Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TOTAL GRILE
DISCIPLINA: DREPT PENAL PARTEA GENERALA
1. Principalele caracteristici ale dreptului penal român sunt:
A) dreptul penal român este o ramură de drept distinctă care face parte din sistemul
dreptului românesc alături de alte ramuri de drept;
B) dreptul penal se bucură de autonomie deplină, în raport cu celelalte ramuri de drept;
C) dreptul penal nu are o structură unitară, dispoziŃiile acestuia fiind independente unele faŃă
de altele;
D) normele juridice penale se aplică în scopul ocrotirii statului de drept, a ordinii de drept în
România împotriva faptelor care prezintă pericol pentru societate;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
5. În literatura juridică străină dreptul penal mai este cunoscut sub denumirea:
a) drept criminal;
b) drept judiciar;
c) drept infracŃional;
d) drept penitenciar.
9. Care sunt cele mai cunoscute scoli si curente care s-au impus in stiinta dreptului penal?
A) Scoala Ardeleana;
B) Scoala pozitivista;
C) Scoala apararii sociale
D) Scoala clasica.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
12. Care sunt principiile de baza care guverneaza Scoala apararii sociale?
A) protejarea societatii impotriva criminalitatii trebuie sa se realizeze prin masuri
extrapenale, destinate sa neutralizeze delincventul (prin eliminare sau segregare ori prin aplicarea
unor metode curative si educative);
B) resocializarea va fi o consecinta a umanizarii legislatiei penale, fundamentata pe
cunoasterea stiintifica a fenomenului infractional si a personalitatii delincventului;
C) promoveaza o politica penala prioritar preventiva, care are drept obiect resocializarea
infractorului;
D) infractorul este subordonat legilor naturale si sociale si este determinat de aceste legi.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
13. Care sunt principiile de baza care guverneaza curentul tendintei neoclasice actuale in
stiinta dreptului penal?
A) comportamentul infractional trebuie primeze in fata justitiei si nu actul incriminat;
B) renuntarea la masurile alternative inchisorii;
C) limitarea stricta a sferei de incidenta a liberarii conditionate;
D) sporirea severitatii pedepselor si limitarea posibilitatilor de individualizare juridica.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
16. Care sunt principiile care guverneaza Codul penal roman de la 1865?
A) responsabilitatea morala a infractorului;
B) introducerea masurilor de siguranta si a masurilor educative pentru delincventii minori,
alaturi de pedepse;
C) legalitatea infractiunii si a pedepsei;
D) vinovatia, ca temei esential pentru pedeapsa.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
18. Care sunt noutatile juridice pe care le aduce Codul penal roman de la 1937?
A) umanizarea pedepsei;
B) introducerea masurilor de siguranta si a masurilor educative pentru delincventii minori,
alaturi de pedepse;
C) introducerea de pedepse mai aspre;
D) introducerea pedepsei cu moartea.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
22. In ce consta principiul conform caruia infractiunea este unicul temei al al raspunderii
penale?
a) asigurarea prevenirii savarsirii faptelor periculoase, atat prin comportare cat si prin
constrangere fata de cei care savarsesc asemenea fapte;
b) reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infactiuni, nu se
poate antrena raspunderea penala a unei persoane;
c) constituie o activitate de aparare a intereselor fundamentale ale omului;
d) presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea faptei
savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatile de indreptare a acestuia.
31. Care sunt situaŃiile prevăzute de doctrină în care legea penală retroactivează?
A) poate fi retroactivă legea penală de dezincriminare care prevede că o anumită faptă sau
anumite fapte nu mai constituie infracŃiuni;
B) poate fi retroactivă legea interpretatică cu precizarea că o atare lege realizează corp
comun cu legea interpretată;
C) legea penală ordinară dacă a fost declarată constituŃională de Curtea ConstituŃională a
României;
D) pot fi retroactive legile care prevăd măsuri de siguranŃă şi educative;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
32. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine în cursul urmăririi penale?
a) nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul
intrarii ei in vigoare, conform principiului activitatii legii penale;
b) se va pronunta scoaterea de sub urmarire penala sau se va clasa cauza;
c) se va pronunta achitarea;
d) pedeapsa este redusa la minimul special.
34. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine dupa executarea pedepsei
principale si complementare?
a) este inlaturata răspunderea penală;
b) nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul
intrarii ei in vigoare, conform principiului activitatii legii penale;
c) inceteaza toate consecintele ce decurg din condamare, în această situaŃie apărând o
veritabilă reabilitare;
d) pedeapsa nu se mai pune in aplicare sau, daca a inceput executarea, aceasta va inceta;
35. Principiul ultraactivitatii legii penale, consacrat de art. 16 C.penal, se aplica numai
pentru:
a) legile penale de dezincriminare;
b) legile penale extraordinare;
c) legile penale temporare;
d) legile penale speciale.
36. Atunci cand o fapta este incriminata atat de legea penala veche cat si de legea penala
noua, se va aplica legea penala mai favorabila, care se poate determina dupa urmatoarele criterii:
A) dupa conditiile de tragere le raspundere penala;
B) dupa gravitatea faptei;
C) dupa conditiile de incriminare si de pedepsire;
D) dupa termenul de prescriptie.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
38. Ce conditii se cer intrunite pentru aplicarea principiului personalitatii legii penale?
A) faptuitorul sa fie cetatean roman sau o persoana fara cetatenie dar cu domiciliul in
Romania;
B) faptuitorul sa fie cetatean roman sau strain dar cu domiciliul sau resedinta in Romania;
C) fapta sa fie comisa in totalitate in afara teritoriului tarii;
D) fapta sa constituie infractiune in baza prevederilor legii romane.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
39. Ce conditii trebuie indeplinite in mod obligatoriu pentru aplicarea principiului realitatii
legii penale?
