Sunteți pe pagina 1din 55

Universitatea "Spiru Haret" Bucuresti

Facultatea de Drept si Administratie Publica


Forma de invatamant: ZI, FR, ID
Anul de studiu: I
Semestrul I

TOTAL GRILE
DISCIPLINA: DREPT PENAL PARTEA GENERALA
1. Principalele caracteristici ale dreptului penal român sunt:
A) dreptul penal român este o ramură de drept distinctă care face parte din sistemul
dreptului românesc alături de alte ramuri de drept;
B) dreptul penal se bucură de autonomie deplină, în raport cu celelalte ramuri de drept;
C) dreptul penal nu are o structură unitară, dispoziŃiile acestuia fiind independente unele faŃă
de altele;
D) normele juridice penale se aplică în scopul ocrotirii statului de drept, a ordinii de drept în
România împotriva faptelor care prezintă pericol pentru societate;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

2. În ce an a fost adoptat Codul penal în vigoare al Romaniei?


a) 2004;
b) 2005
c) 1969;
d) 1990.

3. Ce efecte produce legea de dezincriminare dacă aceasta intervine în cursul judecăŃii?


a) se va pronunŃa scoaterea de sub urmărire penală;
b) se va pronunŃa clasarea;
c) se va pronunŃa achitarea;
d) se va pronunŃa neînceperea urmăririi penale.

4. Cine realizează interpretarea oficială autentică sau legală a legii penale?


a) Preşedintele Ńării în momentul în care promulgă o lege;
b) legiuitorul, în momentul în care adoptă o lege şi dă explicaŃii, în conŃinutul acesteia, cu
privire la anumiŃi termeni, expresii sau situaŃii juridice care impun o interpretare unitară;
c) organele judiciare, în momentul în care realizează încadrarea juridică a faptei;
d) instanŃa de judecată în momentul în care pronunŃă o hotărâre judecătorească;

5. În literatura juridică străină dreptul penal mai este cunoscut sub denumirea:
a) drept criminal;
b) drept judiciar;
c) drept infracŃional;
d) drept penitenciar.

6. Dreptul penal, ca instrument al politicii generale, indeplineste urmatoarele functii sau


sarcini:
A) asigurarea mijloacelor de prevenire a criminalitatii, care se realizeaza, in primul rand,
prin incriminarea faptelor periculoase, iar in al doilea rand, prin amenintarea cu sanctiunile
prevazute de lege;
B) realizarea unor stranse legaturi cu alte ramuri de drept, acest lucru intarindu-i autoritatea
si oferindu-i posibilitatea realizarii cu eficienta a sarcinilor ce-i revin;
C) asigurarea dezvoltarii noilor valori si relatii sociale, prin protejarea acestora de catre
dreptul penal;
D) asigurarea unui cadru legal de realizare a functiei de aparare sociala, care presupune
incriminarea in legea penala a faptelor periculoase pentru valorile sociale precum si a sanctiunilor
pe care organele statului le pot lua in cazul incalcarii lor.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

7. Stiinta dreptului penal roman studiaza:


A) normele si institutiile dreptului penal, in complexitatea si dinamismul lor;
B) legaturile care exista intre stiintele juridice si intre normele de drept, ca parti ale
sistemelor de drept;
C) comportamentul cetatenilor unui stat, care nu sunt inclinati sa comita fapte penale ilicite;
D) legile de evolutie ale fenomenului juridico-penal, cauzele care determina luarea,
modificarea sau disparitia din dreptul pozitiv a normelor si institutiilor dreptului penal.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

8. Care sunt metodele de studiu utilizate de stiinta dreptului penal?


A) metode generale si particulare;
B) metode simple si complexe;
C) metode logice si istorice;
D) studiul de caz si experimentul.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

9. Care sunt cele mai cunoscute scoli si curente care s-au impus in stiinta dreptului penal?
A) Scoala Ardeleana;
B) Scoala pozitivista;
C) Scoala apararii sociale
D) Scoala clasica.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

10. Care sunt principiile de baza ale Scolii clasice?


A) orientarea cercetarii spre natura si cauzele fenomenului infractional precum si spre
persoana infractorului;
B) legalitatea infractiunilor si pedepselor;
C) umanizarea pedepselor si a regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
D) raspunderea penala personala si subiectiva intemeiata pe savarsirea infractiunii cu
vinovatia legal stabilita a infractorului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

