedere logic, ce operaŃiune juridică o consideraŃi anterioară celeilalte: interpretarea
actului juridic sau proba lui?
5) În ipoteza în care s-a folosit un exemplu pentru explicarea înŃelesului unor clauze, întinderea efectelor
actului juridic trebuie redusă la efectele din exemplul dat?
6) StudiaŃi şi comparaŃi regimul juridic al contractului de rentă viageră şi al contractului de întreŃinere.

78
7. SpeŃă

1. X a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să-i dea lui Y fie un cal, o căruŃă şi un ham, fie
cinci milioane lei. Y a vândut creanŃa sa lui Z. Acesta din urmă îi cere lui X să-i dea un cal, o căruŃă şi un
ham, X se opune la această cerere, oferindu-se să-i plătească suma de cinci milioane lei, sub pretext că
altfel obligaŃia (de a preda un cal, o căruŃă şi un ham) ar fi, valoric, mult mai mare.
CerinŃe:
a) Atunci când există îndoială în favoarea cărei părŃi se va interpreta convenŃia?
b) Cum vor fi argumentate cererile lui X şi Z în faŃa judecătorului?
c) Aplicând regulile de interpretare ale contractului, căreia dintre părŃi îi veŃi da câştig de
cauză?

8. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Într-un contract, clauzele îndoielnice se interpretează:


a) în favoarea creditorului;
b) în favoarea debitorului;
c) în favoarea părŃilor acelui contract.
2. Un act juridic se interpretează Ńinând cont de:
a) voinŃa reală a părŃilor;
b) sensul literar al termenilor;
c) înŃelesul ce rezultă din fiecare clauză.
3. Într-un contract, clauzele primitoare de două înŃelesuri se interpretează:
a) în sensul de a nu produce efecte juridice;
b) în sensul care reiese din natura contractului;
c) în sensul de a produce efecte juridice.
4. DispoziŃiile îndoielnice cuprinse într-un act juridic se interpretează:
a) după obiceiul locului în care s-a perfectat actul juridic;
b) în sensul care reiese din natura contractului;
c) în favoarea debitorului.

9. Bibliografie

 I.R. Urs - op. cit., p. 271-275;


 I.R.Urs - op.cit., p. 148-150;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op.cit., p. 178-181;
 G. Boroi - op.cit., p. 206-209;
 V.D. Zlătescu - op.cit., p. 124-144;
 I. Dogaru - op.cit., p. 268-273;
 SpeŃa a fost preluată din Buletinul CurŃii de CasaŃii nr. 883 /1892 în T.R. Popescu op.
cit., p. 277.

79
XIV. Principiile efectelor actului juridic

1. Principiul forŃei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda)

• Principiul este consacrat în art. 969 C. civ., care prevede: „ConvenŃiile legal făcute au putere de
lege între părŃile contractante“.
• Principiul consacrat în art. 969 alin. 1 C. civ. Este cunoscut prin expresia « contractul este legea
părŃilor ». EsenŃa acestui principiu constă în faptul că actul juridic este obligatoriu pentru părŃi şi nu
facultativ.
• Totuşi trebuie reŃinut că nu se confundă legea cu contractul. Legea este un act normativ, impersonal
cu aplicaŃie generală, contractul este şi rămâne opera părŃilor în considerarea şi respectarea legii. De
asemenea numai contractele legale, făcute cu respectarea regulilor de drept, au putere de lege dar nu şi
cele care conŃin clauze contrare prevederilor legale.

 ExcepŃii de la principiul forŃei obligatorii a actului juridic

De la principiul forŃei obligatorii există două categorii de excepŃii :


- de restrângere- ipoteze în care actul juridic încetează să-şi producă efectele înainte de
termenul prevăzut de părŃi, vezi de ex. : la mandat art. 1552 pct.3 C.civ.; la locaŃiune
art. 1439 alin. 1C.civ.; la împrumutul de folosinŃă art. 1563 alin. 2 C. civ.; etc.
- de extindere- ipoteza în care actul civil este prorogat prin lege (prorogarea contractelor
de închiriere- art.1din L. 17/1994 şi art. 7din L.112/1995, O. G. nr.41/1999) ori efectele sunt
amânate de o cauză de suspendare, inclusiv de forŃa majoră.

2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil

• Irevocabilitatea este consecinŃa forŃei obligatorii şi constă în imposibilitatea revocării unilaterale,


adică una dintre părŃile actului juridic nu poate, prin singura sa voinŃă, să desfiinŃeze, să desfacă acest
act juridic.
• Potrivit art.969 alin.2 C. civ. convenŃiile – şi, în general, actele juridice – pot fi revocate prin
consimŃământul mutual al părŃilor sau datorită unor „cauze autorizate de lege“.

 ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii convenŃiilor – exemple:

– contractul de donaŃie intre soŃi este revocabil (art. 937 C. civ);


– contractul de locaŃie fără termen (art. 1436 alin. 2 C. civ);
– contractul de societate civilă (art. 1523 C. civ);
– contractul de depozit (art. 1616 C. civ);
– contractul de mandat (art. 1552 C. civ);
– contractul de închiriere a unei suprafeŃe locative (Legea 114/1996);
– contractul de asigurare (Legea 136/1995);
– contractul de editare a unei opere viitoare (Legea 8/1996);
− contractul de concesiune (Legea 219/1998);

 ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale – exemple:

– testamentul este revocabil (art. 922C. civ);


– retractarea renunŃării la moştenire (art. 701 C. civ);
– oferta de a contracta poate fi revocată până în momentul ajungerii ei la destinatar, deoarece
până la acest moment nu poate fi cunoscută, etc.

80
3. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil

• Actul juridic produce efecte juridice numai între părŃile de la care emană, el nu produce efecte faŃă de
terŃi (persoane străine de actul juridic). Prin urmare, efectele actului juridic sunt relative „ConvenŃiile
n-au efecte decât între părŃile contractante” dispune art. 973 C. civ.
• În afară de părŃi (persoanele care încheie actul juridic) şi în afară de terŃi (persoanele străine de actul
juridic – penitus-extranei), în viaŃa juridică apar persoane care, deşi nu participă la încheierea actului
juridic, totuşi prin relaŃiile pe care le au cu părŃile, sunt asimilate cu acestea cât priveşte efectele
actului juridic. Aceste persoane se numesc avânzi – cauză.
• În dreptul civil există trei categorii de avânzi – cauză:
a) succesorii universali şi cu titlu universal;
b) succesorii particulari;
c) creditorii chirografari.

 ExcepŃii de la principiul relativităŃii actelor juridice.

∗ Sunt două categorii de excepŃii: excepŃii reale şi excepŃii aparente.


ExcepŃia reală – stipulaŃia pentru altul
- StipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane este un contract prin care o
parte (stipulantul) convine cu cealaltă parte (promitentul) ca acesta din urmă să execute o
prestaŃie în favoarea unui terŃ (beneficiar) care este străin de încheierea actului juridic (vezi art.
1642 C. civ.- renta viageră, donaŃia cu sarcini – 828 C. civ; contractul de asigurare – Legea
47/1991; etc.)

ExcepŃii aparente
– Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte-fort).
– Reprezentarea care este de trei feluri:
o reprezentarea convenŃională, izvorâtă din convenŃia părŃilor;
o reprezentarea legală, care îşi are izvorul în lege;
o reprezentarea judiciară, care îşi are izvorul în împuternicirea dată de instanŃa
judecătorească (sechestrul judiciar).
 Reprezentarea constituie o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului
juridic, deoarece, în cazul reprezentării convenŃionale, reprezentantul este parte în contractul
încheiat, în cazul reprezentării legale, puterile lui derivă din lege, iar in cazul reprezentării
judiciare, împuternicirea este dată de instanŃa de judecată.

– SimulaŃia este operaŃia juridică prin care, printr-un act aparent public, ostensibil, dar neadevărat,
se creează o situaŃie juridică diferită de cea adevărată, care este cuprinsă în actul secret (ascuns).
Actul public este nereal, iar actul secret este cel adevărat, real. SimulaŃia poate avea trei forme:
o actul juridic poate fi fictiv;
o actul juridic poate fi deghizat
o interpunerea de persoane (prete-nom).
SimulaŃia produce efecte diferite:
– între părŃi, actul secret (contraînscrisul) produce efecte juridice;
– faŃă de terŃi sunt opozabile efectele ce rezultă din actul public (aparent), deşi acesta
nu corespunde realităŃii.
Art. 1175 C. civ. prevede: „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât
între părŃile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect
în contra altor persoane“.
 SimulaŃia este o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic,
deoarece dreptul terŃilor de a se prevala de actul public (aparent), ori de a opta între
actul public şi cel secret derivă de la lege, nu din convenŃia părŃilor actului simulat.

81
− Avânzi – cauză.
Producerea efectelor faŃă de avânzi-cauză este tot o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii,
deoarece succesorii universali ori cu titlu universal sunt continuatori fireşti ai părŃilor;
succesorii cu titlu particular devin părŃi cu acordul lor, iar creditorii chirografari au dreptul
de a deschide acŃiuni contra debitorului de la lege, iar nu din voinŃa unor părŃi.
− AcŃiunile directe in justiŃie date de lege terŃilor.

4. Reprezentare grafică

4.1. Categorii de subiecte de drept în raport cu actul juridic civil.

PărŃi persoane care, personal sau prin reprezentant, încheie actul


juridic

Persoane care nu participă la încheierea actului juridic, dar


Avânzii - causa
efectele acestuia se produc şi faŃă de ele

TerŃi Nu participă nici direct, nici prin reprezentare la încheierea actului


juridic

Succesori universali
Succesori cu titlu universal
Succesori cu titlu particular
Creditori chirografari

82
4.2. Principiile efectelor actului juridic civil. Prezentare comparativă

Principiul forŃei obligatorii


Principiul irevocabilităŃii Principiul relativităŃii
(pacta sunt servanda)
S. M Art. 969 alin 1 C. civ. Art. 969 alin 2 C. civ. Art. 973 C. civ.
NoŃiune ConvenŃiile legal făcute au - Actului bilateral nu i se poate pune Actul juridic produce
putere de lege între părŃile capăt numai prin voinŃa uneia dintre efecte numai între părŃile de
contractante părŃi. la care emană, el nu produce
- Actului unilateral nu i se poate efecte faŃă de terŃi.
pune capăt prin manifestarea de Res inter alios acta, aliis
voinŃa în sens contrar din partea neque nocere, neque prodesse
autorului său. potest
ExcepŃii . cazuri de restrângere . de la categoria actelor bilaterale . reale :
- cazuri în care o singură parte prin - stipulaŃia pentru altul
. cazuri de extindere voinŃa ei, poate pune capăt actului . aparente
- atunci când efectele bilateral - reprezentarea
actului nu se produc aşa . de la categoria actelor unilaterale - simulaŃia
cum au prevăzut părŃile - atunci când acestea sunt revocate - avânzi-cauza
contractante prin voinŃa autorilor lor - acŃiunile directe în justiŃie
date de lege terŃilor

5. Precizări

 SimulaŃia – în special simulaŃia preŃului, este folosită pentru evitarea aplicării integrale a taxelor
fiscale. Astfel, deşi în contraînscris este indicat preŃul real, în actul public este indicat un preŃ mai mic
pentru ca taxarea să se facă la acesta din urmă. ConsecinŃele sunt atât de ordin fiscal cât şi de ordin penal.
Din punct de vedere fiscal, până în anul 1998, părŃile erau obligate nu numai la plata taxelor
calculate la preŃul real dar, ca sancŃiune, şi la plata unor majorări. Odată cu apariŃia O.G. 12/1998 privind
taxele de timbru pentru activitatea notarială, în cazul contractelor autentice de vânzare cumpărare şi de
închiriere de imobile (nu şi alte contracte), simularea preŃului respectiv a chitanŃei pentru fraudarea
fiscului se sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului- atât a actului secret cât şi a actului public
autentic.
Din punct de vedere penal, o astfel de faptă intră sub incidenŃa dispoziŃiilor art. 292 C. penal,
constituind infracŃiunea de fals în declaraŃii.

 O problemă analogă relativităŃii efectelor actelor juridice o constituie relativitatea hotărârilor


judecătoreşti.
Hotărârile instanŃelor de judecată nesusceptibile de a fi atacate cu apel şi recurs, sunt definitive şi
irevocabile, în sensul că un litigiu soluŃionat nu mai poate fi readus în dezbatere în faŃa justiŃiei - hotărârea
devine astfel conformă cu adevărul. Acest efect în temeiul căruia hotărârea este prezumată a exprima
adevărul se numeşte autoritate de lucru judecat.
Această autoritate este relativă, producând efecte numai faŃă de părŃile din litigiu şi de succesorii
lor. Lucrul judecat nu are autoritate faŃă de terŃii care nu au participat la proces. Această regulă constituie
principiul relativităŃii judecăŃilor, astfel o hotărâre, întocmai ca şi un act juridic, nu poate avea efect nici
împotriva, nici în favoarea terŃilor : res judicato inter alios aliis neque nocere neque prodesse potest.

6. Vocabular

• acŃiuni directe în justiŃie – acŃiuni conferite de lege unui terŃ, prin care acesta cheamă în
judecată pe una din părŃile unui contract, pe care îl invocă în favoarea sa, deşi nu a participat la

83
încheierea lui;
• avânzii causă – categorie intermediară între părŃi şi terŃi, care nu participă la încheierea actului,
dar în patrimoniul căreia actul îşi produce efectele;
• legatar – persoană care dobândeşte prin moştenire un legat.
• legat – dispoziŃii din cuprinsul unui testament prin care testatorul desemnează una sau mai
multe persoane, care la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit întregul său
patrimoniu, o fracŃiune sau bunuri determinate.
• moştenitor legal – persoană chemată prin lege la succesiunea defunctului. Există două
categorii:a) rudele apropiate ale defunctului împărŃite în clase de moştenitori; b) soŃul
supravieŃuitor al defunctului.
• mutuus consensus – expresie latină folosită pentru a desemna acordul de voinŃă al părŃilor
(consimŃământul) la încheierea unui act juridic.
• mutuus disensus – expresie latină folosită pentru a desemna acordul de voinŃă al părŃilor
contractante la desfiinŃarea actului juridic.
• pacta sunt servanda – locuŃiune latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia acordul
de voinŃă al părŃilor produce efecte juridice prin el însuşi, fiind suficient pentru încheierea
valabilă a unui act juridic, indiferent de forma în care ar fi exprimat.
• părŃi – persoane care direct sau prin reprezentant încheie un act juridic, şi în patrimoniul cărora
actul îşi produce efectele.
• penitus extranei – expresie latină folosită pentru a desemna persoanele care nu au participat la
încheierea unui act juridic
• res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest – expresie latină care exprimă
principiul relativităŃii efectelor contractului – lucrul convenit între unii nu poate fi nici
vătămător nici de folos altora.
• succesor – persoană care în temeiul legii ori a unui act juridic dobândeşte de la altă persoană
(autor, predecesor) un bun sau o masă de bunuri, implicit drepturi şi obligaŃii. Succesorii
universali dobândesc totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor considerate ca o universalitate juridică.
Succesorii cu titlu universal dobândesc o fracŃiune din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor.
Succesorii cu titlu particular dobândesc unul sau mai multe bunuri determinate.
• terŃi – persoane care nu participă nici direct, nici prin reprezentant la încheierea actului juridic, şi
în patrimoniul cărora actul nu îşi produce efectele.
• universalitate de bunuri (universitatis bonorum) – masă juridică de bunuri în care lucrurile
sunt legate între ele astfel încât să constituie elemente ale unui ansamblu.

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce principiu reiese din interpretarea art. 969 C. civ. alin. 1 C. civ.? ComentaŃi acest principiu.
2) Care este conŃinutul principiului irevocabilităŃii actului juridic civil? Se aplică acest principiu şi
actelor juridice unilaterale?
3) EnumeraŃi trei excepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale.
4) Ce principiu de drept civil este reglementat de art. 973 C.civ.? Care este justificarea acestui principiu?
5) Ce consideraŃi că este mai favorabil pentru terŃi, principiul relativităŃii efectelor actului juridic sau
inopozabilitatea actului?
6) Care sunt excepŃiile apărute de la principiul reglementat de art. 973 c.civ.?
7) ComparaŃi stipulaŃia pentru altul şi promisiunea faptei altuia.
8) Ce este simulaŃia faŃă de art. 973 C.civ? Câte forme poate îmbrăca?
9) ExplicaŃi deosebirea dintre succesorii universali şi succesorii cu titlu universal.
10) Ce sunt creditorii chirografari? ConsideraŃi că în raport cu creditorii cu garanŃii reale (ipotecari şi
gajişti) aceştia au o poziŃie mai avantajoasă?
11) În ce situaŃie creditorii chirografari devin terŃi? Cum se pot apăra aceştia faŃă de actele frauduloase sau
secrete ale debitorului lor?

84
12) X şi Y, moştenitorii legali ai defunctului Z, sunt în raport cu actele juridice încheiate de Z :
a) părŃi, pentru că preiau drepturile şi obligaŃiile asumate de Z;
b) terŃi, pentru că nu au participat la încheierea actelor juridice în discuŃie;
c) avânzi-causa, deoarece sunt continuatori ai personalităŃii lui Z în raporturile cu
terŃii.

8. SpeŃe

1. A şi B au încheiat în 1990 un contract de donaŃie prin care A îi donează lui B o casă de vacanŃă,
rămânând în continuare proprietar pe terenul aferent acesteia.
În anul 1995, B îi vinde construcŃia lui C, obligându-se faŃă de acesta că îl va determina pe A să-i
vândă şi porŃiunea de teren aferent. Întrucât B nu şi-a respectat promisiunea de a-l determina pe A să
încheie un astfel de contract, C îl cheamă în judecată solicitându-i despăgubiri.
Într-o acŃiune separată intentată împotriva lui B, A cere instanŃei să anuleze contractul de donaŃie
încheiat cu cinci ani în urmă. B s-a apărat, susŃinând că art. 969 alin 2 C. civ. nu-i permite să revoce un
act bilateral numai prin voinŃa sa.
CerinŃe:
a) EnumeraŃi principiile efectelor actului juridic civil.
b) Care dintre ele sunt incidente în speŃă?
c) Ce acte s-au încheiat între B şi C? Este acest act o excepŃie de la dispoziŃiile art.
973 C. civ.?
d) SoluŃionaŃi ambele acŃiuni în speŃă.

2. X a intentat o acŃiune în justiŃie împotriva surorii sale Y, cerând desfiinŃarea contractului prin
care el îi vânduse un teren, dar pentru care cumpărătoarea nu-i plătise preŃul.
În timpul procesului, X a vândut imobilul lui Z. În acelaşi timp Y, vinde şi ea, acelaşi imobil, lui V.
InstanŃa, întemeindu-se pe faptul că actul dintre frate şi soră a fost simulat, după cum însăşi
cumpărătoarea Y recunoaşte printr-un contraînscris dat fratelui ei, a hotărât că actul respectiv este
inexistent şi în consecinŃă atrage desfiinŃarea contractului prin care Y vânduse terenul lui V, menŃionând
că Y nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.
CerinŃe:
a) Ce presupune simulaŃia? Care dintre acte va produce efecte între părŃi- actul
aparent sau contraînscrisul?
b) Care este sancŃiunea specifică simulaŃiei?
c) ConsideraŃi soluŃia instanŃei corectă? MotivaŃi răspunsul.

3. X încheie un contract de împrumut cu Y, garantând restituirea sumei de bani prin constituirea


unei ipoteci asupra apartamentului în care locuia. Ulterior, X încheie un al doilea contract de împrumut cu
Z, de data aceasta fără a mai constitui o garanŃie reală.
CerinŃe:
a) Ce fel de creditor este Y?
b) Ce fel de creditor este Z?
c) Dacă la scadenŃă, X nu restituie sumele de bani împrumutate, cine îşi va
recupera creanŃa cu prioritate Y sau Z?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Constituie un principiu al efectelor actului juridic civil:


a) pacta sunt servanda;

85
b) restitutio in integrum;
c) nemo auditur propriam turpitudinem.
2. Conform principiului res inter alios acta……., un act juridic produce efecte:
a) numai faŃă de terŃi nu şi faŃă de părŃi;
b) numai între părŃi nu şi faŃă de terŃi;
c) atât faŃă de părŃi cât şi faŃă de terŃi.
3. Deşi nu au participat la încheierea actului juridic, efectele acestuia se produc şi
faŃă de:
a) terŃi;
b) reprezentanŃii părŃilor;
c) avânzii- cauza.
4. Constituie o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic:
a) simulaŃia;
b) promisiunea faptei altuia;
c) stipulaŃia pentru altul.
5. StipulaŃia pentru altul constituie:
a) o excepŃie de la principiul irevocabilităŃii efectelor actului juridic;
b) o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic;
c) o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic.
6. Presupune încheierea a două acte juridice unul public, dar mincinos şi un act secret,
dar adevărat:
a) stipulaŃia;
b) simulaŃia;
c) promisiunea faptei altuia.
7. Persoanele care dobândesc o fracŃiune dintr-un patrimoniu sunt:
a) succesorii universali;
b) succesorii cu titlu universal;
c) succesorii cu titlu particular.

10. Bibliografie

 I.R. Urs - op. cit., p. 275-302;


 I.R.Urs - op. cit., p. 150-158;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op. cit., p. 181-189;
 G. Boroi - op. cit., p. 209-226;
 V.D. Zlătescu - op. cit., p. 145-166;
 I. Dogaru - op. cit., p. 273-292;

86
XV. Nulitatea actului juridic civil.

1. NoŃiune

• Nulitatea este sancŃiunea care intervine ca urmare a nerespectării dispoziŃiilor legale cu privire
la condiŃiile de validitate, lipsind actul juridic de efectele în vederea cărora a fost încheiat.
• Cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului juridic.
• Finalitatea nulităŃii este ca, înlăturându-se nesocotirea legii, actul juridic să nu fie desfiinŃat, ci salvat.
• Prin nulitate se suprimă efectele care ar contrazice dispoziŃia legală încălcată, lăsând neatinse
celelalte efecte în concordanŃă cu legea. FuncŃia nulităŃii este de a se opune unor efecte in
contradicŃie cu scopul dispoziŃiilor legale.
• Considerând nulitatea o stare organică sau o calitate a actului juridic in concepŃia clasică, de influenŃă
romană, nulitatea era în principiu totală şi iremediabilă după regula “quod nullum est ab initio
nullum producit effectum”. În concepŃia dreptului nostru, nulităŃii totale i se substituie nulitatea
parŃială, iar celei iremediabile, nulitatea remediabilă.

2. FuncŃiile, clasificarea şi cauzele nulităŃii.

• Ca instituŃie de drept civil nulitatea îndeplineşte atât o funcŃie preventivă, cât şi una sancŃionatorie.
• Clasificarea nulităŃii – criterii.
- în raport de natura interesului ocrotit de lege şi de regimul juridic, nulitatea este de două
feluri: nulitate absolută (în caz de nerespectare a unei norme juridice ce ocroteşte un
interes general) şi nulitate relativă (în caz de nerespectare a unei norme juridice ce
ocroteşte un interes particular).
- în raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi totală (desfiinŃează actul în întregime)
sau parŃială (desfiinŃează efectele actului ce nesocotesc legea).
- în raport de modul de reglementare, nulitatea este expresă (este prevăzută anume în
dispoziŃia legii) sau virtuală (rezultă din felul de exprimare a normei).
- în raport de condiŃia de validitate nerespectată, nulitatea este de fond (în caz de
nerespectare a unei condiŃii de fond), şi de formă (în cazul nerespectării formei
advaliditatem).
- în raport de modul de valorificare, nulitatea poate fi amiabilă (când părŃile se înŃeleg cu
privire la considerarea actului ca fiind nul), juridică ( când instanŃa este chemată să
pronunŃe nulitatea) şi nulitate de drept (intervine prin efectul legii):

• Cauze de nulitate absolută.


- când se încalcă dispoziŃiile legale referitoare la capacitatea de folosinŃă a părŃilor prin
nerespectarea unor interdicŃii ce ocrotesc interese generale;
- când actul juridic este lipsit de o condiŃie esenŃială pentru validitatea lui (consimŃământ,
obiect, cauză);
- lipsa totală a consimŃământului (în cazul erorii obstacol)
- când obiectul actului juridic este ilicit sau imoral;
- când cauza actului juridic este ilicită sau imorală;
- când forma cerută de lege în mod obligatoriu, ad validitatem, nu a fost respectată de
părŃi;
- când au fost nesocotite dispoziŃiile imperative ale legii, ordinea publică şi bunele
moravuri;
- când prin actul juridic încheiat s-a fraudat legea (frauda la lege) etc.
- nerespectarea dreptului de prempŃiune al statului la înstrăinarea unei suprafeŃe de
pădure proprietate privată.

87
• Cauze de nulitate relativă
- când consimŃământul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violenŃă
sau leziune;
- când a lipsit discernământul uneia din părŃi în momentul încheierii actului juridic;
- când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitatea de exerciŃiu sau de
persoane cu capacitatea de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃările legale.
- când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor incapacităŃi de folosinŃă
prevăzute în scopul ocrotirii unor interese particulare.
- nerespectarea dreptului de prempŃiune la înstrăinarea unui tren agricol situat în
extravilan.

3. Regimul juridic aplicabil nulităŃilor.

• Regimul juridic al nulităŃilor se referă la regulile care guvernează nulitatea absolută şi nulitatea
relativă
 Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulităŃii absolute sunt:
- nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată (părŃi, avânzii causă,
procuror, instanŃă din oficiu);
- acŃiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă;
- nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmarea actului.
Confirmarea este un act juridic unilateral prin care partea îndreptăŃită renunŃă la a invoca
nulitatea actului juridic.
Prin excepŃie, nulitatea absolută poate fi acoperită prin confirmare:
– potrivit art.1167 alin.3, după moarte donatorului, nulitatea unei donaŃii pentru
vicii de formă, poate fi acoperită prin confirmare, ratificare, executare voluntară
a donaŃiei de către moştenitorii donatorului.
– conform art. 20 C. fam., “căsătoria încheiată împotriva dispoziŃiilor privitoare
la vârsta legală nu va fi declarată nulă dacă între timpacela dintre soŃi care nu
avea vârsta cerută pentru căsătorie a împlinit-o, ori dacă soŃia a dat naştere la un
copil sau a rămas însărcinată.”
- acŃiunea in nulitate absolută este o acŃiune în constatarea nulităŃii, care operează în
puterea legii chiar din momentul încheierii actului.

 Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulităŃii relative sunt:


- nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana ocrotită de dispoziŃia legală ce
prevede nulitatea (părŃi, succesorii părŃilor, creditorii chirografari, procuror, autoritate
tutelară).
- acŃiunea în nulitate relativă (în anulabilitate) este supusă prescripŃiei extinctive.
- nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare (executarea voluntară a unui act nul
relativ, neinvocarea nulităŃii în termenul de prescripŃie).
- acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune în pronunŃare, deci pe care instanŃa o
apreciază şi o pronunŃă.

88
4. Prezentare comparativă

Nulitatea absolută Nulitatea relativă


- intervine în cazul nerespectării unei norme juridice ce ocroteşte un - intervine în cazul nerespectării unei norme juridice ce
NoŃiune
interes general ocroteşte un interes particular
• nerespectarea unor incapacităŃi de folosinŃă prevăzute în • nerespectarea unor incapacităŃi speciale de
scopul ocrotirii unor interese generale folosinŃă prevăzute în scopul ocrotirii unor
• lipsa totală a consimŃământului interese particulare
• obiectul actului este ilicit şi imoral • consimŃământul a fost viciat prin eroare, dol,
• cauza actului este ilicită şi imorală violenŃă, leziune
Cauze • încălcarea dispoziŃiilor imperative, ordinii publice • lipsa discernământului uneia dintre părŃi în
• frauda la lege momentul încheierii actului juridic
• actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de
capacitate de exerciŃiu sau de persoane cu
capacitate de exerciŃiu restrânsă, fără
încuviinŃările legale
• poate fi invocată de orice persoană care are interes • poate fi invocată numai de persoana ocrotită de
• acŃiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă dispoziŃia legală ce prevede nulitatea
• poate fi acoperită prin confirmare • acŃiunea în nulitate relativă este supusă
Regim juridic • acŃiunea în nulitate absolută este o acŃiune în constatarea prescripŃiei extinctive
nulităŃii • nu poate fi acoperită prin confirmare
• acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune în
pronunŃare
„actul este nul” „actul este anulabil”
Terminologie „actul este nul de drept” „actul poate fi anulat”
„actul va fi declarat nul” „anulabilitate”

89
5. Precizări

 Teoria nulităŃii actului juridic este, actualmente, una dintre cele mai controversate teorii deoarece
atât doctrina cât şi jurisprudenŃa recunosc mai multe tipuri de nulitate.
În Dreptul roman, fizionomia nulităŃii era simplă, un act nul se socotea ca fiind inexistent – nullum
est negotium nihil actum est. Această nulitate, numită civilă, provenea din încălcarea legii sau din lipsa
unei condiŃii necesare pentru formarea actului şi îşi producea efectele în mod automat, fără să fie
pronunŃată de către justiŃie.
În timpul Imperiului, problema nulităŃii se complică la iniŃiativa Pretorului care, pentru a lipsi de
efecte un act juridic valabil, a creat aşa numita „restitutio in integrum”. În virtutea acestei instituŃii, actele
prejudiciabile pentru autorul lor, cele făcute sub imperiul violenŃei, sau de un minor de 25 ani, nu-şi mai
produceau efectele, părŃile fiind readuse la starea de dinainte de încheierea actului. Astfel, restitutio in
integrum echivala cu anularea actului. În acest context, apare alături de nulitatea civilă şi o nulitate
pretoriană, diferită prin faptul că putea fi pronunŃată de magistrat în urma unei acŃiuni în justiŃie.
În prezent, teoria nulităŃii s-a complicat mai mult deoarece la cele două grade de nulitate existente
în dreptul roman, autorii moderni au adăugat un al 3-lea şi anume inexistenŃa. O mare parte din doctrina
modernă critică clasificarea la bipartită a nulităŃilor, propunând o împărŃire tripartită care cuprinde pe
lângă actele afectate de nulitate absolută şi nulitate relativă, o a treia categorie – aceea a actelor
inexistente. În viziunea acestei teorii, spre deosebire de actul nul care are o existenŃă propriu - zisă,
întrunind elementele necesare constituirii sale, actul inexistent este lipsit de unul sau mai multe elemente
indispensabile formării lui (consimŃământ, obiect, cauză, forma ad solemnitatem). Mai mult, actul
inexistent nu ar putea fi anulat, deoarece nu se poate anula ceea ce nu există, judecătorul trebuind să
pronunŃe inexistenŃa lui.
Teoria a fost clădită la început în materia căsătoriei, fiind extinsă ulterior la toate actele juridice
civile. S-a pornit de la ideea inexistenŃei căsătoriei în 3 cazuri: când lipseşte consimŃământul, când există
identitate de sex între soŃi şi când căsătoria nu a fost instrumentată de ofiŃerul de stare civilă competent.
Din punct de vedere practic, teoria este inutilă deoarece funcŃia inexistenŃei actului este perfect
îndeplinită de nulitatea absolută. Astfel, în cazul actelor juridice cărora le lipseşte o condiŃie esenŃială de
valabilitate se aplică, nulitatea absolută; la fel ca nulitatea absolută, inexistenŃa actului juridic trebuie
constatată prin hotărâre judecătorească; regimul juridic al inexistenŃei actului juridic este identic cu cel al
nulităŃii absolute.

 Nulitatea absolută operează de drept şi este constatată de instanŃă printr–o acŃiune în constatare,
iar nulitatea relativă este supusă aprecierii instanŃei, care o pronunŃă. Nulitatea relativă poate fi cerută
printr–o acŃiune înrealizare. Chiar dacă admitem că nulitatea absolută operează de drept, în final, orice
nulitate, absolută sau relativă, are la bază o hotărâre a instanŃei judecătoreşti, astfel încât în toate cazurile
nulitatea este judiciară.

6. Vocabular

• ab initio – de la început.
• frauda la lege – încălcarea intenŃionată prin utilizarea unor mijloace viclene, a dispoziŃiilor
imperative în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic.
• fraus omnia corrumpit – locuŃiune latină ce semnifică faptul că o fraudă corupe totul.
• quod nullum est nullum producit effectum – ceea ce este nul nu produce nici un efect.

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.

1) Ce este nulitatea unui act juridic civil? ClasificaŃi nulitatea în funcŃie de criteriile cunoscute.
2) ArătaŃi care sunt asemănările şi deosebirile între nulitatea absolută şi nulitatea relativă.
3) ComparaŃi, din punct de vedere al sancŃiunii ce poate interveni, frauda şi dolul în contracte.
4) Cunoscând faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un interes,
explicaŃi sintagma „persoană interesată”.
5) Ce înŃelegeŃi prin „act de confirmare a nulităŃii”?
6) Având în vedere posibilitatea instanŃei de a invoca „din oficiu” nulitatea absolută, consideraŃi că în
lipsa unei cereri expres formulate într-un litigiu, judecătorul s-ar putea pronunŃa asupra nulităŃii unui
act juridic?
7) Din punct de vedere al naturii juridice, cum calificaŃi acŃiunea în nulitate absolută comparativ cu
acŃiunea în nulitate relativă? Care este rolul judecătorului în soluŃionarea celor două acŃiuni?
8) X încheie cu Y un contract de donaŃie, având ca obiect un teren, sub forma înscrisului sub semnătură
privată. Este valabil contractul de donaŃie încheiat în această modalitate? ArgumentaŃi.
9) ConsideraŃi valabilă convenŃia prin care un bărbat căsătorit se obligă a despăgubi pe concubina sa în
cazul in care nu divorŃează de soŃia sa?
10) Care este diferenŃa între nulitatea şi inopozabilitatea unui act juridic?

8. SpeŃe:

1. X a încheiat cu Y un contract de vânzare prin care primul i-a vândut lui Y (cetăŃean străin)
printr-un act sub semnătură privată un teren în extravilan situat de o parte a unui drum judeŃean.
În momentul contractării, cetăŃeanul străin i-a dezvăluit vânzătorului că motivul cumpărării
terenului este posibilitatea de a percepe taxe de la automobilişti în urma dobândirii dreptului de folosinŃă
asupra drumului judeŃean.
În această situaŃie, odată cu vânzarea terenului iniŃial, X i-a înstrăinat lui Y o porŃiune din drumul
judeŃean asigurându-l că după obŃinerea aprobărilor va putea solicita taxa dorită. Mai mult, i-a întărit
convingerea afirmând că fratele său este primarul acelei localităŃi.
Ulterior, Y constatând că a fost victima unei înşelăciuni l-a chemat în judecată pe X cerând
desfiinŃarea contractului de vânzare – cumpărare.
CerinŃe:
a) Ce viciu de consimŃământ identificaŃi în speŃă?
b) Ce dispoziŃii legale nu au fost respectate de X la încheierea contractului?
c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului de vânzare-cumpărare astfel încheiat?
d) Care va fi soluŃia instanŃei? ArgumentaŃi.

2. Un abate, dorind să construiască o şcoală în comuna C, se adresează unui arhitect, consultându-l


în alegerea unui teren. Arhitectul îl determină să cumpere un teren al său, în suprafaŃă de 208 m2,
susŃinând că acest loc întruneşte toate condiŃiile o pentru o şcoală.
Abatele cumpără acest loc, dar află ulterior că terenul era impropriu pentru a clădi o şcoală atât
din cauza terenului defavorabil, cât şi din cauza dispoziŃiilor administrative care impuneau pentru
construirea unei şcoli o suprafaŃă minimă de 500 m2.
În această situaŃie, abatele vrea să se adreseze justiŃiei spre a renunŃa la terenul cumpărat şi a i se
restitui preŃul plătit.
CerinŃe:
a) Ce mijloc juridic are la dispoziŃie abatele pentru a renunŃa la teren şi a primi în schimb
preŃul plătit?
b) Ce viciu de consimŃământ este incident în speŃă?
c) Ce va decide instanŃa?

3. Conform Legii 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor, proprietatea funciară a


dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol.
În cazul în care o familie acea în proprietate 150 ha teren arabil şi încheie un contract de vânzare –
cumpărare prin care achiziŃionează încă 100 ha, consideraŃi contractul ca fiind valabil?

91
CerinŃe:
a) Care este sancŃiunea aplicabilă în speŃă şi care sunt efectele ei?
b) Care va fi soluŃia în situaŃia în care o familie deŃinând în proprietate 200 ha teren arabil
achiziŃionează încă 50 ha?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. În funcŃie de întinderea efectelor, nulitatea se clasifică:


a) nulitate absolută şi relativă;
b) nulitate de fond şi de formă;
c) nulitate parŃială şi totală.
2. SancŃiunea nulităŃii absolute intervine în cazul:
a) erorii obstacol;
b) erorii viciu de consimŃământ;
c) dolului incident.
3. Nulitatea relativă a unui act juridic:
a) nu poate fi acoperită prin confirmare;
b) poate fi invocată de orice persoană interesată;
c) este prescriptibilă.
4. Nulitatea absolută a unui act juridic:
a) poate fi acoperită prin confirmare;
b) este imprescriptibilă;
c) intervine în cazul nerespectării unei dispoziŃii ce ocroteşte un interes particular.
5. SancŃiunea nulităŃii relative intervine în cazul:
a) nerespectării formei ad validitatem;
b) lipsei discernământului;
c) nerespectării formei ad probationem.
6. După modul de consacrare legislativă, nulitatea se clasifică în:
a) nulitate absolută şi nulitate relativă;
b) nulitate de formă şi nulitate de fond;
c) nulitate expresă şi nulitate virtuală.
7. Este absolută acea nulitate care sancŃionează nerespectarea, la încheierea actului juridic
civil:
a) a unei condiŃii de fond;
b) a unei condiŃii de formă;
c) a unei norme ce ocroteşte un interes general.

10. Bibliografie:

 I. R. Urs - op. cit., p. 303 – 319;


 I. R. Urs - op. cit., p. 158 – 164;
S. Angheni
 Gh. Beleiu - op. cit., p. 192 – 202;
 G. Boroi - op. cit., p. 227 – 246;
 V. D. Zlătescu - op. cit., p. 175 – 183;
 I. Dogaru - op. cit., p. 292 – 307;
 SpeŃa nr. 1 a fost prelucrată din G. Răducan şi G.T. Maravela – op. cit., p. 70
 SpeŃa nr. 2 a fost reprodusă din Recuéil Periodique Dalloz 2.417/1985 în T. R.
Popescu – op. cit., p. 276

92
XVI. Efectele nulităŃii actului juridic civil

1. NoŃiune

• Efectul nulităŃii constă în desfiinŃarea actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la
restabilirea ordinii de drept încălcate. Actul juridic nul nu poate produce efecte în viitor, iar efectele
produse în trecut se desfiinŃează retroactiv. Deci, nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc),
ci si pentru trecut (ex tunc).

2. Principii şi excepŃii ce guvernează efectele nulităŃii

A. Principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii actului juridic


• Aplicarea sancŃiunii nulităŃii actului juridic atrage după sine desfiinŃarea retroactivă a efectelor actului
respectiv, iar pentru viitor actul juridic nu va mai produce efecte.
 De la principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii există unele excepŃii ce vizează cazuri in care
efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt menŃinute pentru trecut (ex tunc), nulitatea operând
numai pentru viitor (ex nunc). Acestea sunt:
- menŃinerea efectelor produse în trecut de contractele cu executare succesivă;
- menŃinerea efectelor căsătoriei, chiar dacă a fost declarată nulă, în privinŃa
copiilor rezultaŃi din acea căsătorie.
- dobânditorul de bună credinŃă al unui bun frugifer nu restituie fructele culese.
B. Principiul restabilirii situaŃiei anterioare nulităŃii actului juridic (restitutio in
integrum)
• DesfiinŃarea retroactivă a efectelor actului trebuie să ducă la restituirea reciprocă şi integrală a
prestaŃiilor executate de părŃi de la încheierea actului şi până la declararea nulităŃii sau anularea lui.
 ExcepŃii de la principiul restitutio in integrum:
- incapabilul (minorul şi interzisul) nu este Ńinut să restituie, prestaŃiile primite
potrivit art.1164 C.civ, decât în măsura îmbogăŃirii sale.
- una din părŃile actului juridic lovit de nulitate nu va putea cere restituirea
prestaŃiei efectuate dacă invocă propria sa turpitudine (imoralitate) “nemo
auditur propriam turpitudinem alegans” (nimănui nu-i este îngăduit să se
prevaleze de propria sa imoralitate pentru a obŃine în justiŃie ocrotirea unui
drept).
- moştenitorul care, voluntar a executat un legat sau o donaŃie nulă pentru vici de
formă,nu mai poate pretinde restituirea prestaŃiei.
C. Principiul anulării actelor juridice subsecvente, ca o consecinŃă a nulităŃii actului
iniŃial (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis)
• Efectele nulităŃii se pot răsfrânge şi asupra terŃilor, în măsura în care aceştia au dobândit drepturi de la
partea vinovată de pronunŃarea nulităŃii.
• Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi, este firesc ca, odată cu
suprimarea dreptului dobândit prin actul juridic de către una din părŃi, să fie suprimat şi dreptul
subdobânditorului. In acest caz însă nulitatea operează ca o rezoluŃiune, în baza adagiului “resoluto
jure dantis resolvitur jus accipientis”.
 ExcepŃii de la principiul anulării actelor juridice subsecvente:
- subdobânditorul de bună-credinŃă păstrează bunul mobil sau imobil dobândit cu
titlu oneros de la transmiŃătorul al cărui titlu de proprietate a fost declarat nul
sau anulat;

93
- terŃul dobânditor de bună credinŃă , care a dobândit bunul de la moştenitorii
celui declarat mort, în cazul anulării hotărârii delarative de moarte.

3. MenŃinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept


care anihilează regula (quod nullum est nullum producit effectum).

• Anumite principii de drept justifică menŃinerea situaŃiilor create de actul juridic nul ori menŃinerea în
parte sau în totalitate a efectelor sale.
- Principiul ocrotirii bunei-credinŃe
- Principiul validităŃii aparenŃei în drept (error communis facit ius). Principiul justifică
menŃinerea validităŃii actelor cu titlu oneros încheiate de terŃii de bună-credinŃă cu
titularul aparent al unui drept, cu toate că aceste acte ar trebui declarate nule, cu condiŃia ca
aparenŃa să fie cunoscută public.
- Principiul conversiunii actului juridic.Conversiunea înseamnă în esenŃă înlocuirea
actului nul cu un act juridic valid. Prin conversiune actul juridic nul poate produce efectele
unui alt act juridic ale cărui condiŃii de validitate le îndeplineşte.
- Principiul răspunderii civile delictuale. În cazul în care minorul vinovat de cauza de
nulitate (se declară major) ar solicita anularea actului civil, deşi ca urmare a anulării,
cealaltă parte ar suferi un prejudiciu pentru care minorul ar trebui să plătească despăgubiri,
se consideră că cea mai bună reparare a prejudiciului este menŃinerea actului juridic ca
fiind valabil.

4. Definirea şi caracterizarea unor sancŃiuni şi a unor cauze de ineficienŃă a


actelor juridice civile comparativ cu nulitatea

 Nulitatea, aşa cum am văzut, este o sancŃiune civilă care constă în lipsirea actului juridic încheiat cu
încălcarea normelor referitoare la condiŃiile sale de validitate, de efectele pentru care a fost încheiat;
cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului.
 RezoluŃiunea este o sancŃiune care constă în desfiinŃarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu
executarea dintr-o dată, instantanee, pentru neexecutarea din culpă a obligaŃiilor de către una din părŃi.
 Rezilierea este o sancŃiune care constă în desfacerea unui contract sinalgamatic cu executare
succesivă pentru neexecutarea din culpă a obligaŃiilor de către una din părŃi.
 Revocarea este o sancŃiune care constă în înlăturarea efectelor actului juridic, fie datorită
ingratitudinii gratificatului, fie neexecutării din culpă a sarcinii donaŃiei sau legatului, fie pentru
naşterea de copii în urma donaŃiunii (art.829 C.civ.).
 Caducitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic determinată de un eveniment ce intervine
independent de voinŃa părŃilor şi după încheierea actului.
 Inopozabilitatea este o cauză de ineficienŃă a actului juridic fată de terŃi care intervine datorită
nerealizării formalităŃilor de publicitate

94
5. Reprezentare grafică

5.1.
Principiile efectelor nulitătii

principiul repunerii în principiul anulării actului


principiul retroactivitătii
situatia anterioară (r esti tut io subsecvent (resoluto iure dantis
efectelor nulităti i act ului jur idic
in integrum) resolvitur jus accipietis)

exceptii: exceptii: exceptii:

mentinerea efectelor produse de incapabilul nu este tinut să ipoteza subdobânditorului de bună


un contract cu executare restituie prestatiile primite decât credintă si cu ti tlu oneros al unui
succesivă în măsur a î mbogă t i r i i sale mobil

ipoteza subdobânditorului de bună


păst rar ea fruct el or cul ese ant er ior nemo auditur propriam
credintă si cu ti tlu oneros al unui
anulăr i i surpitudinem allegons
imobil

5.2. Cele 4 principii care anihilează principiul quod nullum est nullum producit effectum

2
Principiul validită tii apar ent ei î n
drept
3
1 Principiul
Principiul ocrotirii conversiunii
Principiul Quod nullum est …
bunei credinte actului juridic

4
Principiul ră spunderi i ci vi l e
delictuale

95
6. Precizări

 În practică, aplicarea principiului anulării actului subsecvent se concretizează în două situaŃii


specifice:
1) în cazul actelor autorizate, anularea autorizaŃiei administrative conduce la anularea actului juridic
care se întemeia pe acea autorizaŃie. Spre exemplu, anularea autorizaŃiei de construcŃie va
determina şi anularea contractului de antrepriză încheiat în vederea edificării unei clădiri.
2) în cazul a două acte din care unul este principal iar celălalt accesoriu, anularea actului principal
atrage desfiinŃarea actului accesoriu prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale. Astfel,
anularea contractului de împrumut va determina şi desfiinŃarea contractului de gaj ce asigură
creditorului recuperarea creanŃei.

 Principiul ocrotirii bunei credinŃe îşi găseşte o aplicaŃie deosebit de importantă în materia relaŃiilor
de familie. Art. 23, alin. 1 C. fam. dispune: „SoŃul care a fost de bună credinŃă la încheierea căsătoriei
declarată nulă sau anulată păstrează, până la data când hotărârea instanŃei judecătoreşti rămâne definitivă
situaŃia unui soŃ dintr-o căsătorie valabilă”. Astfel, deşi căsătoria a fost declarată nulă, totuşi faŃă de soŃul
de bună-credinŃă, ea se consideră că a existat (căsătorie putativă) până la data rămânerii definitive a
hotărârii de declarare a nulităŃii ori anulării; în schimb, faŃă de soŃul de rea credinŃă căsătoria se
desfiinŃează cu efect retroactiv.
O altă aplicaŃie a principiului este întâlnită în materia actelor de stare civilă. „Actele de stare civilă
întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuŃiile de ofiŃer de stare civilă, sunt valabile,
chiar dacă acea persoană nu avea această calitate” (art 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă).

7. Vocabular

• bună credinŃă - obligaŃie generată de conduită care revine părŃilor la încheierea şi executarea
unei convenŃii, constând în îndatorirea lor de a se comporta astfel încât ceea ce s-a convenit să
se execute întocmai potrivit intenŃiei comune.
• error communis facit jus – expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia
acela care a acŃionat, întemeindu-se cu bună credinŃă pe o eroare îndeobşte admisă ca adevăr,
trebuie ocrotit juridic („greşeala comună statorniceşte dreptul”).
• ex nunc – locuŃiune latină folosită pentru a exprima ideea că efectele unui act juridic se
produc numai pentru viitor, din momentul încheierii sale.
• ex tunc – locuŃiune latină folosită pentru a învedera că efectele unui act juridic se produc nu
numai pentru viitor, ci retroactiv, începând de la un moment determinat din trecut.
• răspundere civilă delictuală – formă a răspunderii civile care intervine atunci când prin fapta
păgubitoare se încalcă o obligaŃie instituită prin lege.
• resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis – expresie latină folosită pentru a exprima
regula potrivit căreia, desfiinŃarea retroactivă a drepturilor transmiŃătorului asupra lucrului
transmis, atrage desfiinŃarea drepturilor consimŃite de acesta, asupra bunului respectiv, în
folosul unui terŃ. („în măsura în care s-a anulat dreptul celui ce dă, se anulează şi dreptul celui
ce dobândeşte”).
• restitutio in integrum – locuŃiune latină folosită pentru a exprima repunerea în situaŃia
anterioară a persoanei sau persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin încheierea unui act
juridic sau prin săvârşirea unui fapt juridic.

96
8. Întrebari, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înŃelegeŃi prin regula de drept civil: „quod nullum est nullum producit effectum?”
2) EnumeraŃi principiile efectelor nulităŃii şi stabiliŃi conŃinutul lor..
3) În ce situaŃie, deşi actul este nul, nu se procedează la restituirea prestaŃiilor făcute în temeiul acelui
act?
4) EnumeraŃi principiile de drept care înlătură aplicabilitatea regulii „quod nullum est……?
5) Ce este conversiunea actului juridic? DaŃi 3 exemple de aplicare a principiului conversiunii actelor
juridice.
6) ArătaŃi care este raportul dintre nulitate şi rezoluŃiune.
7) ArătaŃi care este raportul dintre nulitate şi reziliere.
8) X împrumută de la Y suma de 100 milioane lei. Pentru garantarea împrumutului, Y constituie un drept
de ipotecă asupra unui imobil aflat în proprietatea lui X.
ArătaŃi:
a) nulitatea contractului de împrumut are vreun efect asupra valabilităŃii contractului de
ipotecă?
b) nulitatea contractului de ipotecă are vreun efect asupra valabilităŃii contractului de
împrumut?
9) X şi Y încheie în formă autentică un contract de vânzare – cumpărare a unui teren. În cazul în care Y
plăteşte preŃul, însă X refuză să-i predea terenul, contractul de vânzare-cumpărare:
a) se anulează?
b) este supus rezoluŃiunii?
c) este supus rezilierii?
10) Ce sancŃiune intervine în cazul in care un minor se prezintă drept major pentru a încheia un contract,
şi cum se justifică această sancŃiune?

9. SpeŃe

1. X a vândut lui Y printr-un înscris sub semnătură privată un televizor marca L.G.. Ulterior, X l-a
chemat în judecată pentru desfiinŃarea actului de vânzare – cumpărare.
Din probele administrate, instanŃa a constatat că vânzarea între X şi Y nu este valabilă, reŃinând
din susŃinerile lui X şi ale martorilor săi că i-a fost viciat consimŃământul.
În cursul procesului, Y a înstrăinat bunul unui terŃ Z, care nu cunoştea lipsa calităŃii de proprietar a
vânzătorului.
CerinŃe:
a) Plecând de la premisa că actul încheiat între X şi Y a fost declarat nul de către instanŃă,
care este principiul efectelor nulităŃii incident în cauză pentru a desfiinŃa actul ulterior
dintre Y şi Z?.
b) IdentificaŃi excepŃiile de la acest principiu.
c) Ipoteza din speŃă se încadrează printre excepŃii?
d) Ce va decide instanŃa?

2. Un anticar de profesie a vândut unei persoane trei gravuri pentru preŃul de 500$. Gravurile erau
datate ca fiind foarte vechi şi purtau numele pictorilor respectivi. Cu toate acestea s-a dovedit că nu erau
lucrări vechi, ci erau rezultatul unui trucaj grosier.
În această situaŃie, cumpărătorul cere nulitatea absolută a actului de cumpărare.
CerinŃe:
a) Cererea lui e admisibilă?
b) ConsideraŃi că în speŃă este incidentă eroarea ca viciu de consimŃământ?

97
c) Dacă instanŃa va hotărî desfiinŃarea contractului de vânzare – cumpărare, care este
principiul efectelor nulităŃii incident în speŃă pentru ca preŃul de 500$ să fie restituit
cumpărătorului?

3. În 1990, X a dobândit o suprafaŃă de teren arabil ca moştenitor al lui Y, fiind desemnat prin
testamentul lăsat de acesta din urmă. Ca proprietar, X a cultivat terenul şi a cules recolta.
În 1992 se descoperă un nou testament, datat ulterior primului, prin care Y îl desemna ca
moştenitor pe Z.
CerinŃe:
a) Care testament va produce efecte juridice: cel descoperit în 1990 sau cel din 1992?
b) X poate fi obligat la restituirea recoltei culese până în 1992? Care va fi soluŃia pentru
recolta culeasă după 1992 (după descoperirea noului testament)?
c) DefiniŃi principiul retroactivităŃii şi identificaŃi excepŃiile de la acesta.
d) Ipoteza din speŃă se încadrează printre excepŃii?

10. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Este un principiu al efectelor nulităŃii:


a) pacta sunt servanda;
b) restitutio in integrum;
c) error communis facit jus.
2. Principiul anularii actului juridic subsecvent ca urmare a anulării actului juridic iniŃial:
a) este un principiu general al actelor juridice civile;
b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic;
c) este un principiu ce guvernează efectele nulităŃii.
3. Desfacerea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă pentru neexecutarea
culpabilă a obligaŃiilor de către una din parŃi are loc prin:
a) rezolutiune;
b) reziliere;
c) nulitate.
4. SancŃiunea rezoluŃiunii actelor juridice intervine în cazul:
a) contractelor unilaterale cu executare uno ictu
b) contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu
c) contractelor sinalagmatice cu executare succesivă
5. Produce efecte numai pentru viitor:
a) nulitatea relativă;
b) rezoluŃiunea;
c) reziliere.
6. Dacă locatarul refuză să-şi execute obligaŃia de plată a chiriei, contractul de locaŃiune:
a) se anulează;
b) este supus rezoluŃiunii;
c) este supus rezilierii.
7. Înlătură principiul „quod nullum est nullum producit effectum”:
a) principiul ocrotirii relei credinŃe;
b) principiul validităŃii aparenŃei în drept;
c) principiul răspunderii civile contractuale.

98
11. Bibliografie:

 I. R. Urs op. cit., p. 319 – 333;


 I. R. Urs op. cit., p. 165 – 172;
S. Angheni
 Gh. Beleiu op. cit., p. 202 – 208;
 G. Boroi op. cit., p. 247 – 260;
 V. D. Zlătescu op. cit., p. 183 – 189;
 I. Dogaru op. cit., p. 306 – 318;
 SpeŃa nr. 2 a fost reprodusă din Recueil Periodique Dalloz 2.287/1908 în T. R.
Popescu – op. cit., p. 294

99
PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE

XVII. Teoria generală a probelor

1. NoŃiunea de probaŃiune judiciară

• ProbaŃiunea reprezintă activitatea de stabilire a actelor şi faptelor juridice din care au izvorât
drepturile şi obligaŃiile părŃilor.

2. NoŃiunea de probă – sensuri:

• acŃiunea de prezentare a mijloacelor de convingere de către cel care are „sarcina probei“.
• mijloacele legale de convingere sau mijloacele legale de probă pentru stabilirea faptului pretins.
Faptul dedus judecăŃii (faptul pretins) este un fapt principal (facta probanda) care trebuie dovedit, iar
faptul probator (facta probantia) este faptul care contribuie la dovedirea faptului principal.
• rezultatul acŃiunii de prezentare a mijloacelor de probă (proba este completă“; „proba este făcută“).

3. ImportanŃa practică

 probele sunt mijloace prin care se asigură constatarea şi realizarea drepturilor împotriva celor care
le nesocotesc;
 probele constituie mijlocul de stabilire a adevărului obiectiv de către organele de justiŃie;
 probele au rol în prevenirea litigiilor.

4. Obiectul probei

• Obiectul probei îl constituie faptele şi actele juridice din care rezultă drepturile şi obligaŃiile, adică
„faptele generatoare de drepturi şi obligaŃii“;
- proba faptelor negative se face prin proba faptelor pozitive contrare;
- proba faptelor legalmente constatate nu trebuie făcută;
- proba faptelor notorii nu trebuie făcută;
- proba faptelor necontestate de nici una din părŃi este lăsată la aprecierea instanŃei de
judecată.

5. Sarcina probei:

• „Cel ce face o propunere înaintea judecăŃii trebuie să o dovedească“ (art. 1169 C. civ.), adică sarcina
probei revine – în primul rând – reclamantului; această regulă este sintetizată în adagiul formulat
încă de romani (onus probandi incumbit actori).
• Pârâtul ridică pretenŃii asupra reclamantului pe calea acŃiunii reconvenŃionale, invocă şi dovedeşte
fapte de natură să paralizeze acŃiunea reclamantului, invocă excepŃii (împlinirea prescripŃiei, stingerea
datoriei, nulitatea actului, lipsa calităŃii procesuale etc), astfel încât sarcina probei incumbă şi
pârâtului (in excipiendo reus fit actor).
• InstanŃa judecătorească are un rol activ în tot procesul, inclusiv în privinŃa probaŃiunii.

100
6. CondiŃiile de admisibilitate a probelor

• Pentru a fi admisibilă, orice probă trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:


- să nu fie oprită de lege;
- să fie verosimilă: este neverosimilă atunci când proba tinde la dovedirea unor fapte
imposibile;
- să fie utilă: este inutilă proba care tinde la dovedirea unor fapte incontestabile, pe care
însăşi legea le socoteşte stabilite;
- să fie pertinentă: este pertinentă proba care are legătură cu obiectul procesului;
- să fie concludentă: proba trebuie să fie aptă să contribuie la rezolvarea pricinii de către
organul de jurisdicŃie. O probă concludentă este întotdeauna şi pertinentă, dar nu orice
probă pertinentă este şi concludentă.

7. ConvenŃiile părŃilor asupra probelor

• PărŃile, prin acordul lor de voinŃă, se pot abate de la normele privind probaŃiunea într-un proces în
curs sau a unui proces viitor. Asemenea convenŃii, dacă îndeplinesc condiŃiile legale ale oricăror
convenŃii (consimŃământ, capacitate, obiect, cauză), nu sunt oprite de lege, cu următoarele precizări:
să nu ducă la îngreunarea probei;să nu îngrădească rolul activ al instanŃei; să nu încalce dispoziŃiile
imperative ale legii.

8. Precizări

 Norma juridică, legea în general nu poate forma obiectul probaŃiunii judiciare. Astfel, instanŃele
aplică legea fără ca părŃile să fie obligate să dovedească existenŃa sau cuprinsul actelor normative
deoarece, pe de o parte, „ jura novit curia” (judecătorul trebuie să cunoască legea) iar pe de altă parte,
„nemo censetur ignorare legem”.
Cu toate acestea, dacă într-un proces una din părŃi invocă aplicarea unei legi străine, partea are
obligaŃia de a dovedi existenŃa şi conŃinutul normei, deoarece legea străină este în proces un element de
fapt ce trebuie dovedit şi nu un element de drept.

9. Întrebări

1) În ce constă obiectul probei?


2) Cui îi revine sarcina probei?
3) Care sunt condiŃiile de admisibilitate a probelor?
4) StabiliŃi corelaŃia existenŃă între proba pertinentă şi proba concludentă.
5) PărŃile pot face convenŃii cu privire la probe? În caz de răspuns afirmativ, enumeraŃi condiŃiile pe
care acestea trebuie să le îndeplinească.
6) ConsideraŃi că faptele notorii trebuie dovedite? Dar notorietatea acestor fapte (împrejurarea că faptele
sunt cunoscute de toată lumea)?
7) ConsideraŃi necesar ca faptele cunoscute personal de judecător, din alte împrejurări decât probele
dosarului, să fie dovedite?

10. Vocabular

• cerere (acŃiune) reconvenŃională – mijloc procedural prin care pârâtul formulează


pretenŃii proprii faŃă de reclamant
• facta probanda – fapt principal care trebuie dovedit

101
• facta probantia – fapt care contribuie la dovedirea existenŃei sau inexistenŃei faptului
principal
• fapte generatoare de drepturi şi obligaŃii – împrejurări (evenimente şi acŃiuni) care dau
naştere, modifică sau sting raporturi juridice concrete
• fapte notorii – fapte cunoscute de întreaga colectivitate dintr-o regiune, dintr-o Ńară, dintr-
un conŃinut, de pretutindeni
• in excipiendo reus fit actor – în excepŃie, pârâtul este reclamant
• onus probandi incumbit actori – sarcina de a face dovada îi revine reclamantului

11. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. În cursul procesului, sarcina probei îi revine:


a) numai reclamantului;
b) numai pârâtului;
c) alternativ şi reclamantului şi pârâtului.
2. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată:
a) orice probă concludentă este şi pertinentă;
b) orice probă pertinentă este şi concludentă;
c) nu orice probă concludentă este şi pertinentă.
3. Este concludentă:
a) proba care tinde la dovedirea unor fapte incontestabile;
b) proba care are legătură cu obiectul procesului;
c) proba care contribuie la rezolvarea pricinii.
4. Proba este neverosimilă:
a) când tinde la dovedirea unor fapte incontestabile;
b) când tinde la dovedirea unor fapte imposibile;
c) când tinde la dovedirea unor fapte notorii.
5. Subiect al probei este:
a) partea adversă;
b) judecătorul;
c) partea care a propus proba.

12. Bibliografie

 I. R. Urs – op.cit, pag. 337 – 349;


 I. R. Urs, – op.cit., pag. 96 – 100;
S. Angheni;
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 111 – 114;
 G. Boroi – op.cit., pag. 83 – 95;
 V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 251 – 258;
 I. Dogaru – op.cit., pag. 156 – 162.

102
XVIII. Mijloacele de probă

 Mijloacele de probă sunt enumerate în art. 1170 C. civ. şi art.201-217 Cod de procedură civilă

1. Înscrisurile. NoŃiune şi clasificare

• Prin înscris se înŃelege orice declaraŃie despre un act sau fapt juridic, făcută prin scriere cu
mâna, prin dactilografiere ori imprimare, cu orice litere sau sistem de scriere, pe hârtie sau pe
orice alt material: sticlă, lemn, metal, pânză, telex, telefax etc. Cu înscrisurile sunt asimilate decla-
raŃiile verbale, înregistrate pe bandă electromagnetică, peliculă, disc etc.
• În funcŃie de existenŃa sau inexistenŃa intenŃiei ca acestea să folosească ca mijloc de dovadă,
înscrisurile sunt preconstituite (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată, răbojurile, diferite
chitanŃe, note, facturi etc., emise pentru a servi ca mijloc de probă) şi nepreconstituite (registrele
comerciale, registrele şi hârtiile casnice, menŃiunile scrise de creditor pe titlul constatator al creanŃei
sau pe chitanŃă şi scrisorile obişnuite).
• În funcŃie de criteriul semnăturii, înscrisurile sunt semnate (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură
privată) şi nesemnate, în care intră toate celelalte înscrisuri;
• Înscrisurile se mai împart şi în : originale şi copii după înscrisurile originale.
A. Înscrisul autentic
• Noiune. Potrivit art. 1171 C. civ.: “Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităŃile cerute de
lege, de un funcŃionare public, care are dreptul de a funcŃiona în locul unde actul s-a făcut“;
• Categorii de acte autentice:
– înscrisuri autentice notariale (Legea nr.36/1995);
– hotărârile organelor jurisdicŃionale;
– constituie, de asemenea, înscrisuri autentice, potrivit art. 1171 C. civ., actele de stare civilă,
deciziile şi încuviinŃările autorităŃilor tutelare, procesele verbale de îndeplinire a actelor de
procedură etc.
• OperaŃiunea tehnico-juridică de autentificare de către notarul public.
– notarul are îndatorirea de a desluşi adevăratele raporturi dintre părŃi, de a le lamuri cu privire la
consecinŃele ce decurg din înscrisul pe care vor să-l întocmească şi de a le da îndrumările
necesare pentru ca înscrisul lor să corespundă scopului urmărit de ele;
– notarul trebuie să verifice îndeplinirea condiŃiilor cerute de lege pentru validitatea înscrisului
realizând astfel controlul preventiv al legalităŃii actelor ce urmează a se întocmi;
– la cererea părŃilor, notarul trebuie să redacteze înscrisul pe care acestea vor să-l autentifice;
– autentificarea îşi produce efectele din momentul în care notarul a luat consimŃământul părŃilor şi
acestea au semnat înscrisul.
• Puterea doveditoare.
– puterea doveditoare a înscrisului autentic rezidă din faptul că a fost autentificat, sau chiar
întocmit şi autentificat de notarul public.
– menŃiunile referitoare la constatările personale ale notarului se bucură de cea mai deplină putere
doveditoare, ele neputând fi combătute decât prin procedura (specială şi complicată) a înscrierii
în fals.
– menŃiunile ce cuprind declaraŃiile făcute de părŃi fac dovada numai până la proba contrarie.
 Pentru a cunoaşte puterea doveditoare a înscrisului nul ca înscris autentic, trebuie făcută
următoarea distincŃie:
– în cazurile în care înscrisul autentic este cerut de lege ca o condiŃie de formă – ad
validitatem –, nulitatea înscrisului autentic atrage, în mod necesar, nulitatea actului
juridic (negotium);
– în cazurile în care înscrisul autentic a fost întocmit numai pentru că părŃile au dorit
să-şi asigure o dovadă, – ad probationem –, nulitatea înscrisului autentic nu atrage
103
nulitatea actului juridic (negotium) constatat prin acel înscris şi nu atrage
nevalabilitatea înscrisului respectiv, ca înscris sub semnătură privată, dacă a fost
semnat de părŃi (art. 1172 C. civ.).
B. Înscrisul sub semnătură privată
• NoŃiune. Prin înscris sub semnătură privată se înŃelege orice înscris semnat de partea sau părŃile de
la care emană;
• CondiŃiile de validitate:
– condiŃia generală a semnăturii, cerută pentru orice astfel de înscris: semnătura este condiŃia
necesară şi suficientă cerută pentru validitatea înscrisului sub semnătură privată; din ea rezultă
însăşi denumirea înscrisului.
– condiŃii speciale, cerute numai pentru anumite înscrisuri sub semnătură privată:
 condiŃia pluralităŃii de exemplare pentru înscrisurile care constată convenŃii
sinalagmatice (contracte bilaterale).
 condiŃia scrierii în întregime sau a menŃiunii „bun şi aprobat“ făcută de mâna
debitorului, în cazul înscrisurilor ce constată obligaŃii unilaterale având ca obiect o
sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile.
 condiŃia scrierii, semnării şi datării de mâna testatorului a testamentului olograf.
• Puterea doveditoare a înscrisului sub semnătură privată (art. 1182 C.civ)
− art. 1176 prevede că: “actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia se opune sau
privit, după lege, ca recunoscut, are acelaşi efect ca actul autentic, între acei care l-au înscris şi
între cei care reprezintă drepturile lor“.
− în cazul în care partea, căreia i se opune un înscris sub semnătură privată, neagă semnătura sau
înscrisul, precum şi în cazul în care moştenitorii sau urmaşii celui de la care se pretinde că
emană înscrisul, declară că nu cunosc semnătura sau înscrisul autorului înscrisului, înscrisul
sub semnătură privată nu are nici o putere doveditoare.
− dacă înscrisul sub semnătură privată este recunoscut de partea căreia i se opune sau dacă instanŃa
a stabilit că provine de la partea căreia i-a fost opus înscrisul, înscrisul sub semnătură privată
face dovada până la proba contrarie, atât între părŃi cât şi între cei care reprezintă drepturile
lor, precum şi faŃă de terŃi.
C. Alte înscrisuri:
− scrisorile, menŃiunile făcute de creditor pe titlul de creanŃă, registrele şi hârtiile casnice,
registrele comerciale, răbojurile.

2. Mărturia sau proba testimonială

• Mărturia este o relatare făcută de o persoană, oral, în faŃa instanŃei de judecată cu privire la
acte sau fapte litigioase săvârşite în trecut, despre care are cunoştinŃă personală.
− mărturia presupune cunoaşterea personală, de către martor, a faptelor pe care le relatează şi nu
„din auzite“ sau după „ceea ce spune lumea“; este mărturie aşa-numita „mărturie indirectă“;
− mărturia presupune relatarea orală în faŃa instanŃei de judecată.
• Administrarea probei testimoniale.
− regula generală este că faptele juridice stricto-sensu pot fi dovedite în mod nelimitat, prin
proba testimonială.
− regulile restrictive privind administrarea probei testimoniale se referă la actele juridice.

 Art. 1191 C.civ. stabileşte următoarele reguli restrictive:


„Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei […] nu se
poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.”
„Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul […]

104
chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte 250 lei”.
 Aceste reguli restrictive cunosc două excepŃii, când proba cu martori poate fi admisă cu
privire la un act de o valoare mai mare de 250 lei sau împotriva sau peste conŃinutul unui
înscris:
- când există un început de dovadă scrisă (art. 1197 C.civ.)
- când partea s-a aflat în imposibilitate de a-şi preconstrui sau păstra un înscris (art. 1198
C.civ.)
• Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea instanŃei de judecată. Judecătorul
are libertatea de a aprecia valoarea depoziŃiei de martor.

3. Mărturisirea (recunoaşterea)

• NoŃiune. Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui fapt pe care o altă persoană îşi
întemeiază o pretenŃie sau o apărare şi care este de natură să producă efecte juridice împotriva
autorului ei.
• Caractere
– mărturisirea este o recunoaştere, iar nu o simplă explicaŃie dată în legătură cu un act sau fapt
juridic;
– mărturisirea priveşte un fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază, fie o pretenŃie, fie o apărare;
– mărturisirea este de natură să producă efecte împotriva autorului ei;
– mărturisirea este o manifestare de voinŃă, adică un act juridic civil, de unde cerinŃa ca autorul
mărturisirii să aibă o voinŃă conştientă şi liberă;
– mărturisirea este o manifestare de voinŃă unilaterală;
– mărturisirea este irevocabilă;
– mărturisirea constituie un mijloc de probă împotriva autorului ei şi în favoarea celui care îşi
întemeiază pretenŃiile pe faptul recunoscut;
– mărturisirea are caracter personal; nu poate fi făcută decât de către titularul dreptului litigios în
persoană sau de un mandatar cu procură specială (art. 1206 C. civ.).
• Clasificare
a) mărturisirea este judiciară atunci când îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiŃii:
– este făcută în cadrul unui proces înaintea sau în cursul judecăŃii;
– este făcută în însuşi procesul în care este folosită ca mijloc de probă;
– este făcută înaintea judecătorului, personal sau prin procură specială;
b) mărturisirea este extrajudiciară atunci când cele trei condiŃii de mai sus nu sunt întrunite în mod
cumulativ.
• Formele mărturisirii sunt tot în număr de două: mărturisire expresă şi mărturisire tacită (prezumată).
a) este expresă când constă într-o declaraŃie orală sau scrisă în sensul recunoaşterii unui fapt pe care
cealaltă parte îşi întemeiază pretenŃiile.
b) este tacită în cazurile în care legea prevede că judecătorul (instanŃa) poate să o deducă dintr-o
anumită conduită negativă (abŃinere) a părŃii.
• Puterea doveditoare a mărturisirii este lăsată la libera apreciere a instanŃei de judecată.
• Interogatoriul este mijlocul procedural – reglementat de art. 218-225 Cod de procedură civilă – de
administrare a probei mărturisirii. În afara de mărturisirea spontană, mărturisirea este, de cele mai
multe ori, provocată, ceea ce se realizează prin intermediul interogatoriului.
Interogatoriul este o problemă ce Ńine de procedura civilă.

4. PrezumŃiile

• NoŃiune. Potrivit art. 1199 C. civ. „PrezumŃiile sunt consecinŃele ce legea sau magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut“.

105
• Clasificare
Din art 1199 C. civ. reiese că prezumŃiile sunt de două feluri: simple (opera judecătorului) şi legale.
– PrezumŃiile simple sunt prevăzute de art. 1203 C. civ. astfel: „PrezumŃiile care nu sunt stabilite
de lege sunt lăsate la luminile şi înŃelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie să se
pronunŃe decât întemeindu-se pe prezumŃii care să aibă greutate şi putere de a naşte
probabilitatea; prezumŃiile nu sunt permise magistratului, decât numai în cazurile când este
permisă şi dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a făcut prin fraudă,
dol sau violenŃă.
– PrezumŃiile legale sunt definite de art. 1200 C. civ., astfel: „sunt prezumŃii legale acelea care
sunt determinate special prin lege precum:
– actele ce legea le declară nule pentru că le priveşte făcute în frauda dispoziŃiilor sale;
– în cazurile în care legea declară că dobândirea dreptului de proprietate sau liberaŃiunea
unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate;
– puterea ce legea acordă autorităŃii lucrului judecat.
PrezumŃiile legale sunt limitative ca număr: nu există prezumŃie legală fără un text care să o
prevadă expres: nulla presumtio sine lege; textele legale care stabilesc prezumŃii sunt de strictă
interpretare.
• Puterea doveditoare a prezumŃiilor
– prezumŃii legale relative – juris tantum – sunt acelea care pot fi combătute prin proba contrarie;
aceste prezumŃii formează marea majoritate a prezumŃiilor legale;
– prezumŃii legale absolute (irefragabile, irefutabile) – juris et de jure – sunt acelea care nu pot fi
combătute prin proba contrarie;
– prezumŃiile legale intermediare (mixte) sunt acelea care pot fi combătute, fie prin anumite
mijloace de probă, fie în anumite condiŃii, fie de anumite persoane.

5. Expertizele judiciare

• Sunt mijloace de probă, constând într-un raport de expertiză ce cuprinde constatările unor
specialişti privind anumite fapte sau acte juridice. Expertizele judiciare pot fi: contabile, medicale,
tehnice (în toate domeniile de activitate).

6. Precizări

 Data înscrisului sub semnătură privată are, între părŃi, aceeaşi forŃă probantă ca însuşi conŃinutul
înscrisului, adică până la proba contrară.
FaŃă de terŃi, data înscrisului sub semnătură privată nu are nici o putere doveditoare atâta timp cât
nu a devenit dată certă.
Data certă se dobândeşte prin prezentarea înscrisului la un organ de stat, prin înregistrarea lui într-
un registru public, prin moartea uneia dintre persoanele care au semnat înscrisul, sau prin trecerea
conŃinutului înscrisului, chiar prescurtat, în acte întocmite de funcŃionari publici (art. 1182 C. civ.)

 Deşi art. 1198 C. civ. prevede admisibilitatea probei cu martori, numai în caz de imposibilitate
materială de a preconstitui un înscris, practica judiciară a extins aplicarea acestui articol şi la cazurile de
imposibilitate morală.
Imposibilitatea morală de a preconstitui înscrisuri apare fie datorită raporturilor de încredere dintre
părŃi (cum sunt cele dintre soŃi, rude, prieteni intimi), fie din cauza raporturilor de subordonare sau de
diferenŃă dintre părŃi (raporturile dintre medic şi client sau dintre profesor şi elev).
Imposibilitatea materială de a preconstitui înscrisuri rezultă din împrejurări în care, potrivit unor
uzuri înrădăcinate, nu se întocmesc înscrisuri doveditoare, cum sunt vânzările făcute în bâlciuri, pieŃe
organizate.

106
7. Reprezentare grafică

înscris autentic
înscris sub
preconstituite semnăt u r ă pri vată
chitante
facturi
înscrisuri
registre
nepreconstituite
scrisori

mă r tur ia judiciară
Mijloace de
mă r tur isi rea
probă
extrajudiciară

simple
prezumtii relative (juris tantum)
legale absolute (juris et de jure)
intermediare

contabile
expertize judiciare tehnice
medicale

8. Vocabular

• forma ad validatem – condiŃie de validitate, esenŃială şi specială, care constă în necesitatea


îndeplinirii formalităŃilor prestabilite de lege sub sancŃiunea nulităŃii absolute a operaŃiei juridice
(negotium)
• formă ad probationem – cerinŃă impusă de lege sau de părŃi, care constă în întocmirea unui
înscris cu scopul de a proba actul juridic civil
• înscriere în fals – mijloc procedural de constatare a exactităŃii menŃiunilor unui înscris autentic ce
redau constatările personale făcute de agentul instrumentator, precum şi a valabilităŃii unui înscris
sub semnătură privată, declarat fals de partea căruia i se opune
• mărturie indirectă – mărturie referitoare la acte, fapte, împrejurări, despre care martorul nu a luat
cunoştinŃă în mod direct, prin propriile simŃuri ci i-au fost relatate de către o persoană determinată.
• negotium – act juridic
• nulla presumtio sine lege – nu există prezumŃie legală fără un text care să o prevadă expres
• juris et de jure – locuŃiune latină exprimând ideea că o prezumŃie are caracter absolut, neputând fi
combătută prin alt mijloc de probă
• juris tantum – locuŃiune latină exprimând ideea că o prezumŃie are caracter relativ, putând fi
combătută prin proba contrară
107
• testament olograf – testament scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului.

9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de înscrisuri şi cum se clasifică acestea?


2) ExplicaŃi operaŃiunea tehnico – juridică de autentificare a înscrisurilor de către notarul public.
3) Care este puterea doveditoare a unui înscris autentic? Dar a unui înscris nul ca înscris autentic?
4) EnumeraŃi condiŃiile de validitate a înscrisului sub semnătură privată.
5) Care sunt regulile restrictive privind admisibilitatea probei cu martori şi excepŃiile de la aceasta?
6) ConsideraŃi că, în caz de imposibilitate morală de a preconstitui un înscris, este admisibilă proba
testimonială?
7) Ce înŃelegeŃi prin probă testimonială şi care este puterea doveditoare a acesteia?
8) Ce valoare juridică au mărturia „din auzite” şi mărturia indirectă?
9) Ce înŃelegeŃi prin prezumŃii şi care este puterea doveditoare a acestora?
10) StabiliŃi caracterul (relativ, absolut, mixt) al următoarelor prezumŃii legale:
- prezumŃia de bună-credinŃă (art. 1899 C.civ)
- prezumŃia autorităŃii lucrului judecat (art. 1201 C.civ.)
- prezumŃia că termenul este în favoarea debitorului (art. 1024 C.civ.)
- prezumŃia de paternitate a copilului din căsătorie (art. 53 C.fam.)
- prezumŃia că o construcŃie, aflată pe un teren, a fost făcută de proprietarul terenului (art. 492
C.civ)
11) CompletaŃi spaŃiile libere din următoarele enunŃuri:
- Actul autentic este acela care s-a făcut cu …………………………cerute de lege, de un
……………………, care are dreptul de a funcŃiona în locul unde……………………..
- MenŃiunile referitoare la constatările personale ale notarului pot fi combătute prin procedura
…………………
- MenŃiunile dintr-un înscris autentic ce cuprind declaraŃii făcute de părŃi, fac dovada până la
……………………………
- CondiŃia multiplului exemplar este cerută pentru înscrisurile ………….. ce
constată……………………
- CondiŃia scrierii în întregime sau a menŃiunii „bun şi aprobat” – făcută de mâna ………………..,
este cerută în cazul înscrisurilor………………….., ce constată …………………., având ca
obiect…………………………….
- Conform art. 1191 C.civ., proba cu martori nu e admisibilă în cazul actelor juridice al căror obiect
are o valoare…………………şi nici………………………….ceea ce cuprinde un act juridic. Prin
excepŃie, proba cu martori este admisibilă când există………………….sau când partea s-a aflat în
imposibilitate de a …………………..un înscris
- PrezumŃiile sunt consecinŃe pe care …………………….sau …………..le trage dintr-un fapt
……………………..la un fapt………..

10. SpeŃe

1. X a vândut printr-un act juridic autentic un frigider şi o maşină de spălat marca L.G. lui Y.
Ulterior, X îl acŃionează în justiŃie pe Y cerând desfiinŃarea contractului de vânzare – cumpărare,
motivând că nu au fost respectate dispoziŃiile art. 1180 C.civ., deoarece vânzarea având ca obiect o
„câtime de lucruri” în actul juridic nu a fost precizată formula „bun şi aprobat”.
CerinŃe:
a) Este necesară în speŃă formula „bun şi aprobat”?
b) Bunurile din speŃă se încadrează în sintagma „câtime de lucruri”?
c) PronunŃaŃi o soluŃie corectă.

108
2. A l-a chemat în judecată pe B, solicitând instanŃei obligarea pârâtului la restituirea sumei de 15
milioane lei.
În motivarea cererii, A a susŃinut că părŃile au semnat, în prezenŃa a doi martori, o chitanŃă din
care reiese că i-a împrumutat lui B 15 milioane lei.
B a negat că ar fi primit împrumutul, fapt susŃinut şi de cei doi martori. DepoziŃiile martorilor au
fost relevante în cauză, astfel încât instanŃa a respins acŃiunea lui A.
CerinŃe:
a) Care este regula generală privind administrarea probei cu martori?
b) Care sunt regulile restrictive privind administrarea acestei probe?
c) SoluŃia instanŃei a fost corectă?

3. X l-a chemat în judecată pe Y, solicitându-i restituirea sumei de 3000 $ acordată cu titlu de


împrumut cu un an în urmă.
În faŃa instanŃei, X a arătat că i-a împrumutat suma de bani lui Y, fratele ei aflat în nevoie
financiară, fără să încheie un act care să ateste acest lucru chiar la insistenŃele mamei, care a considerat că
nu este necesar ca un frate să nu aibă încredere în celălalt. De asemenea, X a specificat că, în momentul
predării banilor, au fost prezenŃi o serie de martori: părinŃii şi prietenii de familie ce vor depune mărturie.
Y se apără invocând că art. 1191 C.civ. nu-i permite acest lucru, deoarece suma pe care o pretinde
e mai mare de 250 lei.
CerinŃe:
a) Care sunt regulile instituite de art. 1191 C.civ.?
b) Ce reprezintă cazurile instituite de art. 1198 C.civ.?
c) Se încadrează X în enumerarea din art. 1198 C.civ.?
d) Ce va hotărî instanŃa?

11. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Înscrisul sub semnătură privată:


a) trebuie obligatoriu scris şi semnat de una din părŃi;
b) trebuie obligatoriu scris de o parte şi semnat de toate părŃile;
c) trebuie obligatoriu semnat de toate părŃile de la care emană.
2. Formalitatea multiplului exemplar este cerută:
a) în cazul înscrisurilor autentice;
b) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii
sinalagmatice;
c) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii unilaterale.
3. MenŃiunea „bun şi aprobat” este cerută:
a) când debitorul a scris singur şi a semnat convenŃia;
b) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii sinalagmatice;
c) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată o obligaŃie unilaterală ce
are ca obiect o sumă de bani sau o câtime de lucruri fungibile.
4. Proba cu martori este admisibilă:
a) când există un început de dovadă scrisă;
b) când obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 lei;
c) în contra sau peste ceea ce cuprinde actul juridic.
5. Proba cu martori este inadmisibilă :
a) în caz de imposibilitate de a preconstitui un înscris;
b) în caz de imposibilitate de a conserva un înscris;
c) când obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 lei.

109
6. PrezumŃiile care pot fi combătute fie prin anumite mijloace de probă, fie de anumite
persoane sunt:
a) prezumŃii legale relative;
b) prezumŃii legale intermediare;
c) prezumŃii simple.