A) infractiunea sa fie savarsita pe teritoriul tarii noastre si sa fie indreptata impotriva
securitatii nationale a statului roman, impotriva unui cetatean roman sau a unei persoane juridice
romane;
B) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului Ńării noastre si sa fie indreptata impotriva
statului roman, impotriva vieŃii, integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetatean roman;
C) fapta savarsita sa fie prevazuta ca infractiune de legea penala romana, principiul dublei
incriminări nefuncŃionând în acest caz;
D) infractorul sa fie cetatean strain sau persoana fara cetatenie, domiciliata in strainatate.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
40. Ce condiŃii trebuie îndeplinite pentru aplicarea principiului universalităŃii legii penale?
A) fapta să fie prevăzută ca infracŃiune şi de legea penală a Ńării unde a fost săvârşită;
B) fapta să fie săvârşită în afara teritoriului Ńării de un cetăŃean străin sau de o persoană fără
cetăŃenie care nu domiciliază pe teritoriul Ńării;
C) infracŃiunea să fie săvârşită în afara teritotiului Ńării de către un cetăŃean român;
D) făptuitorul să se afle în România.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
45. Care dintre urmatoarele drepturi si obligatii intra in continutul raportului juridic penal?
A) dreptul statului de a pretinde o anumita conduita din partea destinatarilor legii penale, in
scopul de a apara valorile esentiale ale societatii;
B) obligatia destinatarului normei penale de a-si conforma conduita cu exigentele cerute de
norma penala;
C) dreptul destinararului normei penale de a avea parte de un proces echitabil;
D) dreptul statului de a-l trage la raspundere pe faptuitor si de a-l supune executarii
sanctiunii corespunzatoare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
49. In care din urmatoarele situatii se poate produce stingerea raportului juridic penal de
conformare?
A) prin decesul faptuitorului, prescriptia executarii pedepsei, amnistie sau gratiere;
B) prin savarsirea faptei interzise, care dă naştere raportului juridic de conflict;
C) prin iesirea din vigoare a normei penale;
D) prin pierderea calitatii cerute de lege de catre destinatarul normei penale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
62. După poziŃia pe care o are statul în realizarea extrădării, aceasta poate fi:
a) extrădarea temporară şi extrădare permanentă;
b) extrădare activă şi extrădare pasivă;
c) extrădare generală şi extrădare particulară;
d) extrădare simplă şi extrădare complexă.
67. În cazul interpretării raŃionale sau logice a legii penale se utilizează următoarele
raŃionamente:
A) „a fortiori”;
B) „per a contrario”;
C) „nulum crimen sine lege”
D) „reductio ad absurdum”;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
72. Faptele care constituie infracŃiuni şi pedepsele ce se aplică infractorilor sunt prevăzute:
a) în legi penale şi hotărâri ale guvernului;
b) în legi speciale, hotărâri ale guvernului şi decrete ale preşedintelui României;
c) numai în legi penale;
d) în ordonanŃe de urgenŃă ale guvernului şi în legi, indiferent de natura lor.
73. Fapta care prezintă pericol social, pentru a constitui infracŃiune trebuie:
a) să fie o acŃiune sau o inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menŃionate în
art. 1 Cp.;
b) să fie o acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menŃionate în art.
1 Cp. şi pentru sancŃionarea cărora este necesară aplicarea unei pedepse;
c) să fie o acŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menŃionate în art. 1 Cp. şi
pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse;
d) să fie o acŃiune sau o inacŃiune desfăşurată de infractor cu intenŃie directă.
74. Cine face evaluarea concretă a gradului de pericol social al unei infracŃiuni săvârşite:
a) instanŃa de judecată atunci când soluŃionează cauza penală;
b) legiuitorul, atunci când a încriminat-o în legea penală;
c) administraŃia locului de deŃinere, atunci când cel condamnat este liberat condiŃionat;
d) organul de cercetare penală atunci când execută urmărirea penală.
80. Există culpă simplă sau greşeală ca formă a vinovăŃiei atunci când:
a) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-1 prevadă;
b) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte acceptă producerea lui;
c) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale şi nici nu putea să-l prevadă;
d) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea lui şi socoteşte fără temei, că
acest rezultat nu se va produce
91. Urmarea imediată care se produce prin săvârşirea unei infracŃiuni se materializează:
a) fie într-un rezultat, fie într-o stare de pericol;
b) numai într-un rezultat palpabil;
c) în consecinŃele subsecvente ale infracŃiunii;
d) în realizarea unei anchete penale pentru pedepsirea infractorului.
112. În cazul faptelor care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni, procurorul
sau instanŃa aplică o sancŃiune cu caracter administrativ prevăzută în art. 91 C. pen. Care sunt
sancŃiunile cu caracter administrativ prevăzute de legea penală în vigoare :
a) observarea, mustrarea şi amenda;
b) mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amendă;
c) munca în folosul comunităŃii, mustrarea cu avertisment şi amendă;
d) avertismentul, mustrarea şi munca în folosul comunităŃii.
117. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graŃierii în cazul săvârşirii
unei infracŃiuni continue:
a) momentul consumării infracŃiunii;
b) momentul epuizării activităŃii infracŃionale;
c) momentul producerii rezultatului;
d) momentul actelor preparatorii.
123. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul săvârşirii
unei infracŃiuni continuate:
a) momentul consumării infracŃiunii;
b) data comiterii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni;
c) momentul producerii rezultatului;
d) data descoperirii făptuitorului.
125. In cazul săvârşirii unei infracŃiuni continuate, care este momentul care se ia în calcul
pentru stabilirea stării de recidivă:
a) momentul consumării infracŃiunii;
b) data săvârşirii infracŃiunii;
c) data epuizării infracŃiunii;
d) data condamnării infractorului.