11. Care sunt principiile de baza ale Scolii pozitiviste?


A) imaginea clasica a omului rezonabil este inlaturata, acesta devenind stapan pe actele sale
si liber sa aleaga intre bine si rau;
B) egalitatea in fata legii penale;
C) cercetarea influentei factorilor ereditari si de mediu care au marcat evolutia infractorului
pentru a intelege comportamentul acestuia;
D) individualizarea pedepsei de catre justitie in functie de personalitatea infractorului si de
cauzele concrete care au determinat comiterea infractiunii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

12. Care sunt principiile de baza care guverneaza Scoala apararii sociale?
A) protejarea societatii impotriva criminalitatii trebuie sa se realizeze prin masuri
extrapenale, destinate sa neutralizeze delincventul (prin eliminare sau segregare ori prin aplicarea
unor metode curative si educative);
B) resocializarea va fi o consecinta a umanizarii legislatiei penale, fundamentata pe
cunoasterea stiintifica a fenomenului infractional si a personalitatii delincventului;
C) promoveaza o politica penala prioritar preventiva, care are drept obiect resocializarea
infractorului;
D) infractorul este subordonat legilor naturale si sociale si este determinat de aceste legi.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

13. Care sunt principiile de baza care guverneaza curentul tendintei neoclasice actuale in
stiinta dreptului penal?
A) comportamentul infractional trebuie primeze in fata justitiei si nu actul incriminat;
B) renuntarea la masurile alternative inchisorii;
C) limitarea stricta a sferei de incidenta a liberarii conditionate;
D) sporirea severitatii pedepselor si limitarea posibilitatilor de individualizare juridica.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

14. Care sunt intemeietorii stiintei dreptului penal român?


a) George Antoniu si Vintila Dongoroz;
b) Ion Tanoviceanu si Nicoleta Iliescu;
c) Vespasian Pelle si Rodica Mihaela Stanoiu;
d) Ion Tanoviceanu si Vintila Dongoroz.

15. Cand a aparut primul Cod penal roman?


a) 1862;
b) 1877;
c) 1865;
d) 1837.

16. Care sunt principiile care guverneaza Codul penal roman de la 1865?
A) responsabilitatea morala a infractorului;
B) introducerea masurilor de siguranta si a masurilor educative pentru delincventii minori,
alaturi de pedepse;
C) legalitatea infractiunii si a pedepsei;
D) vinovatia, ca temei esential pentru pedeapsa.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

17. Codul penal roman de la 1937 mai era denumit:


a) Codul penal Alexandru Ioan Cuza;
b) Codul penal Mihai I;
c) Codul penal Carol al II-lea;
d) Codul penal brancovenesc.

18. Care sunt noutatile juridice pe care le aduce Codul penal roman de la 1937?
A) umanizarea pedepsei;
B) introducerea masurilor de siguranta si a masurilor educative pentru delincventii minori,
alaturi de pedepse;
C) introducerea de pedepse mai aspre;
D) introducerea pedepsei cu moartea.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

19. Codul penal de la 1969 a fost influenŃat de:


A) ideile şi tezele şcolii clasice;
B) ideile şi tezele şcolii pozitiviste;
C) ideile şi tezele şcolii neoclasice contemporane;
D) ideile şi tezele şcolii apărării sociale;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

20. Principiul legalitatii este guvernat de urmatoarele expresii latine:


A) nullum crimen sine lege;
B) nullum crimen sine persona;
C) nullum poena sine lege;
D) nullum judicium sine lege.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

21. In ce consta principiul umanismului legii penale?


a) intreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele fundamentale ale
omului;
b) intreaga activitate in domeniul dreptului penal trebuie sa se desfasoare pe baza legii si in
conformitate cu legea;
c) intreaga reglementare juridica penala trebuie sa asigure prevenirea savarsirii faptelor
periculoase, atat prin conformare cat si prin constrangere fata de cei care savarsesc asemenea fapte;
d) intreaga reglementare penala functioneaza ca o garantie a libertatii pesoanei deoarece,
fara savarsirea unei infractiuni nu se poate antrena raspunderea penala a unei persoane.