12. Bibliografie

 I. R. Urs – op.cit, pag. 350 – 383


 I. R. Urs, – op.cit., pag. 101 – 116
S. Angheni
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 114 – 121
 G. Boroi – op.cit., pag. 95 – 139
 V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 258 – 286
 I. Dogaru – op.cit., pag. 162 – 178
 SpeŃa nr. 3 a fost prelucrata din G. Răducan, G.T. Maravela – op. cit., p. 59.

110
PRESCRIPTIA EXTINCTIVĂ

XIX. NoŃiunea, efectele şi domeniul de aplicare al prescripŃiei


extinctive

1. NoŃiune

• PrescripŃia extinctiva este pierderea dreptului de a obŃine o hotărâre judecătorească în temeiul căreia
să se poată proceda la executarea silită a obligaŃiilor, în urma neexercitării acŃiunii în justiŃie în
intervalul prevăzut de lege.
• Art.1 din Decretul nr.16/1958 precizează: “Dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge
prin prescripŃie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. O dată cu stingerea dreptului la
acŃiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acŃiune privind drepturile accesorii. Orice
clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripŃiilor este nulă”. Cu alte cuvinte şi în
concluzie, prescripŃia extinctivă este modul de stingere a dreptului material la acŃiune prin
neexercitarea acestuia în termenul prevăzut de lege.
• La nivelul ramurii dreptului civil, instituŃia prescripŃiei îşi are sediul juridic în Decretul
nr.167/1958, în titlul XX din cartea a III-a din Codul civil şi în alte acte normative cu aplicaŃie
în raporturile de drept civil ori interdisciplinare (Codul familiei art.21,52,55,60; Codul com. –
art.145 şi următoarele etc.)

2. Sensurile noŃiunii de prescripŃie extinctivă

 instituŃie de drept civil, care cuprinde ansamblul normelor juridice civile care reglementează
stingerea dreptului la acŃiune neexercitat în termenul de prescripŃie.
 un mod de stingerea dreptului la acŃiune având un obiect patrimonial

3. Delimitări de alte instituŃii

• PrescripŃia extinctivă se delimitează de prescripŃia achizitivă, termenul extinctiv şi termenul de


decădere.
- prescripŃia achizitivă (uzucapiunea) este un mod de dobândire a unui drept real
principal asupra unui bun imobil prin posesie continuă, netulburată şi publică, timp de
30 ani ori 10-20 ani.
- termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic civil.
- termenul de decădere (decăderea) presupune stingerea dreptului subiectiv civil.

4. FuncŃiile şi importanŃa practică

• În esenŃă, prescripŃia extinctivă îndeplineşte o funcŃie de consolidare a raporturilor juridice şi de


înlăturare a dificultăŃilor în administrarea probelor, o funcŃie sancŃionatorie şi o funcŃie
preventivă şi mobilizatoare.
• ImportanŃa prescripŃiei :
- înlătură posibilitatea de a se aduce în faŃa instanŃelor judecătoreşti litigii de la naşterea
cărora a trecut timp îndelungat, asigurând astfel stabilitate, certitudine şi securitate
rapoturilor juridice;
- evită dificultăŃile ce se pot ivi în legătură cu mijloacele de probă care, prin trecerea
unui timp prea îndelungat, nu mai pot fi folosite cu succes;

111
- contribuie la mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor;
- înlătură posibilitatea declanşării unor litigii cu mari întârziere.

5. Efectele prescripŃiei extinctive

 prin prescripŃie se stinge dreptul la acŃiune în sens material; art.1 din Decretul nr.167/1958
dispune că “dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie”;
 stingerea dreptului la acŃiune privind drepturile accesorii (spre ex. dobânzi);
 stingerea succesivă a dreptului la acŃiune: “In cazul când un debitor este obligat la prestaŃiuni
succesive, dreptul la acŃiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃiuni se stinge printr-o prescripŃie
deosebită” (art.12 din Decretul nr.167/1958);
 imprescriptibilitatea dreptului la acŃiune în sens procesual.Cel ce se stinge este dreptul la acŃiune
în sens material şi nu procesual deoarece, tocmai prin sesizare, se poate examina şi controla dacă este
sau nu împlinită prescripŃia;
 supravieŃuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaŃiei civile corelative, care devin imperfecte,
fiind ocrotite pe calea defensivă a excepŃiei.

6. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive

a) Criterii
• Pentru a determina domeniul de aplicare al prescripŃiei extinctive ne raportăm la două criterii:
- natura drepturilor subiective;
- actul normativ care reglementează prescripŃia.
• În raport de natura drepturilor subiective, pe care îl reŃinem ca fiind principal, distingem între:
- domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale;
- domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor personale nepatrimoniale

b) Drepturile subiective şi acŃiunile care le ocrotesc


• Drepturile subiective sunt ocrotite prin acŃiuni în justiŃie care au diferite denumiri consacrate legislativ
sau de practica judiciară:
- drepturile reale principale sunt ocrotite prin: acŃiunea în revendicare, când reclamant este
proprietarul; acŃiunea negatorie, când reclamantul proprietar se îndreaptă împotriva pârâtului
ce pretinde că este titularul unui alt drept real principal; acŃiunea confesorie, când reclamantul
este titularul unui drept real principal, altul decât dreptul de proprietate (uzuarul,
uzufructuarul, superficiarul etc.);
- posesia este ocrotită prin acŃiune posesorie care tinde la restabilirea dreptului real încălcat;
- drepturile de creanŃă sunt ocrotite prin acŃiuni personale sau “acŃiuni în pretenŃii”, fie că au la
bază un act juridic (un contract), fie un fapt juridic (ilicit sau licit);
- nulitatea actului poate fi cerută prin acŃiunea în constatarea nulităŃii (nulitatea absolută) sau
acŃiunea în anulabilitate (nulitatea relativă);
- drepturile personale nepatrimoniale sunt protejate de acŃiunile care însoŃesc aceste drepturi
(acŃiuni în restabilirea drepturilor).

7. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale:

 Drepturile de creanŃă
• De regulă, drepturile de creanŃă sunt supuse prescripŃiei extinctive.
 Prin excepŃie, există drepturi de creanŃă imprescriptibile extinctiv :
- acŃiunea în restituirea depunerilor la CEC.

112
- acŃiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultative de
persoane.
 Drepturile reale
• De regulă drepturile reale sunt imprescriptibile extinctiv :
- acŃiunea în revendicare imobiliară;
- acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe dreptul de proprietate publică;
- acŃiunea în partaj, prin care se cere împărŃirea bunurilor aflate în proprietate comună;
- acŃiunea negatorie, cu excepŃia cazului în care prin aceasta se contestă existenŃa unui
drept de uzufruct sau de uz având ca obiect un bun mobil.
- acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de superficie.
- acŃiunea în grăniŃuire.
 Prin excepŃie, există şi drepturi reale prescriptibile extinctiv :
- acŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată;
- acŃiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune (art. 498 C.civ);
- acŃiunea negatorie prin care se contestă existenŃa unui drept de uzufruct sau a unui
drept de uz având ca obiect un bun mobil;
- acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de uzufruct, dreptul de uz sau de abitaŃie,
şi dreptul de servitute;
- acŃiunea posesorie.

8. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale:

• De principiu, drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile;


 Sunt prescriptibile, printre altele, următoarele acŃiuni având un obiect nepatrimonial:
- acŃiunea în nulitate relativă a căsătoriei (art.21 C.fam.);
- acŃiunea în stabilirea paternităŃii şi tăgada paternităŃii (art.55 şi 60 C.fam.);
- acŃiunea în anulabilitate (D. 167/958, art 9).

9. Precizări

 Deşi dreptul subiectiv (al creditorului) şi implicit obligaŃia corelativă (a debitorului) subzistă după
împlinirea termenului de prescripŃie extinctivă, totuşi atât dreptul subiectiv cât şi obligaŃia suferă o
transformare juridică, devenind imperfecte.
Dreptul subiectiv devine imperfect în sensul că nu mai e ocrotit pe calea ofensivă a acŃiunii în
justiŃie, ci pe calea defensivă a excepŃiei. Astfel, dacă un creditor introduce acŃiunea după expirarea
termenului, debitorul îi va opune excepŃia de prescripŃie şi acŃiunea creditorului va fi respinsă. Dacă după
expirarea termenului de prescripŃie extinctivă debitorul îşi execută de bună voie obligaŃia, el nu mai are
posibilitatea de a cere restituirea prestaŃiei efectuate.În caz contrar, acŃiunea lui ar fi respinsă deoarece
creditorul va invoca dreptul său subiectiv ce subzistă.
ObligaŃia corelativă devine imperfectă, transformându-se într-o obligaŃie morală (naturală). Ea nu
mai poate fi executată silit la cererea creditorului, dar dacă debitorul (titularul obligaŃiei) plăteşte de
bunăvoie nu mai poate cere restituirea prestaŃie (art. 20 alin.1 din Decretul nr. 167/1958).

 În ceea ce priveşte efectele prescripŃiei extinctive, problema a cunoscut o evoluŃie controversată în


funcŃie, pe de o parte, de reglementările juridice în materie, şi pe de altă parte de reglementările de drept
comun în vigoare.
Înainte de apariŃia Decretului nr. 167/1958, în materia prescripŃiei extinctive erau aplicabile
dispoziŃiile Codului civil în conformitate cu care « obligaŃiile se sting [….] şi prin prescripŃie ». Astfel,
opinia dominantă era în sensul că prescripŃia extinctivă stinge obligaŃia civilă şi pe cale de consecinŃă şi
dreptul subiectiv corelativ.

113
După intrarea în vigoare a Decretului nr. 167/1958, optica s-a deplasat asupra dispoziŃiilor art.1
alin.1:“ dreptul la acŃiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripŃie”, admiŃându-se că
prescripŃia extinctivă nu stinge dreptul subiectiv civil şi nici obligaŃia civilă corelativă, ci numai dreptul
de acŃiune.
Termenul de « drept la acŃiune » are un dublu înŃeles:
- în sens material, reprezintă posibilitatea titularului de a obŃine realizarea dreptului încălcat
cu ajutorul forŃei coercitive a statului.
- în sens procesual, dreptul la acŃiune desemnează posibilitatea unei persoane de a sesiza
organul de jurisdicŃie în vederea realizării unui drept subiectiv.
Ceea ce se stinge prin prescripŃia extinctivă este numai dreptul la acŃiune în sens material, astfel
încât după împlinirea prescripŃiei, titularul dreptului subiectiv nu mai poate obŃine concursul organelor de
stat pentru executarea obligaŃiei corelative. Dacă împlinirea termenului de prescripŃie ar stinge şi dreptul
la acŃiune în sens procesual, aceasta ar însemna că titularul dreptului subiectiv nu ar avea posibilitatea
legală de a solicita organului de jurisdicŃie o cerere.
Într-o opinie relativ recentă, dreptul de acŃiune este privit ca un ansamblu de componente :
posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicŃie, posibilitatea de a formula cereri, posibilitatea de a
propune probe, posibilitatea de a obŃine condamnarea pârâtului, posibilitatea de a exercita căi de atac,
posibilitatea de a cere executarea silită. Dintre acestea numai posibilitatea de a obŃine condamnarea şi
posibilitatea de a obŃine executarea silită sunt supuse prescripŃiei extinctive.

 În conformitate cu art. 18 din Decretul nr. 167/1958, invocarea prescripŃiei nu este lăsată numai la
latitudinea părŃilor în folosul cărora operează, ci constituie totodată o obligaŃie a instanŃei de judecată care
o va aplica din oficiu.Altfel spus, dacă invocarea prescripŃiei nu este făcută de către partea în interesul
căruia curge, instanŃa va pune chestiunea prescripŃiei în discuŃia părŃilor şi, ulterior, va aplica din oficiu
consecinŃele constatării împlinirii termenului de prescripŃie.
În literatura juridică recentă se face propunerea ca, de lege ferenda, să se revină la sistemul
Codului Civil, în sensul că prescripŃia va trebui aplicată doar dacă cel interesat o invocă, cu motivarea că,
în acest mod, ne-am alinia sistemelor de drept al Ńărilor democrate din Europa. În plus, din moment ce
partea interesată poate renunŃa la beneficiului prescripŃiei executând obligaŃia după împlinirea termenului,
de ce aceeaşi parte n-ar putea renunŃa la beneficiul prescripŃiei chiar în cursul procesului?

 Pornind de la dispoziŃiile art. 1890 C. civ. ce prevăd că termenul de prescripŃie pentru acŃiunile
reale este de 30 de ani, acŃiunea în revendicare imobiliară, ca acŃiune reală, ar fi trebuit să fie
prescriptibilă în acest termen.
Cu toate acestea, Ńinând cont de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, se admite că
acŃiunea în revendicare a bunurilor imobile este imprescriptibilă extinctiv, deoarece dreptul de proprietate
nu se pierde prin neuz oricât de mult timp ar fi trecut de la neexercitarea lui. Deşi imprescriptibilă
extinctiv, acŃiunea în revendicare imobiliară va putea fi paralizată dacă posesorul bunului va invoca în
favoarea sa dobândirea proprietăŃii prin uzucapiune.

 Modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile (simpla posesiune de


bună credinŃă a unui mobil valorează titlul de proprietate) face ca revendicarea acestor bunuri de către cel
care se pretinde proprietar să fie aproape imposibilă. Această regulă se aplică numai terŃului de bună
credinŃă care a dobândit bunul de la persoana (detentor precar) căruia adevăratul proprietar i l-a
încredinŃat de bunăvoie, printr-un contract de depozit sau de împrumut (terŃul de bună credinŃă nu va
restitui bunul mobil).
AcŃiunea în revendicare poate fi intentată de adevăratul proprietar în cazul bunurilor furate sau
pierdute. Astfel, dacă bunul mobil se află la un terŃ dobânditor de bună credinŃă de la hoŃ sau găsitor,
proprietarul îl poate revendica în trei ani din ziua când a fost pierdut sau furat (termen de decădere). Dacă
bunul se află chiar la hoŃ sau găsitor sau la un terŃ de rea credinŃă, termenul este de 30 de ani (termen de
prescripŃie).

114
10. Reprezentare grafică

prin prescriptia extinctivă se sti ngedreptul la act i une î nsens mat er ial

dreptul subiectiv si obligatia corelativă supr avi t uiescdar suf eră o


teransformare devenind imperfecte, fiind ocrotite pe calea defensivă

imprescriptibilitate a dreptului la actiune în sens procesual


Reguli privind
efectele o dată cu sti ngerea dreptul ui l a acti une pr i vindun drept pr i nci pal se
stinge si dreptul la actiune privind drepturi accesorii
prescriptiei
enxtinctive în cazul obligatiilor cu executare succesivă, dr eptul la actiune cu
privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie
separată

11. Prezentare comparativă

11.1
PrescripŃia extinctivă PrescripŃia achizitivă (uzucapiunea)
- sunt sancŃiuni de drept civil
- operează în funcŃie de termenele prevăzute de lege
- pot fi suspendate şi întrerupte
• reglementată de Decretul nr. 167/1958 • reglementată de Codul civil
• termene mai multe şi mai scurte • termene puŃine şi lungi (30 ani/10-20 ani)
• stinge dreptul la acŃiune în sens material • mod de dobândire a unui drept real principal
• reguli proprii privind suspendarea şi întreruperea • reguli proprii privind suspendarea şi
• repunerea în termen e specifică prescripŃiei întreruperea
extinctive • -------------------------

115
11.2
PrescripŃia extinctivă Decăderea
- sunt sancŃiuni de drept civil
- operează în raport de termenele prevăzute de lege
- au efect extinctiv
• stinge dreptul la acŃiune în sens material • stinge dreptul subiectiv civil
• termene mai multe şi mai lungi • termene puŃine şi mai scurte (1 an, 3 luni, 45
• reguli proprii privind : de zile)
- suspendarea • nu este susceptibil de:
- întreruperea - suspendare
- repunerea în termen - întrerupere
- repunere în termen

11.3
PrescripŃia extinctivă Termen extinctiv
- sunt instituŃii de drept civil
- au efect extinctiv
• termenele sunt legale • termenul extinctiv poate fi legal, convenŃional,
• stinge dreptul de acŃiune în sens material judecătoresc.
• termenele de prescripŃie nu pot fi modificate • stinge dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă
• este susceptibilă de suspendare, întrerupere, • poate fi modificat prin acordul părŃilor
repunere în termen • nu e susceptibil de suspendare întrerupe,
repunere în termen

116
11.4
Domeniul prescripŃiei extinctive asupra
Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale drepturilor personal patrimoniale

Drepturi reale (acŃiuni reale) Drepturi de creanŃă (acŃiuni personale)


• Imprescriptibile • Regula:prescriptibile • Regula: imprescriptibile
- acŃiunea în revendicare imobiliară bazată pe dreptul  în termen de 3 ani: - acŃiunea în anularea, modificarea,
de proprietate privată - acŃiunea în rezoluŃiune rectificarea, completarea actelor de
- acŃiunea în revendicare mobiliară sau imobiliară, - acŃiunea în reziliere stare civilă
bazată pe dreptul de proprietate publică - acŃiunea în despăgubire - acŃiunea pentru încetarea săvârşirii unei
- acŃiunea de partaj - acŃiunea pentru plata preŃului fapte ce aduce atingere unui drept
- acŃiunea negatorie  în termen de 6 luni nepa-trimonial
- acŃiunea confesorie privind dreptul de superficie - acŃiunea în răspundere a vânzătorului
- acŃiunea în grăniŃuire pentru viciile ascunse fără viclenie • ExcepŃia:prescriptibile
• Prescriptibile - exercitarea dreptului de opŃiune succesorală - acŃiunea în anulabilitate
- acŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe  în termen de 1 an - în termen de 3 ani
dreptul de proprietate privată - acŃiunea vânzătorului pentru complinirea - acŃiunea în nulitate relativă a căsătoriei
– în termen de 30 de ani preŃului şi a cumpărătorului pentru scăderea - în termen de 6 luni
- acŃiunea în revendicare imobiliară în caz de lui. - acŃiunea în tăgada paternităŃii
avulsiune − în termen de 1 an • ExcepŃie:imprescriptibile - în termen de 6 luni
- acŃiunea negatorie prin care se contestă un drept de - acŃiunea în restituirea depunerilor la CEC - acŃiunea în stabilirea paternităŃii
uzufruct sau de uz având ca obiect un mobil - acŃiunea având ca obiect partea cuvenită din – în termen de1 an
– în termen de 30 de ani rezerva de prime în asigurările facultativede
- acŃiunea confesorie prin care se apără un drept de persoane
uzufruct, de uz sau de abitaŃie şi a dreptului de
servitute − în termen de 30 de ani
- acŃiunea posesorie – în termen de 1 an

117
12. Vocabular

• acŃiunea confesorie – acŃiune prin care o persoană solicită să i se recunoască un dezmembrământ


al dreptului de proprietate asupra unui bun aparŃinând altei persoane.
• acŃiune negatorie – acŃiune prin care proprietarul unui bun contestă un dezmembrământ al
dreptului de proprietate pe care o altă persoană pretinde că îl are asupra bunului.
• acŃiunea de partaj – acŃiunea prin care se cere împărŃirea bunurilor aflate în proprietate comună.
• acŃiunea posesorie – acŃiunea prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca stare de fapt.
• acŃiunea în revendicare – acŃiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar
recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.
• acŃiunea în tăgada paternităŃii – acŃiunea prin care un bărbat infirmă paternitatea copilului ce i
se atribuie, pe motiv că este cu neputinŃă ca el să fie tatăl acestuia.
• acŃiunea în stabilirea paternităŃii – acŃiunea prin care se stabileşte filiaŃia unui copil din afara
căsătoriei faŃă de tatăl său (această acŃiune aparŃine copilului şi se porneşte în numele său de către
mamă)
• avulsiune – ruperea unei bucăŃi de teren prin efectul apelor şi alipirea ei la terenul altui proprietar.
• decădere – sancŃiune de drept civil care are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat
în termenul prevăzut de lege.
• drept de abitaŃie – dreptul de uz având ca obiect o casă de locuit.
• drept de uz – drept real în virtutea căruia titularul său se poate folosi de un lucru şi îi poate culege
fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei sale.
• dreptul de uzufruct – drept real care conferă titularului său posesia şi folosinŃa asupra lucrurilor
ce aparŃin altuia cu obligaŃia de a le conserva substanŃa şi de a le restitui proprietarului la încetarea
uzufructului.
• drept de servitute – sarcină impusă unui fond pentru uzul şi utilitatea unui imobil având alt
stăpân (art. 576 C.civ.)
• dreptul de superficie – drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană
(superficiar) asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau a altor lucrări aflate pe terenul aparŃinând altei
persoane.
• dreptul la acŃiune în sens material – posibilitatea titularului de a obŃine realizarea dreptului
încălcat cu ajutorul forŃei coercitive a statului.
• dreptul la acŃiune în sens procesual – posibilitatea unei persoane de a se adresa cu o cerere
organului de jurisdicŃie în vederea realizării unui drept subiectiv.
• uzucapiune (prescripŃie achizitivă) – mod de dobândire a proprietăŃii sau a altor drepturi reale
prin posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul şi condiŃiile prevăzute de lege.

13. Întrebări, aplicaŃii, răspunsuri

1) Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de „prescripŃie extinctivă”? Care sunt funcŃiile şi importanŃa practică a
acestei instituŃii?
2) DiferenŃiaŃi dreptul la acŃiune în sens material de dreptul la acŃiune în sens procedural.
3) Ce înŃelegeŃi prin sintagma: prescripŃia transformă dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă din perfecte
în imperfecte?
4) IdentificaŃi asemănările şi deosebirile dintre termenul extinctiv şi prescripŃia extinctivă.
5) ConsideraŃi că drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Dar drepturile reale?
6) Pentru a produce efecte juridice, este necesar ca prescripŃia să fie invocată de partea interesată sau
instanŃa se va pronunŃa din oficiu?
7) EnumeraŃi şi definiŃi acŃiunile în justiŃie ce ocrotesc drepturi reale?
8) Care sunt efectele prescripŃiei extinctive?
9) AnalizaŃi caracterul imprescriptibil sau/şi prescriptibil al acŃiunii în revendicare.
14. SpeŃe

1. X plăteşte de bunăvoie datoria de 1000 $ pe care o avea faŃă de Y, deşi era împlinit termenul de
prescripŃie extinctivă. Ulterior, X îl cheamă în judecată pe Y, solicitând instanŃei obligarea acestuia la
restituirea sumei respective, motivând că la data la care şi-a executat obligaŃia, nu ştia că dreptul
creditorului său de a obŃine realizarea silită a creanŃei respective era prescris:
CerinŃe:
a) Ce dispoziŃie legală va invoca în apărare Y?
b) PrescripŃia extinctivă stinge dreptul de creanŃă a lui Y faŃă de X?
c) Care va fi soluŃia instanŃei?

2. La 1 ianuarie 1990, X îi împrumută lui Y 100 $, cu obligaŃia acestuia din urmă de a-i restitui în
termen de 3 ani şi de a plăti şi o dobândă corespunzătoare de 6% pe an.
Faptul că Y nu a achitat dobânda conform contractului încheiat l-a determinat pe X să promoveze
o acŃiune în justiŃie, solicitând instanŃei să-l oblige pe Y să plătească dobânda restantă.
Deoarece de la data încheierii contractului au trecut mai mult de 3 ani, Y a cerut instanŃei
respingerea cererii ca prescrisă.
CerinŃe:
a) Este prescris dreptul lui A de a cere restituirea dobânzii?
b) Ce va hotărî instanŃa?

15. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. PrescripŃia extinctivă stinge:


a) dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă;
b) dreptul material la acŃiune;
c) dreptul la acŃiune în sens procedural.
2. AcŃiunile reale sunt:
a) în toate cazurile prescriptibile;
b) în toate cazurile imprescriptibile;
c) atât prescriptibile cât şi imprescriptibile.
3. Reprezintă o acŃiune reală imprescriptibilă extinctiv:
a) acŃiunea în revendicare imobiliară;
b) acŃiunea în revendicare mobiliară.
c) acŃiunea posesorie.
4. Sunt acŃiuni reale prescriptibile în termen de 30 de ani:
a) acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe proprietatea publică;
b) acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe proprietatea privată;
c) acŃiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune.
5. Nu este susceptibil de suspendare şi întrerupere:
a) termenul de prescripŃie extinctivă;
b) termenul extinctiv;
c) termenul de prescripŃie achizitivă.
6. AcŃiunile personale:
a) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepŃie imprescriptibile;
b) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepŃie prescriptibile;
c) sunt în toate cazurile prescriptibile.
7. Drepturile personale nepatrimoniale:
a) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepŃie prescriptibile;
b) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepŃie imprescriptibile;
c) sunt în toate cazurile imprescriptibile.

119
8. Constituie o acŃiune reală prescriptibilă extinctiv:
a) acŃiunea confesorie întemeiată pe dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie,
servitute;
b) acŃiunea confesorie întemeiată pe dreptul de superficie;
c) acŃiunea în revendicare imobiliară.
9. Debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al creditorului
s-a prescris:
a) are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei dacă nu a ştiut că dreptul
său era prescris;
b) are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei chiar dacă a ştiut că dreptul
era prescris;
c) nu are dreptul să ceară restituirea prestaŃiei.
10. În cazul în care un debitor este obligat la prestaŃii succesive:
a) dreptul cu privire la fiecare dintre prestaŃii se stinge la momentul în
care se stinge dreptul la acŃiune cu privire la ultima prestaŃie;
b) stingerea dreptului la acŃiune cu privire la prima prestaŃie are ca
efect şi stingerea dreptului la acŃiune cu privire la prestaŃiile
ulterioare;
c) dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃii se stinge printr-o
prestaŃie deosebită.
11. Normele care reglementează prescripŃia extinctivă:
a) au un caracter imperativ;
b) pot fi înlăturate prin voinŃa contrară a părŃilor actului juridic civil;
c) nu pot fi aplicate din oficiu de către instanŃă.

16. Bibliografie

 I. R. Urs – op.cit, pag. 387 – 415


 I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 173 – 181
 G. Boroi – op.cit., pag. 261 – 281
 V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 289 – 299
 I. Dogaru – op.cit., pag. 321 – 351

120
XX : Termenele de prescripŃie; curgerea prescripŃiei

1. NoŃiune şi clasificare

• Termenele de prescripŃie reprezintă intervalul de timp stabilit de lege în care poate fi exercitat dreptul
la acŃiune în sens material. Pierderea termenului înseamnă pierderea dreptului la acŃiune.
• Termenele de prescripŃie sunt clasificate în termene generale şi termene speciale.

2. Termene generale de prescripŃie

• Termenul general de 3 ani, aplicabil acŃiunilor personale care însoŃesc drepturile de creanŃă,
prevăzut în art.3 al Decretului nr.167/1958. Acest termen este aplicabil tuturor acŃiunilor întemeiate
pe drepturi de creanŃă, cu excepŃia cazurilor pentru care există termene speciale de prescripŃie, chiar
dacă acest termen special este de 3 ani (art.37 din Legea 31/1990).
• Termenul general de 30 ani, aplicabil acŃiunilor reale care însoŃesc drepturile reale, prevăzut de
art.1890 C. civ.

3. Termene speciale de prescripŃie

• Termene speciale aplicabile acŃiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanŃă (prevăzute în


Decretul nr.167/1958 şi Codul civil);
- termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii în răspundere a vânzătorului pentru viciile ascunse fără
viclenie. Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul general de 3 ani (art. 5 Decretul
167/58);
- termenul de 6 luni, aplicabil exercitării dreptului de opŃiune succesorală (art.700 C.civ);
- termenul de 1 an, aplicabil acŃiunii vânzătorului pentru complinirea preŃului şi acŃiunii
cumpărătorului pentru scăderea preŃului (art.1334 C.civ).
• Termene speciale cuprinse în alte acte normative:
- termenul de 30 de zile pentru sesizarea instanŃei în vederea anulării actului administrativ sau a
obligării la eliberarea lui (art.5 alin 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul
administrativ);
- termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acŃiune pentru repararea daunelor patrimoniale sau
morale cauzate prin fapta de concurenŃă neloială (art.12 din Legea nr. 11/1991 pentru
combaterea concurenŃei neloiale).
• Termenele speciale aplicabile în cazul drepturilor reale:
- termenul de 1 an, pentru acŃiunea în revendicare imobiliară, prevăzut de art.498 C. civ (în
cazul avulsiunii);
- termenul de 1 an, pentru cererile privitoare la posesiune (art.675 C. proc. civil);
• Termenele speciale aplicabile în cazul drepturilor personale nepatrimoniale:
- termenul de 1 an, aplicabil în acŃiunea de stabilire a paternităŃii copilului din afara căsătoriei
(art.60 C. fam.);
- termenul de 6 luni, pentru acŃiunea în anulare a căsătoriei încheiate cu vicierea
consimŃământului (art.21 alin.2 C. fam.);
- termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii în tăgada paternităŃii copilului din căsătorie (art.55 alin.1
C. fam.).

121
4. Începutul termenului de prescripŃie

• PrescripŃia începe să curgă la data când se naşte dreptul la acŃiune (actione non nata, non currit
prescriptio). Dreptul la acŃiune se naşte în mod diferit în raport cu natura drepturilor sau a actelor ori a
faptelor care le generează.

 Reguli speciale:
- în cazul drepturilor pure şi simple, prescripŃia dreptului la acŃiune începe să curgă de la data
naşterii raportului juridic (art.7 din Decretul nr.167/1958), adică de la data încheierii actului
juridic civil;
- în cazul drepturilor afectate de termen suspensiv ori condiŃie suspensivă, prescripŃia dreptului la
acŃiune începe să curgă la data împlinirii termenului ori realizării condiŃiei (art.7 din Decretul nr.
167/1958);
- în cazul acŃiunii în răspundere civilă, prescripŃia începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe autorul ei (art.8 din Decretul 167/1958);
- în cazul acŃiunii în anulabilitate, prescripŃia începe să curgă astfel (art.9 din Decretul
nr.167/1958):
- la anularea pentru violenŃă a actului juridic, la data când violenŃa a încetat;
- la anularea pentru eroare ori viclenie şi pentru alte cazuri, la data când cel îndreptăŃit,
reprezentantul său legal, sau persoana chemată de lege să-i încuviinŃeze actele, a cunoscut
cauza anulării, dar cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la încheierea actului;
- prescripŃia dreptului la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei
lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea
unui an de la predarea lucrului sau lucrării etc (art.11 din Decretul nr.67/58);
- prescripŃia acŃiunii privind viciile ascunse ale construcŃiei începe să curgă de la data descoperii
viciilor însă cel mai târziu la împlinirea a 3 ani de la recepŃie (art.11 alin 2 din Decretul nr.
167/58)
- prescripŃia dreptului de opŃiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii succesiunii
(data decesului) (art.700 alin 1 C. civ.).

5. Suspendarea prescripŃiei extinctive

• NoŃiune
Suspendarea înseamnă oprirea cursului prescripŃiei pe timpul cât durează cauzele limitative
prevăzute de lege, care îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acŃiona.
• Cauzele de suspendare (art.13 şi art.14 din Decretul nr.167/1958)
1) cât timp cel împotriva căruia curge prescripŃia (creditorul) este împiedicat de un caz de forŃă
majoră să facă întrerupere;
2) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale României, aflate „pe picior
de război”;
3) până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcute de cel îndreptăŃit cu privire la despăgubiri ori
restituiri în temeiul unui contract de transport sau de prestări servicii de poştă şi telecomunicaŃii,
însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de trei luni socotit de la înregistrarea reclamaŃiei;
4) cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate prescripŃia nu curge:
- între părinŃi sau tutori şi cei care sunt sub ocrotirea lor;
- între curatori şi cei pe care îi reprezintă;
- între cei ce administrează bunuri în temeiul legii ori a unei hotărâri judecătoreşti şi cei ale
căror bunuri sunt administrate;
5) împotriva celor lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu până nu au reprezentant legal;
6) împotriva celui cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviinŃeze actele;

122
7) între soŃi în timpul căsătoriei.
• Efectele suspendării (art.15 din Decretul nr.167/1958)
Efecte generale:
După încetarea suspendării, prescripŃia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte. Deci, pe
timpul cât durează cauzele de suspendare, curgerea prescripŃiei este oprită; la încetarea cauzelor de
suspendare prescripŃia îşi reia cursul, adică continuă să curgă, socotindu-se şi timpul scurs anterior
cauzelor de suspendare.
Efecte speciale:
În cazul prescripŃiilor mai mari de 6 luni, termenul de prescripŃie nu se va împlini înainte de expirarea
unui termen de 6 luni socotit de la încetarea cauzei de suspendare, dacă de la această dată a rămas un
termen mai scurt de 6 luni;
În cazul prescripŃiilor mai scurte de 6 luni, termenul de prescripŃie nu se împlineşte înainte de o lună,
dacă de la încetarea cauzei de suspendare a rămas un termen mai scurt de o lună.

6. Întreruperea prescripŃiei extinctive

• NoŃiune
Întreruperea constă în ştergerea prescripŃiei începute înainte de ivirea unei cauze prevăzute
de lege că întrerupe prescripŃia şi începerea unei noi prescripŃii la încetarea acestor cauze
întreruptive.

• Cauze de întrerupere (art.16 din Decretul nr.167/1958)


1) recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia.
2) introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare chiar dacă aceasta a fost introdusă la o
instanŃă judecătorească necompetentă. În cazul în care cererea de chemare în judecată este respinsă,
anulată, perimată, sau reclamantul renunŃă la ea, nu se produce efectul întreruptiv de prescripŃie.

• Efectele întreruperii (art.17 din Decretul nr. 167/1958)


– ştergerea prescripŃiei anterioare apariŃiei cauzei de întrerupere;
– începerea unei noi prescripŃii după încetarea cauzei de întrerupere.

7. Repunerea în termenul de prescripŃie (art. 19 din Decretul nr.167/1958)

• Repunerea în termen apare ca un beneficiu acordat de lege titularului de drept care, din motive
temeinice, nu a putut introduce acŃiunea în justiŃie în termenul de prescripŃie.
• Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor
care justifică depăşirea termenului de prescripŃie. Termenul de o lună priveşte atât cererea de repunere
în termen cât şi cererea de chemare în judecată privind fondul cauzei.
• Efectul repunerii în termenul de prescripŃie constă în socotirea prescripŃiei ca fiind neîmplinită deşi
termenul a expirat, permiŃând instanŃei să treacă la judecata de fond a cauzei.

8. Împlinirea prescripŃiei (calculul termenelor)

• Trebuie cunoscute următoarele elemente:


- termenul aplicabil
- începutul termenului
- eventualele suspendări ori întreruperi
• Reguli de calcul
- termene stabilite pe ani şi luni (art.100 alin. 3 şi 4 din C.proc.civ.)
- termene stabilite pe zile (art.1887-1889 C.civ.)
- termene stabilite pe ore (art. 1888 C.civ)

123
 Împlinirea termenului de prescripŃie stabilit pe ani şi luni are loc în ziua corespunzătoare din
ultimul an ori lună; dacă ultima nu are o zi corespunzătoare, termenul se socoteşte împlinit în ultima
zi a acestei luni (art.100 alin.4C.proc.civ.).
 În cazul termenului stabilit pe zile, calculul se face astfel: ziua în care începe prescripŃia nu intră în
calcul (dies a quo non computatur in termino); ziua în care se împlineşte prescripŃia intră în calcul.
“PrescripŃia nu se socoteşte câştigată decât după împlinirea celei după urmă zile a termenului definit
prin lege” (art. 1889 C.civ) (dies ad quam computatur in termino).
Acest sistem se numeşte “intermediar,” aşezat între sistemul “exclusiv” (pe zile libere) şi sistemul
“inclusiv” (pe zile pline) la care se calculează atât prima, cât şi ultima zi.
 Termenul stabilit pe ore începe să curgă de la miezul nopŃii zilei următoare. Ziua se împarte în 24 de
ore. Ea începe la miezul nopŃii şi se sfârşeşte la miezul nopŃii următoare (art.1888 C.civ).

9. Precizări

 Art. 11 din Decretul nr. 167/1958 cuprinde dispoziŃii referitoare la începutul prescripŃiei extinctive
în cazul acŃiunii privind viciile ascunse ale unui lucru, lucrări, construcŃii. Regula specială are în vedere
acele defecte de calitate care fac lucrul, lucrarea, construcŃia improprii întrebuinŃării conform destinaŃiei
lor sau care micşorează folosinŃa acestora într-o manieră apreciabilă.
Această regulă nu se aplică viciilor de consimŃământ. Cu toate acestea, când lucrul transmis
(vândut) este afectat de un viciu ascuns, situaŃia este asemănătoare cu viciul de consimŃământ al erorii
asupra substanŃei obiectului (error in substantiam).
DistincŃia între aceste două situaŃii este necesară deoarece:
- în cazul erorii asupra substanŃei obiectului, partea interesată (spre exemplu cumpărătorul) nu a
primit lucrul voit (cumpără o casă crezând că e din beton, însă în realitate e din cărămidă) şi se
poate cere anularea contractului.
- în cazul viciilor ascunse, partea a primit lucrul dorit însă acesta este impropriu întrebuinŃării
(casa este din beton dar are afectată structura de rezistenŃă). În acest caz nu se poate cere
anularea contractului, dobânditorul bunului mulŃumindu-se cu o reducere a preŃului (dacă
bunului i s-a micşorat valoarea de întrebuinŃare) sau poate cere rezoluŃiunea contractului (dacă
bunul este impropriu utilizării).
Termenele de 1 an şi respectiv 3 ani stabilite de art. 11 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt termene
de prescripŃie ci de garanŃie legală (în cadrul cărora lucrul, lucrarea, construcŃia trebuie să-şi păstreze
indicii calitativi) cu caracter general şi subsidiar, în sensul că expirarea lor marchează momentul
începutului prescripŃiei numai atunci când nu-şi găseşte aplicare alt termen special de garanŃie. De
exemplu, art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcŃii prevede două termene speciale de
garanŃie: unul determinat (10 ani de la recepŃia lucrărilor pentru viciile ascunse), iar celălalt nedeterminat
(durata de existenŃă a construcŃiei – ceea ce înseamnă câteva secole – pentru viciile structurii de
rezistenŃă).
Codul civil în art. 1483 prevede un termen de garanŃie de 10 ani din ziua terminării (recepŃiei)
lucrării pentru cazul în care clădirea ameninŃă cu dărâmarea.
După cum rezultă din art.29 din Legea nr. 10/1995, termenul de 3 ani prevăzut de Codul civil
pentru viciile ascunse şi termenul de 10 ani prevăzut de Codul civil pentru ipoteza dărâmării a fost
înlocuit cu termenul de 10 ani pentru viciile ascunse, respectiv durata de existenŃă pentru viciile structurii
de rezistenŃă.
Cu toate acestea, termenul de 3 ani şi cel de 10 ani se aplică în continuare clădirilor cu parter şi
parter plus un etaj situate în mediul rural, precum şi pentru construcŃiile provizorii.

 În ceea ce priveşte forŃa majoră – caz de suspendare a prescripŃiei – legea nu o defineşte,


explicarea acestei noŃiuni fiind meritul doctrinei şi jurisprudenŃei. ForŃa majoră este un eveniment absolut
imprevizibil şi absolut insurmontabil (de neînlăturat, invincibil), spre exemplu un cutremur, o inundaŃie.

124
Pentru a suspenda prescripŃia, forŃa majoră trebuie să-l privească pe titularul dreptului la acŃiune,
împiedicându-l să formuleze cererea de chemare în judecată şi nu pe cel în favoarea căruia curge
prescripŃia.

 Întreruperea prescripŃiei prin recunoaştere produce efecte instantanee, spre deosebire de


întreruperea prin cererea de chemare în judecată când efectele se produc definitiv pe data rămânerii
definitive sau după caz irevocabile a hotărârii de admitere a cererii. Astfel, între data sesizării instanŃei şi
data rămânerii definitive (irevocabile) a hotărârii, prescripŃia se întrerupe provizoriu sub condiŃia
admiterii cererii de chemare în judecată. Acest „virtual” efect întreruptiv de prescripŃie va dispărea
retroactiv în cazul în care nu se va ajunge la pronunŃarea unei hotărâri de admitere a cererii.
Efectul întreruptiv de prescripŃie extinctivă provizoriu are rolul de a împiedica împlinirea
termenului de prescripŃie în timpul procesului. În caz contrar s-ar ajunge la situaŃia paradoxală în care
deşi titularul dreptului subiectiv a ieşit din pasivitate, instanŃa să nu poată pronunŃa hotărârea prin care să-
i dea câştig de cauză.

 Spre deosebire de cauzele de suspendare şi întrerupere ale prescripŃiei indicate expres, în domeniul
repunerii în termen, Decretul nr. 167/1958 se mulŃumeşte să precizeze că se au în vedere motive temeinic
justificate, fără a le enumera.
NoŃiunea „motive temeinice” este lăsată la aprecierea instanŃei. Doctrina a încercat să o
definească raportând-o la împrejurări care, fără a avea caracterul forŃei majore, sunt exclusive de culpă.
Se observă că motivele temeinice sunt nu numai exclusive de culpă, dar nu trebuie confundate nici cu
forŃa majoră (în caz de forŃă majoră operează suspendarea prescripŃiei), astfel încât domeniul repunerii în
termen începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forŃa majoră.
În practică au fost apreciate drept cauze de repunere în termenul de prescripŃie extinctivă:
împrejurări ce l-au împiedicat pe moştenitor să afle despre deschiderea unei succesiuni, spitalizarea
îndelungată, boala creditorului când nu a fost provocată de accident, imposibilitatea acestuia de deplasare,
lipsa justificată din localitate, satisfacerea stagiului militar pe timp de pace, starea de arest a creditorului.
Au fost apreciate drept cauze care nu justifică repunerea în termen: eroarea de drept, aglomerarea
cu probleme a juristului sau conducătorului persoanei juridice, nesocotirea unei cerinŃe legale.