126. O infracŃiune este complexă:
a) numai atunci când în conŃinutul său intră ca element constitutiv o acŃiune sau inacŃiune care
constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală;
b) când în conŃinutul său intră ca element constitutiv sau ca circumstanŃă agravantă o acŃiune sau
inacŃiune care constituie ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală;
c) când elementul material al laturii obiective se repetă de mai multe ori în aceeaşi
împrejurare;
d) când latura obiectivă a infracŃiunii se amplifică progresiv fără intervenŃia făptuitorului.
129. Jocul de noroc, infracŃiune prevăzută de art. 330 alin.2 Cp., este:
a) o infracŃiune continuă;
b) o infracŃiune continuată;
c) o infracŃiune de obicei;
d) o infracŃiune complexă.
134. Cum se va aplica pedeapsa principală în caz de concurs de infracŃiuni atunci când
instanŃa a stabilit numai pedepse cu închisoare:
a) se aplică pedeapsa mai grea, la care se adaugă un spor de până la 5 ani închisoare;
b) se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani închisoare;
c) se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 7 ani închisoare;
d) se aplică pedeapsa rezultată din cumularea pedepselor pentru fiecare infracŃiune în parte.
135. Cum se aplică pedeapsa principală în caz de concurs de infracŃiuni, atunci când instanŃa a
stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda:
a) se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda în totul sau în parte;
b) se aplică pedeapsa închisorii care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga amenda în totul sau în parte;
c) se aplică pedeapsa închisorii la care se poate adăuga amenda sporită până la maximul general
prevăzut de lege;
d)se aplică doar pedeapsa cu închisoarea, amenda contopindu-se în aceasta.
138. În situaŃia în care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de şase
luni pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, dar cu suspendarea condiŃionată a executării, iar în
termenul de încercare săvârşeşte o infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an:
a) există recidivă postcondamnatorie;
b) nu există stare de recidivă;
c) există recidivă postexecutorie;
d) există recidivă antecondamnatorie.
142. Dacă o persoană a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracŃiuni
intenŃionate la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar nu a executat-o, deoarece a fost graŃiată în
întregime, săvârşeşte o nouă infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de un an, condamnarea a cărei pedeapsă a fost graŃiată:
a) nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece legea cere condiŃia ca
pedeapsa să fi fost executată efectiv;
b) poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece graŃierea reprezintă şi ea
un mod de stingere a executării pedepsei;
c) ar fi putut constitui primul termen al recidivei, dacă graŃierea nu ar fi fost totală, ci doar
parŃială urmând ca restul de pedeapsă negraŃiat să fi fost executat;
d) ar fi putut constitui primul termen al recidivei dacă infractorul ar fi fost condamnat la
pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar.
143. O persoană a fost condamnată definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de şase luni
pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, dar nu a executat-o, în privinŃa ei împlinindu-se
termenul de prescripŃie a executării. în ipoteza în care această persoană săvârşeşte o nouă infracŃiune
intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, condamnarea în
privinŃa căreia s-a împlinit termenul de prescripŃie a pedepsei:
a) nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece pedeapsa nu a fost
executată;
b) poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece prescripŃia executării
pedepsei este şi ea un mod de stingere a acesteia;
c) legea nu prevede, iar doctrina este controversată;
d) nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece amnistia şterge
condamnarea respectivă.
144. Pentru existenŃa recidivei mari postcondamnatorii este necesar ca cel de al doilea termen
să-l reprezinte o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, rezultată din:
a) săvârşirea unei infracŃiuni din culpă sau intenŃionate;
b) săvârşirea numai cu intenŃie a unei infracŃiuni;
c) săvârşirea unei infracŃiuni fie cu intenŃie fie cu praeterintenŃie;
d) săvârşirea unei infracŃiuni din culpă.
145. Atunci când un condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate la
pedeapsaînchisorii mai mare de şase luni dar cu executare la locul de muncă, săvârşeşte o nouă
infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an:
a) există o recidivă postexecutorie;
b) nu există stare de recidivă;
c) există o recidivă postcondamnatorie;
d) există recidivă doar dacă nu a început executarea la locul de muncă.
147. Dacă în privinŃa primului termen al recidivei mari postexecutorii, constând în executarea
unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, s-a
împlinit termenul de reabilitare, această condamnare:
a) nu mai poate constitui primul termen al recidivei;
b) poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii;
c) problema este controversată în literatura juridică de specialitate;
d) legea nu distinge în mod cert.
149. În cazul când un infractor a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai
mică de şase luni, pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, iar înainte de a începe executarea,
comite o nouă infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de un an, cum se
va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează a o executa:
a) conform regulilor privind recidiva postcondamnatorie;
b) conform regulilor, privind recidiva postexecutorie;
c) conform regulilor privind concursul de infracŃiuni;
d) conform regulilor privind starea de recidivă.
150. Un infractor condamnat definitiv la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni pentru
săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, înainte de începerea executării pedepsei, săvârşeşte din culpă
o infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. La aplicarea pedepsei
pentru săvârşirea celei de a doua infracŃiuni instanŃa va Ńine seama de:
a) regulile de la concursul de infracŃiuni;
b) regulile de la recidiva postcondamnatorie;
c) regulile de la recidiva postexecutorie;
d) legea nu distinge în mod cert.
151. ContribuŃia directă şi nemijlocită la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală este
specifică:
a) instigatorului;
b) coautorilor;
c) complicelui;
d) coautorului, instigatorului şi complicelui.
152. Fapta persoanei care promite înainte de săvârşirea infracŃiunii că va tăinui bunurile
provenite din aceasta, dar după săvârşirea ei, nu-şi mai Ńine promisiunea, constituie:
a) complicitate;
b) nu are semnificaŃie penală;
c) este lipsită de pericol social;
d)coautorat.
154. Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulŃi participanŃi cu aceeaşi formă
de vinovăŃie este specifică:
a) participaŃiei improprii;
b) complicităŃii delict distinct;
c) participaŃiei proprii (propriu-zise);
d) concursului de infracŃiuni.
155. Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulŃi participanŃi cu forme de
vinovăŃie diferite este specifică:
a) coautorilor;
b) participaŃiei improprii;
c) participaŃiei ocazionale;
d) participaŃiei propriu-zise.
156. În cazul legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. 2 C. pen. atacul trebuie să fie:
a) material, direct, imediat, injust şi proporŃional;
b) material, direct, imediat şi injust;
c) material, direct şi injust;
d) material, direct şi proporŃional.
161. Atunci când după dezarmarea agresorului cel atacat continuă riposta lovind victima cu
cuŃitul şi cauzându-i moartea, acesta va beneficia de dispoziŃiile legale privitoare la :
a) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 2 Cp.;
b) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 3 Cp.;
c) nu va beneficia de dispoziŃiile art. 44 Cpen., ci cel mult se va putea pune în discuŃie,
aplicarea circumstanŃei legale atenuante a provocării;
d) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44, alin.1 Cp.
166. Temeiul admiterii stării de necesitate ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei
constă:
a) în aceea că fapta prevăzută de legea penală săvârşită nu prezintă pericol social;
b) în aceea că fapta deşi săvârşită este asimilată cu neprevederea ei în legea penală;
c) în aceea că fapta nu este săvârşită cu vinovăŃie;
d) în aceea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni.
167. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate nu constituie infracŃiune
deoarece:
a) este o faptă socialmente utilă;
b) nu este săvârşită cu vinovăŃie;
c) se consideră că echivalează cu neprevederea ei în legea penală;
d) starea de necesitate nu este infracŃiune de sine stătătoare prevăzută de Codul penal.
169. Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza:
a) unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista;
b) unei constrângeri fizice faŃă de care făptuitorul nu a opus rezistenŃă;
c) unei constrângeri fizice faŃă de care făptuitorul a ripostat;
d) unei constrângeri fizice care l-a determeinat pe făptuitor să comită infracŃiuni o perioadă
lungă de timp.
171. Există caz fortuit, atunci când fapta prevăzută de legea penală săvârşită de subiect este:
a) datorată neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos;
b) consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de acesta;
c) consecinŃa unei comportări imprudente;
d)consecinŃa unei comportări dominată de neglijenŃă şi uşurinŃă.
173. Iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei atunci când în momentul săvârşirii ei:
a) făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman;
b) făptuitorul este intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanŃe;
c) făptuitorul este alienat mintal;
d) făptuitorul este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
174. În cazul iresponsabilităŃii (cauză care înlătură caracterul penal al faptei) starea de
incapacitate psihică trebuie să fie datorată:
a) consumului de alcool;
b) unei boli nervoase;
c) alienaŃiei mintale ori altei cauze;
d) consumului de droguri.
175. BeŃia, pentru a fi cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârşite în această stare,
trebuie să fie:
a) voluntară şi completă;
b) accidentală şi completă;
c) preordinată;
d) involuntară şi preordinată.
178. Care sunt categoriile de minori care nu răspund niciodată penal pentru săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală:
a) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani;
b) minorii care nu au împlinit vârsta de 15 ani;
c) minorii care nu au împlinit vârsta de l8 ani;
d) minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani.
179. Minorii ce au depăşit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit 16 ani, care săvârşesc fapte
prevăzute de legea penală:
a) întotdeauna răspund penal;
b) nu răspund penal;
c) răspund penal numai dacă au săvârşit faptele cu discernământ;
d) răspund penal dacă au săvârşit mai multe fapte repetate.
181. În conformitate cu prevederile art.17 alin.1, din Codul Penal, infracŃiunea este:
A) fapta care prezintă pericol social;
B) fapta care este săvârşită cu vinovăŃie;
C) fapta care este prevăzută de legea penală;
D) fapta care este pedepsită cu inchisoare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
183. Pericolul social al infractiunii este apreciat de legiuitor in functie de mai multi factori,
intre care:
A) valoarea sociala careia i se aduce atingere;
B) gradul de pregatire intelectuala a faptuitorului;
C) dinamica faptelor oferite de statistica penala;
D) imprejurarile in care se savarseste fapta.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
184. Pericolul social al infractiunii este apreciat de legiutor in functie de mai multi factori,
intre care:
A) persoana infractorului;
B) marimea si natura urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce;
C) antecedentele contraventionale ale faptuitorului;
D) forma de vinovatie cu care este savarsita fapta.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
185. In stiinta dreptului penal si in practica legislativa, pericolul social, ca trasatura esentiala
a infractiunii, este cunoscut sub doua forme:
a) pericol social simplu si pericol social complex;
b) pericol social progresiv si pericol social regresiv;
c) pericol social obiectiv si pericol social subiectiv;
d) pericol social generic sau abstract si pericol social concret.
187. Pericolul social concret este pericolul pe care-l prezinta o fapta cunoscuta, savarsita de
catre o persoana si este apreciat de catre:
a) legiuitor, in momentul in care fapta periculoasa este incriminata de legea penala ca
infractiune;
b) instanta judecatoreasca, cu prilejul judecarii faptei;
c) procurorul, cu ocazia intocmirii rechizitoriului, cand face incadrarea juridica a faptei;
d) organul de politie, cu prilejul constatarii faptei.
188. Care sunt conditiile esentiale ce trebuie indeplinite pentru existenta faptei care nu
prezinta pericolul social al unei infractiuni?