22. In ce consta principiul conform caruia infractiunea este unicul temei al al raspunderii
penale?
a) asigurarea prevenirii savarsirii faptelor periculoase, atat prin comportare cat si prin
constrangere fata de cei care savarsesc asemenea fapte;
b) reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infactiuni, nu se
poate antrena raspunderea penala a unei persoane;
c) constituie o activitate de aparare a intereselor fundamentale ale omului;
d) presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea faptei
savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatile de indreptare a acestuia.

23. In ce consta principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal?


a) presupune luarea in considerare a intereselor fundamentale ale omului;
b) reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infractiuni, nu se
poate antrena raspunderea unei persoane;
c) presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal inf unctie de gravitatea faptei
savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatile de indreptare a acestuia;
d) asigura prevenirea faptelor periculoase atat prin comportare cat si prin constrangere fata
de cei care savarsesc asemenea fapte.

24. In ce consta principiul personalitatii răspunderii penale?


a) reprezinta o garantie a libertatii persoanei, intucat fara savarsirea unei infractiuni nu se
poate antrena raspunderea penala a unei persoane;
b) presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea faptei
savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatea de indreptare a acestuia;
c) asigura prevenirea faptelor periculoase atat prin comportare, cat si prin constrangere fata
de cei care savarsesc asemenea fapte;
d) contine regula potrivit careia atat obligatia ce decurge dintr-o norma penala de a avea o
anumita conduita, cat si raspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligatii, revin persoanei ce
nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta interzisa, si nu alteia sau unui grup de persoane.

25. Care sunt izvoarele dreptului penal?


A) toate normele juridice, indiferent de natura lor;
B) legile speciale nepenale cu dispozitii penale;
C) tratatele si conventiile internationale ratificate;
D) legile penale complinitoare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

26. Constitutia Romaniei este:


a) o lege fundamentala;
b) o lege penala;
c) o lege civila;
d) o lege ordinara.

27. Legile penale se clasifica in:


A) legi penale generale si legi penale speciale;
B) legi penale cu durata nedeterminata si legi penale temporare;
C) legi penale obligatorii si legi penale facultative;
D) legi penale ordinare si legi penale exceptionale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

28. Care este structura normei penale speciale?


a) ipoteza, concluzia, sanctiuna;
b) ipoteza, cuprinsul, dispozitia;
c) ipoteza, dispozitia, sanctiuna;
d) ipoteza, cuprinsul, sanctiuna.

29. Ce se intelege prin interpretarea legii penale?


a) o operatiune logico-rationala ce se efectueaza cu ocazia aplicarii normei de drept si are
drept scop aflarea vointei legiuitorului, exprimata in acea norma;
b) o operatiune logica ce se refera la fapte tipice si trebuie aplicata unor fapte concrete care
sunt variabile;
c) o activitate stiintifica prin care se explica si se desluseste continutul normativ al legilor;
d) o activitate desfasurata de organele penale prin care se apara legalitatea si se asigura
egalitatea tuturor persoanelor in fata legii.

30. Ce se intelege prin retroactivitatea legii penale?


a) aplicarea prevederilor legale infractiunilor savarsite cat timp legea penala respectiva se
afla in vigoare;
b) aplicarea prevederilor unei legi penale si unei fapte comise intre momentul edictarii si
momentul intrarii in vigoare a legii respective;
c) aplicarea prevederilor unei legi penale faptelor comise dupa iesirea din vigoare a legii
respective;
d) aplicarea prevederilor unei legi penale, a efectelor ei asupra unor fapte comise inainte de
intrarea in vigoare a legii respective.

31. Care sunt situaŃiile prevăzute de doctrină în care legea penală retroactivează?
A) poate fi retroactivă legea penală de dezincriminare care prevede că o anumită faptă sau
anumite fapte nu mai constituie infracŃiuni;
B) poate fi retroactivă legea interpretatică cu precizarea că o atare lege realizează corp
comun cu legea interpretată;
C) legea penală ordinară dacă a fost declarată constituŃională de Curtea ConstituŃională a
României;
D) pot fi retroactive legile care prevăd măsuri de siguranŃă şi educative;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

32. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine în cursul urmăririi penale?
a) nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul
intrarii ei in vigoare, conform principiului activitatii legii penale;
b) se va pronunta scoaterea de sub urmarire penala sau se va clasa cauza;
c) se va pronunta achitarea;
d) pedeapsa este redusa la minimul special.

33. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine dupa condamnarea


definitiva?
a) pedeapsa nu se mai pune in aplicare sau, daca a inceput executarea, aceasta va inceta;
b) nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul
intrarii ei in vigoare, conform principiului activitatii legii penale;
c) se rejudeca respectiva cauza, iar pedeapsa este redusa la minimul special;
d) se rejudeca respectiva cauza si se pronunta achitarea.

34. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine dupa executarea pedepsei
principale si complementare?
a) este inlaturata răspunderea penală;
b) nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul
intrarii ei in vigoare, conform principiului activitatii legii penale;
c) inceteaza toate consecintele ce decurg din condamare, în această situaŃie apărând o
veritabilă reabilitare;
d) pedeapsa nu se mai pune in aplicare sau, daca a inceput executarea, aceasta va inceta;

35. Principiul ultraactivitatii legii penale, consacrat de art. 16 C.penal, se aplica numai
pentru:
a) legile penale de dezincriminare;
b) legile penale extraordinare;
c) legile penale temporare;
d) legile penale speciale.

36. Atunci cand o fapta este incriminata atat de legea penala veche cat si de legea penala
noua, se va aplica legea penala mai favorabila, care se poate determina dupa urmatoarele criterii:
A) dupa conditiile de tragere le raspundere penala;
B) dupa gravitatea faptei;
C) dupa conditiile de incriminare si de pedepsire;
D) dupa termenul de prescriptie.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

37. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?


A) legea penala romana se aplica in cazul infractiunilor savarsite de reprezentantii
diplomatici ai statelor straine;
B) legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite la bordul aeronavelor straine
aflate in limitele teritoriale romanesti;
C) legea penala nu se aplica infractiunilor savarsite de personalul armatelor straine in timpul
stationarii sau trecerii pe teritoriul statului român;
D) deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata pentru faptele care nu au
legatura cu voturile si cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

38. Ce conditii se cer intrunite pentru aplicarea principiului personalitatii legii penale?
A) faptuitorul sa fie cetatean roman sau o persoana fara cetatenie dar cu domiciliul in
Romania;
B) faptuitorul sa fie cetatean roman sau strain dar cu domiciliul sau resedinta in Romania;
C) fapta sa fie comisa in totalitate in afara teritoriului tarii;
D) fapta sa constituie infractiune in baza prevederilor legii romane.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

39. Ce conditii trebuie indeplinite in mod obligatoriu pentru aplicarea principiului realitatii
legii penale?
A) infractiunea sa fie savarsita pe teritoriul tarii noastre si sa fie indreptata impotriva
securitatii nationale a statului roman, impotriva unui cetatean roman sau a unei persoane juridice
romane;
B) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului Ńării noastre si sa fie indreptata impotriva
statului roman, impotriva vieŃii, integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetatean roman;
C) fapta savarsita sa fie prevazuta ca infractiune de legea penala romana, principiul dublei
incriminări nefuncŃionând în acest caz;
D) infractorul sa fie cetatean strain sau persoana fara cetatenie, domiciliata in strainatate.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

40. Ce condiŃii trebuie îndeplinite pentru aplicarea principiului universalităŃii legii penale?
A) fapta să fie prevăzută ca infracŃiune şi de legea penală a Ńării unde a fost săvârşită;
B) fapta să fie săvârşită în afara teritoriului Ńării de un cetăŃean străin sau de o persoană fără
cetăŃenie care nu domiciliază pe teritoriul Ńării;
C) infracŃiunea să fie săvârşită în afara teritotiului Ńării de către un cetăŃean român;
D) făptuitorul să se afle în România.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

41. In cazul extradarii, statul solicitant poate fi:


A) statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea;
B) statul impotriva intereselor caruia s-a savarsit infractiunea;
C) statul al carui cetatean este infractorul;
D) orice stat, cu conditia sa faca parte din Uniunea Europeana.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

42. Care sunt trasaturile raportului juridic penal?


A) raporturile juridice penale reprezintă singura modalitate prin care se realizeaza normele
cu caracter penal;
B) raporturile juridice penale apar prin exprimarea imperativa a vointei statului si nu prin
acord de vointa;
D) raporturile juridice penale nu pot forma obiectul unor tranzactii deoarece se nasc
independent de vointa destinatarilor legii penale;
E) nasterea, modificarea si stingerea raporturilor juridice penale sunt impuse de lege.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

43. Care sunt subiectii raportului juridic penal?


a) doar statul şi persoanele fizice;
b) statul si persoanele juridice, ca destinarari ai normei penale;
c) statul, persoanele fizice si juridice, ca destinatari ai normei penale;
d) doar persoanele fizice si juridice.