125
10. Prezentare comparativă

Suspendarea prescripŃiei extinctive Întreruperea prescripŃiei extinctive


NoŃiune - oprirea cursului prescripŃiei pe timpul cât ştergerea prescripŃiei începute înainte de
durează cauzele limitativ prevăzute de ivirea unei cauze prevăzute de lege, care
lege, care îl pun pe titularul dreptului în întrerupe prescripŃia şi începerea unei noi
imposibilitatea de a acŃiona prescripŃii la încetarea acestor cauze
întreruptive
Cauze Art.13 Art. 16
- forŃa majoră - recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune
- participarea la forŃele armate ale se prescrie, făcută de cel în folosul
României care sunt pe picior de război căruia curge prescripŃia
- reclamaŃia administrativă - introducerea unei cereri de chemare în
Art.14 judecată chiar la o instanŃă
- cât timp socotelile nu au fost date între judecătorească necompetentă
ocrotitor şi ocrotit
- cât timp cel lipsit de capacitate de
exerciŃiu nu are reprezentant legal
- cât timp cel cu capacitate de exerciŃiu
restrânsă nu are ocrotitor legal
- în raporturile dintre soŃi
Efecte Art. 15 Art. 17
- perioada anterioară: timpul scurs se ia - perioada anterioară: înlăturarea
în calculul prescripŃiei prescripŃiei anterioare cauzei de
- pe durata cauzei de suspendare: se întrerupere
produce oprirea cursului prescripŃiei, - perioada ulterioară: începerea unei
durată ce nu intră în calculul termenului noi prescripŃii după încetarea cauzei de
de prescripŃie întrerupere
- perioada ulterioară: se ia în calculul
termenului de prescripŃie, până la
împlinirea acestuia
Articolele citate sunt din Decretul nr. 167/1958

11. Vocabular

• actione non nata non currit prescriptio – expresie latină ce semnifică regula că atât timp cât o
acŃiune nu s-a născut, prescripŃia nu-şi are locul;
• curator – persoană care a primit însărcinarea de a îndeplini obligaŃiile pe care le implică
curatela;
• daună morală – prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare bănească;
• daună patrimonială – prejudiciu care poate fi apreciat în bani;
• dies a quo non computatur in termino – locuŃiune latină care exprimă regula că ultima zi este
inclusă în durată;
• forŃă majoră – împrejurare absolut imprevizibilă şi absolut insurmontabilă;
• opŃiune sucesorală – dreptul unei persoane de a accepta, în termenul stabilit de lege,
moştenirea deschisă în favoarea ei sau de a renunŃa la aceasta;
• perimare – sancŃiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinŃă a
părŃilor în judecată;

126
• tutore – persoană fizică numită prin decizia autorităŃii tutelare pentru a îndeplini sarcina tutelei
cu privire la o persoană pusă sub interdicŃie;
• viciu ascuns – acele vicii care nu pot fi descoperite printr-o verificare normală şi atentă.

12. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Care este caracterul normelor juridice care reglementează termenele de prescripŃie? ConsideraŃi că
părŃile pot prelungi sau micşora aceste termene?
2) CompletaŃi spaŃiile libere din enunŃurile următoare:
- AcŃiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată se prescrie în
termen de…………………………..
- AcŃiunea în nulitate relativă a unui act juridic se prescrie în termen de ………….În caz de
violenŃă, termenul începe să curgă de la data…………………În caz de eroare sau viclenie,
prescripŃia curge de la data când cel îndreptăŃit ………………………, cauza anulării, dar cel
mai târziu la împlinirea a…………de la…………
- AcŃiunea în răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie se prescrie în termen
de…………Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul de…………….Termenul de
prescripŃie începe să curgă de la data ……………..viciilor, însă cel mai târziu de la
împlinirea………………de la predarea lucrului sau lucrării. În cazul viciilor ascunse ale unei
construcŃii, termenul de prescripŃie începe să curgă de la data…………..viciilor, dar cel mai
târziu la împlinirea a ………………de la recepŃie
- AcŃiunea în răspundere civilă pentru pagubele pricinuite prin fapte ilicite se prescrie în termen
de……………….PrescripŃia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut
sau…………………….ori…………………să cunoască atât ……………………cât şi
pe………………..
- AcŃiunea în anularea căsătoriei încheiate cu vicierea consimŃământului se prescrie în termen
de………………

3) RealizaŃi o comparaŃie între efectele suspendării şi efectele întreruperii prescripŃiei extinctive.


4) O cerere de chemare în judecată introdusă la o instanŃă necompetentă întrerupe prescripŃia? Dar
cererea de chemare în judecată introdusă la instanŃa competentă, dar respinsă printr-o hotărâre
irevocabilă?
5) Cazul de forŃă majoră care l-a împiedicat pe cel împotriva căruia curge prescripŃia să introducă o
cerere de chemare în judecată, constituie un motiv temeinic justificat pentru ca instanŃa să dispună
repunerea în termen?
6) Dacă la 1 aprilie 2000 s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare anulabil pentru incapacitate,
prescripŃia extinctivă a dreptului de a cere anularea actului juridic se va împlini pe data de:
a) 1 martie 2003;
b) 2 martie 2003;
c) 30 aprilie 2003.
7) Cunoscând că acŃiunea pentru restituirea sumelor de bani încasate din vânzarea biletelor pentru
spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie în 60 de zile, calculaŃi data la care prescripŃia
extinctivă se consideră împlinită, dacă spectacolul trebuia să aibă loc pe 1 februarie 2002.
8) La 1 martie 2000, X află că este tatăl unui copil din afara căsătoriei, născut cu 3 ani în urmă (pe 3
ianuarie 1997). X doreşte să introducă acŃiune în tăgada paternităŃii.
- Care este termenul de prescripŃie a acestei acŃiuni?
- De când începe să curgă prescripŃia: de la data naşterii copilului sau de la data la care X a
cunoscut faptul naşterii?
- Care este ultima zi a termenului în care X poate introduce acŃiunea în tăgada paternităŃii?

127
13. SpeŃe

1. La 16 aprilie 2000, între X şi Y se încheie un contract de închiriere în care se stipulează că X îi


închiriază lui Y apartamentul său până la 31 decembrie 2000.
În cazul în care X nu-şi execută obligaŃia de a pune la dispoziŃia lui Y apartamentul, stabiliŃi:
CerinŃe:
a) Care este termenul de prescripŃie a dreptului chiriaşului (Y) de a cere predarea imobilului?
b) Care este începutul curgerii acestui termen de prescripŃie?

2. La data de 16 aprilie 1995, X îi vinde lui Y un autoturism, cu obligaŃia acestuia din urmă de a
plăti preŃul la 1 iunie 1995.
Având în vedere că Y nu şi-a executat obligaŃia, la data de 1 mai 1998, X l-a chemat în judecată
solicitând instanŃei restituirea preŃului.
InstanŃa a respins acŃiunea lui X ca fiind prescrisă.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă în speŃă?
b) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei?

3. Pe 16 martie 2001, X coborând din bloc şi constatând că autoturismul său a fost avariat peste
noapte, sesizează organele de poliŃie. În urma cercetărilor efectuate, organele de specialitate îi aduc la
cunoştinŃă lui Y pe autorul faptei la data de 1 mai 2001.
CerinŃe:
a) Care este ultimul termen de prescripŃie extinctivă a dreptului lui X de a cere despăgubiri
pentru prejudiciul suferit?
b) Care este începutul curgerii acestui termen?

4. La data de 23 august 2001, X l-a sechestrat pe Y într-un apartament şi timp de o săptămână,


prin acte de violenŃă, a încercat să-l determine să semneze un act juridic prin care acesta îi vinde imobilul
în care locuia.
La data de 20 august 2001, Y semnând contractul de vânzare – cumpărare, este pus în libertate.
CerinŃe:
a) Ce mijloc juridic are la dispoziŃie Y pentru a-şi recupera locuinŃa?Care este termenul de
prescripŃie?
b) De când începe să curgă acest termen?

5. A încheie un contract de donaŃie la data de 1 februarie 2002 cu B, crezând că acesta este nepotul
său. Ulterior, B descoperă greşeala făcută şi cere anularea contractului.
CerinŃe:
a) Dacă A descoperă greşeala la data de 10 decembrie 2002, stabiliŃi de când începe să curgă
prescripŃia dreptului de a cere anularea actului juridic?
b) Dar dacă A descoperă greşeala la 1 septembrie 2003?

6. A şi B au încheiat cu C la data de 5 mai 1990 un contract de transport prin care C se obligă să


efectueze un transport de marfă pe socoteala sa, dar în beneficiul celor doi. C trebuia să-şi îndeplinească
obligaŃia pe data de 10 iunie 1990, ceea ce nu a făcut, astfel încât A şi B au suferit un prejudiciu de 100
milioane.
La data de 10 august 1993, A şi B au promovat o acŃiune în justiŃie prin care au solicitat instanŃei
obligarea lui C la plata sumei de 100 milioane.
C se apără arătând că au trecut mai mult de 3 ani (termenul de prescripŃie al dreptului de creanŃă)
şi pe cale de consecinŃă acŃiunea ar trebui respinsă ca prescrisă.

128
A şi B, în apărare, susŃin că au stat în pasivitate deoarece au satisfăcut stagiul militar, şi atât timp
cât s-au aflat în serviciul forŃelor armate ale României, curgerea termenului de prescripŃie este suspendată.
CerinŃe:
a) ConsideraŃi că drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Care ar fi termenul de prescripŃie
extinctivă?
b) ConsideraŃi ca prescris dreptul de creanŃă al reclamantului?
c) Care este începutul curgerii termenului de prescripŃie în speŃă?
d) Ce instituŃie de drept civil au invocat în apărare reclamanŃii?
e) Ce va hotărî instanŃa?

7. Între X şi Y s- a încheiat un contract de împrumut la data de 1 ianuarie 1999, cu scadenŃa la 1


ianuarie 2000.
La 31 aprilie 2000, debitorul Y îi trimite o scrisoare lui X, în care îi cere să-l mai păsuiască
câteva zile.
CerinŃe:
a) Care este termenul de prescripŃie a dreptului lui X de a cere restituirea sumei?
b) De la ce dată începe să curgă?
c) Ce valoare juridică are scrisoarea lui Y? Care este efectul acesteia?

14. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Cursul prescripŃiei extinctive se suspendă:


a) cât timp cel în favoarea căruia curge prescripŃia se află într-un caz de forŃă majoră;
b) cât timp cel în favoarea căruia curge prescripŃia este împiedicat de un caz fortuit să facă un
act de întrerupere;
c) cât timp cel împotriva căruia curge prescripŃia se află într-un caz de forŃă majoră.
2. Cursul prescripŃiei extinctive se suspendă:
a) cât timp creditorul face parte din forŃele armate ale României;
b) cât timp debitorul face parte din forŃele armate ale României;
c) cât timp creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale României aflate pe picior
de război.
3. Cursul prescripŃiei extinctive se întrerupe:
a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie făcută de cel împotriva căruia curge
prescripŃia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată;
c) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cu condiŃia să fie admisă prin
hotărâre definitivă.
4. PrescripŃia dreptului material la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis începe să
curgă:
a) de la data încheierii contractului în temeiul căruia lucrul s-a transmis beneficiarului;
b) de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predare;
c) de la data la care cumpărătorul a cunoscut eroarea asupra calităŃilor substanŃiale ale
lucrului, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la încheierea contractului,
5. PrescripŃia extinctivă a acŃiunii în nulitate relativă pentru eroare asupra calităŃilor substanŃiale ale
unui lucru vândut începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare;
b) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consimŃământ, însă cel mai târziu la
împlinirea a 18 luni de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare;
c) de la data la care cumpărătorul a descoperit viciul de consimŃământ, însă cel mai târziu la
împlinirea unui an de la predare.

129
6. Are ca efect considerarea prescripŃiei ca fiind neîmplinită, deşi termenul a expirat:
a) repunerea în termen;
b) suspendarea prescripŃiei extinctive;
c) întreruperea prescripŃiei extinctive.
7. Întreruperea prescripŃiei extinctive are ca efect:
a) ştergerea prescripŃiei curse înainte de apariŃia cauzelor prevăzute de lege şi începerea unei
noi prescripŃii;
b) reluarea cursului prescripŃiei socotindu-se şi timpul curs anterior;
c) împlinirea, expirarea termenului de prescripŃie.
8. Cazul de forŃă majoră este:
a) cauză de întrerupere a termenului de prescripŃie;
b) cauză de suspendare a termenului de prescripŃie;
c) şi cauză de întrerupere şi cauză de suspendare a prescripŃiei.
9. Termenul de prescripŃie extinctivă:
a) este de 3 ani în cazul acŃiunii în răspundere pentru viciile lucrului indiferent dacă au fost,
ascunse cu sau fără viclenie;
b) este de 6 luni în cazul acŃiunii în răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie;
c) este de 1 an în materia rezoluŃiunii contractului.
10. Cererea de repunere în termen poate fi făcută în termen de:
a) o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie;
b) 3 luni de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie;
c) 6 luni de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie.
11. Izvorul termenului de prescripŃie extinctivă poate fi:
a) convenŃia părŃilor;
b) hotărârea judecătorească;
c) legea.

15. Bibliografie

 I. R. Urs – op.cit, pag. 416 – 434


 I. R. Urs, – op.cit., pag. 181 – 188
S. Angheni
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 235 – 271
 G. Boroi – op.cit., pag. 281 – 303
 V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 300– 344
 I. Dogaru – op.cit., pag. 351 – 371
 SpeŃa nr. 6 a fost prelucrată din G. Răducan, G.T. Maravela – op.cit. pag. 58

130
PERSOANA FIZICA

XXI. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice (Decretul


nr.31/1954)

1. NoŃiunea de capacitate civilă – capacitate juridică

• Omul privit ca persoană fizică, dobândeşte calitatea de subiect al raportului juridic civil, de titular de
drepturi şi obligaŃii, pe baza capacităŃii civile.
• Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinŃă şi capacitatea de exerciŃiu.
• Capacitatea civilă este o capacitate specifică ramurii de drept civil, aplicabilă drepturilor subiective
civile, în alte ramuri de drept operând capacitatea specifică ramurii respective. Capacitatea civilă este
deci parte a capacităŃii juridice.

2. NoŃiunea de capacitate de folosinŃă

• „Capacitatea de folosinŃă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii“ (art. 5 alin. 2 din
Decret), adică aptitudinea generală a persoanei fizice de a fi titulară de drepturi şi obligaŃii
civile, de fi subiect de drept civil.

3. Caractere juridice

• Din reglementarea capacităŃii de folosinŃă desprindem următoarele caractere juridice: legalitatea,


generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea şi universalitatea.

4. Începutul capacităŃii de folosinŃă

• Art.7 alin.2 din Decret înscrie principiul potrivit căruia capacitatea de folosinŃă începe de la naşterea
persoanei. Aşadar, de la data naşterii, persoana fizică dobândeşte capacitatea de folosinŃă, adică are
aptitudinea generală şi abstractă de a dobândi drepturi şi obligaŃii.
• Art.7 alin.2 prevede şi o excepŃie, statornicind că „Drepturile copilului sunt recunoscute de la
concepŃiune, însă numai dacă el se naşte viu“. ExcepŃia este cea potrivit căreia infans conceptus pro
nato habetur, quoties de eius commodis agitur (copilul conceput se socoteşte născut ori de câte ori
aceasta este în interesul său). ExcepŃia se aplică dacă copilul se naşte viu, nefiind necesar ca acesta să
fie viabil, şi doar dacă dobândeşte numai drepturi.

5. Timpul legal al concepŃiunii

• Potrivit art.61 C. fam.”timpul cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului” se
consideră a fi timpul legal de concepŃiune.
• Textul stabileşte o prezumŃie legală relativă a perioadei de concepŃie, în sensul că respectivul copil
putea fi conceput în oricare zi din intervalul de 121 de zile.

6. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă

• ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă se exprimă prin aptitudinea persoanei de a avea toate drepturile şi
obligaŃiile civile. ExcepŃie face capacitatea de folosinŃă anticipată, care are în conŃinut numai drepturi.
131
• Capacitatea de folosinŃă este inalienabilă, astfel încât nu poate fi înstrăinată, nu se poate renunŃa la ea,
în schimb, capacitatea poate fi îngrădită în condiŃiile legii.

7. Îngrădirile capacităŃii de folosinŃă

• Potrivit art.6 din Decretul nr.31/1954, nici o persoană nu poate fi îngrădită în capacitatea de folosinŃă,
decât în cazurile şi condiŃiile expres stabilite de lege.
• Îngrădirile capacităŃii de folosinŃa pot fi grupate în două categorii: îngrădiri (incapacităŃi) cu caracter
de sancŃiune penală (interzicerea drepturilor părinteşti, interzicerea dreptului de a fi curator, tutore) sau
de sancŃiune civilă (decăderea din drepturile părinteşti).

8. Încetarea capacităŃii de folosinŃă

• Durata capacităŃii de folosinŃă este reglementată de art.7 alin.1 din Decret care stabileşte: „Capacitatea
de folosinŃă începe de la naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia“.
• Constatarea morŃii unei persoane fizice se realizează prin două moduri:
– moartea constatată fizic, direct, prin examinarea cadavrului. In această ipoteză se eliberează un
certificat medical constatator al decesului.
– declararea judecătorească a morŃii. In cazurile în care nu este posibilă constatarea morŃii fizic
direct, şi deci nu se poate întocmi certificatul de deces, se recurge la declararea judecătorească a
morŃii, ipoteză în care data morŃii, care se înscrie în actul de deces, este data stabilită prin hotărârea
judecătorească declarativă de moarte definitivă şi irevocabilă.
• Reglementarea instituŃiei declarării judecătoreşti a morŃii cunoaşte două modalităŃi juridice:
– declararea judecătorească a morŃii, precedată de declararea judecătorească a dispariŃiei;
– declararea judecătorească a morŃii, fără declararea judecătorească prealabilă a dispariŃiei.
 Regula o constituie declararea judecătorească a morŃii precedată de declararea
dispariŃiei,fiind necesare îndeplinirea următoarelor condiŃii:
- să existe o hotărâre declarativă a dispariŃiei irevocabilă, care să fi fost afişată 30 de
zile la uşa instanŃei şi a primăriei ultimului domiciliu al celui dispărut (cel care lipseşte
de la domiciliu său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, putându-se
institui curatela, dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în
viaŃă).
- de la data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana dispărută era în viaŃă să fi
trecut cel puŃin 4 ani;
- să fi trecut cel puŃin 6 luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea prin care s-a
declarat dispariŃia.
 SituaŃia de excepŃie o constituie declararea judecătorească a morŃii fără declararea
judecătorească prealabilă a dispariŃiei. Cel dispărut în cursul unor fapte de război, in accident
de cale ferată, în naufragiu sau în altă imprejurare care îndreptăŃeşte a se presupune decesul,
poate fi declarat mort fără a se mai declara în prealabil dispariŃia sa, dacă a trecut cel puŃin un an
de la data împrejurării încare a avut loc dispariŃia.
• Stabilirea datei morŃii în hotărârea declarativă de moarte
Data morŃii dispărutului se stabileşte potrivit cu imprejurările, iar în lipsă de indici îndestulătoare, se
va stabili ca dată a morŃii ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătoraescă a
morŃii (art.18 alin. 2 şi 3 din Decret).
• Anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a morŃii.
Conform art.20 alin.1 din Decret: „Dacă cel declarat mort este în viaŃă, se poate cere, oricând, anularea
hotărârii prin care s-a declarat moartea“. Efectul principal al anulării hotărârii declarative de moarte
constă în faptul că încetarea capacităŃii de folosinŃă este înlăturată.

132
9. ComorienŃii

• Conform art.21 din Decret: „In cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără
să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată“ (aceste persoane
sunt denumite comorienŃi).
• Problema comorienŃilor se întâlneşte în practica judecătorească în materie succesorală, în cazul
persoanelor între care există vocaŃie succesorală reciprocă şi ele decedează în aceeaşi împrejurare
(accident aviatic, feroviar, rutier, naufragiu, cutremur, inundaŃii, incendiu etc.)
• Legea nu acoperă şi situaŃia codecedaŃilor, adică a persoanelor care au murit în împrejurări diferite,
dar produse în acelaşi timp, fără a se putea stabili care dintre ele a murit mai înainte. Pentru identitate
de raŃiune, art.21 urmează să se aplice şi în acest caz, cosiderându-se că persoanele în cauză au murit
deodată.

10. Precizări

 O problemă controversată în doctrină a privit soarta hotărârii judecătoreşti de declarare a


dispariŃiei unei persoane în cazul în care aceasta reapare.
Într-o opinie se susŃine că oricine are interes, în primul rând dispărutul, poate cere instanŃei să
anuleze hotărârea prin care a declarat dispariŃia.
Într-o altă opinie, pe care o împărtăşim, se precizează că anularea hotărârii de declarare a
dispariŃiei nu prezintă nici un interes, deoarece aceasta nu are nici un efect asupra existenŃei şi întinderii
capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice sau asupra calităŃii de subiect de drept a dispărutului.

 Conform art.20 alin.2 din Decret, “cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii
declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este
obligat să le înapoize decât dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă
este în viaŃă”.Astfel, dacă în intervalul de timp cuprins între momentul rămânerii definitive şi irevocabile
a hotărârii declarative de moarte şi momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii prin care s-a
anulat hotărârea declarativă de moarte, moştenitorul aparent a înstrăinat cu titlu oneros un imobil din
succesiune unui terŃ de bună credinŃă, nu se va putea cere obligarea terŃului la restituirea imobilului. Cel
reapărut are deschisă calea unei acŃiuni în despăgubiri împotriva moştenitorului care a contractat cu terŃul.

133
11. Prezentare comparativă

Capacitatea de folosinŃă Capacitatea de exerciŃiu


- aptitudinea generală a - aptitudinea persoanei fizice de a exercita drepturile civile
persoanei fizice de a fi şi a-şi asuma obligaŃiile civile prin încheierea de acte
NoŃiune titulară de drepturi şi juridice civile
obligaŃii
Regula : de la data naşterii Lipsa capacităŃii Capacitate de Capacitate de
ExcepŃia : de la concepŃiune de exerciŃiu exerciŃiu restrânsă exerciŃiu deplină
dacă copilul se naşte viu, nu - minorii sub 14 - minorul între 14- - de la împlinirea
Început
neapărat viabil ani 18 ani vârstei de 18 ani
- persoana pusă - minorul care se
sub interdicŃie căsătoreşte
- aptitudinea persoanei de - cei lipsiŃi de - încheie personal - încheie orice
a avea toate drepturile şi capacitatea de şi singur acte fel de acte
obligaŃiile civile exerciŃiu nu juridice civile juridice cu
- excepŃia :capacitatea de pot încheia - încheie personal, excepŃia celor
folosinŃă anticipată are în acte juridice dar cu interzise de
ConŃinut conŃinut numai drepturi - actele juridice încuviinŃarea lege
se fac de prealabilă a
reprezentanŃii ocrotitorului legal
lor legali - încheie personal
dar cu dublă
încuviinŃare
- prin moartea persoanei - prin deces - prin deces - prin deces
constatată fizic sau - în cazul - prin împlinirea - prin punere sub
declarată judecătoreşte minorului, prin vârstei de 18 ani interdicŃie
împlinirea - prin punere sub - prin anularea
vârstei de 14 ani interdicŃie căsătoriei
Încetare
- în cazul judecătorească înainte ca
persoanei puse femeia să fi
sub interdicŃie, împlinit 18 ani,
prin ridicarea dacă a fost de
interdicŃiei rea credinŃă

12. Vocabular

• infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur – expresie latină ce
exprimă principiul potrivit căruia copilul conceput se consideră născut ori de câte ori aceasta
este în interesul său.

13. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înŃelegeŃi prin capacitate de folosinŃă a persoanei fizice?


2) EnumeraŃi caractere juridice ale capacităŃii de folosinŃă?
3) Ce condiŃii trebuie să îndeplinească copilul conceput pentru a dobândi capacitatea de folosinŃă
anticipată?
4) Declararea judecătorească a morŃii este întotdeauna precedată de declararea judecătorească a
dispariŃiei?
5) Care este diferenŃa sub aspectul condiŃiilor cerute dintre declararea morŃii precedată de declararea

134
dispariŃiei şi declararea morŃii neprecedată de declararea dispariŃiei?
6) PrecizaŃi modul de stabilire a datei decesului în cazul declarării judecătoreşti a morŃii.
7) Care sunt efectele hotărârii declarative de moarte?
8) CaracterizaŃi regimul juridic aplicabil comorienŃilor.
9) EnumeraŃi câteva efecte importante pentru Dreptul civil legate de data morŃii.
10) Ce sunt comorienŃii, respectiv codecedaŃii?

14. SpeŃe

1. InstanŃa a fost sesizată în decembrie 1999 de numita A cu o cerere de chemare în judecată


împotriva pârâtei B.
În cerere se solicită instanŃei să se constate că minorul C (în prezent decedat) a fost titularul unui
testament deschis la moartea lui D (în august 1998).
Reclamanta susŃine că :
1) minorul este rodul concubinajului cu fratele pârâtei-D, care a lăsat copilului, prin
testament, garsoniera pe care a stăpânit-o în timpul vieŃii.
2) la momentul decesului lui D, ea era însărcinată, copilul născându-se în martie 1999,
depunând la dosar un certificat medical care atestă prezenŃa sarcinii.
În apărare pârâta declară că minorul a murit la patru ore de la naştere deoarece s-a născut cu o
malformaŃie, astfel încât acesta nu a fost viabil. De asemenea, a solicitat respingerea acŃiunii intentate de
A pe motiv că la momentul decesului lui D, minorul nu era născut şi deci nu avea capacitate de folosinŃă
pentru a accepta testamentul.
CerinŃe :
a) Ce acte de stare civilă i s-au întocmit copilului?
b) AnalizaŃi argumentele pârâtei. ConsideraŃi întemeiată cererea acesteia?
c) DeterminaŃi începutul capacităŃii de folosinŃă a lui C. ConsideraŃi că minorul avea
capacitate de folosinŃă?
d) Ce va hotărî instanŃa?

2. Reclamanta a chemat în judecată pe pârât, solicitând instanŃei să se constate că pârâtul este tatăl
minorei X. născută de reclamantă la 7. 02.1991.
Din datele dosarului rezultă că părŃile s-au cunoscut în iunie 1990, şi că perioada de concepŃie a
copilului se situează între 29.04.- 23.05.1990.
CerinŃe:
a)Care este timpul legal de concepŃiune?
b)Ce va decide instanŃa?

15. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. O persoană fizică :
a) poate fi lipsită de capacitatea civilă de folosinŃă;
b) poate renunŃa în tot sau în parte la capacitatea de folosinŃă;
c) poate avea o capacitate de folosinŃă îngrădită.
2. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice ia sfârşit:
a) la data morŃii persoanei;
b) la data la care persoana împlineşte 18 ani;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte.
3. Nu constituie o condiŃie a capacităŃii de folosinŃă anticipate a copilului conceput:
a) copilul să dobândească doar drepturi;
b) copilul să se nască viu;
c) copilul să fie viabil.
4. În cazul declarării judecătoreşti a morŃii, data decesului este:
135
a) data la care persoana a dispărut;
b) data la care hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă şi
irevocabilă;
c) ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătorească a
morŃii.
5. Persoanele care au decedat în aceiaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit
celeilalte sunt:
a) comorienŃi;
b) codecedaŃi;
c) codevălmaşi.

16. Bibliografie

 I.R.Urs, - op.cit., p. 191-205;


S. Angheni
 I.R.Urs, C.I.Todică - Teoria persoanelor. Subiecte de drept civil. Ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2003, p.20-54;
 Gh. Beleiu - op.cit., p. 275-301;
 G. Boroi - Drept civil. Persoanele, Ed. All Beck, 2001, p. 71- 87;
 I. Dogaru - op.cit., p. 377-392;

136
XXII. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor fizice

1. NoŃiune

• Pentru a încheia acte juridice, este necesar ca o persoană fizică să aibă, pe lângă capacitatea de
folosinŃă, o anumită maturitate psihică, să-şi poată da seama de consecinŃele acŃiunilor sale.
• Această maturitate psihică se dobândeşte numai după ce minorul a ajuns la o anumită vârstă. Art. 8
din Decret prevede că persoana fizică dobândeşte capacitatea deplină de exerciŃiu la vârsta
majoratului.
• „Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma
obligaŃii, săvârşind acte juridice.“ (art.5 alin.3)

2. Caractere juridice

• Caracterele juridice ale capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor fizice sunt: legalitatea, generalitatea,
inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea.

3. Capacitatea de exerciŃiu deplină

a) Regula şi excepŃii.
 În dreptul civil român, capacitatea de exerciŃiu deplină constituie regula, iar lipsa
capacităŃii de exerciŃiu şi capacitatea de exerciŃiu restrânsă constituie excepŃii de la regulă.
 Capacitatea deplină de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a-şi exercita
drepturile subiective civile şi de a-şi asuma obligaŃii prin încheierea personal şi singură a
tuturor actelor juridice îngăduite de lege.
b) Începutul capacităŃii de exerciŃiu deplină
 Art.8 din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Capacitatea deplină de exerciŃiu începe de la data
când persoana devine majoră.“
 Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. Minora care se căsătoreşte
la 16, respectiv 15 ani cu dispensă, dobândeşte, prin aceasta, capacitatea deplină de exerciŃiu.
c) ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu deplină
 Persoanele fizice pot încheia orice fel de acte juridice civile cu excepŃia celor interzise de
lege, care au drept efect îngrădirea capacităŃii de folosinŃă şi implicit a celei de exerciŃiu.
d) Încetarea capacităŃii de exerciŃiu deplină
 Capacitatea de exerciŃiu deplină încetează în următoarele cazuri:
– prin moartea sau declararea judecătorească a morŃii persoanei fizice;
– prin punerea sub interdicŃie judecătorească (reversibilă);
– prin declararea nulităŃii sau anularea căsătoriei, înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani,
dacă aceasta a fost de rea credinŃă la încheierea căsătoriei (cunoscând cauza nulităŃii sau
anualabilităŃii căsătoriei).

4. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu

a) Categorii de persoane
 Nu au capacitate de exerciŃiu:
– minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
– persoana pusă sub interdicŃie
 Lipsirea minorului, care nu a împlinit 14 ani, de capacitate de exerciŃiu constituie o măsură de
protecŃie, instituită de lege cu scopul de a-l ocroti pe acesta de propria sa nedibăcie, datorită
frăgezimii vârstei.
137
 Lipsirea persoanei puse sub interdicŃie de capacitate de exerciŃiu constituie tot o măsură de
protecŃie, a persoanei care nu are discernământ datorită alienaŃiei sau debilităŃii mintale.
b) Reprezentarea legală
 Art.11 alin.2 din Decretul nr.31/1954 dispune: „Pentru cei ce nu au capacitate de exerciŃiu,
actele juridice se fac de reprezentanŃii lor legali.“
 Reprezentarea, în raport de sursa ei, este de trei feluri: convenŃională (care îşi are izvorul în
convenŃia părŃilor, în contractul de mandat), legală (care îşi are izvorul în lege) şi judiciară
(care îşi are izvorul în împuternicirea dată de instanŃa judecătorească); în materia de faŃă,
reprezentarea este legală.
 Cei lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu pot încheia în mod valabil acte de conservare a patrimoniului
şi acte juridice mărunte (cumpărarea de rechizite şcolare, de bilete pentru transportul în comun).
c) Încetarea lipsei capacităŃii de exerciŃiu
 SituaŃia juridică a lipsei capacităŃii de exerciŃiu ia sfârşit astfel:
– în cazul minorului, prin împlinirea vârstei de 14 ani, când dobândeşte capacitate de exerciŃiu
restrânsă sau prin decesul minorului;
– în cazul persoanei pusă sub interdicŃie judecătorească, prin ridicarea interdicŃiei (tot prin
hotărâre judecătorească, irevocabilă) sau prin decesul acesteia.

5. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă

a) Regula
 „Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinŃarea
prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui“ (art.9 alin.2; art.105 alin.2 C. fam.)
b) ConŃinut
 Capacitatea de exerciŃiu restrânsă conferă minorului între 14 şi 18 ani posibilitatea de a
participa la viaŃa juridică în mod diferit, astfel:
– el încheie personal şi singur acte juridice civile (art. 10 din Decret): acte de conservare, acte
mărunte, contractul de depozit la C.E.C., acte de administrare a patrimoniului;
– el încheie personal, dar cu încuviinŃarea prealabilă a reprezentanŃilor legali (părinŃi, tutore)
acte juridice civile (art.133 alin.2 C. fam.): acte de administare a unui bun individual
determinat, acte de administrare aunui patrimoniu);
– el încheie personal dar cu dublă încuviinŃare prealabilă (a reprezentanŃilor legali şi a
autorităŃii tutelare) acte juridice civile (art.133, alin.3 C.fam.): acte de dispoziŃie, precum
înstrăinarea bunurilor, renunŃarea la un drept, etc.
c) Încetare
 minorul dobândeşte deplina capacitate de exerciŃiu;
 minorul este pus sub interdicŃie judecătorească;
 când minorul de 14-18 ani decedează.

6. SancŃionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu

• Încheierea unor acte juridice, cu nesocotirea regulilor prevăzute pentru persoanele lipsite de capacitate
de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, are drept efect aplicarea nulităŃii relative, cu alte
cuvinte, anularea acestor acte.
• Actul juridic anulat nu produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiinŃează retroactiv.
Prin urmare, nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc),
retroactivitatea fiind consecinŃa firească a desfiinŃării actului juridic.
• În ipoteza anulării actului neregulat încheiat, incapabilul va fi obligat să restituie prestaŃiile primite
numai în măsura în care a profitat de ele.

138
7. Precizări

 În cazul căsătoriei putative, când femeia a fost de bună credinŃă la încheierea acelei căsătorii, iar
hotărârea de anulare a căsătoriei rămâne definitivă şi irevocabilă înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani, s-
a pus problema de a şti dacă încetează sau nu capacitatea de exerciŃiu deplină a femeii respective.
Într-o primă opinie, anularea căsătoriei nu face ca soŃul minor, devenit major prin căsătorie, să
piardă capacitatea deplină astfel dobândită, însă numai cu condiŃia ca el să fi fost de bună credinŃă (să nu
fi cunoscut cauza de nulitate a căsătoriei în momentul încheierii acesteia).
Opinia contrară are ca punct de plecare interpretarea per a contrario a art. 23 C.fam.: “soŃul care a
fost de bună credinŃă la încheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată , păstrează până la data când
hotărârea instanŃei judecătoreşti ramăne definitivă, situaŃia unui soŃ dintr-o căsătorie valabilă”. Per a
contario, capacitatea deplină de exerciŃiu dobândită de femeia care s-a căsătorit înainte de 18 ani nu se
păstreză după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat căsătoria.

8. Vocabular

• autoritate tutelară - organ de stat căruia îi revin, conform legii, atribuŃii privitoare la
organizarea tutelei, la supravegherea, controlul şi îndrumarea felului în care se desfăşoară
activitatea de ocrotire a minorului şi a altor incapabili.
• interdicŃie judecătorească - instituŃie juridică având drept scop ocrotirea persoanei fizice care
din cauza alienaŃiei mintale ori a debilităŃii mintale nu are discernământ pentru a se îngriji de
interesele sale.
• ocrotitor legal -persoană care exercită, potrivit legii, ocrotirea părintească a unui copil minor
sau ocrotirea de care are nevoie o persoană pusă sub interdicŃie.
• tutore - persoană fizică numită prin decizia autorităŃii tutelare pentru a îndeplini, sub
supravegherea, controlul şi îndrumarea acesteia, sarcina tutelei cu privire la un minor sau cu
privire la o persoană pusă sub interdicŃie.

9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi capacitatea de exerciŃiu a persoanei fizice.


2) Ce caractere juridice diferenŃiază capacitatea de folosinŃă de capacitatea de exerciŃiu? ArgumentaŃi.
3) Ce acte juridice pot fi încheiate în mod valabil de către persoana fizică lipsită de capacitate de
exerciŃiu?
4) Ce acte poate să încheie minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă?
5) ArătaŃi dacă minorul în vârstă de 16 ani poate încheia valabil un contract de vânzare-cumpărare. În
caz de răspuns afirmativ, precizaŃi în ce condiŃii. Care va fi soluŃia în ceea ce priveşte actele de
înstrăinare încheiate cu un minor în vârstă de 16 ani.
6) Care sunt modalităŃile de încetare a capacităŃii de exerciŃiu depline?
7) Ce este reprezentarea şi de câte feluri este?
8) Când suntem în prezenŃa reprezentării şi când în cea a încuviinŃării actelor juridice civile ale
minorului?

10. SpeŃe

1. A şi B au încheiat la 1 martie 1994 un contract de vânzare - cumpărare prin care A i-a vândut
lui B o motocicletă marca Suzuky la preŃul de şase milioane lei, sumă reprezentativă pe piaŃa de
motociclete. Contractul s-a încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, urmând ca zece zile mai
târziu, când B împlinea vârsta de 18 ani, să se perfecteze actul în formă autentică.

139
La câteva zile de la încheierea actului autentic, deoarece moneda naŃională s-a depreciat, A i-a cerut
lui B o diferenŃă de patru milioane. B refuzând, A îl acŃionează în judecată solicitând instanŃei anularea
atât a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată cât şi a contractului autentic deoarece la
încheierea actului juridic B era minor, în plus fiind incidentă şi leziunea.
CerinŃe:
a) Leziunea ca viciu de consimŃământ întruneşte toate condiŃiile pentru a fi reŃinută în
speŃă?
b) ConsideraŃi că la încheierea primului act, cel sub semnătură privată, B avea capacitatea
de a face acte de dispoziŃie? Dar în momentul încheierii actului în formă autentică?
c) Ce va hotărî instanŃa?

2. X a vândut 10 ha de pământ lui Y, care la acea dată era minor. Ulterior X intentează o acŃiune
în justiŃie contra lui Z tutore al minorului, cerând restituirea celor 10 ha de pământ motivând că cel care le
cumpărase era minor la data încheierii contractului.
CerinŃe:
a) Care este sancŃiunea incapacităŃii de exerciŃiu a cumpărătorului la încheierea actului
juridic? Care parte a actului juridic poate invoca această sancŃiune?
b) Cum se va apăra pârâtul? Ce soluŃie va pronunŃa instanŃa?

11. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Au capacitate de exerciŃiu restrânsă:


a) persoanele lipsite de capacitate de folosinŃă;
b) persoanele lipsite de discernământ;
c) minorii între 14 şi 18 ani.
2. Au deplină capacitate de exerciŃiu:
a) o femeie de 16 ani căsătorită;
b) un minor de 14 ani împliniŃi;
c) persoană de 19 ani pusă sub interdicŃie.
3. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă se dobândeşte;
a) la împlinirea vârstei de 16 ani;
b) la împlinirea vârstei de 14 ani;
c) la împlinirea vârstei de 18 ani;
4. Minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă poate încheia acte juridice de dispoziŃie:
a) personal cu încuviinŃarea ocrotitorului legal;
b) numai prin reprezentant;
c) personal cu încuviinŃarea ocrotitorului legal şi a autorităŃii tutelare.
5. Femeia care a dobândit capacitate de exerciŃiu deplină prin încheierea căsătoriei înainte de
a fi împlinit 18 ani, pierde această capacitate:
a) în cazul desfacerii căsătoriei prin divorŃ, înainte ca femeia respectivă să fi împlinit
18 ani, dacă femeia a fost de rea credinŃă;
b) în cazul încetării căsătoriei prin decesul soŃului, înainte ca femeia respectivă să fi
împlinit 18 ani;
c) prin punere sub interdicŃie;

140
12. Bibliografie

 I.R.Urs, S. Angheni - op.cit., p. 206-216;


 I.R.Urs, C.I.Todică - op.cit., p.56-83;
 Gh. Beleiu - op.cit., p. 305-316;
 G. Boroi - op.cit., p. 87- 99;
 I. Dogaru - op.cit., p. 400-409;

141
XXIII. Identificarea persoanei fizice

1. Atributele de identificare – caracterizare

• Identificarea persoanei fizice se realizează cu ajutorul atributelor acesteia: numele, domiciliul, starea
civilă şi codul numeric. Domiciliul cuprinde: domiciliul de drept comun, domiciliul legal şi
domiciliul ales sau convenŃional, iar în legătură strânsă cu domiciliul se află reşedinŃa.
• Starea civilă se înfăŃişează ca un complex de raporturi juridice, cu caracter personal
nepatrimonial, prin care se individualizează persoana fizică în societate şi în familie.
• Atributele de identificare au următoarele caractere juridice:
– sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes, cărora le corespunde obligaŃia generală negativă a
tuturor persoanelor de a se abŃine să le aducă vreo atingere;
– sunt drepturi inalienabile, neputând fi înstrăinate prin acte juridice şi nici transmise prin
moştenire;
– sunt drepturi imprescriptibile, atât extinctiv, cât şi achizitiv;
– sunt drepturi neevaluabile în bani şi deci nu fac parte din patrimoniul persoanei fizice.