A) fapta savarsita sa aduca o atingere minima a valorilor sociale aparate de legea penala,
adica sa nu se afecteze substantial existenta, fiinta si functionalitatea valorilor sociale ocrotite prin
incriminarea faptei;
B) fapta sa nu prezinte pericolul social al unei infractiuni prin continutul ei concret, adica sa
nu prezinte gravitate prin trasaturile sale obiective si subiective;
C) fapta sa fie savarsita in stare de necesitate, in legitima aparare, din ordinul legii sau
comanda autoritatii legitime sau cu consimtamantul victimei;
D) fapta sa fie lipsita de importanta, in mod vadit, adica acest lucru sa rezulte concret din
analiza tuturor circumstantelor obiective si subiective, reale si personale, concomitente sau
subsecvente comiterii faptei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
189. Care sunt criteriile de care trebuie sa tina seama organele judiciare atunci cand se
pronunta cu privire la evaluarea pericolului social concret al faptei?
A) durata pedepsei prevazute de legea penala pentru infractiunea respectiva;
B) modul si mijloacele de savarsire a faptei;
C) scopul urmarit de faptuitor;
D) imprejurarile in care a fost comisa fapta.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
190. In cazul faptelor care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, procurorul sau
instanta aplica una din urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ:
A) mustrarea;
B) mustrarea cu avertisment;
C) amenda;
D) munca in folosul comunitatii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
191. Vinovatia, ca trasatura esentiala a infractiunii, presupune existenta a doi factori,
inerenti vietii psihice:
a) intentia directa sau intentia indirecta;
b) constiinta şi vointa;
c) usurinta sau neglijenta;
d) praeterintentia şi culpa.
193. Practica si doctrina penala au identificat si alte modalitati ale intentiei, respectiv:
A) intentia determinata si intentia nedeterminata;
B) intentia generica si intentia speciala;
C) intentia culpabila si intentia neculpabila;
D) intentia spontana si intentia supravenita.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
195. In doctrina si in legislatia penala, culpa este cunoscuta sub doua modalitati principale:
a) culpa cu prevedere sau usurinta si culpa simpla sau neglijenta;
b) culpa pozitiva si culpa negativa;
c) culpa cu premeditare si culpa spontana;
d) culpa generica si culpa speciala.
197. Conditiile de existenta ale unei infractiuni sunt polarizate de anumite coordonate sau
jaloane, intre care cele mai importante sunt:
A) actul de conduita al unei persoane, atat sub aspectul componentei obiective cat si sub
aspectul componentei subiective a infractiunii;
B) valoarea sociala vatamata (obiectul infractiunii) si subiectii infractiunii;
C) locul, timpul, modul mijloacele ori consecintele savarsirii infractiunii;
D) sanctiunea aplicata de instanta de judecata.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
199. Obiectul juridic generic sistematizeaza infractiunile in partea speciala a Codului penal
pe care le imparte pe:
a) articole si alineate;
b) paragrafe si teze;
c) titluri si capitole;
d) litere si denumiri marginale.
203. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea deveni
subiec activ al infractiunii?
A) sa aiba implinita varsta de 14 ani;
B) sa fie responsabila din punct de vedere juridic;
C) sa comita infractiunea cu intentie;
D) sa manifeste libertate de vointa si actiune.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
205. Care sunt argumentele aduse de teza negativista (sustinuta de partizanii teoriei fictiunii)
cu privire la faptul ca persoanale juridice nu trebuie sa raspunda penal deoarece societatile nu pot
comite infractiuni?
a) persoana juridica nu poate avea vointa si inteligenta proprie pentru a deveni subiect activ
al infractiunii, ea lucrand cum voiesc sau inteleg altii, respectiv cei care o conduc;
b) pedepsirea unei colectivitati ar conduce la vatamarea membrilor sai nevinovati care nu au
fost consultati in momentul comiterii actului infractional;
c) asupra persoanei juridice nu pot fi aplicate toate pedepsele prevazute de lege pentru
persoanele fizice si chiar daca ar putea fi aplicate, aceasta nu ar simti efectele sale;
d) persoanele juridice reprezinta o realitate juridica incontestabila si se pot manifesta ca si
persoanele fizice, insa ele nu trebuie sanctionate juridic deoarece nu au vointa si constiinta proprie.
206. Care sunt argumentele aduse de teza pozitivista (sustinuta de partizanii teoriei realitatii)
cu privire la faptul ca persoanele juridice trebuie sa raspunda penal?
A) persoanele juridice reprezinta o realitate, fiind entitati dotate cu vointa si constiinta
proprie;
B) exista pedepse care pot fi aplicate cu succes persoanelor juridice, respectiv dizolvarea,
suspendarea activitatii, amenda, precum si masuri de siguranta ca expulzarea de pe teritoriul
national, interdictia de a avea sediul in anumite localitat etc.;
C) pedepsirea unei colectivitati duce la vatamarea membrilor sai nevionovati care nu au fost
consultati in momentul comiterii actului infractional;
D) pedepsele aplicate persoanelor juridice pot fi eficiente pentru ca pot determina o
modificare a comportamentului acestora in sensul respectarii legii penale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
210. În cazul săvârşirii unei infracŃiuni trebuie stabilită legătura de cauzalitate între:
a) latura obiectivă şi latura subiectivă;
b) elementul material şi urmarea imediată;
c) obiectul şi subiecŃii infracŃiunii;
d) infractor şi victimă.
219. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de
cauzalitate. In cadrul primului curent, cunoscut sub denumirea de teza monista, au fost formulate
urmatoarele teorii:
A) teoria cauzei preponderente;
B) teoria conditiei necesare;
C) teoria cauzei proxime;
D) teoria cauzei eficiente.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
220. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de
cauzalitate. In cadrul celui de-al doilea curent, cunoscut sub denumirea de teza pluralista, a fost
formulata urmatoarea teorie:
a) teoria cauzei adecvate;
b) teoria cauzei proxime;
c) teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non;
d) teoria cauzei preponderente.