44. Intre ce parti se naste raportul juridic penal adiacent?


a) intre stat si infractor;
b) intre persoana vatamata si infractor;
c) intre organele penale si infractor;
d) intre judecator, partea vatamata si infractor.

45. Care dintre urmatoarele drepturi si obligatii intra in continutul raportului juridic penal?
A) dreptul statului de a pretinde o anumita conduita din partea destinatarilor legii penale, in
scopul de a apara valorile esentiale ale societatii;
B) obligatia destinatarului normei penale de a-si conforma conduita cu exigentele cerute de
norma penala;
C) dreptul destinararului normei penale de a avea parte de un proces echitabil;
D) dreptul statului de a-l trage la raspundere pe faptuitor si de a-l supune executarii
sanctiunii corespunzatoare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

46. Raportul juridic penal de conformare se naste:


a) din momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal;
b) din momentul edictarii normei cu caracter penal;
c) numai prin savarsirea infractiunii;
d) in momentul in care norma cu caracter penal este incalcata.

47. Raportul juridic penal de conflict se naste:


a) in momentul in care este edictata o noua norma cu caracter penal care o contrazice pe cea
deja existenta;
b) in momentul in care infractiunea este savarsita de un cetatean strain si se pune problema
care norma penala va fi aplicata: cea a locului savarsirii infractiunii sau cea a statului al carui
cetatean este infractorul;
c) in momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal;
d) prin si numai prin savarsirea infractiunii.
48. In care din urmatoarele situatii se produce stingerea raportului juridic penal de conflict?
A) prin cauze intervenite dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti penale definitive:
decesul faptuitorului, prescriptia executării pedepsei, graŃierea, amnistia, etc.;
B) prin pierderea calitatii cerute de lege de catre destinatarul normei penale, prin iesirea din
vigoare a normei penale sau prin savarsirea faptei interzise;
C) prin cauze intervenite anterior pronunŃării unei hotarari definitive: decesul faptuitorului,
prescriptia răspunderii penale, constatarea lipsei plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile,
împăcarea părŃilor, dezincriminarea, intervenirea unei cause de nepedepsire;
D) prin executarea pedepsei, care este principala modalitate de stingere a raportului juridic
penal de conflict.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

49. In care din urmatoarele situatii se poate produce stingerea raportului juridic penal de
conformare?
A) prin decesul faptuitorului, prescriptia executarii pedepsei, amnistie sau gratiere;
B) prin savarsirea faptei interzise, care dă naştere raportului juridic de conflict;
C) prin iesirea din vigoare a normei penale;
D) prin pierderea calitatii cerute de lege de catre destinatarul normei penale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

50. Exista doua tipuri de raporturi juridice penale:


a) raporturi juridice penale de conformare si raporturi juridice penale de conflict;
b) raporturi juridic penale interne si raporturi juridice penale externe;
c) raporturi juridice penale conventionale si raporturi juridice penale neconventionale;
d) raporturi juridice penale legale si raporturi juridice penale ilegale.

51. Totalitatea raporturilor juridice penale alcatuiesc:


a) Codul penal al Romaniei;
b) ordinea de drept penal efectiva;
c) ordinea de drept formala;
d) ordinea de drept normativa.

52. Constatarea raportului juridic penal revine:


a) organelor de poliŃie;
b) parchetelor;
c) instanŃelor de judecată;
d) organelor de poliŃie, parchetelor şi instanŃelor de judecată.

53. Raportul juridic penal are urmatoarea structura:


A) latura obiectiva si latura subiectiva a raportului juridic penal;
B) subiectii raportului juridic penal;
C) continutul raportului juridic penal;
D) obiectul raportului juridic penal.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

54. In cadrul raportului juridic penal, statul este:


a) subiect dominant;
b) subiect adiacent;
c) subiect secundar;
d) subiect accesoriu.