2. Numele persoanei fizice

• Art.121 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 prevede: „Numele cuprinde numele de familie şi prenumele“.
• Art. 1 din O. G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor
persoanelor fizice dispune:”numele cuprinde numele de familie şi prenumele”.
• Numele este un atribut de identificare apersoanei fizice ce constă în dreptul omului de a fi
individualizat în familie şi în societate prin cuvinte stabilite, în condiŃiile legii, cu aceată
semnificaŃie.
• Dreptul subiectiv la nume are, în conŃinutul său, următoarele prerogative:
– dreptul de a folosi numele, adică de a-l purta;
– dreptul de a cere organelor competente îndreptarea greşelilor de scriere a numelui;
– dreptul de a se opune la folosirea numelui propriu de către alte persoane neîndreptăŃite.

3. Numele de familie

• Numele de familie este o componentă a numelui în sens larg, format din unul s-au mai multe
cuvinte , care individualizează persoana fizică în societate.

a) Dobândirea numelui de familie


• Art.2 alin.1 din O.G. nr. 41/2003 cu privire la nume, cuprinde regula potrivit căreia: „Numele de
familie se dobândeşte prin efectul filiaŃiei….“
Prin urmare, modul de dobândire a numelui de familie este filiaŃia, ceea ce înseamnă că numele de
familie al părinŃilor va fi dobândit şi de copil.
• Pentru situaŃia în care filiaŃia unei persoane nu poate fi determinată (în cazul copiilor găsiŃi, născuŃi
din părinŃi necunoscuŃi), numele de familie va fi stabilit pe cale administrativă.
• Există trei situaŃii, şi anume: copilul din căsătorie, copilul din afara căsătoriei şi copilul găsit,
născut din părinŃi necunoscuŃi.
– stabilirea numelui de familie al copilului din căsătorie se face după regulile cuprinse în art.62
C.fam. şi anume: „Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinŃilor. Dacă părinŃii
nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele
lor reunite”. Dacă păriinŃii nu se învoiesc asupra numelui, autoritatea tutelară de la domiciliul
copilului va hotărî, asultând pe părinŃi, dacă copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei
sau numele lor reunite.
142
– stabilirea numelui de familie al copilului din afara căsătoriei. Acesta ia numele de familie al
părintelui faŃă de care filiaŃia a fost mai întâi stabilită. Dacă filiaŃia se stabileşte ulterior şi faŃă de
celălalt părinte, instanŃa poate încuviinŃa ca acel copil să poarte numele de familie al acestuia din
urmă. În situaŃia în care copilul a fost recunoscut de ambii părinŃi, numele de familie se va stabili
prin învoiala acestora, iar dacă nu se înŃeleg, va hotărî autoritatea tutelară (art.64 din C. fam.).
– stabilirea numelui de familie al copilului găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi sau a
copilului abandonat în spital, a cărui identitate nu a fost stabilită în 30 de zile de la constatarea
abandonului, se face prin dispoziŃia primarului locului în care copilul a fost găsit sau s-a
constatat abandonul(art.2 alin. 3 din O.G. nr. 41/2003).

b) Modificarea numelui de familie


• Numele de familie al persoanei fizice poate suferi unele modificări determinate de schimbările
survenite în starea civilă a acesteia.
– modificarea numelui de familie determinată de schimbări ale filiaŃiei. Astfel, dacă copilului
găsit sau născut din părinŃi necunoscuŃi, i se stabileşte filiaŃia faŃă de unul dintre părinŃi, el va
lua numele de familie al părintelui respectiv, iar dacă filiaŃia se stabileşte faŃă de ambii părinŃi,
va lua numele de familie comun al acestora, numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
– modificarea numelui de familie determinată de adopŃie. La adopŃie copilul dobândeşte numele
adoptatorului, iar la desfacerea adopŃiei, el redobândeşte numele de familie purtatat anterior. În
cazul nulităŃii adopŃiei, adoptatul redobândeşte numele de familie avut anterior încuviinŃării
adopŃiei.
– modificarea numelui de familie determinată de căsătorie.La încheierea căsătoriei, soŃii pot să-
şi păstreze numelelor dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
După divorŃ sau în caz de nulitate a căsătoriei, fiecare dintre foştii soŃi va purta numele pe care îl
avea înainte de căsătorie. La încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soŃi, soŃul
supravieŃuitor are dreptul să poarte încontinuare numele de familie comun.

c) Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă


• LegislaŃia română permite schimbarea numelui de familie pe cale administrativă, pentru motive
temeinice, în care scop a reglementat condiŃiile şi procedura de urmat prin dispoziŃiile O.G. nr.
41/2003 pivind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.
• Pot cere schimbarea pe cale administrativă a numelui, cetăŃenii români şi apatrizii cu domiciliul în
România pentu motive justificate: numele este format din expresii indecente, persoana a folosit
permanent în exercitarea profesiei numele pe care doreşte să-l obŃină, când au fost efectuate menŃiuni
greşite în registrle de stare civilă, etc. Cererea se depune la serviciul public comunitar de evidenŃă a
persoanei din subordinea consiliului local şi se publică în Monitorul Oficial.
• Cererea se trimite spre soluŃionare serviciului public judeŃean, care după analizarea temeiniciei
cererii, propune motivat preşedintelui consiliului, respectiv primarului general al Capitalei, emiterea
dispoziŃiei de admitere sau respingere acererii de schimbare a numelui. DispoziŃia de admitere se
comunică serviciului public comunitar, care îl va înştiinŃa pe solicitant, iar decizia de respingere se
comunică direct solicitantului de către serviciul public judeŃean.

d) Retranscrierea numelui de familie


• În conformitate cu dispoziŃiile art. 20 alin.1 din O.G. nr.41/2003 „Persoana al cărei nume de familie a
fost înregistrat în actele de stare civilă, tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei
limbi, poate cere înscrierea prin menŃiune pe aceste acte, a numelui de familie, retradus sau cu
ortografia limbii materne, atât la rubricile privind pe titular, cât şi la cele privind pe părinŃii săi“.
• Cererea se depune la serviciul public care are în păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă de
primar.

143
4. Prenumele persoanei fizice

• Prenumele este acea componentă a numelui care individualizează persoana în familie. Potrivit
dispoziŃiilor art.2 din O.G. nr. 41/2003: „Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii pe baza
declaraŃiei de naştere făcută de cel care declară naşterea“. Deci, stabilirea prenumelui este lăsată la
libera alegere a părinŃilor copilului, iar în caz de neînŃelegere va decide autoritatea tutelară.
DispoziŃiile privind schimbarea şi retranscrierea numelui se aplică prin analogie şi prenumelui.

5. Pseudonimul

• Pseudonimul individualizează persoana fizică într-un anumit domeniu de activitate, de regulă,


printr-un cuvânt sau un grup de cuvinte. El este lăsat la libera alegere a persoanei şi nu este supus
vreunei reguli de înregisrare.

6. Domiciliul persoanei fizice

• Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinŃa statornică sau principală“ (art.13
din Decretul nr.31/1954). În completare, Legea nr.105/1996 privind evidenŃa populaŃiei şi cartea de
identitate prevede în art. 25 că domiciliul persoanelor fizice este la adresa din localitatea unde acestea
îşi au locuinŃa statornică.
• Domiciliul este atributul de identificare a persoanei fizice, care o individualizează în spaŃiu, prin
indicarea locului unde aceasta îşi are locuinŃa statornică sau principală.
• În raport de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri:
– domiciliul de drept comun;
– domiciliul legal;
– domiciliul ales (convenŃional).
În raport de teritoriul statului pe care se află:
- domiciliu în Ńară ;
- domiciliu în străinătate.

 Domiciliul de drept comun este domiciliul îpe care orice persoană fizică şi-l alege liber, prin
propria voinŃă, înorice localitate din Ńară şi stăinătate. Practic, domiciliul legal pe care l-a avut
prsoana fizică până la majorat se converteşte în domiciliu de drept comun. Persoana care îşi schimbă
domiciliul este obligată ca în 15 zile de la mutarea la noua adresă, să se prezinte la formaŃiunea de
evidenŃă a populaŃiei pentru eliberarea unei noi cărŃi de identitate. Dovada domiciliului de drept
comun se face cu cartea de identitate iar pentru minor, cu certificatul de naştere al acestuia şi cu cartea
de identitate a părinŃilor.

 Domiciliul legal este domiciliul stabilit de lege, în mod obligatoriu, pentru anumite categorii de
persoane. Aceste persoane sunt: minorii (au domiciliul la părinŃi), interzişii judecătoreşti (la tutorele),
dispăruŃii (la curator) şi moştenitorii (la custode). Dovada se face prin probarea domiciliului de drept
comun al persoanei ce realizează ocrotirea.

 Domiciliul ales este locuinŃa pe care părŃile o aleg în vederea executării actului în acel loc sau
pentru soluŃionarea litigiului şi comunicarea actelor de procedură.

7. ReşedinŃa persoanei fizice

• Ca şi domiciliul, reşedinŃa este un atribut de identificare în spaŃiu a persoanei fizice prin


indicarea locuinŃei temporare.. ReşedinŃa reprezintă şi ea o locuinŃă a persoanei fizice, care nu
întruneşte caracterul de locuinŃă statornică sau principală. Per a contrario, ea este o locuinŃă

144
temporară ori secundară.
• Persoana care locuieşte mai mult de 45 de zile la altă adresă decât cea de domiciliu,este obligată să se
prezinte la formaŃiunea de evidenŃă a populaŃiei pentru înscrierea în cartea de identitate a menŃiunii de
stabilire a reşedinŃei.
• Persoana fizică nu poate avea în acelaşi timp decât o singură reşedinŃă. Dovada se face cu menŃiunea
înscrisă în cartea de identitate.

8. Precizări

 În România, primul act normativ care cuprindea dispoziŃii unitare privind numele peroanei fizice a
fost Legea din 18 martie 1895. Potrivit acesteia, orice persoană trebuia să aibă un nume de familie. În caz
contrar, era obligată să facă o declaraŃie la primărie prin care înŃelegea să poarte numele de botez al tatălui
la care adăuga terminaŃia –escu sau –eanu. Spre exemplu, dacă tatăl avea prenumele Ion, fiul va declara
numele de Ionescu.

 In doctrină şi jurisprudenŃă s-a pus problema dacă prin recăsătorire, se menŃine posibilitatea
soŃului supravieŃuitor de a purta în continuare numele pe care îl avea în căsătoria anterioară, încetată prin
deces. Într-o opinie răspunsul afost negativ, deoarece, conform Legii din 18 martie 1895, văduva păstra
numele de familie al soŃului, dar dacă se recăsătorea îl pierdea. În altă soluŃie contrară, soŃul
supravieŃuitor va purta în continuare numele de familie deoarece nu există un text legal care să îi limiteze
acest drept.

145
9. Reprezentare grafică

numele de familie
numele prenumele
pseudonimul

Atributele de de drept comun


identificare domiciliul legal
ales (convenŃ ional)

starea civilă

codul numeric

10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DelimitaŃi modificarea numelui de familie de schimbarea pe cale administrativă a acestuia.


2) Ce sunt domiciliul şi reşedinŃa ca noŃiuni de drept civil?
3) Care sunt caracterele juridice care deosebesc domiciliul de reşedinŃă?
4) În ce constă corelaŃia dintre domiciliu şi starea civilă?
5) ArătaŃi care este diferenŃa dintre pseudonim şi poreclă? În legislaŃia actuală, porecla se bucură de
protecŃia legală?
6) DelimitaŃi structura numelui de conŃinutul dreptului la nume.
7) IdentificaŃi şi analizaŃi modurile de dobândire a numelui de familie.
8) łinând cont de dispoziŃiile art.64 C.fam., completaŃi următoarele enunŃuri:
- Numele de familie al copilului găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi se stabileşte
de…………………….. prin ………………….
- Dacă ulterior acesta îşi stabileşte filiaŃia faŃă de unul dintre părinŃi, copilul va lua numele de familie
al……………………
- În cazul în care filiaŃia a fost stabilită şi faŃă de celălalt părinte, …………………………………va
încuviinŃa ca acel copil să poarte numele de familie al………………………………….

11. SpeŃe

1. Reclamanta achemat în judecată primăria solicitând instanŃei să dispună schimbarea numelui


fiului său minor. În motivarea acŃiunii, reclamanta a arătat că doreşte ca minorul să poarte numele ei
actual şi nu pe cel al fostului soŃ (nume comun), deoarece acŃiunea acestuia în tăgada paternităŃii a fost
admisă prin hotărtârea instanŃei.
InstanŃa a admis acŃiunea reclamantei.
CeriŃe:
a) Ce efecte produce admiterea acŃiunii în tăgada paternităŃii asupra numelui copilului?
b) Este corectă soluŃia instanŃei?

2. La naştere X îşi are stabilită filiaŃia numai faŃă demamă şi, în consecinŃă, a luat numele de
familie al acesteia. Ulterior, X îşi stabileşte filiaŃia faŃă de tată, iar instanŃa conform art. 64 alin.2 C. fam.
îi încuviinŃează să ia numele de familie al tatălui. Dacă părinŃii se căsătoresc şi iau ca nume comun
numele soŃiei, stabiliŃi:
a) Care va fi numele de familie al copilului X?
b) În speŃă este vorba de omodificare sau de o schimbare anumelui de familie al lui X?
c) Care va fi soluŃia dacă părinŃii ar lua la încheierea căsătoriei numele lor reunite ca
nume comun?

3. Prin acŃiunea formulată, mama unei minore a solicitat instanŃei să se stabilească la ea domiciliul
copilului.Tatăl, în calitate de pârât, a formulat o acŃiune cu acelaşi obiect, susŃinând că este în interesul
minorei să rămână la bunicii paterni, în a căror grijă se află.
CerinŃe:
a) Care este domiciliul copilului minor? Ce este domiciliul legal?
b) Dacă reclamanta prezintă garanŃii matereale pentru creşterea minorei, cum aŃi soluŃiona
cererea?

12. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Constituie atribute de identificare a persoanei fizice:


a) numele;
b) sediul;
c) porecla.
2. O persoană fizică poate avea în România în acelaşi timp:
a) un domiciliu şi două ori mai multe reşedinŃe;
b) două domicilii şi o reşedinŃă;
c) un domiciliu şi o reşedinŃă.
3. ReşedinŃa unei persoane fizice se caracterizează prin:
a) obligativitate;
b) unicitate;
c) stabilitate.
4. Numele de familie al copilului găsit se stabileşte:
a) de către cel care l-a găsit;
b) de primar;
c) de primărie.
5. Atribuitele de identificare ale persoanei fizice:
a) sunt drepturi personale nepatrimoniale;
b) sunt drepturi relative;
c) sunt drepturi de creanŃă.
6. Nu beneficiază de protecŃie legală:
a) reşedinŃa;
b) pseudonimul;
c) porecla.
7. La încheierea căsătoriei, soŃii:
a) pot alege un al treilea nume;
b) pot să-şi păstreze numele dinaintea căsătoriei;
c) sunt obligaŃi să aleagă un nume comun.

147
13. Bibliografie

 R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 216 – 227


 I. R. Urs, C.I.Todică – op.cit., pag.84-120
 Gh. Beleiu - op.cit. pag. 340 – 360
 G. Boroi – op.cit. pag. 7 – 54
 I. Dogaru – op. cit. pag. 429 – 448

148
XXIV. Starea civilă a persoanei fizice

1. NoŃiune şi caractere juridice

• Prin stare civilă sau statut civil se înŃeleg toate elementele strict personale care contribuie la
individualizarea persoanei fizice in societate şi familie.
• Ca drept subiectiv starea civilă cuprinde posibilitatea omului de a se individualiza şi de a pretinde
tuturor să fie individualizat prin starea civilă, precum şi posibilitatea de a apela, la nevoie, la
constrângerea statală.
• CalităŃile strict personale, care configurează starea civilă a persoanei fizice, sunt următoarele
elemente: născută din căsătorie, din afara căsătoriei, din părinŃi necunoscuŃi, adoptată,
căsătorită, divorŃată, văduvă, recăsătorită, rudă sau afin cu altă persoană etc.
• Starea civilă, ca ansamblu de calităŃi strict personale ale persoanei fizice, are următoarele caractere
juridice: indivizibilitatea, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea şi universalitatea.

2. Folosirea stării civile (posesia de stat)

• Folosirea stării civile, numită şi posesia de stat, se defineşte prin întrunirea de fapte din care
rezultă raportul de filiaŃie şi de rudenie între o persoană şi familia din care pretinde că face
parte. Posesia de stat constă în recunoaşterea publică a filiaŃiei.
• Posesia de stat produce două efecte:
– prezumŃia că ea corespunde realităŃii. Aceasta este o prezumŃie relativă (juris tantum), putând
fi combătută sau completată prin alte probe.
– al doilea efect al posesiei de stat (folosirea stării civile) constă în existenŃa legală a stării
civile folosite, dacă este întărită prin actul de stare civilă concordant. De data aceasta, suntem în
prezenŃa unei prezumŃii absolute (juris et de jure), care nu permite dovada contrară.

3. AcŃiunile de stare civilă (acŃiunile de stat)

• AcŃiunile de stare civilă sau acŃiunile de stat sunt acele acŃiuni în justiŃie care au ca obiect
elemente privind starea civilă a persoanei fizice.
a) În raport cu obiectul lor, acŃiunile de stare civilă se divid în trei categorii: acŃiuni în reclamaŃie de
stat, acŃiuni în contestaŃie de stat şi acŃiuni în modificare de stat.
– acŃiunea în reclamaŃie de stat este acea acŃiune prin care persoana fizică urmăreşte să obŃină
recunoaşterea unei stări civile, alta decât cea aparentă (acŃiunea în stabilirea maternităŃii, a
paternităŃii);
– acŃiunea în contestaŃie de stat este acea acŃiune prin care se urmăreşte înlăturarea stării civile
aparente pe motiv că nu corespunde realităŃii (acŃiunea în anularea căsătoriei, acŃiunea în tăgada
paternităŃii);
– acŃiunea în modificare de stat este acea acŃiune prin care se urmăreşte modificarea pentru viitor
a stării civile (acŃiunea de divorŃ, acŃiunea de desfacere a adopŃiei).
b) În raport de persoanele care pot să le exercite, acŃiunile de stare civilă se împart în:
− acŃiuni care pot fi intentate de orice persoană interesată;
− acŃiuni care pot fi pornite numai de persoane expres determinate de lege;
− acŃiuni care pot fi introduse numai de titularul stării civile.
c) În raport de aplicabilitatea regulilor prescripŃiei extinctive, acŃiunile de stare civilă se împart în:
– acŃiuni imprescriptibile;
– acŃiuni prescriptibile (acŃiunea în anularea căsătoriei, acŃiunea în tăgada paternităŃii, acŃiunea în
stabilirea paternităŃii).

149
4. Actele de stare civilă

• Sunt acte de stare civilă: actul de naştere, actul de căsătorie şi actul de deces.Titularilor de acte de
stare civilă li se eliberează extracte de pe aceste acte: certificat de naştere, certificat de căsătorie,
certificat de deces.
• Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice, întocmite potrivit legii, în registrele de stare
civilă, de către delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei fizice.
• Reconstituirea actului de stare civilă presupune un act cu existenŃă anterioară, însă datorită unor
împrejurări prevăzute de lege, este cu neputinŃă să se facă dovada acestuia în prezent.
Înocmirea ulterioară priveşte situaŃiile în care actul de stare civilă nu afost niciodată întocmit.
Anularea actelor de stare civilă este sancŃiunea nerespectării dispoziŃiilor legale referitoare la
condiŃiile de valabilitate a acestora.
Completarea presupune trecerea unor menŃiuni care nu existau în act.
Rectificarea reprezintă îndreptarea ori înlăturarea unor erori strecurate cu ocazia înregisrării.
Modificarea este operaŃiunea de înscriere a unor menŃiuni privitoare la statutul civil al titularului.

5. Inregistrările de stare civilă

• Înregistrările de stare civilă sunt operaŃiuni de consemnare în registrele de stare civilă a actelor şi
faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege, operaŃii efectuate de către
organele cu atribuŃii de stare civilă.
• Există două categorii de înregistrări: înregistrări sub forma întocmirii actelor de stare civilă (în caz
de naştere, căsătorie, deces) şi înregistrări sub forma înscrierii de menŃiuni marginale pe registrele
de stare civilă (adopŃie, divorŃ, schimbarea sexului).

6. Proba stării civile

• Regula o găsim în art.22 din Decretul nr.31/1954 şi art. 13 din Legea nr.119/1996 care dispun similar
că starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă (numai pentru locul unde
se găsesc aceste registre), precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora ( pentru
locul unde se află persoana).

7. Codul numeric al persoanei fizice

• Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.105/1996 privind evidenŃa populaŃiei codul numeric personal
constituie un mijloc de individualizare a persoanei fizice alături de nume, domiciliu şi stare civilă ce
se înscriu in cartea de identitate.
• Codul numeric este singurul identificator pentru toate sistemele informatice, care prelucrează
date nominale privind persoana fizică.
• Fiecărei persoane fizice, cetăŃean român, i se atribuie la naştere un CNP care se înscrie în certificatul
de naştere şi în toate actele cu caracter oficial, precum şi în Registrul permanent de evidenŃă a
populaŃiei. El nu mai poate fi schimbat decât în cazul în care se modifică data naşterii sau sexul
persoanei fizice.

8. Precizări

 În dreptul roman, statutul persoanei fizice era dat de reunirea a trei elemente: status libertatis
(stare de om liber, eliberat, sclav), status civitatis (stare de cetăŃean roman, de latin sau peregrin), şi status
familiae (situaŃia în familie de pater familias sui iuris ori alieni iuris)

150
 Legea nr. 119/1996 cuprinde o serie de reguli speciale cu privire la înregistrarea naşterii, cînd
declararea ei a fost făcută după trecerea unui an, întocmirea actului de naştere se face numai în baza unei
hotărâri judecătoreşti irevocabile. CompetenŃa aparŃine judecătoriei în raza căreia domiciliază copilul sau
este situat sediul instituŃiei de ocrotire a copilului. InstanŃa va solicita poliŃiei să facă verificări pentru
stabilirea identităŃii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei a cărei
naştere a fost omisă de la înregistrare. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului (Dec.nr.
2270/1956 a colegiului civil a fostului T.S. şi Dec.nr. 392/1990 a S. a III a civ.a T.M.B.)

 Unul din efectele posesiei de stat este faptul că, unită cu actul de naştere concordant folosirea
stării civile creează prezumŃia irefragabilă de existenŃă a acelei stări civile. Astfel, nimeni nu poate
contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere
(art. 51 C. fam.)

 Prin excepŃie, este admisibilă o acŃiune prin care se contestă identitatea unei persoane, susŃinând
că s-a săvârşit o fraudă prin substituirea copiilor, după ce actul de naştere a fost întocmit. SoluŃia este
firească deoarece posesia de stat a copilului nu este conformă certificatului său de naştere ci
corespunzătoare certificatului de naştere al copilului cu care a fost substituit (Dec. nr.809/1979 a S.civ. a
T.S)

 Fără a fi un act de stare civilă, livretul de familie este documentul care cuprinde principalele date
cu privire la componenŃa familiei, filiaŃia copiilor (art.1 din H.G. nr.495/1997). Livretul de familie se
eliberează gratuit cu ocazia oficierii căsătoriei şi se semnează de primar sau de delegatul acestuia. În caz
de desfacere acăsătoriei prin divorŃ sau a anulării ei, livretul se retrage şi se anuleză, eliberându-se un nou
livret părintelui căruia i s-au încredinŃat copii.

9. Vocabular

• nomen – nume;
• tractatus – tratament;
• fama – reputaŃie;
• tăgăduirea paternităŃii – infirmarea de către un bărbat a paternităŃii copilului pe motiv că, deşi
copilul fie născut, fie conceput în timpul căsătoriei mamei cu acel bărbat, este cu neputinŃă ca el să
fie tatăl acestuia.

10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi starea civilă a persoanei fizice şi enumeraŃi caracterele acesteia.


2) Ce se înŃelege prin “posesie de stat”?
3) Ce înŃelegeŃi prin acŃiuni de stare civilă?
4) ClasificaŃi acŃiunile de stare civilă în funcŃie de criteriile cunoscute.
5) Hotărârea judecătorească, pronunŃată într-o acŃiune de stare civilă, este sau nu este un act de stare
civilă?
6) ExplicaŃi sintagma: “înregistrare de stare civilă”.
7) Ce mijloace de probă sunt necesare pentru dovada stării civile?
8) PrecizaŃi care este corelaŃia dintre starea civilă şi capacitatea civilă.

151
11. SpeŃe

1. La data de 1 iunie 1997, X a solicitat înscrierea tardivă a naşterii fiului său Y, născut la 1 iunie
1991. Judecătoria a respins cererea, menŃionând că minorul a cărui naştere se solicită a fi înregistrată a
decedat între timp.
CerinŃe:
a) Ce tip de acŃiune de stare civilă este cea din speŃă?
b) Ce fel de înregistrare de stare civilă solicită X?
c) ConsideraŃi soluŃia instanŃei corectă?
d) Înregistrarea naşterii este condiŃionată de durata vieŃii copilului?

2. X a solicitat instanŃei corectarea unei greşeli materiale cu privire la numele de familie trecut în
certificatul de naştere. InstanŃa, admiŃând cererea lui X, a dispus corectarea menŃiunii greşite, atât din
certificatul de naştere cât şi din buletinul de identitate.
CerinŃe:
a) Din punct de vedere al naturii juridice cum calificaŃi cererea lui X?
b) Ce organ este abilitat de lege să corecteze menŃiunile greşite din actul de identitate?
Buletinul de identitate este un act de stare civilă?
c) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei?

12. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. AcŃiunea prin care se urmăreşte înlăturarea unei stări civile, pretins nereale şi
înlocuirea ei cu alta, pretins reale, constituie:
a) acŃiune în reclamaŃie de stat;
b) acŃiune în modificare de stat;
c) acŃiune în contestaŃie de stat.
2. Starea civilă a unei persoane fizice poate fi probată:
a) cu prezumŃie;
b) cu orice mijloc de probă;
c) cu actele întocmite în registrele de stare civilă.
3. Reprezintă un act de stare civilă:
a) legitimaŃia de student;
b) buletinul de identitate;
c) certificatul de căsătorie.
4. Constituie un fapt de stare civilă:
a) naşterea;
b) adopŃia;
c) căsătoria.

13. Bibliografie

 I. R. Urs, S. Angheni- op.cit., pag. 228 – 232;


 I. R. Urs, C. I. Todică – op.cit., pag. 120-161;
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 361 – 372;
 G. Boroi – op.cit., pag. 55 – 70;
 I. Dogaru – op.cit., pag. 448 – 457;

152
XXV. Ocrotirea unor categorii de persoane fizice

1. Preliminarii

• Dreptul civil, ca şi alte ramuri de drept, cuprinde numeroase instituŃii şi norme prin care se asigură
apărarea şi ocrotirea drepturilor subiective, a intereselor tuturor persoanelor fizice.
• De principiu, dreptul civil este un „drept de protecŃie“ a drepturilor omului şi în special a unor
categorii de persoane.
• Prin ocrotirea persoanei fizice se înŃelege ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul
cărora se asigură recunoaşterea şi protecŃia drepturilor subiective şi a intereselor, precum şi
mijloacele de protecŃie ale persoanei fizice ca participantă la circuitul civil.
• Normele dreptului civil asigură ocrotire prin mijloace speciale următoarelor categorii de persoane:
a) minorilor, prin ocrotire părintească, tutelă şi curatelă;
b) alienaŃilor şi debililor mintali, prin punerea sub interdicŃie şi instituirea tutelei şi curatelei;
c) persoanelor aflate în situaŃii deosebite (bătrâneŃe, boală, infirmitate fizică, dispariŃie) prin
instituirea curatelei.

2. Ocrotirea minorului

A. Ocrotirea părintească

• NoŃiune. Prin ocrotirea părintească se înŃelege mijlocul juridic de ocrotire a minorului prin
exercitarea şi îndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana şi bunurile acesteia, de către părinŃi
(atât părinŃii fireşti, cât şi părinŃii adoptatori).
• Ocrotirea părintească este guvernată de următoarele reguli:
– exercitarea drepturilor părinteşti exclusiv în interesul minorului. „Drepturile părinteşti se
exercită numai în interesul copiilor“ (art.1 alin.5 C. fam).
– egalitatea ambilor părinŃi în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti
(art. 1 C. fam.). De la această regulă există excepŃia când ocrotirea părintească se exercită de
către un singur părinte, în situaŃiile în care celălalt părinte este în imposibilitate de a-şi
îndeplini drepturile şi îndatoririle părinteşti.
– independenŃa de patrimonii între părinŃi şi copii (art. 106 C. fam.).
– ocrotirea părintească nu trece asupra ascendenŃilor, fiind un drept şi o îndatorire rezervată
părinŃilor.
– exercitarea ocrotirii părinteşti se realizează sub supravegherea şi controlul statului,
reprezentat prin autoritatea tutelară (art.108 C. fam.).
– ocrotirea părintească încetează la majoratul copiilor.
• ConŃinutul exercitarii ocrotirii părinteşti.
∗ Drepturile şi obligaŃiile părinteşti care intră în conŃinutul ocrotirii părinteşti se împart în două
mari categorii:
a) drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului minor - părinŃii sunt
obligaŃi să crească copilul îngrijind de dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăŃătura şi pregătirea
profesională
b) drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile copilului minor (patrimoniul
minorului)
– în cazul copilului sub 14 ani, rolul părinŃilor este dublu: de a reprezenta pe minor în actele
juridice civile şi de a administra bunurile minorului.
– în cazul minorului de peste 14 ani, rolul părinŃilor constă în încuviinŃarea prealabilă a actelor
juridice civile pe care le încheie copilul personal.

153
• Răspunderea părinŃilor
Neexercitarea ori exercitarea necorespunzătoare a drepturilor părinteşti, precum şi neîndeplinirea sau
îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti atrage după sine răspunderea părinŃilor, astfel:
– răspunderea de dreptul familiei este concretizată în măsura decăderii din drepturile
părinteşti în baza art.109 C. fam.
– răspunderea de drept civil este angajată pentru fapta ilicită a minorului (art. 1000 alin. 2 C.
civ.), precum şi pentru fapta proprie a părinŃilor, în condiŃiile art. 998-999 C. civ., când
părinŃii nu şi-au îndeplinit corespunzător îndatoririle cu privire la administrarea bunurilor
minorului, reprezentarea acestuia în vârstă de până la 14 ani şi încuviinŃarea actelor
minorului de peste 14 ani.
– răspunderea penală concretizată în interzicerea drepturilor părinteşti.

B. Tutela minorului – ocrotirea prin tutelă

• NoŃiune. Tutela este o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană,
denumită tutore, este chemată a exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti faŃă de un copil minor, ai
cărui părinŃi sunt decedaŃi ori în imposibilitatea permanentă de a-şi exercita atribuŃiile.
• Tutela este guvernată de următoarele reguli şi principii:
– legalitatea tutelei, instituirea tutelei, cazurile în care se deschide tutela, procedura de numire a
tutorelui, obligaŃia pentru anumite persoane de a îndeplini sarcina de tutore, precum şi încetarea
tutelei sunt prevăzute de lege prin norme imperative;
– obligativitatea tutelei (art.118 C. fam.).
– gratuitatea tutelei (art.121 alin.1 C. fam.).
– generalitatea tutelei (art. 115 C. fam.).
– exercitarea tutelei exclusiv în interesul copilului minor (art. 114 C. fam.).
– independenŃa patrimonială dintre copilul minor şi tutore (art. 125 dispune că art. 106 C. fam.
se aplică în mod corespunzător şi în cazul tutelei).
– controlul permanent exercitat de către stat asupra tutelei (art. 136 C. fam.).
• Cazuri de deschidere a tutelei (art.113 C.fam.)
 când ambii părinŃi sunt morŃi ori declaraŃi judecătoreşte morŃi;
 când ambii părinŃi sunt decăzuŃi din drepturile părinteşti;
 când ambii părinŃi sunt necunoscuŃi;
 când ambii părinŃi sunt puşi sub interdicŃie judecătorească;
 când ambii părinŃi sunt dispăruŃi;
 când după desfacerea adopŃiei minorului, instanŃa judecătorească hotărăşte instituirea tutelei.
• ConŃinutul ocrotirii prin tutelă (art.123-139 C. fam.)
- latura personală (părinŃii sunt obligaŃi să crească copilul îngrijind de dezvoltarea lui fizică, de
educarea, învăŃătura şi pregătirea profesională);
- latura patrimonială:
- administrarea bunurilor, în cazul minorului sub 14 ani;
- reprezentarea şi încuviinŃarea actelor juridice pentru minorul peste 14 ani.
• Răspunderea tutorelui pentru neîndeplinirea sarcinii de ocrotire a minorului poate fi civilă
(îndepărtarea de la tutelă şi răspunderea delictuală), administrativă sau penală, după caz.
• Încetarea tutelei are loc la majoratul minorului, decesul acestuia sau când dispar cauzele care au
determinat instituirea ei.

C. Curatela minorului – ocrotirea prin curatelă.

• NoŃiune. Prin curatelă se înŃelege mijlocul juridic, temporar şi subsidiar, instituit de lege, prin care
se asigură ocrotirea minorului.

154
• Instituirea curatelei poate fi dispusă pentru următoarele cazuri:
 când apar contradicŃii de interese între minor şi ocrotitorul său;
 când înlocuirea tutorelui cu altul nu se face concomitent;
 când există un proces cu privire la punerea sub interdicŃie a minorului;
 când ocrotitorul legal al minorului este împiedicat temporar să-şi exercite îndatoririle faŃă de
persoana şi bunurile acestuia.
• ConŃinut. Curatela vizează două categorii de atribuŃii ale curatorului:
a) ocrotirea persoanei minorului;
b) gestiunea patrimoniului minorului.
• Încetarea curatelei. Curatela încetează dacă au dispărut cauzele care au condus la instituirea ei, pe
baza hotărârii autorităŃii tutelare.

3. Ocrotirea bolnavului psihic prin interdicŃie judecătorească

• NoŃiune. InterdicŃia judecătorească este o măsură de ocrotire, ce se dispune în condiŃiile expres


prevăzute de lege faŃă de persoana lipsită de discernământ din cauza alienaŃiei sau debilităŃii mintale
şi constă în lipsirea ei de capacitate de exerciŃiu şi instituirea tutelei.
• CondiŃii. InterdicŃia judecătorească se pronunŃă numai de către instanŃa judecătorească şi numai dacă:
- persona este lipsită de discernământ;
- lipsa discernământului se datorează alienaŃiei sau debilităŃii mentale;
- lipsa discernământului să pună persoana în imposibilitate de a se îngriji singură de
propriile înterese.
• Efecte. Punerea sub interdicŃie judecătorească produce două efecte principale:
– lipsirea interzisului de capacitatea de exerciŃiu;
– instituirea tutelei interzisului.
• Încetare. ÎnterdicŃia judecătorească încetează prin moartea interzisului şi prin ridicarea interdicŃiei de
instanŃa judecătorească.

4. Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă

• NoŃiune. Curatela este mijlocul juridic, permanent sau temporar subsidiar, de ocrotire a persoanei
fizice. Există două feluri de curatelă:
− curatela propriu-zisă, pentru ocrotirea unei persoane capabile, aflată în imposibilitatea de a-şi
administra singură patrimoniul, datorită unor situaŃii speciale (boală, bătrâneŃe, infirmitate fizică
etc.);
− curatela incapabilului, pentru ocrotirea vremelnică a unei persoane lipsite de capacitate de
exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (curatela minorului).
• Cazuri de instituire a curatelei:
 dacă din cauza bolii, a bătâneŃii, a unei infirmităŃi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate
să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele;
 dacă din cauza bolii, a bătâneŃii, a unei infirmităŃi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate
să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
 dacă din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să
îndeplinească un act în numele persoanei ce o reprezintă;
 dacă o persoană lipsind vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
 dacă o persoană a dispărut fără a se avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general.
• Încetarea curatelei are în vedere atât încetarea funcŃiei curatorului (revocare, înlocuire), cât şi
încetarea măsurii curatelei(la dispariŃia cauzelor ce au determinat-o).

155
5. Vocabular

• decăderea din drepturile părinteşti – sancŃiune juridică specifică familiei, aplicabilă


părinŃilor, dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de
exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenŃă gravă în împlinirea
îndatoririlor de părinte.

6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce drepturi au părinŃii asupra bunurilor copiilor minori?


2) Ce fel de răspundere au părinŃii pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
îndatoririlor părinteşti?
3) DefiniŃi tutela minorului şi enumeraŃi caracterele juridice ale tutelei.
4) Care sunt laturile conŃinutului ocrotirii minorului prin tutelă?
5) Ce este curatela minorului?
6) DelimitaŃi instituŃia tutelei de instituŃia curatelei.
7) DefiniŃi interdicŃia judecătorească ca instituŃie de drept civil. Care sunt efectele punerii sub
interdicŃie?
8) Care sunt condiŃiile de fond pentru punerea sub interdicŃie? Poate fi pus sub interdicŃie acela care, din
cauza bătrâneŃii, bolii, deşi capabil, deci cu discernământ, nu poate să-şi apere personal interesele în
condiŃii mulŃumitoare?
9) Care este măsura de ocrotire a copilului minor în cazul în care: unul dintre părinŃi este decăzut din
drepturile părinteşti / ambii părinŃi sunt decăzuŃi din drepturile părinteşti?
10) Ce măsură de ocrotire se instituie pentru: persoana care din cauza bătrâneŃii, bolii nu poate să se
îngrijească de propriile interese / persoana lipsită de discernământ care nu poate să se îngrijească de
propriile interese?

7. SpeŃe

1. X a solicitat instanŃei punerea sub interdicŃie a lui Y şi numirea sa în funcŃia de curator. X şi-a
motivat cererea invocând handicapul fizic şi mental al lui Y, care nu mai este capabilă să-şi realizeze
interesele proprii.
InstanŃa a admis cererea lui X, dispunând punerea sub interdicŃie a lui Y, în hotărâre reŃinându-se
că din punct de vedere mental Y este sănătoasă, dar handicapul fizic este determinant în ceea ce priveşte
punerea sub interdicŃie.
CerinŃe:
a) Sunt întrunite condiŃiile legale pentru ca Y să fie ocrotită prin instituŃia interdicŃiei
judecătoreşti?
b) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei? În caz de răspuns negativ, ce trebuia numit în speŃă, un
curator sau un tutore?

2. X a solicitat instanŃei angajarea răspunderii lui Y, fost tutore al minorului Z, arătând că acesta,
administrând defectuos patrimoniul, a adus casa părintească într-o stare de degradare substanŃială şi a
golit-o de bunurile mobile de valoare. X a susŃinut că această stare se datorează convenŃiilor pe care

156
minorul, pentru a-şi satisface capriciile (dulciuri, jucării) le-a încheiat cu tutorele, dându-i în schimb
bunuri mobile din casă, de o valoare mult mai mare.
CerinŃe:
a) Cui îi aparŃine competenŃa de a numi tutore?
b) Sunt valabile actele încheiate între tutore de o parte şi minor de alta?

8. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Au valoare de adevăr următoarele afirmaŃii:


a) exercitarea drepturilor părinteşti se face exclusiv în interesul minorului;
b) ocrotirea părintească trece asupra ascendenŃilor;
c) ocrotirea părintească nu încetează la majoratul copiilor.
2. Tutela minorului se deschide în cazul în care:
a) unul dintre părinŃi se află în imposibilitate permanentă de a exercita ocrotirea
părintească;
b) când ambii părinŃi sunt în imposibilitate permanentă de a exercita ocrotirea
părintească;
c) când ambii părinŃi sunt în imposibilitate temporară de a exercita ocrotirea
părintească.
3. Constituie un mijloc temporar şi subsidiar prin care se asigură ocrotirea minorului:
a) tutela;
b) curatela;
c) ocrotirea părintească.
4. Persoanele aflate în situaŃie de bătrâneŃe, boală, infirmitate sunt ocrotite prin:
a) punerea sub interdicŃie;
b) instituirea tutelei;
c) instituirea curatelei.
5. Punerea sub interdicŃie judecătorească are ca efect:
a) lipsirea persoanei de capacitate de folosinŃă;
b) lipsirea persoanei de capacitate de exerciŃiu;
c) numirea unui curator.

9. Bibliografie

 I. R. Urs, S Angheni – op.cit, pag.233-245;


 I. R. Urs, C. I. Todică – op.cit, pag.162-194;
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 320-337;
 G. Boroi – op.cit., pag. 99-103;
 I. Dogaru – op.cit., pag. 410-427.

157
PERSOANA JURIDICĂ

XXVI: NoŃiune, elemente constitutive şi clasificarea persoanelor


juridice

1. NoŃiune

• După cum am arătat, calitatea de a fi titular de drepturi şi obligaŃii civile o are persoana fizică şi
persoana juridică.În doctrina juridică persoana juridică a fost definită în mod diferit.În ce ne priveşte,
considerăm că persoana juridică este un subiect de drept care se înfiinŃează, se organizează şi
participă la raporturile juridice cu respectarea cerinŃelor legale de fond şi de formă. Recunoaşterea
calităŃii de persoană juridică (subiect de drept distinct) şi conferirea „personalităŃii juridice“ unor
entităŃi sociale este exclusiv opera legii. RaŃiunea existenŃei acestei instituŃii juridice, precum şi
criteriile de formare şi elementele de conŃinut care îl călăuzesc pe legiuitor sunt fundamentate pe
interese social-economice generale.