221. Dintre teoriile cunoscute in doctrina penala cu privire la raportul de cauzalitate, care
este aceea care ofera cele mai mari posibilitati pentru solutionarea raportului de cauzalitate si care
stabileste corect sfera contributiilor cu legatura de cauzalitate, dar care nu permite stabilirea
deosebirilor dintre diferitele contributii aduse la producerea aceluiasi rezultat periculos, desi legea
obliga sa se tina seama de contributia participantilor la savarsirea infractiunii?
a) teoria cauzei preponderente;
b) teoria cauzei eficiente;
c) teoria conditiei necesare;
d) teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non.
228. Doctrina penala este unanima in a distinge doua perioade in care se desfasoara
activitatea infractionala, respectiv:
a) perioada prezenta si perioada viitoare;
b) perioada activa si perioada pasiva;
c) perioada actuala si perioda trecuta;
d) perioada interna si perioada externa.
229. Care sunt momentele care caracterizeaza perioada interna in care se desfasoara
activitatea infractionala?
A) momentul nasterii, al conceperii ideii de a savarsi o infractiune;
B) momentul deliberarii, al meditatiei asupra ideii de a savarsi o infractiune;
C) momentul deciziei, al luarii hotararii ori renuntarea la ideea infractionala;
D) momentul actelor pregatitoare sau preparatorii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
230. Care sunt fazele care caracterizeaza perioada externa in care se desfasoara activitatea
infractionala?
A) faza actelor premergatoare sau preparatorii;
B) faza deciziei de a comite infractiunea sau de a renunta la ideea infractionala;
C) faza actelor de executare sau faza de executie;
D) faza urmarilor.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
232. Care sunt principalele modalitati prin care se realizeaza actele premergatoare in cazul
savarsirii unei infractiuni?
A) luarea hotararii de a savarsi o infractiune;
B) procurarea instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea faptei;
C) confectionarea, modificarea sau adptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor
ce vor folosi la comiterea infractiunii;
D) culegerea de informatii, date despre victima, sau despre locul sau timpul savarsirii
infractiunii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
233. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca activitatile desfasurate pentru a
putea fi considerate acte premergatoare?
A) sa se concretizeze printr-o activitate obiectiva, capabila sa creeze conditii favorabile
pentru savarsirea infractiunii;
B) actele premergatoare sa fie intentionate;
C) activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al
laturii obiective;
D) sa existe legatura de cauzalitate intre decizia de a comite infractiunea si rezultatul produs
prin infractiune.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
234. Actele pregatitoare pot fi:
a) cunoscute si necunoscute;
b) materiale si morale;
c) fiziologice si psihologice;
d) reusite si nereusite.
235. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tentativa pentru a se diferentia
de actele premergatoare si de infractiunea consumata?
A) existenta unei hotarari sau rezolutii de a savarsi o infractiune;
B) punerea in executare a hotararii infractionale;
C) savarsirea infractiunii in functie de scopul propus;
D) intreruperea executarii sau neproducerea rezultatului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
236. Care sunt infractiunile la care tentativa nu este posibila datorita specificului
elementului material?
A) infractiunile continue;
B) infractiunile omisive;
C) infractiunile de obicei;
D) infractiunile formale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
237. Care sunt infractiunile la care tentativa nu este posibila datorita elementului subiectiv?
A) infractiunile savarsite din culpa;
B) infractiunile savarsite cu intenŃie depasita;
C) infractiunile savarsite cu praeterintentie;
D) infractiunile savarsite cu intentie.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
240. Care sunt conditiile impiedicarii producerii rezultatului in cazul comiterii unei
infractiuni?
A) impiedicarea producerii rezultatului sa fie voluntara, sa fie expresia vointei libere a
faptuitorului;
B) impiedicarea producerii rezultatului sa aiba loc inainte de producerea urmarilor
periculoase;
C) impiedicare producerii rezultatului sa aiba loc inainte de descoperirea faptei;
D) impiedicare producerii rezultatului sa se faca de orice persoana care doreste sa-l ajute pe
faptuitor.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
243. În teoria dreptului penal şi în legislaŃie se face distincŃie între două categorii de unitate
de infracŃiune:
a) unitate naturală şi unitate artificială de infracŃiune;
b) unitate convenŃională şi unitate neconvenŃională de infracŃiune;
c) unitate naturală şi unitate legală de infracŃiune;
d) unitate simplă şi unitate complexă de infracŃiune.
244. În cadrul unităŃii naturale de infracŃiune se face distincŃie între trei tipuri diferite de
infracŃiuni, în raport de natura acŃiunii sau inacŃiunii care constituie elementul material al
infracŃiunii:
A) infracŃiunea simplă;
B) infracŃiunea continuă;
C) infracŃiunea deviată;
D) infracŃiunea continuată.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
245. În cadrul unităŃii legale de infracŃiune se face distincŃie între patru tipuri de infracŃiuni :
A) infractiunea continuata;
B) infractiunea complexa;
C) infractiunea regresiva;
D) infractiunea de obicei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
246. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta infractiunii continuate?
A) actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana (unitate de subiect activ);
B) existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale diferite de timp;
C) actiunile sau inactiunile sa fie savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale
(unitatea de infractiune);
D) actiunile sau inactiunile savarsite sa prezinte, fiecare in parte sau impreuna, contiunutul
mai multor infractiuni distincte (diversitate de continut).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
249. Precizati care sunt infractiunile care nu pot fi considerate infractiuni continuate:
A) infractiunile savarsite din culpa;
B) infractiunile de obicei sau care implica repetarea activitatii infractionale pentru realizarea
continutului infractiunii;
C) infractiunile savarsite cu intentie;
D) infractiunile care nu sunt susceptibile de repetare (de exemplu, omorul).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
256. Care sunt formele sub care se poate prezenta concursul de infractiuni?
a) concursul represiv si concursul preventiv;
b) concursul real si concursul formal;
c) concursul conventional si concursul neconventional;
d) concursul obiectiv si concursul subiectiv.