55. Extrădarea este un act:


A) administrativ;
B) bilateral;
C) politic;
D) juridic.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

56. Principiul activităŃii legii penale presupune:


a) legea penală se aplică unor fapte comise înainte de intrarea ei în vigoare;
b) legea penală este activă de la intrarea ei în vigoare şi până la ieşirea din vigoare;
c) legea penală se aplică unor fapte şi după ieşirea ei din vigoare;
d) legea penală este activă numai atunci când se aplică.

57. Obiectul raportului juridic penal de de conflict este format din:


A) regula de conduita recomandata destinatarilor normei penale;
B) dispozitia de aplicare a pedepsei;
C) stabilirea raspunderii penale;
D) executarea pedepsei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

58. Care este momentul intrării în vigoare a unei legi penale?


a) la data publicării în Monitorul Oficial;
b) la data promulgării de către Preşedinte;
c) la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial;
d) la data adoptării de către Parlament.

59. Care este momentul iniŃial al unei legi penale?


a) momentul iniŃiativei legislative;
b) momentul adoptării de către Parlament;
c) momentul aplicării legii;
d) momentul intrării în vigoare.

60. Constatarea raportului juridic penal de conflict revine:


a) initiatorului normei juridice penale;
b) Parlamentului;
c) autoritatii care constata existanta infractiunii;
d) instantelor de judecata.
61. Care sunt excepŃiile de la regula extrădării, prevăzute expres de lege?
A) excepŃii referitoare la persoană;
B) excepŃii referitoare la pedeapsă;
C) excepŃii referitoare la faptă;
D) excepŃii referitoare la naŃionalitate.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

62. După poziŃia pe care o are statul în realizarea extrădării, aceasta poate fi:
a) extrădarea temporară şi extrădare permanentă;
b) extrădare activă şi extrădare pasivă;
c) extrădare generală şi extrădare particulară;
d) extrădare simplă şi extrădare complexă.

63. Care sunt etapele stingerii raportului juridic penal de conflict?


A) etapa definitivării, prin intermediul raporturilor juridice procesuale ca moment final
(aplicarea sancŃiunilor penale);
B) etapa executării sancŃiunilor penale, care durează până la stingerea executării printr-un
mod prevăzut de lege: prin executare, prin graŃiere, prin amnistie, prin prescripŃie;
C) etapa de după executarea sancŃiunilor penale;
D) etapa începerii executării activităŃii infracŃionale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

64. Cine realizează înterpretarea neoficială sau doctrinală a legii penale?


a) organele de cercetare penală;
b) Guvernul României;
c) instanŃele de judecată;
d) oamenii de ştiinŃa.

65. Interpretarea oficială autentică a legii penale poate fi:


a) anterioară şi posterioară;
b) contextuală şi posterioară;
c) consensuală şi multilaterală;
d) unilaterală şi bilaterală.

66. După metodele folosite, interpretarea legii penale poate fi:


A) interpretare literală sau gramaticală;
B) interpretare raŃională sau logică;
C) interpretare istorică;
D) interpretare geografică.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

67. În cazul interpretării raŃionale sau logice a legii penale se utilizează următoarele
raŃionamente:
A) „a fortiori”;
B) „per a contrario”;
C) „nulum crimen sine lege”
D) „reductio ad absurdum”;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

68. Ce înŃelegeŃi prin zona contiguă a României?


a) fâşia de mare care se întinde spre largul mării până la distanŃa de 200 mile marine,
măsurată de la liniile de bază;
b) spaŃiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului României;
c) fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde de-a lungul mării până la distanŃa
de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază;
d) fâşia de mare adiacentp Ńărmului pe o lăŃime de 12 mile marine măsurată de la liniile de
bază.

69. Potrivit principiului teritorialităŃii, o infracŃiune este considerată a fi săvârşită pe


teritoriul României şi, ca atare, este aplicată legea penală română, în următoarele situaŃii:
A) când o infracŃiune este săvârşită în totalitate pe teritoriul Ńării noastre;
B) când o infracŃiune este săvârşită în întregime pe o navă română aflată în afara apelor
maritime interioare şi a mării teritoriale ori pe o aeronavă română aflată în afara spaŃiului aerian al
României;
C) când o infracŃiune este săvârşită la bordul uneor nave străine aflate în trecere prin marea
teritorială ori pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială a
României;
D) când pe teritoriul României sau pe o navă sau aeronavă română aflată în străinătate s-a
efectuat numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracŃiunii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

70. Care sunt principiile aplicării legii penale în spaŃiu?


A) principiul personalităŃii legii penale;
B) principiul ultraactivităŃii legii penale;
C) principiul realităŃii legii penale;
D) principiul universalităŃii legii penale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

71. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii sunt:


a) latura obiectivă şi latura subiectivă;
b) vinovăŃia, răspunderea penală şi pedeapsa;
c) pericolul social al faptei, vinovăŃia şi prevederea faptei în legea penală;
d) subiecŃii şi obiectul infracŃiunii.