• Enumerarea persoanelor juridice:


- Statul. Potrivit art. 25 alin. 1 din Decretul nr.31/1954, statul este “persoana juridică în
raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaŃii”.
- Organele puterii legislative. Camera Deputatilor şi Senatul, care împreună formează
Parlamentul Romaniei, sunt persoane juridice, deoarece întrunesc elementele constitutive
cerute de lege în acest scop.
- Organele puterii executive. Din aceasta categorie fac parte: AdministraŃia prezidenŃială,
Guvernul Romaniei, ministerele şi alte instituŃii de specialitate ale administraŃiei publice
centrale, prefecturile şi organele administraŃiei de stat, misiunile diplomatice şi oficiile
consulare.
- Organele puterii judecatoreşti. Acestea cuprind instanŃele judecătoreşti şi Ministerul Public.
InstanŃele de judecată sunt: judecătoriile, tribunalele, Curtea de Apel, Înalta Curte de JustiŃie
şi CasaŃie. Dintre acestea, judecătoriile nu au personalitate juridică, fiind privite ca subunităŃi
ale tribunalelor.
- AutoritaŃile administrative autonome nesubordonate Guvernului. De exemplu: Banca
NaŃionala a României, Curtea de Conturi, Serviciul Român de InformaŃii.
- Curtea ConstituŃională
- UnităŃile administrativ-teritoriale. Potrivit art.19 din Legea administraŃiei publice locale nr.
215/2001, “comunele, oraşele şi judeŃele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au
patrimoniu şi capacitate juridică deplină”.
- Persoane juridice de stat. Acestea cuprind instituŃii de stat (înfiinŃate in domeniile: sanatate,
invatamant, stiinta şi cultură ) şi agenŃi economici de stat (regii autonome şi societăŃi
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ).
- Partide politice. Potrivit art. 1 teza a II a din Legea partidelor politice nr. 14/2003 partidele
sunt “persoane juridice de drept public”.
- SocietăŃile comerciale cu capital privat. Sunt reglementate de Legea societăŃilor comerciale
nr. 31/1990 şi se constituie în una din formele: societate cu răspundere limitată, societate pe
acŃiuni, societate în nume colectiv, societate în comandită pe acŃiuni, societate în comandită
simplă.
- SocietăŃile agricole. Acestea s-au înfiinŃat în temeiul Legii nr. 36/1991 ca persoane juridice de
drept privat, dar fără caracter comercial.

158
- OrganizaŃii cooperatiste. Sunt persoane juridice de drept privat, ce se organizează şi
funcŃionează din iniŃiativa membrilor lor, pentru realizarea unor scopuri economice sau în
scopul întrajutorării membrilor. În prezent funŃionează două categorii de organizaŃii
cooperatiste: organizaŃiile cooperaŃiei meşteşugăreşti, reglementate prin Decretul-Lege
nr.66/1990 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei meşteşugăreşti şi organizaŃiile
cooperaŃiei de consum şi de credit, reglementate de Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi
funcŃionarea cooperaŃiei de consum şi de credit
- AsociaŃiile şi fundaŃiile. Conform art. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii
modificată prin O.G. nr. 37/2003, persoanele fizice şi juridice ce urmăresc realizarea unor
activităŃi în interes general sau în interes personal nepatrimonial, pot constitui asociaŃii sau
fundaŃii fără scop patrimonial.
- Grupurile de interes economic. Potrivi Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, grupul de interes economic – G.I.E., reprezintă o
asociere între două sau mai multe persoane juridice, în scopul înlesnirii sau dezvoltării
activităŃii economice a membrilor săi şi a îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective.
- Sindicatele. Se constituie în baza Legii nr. 54/2003 cu privire la sindicate, contribuind la
apărarea drepturilor şi promovarea intereselor profesionale şi economice ale salariaŃilor.
- Cultele religioase. Decretul nr. 117/1948 privind regimul general al cultelor religioase
recunoaşte în art. 28 calitatea de persoană juridică atât a cultelor religioase cât şi a părŃilor
componente, aşezămintelor, congregaŃiilor, etc.
- Casele de Ajutor Reciproc.

2. Elementele constitutive ale persoanei juridice

• Având ca punct de plecare dispoziŃiile legale cuprinse în art.26 lit. e din Decretul nr.31/1954,
literatura de specialitate este unanimă în a considera că elementele constitutive general valabile pentru
existenŃa unei persoane juridice sunt:
- organizarea de sine stătătoare;
- un patrimoniu propriu;
- un scop propriu în acord cu interesul public (general).

 Organizarea de sine stătătoare a persoanei juridice desemnează acel element constitutiv ce constă în
alcătuirea ca un tot unitar sau structurarea pe activităŃi, precum şi precizarea persoanelor care vor
reprezenta persoana juridică în raport cu terŃii. Cu alte cuvinte, organizarea proprie priveşte două
aspecte: organizarea internă, structurarea pe compartimente (cercetare, producŃie, comerŃ) şi
desemnarea organelor de conducere şi a persoanelor care reprezintă persoana juridică.
ImportanŃa acestui element constitutiv este dedusă din faptul că persoana juridică participă la
raporturile juridice civile ca un ansamblu unitar.

 Patrimoniul propriu este acel element constitutiv al persoanei juridice care constă în totalitatea
drepturilor şi obligaŃiilor cu conŃinut economic, având ca titular persoana juridică. Similar persoanei
fizice, patrimoniul persoanei juridice cuprinde o latură activă, formată din drepturi patrimoniale
(reale şi de creanŃă) şi o latură pasivă alcătuită din obligaŃii patrimoniale (contractuale şi
extracontractuale). Patrimoniul trebuie să fie distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce alcătuiesc
persoana juridică, precum şi faŃă de patrimoniul altor persoane fizice sau juridice, ceea ce îi permite
să-şi asume o răspundere proprie, autonomă.

159
ImportanŃa juridică a patrimoniului priveşte următoarele aspecte:
a) există entităŃi care au organizare proprie şi scop propriu, dar nu au calitatea de persoană juridică
lipsindu-le patrimoniul propriu (spre exemplu sucursalele, nu însă şi filialele care întrunesc cele
trei elemente constitutive);
b) patrimoniul propriu stă la baza răspunderii;
c) patrimoniul permite persoanei juridice să participe la viaŃa publică în nume propriu (proprio
nomine)
d) patrimoniul propriu explică dispoziŃia art. 37 din Decretul nr. 31/1954 conform căreia persoana
juridică supraordonată nu răspunde pentru obligaŃiile persoanei juridice subordonate şi nici invers.

 Scopul persoanei juridice are două sensuri:


- în sens larg, se înŃelege scopul formulat în acte normative care se exprimă generic, arătându-se
domeniul şi obiectul de activitate (spre exemplu, fundaŃia este destinată realizării unui scop
ideal);
- în sens restrâns, se înŃelege scopul concret urmărit de fiecare persoană juridică, scop înscris în
actul de înfiinŃare.
Scopul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie în acord cu interesul public, să fie
determinat, să fie legal (în acord cu legea).
Scopul stabileşte limitele capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice, capacitate ce e guvernată de
principiul specialităŃii.

3. Clasificarea persoanelor juridice

• Se face după anumite criterii aplicabile fie tuturor categoriilor de persoane juridice, fie numai unora
dintre ele, slujind la stabilirea unor trăsături caracteristice unor grupe ori subgrupe de persoane
juridice.
• Criteriile de clasificare care pot fi reŃinute sunt următoarele:
– domeniul dreptului de care aparŃin;
– forma dreptului de proprietate;
– naŃionalitatea;
– natura scopului.
• După domeniul dreptului de care aparŃin se disting
A. Persoane juridice de drept public
− Statul;
− UnităŃile administrativ teritoriale;
− Organele puterii legislative;
− Organele puterii executive;
− Organele puterii judecătoreşti;
− Ministerul public;
− Curtea de conturi;
− InstituŃiile de stat;
− Partidele politice

B. Persoane juridice de drept privat


− AgenŃii economici de stat;
− SocietăŃile comerciale;
− Sindicatele;

160
− Cultele religioase;
− OrganizaŃiile cooperatiste;
− Casele de Ajutor Reciproc;
− AsociaŃiile şi fundaŃiile.

• După forma dreptului de proprietate pe care se întemeiază:


– persoane juridice fundamentate pe proprietatea publică;
– persoane juridice care au la bază, atât proprietatea publică, cât şi proprietatea
privată;
– persoane juridice care au la bază exclusiv proprietatea privată;
– persoane juridice întemeiate pe proprietatea privată internă şi proprietatea străină.

• După naŃionalitate, persoanele juridice sunt:


− persoane juridice române – au sediul principal in România, fiind constituite în
condiŃiile legii române
− persoane juridice străine – au sediul principal în străinătate şi îşi desfăşoară activitatea
în România, potrivi cerinŃelor legii româneşti.

• După natura scopului urmărit:


− persoane juridice cu scop patrimonial (economic, lucrativ);
− persoane juridice fără scop patrimonial.

4. Precizări

 ApariŃia persoanei juridice în circuitul civil a constituit premisa unor controverse doctrinare în
legătură cu natura juridică a acestei instituŃii. De-a lungul timpului, s-au formulat mai multe teorii care au
încercat să explice fundamentul persoanei juridice.
După un prim sistem, persoana juridică era considerată o ficŃiune, omul fiind singura persoană
reală, fizică. Deoarece nici o ficŃiune nu putea exista fără lege, persoana juridică era considerată creaŃia
legiuitorului.
Teoria proprietăŃii colective identifica persoana juridică cu un ansamblu de bunuri colective
aflat în posesia unui grup de oameni. Calitatea de subiect de drept o avea nu colectivitatea, ci patrimoniul
colectivităŃii.
Teoria realităŃii susŃinea că persoana juridică avea o existenŃă reală reală şi o voinŃă proprie,
distinctă de a componenŃilor săi.
În majoritatea definiŃiilor formulate în doctrină fundamentul persoanei juridice îl constituie
colectivul de oameni, pe care aceasta îşi bazează şi justifică existenŃa.În ceea ce ne priveşte, considerăm
că persoana juridică este exclusiv opera legii, raŃiunea existenŃei acestei instituŃii fiind fundamentată pe
interese social – economice generale.

 Statul apare ca subiect de drept civil în urmatoarele raporturi juridice:


- în raporturile de proprietate, statul este titular al dreptului de proprietate asupra unori bunuri ce
apartin domeniului public sau privat.
- în raporturile obligaŃionale, statul apare ca debitor şi răspunde patimonial pentu erorile judiciare
constând în condamnarea şi luarea unei măsuri preventive pe nedrept (art.504 şi următoarele din
C. proc. pen.).

161
- în domeniul succesoral, statul apare ca o persoană juridică civilă, dobândind moştenirile vacante
conform art. 680 C.civ. “În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct
trec in proprietatea statului”.
- în raporturile de comerŃ internaŃional.

 Fără a fi considerate elemente constitutive ale persoanei juridice, conditiile speciale


particularizează conŃinutul acestora.Cu titlu exemplificativ, enumerăm câteva condiŃii speciale, ce
particularizează unele persoane juridice:
▪ în cazul societatilor comerciale, potrivit Legii nr.31/1990, numarul acŃionarilor în
societatea pe acŃiuni nu poate fi mai mic de 5, iar capitalul social mai mic de 25.000.000 de lei. Tot
astfel, numărul asociaŃiilor din societăŃile cu răspundere limitată nu poate fi mai mare de 50, iar
capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 de lei. Guvernul va putea modifica anual, prin
hotărâre, valoarea minimă a capitalului social al societăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, astfel
încât până la data de 31 decembrie 2005, capitalul social pentu aceste societăŃi să nu fie mai mic decât
echivalentul în lei a sumei de 25.000 de euro. Hotărârea Guvernului va cuprinde şi termenul pentru
completarea capitalului social ( art.286, introdus prin Legea nr.161/2003).
▪ în societatea agricolă, numărul minim de asociaŃi pentru înfiinŃarea şi
funcŃionarea acesteia, este de10 asociaŃi (art.8 din Legea nr.36/1991).
▪ în cazul asociaŃiilor şi fundaŃiilor, numărul minim al membriilor unei asociaŃii
este de 3 persoane (art.4 din O.U.G. nr. 26/2000 ). În schimb, fundaŃia poate fi înfiinŃată de una sau
mai multe persoane ( art. 15 ).
▪ cererea de înregistrare a unui partid politic trebuie însoŃită şi de lista semnăturilor
de susŃinere a cel puŃin 25.000 de membrii fondatori, domiciliaŃi în cel puŃin 18 dintre judeŃele Ńării şi
municipiul Bucureşti, dar nu mai puŃin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeŃe şi
municipiul Bucureşti (art.19 alin.3 din Legea nr.14/2003 ).
▪ numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20
(art. 118 alin.3 din Legea nr.161/2003).
▪ pentru constituirea unei organizaŃii sindicale este necesar un număr de cel puŃin
15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori
diferiŃi (art.2 alin.2 din Legea nr. 54/2003).

162
5. Reprezentare grafică

- Statul
- UnităŃil e admini st r a ti v - t eri toriale
- Organele de stat
persoane juridice
- Ministerul Public
de drept public
- Curtea de Conturi
după dom eni ul
- InstituŃiile destat
dreptului de
- Partide politice
care aparŃ i n

- AgenŃii econom ici de st at


- SocietăŃi com erciale
persoane juridice de - Sindicate
drept privat - Culte religioase
- OrganizaŃii cooper atiste
- AsociaŃii şi fundaŃi i

Clasificarea
persoanelor
- Statul
juridice persoane juridice
fundamentate pe - UnităŃil e admini st r a ti v - t eri toriale
proprietatea publică - InstituŃii bugetare
- Organele de stat

pers. juridice fundam. - Regii autonome


pe proprietatea publ. - SocietăŃi com
erciale c u capit al m
i xt
şi priv.
- UnităŃil e adm
ini st r a ti v - t eri toriale
după f orma d r.
de proprietate
- SocietăŃil e com erciale o r gani zate
persoane juridice care
în condiŃi il e l egii 31/1990
au la bază exclusi v
proprietatea privată - FundaŃii şi asociaŃii
- Culte religioase

persoane juridice întemeiate pe societăŃ i l e com


ercial e
proprietate internă şi pr opr. st răină mixte

persoane juridice române


după
naŃ i onal i tate
persoane juridice străi ne

persoane juridice cu scop patrimonial (regii autonome,


societăŃ i comerci al e)
după natur a
persoane juridice făr ă scop patri m
onial ( par t i de poli t i ce,
scopului fundaŃi i )

163
6. Vocabular

• Case de Ajutor Reciproc – organizaŃii de tip asociativ ce au ca obiect exclusiv de activitate


ajutorarea salariaŃilor prin acordarea de împrumuturi cu dobândă rezonabilă
• persoană juridică română – persoana juridică cu sediul în România, constituită după cerinŃele legii
române şi având capacitatea juridică stabilită de aceste legi
• persoana juridică străină – persoană juridică cu sediul în străinătate, constituită în condiŃiile legii
locului respectiv, care în condiŃiile legii române poate desfăşura activitate şi pe teritoriul României
• asociŃie − subiect de drept constituit din trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înŃelegeri, pun
în comun şi fără drept de restituire contribuŃia materială, cunoştinŃele sau aportul lor în muncă, pentru
realizarea unor activităŃi în interes general sau personal nepatrimonial
• fundaŃia – subiect de drept înfiiŃat de unul sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între
vii sau pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat permanent şi irevocabil realizării unui
scop de intres general

7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi persoana juridică.


2) ClasificaŃi persoana juridică în funcŃie de criteriile cunoscute.
3) Care sunt elementele constitutive ale persoanei juridice ?
4) Care este importanŃa obiectului propriu de activitate al unei persoane juridice ?
5) Ce înŃelegeŃi prin „organizare de sine stătătoare” ?
6) Care este elementul definitoriu al patrimoniului unei persoane juridice ?
7) Ce înŃelegeŃi prin „act de dispoziŃie” ?
8) Ce presupune înfiinŃarea unei persoane juridice prin act recunoscut ?
9) Ce reprezintă autorizarea prealabilă ? EnumeraŃi categoriile de persoane juridice ce se înfiinŃează
prin act autorizat.
10) ComparaŃi actul de recunoaştere cu actul de autorizaŃie.
11) Ce înŃelegeŃi prin persoană juridică română ?

8. SpeŃă

1. La 1 decembrie 1994, X, companie de transport aerian, l-a chemat în judecată pe Y, solicitând


instanŃei obligarea acestuia din urmă la plata a 3000 $ reprezentând chiria neplătită.
În motivarea acŃiunii, X arată că este o companie care are ca obiect de activitate exploaterea
comercială a aeronavelor iar avionul, aflat în administrare tehnică, a fost închiriat lui Y la data de 11
septembrie 1990 pentru un transport de mărfuri.
Y, în apărare, a învederat că societatea de transport are capital integral străin şi, deşi are sediul în
România, nu poate să se prevaleze de legislaŃia română, chemându-l în judecată în faŃa instanŃelor
române.
CerinŃe:
a) Ce reprezintă X ca noŃiune de drept civil?
b) ClasificaŃi pe X în funcŃie de criteriile cunoscute.
c) Care sunt elementele constitutive ale lui X ca societate comercială?

164
d) Este întemeiată susŃinerea lui Y privind incapacitatea lui X de a o acŃiona în faŃa instanŃelor
române?
e) Ce ar fi putut invoca în apărarea sa Y?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Nu constituie un element constitutiv al persoanei juridice:


a) organizarea de sine stătătoare;
b) actul de înfiinŃare;
c) scopul propriu.
2. Reprezintă un element constitutiv al persoanei juridice:;
a) obiectul de activitate;
b) actul de înfiinŃare;
c) capitalul social.
3. Sunt persoane juridice fundamentate atât pe proprietate publică cât şi privată:
a) instituŃiile de stat;
b) organele de stat;
c) statul şi unităŃile administrativ-teritoriale.
4. Sunt persoane juridice de drept public:
a) agenŃii economici de stat;
b) unităŃile administrativ – teritoriale;
c) organizaŃiile cooperatiste.
5. Sunt persoane juridice de drept privat:
a) partidele politice;
b) CurŃile de Apel;
c) sindicatele.
6. Partidele politice sunt persoane juridice:
a) de drept public, fundamentate pe proprietate publică şi privată, fără scop
patrimonial;
b) de drept public, fundamentate pe proprietate privată, fără scop patrimonial;
c) de drept public, fundamentate pe proprietate publică, cu scop patrimonial.
7. Cultele religioase sunt persoane juridice:
a) de drept privat, fundamentate pe proprietate publică şi privată, fără scop
patrimonial;
b) de drept privat, fundamentate exclusiv pe proprietate privată, cu scop
patrimonial;
c) de drept privat, fundamentate pe proprietate privată, fără scop patrimonial.

10. Bibliografie

 I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 248 – 272


 I.R.Urs, Carmen Ilie Todica – Teoria persoanelor. Subiecte de drept civil., Ed. Oscar Print,
Bucuresti,2003
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 377 – 408
 G. Boroi – op.cit., pag. 107 - 118
 I. Dogaru – op.cit., pag. 461 – 481

165
XXVII: ÎnfiinŃarea persoanelor juridice

1. NoŃiune

• ÎnfiinŃarea persoanei juridice reprezintă operaŃiunea de creare, în condiŃiile legii, a unui subiect de
drept.
• În unele cazuri înfiinŃarea presupune un singur act juridic, însă, de cele mai multe ori, ea necesită o
succesiune de acte juridice, ceea ce reprezintă un adevărat proces de constituire asubiectului de drept
deoarece, numai luate împreună, actele respective conduc la efectul creator de persoană juridică.

2. Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice.

• Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice sunt prevăzute în art. 28 din Decretul nr.31/1954. Potrivit
acestei norme, cu caracter de normă generală în materie, „persoana juridică se înfiinŃează:
− prin actul de dispoziŃie al organului competent al puterii sau administraŃiei de stat;
− prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau
administraŃiei de stat competent a verifica dacă sunt întrunite cerinŃele legii pentru ca acea
persoană juridică să poată lua fiinŃă;
− prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului puterii
sau administraŃiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinŃarea ei:
− printr-un alt mod reglementat de lege.
• Sigur că textul, prezentat „ad litteram“, este parŃial depăşit de noile realităŃi din Ńara noastră şi se
înfăŃişează drept confuz. Dar textul este în vigoare şi cuprinde în esenŃă modurile de înfiinŃare care pot
fi adaptate la schimbările din Ńara noastră:
− prin actul de dispoziŃie al organului de stat competent;
− prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul competent;
− prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, autorizatde organul competent;
− printr-un alt mod reglementat de lege.

3. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de dispoziŃie.

• Prin „actul de dispoziŃie al organului competent“ înŃelegem, după caz: legea, hotărârea sau
ordonanŃa Guvernului, hotărârea consiliilor judeŃene sau locale.
• Domeniul de aplicare al modului de înfiinŃare prin „act de dispoziŃie al organului competent“:

− Organele puterii legislative- prin Decretul-lege nr.68/1990;


− Organele puterii executive:
- PreşedinŃia României- prin Legea nr.92/1990
- Serviciile publice din subordinea preşedinŃiei –Legea nr.47/1994
- Ministerele- Legea nr.90/2001
− Organele puterii judecătoreşti – Legea nr.92/1992;

166
− UnităŃile administrativ teritoriale – sunt înfiinŃate prin Legea nr.2/1968, iar autorităŃile
administraŃiei publice locale prin Legea nr.215/2001;
− Regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital de stat, rezultate din reorganizarea
fostelor întreprinderi de stat, prin Legea nr.15/1990.

4. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare recunoscut.

• Astfel cum reiese din chiar formularea textului legal, acest mod de înfiinŃare presupune existenŃa a
două acte juridice:
− actul de înfiinŃare a persoanei juridice, adoptat de Adunarea generală, Congres (contract,
statut);
− actul de recunoaştere a înfiinŃării, emis de organul competent prin care se constată legalitatea
actului de înfiinŃare.
• ÎnfiinŃarea nu este completă şi nu produce efecte juridice decât după ce se îndeplinesc şi alte două
formalităŃi:
- înmatricularea în Registrul ComerŃului;
- înregistrarea la organul de stat prevăzut de lege, de regulă organul fiscal.
• Domeniul de aplicare a modului de înfiinŃare prin act recunoscut

– Potrivit art.28 lit. b. din Decret, acest mod de înfiinŃare se referă la organizaŃiile
cooperatiste şi la instituŃiile şi întreprinderile anexe, create de acestea. Până în 1989, acest
mod se aplica tuturor organizaŃiilor cooperatiste, în prezent vizează dar organizaŃiile
cooperaŃiei meşteşugăreşti, nu şi organizaŃiile de consum, de credit şi agricole.
– Modul de înfiinŃare este complex, presupunând mai multe etape:
– actul de înfiinŃare:contract şi statut;
– recunoaşterea actului de înfiinŃare de organul cooperatist ierarhic superior;
– înregistrarea la organul de stat competent(organul fiscal teritorial) .
– OrganizaŃiile cooperaŃiei meşteşugăreşti dobândesc personalitate juridică prin înregistrarea la
organul de stat competent.

5. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare autorizat.

• Acest mod de înfiinŃare presupune două faze:


− adoptarea actului de înfiinŃare a persoanei juridice (contract, statut);
− autorizarea organului competent (organ adminisrativ sau instanŃa de judecată).
• Penru înfiinŃarea completă, legea cere expres înregistrarea, respectiv înscrierea persoanei juridice,
formalităŃi ce condiŃionează dobândirea personaliităŃii juridice.
• Modul de înfiinŃare este complex, presupunând cumulativ mai multe etape:
- actul de înfiinŃare
- autorizarea organului competent
- inregistrarea şi înscrierea.

a)NoŃiunea de autorizare
– Legea distinge între autorizarea prealabilă a organului adminstraŃiei din domeniul de activitate al
persoanei juridice supuse înfiinŃării şi autorizarea organului puterii judecătoreşti.

167
– Actul administrativ de autorizare nu trebuie confundat cu autorizarea judecătorească. Cele
două acte de autorizare nu sunt nici alternative, nici nu se exclud, ci ele se completează atunci când
legea le cere (în cazul asociaŃiilor şi fundaŃiilor), fiecare având altă finalitate.

 Autorizarea prealabilă este un act administrativ, prin care un organ de specialitate apreciază
oportunitatea înfiinŃării persoanei juridice, utilitatea acesteia în raport cu scopul, mărimea
capitalului social în raport cu obiectul de activitate etc.
Autorizarea prealabilă îmbracă forma unui aviz, care fără a avea efect constitutiv, reprezintă o
condiŃie prealabilă, necesară înfiinŃării unor categorii de persoane juridice:
- pentru constituirea unei asociaŃii sau fundaŃii este necesară obŃinerea în prealabil a
avizului ministerului sau organului de specialitate al administraŃiei publice centrale în a
cărui sferă de competenŃă îşi desfăşoară activitatea;
- pentru înfiinŃarea unei societăŃi de asigurări este necesară autorizaŃia prealabilă emisă
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
- pentru înfiinŃarea coooperativei de credit este necesară aprobarea de constiutire emisă
de Casa Centrală la care cooperativa urmează să se afilieze.

 Autorizarea organului puterii judecătoreşti constă în hotărârea sau în încheierea definitivă şi


irevocabilă a instanŃei judecătoreşti. Prin autorizarea judecătorească se dispune după caz fie
înmatricularea în registrul comerŃului (pentru societăŃi comerciale, cooperative de consum şi de
credit), fie înscrierea în registrul special al unor persoane juridice (sindicate, asociaŃii şi fundaŃii,
societăŃi agricole).

b) NoŃiunea de înregistrare
În raport de registrele în care sunt consemnate, înregistrarea persoanelor juridice are trei sensuri:
 înscriere în registrele special Ńinute în acest scop de instanŃa de judecată. OperaŃiunea are loc
după îndeplinirea cerinŃelor legale: acte de înfiinŃare, actul de autorizare judecătorească
(hotărâre sau încheiere), având de regulă efectul dobândirii personalităŃii juridice. În registre
speciale se înscriu asociaŃiile şi fundaŃiile, societaăŃile agricole, partidele politice, sindicatele.
 înregistrare în registrul comerŃului. Aceasta are în vedere trei categorii de operaŃiuni:
- înmatriculări (pentru societăŃi comerciale, regii autonome, cooperative de consum şi de
credit, grupuri de interes economic). Înmatriculările se efectuează înainte de începerea
activităŃii persoanei juridice şi au drept scop luarea în evidenŃă şi acordarea unui număr
de înregistrare.
- înscrierile de menŃiuni constau în înscrierea oricăror modificări ce se aduc
înregistrărilor sau menŃiunilor anterioare, având efect de opozabilitate faŃă de terŃi.
- alte operaŃiuni (radieri de înmatriculări).
 înregistrarea la organul fiscal pentru luarea în evidenŃă a persoanei juridice, ca subiect de
drept fiscal. Ea reprezintă o condiŃie specială pentru ca persoana juridică să funcŃioneze în
mod legal şi nu Ńine de procesul de înfiinŃare a acesteia. Au obligaŃia să completeze şi să
depună decalraŃia de înregistrare fiscală, în vederea atribuirii codului fiscal, toŃi plătitorii de
impozite şi taxe. Pentru comercianŃii societăŃi comerciale, companii naŃionale, regii autonome
şi organizaŃii cooperatiste codul fiscal a fost înlocuit cu codul unic de înregistrare – CUI.

• Domeniul de aplicare:
− AsociaŃiile şi fundaŃiile sunt supuse unei duble autorizări: autorizarea prealabilă a ministerului
sau a organului de specialitate şi autorizarea judecătoriei în vederea înscrierii în registrul
special. Ele dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în registrul asociaŃiilor şi
fundaŃiilor de la grefa judecătoriei unde îşi va avea sediul.
− Partidele politice sunt autorizate de Tribunalul Municipiului Bucureşti şi dobândesc
personalitate juridică de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanŃei privind

168
admiterea cererii de înregistrare. Ele se înscriu în registrul partidelor politice pentru
opozabilitate.
− Sindicatele sunt supuse autorizării judecătoriei din locul unde îşi au sediul şi dobândesc
personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special Ńinut de instanŃă
− AsociaŃiile de proprietari sunt autorizate de judecătorul delegat la organul financiar local din
raza teritorială a imobilului. Ele dobândesc personalitate juridică ân baza încheierii
judecătorului delegat
− .SocietăŃile comerciale se înfiinŃează în mai multe etape presupunând: actul de înfiinŃare,
autorizarea judecătorului delegat de la oficiul registrului comerŃului şi înmatricularea în
registrul comerŃului. Ele dobândesc personalitate de la data înmatriculării.
− Camerele de comerŃ şi industrie din România se înfiinŃează în temeiul autorizării Guvernului.

6. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege.

• Decretul nr.31/1954 cuprinde la art. 28 lit. d o formulare generală care include toate cazurile atipice de
înfiinŃare a diferitelor categorii de persoane juridice. Se includ în acest „alt mod“ reglementat de lege,
toate acele cazuri care nu se încadrează în cele reglementate mai sus:
- statul român este declarat prin lege persoană juridică;
- asociaŃiile de locatari s-au înfiinŃat de drept prin Legea nr. 5/1973 şi prin statutul lor;
- misiunile diplomatice şi consulare se înfiinŃează prin decret al Preşedintelui României la
propunerea Guvernului.

7. Momentul dobândirii personalităŃii juridice

• ÎnfiinŃarea persoanelor juridice presupune întocmirea şi adoptarea mai multor documente cu diferite
finalităŃi, alcătuind procedura de constituire a persoanei juridice.
• Momentul în care se naşte un nou subiect de drept este momentul în care acesta dobândeşte
personalitate juridică. Acest moment este stabilit de lege în mod diferit, în funcŃie de modul de
înfiinŃare a persoanei juridice. Se disting astfel următoarele momente ale dobândirii personalităŃii
juridice, adică a capacităŃii de a avea drepturi şi obligaŃii:
− data actului de dispoziŃie sau data stabilită în actul de dispoziŃie privind înfiinŃarea;
− data înregistrării (înmatriculării) sau înscrierii în registrul prevăzut de lege;
− data recunoaşterii ori autorizării înfiinŃării sau data îndeplinirii oricărei alte cerinŃe,
pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării.

169
8. Reprezentare grafică
Senatul ş i Camera Dep ut aŃi lo r - Legea nr. 68/ 1992
prin act de Preş edi nŃ ia - Legea nr . 1/1990
dispoziŃ ie al Guvernul - Legea nr. 37/1990
organului Ministerele - Legea nr. 6/1990
Organele puterii judecă tor eşti - Legeanr . 92/1992

prin act de organizaŃ ii l e cooperati st e m


eşteşugă r eşt i
înfiinŃare
recunoscut organizaŃ ii l e cooperaŃi ei de consum şi cr ed it

ÎnfiinŃarea
Partidele politice - de TMB
persoanelor
juridice prin act de asociaŃ i i l e şi fundaŃii l e de judecăt ori a unde
înfiinŃare organizaŃ ii l e de scri it ori , arti şti şi com
p. au sediul
autorizat asociaŃ i i l e depr opr ietar i - organul f i nanciar
Camerele de comerŃ ş i i nust r ie - Guvernşi industri e

prin alt mod statul român - este declarat direct ca fiind persoană j ur idică
reglementat de misiunile diplomatice prin decret
lege oficiile consulare prezidenŃ ial
asociaŃ i a de locat ari

9. Vocabular

• act de înfiinŃare – act de constituire adoptat de Adunarea Generală, conferinŃă sau congres, cât şi
statutul organizatoric.
• înmatriculare – formalitate constând în înscrierea unei societăŃi comerciale în registrul comerŃului în
a cărui rază teritorială îşi are sediul.
• înscriere – formalitate constând în înscrierea unei persoane juridice la organul fiscal teritorial.
• reorganizare – operaŃiune juridică ce implică două persoane juridice, producând efecte creatoare,
modificatoare sau de încetare a lor.
• statut – acordul tuturor asociaŃilor unei persoane juridice cu privire la stabilirea regulilor de
organizare, conducere şi funcŃionare a societăŃii.

10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înŃelegeŃi prin „act de dispoziŃie”?


2) Ce presupune înfiinŃarea unei persoane juridice prin act recunoscut?
3) Ce reprezintă autorizarea prealabilă? EnumeraŃi categoriile de persoane juridice ce se
înfiinŃează prin act autorizat.
4) ComparaŃi actul de recunoaştere cu actul de autorizaŃie.
170
5) Ce înŃelegeŃi prin sintagma “înfiinŃarea persoanei juridice“?
6) Care dintre organizaŃiiole cooperatiste sunt supuse înfiinŃării prin act recunoscut, respectiv
prin act autorizat?
7) Ce înŃelegeŃi prin înmatriculare, înregistrare, înscriere?

11. SpeŃă

Potrivit art. 15 din Legea nr. 36/1991, cererea de înscriere a societăŃilor agricole, însoŃită de actul
de constituire şi statut, se depune la judecătoria în circumscripŃia căreia îşi va avea sediul societatea. În
speŃă s-a cerut autorizarea şi înscrierea unei societăŃi agricole cu sediul în Bucureşti, sector 3, judecătoriei
Sectorului Agricol Ilfov. Judecatoria Ilfov a admis cererea şi a dispus înscrierea societăŃii solicitante în
registrul societăŃilor agricole.

CerinŃe:
a) Care este procedura de înfiinŃare a unei societăŃi agricole?
b) Autorizarea şi înscrierea societăŃii în speŃă s-au făcut cu respectarea legii?

12. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Constituie o persoană juridică înfiinŃată prin actul de dispoziŃie al organului


competent:
a) Guvernul;
b) Statul român;
c) Camera de comerŃ şi industrie .

2. Constituie persoane juridice înfiinŃate prin act autorizat:


a) organele puterii judecătoreşti;
b) organizaŃiile cooperatiste;
c) partidele politice.

3. PresedinŃia României s-a înfiinŃat prin:


a) actul de dispoziŃie al organului competent;
b) act de înfiinŃare recunoscut;
c) act de înfiinŃare autorizat.

4. SocietăŃile comerciale dobândesc personalitate juridică:


a) de la data actului constitutiv;
b) de la data autorizării lor de judecătorul delegat;
c) de la data înmatriculării în registrul comerŃului.

5. Camerele de comerŃ şi industrie se înfiinŃează prin act autorizat de către:


a) Guvern;
b) Ministerul ComerŃului si Industriilor;
c) Judecătorul de legat de la registrul comerŃului.

171
6. Statul român:
a) s-a înfiinŃat prin act de dispoziŃie al organului competent;
b) a fost declarat direct de lege persoană juridică;
c) s-a înfiinŃat prin act recunoscut de Parlament.

7. S-au înfiinŃat prin alt mod reglementat de lege:


a) asociaŃiile şi fundaŃiile;
b) asociaŃiile de proprietari;
c) asociaŃiile de locatari.

13. Bibliografie

 I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 248 – 272


 I. R. Urs, C. Ilie Todică – op. cit., pag. 262 - 288
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 446 – 469
 G. Boroi – op.cit., pag. 115 - 119
 I. Dogaru – op.cit., pag. 476 – 481

172
XXVIII. Capacitatea civilă a persoanelor juridice

1. Capacitatea juridică şi capacitatea civilă.

• ExistenŃa persoanelor juridice se justifică prin scopul lor, iar scopul se realizează prin personalitatea
juridică, adică prin aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii, de a participa la viaŃa juridică în nume
propriu. Persoanele juridice dispun în temeiul legii de “capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii”,
adică de capacitatea juridică. Sintagma “capacitate juridică” exprimă aptitudinea persoanei
juridice de a participa la orice raporturi juridice, reglementate de normele oricărei ramuri de
drept. În conŃinutul capacităŃii juridice se include capacitatea juridică de ramură, care coexistă şi
se exprimă în funcŃie de obiectul de activitate pentru care fiinŃează persoana respectivă.
• Capacitatea juridică include capacităŃile de ramură, între care capacitatea civilă este componenta cea
mai importantă.
• Capacitatea civilă a persoanei juridice este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii civile, de a
dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii civile.

2. Structura capacităŃii civile

• Capacitatea civilă cuprinde două elemente de structură


- capacitatea de folosinŃă
- capacitatea exerciŃiu

3. Capacitatea de folosinŃă a persoanelor juridice

• NoŃiune. Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice este acea parte a capacităŃii civile care constă
în aptitudinea generală şi abstractă a acestora de a avea drepturi şi obligaŃii.
• Caractere juridice
- egalitatea
- generalitatea
- inalienabilitatea
- intangibilitatea (nu poate fi limitată sau îngrădită decât în cazurile stabilite de lege)
- specialitatea (nu poate avea decât drepturi ce corespund scopului)

• Începutul capacităŃii
Începutul capacităŃii de folosinŃă diferă după cum persoanele juridice sunt ori nu supuse înregistrării.
a) persoanele juridice supuse înregistrării (înmatriculării) dobândesc capacitatea de folosinŃă la data
înregistrării (înmatriculării) indiferent de modul lor de înfiinŃare.
b) persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinŃă, în funcŃie de
specificul modului de înfiinŃare, care este, după caz:
- data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează;
- data recunoaşterii actului de înfiinŃare;
- data autorizării înfiinŃării şi data îndeplinirii vreunei alte cerinŃe a legii.

∗ Momentul începerii capacităŃii de folosinŃă pentru diferite categorii depersoane juridice este:
 de la data înregistrării la organul competet: asociaŃiile de proprietari, organizaŃiile
cooperaŃiei meşteşugăreşti.
 de la data înscrierii în registrele speciale Ńinute de instanŃele judecătoreşti:
societăŃile agricole, asociaŃiile şi fundaŃile, sindicatele.

173
 de la data înregistrării în Registrul ComerŃului: regiile autonome, societăŃile
comerciale, cooperativa de consum, organizaŃiile cooperatiste de credit, grupurile de
interes economic.
 de la data actului de dspoziŃie care le înfiinŃează: organele de stat, instituŃiile de
stat, unităŃile administrativ teritoriale.
 de la data autorizării înfiinŃării: partide politice.
 de la data recunoaşterii înfiinŃării de către Guvern: Camerele de ComerŃ şi
Industrie.

• Capacitatea de folosinŃă anticipată (restrânsă) – Art 33 din Decretul nr 31/1954 în alin. final
prevede o excepŃie de la regulile de mai sus, precizând: „Cu toate acestea, chiar înainte de data
înregistrării sau de data actului de recunoaştere, ori de data îndeplinirii celorlalte cerinŃe ce ar fi
prevăzute, persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfiinŃare cât priveşte drepturile
constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaŃiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare,
dar numai întrucât acestea sunt cerute ca persoana juridică să ia fiinŃă în mod valabil”

• ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă


− Capacitatea de folosinŃă cuprinde toate drepturile şi obligaŃiile civile care corespund scopului
stabilit de lege, act de înfiinŃare sau statut.
− ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă poate fi disociat în două laturi:
- latura activă, cuprinzând aptitudinea de a avea drepturi subiective, adică drepturi
civile patrimoniale şi personal nepatrimoniale, izvorâte din contracte sau din fapte
juridice extracontractuale;
- latura pasivă, cuprinzând aptitudinea de a avea obligaŃii civile patrimoniale şi
nepatrimoniale.
• Principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă
− ConŃinutul “capacităŃii de folosinŃă se reduce la acele drepturi şi obligaŃii care sunt necesare
realizării scopului acestor subiecte de drept”. Această regulă se exprimă în principiul
specialităŃii capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice şi este formulată în art.34 din
Decretul nr.31/1954 astfel: “Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund
scopului ei stabilit prin lege, act de înfiinŃare sau statut”. Deşi art. 34 se referă numai la drepturi,
se admite că textul are în vedere şi obligaŃiile din conŃinutul capacităŃii de folosinŃă.
− Principiul este limitat numai la drepturile şi obligaŃiile civile născute din acte juridice.

• Sfârşitul capacităŃii de folosinŃă


− Sfârşitul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice trebuie privit sub două aspecte:
- încetarea capacităŃii de folosinŃă anticipată sau restrânsă;
- încetarea capacităŃii de folosinŃă deplină.
- Capacitatea restrânsă încetează odată cu dobândirea capacităŃii de folosinŃă (deplină) de către
subiectul de drept respectiv, moment care coincide cu dobândirea personalităŃii juridice.
- Capacitatea de folosinŃă deplină a persoanei juridice ia sfârşit odată cu încetarea acestui subiect de
drept.

• SancŃiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de folosinŃă


– Încheierea actelor juridice în lipsa capacităŃii de folosinŃă ori cu încălcarea principiului specialităŃii,
atrage nulitatea absolută a actului.

174
4. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor juridice

• NoŃiune. Capacitatea de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a dobândi şi exercita


drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii civile, prin încheierea de acte
juridice civile de către organele sale de conducere.

• Reglementări legale privind capacitate de exerciŃiu.


a) Reglementarea generală – de drept comun – este cuprinsă în art. 35-36 din Decretul nr.31/1954,
care dispun:
- persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile prin organele sale;
- actele juridice încheiate de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au
fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi;
- faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale, obligă însăşi persoana juridică, dacă
au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcŃiei lor;
- faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faŃă de
persoana juridică cât şi faŃă de cel de-al treilea;
- raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin
asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, act de înfiinŃare
ori statut.
b) Reglementări speciale privind organele persoanelor juridice
- Ca regulă generală, organele de conducere prin care persoana juridica îşi exercită
drepturile şi îşi asumă obligaŃiile sunt fie unipersonale, cu diferite denumiri –
ministru, preşedinte, director, rector, manager etc. – fie colective, de asemenea cu
diferite denumiri – consilii, comitete, colegii, senat etc.