258. Care este sistemul sanctionator pentru concursul de infractiuni consacrat si admis de
Codul penal roman?
a) sistemul cumulului aritmetic sau al aditionarii pedepselor;
b) sistemul absorbtiei pedepselor si aplicarea pedepsei celei mai grave;
c) sistemul mixt al cumulului aritmetic si al absorbtiei pedepselor;
d) sistemul cumulului juridic sau sistemul contopirii pedepselor.
262. Care sunt condiŃiile ce se cer îndeplinite pentru existenŃa primului termen al recidivei?
A) să existe o hotărâre definitivă de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai
mare de 6 luni;
B) hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o infracŃiune săvârşită cu intenŃie;
C) hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii, nu se Ńine seama la
stabilirea stării de recidivă;
D) să existe o hotărâre de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de un
an.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
263. Există situaŃii prevăzute de art.38, alin.1, din Codul penal, în care o hotărâre de
condamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei. Astfel, la stabilirea stării de
recidivă nu se Ńine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
A) infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii;
B) infracŃiunile graŃiate;
C) infracŃiunile săvârşite din culpă;
D) infracŃiunile amnistiate.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
264. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cel de-al doilea termen de
recidiva?
A) sa se savarseasca o noua infractiune;
B) noua infractiune sa fie savarsita cu intentie;
C) pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune sa fie inchisoarea mai mare de un an
sau detentiunea pe viata;
D) noua infractiune sa fie savarsita dupa executarea totala a pedepsei anterioare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
265. Care sunt cazurile în care poate exista recidivă pentru persoana juridică;
A) să existe o hotărâre definitivă de condamnare a persoanei juridice;
B) persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie iar amenda pentru
infracŃiunea anterioară să nu fie executată;
C) persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru
infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată;
D) persoana juridică să comită orice infracŃiune, cu condiŃia ca aceasta să fie înglobată în
Codul penl al României.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
269. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru realizarea pluralitatii constituite sau
legale?
A) existenta unei grupari de doua sau mai multe persoane, in functie de natura si numarul
infractiunilor planuite;
B) existenta unor conditii de timp si de loc cu privire la savarsirea infractiunii;
C)existenta unui anumit plan infractional in care sa intre savarsirea unora sau mai multor
infractiuni;
D) existenta unei organizari proprii, a unei structuri ierarhice si a unei conceptii unice de
conducere care sa asigure coeziunea şi stabilitatea grupului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
273. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru realizarea autoratului si coautoratului,
ca forma a participatiei penale?
A) activitatea autorilor sau coautorilor trebuia sa vizeze acelasi obiect juridic;
B) autorii sau coautorii trebuie sa fie obligatoriu majori;
C) participantii trebuie sa fi savarsit, in mod nemijlocit, impreuna, fapta prevazuta de legea
penala;
D) sa existe o legatura subiectiva intre coautori.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
275. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta instigarii ca forma a
participatiei penale?
A) sa existe cel putin doi subiecti ai infractiunii (instigatorul si instgatul);
B) sa existe identitate de obiect juridic intre instigare si fapta savarsita de autor;
C) activitatea instigatorului sa duca la determinarea instigatului sa savarseasca infractiunea;
D) instigatorul sa actioneze numai cu intentie depasita sau din culpa.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
277. Care sunt condiŃiile ce trebuie îndeplinite pentru împiedicarea consumării unei
infracŃiuni de către participanŃi, astfel încât aceasta să poată constitui cauză de nepedepsire?
A) să se fi inceput execuŃia faptei de către autor;
B) participantul să fi intervenit pentru a împiedica consumarea faptei dar acest lucru nu s-a
realizat întrucât autorul nu a acceptat;
C) în cursul executării, participantul să fi intervenit, în mod eficient şi să fi împiedicat
continuarea infracŃiunii;
D) intervenŃia participantului care determină neconsumarea infracŃiunii să fie anterioară
descoperirii faptei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
279. Care sunt cele două modalităŃi de realizare a participaŃiei improprii reglemetate de
Codul penal român?
a) modalitatea intenŃie şi culpă şi modalitatea intenŃie şi lipsă de vinovăŃie;
b) modalitatea intenŃie şi culpă şi modalitatea culpă şi intenŃie;
c) modalitatea intenŃie şi culpă şi modalitatea lipsă de vinovăŃie şi intenŃie;
d) modalitatea culpă şi intenŃie şi modalitatea lipsă de vinovăŃie şi intenŃie.
281. IdentificaŃi, din enumerarea de mai jos, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:
A) cazul fortuit;
B) iresponsabilitatea;
C) graŃierea;
D) beŃia accidentală (fortuită);
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
282. Din enumerarea de mai jos, identificaŃi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:
A) minoritatea făptuitorului;
B) prescripŃia răspunderii penale;
C) eroarea de fapt;
D) beŃia accidentală (fortuită);
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
283. După criteriul trăsăturilor esenŃiale ale infracŃiunii asupra cărora exercită o influenŃă
preponderentă, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se clasifică în:
A) cauzele care privesc pedeapsa;
B) cauzele care privesc pericolul social;
C) cauzele care privesc vinovăŃia;
D) cauzele care privesc prevederea în legea penală a faptei;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
285. Care sunt conditiile privitoare la atac ce trebuie indeplinite pentru existenta legitimei
aparari?