• Începutul capacităŃii de exerciŃiu


- Pe temeiul dispoziŃiilor cuprinse în art.33 şi art.35 din Decret putem susŃine că momentul
dobândirii capacităŃii de exerciŃiu este acelaşi cu momentul dobândirii capacităŃii de
folosinŃă şi se evidenŃiază, practic, prin desemnarea organelor de conducere.

• ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu


- ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice se exprimă prin aptitudinea de a dobândi şi
exercita drepturile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃiile civile prin încheierea de acte juridice de
către organele de conducere.
- Cele două laturi, activă şi pasivă, se întâlnesc şi la capacitatea de exerciŃiu ca şi la cea de
folosinŃă.

• Sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu


- Sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu are loc la data încetării existenŃei persoanei juridice.

• SancŃiunea nerespectării normelor privind capacitatea de exerciŃiu


- Cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu sunt:
 încheierea actului juridic de un organ al persoanei juridice care nu avea competenŃă;
 încheierea actului juridic de către o persoană din cadrul persoanei juridice care nu face
parte dintr-un organ de conducere şi nici nu are împuternicire;
 încheierea actului juridic de către o persoană împuternicită, dar cu depăşirea
mandatului încredinŃat.
– Potrivit principiilor aplicabile în materie, asemenea acte juridice sunt lovite de nulitate relativă.

175
5. Precizări

 Capacitatea de folosinŃă restrânsă se dobândeşte de la data actului de dispoziŃie al organului de stat


competent (în cazul unei regii autonome) a actului de înfiinŃare ce urmează a fi recunoscut (în cazul
organizaŃiilor cooperatiste meşteşugăreşti) sau a actului de înfiinŃare ce urmează a fi autorizat (în cazul
unei fundaŃii)
Nu toate persoanele juridice dobândesc de la început (ab initio )o capacitate de folosinŃă anticipată
şi apoi o capacitate de folosinŃă deplină.
Există unele persoane juridice care dobândesc de la început capacitate de folosinŃă deplină;
netranzitând-o şi pe cea restrânsă; este cazul persoanelor juridice de stat (organele de stat, instituŃiile de
stat şi unităŃile administrativ – teritoriale) care dobândesc ab initio o capacitate deplină de folosinŃă.

 Între conŃinutul capacităŃii de folosinŃă şi conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice,


există o strânsă legătură, ceea ce determină ca limitele capacităŃii de exerciŃiu să se identifice cu limitele
capacităŃii de folosinŃă.
1) cea mai importantă limită a capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice decurge din principiul
specialităŃii capacităŃii de folosinŃă. Această limită se concretizează în două postulate:
- capacitatea de folosinŃă restrânsă determină o capacitate de exerciŃiu restrânsă
- conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu nu poate fi mai larg decât al capacităŃii de folosinŃă
deoarece aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii priveşte atât actele cât şi faptele
juridice, pe când aptitudinea de a exercita drepturi şi de a-şi asuma obligaŃiile civile
are în vedere numai încheierea de acte juridice.
2) o altă limită a capacităŃii de exerciŃiu – care nu se regăseşte la capacitatea de folosinŃă – este
determinată de pluralitatea organelor de conducere ale persoanelor juridice. Deoarece
majoritatea persoanelor juridice au mai multe organe de conducere, pentru ca actul juridic să
fie actul persoanei juridice însăşi, el trebuie să fie încheiat de organul de conducere stabilit
prin lege, act de înfiinŃare sau statut.
3) a treia limită a capacităŃii de exerciŃiu priveşte faptul că persoana juridică nu poate avea şi
exercita acele drepturi care prin natura lor sunt susceptibile să aparŃină numai persoanelor
fizice.

 La adoptarea Decretului nr. 31/1954, cerinŃa înregistrării persoanelor juridice a fost impusă din
raŃiuni fiscale. După decembrie 1989, domeniul de aplicare a înregistrării s-a diminuat în favoarea unei
alte formalităŃi – înmatricularea în Registrul comerŃului.
În practică, a apărut o situaŃie specială privind începutul capacităŃii de folosinŃă a persoanei
juridice în cazul în care aceeaşi persoană juridică este supusă unor dispoziŃii cuprinse în legi diferite.
În cazul în care pentru aceeaşi persoană juridică se prevede atât cerinŃa înregistrării cât şi
formalitatea înmatriculării, capacitatea de folosinŃă începe la data înregistrării la organul fiscal, deoarece
înregistrarea interesează dreptul civil şi fiscal, iar înmatricularea dreptul comercial.

176
6. Prezentare comparativă

Capacitatea de folosinŃă a persoanei Capacitatea de exerciŃiu a persoanei


juridice juridice
Început 1. pentru persoanele juridice supuse înregistrării (înmatriculării)
- de la data înregistrării (înmatriculării)
2. pentru persoanele juridice supuse înregistrării
- de la data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează
- de la data recunoaşterii actului de înfiinŃare
- de la data autorizării înfiinŃării
excepŃie:
capacitatea de folosinŃă anticipată
- de la data actului de înfiinŃare

ConŃinut - cuprinde toate drepturile şi obligaŃiile - aptitudinea de a dobândi şi exercita


civile care corespund scopului stabilit drepturi şi de a-şi asuma şi îndeplini
de lege, act de înfiinŃare sau statut obligaŃiile civile prin încheierea de acte
excepŃie: juridice de către organele de conducere
capacitatea de folosinŃă anticipată
cuprinde doar drepturi
Sfârşit - odată cu încetarea persoanei juridice ca subiect de drept prin:

fuziune
comasare
a) reorganizare absorbŃ i e
divizare totală

b) dizolvare

c) transformare
| }

7. Vocabular

• act de înfiinŃare – act de constituire adoptat de adunarea generală sau după caz, de conferinŃă
sau congres,cât şi statutul organizatoric
• înmatriculare – formalitate constând în înscrierea unei societăŃi comerciale la oficiul
registrului comerŃului în a cărui rază teritorială îşi are sediul
• înregistrare – formalitate constând în înscrierea unei persoane juridice la organul fiscal
teritorial
• mandat (contract de mandat) – contract prin care o persoană (mandant) împuterniceşte o altă
persoană (mandatar) să încheie acte juridice în numele şi pe seama sa.

177
• statut – acordul tuturor asociaŃilor unei persoane juridice cu privire la stabilirea regulilor de
organizare, conducere şi funcŃionare a societăŃii.

8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice. EnumeraŃi caracterele juridice ale acesteia.
2) Care este începutul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice?
3) Ce înŃelegeŃi prin capacitate de folosinŃă anticipată (restrânsă)?
4) AnalizaŃi principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă.
5) DefiniŃi capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice.
6) Care este momentul dobândirii capacităŃii de exerciŃiu?
7) RealizaŃi o comparaŃie între conŃinutul capacităŃii de folosinŃă şi conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a
persoanei juridice.
8) EnumeraŃi cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu şi stabiliŃi care este
sancŃiunea aplicabilă.
9) Actele persoanei juridice sunt încheiate numai direct, personal de către organele de conducere sau pot
fi încheiate şi prin mandatar?

9. SpeŃă

1. La data de 24 noiembrie 1992, reclamanta S. C. DOLBIER S. A., şi pârâta S.C. RANDEZ-


VOUS CAFÉ S.R.L., au perfectat contractul de închiriere pentru un spaŃiul comercial. Ulterior
reclamanta a solicitat constatarea nulităŃii contractului, deoarece pârâta nu avea la data perfectării lui
autorizarea funcŃionării ca societate comercială, iar potrivit art. 26 din Legea nr.31/1990, societatea nu se
consideră constituită legal mai înainte de îndeplinirea formalităŃilor de autorizare şi publicitate.
Din certificatul de înmatriculare al pârâtei rezultă că aceasta adobândit personalitate juridică la
data de19 februarie 1993, cu sediul in spaŃiul la care se referă contractul de închiriere.

CerinŃe:
a) Care sunt formalităŃile cerute de lege pentu constituirea unei societăŃi comerciale?
b) Ce este capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice şi care este momentul la care se
dobândeşte? În speŃă, în perioada de la întocmirea actelor şi până la înmatriculare, pârâta va avea
capacitate de a încheia acte juridice?
c) Ce va decide instanŃa?

10. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. SocietăŃile comerciale dobândesc capacitate de folosinŃă:


a) de la data înmatriculării;
b) de la data autorizării actului de înfiinŃare;
c) de la data recunoaşterii actului de înfiinŃare.
2. Partidele politice dobândesc capacitate de folosinŃă:
a) de la data înregistrării;
b) de la data autorizării actului de înfiinŃare;
c) de la data recunoaşterii actului de înfiinŃare.
3. “Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei de
activitate”, formează conŃinutul:
a) capacităŃii de folosinŃă;
b) capacităŃii de folosinŃă anticipată;
c) principiului specialităŃii capacităŃii de folosinŃă.

178
4. Persoana juridică dobândeşte capacitate de folosinŃă anticipată:
a) de la data actului de înfiinŃare;
b) de la data înregistrării;
c) de la data actului de autorizare.
5. Nu au capacitate de folosinŃă anticipată:
a) societăŃile comerciale;
b) sindicatele;
c) persoanele juridice de stat.
6. Capacitatea de folosinŃă anticipată a persoanei juridice încetează odată cu:
a) încetarea persoanei juridice;
b) dobândirea capacităŃii de folosinŃă (deplină);
c) dobândirea capacităŃii de exerciŃiu.
7. Intervine sancŃiunea nulităŃii absolute a actului civil încheiat:
a) de o persoană juridică fără capacitate de exerciŃiu de a încheia acel act;
b) de o persoană juridică, cu încălcarea principiului specialităŃii capacităŃii de
folosinŃă;
c) de o persoană din cadrul persoanei juridice şi care nu face parte dintr-un organ
de conducere.
8. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?
a) actele juridice încheiate de organele de conducere sunt actele persoanei
juridice însăşi;
b) faptele organelor persoanei juridice nu o obligă pe aceasta chiar dacă s-au
săvârşit cu prilejul exercitării funcŃiei;
c) faptele ilicite ale organelor persoanei juridice nu atrag răspunderea personală a
celui care le-a săvârşit.

11. Bibliografie

 I. R. Urs, S. Angheni,– op.cit., pag. 272 – 290;


 I.R. Urs, C. Ilie Todica ─ op. cit, p. 289 − 319;
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 411 – 438;
 G. Boroi – op.cit., pag. 120 – 128;
 I. Dogaru – op.cit., pag. 482 – 497;

179
XXIX. Identificarea, reorganizarea şi încetarea persoanelor juridice

1. Identificarea persoanelor juridice

● NoŃiune. Identificarea are două înŃelesuri: prin identificarea persoanelor juridice înŃelegem instituŃia
juridică care cuprinde totalitatea normelor ce reglementează mijloacele şi atributele de individualizare a
persoanelor juridice, iar în al doilea sens, prin identificare se înŃeleg atribute de identificare: denumirea,
sediul, naŃionalitatea, contul bancar, marca, emblema, codul fiscal, telefonul, telexul, faxul etc.
• Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanentă, din momentul înfiinŃării şi până la
încetarea ei. ImportanŃa identificării îşi evidenŃiază valenŃele în privinŃa capacităŃii juridice a persoanei
(naŃionalitate, sediu), în privinŃa competenŃei jurisdicŃionale (sediu), a soluŃionării operative a tuturor
aspectelor legate de încheiere şi executare a actelor juridice.

2. Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare

• Ca natură juridică, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor
personale nepatrimoniale.
• Atributele de identificare au următoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care
aparŃin:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate
renunŃa la ele;
- imprescriptibilitatea, sunt imprescriptibile, atât sub aspect extinctiv, cât şi sub aspect
achizitiv;
- personalitatea, sunt intim legate de persoana titularului lor;
- universalitatea. Toate persoanele juridice au dreptul la atributele de identificare, cum sunt:
denumirea, sediul, firma, contul bancar, codul fiscal etc.
• Reglementarea legală
- Reglementarea generală de drept comun se găseşte în art. 38, 39, 54 şi 55 din Decretul
nr.31/1954.
- Reglementarea specială se află în diferite acte normative.
• ProtecŃia juridică a atributelor de identificare.
- Atributele de identificare fiind drepturi personale nepatrimoniale sunt protejate (apărate) prin
mijloacele dreptului civil şi prin mijloacele altor ramuri de drept (drept administrativ, drept
comercial, drept penal etc.).
- Mijloacele specific dreptului civil de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale, ce constituie
atribute de identificare, este acŃiunea civilă. Astfel, “persoana care a suferit o atingere în dreptul
său … la denumire … sau în orice drept personal nepatrimonial va putea cere instanŃei
judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate” (art.54 din
Decret)

3. Mijloace de identificare

• Denumirea persoanei juridice


- Prin “denumire” ca atribut de identificare, înŃelegem cuvântul sau cuvintele care au primit,
în condiŃiile prevăzute de lege, semnificaŃia de a individualiza persoana juridică.
- Regula generală privind stabilirea denumirii se găseşte în art.38 din Decretul nr.31/1954 care
prevede: “Persoana juridică va purta denumirea stabilită prin actul care a înfiinŃat-o sau prin statut.
Odată cu înregistrarea sau înscrierea persoanei juridice se va trece în registru şi denumirea ei”.

180
- Dreptul la denumire are în conŃinutul său următoarele prerogative:
- dreptul de a folosi denumirea;
- dreptul de a cere tuturor persoanelor fiice sau juridice să o indivdualizeze prin
denumirea sa;
- dreptul de a cere în justiŃie respectarea dreptului la denumire încălcat.
- Firma este denumirea unui comerciant individual – persoană fizică sau persoană juridică.

• Sediul persoanei juridice


- Sediul este atributul de identificare prin arătarea unui loc stabil care individualizează
persoana juridică în spaŃiu.Conform art.39 din Decretul nr.31/1954, “Sediul persoanei juridice
se stabileşte potrivit actului care a înfiinŃat-o sau statutului”.
- Sediul persoanei juridice poate fi clasificat după cum urmează:
 în raport cu importanŃa locului unde îşi desfăşoară activitatea organele de conducere ale
persoanei juridice, se disting:
a) sediul principal – locul unde funcŃionează organele de conducere ale persoanei
juridice
b) sediul secundar – locul unde funcŃionează organul de conducere al subunităŃilor
persoanei juridice (uzină, fabrică, sucursală etc)
 în raport cu teritoriul Ńării unde se află, sediul poate fi:
a) sediu în Ńară
b) sediu în străinătate. Această împrejurare prezintă importanŃă, mai ales în materia
raporturilor juridice de drept comercial internaŃional şi de drept internaŃional privat.
 în funcŃie de caracterul său, sediul se clasifică în:
a) sediu de drept comun (legal)
b) sediu convenŃional (ales). Primul este obligatoriu şi se stabileşte conform art. 39 din
Decretul nr. 31/1954, sediul convenŃional este facultativ şi se stabileşte cu acordul
părŃilor.

• Codul unic de înregistrare


– O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităŃi administrative pentru înregistrarea şi
autorizarea comercianŃilor a introdus codul unic de înregistrare (C.U.I.), ca atribut de identificare.
– Acesta se atribuie de către Ministerul FinanŃelor Publice în termen de 24 de ore de la depunerea
cererii tip de înregistrare de către comerciant. C.U.I. se utilizează de toate sistemele informatice
care prelucrează date privind comercianŃii, precum şi de comercianŃi în relaŃiile cu terŃii.
– Acesta a înlocuit codul fiscal în cazul regiilor autonome, companiilor naŃionale, societăŃilor
comercile.

• Alte atribute de identificare: naŃionalitatea; contul bancar al persoanei juridice; codul fiscal al
persoanei juridice; marca; emblema; telefonul, telexul şi faxul persoanei juridice.

4. Reorganizarea persoanei juridice

• NoŃiunea şi efectele reorganizării


- Decretul nr.31/1954 în art.40-44 şi 46-50 reglementează cu titlu general formele, condiŃiile şi
efectele reorganizării.
- Reorganizarea este un proces complex de unire sau divizare, la care participă cel puŃin două
persoane juridie existente ori care iau astfel fiinŃă.
- Prin reorganizare se produc, după caz, următoarele efecte:
- înfiinŃarea de noi persoane juridice;
- modificarea organizării unor persoane juridice (a celor implicate);
- încetarea unor persoane juridice.

181
• Formele (modurile) reorganizării şi competenŃa de a decide reorganizarea.
– Conform art.40 din Decretul nr.31/1954, formele juridice ale reorganizări sunt: comasarea şi
divizarea.
– Conform art.41 din acelaşi Decret comasarea se realizează prin: absorbŃie şi fuziune, iar divizarea
prin: divizare totală sau parŃială.

a) Comasarea
 Fuziunea constă în unirea (contopirea) a două sau mai multe persoane juridice, care încetează
să mai existe şi în alcătuirea, pe această bază, a unei noi persoane juridice.
Fuziunea produce următoarele efecte:
- efectul creator, însemnând înfiinŃarea unei persoane juridice;
- efectul extinctiv, însemnâd încetarea persoanelor juridice fuzionate;
- efectul transmisiunii universale, însemnând că drepturile şi obligaŃiile persoanelor
juridice fuzionate trec asupra nii persoane astfel înfiinŃate.
 AbsorbŃia constă în încorporarea, înglobarea unei persoane juridice ce încetează să mai existe,
într-o altă persoană juridică, care îşi păstrează fiinŃa. “Comasarea se face prin absorbŃia unei
persoane juridice de către o altă persoană juridică…” (art.41 din Decret.).
AbsorbŃia produce următoarele efecte:
- efectul extinctiv, încetarea persoanei juridice absorbite;
- efectul transmisiunii universale, patrimoniul persoanei juridice absoarbite este
preluat de persoana juridică ce continuă să existe.

b) Divizarea
 Divizarea totală constă în împărŃirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice care
încetează şi transmiterea fracŃiunilor patrimoniale astfel rezultate, către două sau mai multe
persoane juridice existente sau care iau fiinŃă în acest fel.
 Divizarea parŃială constă în desprinderea unei părŃi din patrimoniul unei persoane
juridice, care-şi menŃine existenŃa şi transmiterea acestei părŃi către una sau mai multe
persoane juridice existente ori care iau fiinŃă în acest mod.
Divizarea produce următoarele efecte juridice:
- efectul creator, care priveşte numai cazurile când fracŃiunea de patrimoniu se
transmite persoanelor juridice care iau fiinŃă ca urmare a operaŃiunii juridice a
divizării;
- efectul extinctiv, ce priveşte numai divizarea totală, deoarece, întotdeauna,
încetează persoana juridică divizată;
- efectul transmisiunii cu titlu universal, adică aunor fracŃiuni de patrimoniu de la
persoana juridică divizată la mai multe persoane juridice.

• Momentul producerii efectelor reorganizării


– Potrivit art.49 din decretul nr.31/1954 “transmisiunea drepturilor şi obligaŃiilor în caz de fuziune,
absorbŃie, divizare, precum şi de desprindere şi transmitere, privind persoanele juridice supuse
înregistrării, se îndeplineşte între părŃi cât şi faŃă de al treilea, numai prin înregistrarea operaŃiei, şi
de la data acesteia.
– Se face distincŃie între: persoanele juridice supuse înregistrării şi persoane juridice nesupuse
înregistrării:
- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, efectele reorganizării se produc atât
între părŃi cât şi faŃă de terŃi, de la data efectuării înregistrării;
- pentru persoanele nesupuse înregistrării,efectele reorganizării se produc atât între părŃi
cât şi faŃă de terŃi, de la data aprobării de către organele competente adocumentelor
întocmite în acest scop (inventar, bilanŃ contabil de predare –primire).

182
5. Încetarea persoanei juridice

• Ca noŃiune generală, încetarea persoanei juridice înseamnă dispariŃia subiectului de drept,


sfârşitul capacităŃii juridice a acestuia în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege.
• Dreptul obiectiv stabileşte atât reguli generale, cât şi regulile speciale privind încetarea persoanei
juridice. După cum rezultă din art.40 din Decret, persoana juridică încetează în următoarele moduri:
- prin comasare – în ce priveşte unităŃile care au fuzionat şi cele absorbite;
- prin divizare – în ce priveşte unităŃile divizate total;
- prin dizolvare.
• Dizolvarea este o operaŃiune juridică ce are ca efect, în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege,
încetarea unei persoane juridice asociative sau aceleia asimilate cu aceasta.
- Cazurile în care intervine dizolvarea sunt prevăzute expres de lege. După cum rezultă din
definiŃie, domeniul de aplicare a dizolvării cuprinde persoanele juridice asociative, ceea ce nu
se poate spune şi în privinŃa reorganizării.
- Ceea ce este specific dizolvării constă in acea că, după hotărârea dizolvării, se trece, în mod
obligatoriu, la lichidarea persoanei juridice.
• Cauzele dizolvării persoanelor juridice.
 Cazuri reglementate de Decretul nr.31/1954
„OrganizaŃiile cooperatiste şi obşteşti se dizolvă dacă:
a) termenul pentru care au fost construite s-a împlinit;
b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit
c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuinŃate pentru realizarea acestuia au
devenit contrare legii ori regulilor de convieŃuire socială sau urmăresc un alt scop decât cel
declarat;
d) numărul membrilor a scăzut sub limita stabilită de lege, actul de înfiinŃare sau statut „
În cazurile prevăzute la lit. a, b şi d, dizolvarea se produce de drept (în puterea legii); în cazurile
prevăzute la lit. c, ea se face prin actul organului competent.

 Cazuri reglementate de diferite legi speciale pentru anumite categorii de persoane juridice
(Legea nr. 31/1990 şi O. G. nr. 26/2000)
− Cazuri reglementate de Legea nr. 31/1991:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
- imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea acestuia;
- declararea nulităŃii societăŃii;
- hotărârea adunării generale;
- falimentul societăŃii, etc.
– Cazuri reglementate de O.G. nr.26/2000:
- împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
- realizarea sau imposibilitatea relizării scopului pentru care a fost constituită,
- realizarea sau imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită;
- imposibilitatea constituirii adunării generale sau aconsiliului director, dacă această
situaŃie durează mai multde un an de la data la care adunarea sau consiliul trebuia
constituit;
- reducerea numărului de asociaŃi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu afost
complinit timp de 3 luni.
• Clasificarea cauzelor de dizolvare.
– Cauzele de dizolvare a persoanelor juridice se clasifică după următoarele criterii:
După modul în care operează cauzele de dizolvare a persoanelor juridice, se divid în două categorii:
- cauze în care dizolvarea operează de drept;

183
- cauze în care dizolvarea se produce prin actul organului competent, care poate fi:
hotărârea adunării generale a persoanei juridice sau, după caz, hotărârea instanŃei
judecătoreşti ori a puterii executive.
După natura lor, distingem două categorii de cauze de dizolvare:
- cauze de dizolvare voluntară:împlinirea termenului, realizarea scopului, hotărârea
de dizolvare;
- cauze de dizolvare silită (forŃată):scopul a devenit ilicit sau este fictiv, falimentul.
După caracterul lor, cauzele de dizolvare se împart în:
- cauze cu caracter general, care se aplică tuturor persoanelor juridice care pot înceta prin
dizolvare;
- cauze cu caracter special, care se aplică numai anumitor persoane juridice.
• Lichidarea persoanei juridice.
– În principiu, efectul esenŃial al dizolvării este trecerea in lichidare a persoanei juridice. Într-
adevăr, art. 51 din Decretul nr. 31/1954, dispune: “Prin efectul dizolvării, persoana juridică intră
în lichidare, în vederea realizării activului şi plăŃii pasivului”.
– Prin lichidarea persoanei juridice se înŃelege efectuarea tuturor operaŃiunilor juridice de
realizare a activului şi de plată a pasivului subiectului de drept civil şi care au ca efect
încetarea definitivă a persoanei juridice intrată înlichidare. Astfel, persoana juridică nu
încetază în momentul dizolvării, ci numai după ce a fost realizat activul şi plătit pasivul.

6. Precizări

 În practică, s-a pus problema dacă există deosebiri între noŃiunea de „denumire” şi „firmă”.
„Denumirea” este un atribut general de identificare a oricăror persoane juridice fie ele de drept
public, fie de drept privat, în timp ce „firma” este o denumire specifică numai pentru comercianŃi. IniŃial,
firma apărea ca o inscripŃie pe un suport material prin care un magazin, o întreprindere aducea la
cunoştinŃa publicului denumirea şi obiectul de activitate.
În literatura juridică s-a spus că „ceea ce este numele pentru persoana fizică, este denumirea
pentru persoana juridică”. Putem spune că termenul de „denumire” are un conŃinut general care acoperă
atributul de identificare al oricăror persoane juridice, în timp ce noŃiunea de „firmă” poate fi utilizată cu
acelaşi înŃeles pentru comercianŃi – persoană fizică sau juridică.

 În literatura de specialitate s-a susŃinut atât ipoteza că transformarea persoanei juridice poate fi
privită ca o „modalitate” a reorganizării persoanei juridice, cât şi opinia că este vorba de o noŃiune
juridică distinctă de cea a reorganizării persoanelor juridice. În ceea ce ne priveşte, considerăm că
transformarea este o noŃiune distinctă, autonomă care nu se confundă cu reorganizarea.
Transformarea este operaŃiunea juridică prin care o persoană juridică îşi încetează
existenŃa, concomitent cu înfiinŃarea, în locul ei a altei persoane juridice. Astfel, în temeiul Legii
nr.15/1990 toate unităŃile de stat s-au reorganizat fie în societăŃi comerciale având ca unic acŃionar statul,
fie în regii autonome. Deşi legea utilizează termenul de reorganizare, în relitate este vorba de o
transformare a acestor subiecte de drept. Ulterior, O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor
autonome a consacrat expres termenul de transformare dispunând: “SocietăŃile comercile rezultate în
urma reorganizării regiilor autonome preiau drepturile şi obligaŃiile regiilor autonome din transformarea
sau divizarea cărora au rezultat.”
Transformarea persoanei juridice are un domeniu de aplicare restrâns la cazurile speciale
prevăzute de lege; reorganizarea este de aplicaŃie generală. În timp ce transformarea persoanei juridice
produce întotdeauna aceleaşi efecte juridice (încetarea unei persoane juridice şi crearea uneia noi),
reorganizarea produce fie efecte de încetare, fie de înfiinŃare. Transmisiunea în cazul transformării
persoanei juridice este universală, în timp ce, în cazul reorganizării, transmisiunea poate fi universală sau
cu titlu universal.

184
7. Reprezentare grafică

7.1.
denumirea
sediul
naŃ i onal i tatea
contul bancar
Atributele de codul fiscal
identificare ale număr u l deî nm at r i cular e în regist rul com
er Ń ului
persoanei capitalul social
juridice firma
emblema
marca
telefon,fax,telex

7.2.
fuziune
transmisiune
comasare
universală
reorganizare absorbŃ i e

totală transmisiune
Încetarea divizare cu titlu
parŃ i ală universal
persoanei
juridice
termenul s-a împlinit
dizolvare scopul s-a realizat
scopul a devenit contrar legii ş i r egul il or deconvieŃ uire soci ală
număr u l memb r i l or a scăzut sub l i mita st abil i tăde l ege

transformare

7.3. Prezentare comparativă

Comasarea Divizarea
Efecte AbsorbŃia Fuziunea Divizarea totală Divizarea parŃială
ÎnfiinŃarea unei noi
_ efect creator efect creator* efect creator*
persoane juridice
Încetarea unei
efect extinctiv efect extinctiv efect extinctiv _
persoane juridice
Transmisiunea transmisiune transmisiune transmisiune cu transmisiune cu titlu
patrimoniului universală universală titlu universal universal
*- efectul creator priveşte numai cazurile când fracŃiunea de patrimoniu se
transmite persoanelor juridice care iau fiinŃă ca urmare a operaŃiunii juridice a
divizării

185
8. Vocabular

• cont bancar – mijloc de identificare a persoanei juridice, desemnat printr-un simbol cifric,
reprezentând contul în care aceasta îşi păstrează disponibilităŃile
• codul fiscal – simbol cifric care serveşte la identificarea persoanei juridice în raporturile
financiare ale acesteia şi în raporturile privitoare la evidenŃa statistică
• emblema – mijloc facultativ de identificare constând într-un semn sau denumire care
deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.
• marca – semn distinctiv privat folosit de o persoană juridică pentru a deosebi produsele,
lucrările şi serviciile sale de cele identice ori similare ale altor persoane juridice.
• procedura falimentului – ansamblul de reguli reglementate de lege care urmăresc plata
datoriilor debitorului, aflat în încetare de plăŃi, prin executarea silită a bunurilor din
patrimoniul acestuia.

9. Întrebări, exerciŃii, probleme

1) Ce reprezintă sediul social? ClasificaŃi-l în funcŃie de criteriile cunoscute.


2) Este interzisă de lege schimbarea sediului social al unei persoane juridice?
3) DefiniŃi reorganizarea persoanei juridice.
4) IdentificaŃi formele reorganizării persoanei juridice.
5) Care sunt efectele de drept civil ale reorganizării persoanei juridice?
6) DefiniŃi comasarea persoanei juridice. Care sunt formele comasării?
7) Care sunt elementele ce diferenŃiază fuziunea de absorbŃie?
8) DefiniŃi dizolvarea persoanei juridice.
9) Care sunt deosebirile dintre dizolvarea şi reorganizarea persoanei juridice?
10) EnumeraŃi cauzele de dizolvare.
11) ClasificaŃi cauzele de dizolvare.
12) Ce înŃelegeŃi prin lichidarea persoanei juridice?
13) Potrivit art.13 alin.1 din O.U.G. nr.2/2001:”Se înfiinŃează Ministerul SănătăŃii şi Familiei ca organ de
specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, prin reorganizarea
Ministerului SănătăŃii2”. StabiliŃi dacă textul de lege reglementează: un mod de infiinŃare a
Ministerului/un mod reorganizare/o modalitate de transformare.
14) Dacă activul persoanei juridice divizate a fost de900.000 lei, iar pasivul de 1.200.000 lei, stabiliŃi cât
va prelua din activ şi din pasiv o persoană juridică dobânditoare a 1/3 din patrimoniu ca urmare a
divizării?

10. SpeŃe

1. Doi dintre asociaŃii unei societăŃi comerciale au sesizat instanŃa, la data când societatea nu era
înfiinŃată încă, şi solicitând ca aceasta să se pronunŃe asupra dizolvării pentru imposibilitatea realizării
obiectului de activitate al societăŃii
CerinŃe:
a) Care este formalitatea necesară pentru ca societatea comercială să ia fiinŃă în mod valabil?
Până la îndeplinirea acestei formalităŃi, societatea are personalitate juridică?
b) Ce reprezintă dizolvarea pentru o persoană juridică?
c) Ce hotărăşte instanŃa?

186
2. Societatea comercială „ BELLA” SRL, s-a divizat total, dând naştere la două societăŃi: „ELLA”
S.R.L şi „BELL” SRL, drepturile şi obligaŃiile persoanei juridice divizate trecând asupra noilor persoane
juridice.
X, creditor al fostei societăŃi „BELLA” SRL, dorind să-şi recupereze creanŃa, o acŃionează în
justiŃie pe SC „ELLA” SRL, solicitând instanŃei obligarea acesteia la restituirea sumei de 10.000 $, oferiŃi
anterior cu titlu de împrumut persoanei juridice divizate.
InstanŃa a admis cererea, obligând societatea comercială, „ELLA” SRL la plata sumei cerute de
reclamant.
CerinŃe:
a) Ce înŃelegeŃi prin divizare totală?
b) Ce fel de transmisiune a patrimoniului are loc în cazul divizării totale?
c) SoluŃia instanŃei este corectă?

3. Într-un proces de evacuare, pârâta SC „DANCO” SRL se apără, susŃinând că are titlu de
proprietate, deoarece a dobândit în patrimoniul ei imobilul în litigiu prin reorganizarea fostei societăŃi
„Progresul”. Ca urmare a aplicării dispoziŃiilor Legii nr. 15/1990, societatea amintită şi-a încetat
existenŃa, în locul ei luând naştere S.C. „Danco” SRL şi prin această reorganizare „dreptul de
administrare a bunurilor s-a transformat în drept de proprietate.
CerinŃe:
a) DefiniŃi noŃiunea de „transformare a persoanei juridice”
b) Ce formă a reorganizării întâlniŃi în speŃă?

4. Potrivit art.32 coroborat cu art.3 din Legea nr.31/1990, societatea cu răspundere limitată se va
constitui prin contract de societate şi statut care se încheie în formă autentică şi, printe altele, trebuie să
aibă un sediu.
Sediul societăŃii comerciale trebuie să fie dovedit cu înscrisuri care să ateste existenŃa unei
suprafeŃe locative destinate pentru a funcŃiona societatea comercială.
În speŃă, instanŃa de fond a pronunŃat o hotărâre de autorizare a funcŃionării societăŃii cu
răspundere limitată care nu îndeplinea condiŃia sus menŃionată, nedovedindu-se deŃinerea legală a unei
suprafeŃe locative care să fie folosită ca sediu al societăŃii.
CerinŃe:
a) Ce inŃelegeŃi prin sediul unei persoane juridice?
b) Este corectă soluŃia instanŃei? ArgumentaŃi.

11. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Persoana juridică poate fi reorganizată prin:


a) divizare;
b) dizolvare;
c) lichidare.
2. Încetarea persoanei juridice poate avea loc prin :
a) divizare parŃială;
b) lichidare;
c) comasare.
3. Nu are efect creator, de înfiinŃare a unei noi persoane juridice:
a) fuziunea;
b) absorbŃia;
c) transformarea.
4. Transformarea patrimoniului este întotdeauna cu titlu universal în cazul:
a) fuziunii persoanelor juridice;
b) absorbŃiei persoanelor juridice;
c) divizării persoanelor juridice.

187
5. Formele reorganizării persoanei juridice sunt:
a) comasarea şi divizarea;
b) fuziunea şi absorbŃia;
c) comasarea şi divizarea totală.
6. Lichidarea persoanei juridice constituie efectul esenŃial al:
a) reorganizării;
b) dizolvării;
c) transformării.
7. Efectul creator:
a) nu se produce în cazul fuziunii;
b) se produce întotdeauna în cazul absobŃiei;
c) este facultativ în cazul divizări, indiferent de natura ei, totală sau parŃială.
8. Transmisiunea cu titlu universal are loc:
a) numai în cazul divizări, indiferent dacă este totală sau parŃială;
b) numai în cazul divizări parŃiale a persoanei juridice;
c) şi în cazul divizării totale, dacă această divizare are efect creator.
9. Constituie atribut de identificare a persoanei juridice:
a) obiectul de activitate;
b) sigla;
c) emblema.
10. Atributele de indentificare fac parte din categoria:
a) drepturilor reale;
b) drepturilor nepatrimoniale;
c) drepturilor decreanŃă.
11. În funcŃie de caracterul său, sediul se clasifică în:
a) sediu principal şi sediu secundar;
b) sediu în Ńară şi sediu în străinătate;
c) sediu legal şi sediu convenŃional.

12. Bibliografie

 I. R. Urs,S. Angheni – op.cit., pag. 290 – 317


 I.R. Urs, C.I.Todică – op.cit., pag.320-371
 Gh. Beleiu – op.cit., pag. 442 – 492
 G. Boroi – op.cit., pag. 129 - 135
 I. Dogaru – op.cit., pag. 498 – 523

188
XXX. RĂSPUNSURI LA SPEłE ŞI TESTE GRILĂ

I.
 Grila nr: Varianta corectă
1 = b
2 = c
3 = b
4 = a
5 = b
6 = c

II.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = a
2 = b
3 = c
4 = a

III.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b
2 = c
3 = a
4 = c
5 = c
6 = b

IV.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b
2 = a
3 = c
4 = c
5 = a
6 = b

V.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b

189
2 = c
3 = a
4 = c
5 = b

VI.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = a
2 = c
3 = c
4 = b

VII.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) un raport juridic real;
b) părŃile: X (vânzător) şi Y (cumpărător) ;
conŃinut: dreptul lui X de a primi preŃul pentru garsoniera vândută şi obligaŃia corelativă a lui Y de
a plăti preŃul /respectiv dreptul lui Y de a pretinde predarea bunului şi obligaŃia lui X de a preda
imobilul;
obiectul: acŃiunea de predare a bunului de către X/respectiv de primire de către Y
c) - dreptul de proprietate dobândit de Y este: absolut, patrimonial, real, principal, pur şi simplu;
- obligaŃia lui X de a preda bunul este o obligaŃie de a face, pozitivă, de rezultat, obişnuită,
perfectă, pură şi simplă.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) subiecte: A (societate comercială)
B (companie de transport aerian)
conŃinut: - dreptul lui A de a pretinde efectuarea transporturilor aeriene şi obligaŃia lui B de a
efectua aceste transporturi;
- dreptul lui B de a pretinde plata serviciilor efectuate şi obligaŃia corelativă a lui A de a
plăti;
obiectul: acŃiunea de efectuare a transporturilor şi cea de remitere a plăŃii;

b) raport juridic obligaŃional;


c) dreptul lui B este un drept de creanŃă:
- subiectul activ (B) şi subiectul pasiv (A) sunt determinaŃi;
- îi corespunde obligaŃia lui A de a face (de a plăti);
- este opozabil numai subiectului pasiv (A);
- este prescriptibil.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) două părŃi: - X şi Y în calitate de vânzători

190
- Z în calitate de cumpărător;
b) raport juridic real;
c) dreptul de proprietate al lui Z este un drept real (absolut):
- subiect activ (Z) determinat;
- subiect pasiv nedeterminat, alcătuit din toate celelalte subiecte de drept civil;
- îi corespunde obligaŃia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere;
- opozabil erga omnes;
d) devălmăşia, soŃii au stăpânit bunul în comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = c
2 = c
3 = b
4 = b
5 = a
6 = c
7 = c
8 = b

VIII.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) dacă un chiriaş aduce în imobil bunuri mobile care devin unele imobile prin destinaŃie şi
altele imobile prin incorporaŃie, la sfârşitul contractului de închiriere, el nu va putea ridica
bunurile imobile prin incorporaŃie deoarece şi-au pierdut individualitatea având acelaşi
regim juridic ca imobilul de care au fost ataşate;
b) statuia şi oglinda sunt bunuri imobile prin destinaŃie, iar stâlpul înlocuit este imobil prin
încorporaŃie;
c) instanŃa va dispune restituirea bunurilor pe care chiriaşul le adusese în apartament cu
excepŃia stâlpului care a devenit imobil prin incorporaŃie deoarece nu mai poate fi desprins
de imobil fără a produce deteriorări.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = a
2 = b
3 = b
4 = a
5 = c
6 = b
7 = a
8 = c
9 = b
10 = a
11 = b
12 = c

191
IX.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = c
2 = c
3 = a
4 = b
5 = b
6 = a
7 = a
8 = b
9 = c
10 = b

X.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) lipseşte condiŃia conform căreia consimŃământul să nu fie alterat de vicii de consimŃământ;
b) eroarea asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substantiam);
c) nulitate relativă;
d) instanŃa va admite cererea lui Y pronunŃând nulitatea relativă a contractului de vânzare –
cumpărare şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) eroarea de drept;
b) instanŃa urmează să-i aplice morarului sancŃiunea prevăzută de legile respective deoarece nimeni
nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) dolul;
b) elementul esenŃial al contractului de vânzare – cumpărare este data fabricaŃiei autobuzului. Dacă
Y ar fi cunoscut adevărata dată de fabricaŃie (care nu-I permitea înmatricularea autovehiculului de
import) el nu ar fi încheiat actul juridic;
c) nulitatea relativă;
d) fiind vorba de spre un dol incident, Y ar fi putut cere o eventuală reducere a preŃului de achiziŃie a
autovehiculului.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b
2 = c
3 = c
4 = a
5 = b
6 = c
7 = a

192
8 = b
9 = c

XI.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) forma ad solemnitatem (ad validitatem);
b) nulitatea absolută;
c) Ńinând cont de voinŃa internă a părŃilor, instanŃa urmează să pronunŃe o hotărâre care să înlocuiască
contractul autentic de vânzare – cumpărare, în temeiul considerentelor:
• intenŃia părŃilor este de a vinde, respectiv de a cumpăra;
• neprezentarea vânzătorului la notariat nu afectează voinŃa reală a părŃilor ci validitatea
actului juridic;
• nulitatea absolută a contractului şi instituirea prestaŃiilor efectuate nu se încadrează în
voinŃa reală a părŃilor.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) cauza (scopul) actului juridic civil;
b) instanŃa urmează să respingă cererea lui A, cu motivarea că acesta a urmărit un scop imoral la
încheierea actului juridic. Contractul fiind nul pentru cauză imorală, A nu mai poate cere
restituirea prestaŃiei pe care a efectuat-o deoarece altfel ar însemna să i se permită să se prevaleze
de caracterul imoral al propriei sale fapte.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = a
2 = b
3 = b
4 = b
5 = a
6 = b

XII.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:

a) condiŃie rezolutorie;
b) - pendente conditione, condiŃia rezolutorie nu produce nici un efect, actul juridic încheiat între X
şi Y fiind un act pur şi simplu.
• Y poate cere lui X să-I predea apartamentul, X fiind obligat la aceasta;
• riscul pieirii bunului este suportat de proprietarul sub condiŃie rezolutorie (Y);
• Y poate înstrăina apartamentul, dar şi această vânzare va fi afectată de condiŃia rezolutorie;

193
- eveniente conditione, dacă condiŃia rezolutorie s-a realizat, contractul de vânzare - cumpărare
se consideră desfiinŃat cu efect retroactiv:
• X va restitui preŃul primit şi Y va restitui bunul, dacă mai este în proprietatea sa (ceea ce
nu este cazul);
• drepturile constituite de Y în favoarea terŃului se vor desfiinŃa;
• actele de administrare se păstrează;
• fructele (civile) rămân lui Y sau după caz, terŃului;

c) proprietar sub condiŃie rezolutorieş


d) instanŃa de judecată, constatând condiŃia rezolutorie ca fiind împlinită, va admite cererea lui X, va
declara contractul de vânzare – cumpărare dintre X şi Y ca fiind desfiinŃat şi va dispune restituirea
prestaŃiilor. Pe terŃul cumpărător, fiind proprietar sub condiŃie rezolutorie, împlinirea acesteia îl
afectează direct, astfel încât va restitui apartamentul, reprimind preŃul plătit.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) condiŃia suspensivă;
b) A poate să vândă imobilul pendente conditione, însă această înstrăinare este afectată de condiŃia
rezolutorie a mutării lui A în străinătate. Odată cu îndeplinirea condiŃiei, dreptul terŃului
dobânditor se desfiinŃează;
c) instanŃa va admite cererea lui B;
d) actul juridic se consideră încheiat retroactiv, producându-şi efecte de la data de 1 februarie 2002.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) actul juridic este afectat de o condiŃie rezolutorie negativă;
b) Y este proprietar sub condiŃie rezolutorie, dreptul său se va desfiinŃa retroactiv dacă nu se căsătoreşte
în termen de 6 luni;
c) actul juridic se desfiinŃează cu efect retroactiv, părŃile urmând a fi repuse în situaŃia anterioară;
d) pendente conditione, Y poate închiria apartamentul unui terŃ, chiria obŃinută nefiind restituită în
momentul îndeplinirii condiŃiei rezolutorii.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = a
2 = b
3 = b
4 = a
5 = c
6 = b

194
XIII.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) în caz de îndoială actul juridic se interpretează în favoarea debitorului (in dubio pro debitore)
b) - Z fiind un succesor cu titlu particular al lui Y va putea folosi în favoarea sa hotărârea. Din
moment ce aceasta prevede o obligaŃie alternativă, fără să precizeze în favoarea cui este stipulat
dreptul de opŃiune, Z va alege obligaŃia mai oneroasă, respectiv să i se predea un cal, o căruŃă, şi
un ham;
- X îşi va motiva refuzul de a executa obligaŃia cea mai oneroasă prin aceea că, o clauză prin care
se instituie o obligaŃie alternativă, fără nici o altă precizare, se interpretează, în caz de îndoială, în
favoarea debitorului;
d) în baza motivelor mai sus menŃionate, X va fi obligat să execute obligaŃia mai puŃin oneroasă
pentru el, respectiv să-i plătească lui Z 5 milioane de lei.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b
2 = a
3 = c
4 = c

XIV.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) - principiul forŃei obligatorii a actului juridic(pacta sunt servanda);
-principiul irevocabilităŃii actului juridic civil;
- principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil;
b) – principiul forŃei obligatorii a actului juridic civil;
- principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil;
c) între B şi C s-a încheiat o promisiune a faptei altuia (convenŃie de porte – fort) ce constituie o
excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic;
d) - acŃiunea lui C urmează a fi admisă de instanŃă pentru următoarele motive:
• B s-a obligat contractual faŃă de C să-l determine pe A să-i vândă o suprafaŃă de
teren, iar în cazul în care nu-şi execută obligaŃia, el este pasibil de plata unor
despăgubiri;
• acŃiunea lui C îşi are temeiul juridic în art. 1073 C.civ.: „creditorul are dreptul de
a dobândi îndeplinirea exactă a obligaŃiei şi în caz contrar are dreptul la
dezdăunări”;
• acŃiunea lui A, privind desfiinŃarea contractului de donaŃie, urmează a fi respinsă
în temeiul art. 969 alin 2, C.civ.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) - simulaŃia presupune existenŃa concomitentă a două acte juridice: un act public, dar mincinos şi
un altul secret, care corespunde voinŃei reale a părŃilor.

195
- conform art.1175 C.civ., între părŃi produce efecte juridice actul secret (contraînscrisul) iar faŃă
de terŃii de bună-credinŃă sunt opozabile efectele actului public
b) inopozabilitatea faŃă de terŃi a situaŃiei juridice reale consacrată în contraînscris;
c) instanŃa trebuia să declare valabil contractul dintre Y şi V, acesta fiind terŃ de bună credinŃă
(dreptul lui V asupra imobilului se întemeiază pe contractul de vânzare – cumpărare încheiat cu Y
şi nu pe contraînscrisul dintre frate şi soră care nu-i este opozabil), şi să desfiinŃeze actul juridic
dintre X şi Z, care fiind terŃ de rea – credinŃă a cunoscut faptul că a cumpărat de la un
neproprietar.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) Y este creditor ipotecar;
b) Z este creditor chirografar;
c) Y, creditor ipotecar îşi va satisface cu prioritate creanŃa intrând în posesia imobilului, iar Z,
creditor chirografar va urmări doar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după îndestularea
creditorului cu garanŃie reală.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = a
2 = b
3 = c
4 = c
5 = b
6 = b
7 = b

XV.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) dolul (viclenia)
b) X nu a respectat la încheierea contractului dispoziŃiile legale referitoare la:
- terenurile se transmit prin acte între vii numai prin act autentic;
- cetăŃenii străini nu pot dobândi terenuri în România;
- drumul judeŃean este scos din circuitul civil, aparŃinând domeniului public şi prin urmare
nu poate face obiectul unui contract de vânzare – cumpărare;
c) contractul de vânzare – cumpărare este nul absolut;
d) instanŃa va admite acŃiunea intentată de Y cetăŃeanului străin şi va declara contractul de vânzare –
cumpărare nul absolut, pentru următoarele motive: nevalabilitatea obiectului actului juridic,
nerespectarea formei ad validatem, frauda la lege.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) acŃiunea în anulabilitate a contractului de vânzare – cumpărare ce are ca efecte restituirea
prestaŃiilor executate şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară;

196
b) dolul – vânzătorul necomunicându-i cumpărătorului viciile ce afectau terenul (faptul că era
impropriu pentru construcŃie, şi nu îndeplinea nici cerinŃa suprafeŃei minime prevăzute de lege),
comite un dol prin reticenŃă;
c) instanŃa va declara contractul de vânzare – cumpărare ca fiind nul relativ pentru motivele mai sus
arătate şi va dispune repunerea părŃilor în situaŃia anterioară.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) din moment ce terenul dobândit se încadrează în parte în limita de 200 ha prevăzute de lege şi în
parte o excede, urmează ca, în conformitate cu regula nulităŃii parŃiale, actul să fie considerat valabil
în partea în care achiziŃionarea se situează în limita a 200 ha şi nul absolut în partea care depăşeşte
această suprafaŃă;
b) având în vedere că dobânditorul deŃine în proprietate 200 ha teren arabil, situându-se în limita legală,
contractul prin care achiziŃionează încă 50 ha este nul absolut cu consecinŃa desfiinŃării sale totale.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = c
2 = a
3 = c
4 = b
5 = b
6 = c
7 = c

XVI.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniŃial, resoluto jure dantis,
resolvitur jus accipientis;
b) excepŃiile de la principiul menŃionat sunt:
- subdobânditorul de bună – credinŃă păstrează bunul mobil sau imobil dobândit cu titlu oneros de la
transmiŃătorul al cărui titlu de proprietate a fost declarat nul sau anulat.
- cel declarat judecătoreşte mort, aflându-se în viaŃă va putea obŃine anularea acestei hotărâri şi
înapoierea bunurilor sale cu excepŃia celor aflate la un dobânditor cu titlu oneros şi de bună – credinŃă;
c) da, în prima excepŃie, Z fiind un dobânditor de bună – credinŃă şi cu titlu oneros, nu va restitui
televizorul;
d) instanŃa va anula contractul de vânzare – cumpărare intervenit între X şi Y şi va dispune repunerea
părŃilor în situaŃia anterioară. Dar, deoarece televizorul se află în proprietatea lui Z (terŃ de bună –
credinŃă), acesta nu va putea fi retrocedat vânzătorului iniŃial; în această situaŃie, Y va fi obligat să
restituie lui X valoarea bunului pe care l-a înstrăinat.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) nu, cumpărătorul trebuia să ceară anularea contractului de vânzare – cumpărare, nulitatea relativă
fiind sancŃiunea specifică pentru error in substantiam;
b) cumpărătorul s-a aflat în eroare asupra vechimii şi autenticităŃii gravurilor, elemente determinante
pentru încheierea actului juridic de vânzare – cumpărare;

197
c) principiul restitutio in integrum.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) având în vedere că testamentul din 1992 corespunde ultimei voinŃe a autorului său, acesta îşi va
produce efectele juridice;
b) până în 1992, X crezându-se proprietar în baza primului testament, deci fiind dobânditor de bună
credinŃă a unui bun frugifer nu va restitui recolta. După 1992, X cunoscând faptul că în temeiul
noului testament, moştenitor al defunctului este Z, devine dobânditor de rea – credinŃă fiind
obligat să restituie recolta culeasă ulterior acestei date;
c) ipoteza se încadrează în excepŃia de la principiul retroactivităŃii conform căruia dobânditorul de
bună – credinŃă al unui bun frugifer este exonerat de obligaŃia de a restitui odată cu bunul şi
fructele percepute.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b
2 = c
3 = b
4 = b
5 = a
6 = c
7 = b

XVII.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = c
2 = a
3 = c
4 = b
5 = b

XVIII.

 SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) nu, formula „bun şi aprobat” este cerută numai în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care
constată obligaŃii unilaterale;
b) nu, bunurile din speŃă sunt individuale – determinate, iar sintagma „câtime de lucruri” priveşte
bunuri de gen, fungibile;
c) instanŃa respinge acŃiunea lui X, actul de vânzare – cumpărare fiind valabil încheiat iar
proprietatea bunurilor a trecut în patrimoniul cumpărătorului Y.

 SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) faptele juridice stricto – sensu pot fi dovedite cu martori;

198
b) proba cu martori nu este admisibilă în cazul actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare
de 250 lei şi nici împotriva sau peste ceea ce cuprinde actul;
c) nu, deoarece admiŃând proba testimonială, instanŃa a încălcat dispoziŃiile art.1191 alin.2 C. civ.

 SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) X se află într-o situaŃie de imposibilitate morală de preconstituire a probei scrise deoarece
debitorul este fratele ei, iar mama a intervenit în sensul de a nu se întocmi un astfel de act, pentru
că fraŃii trebuie să aibă încredere în ei;
b) instanŃa va admite cererea lui X cu motivarea că – dat fiind relaŃiile de rudenie dintre părŃi nu este
necesară încheierea unui înscris.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = c
2 = b
3 = c
4 = a
5 = c
6 = b

XIX.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 în conformitate cu care dacă, după expirarea
termenului de prescripŃie extinctivă debitorul îşi execută de bunăvoie obligaŃia, el nu mai are
posibilitatea de a cere restituirea prestaŃiei efectuate;
b) dreptul de creanŃă nu se stinge ci se transformă, devenind imperfect în sensul că este ocrotit
numai pe calea defensivă a excepŃiei;
c) instanŃa respinge acŃiunea lui X.

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) • conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958, „ în cazul în care un debitor este obligat la
prestaŃiuni succesive, dreptul la acŃiune cu privire la aceste prestaŃiuni se stinge printr-o
prescripŃie deosebită”;
• contractul încheiat între părŃi este un contract cu executare succesivă, iar dreptul lui
X la dobânzi fiind un drept de creanŃă este prescriptibil în trei ani.
Prin urmare:
- dreptul la acŃiune a lui X pentru a recupera dobânda restantă pe anul 1990 se
consideră prescris la 1 ianuarie 1993.
- dobânda restantă pe anul 1991 se prescrie la 1 ianuarie 1994.
- dobânda restantă pe anul 1992 se prescrie la 1 ianuarie 1995.
b) instanŃa va admite cererea lui X, în parte, obligându-l pe Y la plata dobânzii restante
pe anul 1992, dreptul la acŃiune al reclamantului cu privire la dobânzile pe anii 1990
şi 1991 fiind prescris.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = b
2 = c

199
3 = a
4 = b
5 = b
6 = a
7 = a
8 = a
9 = c
10 = c
11 = a

XX.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) fiind un drept de creanŃă, termenul de prescripŃie extinctivă este de 3 ani;
a) conform art.7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripŃie extinctivă începe să curgă
de la data naşterii raportului juridic (16 aprilie 2000)

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) termenul suspensiv;
b) instanŃa trebuia să admită acŃiunea lui X privind restituirea preŃului, deoarece termenul de
prescripŃie extinctivă (3 ani) începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv (1
iunie 1995) şi nu la data încheierii actului juridic – art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.

 SpeŃa nr. 3
SoluŃii:
a) 3 ani;
b) conform art.8 din Decretul nr 167/1958 prescripŃia acŃiunii în răspundere civilă pentru
pagube pricinuite prin fapte ilicite începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut atât
paguba cât şi pe autorul ei (la 1 mai 2001).

 SpeŃa nr. 4
SoluŃii:
a) acŃiunea în nulitate relativă pentru viciul de consimŃământ al vicleniei, prescriptibilă în 3
ani;
b) conform art.9 din Decretul nr. 167/1958 prescripŃia acŃiunii în anulare pentru violenŃă
începe să curgă de la data în care violenŃa a încetat (20 august 2001)

 SpeŃa nr. 5
SoluŃii:
a) error in personam;
b) conform art.9 din Decretul nr. 167/1958 prescripŃia acŃiunii în nulitate relativă începe să
curgă de la data când cel îndreptăŃit a cunoscut cauza anulării (10 decembrie 2002);
c) dacă A descoperă eroarea după 18 luni de la încheierea actului juridic (la 1 septembrie
2003) prescripŃia începe să curgă de la data când s-au împlinit 18 luni de la încheierea
contractului (1 august 2003).

200
 SpeŃa nr. 6
SoluŃii:
a) drepturile de creanŃă sunt prescriptibile în 3 ani;
b) da, din data de 10 iunie 1990 (de la care începe să curgă prescripŃia extinctivă conform art.
7 alin. 2 din Decretul nr 167/1958) până la data introducerii acŃiunii în justiŃie, 10 august
1993, au trecut mai mult de 3 ani;
c) prescripŃia începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv, conform art.7 alin. 2
din Decretul nr. 167/1958, iar acesta este 10 iunie 1990, dată la care C trebuia să efectueze
transportul de marfă;
d) instituŃia suspendării prescripŃiei;
e) instanŃa urmează să respingă acŃiunea reclamanŃilor cu motivaŃia că:
• dreptul reclamanŃilor, fiind prescris, nu mai poate beneficia de concursul forŃei
coercitive a statului;
• apărarea reclamanŃilor nu este întemeiată deoarece îi lipseşte aspectul referitor la
faptul că forŃele armate ale României să se afle pe picior de război; simpla participare
a reclamanŃilor la serviciul militar pe timp de pace le poate da posibilitate de a face
acte întrerupătoare de prescripŃie.

 SpeŃa nr. 7
SoluŃii:
a) 3 ani;
b) de la 1 ianuarie 2000, dată la care debitorul trebuia să-şi execute obligaŃia contractuală;
c) scrisoarea lui Y are natura juridică a unei recunoaşteri a dreptului lui X (a datoriei), având
ca efect întreruperea prescripŃiei extinctive şi începerea curgerii unui nou termen de
prescripŃie de la data recunoaşterii.

 Grila nr: Varianta corectă


1 = c
2 = c
3 = c
4 = c
5 = b
6 = a
7 = a
8 = b
9 = b
10 = a
11 = c

XXI.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) certificatul de naştere şi certificatul de deces;
b) - pentru a avea capacitate de folosinŃă anticipată, este necesar ca un copil conceput să se
nască viu, nu neapărat viabil, deci condiŃia viabilităŃii neavând relevanŃă în speŃă:

201
- pentru a putea succede, minorul C trebuie să existe la data morŃii lui D ; din moment ce la
această dată copilul era conceput,el se va considera născut fiind vorba de dreptul său de a
moşteni conform adagiului „ infans conceptus pro nato-habetur”
c) minorul are capacitate de folosinŃă anticipată de la data concepŃiei astfel încât poate veni la
moştenirea lui D;
d) instanŃa urmează să admită acŃiunea lui A.

 SpeŃa nr.2
SoluŃii :
b) acŃiunea se respinge deoarece perioada de concepŃie a copilului(11.05.1990) este anterioară
datei arătate de reclamantă în acŃiune ca fiind data când l-a cunoscut pe pârât şi prin urmare acesta
nu poate fi tatăl copilului.

 Grila nr: Varianta corectă

1 = c
2 = a
3 = c
4 = c
5 = a

XXII

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) condiŃiile leziunii nu sunt îndeplinite:
• contractul încheiat este un act de dispoziŃie şi nu de administrare;
• actul nu este lezionar pentru minor;
b) – la momentul încheierii actului sub semnătură privată B nu avea capacitatea deplină de
exerciŃiu, deci nu avea capacitatea de a încheia un act de dispoziŃie;
- la momentul încheierii actului autentic, B avea capacitatea deplină de exerciŃiu;
c) instanŃa urmează să respingă acŃiunea lui A pentru următoarele motive:
• conform principiului conversiunii actelor juridice, contractul de vânzare-cumpărare
considerat nul pentru că minorul nu avea capacitatea de a contracta, poate fi considerat
ca un antecontract, materializat ulterior într-un contract de vânzare cumpărare autentic;
• chiar dacă nu am lua în considerare actul sub semnătură privată, între părŃi a intervenit
un contract autentic ce respectă condiŃiile de fond şi de formă.

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) nulitatea relativă a actului juridic, sancŃiune ce poate fi invocată doar de partea
ocrotită prin dispoziŃia legală;
b) pârâta, acŃionând în numele minorului va susŃine că nulitatea, fiind şi o măsură de
ocrotire a intereselor celui incapabil de a contracta, nu poate fi cerută decât de cel
ocrotit prin dispoziŃie legală privitoare la nulitatea relativă ( de minor ) şi nu de cealaltă
parte, care era o persoană majoră. Pentru aceste motive invocate de pârâtă, instanŃa va
respinge cererea.

202
 Grila nr: Varianta corectă

1 = c
2 = a
3 = b
4 = c
5 = a

XXIII.

 Grila nr: Varianta corectă

1 = a
2 = c
3 = b
4 = c
5 = a
6 = c
7 = b

 SpeŃa nr.1

SoluŃii:
c) în speŃă, reclamanta trebuia să formuleze o acŃiune în modificare numelui, deoarece
schimbarea lui presupune o procedură administrativă, iar tăgada paternităŃii determină
o schimbare în starea civilă a minorului ce presupune o modificare anumelui.

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii
d) X va redobândi numele mamei pe care l - a dobândit la naştere.
e) revenirea copilului la numele avut la naştere nu constituie o modificare a numelui (nu
are drept cauză o schimbare în starea civilă a persoanei), ci constituie o schimbare şi prin
urmare trebuia declanşată procedura administrativă.
f) operaŃiunea constituie oschimbare şi nu o modificare a numelui de familie.

 SpeŃa nr. 3
SoluŃii:
c) Ńinând cont că minora a locuit nu la tatăl ei ci la bunici, şi că în lipsa consimŃământului
soŃilor, stabilirea domiciliului la bunici ar contraveni art.100 C. fam., domiciliul acesteia se
va stabili la mamă.

XXIV.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) acŃiunea în reclamaŃie de stat;

203
b) înregistrare sub forma întocmirii actelor de stare civilă;
c) soluŃia instanŃei nu este cerută pentru următoarele considerente:
• chiar dacă a murit imediat după naştere, copilului i se întocmesc două acte de stare
civilă: actul de naştere şi actul de deces;
• faptul că un copil a decedat înainte de a i se înregistra naşterea nu înlătură obligaŃia de
înregistrare a naşterii sale.
d) înregistrarea naşterii nu este condiŃionată de durata vieŃii copilului.

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) acŃiunea în rectificarea unei înregistrări de stare civilă;
b) - consiliile judeŃene şi autorităŃile administraŃiei publice locale prin ofiŃerii de stare civilă,
în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile;
- buletinul de identitate nu este un act de stare civilă;
c) nu, instanŃa trebuie să dispună corectarea menŃiunii greşite numai în certificatul de
naştere nu şi în buletinul de identitate.

 Grila nr: Varianta corectă

1 = c
2 = c
3 = c
4 = a
XXV.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) nu îndeplineşte condiŃiile punerii sub interdicŃie judecătorească:
• Y nu este lipsită de discernământ, chiar în hotărârea instanŃei reŃinându-se că din punct
de vedere mintal este sănătoasă;
• nu lipsa discernământului nu-i permite lui Y să se îngrijească de interesele sale, ci
boala de care suferă şi bătrâneŃea;
b) nu, instanŃa trebuie să numească un curator şi nu un tutore ( art. 152 C. fam.).

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) aparŃine autorităŃii tutelare de la domiciliul minorului;
b) este interzis să se încheie acte juridice între tutore pe de o parte şi între minor pe de altă
parte, sancŃiunea care intervine fiind nulitatea absolută.

 Grila nr: Varianta corectă

1 = a
2 = b
3 = b
4 = c
5 = b

204
XXVI

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) persoana juridică;
b) persoana juridică de drept privat, fundamentată pe proprietate privată, română, cu scop
patrimonial;
c) organizare de sine stătătoare; patrimoniu distinct, scop determinat ( exploatarea comercială
a aeronavelor);
d) nu, deoarece X fiind o persoană juridică română poate beneficia de legislaŃia românească;
e) prescripŃia extinctivă.

 Grila nr: Varianta corectă

1 = b
2 = a
3 = c
4 = b
5 = c
6 = b
7 = c

XXVII.

 Speta nr. 1
SoluŃii:
b) autorizarea s-a făcut de către o instanŃă necompetentă din punct de vedere teritorial,
competenŃa revenind Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

 Grila nr.: varianta corectă


1 = a
2 = c
3 = a
4 = c
5 = a
6 = b
7 = c

XXVIII.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
c) acŃiunea reclamantei urmează a fi respinsă, contractul de închiriere fiind valabil încheiat cu
pârâta, cu motivaŃia că:

205
– prin perfectarea contractului de închiriere s-a urmărit regularizarea societăŃii, aceasta
având de la data întocmirii actelor de constituire şi până la înmatriculare, o capacitate limitată la
drepturile constituite în favoarea ei,la îndepinirea obligaŃiilor şi aricăror măsuri preliminarii cerute
pentru ca persoana să ia fiinŃă în mod valabil.
– obŃinerea sediului este omăsură preliminară absolut necesară unei societăŃi.
– pârâta a continuat îndeplinirea celorlalte formalităŃi care au condus la obŃinerea
personalităŃii juridice depline, prin înreghistrarea la registrul comerŃului la data de 19 februarie1994.

 Grila nr: Varianta corectă

1 = a
2 = b
3 = c
4 = a
5 = c
6 = b
7 = b
8 = a

XXIX.

 SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) înmatricularea în Registrul comerŃului; până la îndeplinirea acestei formalităŃi, societatea
nu are personalitate juridică;
b) un mod de încetare a persoanei juridice;
c) instanŃa va respinge cererea asociaŃilor deoarece nu se poate pronunŃa asupra încetării
(dizolvării) atât timp cât societatea comercială nu a luat fiinŃă în mod valabil.

 SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) transmisiune cu titlu universal;
b) nu, deoarece cele două societăŃi înfiinŃate: „ ELLA” SRL şi „ BELL” SRL au dobândit atât
drepturi cât şi obligaŃii astfel încât instanŃa trebuia să le oblige în solidar la plata datoriei de
10.000 $.

 SpeŃa nr. 3
SoluŃii:
a) prin transformarea persoanei juridice înŃelegem operaŃiunea juridică prin care o persoană
juridică îşi încetează fiinŃa juridică concomitent cu înfiinŃarea, în locul ei, a altei persoane
juridice;
b) în speŃă, nu este vorba despre o reorganizare a persoanei juridice, ci de o transformare a
acesteia ( această instituŃie este reglementată de Legea nr. 15 / 1990, unde deşi se utilizează
termenul reorganizare, acesta nu este folosit în sensul Decretului nr. 31/ 1954).

206
 SpeŃa nr.4
SoluŃii:
b) deoarece societatea nu îndeplinea condiŃia obŃinerii unei suprafeŃe locative, hotărârea
instanŃei de autorizare a SRL-ului este nelegală.

207
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE ............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN .......................................................................................... 2
I : NOłIUNEA ŞI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL .............................................................................................................................. 2
1. Dreptul civil ca ştiinŃă juridică ................................................................................................................................... 2
2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept ............................................................................................................. 2
3. Obiectul de reglementare ............................................................................................................................................ 3
4. Sensurile noŃiunii „Drept civil“ .................................................................................................................................. 3
5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultăŃile de drept ........................................................................................ 3
6. Precizări ...................................................................................................................................................................... 3
7. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................... 5
8. Vocabular .................................................................................................................................................................... 6
9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ........................................................................................................................................ 6
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă ................................................................................................................................ 7
11. Bibliografie ................................................................................................................................................................. 7
II. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE RAMURI DE DREPT. ............................................... 8
1. NoŃiunea de principiu; importanŃa teoretică şi practică. ............................................................................................ 8
2. Delimitarea de alte ramuri de drept. ........................................................................................................................... 9
3. Precizări .................................................................................................................................................................... 11
4. Vocabular .................................................................................................................................................................. 11
5. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 11
6. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 12
7. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 12
TEORIA LEGII CIVILE ............................................................................................................................................................ 13
III. NORMA JURIDICĂ CIVILĂ ŞI IZVOARELE DREPTULUI CIVIL .................................................................................................. 13
1. NoŃiunea şi trăsăturile specifice ale normei juridice civile ....................................................................................... 13
2. Structura normei juridice .......................................................................................................................................... 13
3. Clasificarea normelor juridice – criterii ................................................................................................................... 13
4. NoŃiunea de izvor de drept ........................................................................................................................................ 14
5. Precizări .................................................................................................................................................................... 14
6. Reprezentare grafică. 6.1. Structura normei juridice................................................................................................ 15
7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 17
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 17
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 18
10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 18
IV. INTERPRETAREA LEGII CIVILE ............................................................................................................................................. 19
1. NoŃiunea interpretării legii civile .............................................................................................................................. 19
2. ImportanŃa practică a interpretării ........................................................................................................................... 19
3. Clasificarea interpretării - criterii ............................................................................................................................ 19
4. Metodele de interpretare ........................................................................................................................................... 19
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 21
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 21
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 22
9. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 23
V. REALIZAREA ŞI APLICAREA NORMELOR JURIDICE CIVILE ..................................................................................................... 24
1. Conceptul de realizare şi aplicare ............................................................................................................................ 24
2. Formele juridice de realizare: .................................................................................................................................. 24
3. Etapele de aplicare a normelor juridice: .................................................................................................................. 24
4. Aplicarea (acŃiunea) legii în timp ............................................................................................................................. 24
5. Principii şi excepŃii cu privire la acŃiunea legii în timp (conflictul legilor în timp). ................................................. 24
6. Aplicarea legii civile în spaŃiu................................................................................................................................... 25
7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor ................................................................................................................. 26
8. Precizări .................................................................................................................................................................... 26
9. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 26
10. Vocabular .................................................................................................................................................................. 27
11. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 27
12. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 27
13. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 28
RAPORTUL JURIDIC CIVIL .................................................................................................................................................... 29

208
VI. NOłIUNEA DE RAPORT JURIDIC CIVIL ................................................................................................................................. 29
1. NoŃiunea de raport juridic civil................................................................................................................................. 29
2. Premise. .................................................................................................................................................................... 29
3. Caractere: ................................................................................................................................................................. 29
4. Izvoarele raportului juridic concret. ......................................................................................................................... 29
5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 31
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 32
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 32
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 32
9. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 33
VII. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. .......................................................................................................................... 34
1. Elementele constitutive: ............................................................................................................................................ 34
2. Subiectele raportului juridic civil. ............................................................................................................................ 34
3. ConŃinutul raportului juridic..................................................................................................................................... 35
4. Obiectul raportului juridic civil. ............................................................................................................................... 36
5. Precizări. ................................................................................................................................................................... 36
6. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 37
7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 39
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 40
9. SpeŃe: ........................................................................................................................................................................ 40
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 40
11. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 41
VIII. BUNURILE. ................................................................................................................................................................... 42
1. NoŃiunea de “bun” sau “lucru”. .............................................................................................................................. 42
2. NoŃiunea de patrimoniu. ........................................................................................................................................... 42
3. CorelaŃia dintre bunuri şi patrimoniu, importanŃa şi funcŃiile patrimoniului. .......................................................... 42
4. Clasificarea bunurilor: ............................................................................................................................................. 42
5. Precizări .................................................................................................................................................................... 44
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 44
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 45
8. SpeŃă.......................................................................................................................................................................... 45
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă : ............................................................................................................................ 45
10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 46
ACTUL JURIDIC CIVIL............................................................................................................................................................ 48
IX. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE................................................................................... 48
1. NoŃiune; înŃelesurile expresiei “act juridic civil”. .................................................................................................... 48
2. Clasificare – criterii. ................................................................................................................................................. 48
3. Precizări: .................................................................................................................................................................. 49
4. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 50
5. Vocabular .................................................................................................................................................................. 50
6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 51
7. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 51
8. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 52
X. CONDIłIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL..................................................................................................................................... 53
1. NoŃiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.) .............................................................................. 53
2. Capacitatea de a încheia actul juridic (art. 949 C. civ.) ........................................................................................... 53
3. ConsimŃământul valabil exprimat (art. 953 şi 969 C. civ.) ....................................................................................... 53
4. Viciile de consimŃământ ............................................................................................................................................ 54
5. Precizări .................................................................................................................................................................... 56
7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 60
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 60
9. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 61
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 61
11. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 62
XI. OBIECTUL, CAUZA ŞI FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL ......................................................................................................... 63
1. Obiectul actului juridic ............................................................................................................................................. 63
2. Cauza actului juridic ................................................................................................................................................. 63
3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului ................................................................................................ 64
4. Precizări .................................................................................................................................................................... 65
5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 66
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 67
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 67

209
8. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 68
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 69
10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 69
XII. MODALITĂłILE ACTULUI JURIDIC ..................................................................................................................................... 70
1. Termenul – art. 1002 – 1025 C. civ. .......................................................................................................................... 70
2. CondiŃia – art. 1004-1021 C. civ. .............................................................................................................................. 70
3. Sarcina ...................................................................................................................................................................... 72
4. Precizări .................................................................................................................................................................... 72
5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 73
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 74
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 74
8. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 74
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 75
10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 76
XIII. EFECTELE ACTULUI JURIDIC............................................................................................................................................. 77
1. NoŃiune ...................................................................................................................................................................... 77
2. Reglementare ............................................................................................................................................................. 77
3. Stabilirea, determinarea efectelor şi interpretarea actului juridic civil ................................................................... 77
4. Precizări .................................................................................................................................................................... 78
5. Vocabular .................................................................................................................................................................. 78
6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 78
7. SpeŃă .......................................................................................................................................................................... 79
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 79
9. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 79
XIV. PRINCIPIILE EFECTELOR ACTULUI JURIDIC ....................................................................................................................... 80
1. Principiul forŃei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda) ......................................................................... 80
2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil ........................................................................................................... 80
3. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil ................................................................................................. 81
4. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 82
5. Precizări .................................................................................................................................................................... 83
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 83
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 84
8. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 85
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 85
10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 86
XV. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL. ................................................................................................................................. 87
1. NoŃiune ...................................................................................................................................................................... 87
2. FuncŃiile, clasificarea şi cauzele nulităŃii. ................................................................................................................ 87
3. Regimul juridic aplicabil nulităŃilor. ......................................................................................................................... 88
4. Prezentare comparativă ............................................................................................................................................ 89
5. Precizări .................................................................................................................................................................... 90
6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 90
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 90
8. SpeŃe: ......................................................................................................................................................................... 91
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 92
10. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 92
XVI. EFECTELE NULITĂłII ACTULUI JURIDIC CIVIL ............................................................................................................. 93
1. NoŃiune ...................................................................................................................................................................... 93
2. Principii şi excepŃii ce guvernează efectele nulităŃii ................................................................................................. 93
3. MenŃinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept care anihilează regula (quod nullum est
nullum producit effectum). .................................................................................................................................................. 94
4. Definirea şi caracterizarea unor sancŃiuni şi a unor cauze de ineficienŃă a actelor juridice civile comparativ cu
nulitatea .............................................................................................................................................................................. 94
5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 95
6. Precizări .................................................................................................................................................................... 96
7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 96
8. Întrebari, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 97
9. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 97
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 98
11. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 99
PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE ................................................................................................................................. 100
XVII. TEORIA GENERALĂ A PROBELOR .................................................................................................................................. 100

210
1. NoŃiunea de probaŃiune judiciară ........................................................................................................................... 100
2. NoŃiunea de probă – sensuri: .................................................................................................................................. 100
3. ImportanŃa practică ................................................................................................................................................ 100
4. Obiectul probei ....................................................................................................................................................... 100
5. Sarcina probei: ....................................................................................................................................................... 100
6. CondiŃiile de admisibilitate a probelor ................................................................................................................... 101
7. ConvenŃiile părŃilor asupra probelor ...................................................................................................................... 101
8. Precizări .................................................................................................................................................................. 101
9. Întrebări .................................................................................................................................................................. 101
10. Vocabular ................................................................................................................................................................ 101
11. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 102
12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 102
XVIII. MIJLOACELE DE PROBĂ .............................................................................................................................................. 103
1. Înscrisurile. NoŃiune şi clasificare .......................................................................................................................... 103
2. Mărturia sau proba testimonială ............................................................................................................................ 104
3. Mărturisirea (recunoaşterea).................................................................................................................................. 105
4. PrezumŃiile .............................................................................................................................................................. 105
5. Expertizele judiciare ............................................................................................................................................... 106
6. Precizări .................................................................................................................................................................. 106
7. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 107
8. Vocabular ................................................................................................................................................................ 107
9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 108
10. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 108
11. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 109
12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 110
PRESCRIPTIA EXTINCTIVĂ................................................................................................................................................. 111
XIX. NOłIUNEA, EFECTELE ŞI DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPłIEI EXTINCTIVE ........................................................... 111
1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 111
2. Sensurile noŃiunii de prescripŃie extinctivă ............................................................................................................. 111
3. Delimitări de alte instituŃii ...................................................................................................................................... 111
4. FuncŃiile şi importanŃa practică.............................................................................................................................. 111
5. Efectele prescripŃiei extinctive ................................................................................................................................ 112
6. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive ....................................................................................................... 112
7. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale: ........................................................................ 112
8. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale: .................................................................... 113
9. Precizări .................................................................................................................................................................. 113
10. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 115
11. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 115
12. Vocabular ................................................................................................................................................................ 118
13. Întrebări, aplicaŃii, răspunsuri ................................................................................................................................ 118
14. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 119
15. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 119
16. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 120
XX : TERMENELE DE PRESCRIPłIE; CURGEREA PRESCRIPłIEI ................................................................................................. 121
1. NoŃiune şi clasificare .............................................................................................................................................. 121
2. Termene generale de prescripŃie ............................................................................................................................. 121
3. Termene speciale de prescripŃie.............................................................................................................................. 121
4. Începutul termenului de prescripŃie ........................................................................................................................ 122
5. Suspendarea prescripŃiei extinctive ........................................................................................................................ 122
6. Întreruperea prescripŃiei extinctive ......................................................................................................................... 123
7. Repunerea în termenul de prescripŃie (art. 19 din Decretul nr.167/1958) ............................................................. 123
8. Împlinirea prescripŃiei (calculul termenelor).......................................................................................................... 123
9. Precizări .................................................................................................................................................................. 124
10. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 126
11. Vocabular ................................................................................................................................................................ 126
12. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 127
13. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 128
14. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 129
15. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 130
PERSOANA FIZICA ................................................................................................................................................................ 131
XXI. CAPACITATEA DE FOLOSINłĂ A PERSOANEI FIZICE (DECRETUL NR.31/1954) ................................................................ 131

211
1. NoŃiunea de capacitate civilă – capacitate juridică ................................................................................................ 131
2. NoŃiunea de capacitate de folosinŃă ........................................................................................................................ 131
3. Caractere juridice ................................................................................................................................................... 131
4. Începutul capacităŃii de folosinŃă ............................................................................................................................ 131
5. Timpul legal al concepŃiunii .................................................................................................................................... 131
6. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă .......................................................................................................................... 131
7. Îngrădirile capacităŃii de folosinŃă.......................................................................................................................... 132
8. Încetarea capacităŃii de folosinŃă ............................................................................................................................ 132
9. ComorienŃii ............................................................................................................................................................. 133
10. Precizări .................................................................................................................................................................. 133
11. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 134
12. Vocabular ................................................................................................................................................................ 134
13. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 134
14. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 135
15. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 135
16. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 136
XXII. CAPACITATEA DE EXERCIłIU A PERSOANELOR FIZICE .................................................................................................. 137
1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 137
2. Caractere juridice ................................................................................................................................................... 137
3. Capacitatea de exerciŃiu deplină ............................................................................................................................. 137
4. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu .................................................................................................................................. 137
5. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă.......................................................................................................................... 138
6. SancŃionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu .......................................................... 138
7. Precizări .................................................................................................................................................................. 139
8. Vocabular ................................................................................................................................................................ 139
9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 139
10. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 139
11. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 140
12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 141
XXIII. IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE .............................................................................................................................. 142
1. Atributele de identificare – caracterizare ............................................................................................................... 142
2. Numele persoanei fizice .......................................................................................................................................... 142
3. Numele de familie .................................................................................................................................................... 142
4. Prenumele persoanei fizice ..................................................................................................................................... 144
5. Pseudonimul ............................................................................................................................................................ 144
6. Domiciliul persoanei fizice ...................................................................................................................................... 144
7. ReşedinŃa persoanei fizice ....................................................................................................................................... 144
8. Precizări .................................................................................................................................................................. 145
9. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 146
10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 146
11. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 146
12. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 147
13. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 148
XXIV. STAREA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE ........................................................................................................................... 149
1. NoŃiune şi caractere juridice ................................................................................................................................... 149
2. Folosirea stării civile (posesia de stat) ................................................................................................................... 149
3. AcŃiunile de stare civilă (acŃiunile de stat) .............................................................................................................. 149
4. Actele de stare civilă ............................................................................................................................................... 150
5. Inregistrările de stare civilă .................................................................................................................................... 150
6. Proba stării civile .................................................................................................................................................... 150
7. Codul numeric al persoanei fizice ........................................................................................................................... 150
8. Precizări .................................................................................................................................................................. 150
9. Vocabular ................................................................................................................................................................ 151
10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 151
11. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 152
12. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 152
13. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 152
XXV. OCROTIREA UNOR CATEGORII DE PERSOANE FIZICE ..................................................................................................... 153
1. Preliminarii ............................................................................................................................................................. 153
2. Ocrotirea minorului ................................................................................................................................................ 153
3. Ocrotirea bolnavului psihic prin interdicŃie judecătorească .................................................................................. 155
4. Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă ................................................................................................................. 155
5. Vocabular ................................................................................................................................................................ 156

212
6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 156
7. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 156
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 157
9. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 157
PERSOANA JURIDICĂ ........................................................................................................................................................... 158
XXVI: NOłIUNE, ELEMENTE CONSTITUTIVE ŞI CLASIFICAREA PERSOANELOR JURIDICE ........................................................ 158
1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 158
2. Elementele constitutive ale persoanei juridice ........................................................................................................ 159
3. Clasificarea persoanelor juridice ........................................................................................................................... 160
4. Precizări .................................................................................................................................................................. 161
5. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 163
6. Vocabular ................................................................................................................................................................ 164
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 164
8. SpeŃă........................................................................................................................................................................ 164
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 165
10. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 165
XXVII: ÎNFIINłAREA PERSOANELOR JURIDICE ....................................................................................................................... 166
1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 166
2. Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice. ........................................................................................................ 166
3. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de dispoziŃie............................................................................................ 166
4. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare recunoscut.......................................................................... 167
5. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare autorizat. ............................................................................ 167
6. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege. ........................................................................ 169
7. Momentul dobândirii personalităŃii juridice ........................................................................................................... 169
8. Reprezentare grafică .............................................................................................................................................. 170
9. Vocabular ................................................................................................................................................................ 170
10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 170
11. SpeŃă........................................................................................................................................................................ 171
12. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 171
13. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 172
XXVIII. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANELOR JURIDICE ..................................................................................................... 173
1. Capacitatea juridică şi capacitatea civilă. ............................................................................................................. 173
2. Structura capacităŃii civile ...................................................................................................................................... 173
3. Capacitatea de folosinŃă a persoanelor juridice ..................................................................................................... 173
4. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor juridice ..................................................................................................... 175
5. Precizări .................................................................................................................................................................. 176
6. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 177
7. Vocabular ................................................................................................................................................................ 177
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 178
9. SpeŃă........................................................................................................................................................................ 178
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 178
11. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 179
XXIX. IDENTIFICAREA, REORGANIZAREA ŞI ÎNCETAREA PERSOANELOR JURIDICE ................................................................. 180
1. Identificarea persoanelor juridice .......................................................................................................................... 180
2. Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare ....................................................................................... 180
3. Mijloace de identificare .......................................................................................................................................... 180
4. Reorganizarea persoanei juridice ........................................................................................................................... 181
5. Încetarea persoanei juridice ................................................................................................................................... 183
6. Precizări .................................................................................................................................................................. 184
7. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 185
8. Vocabular ................................................................................................................................................................ 186
9. Întrebări, exerciŃii, probleme .................................................................................................................................. 186
10. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 186
11. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 187
12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 188
XXX. RĂSPUNSURI LA SPEłE ŞI TESTE GRILĂ ........................................................................................................... 189

213