A) atacul să fie direct;
B) atacul sa fie material;
C) atacul sa fie indirect;
D) atacul sa fie imediat.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
286. Care sunt conditiile privitoare la atac ce trebuie indeplinite pentru existenta legitimei
aparari?
A) atacul sa fie just;
B) atacul sa fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva altei persoanei sau
împotriva unui interes obştesc;
C) atacul sa fie direct;
D) atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obştesc.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
288. Care sunt conditiile privitoare la aparare ce trebuie indeplinite pentru existenta
legitimei aparari?
A) apararea sa se materializezeprintr-o fapta prevazuta de legea penala sub forma tentativei
sau a infractiunii consumate;
B) apararea sa se declanseze la simpla presupunere ca agresorul va dezlantui un atac;
C) actiunea de aparare sa fie necesara pentru respingerea unui atac;
D) actiunea sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
290. Care sunt conditiile privitoare la pericol care trebuie indeplinite pentru existenta starii
de necesitate?
A) pericolul sa nu fie imediat, dar sa se presupuna ca acesta se va produce ulterior;
B) evenimentul sau intamplarea generatoare de pericol sa se datoreze unei cauze fortuite
(uragan, cutremur, inundatie etc.);
C) pericolul sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun
important al acesteia ori un interes general;
D) pericolul sa fie inevitabil.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
291. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta constrangerii fizice?
A) sa se comita o fapta prevazuta de legea penala;
B) sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane;
C) constrangerii sa i se poata opune o existenta eficace din partea victimei;
D) constrangerea fizica la care a fost supusa persoana sa fie puternica, de natura sa nu i se
poate rezista si sa paralizeze libertatea de actiune a persoanei respective.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
293. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta constrangerii morale?
A) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
B) să existe o actiune de constrangere săvârşită de o persoană asupra psihicului unei alte
persoane ;
C) prin ameninŃare să se creeze un pericol grav pentru persoana ameninŃată sau pentru o altă
persoană;
D) pericolul grav cu care este amenintata persoana sa poata fi inlaturat astfel incat aceasta sa
nu sufere leziuni grave.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
294. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta cazului fortuit?
A) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
B) fapta sa poata fi prevazuta de faptuitor, dar acesta sa nu poata actiona datorita culpei sale;
C) fapta savarsita sa se datoreze unei actiuni sau inactiuni peste care s-a suprapus o anumita
imprejurare care a produs rezultatul periculos;
D) faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii care a
determinat producerea rezultatului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
296. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentu existenta starii de minoritate drept
cauza care inlatura caracterul penal al faptei?
A) sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala;
B) fapta sa fie savarsita de un minor care nu indeplinieste conditiile legale pentru a raspunde
penal;
C) minorul sa mai fi comis o alta infractiune anterior;
D) minoritatea faptuitorului trebuie sa existe in momentul comiterii faptei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
297. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta starii de iresponsabilitate?
A) starea de incapacitate psihica a faptuitorului sa existe in momentul descoperirii faptei de
catre autoritati;
B) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
C) faptuitorul sa nu poata constientiza actiunile sau inactiunile sale ori sa nu poate fi stapan
pe ele;
D) incapacitatea psihică a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale sau altor cauze care
determină stări anormale, de incapacitate psihică.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
298. Dupa atitudinea persoanei care a dorit sau nu sa ajunga in stare de betie, aceasta poate
fi:
A) betia accidentala;
B) betia involuntara;
C) betia fortuita;
D) betia provocata.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
299. Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori alte substante, betia poate fi:
a) betia accidentala si betia voluntara;
b) betia completa si betia incompleta;
c) betia simpla si betia preordinata;
d) betia involuntara si betia fortuita.
300. Pentru ca starea de betie sa constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei,
aceasta trebuie sa fie:
a) betie accidentala si incompleta;
b) betia voluntara si incompleta;
c) betie accidentala si completa;
d) betie voluntara si completa.
301. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta starii de betie?
A) faptuitorul sa fie in stare de betie produsa prin alcool sau late substante, in momentul
comiterii faptei;
B) starea de betie in care se afla faptuitorul sa fie voluntara;
C) starea de betie sa fie accidentală şi completa, adică provocată independent de voinŃa
făptuitorului;
D) fapta savarsita in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
302. In functie de obiectul asupra caruia poarta, eroarea de fapt poate fi:
a) eroare de fapt principala si eroare de fapt secundara;
b) eroare de fapt obiectiva si eroare de fapt subiectiva;
c) eroare de fapt conventionala si eroare da fapt universala;
d) eroare de fapt simpla si eroare de fapt complexa.
306. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca eroarea de fapt pentru
inlaturarea caracterului penal al faptei?
A) sa se comita o fapta prevazuta de legea penala;
B) in momentul comiterii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit
existenta vreunei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei respective
sau o circumstanta agravanta;
C) eroarea de fapt sa existe in momentul savarsirii faptei;
D) eroarea de fapt sa se datoreze imprejurarii ca faptuitorul era in eroare de drept.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
308. Care sunt formele pe care le imbraca vinovatia, ca trasatura esentiala a infractiunii?
A) intentia;
B) culpa;
C) pedeapsa;
D) intentia depasita.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
309. Care sunt conditiile privitoare la actiunea de salvare ce trebuie indeplinite pentru
existenta starii de necesitate?
A) actiunea de salvare sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a vietii, integritatii
corporalesau sanatatii unei persoane, a unui bun important ori a unui interes general;
B) actiunea de salvare sa nu cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs
daca pericolul nu era inlaturat;
C) fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care are obligatia de a
infrunta pericolul;
D) actiunea de salvare sa fie efectuata doar de catre specialisti (pompieri, politisti, militari
etc.).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.