72. Faptele care constituie infracŃiuni şi pedepsele ce se aplică infractorilor sunt prevăzute:
a) în legi penale şi hotărâri ale guvernului;
b) în legi speciale, hotărâri ale guvernului şi decrete ale preşedintelui României;
c) numai în legi penale;
d) în ordonanŃe de urgenŃă ale guvernului şi în legi, indiferent de natura lor.

73. Fapta care prezintă pericol social, pentru a constitui infracŃiune trebuie:
a) să fie o acŃiune sau o inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menŃionate în
art. 1 Cp.;
b) să fie o acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menŃionate în art.
1 Cp. şi pentru sancŃionarea cărora este necesară aplicarea unei pedepse;
c) să fie o acŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile menŃionate în art. 1 Cp. şi
pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse;
d) să fie o acŃiune sau o inacŃiune desfăşurată de infractor cu intenŃie directă.

74. Cine face evaluarea concretă a gradului de pericol social al unei infracŃiuni săvârşite:
a) instanŃa de judecată atunci când soluŃionează cauza penală;
b) legiuitorul, atunci când a încriminat-o în legea penală;
c) administraŃia locului de deŃinere, atunci când cel condamnat este liberat condiŃionat;
d) organul de cercetare penală atunci când execută urmărirea penală.

75. VinovăŃia cuprinde:


a) numai factorul intelectiv sub forma prevederii sau a posibilităŃii prevederii de către
subiect a urmărilor socialmente periculoase;
b) numai factorul volitiv care constă în voinŃa subiectului de a săvârşi fapta şi dorinŃa de a
produce în realitate urmările socialmente periculoase;
c) doi factori, respectiv factorul volitiv şi factorul intelectiv;
d) trei factori, respectiv factorul volitiv, factorul intelectiv şi factorul sancŃionator.

76. VinovăŃia există atunci:


a) când acŃiunea sau inacŃiunea care prezintă pericol social este săvârşită cu intenŃie sau
dinculpă;
b) când acŃiunea sau inacŃiunea care prezintă pericol social este săvârşită numai cu intenŃie;
c) când acŃiunea sau inacŃiunea care prezintă pericol social este săvârşită cu intenŃie directă şi
praeterintenŃie;
d) când acŃiunea sau inacŃiunea care prezintă pericol social este săvârşită numai din culpă.

77. Există intenŃie directă, ca formă a vinovăŃiei, atunci când :


a) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-1 acceptă, socotind fără temei, că el nu se va
produce;
b) făptuitorul, prevede rezultatul faptei sale, doreşte şi urmăreşte producerea lui, prin
săvârşirea acelei fapte;
c) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte, acceptă producerea lui;
d) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

88. Există intenŃie indirectă ca formă a vinovăŃiei, atunci când:


a) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-1 acceptă, socotind fără temei că el nu se va
produce;
b) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte, acceptă producerea lui;
c) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-1 prevadă;
d) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, doreşte şi urmăreşte producerea lui prin
săvârşirea acelei fapte.

79. Există culpă cu prevedere ca formă a vinovăŃiei, atunci când:


a) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte acceptă producerea lui;
b) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-1 prevadă;
c) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea lui şi socoteşte fără temei, că
acest rezultat nu se va produce;
d) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

80. Există culpă simplă sau greşeală ca formă a vinovăŃiei atunci când:
a) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-1 prevadă;
b) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte acceptă producerea lui;
c) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale şi nici nu putea să-l prevadă;
d) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea lui şi socoteşte fără temei, că
acest rezultat nu se va produce

81. PraeterintenŃia ca formă a vinovăŃiei există :


a) în situaŃia în care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-1
prevadă;
b) în situaŃia în care făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte, acceptă
producerea lui;
c) în situaŃia în care făptuitorul doreşte şi urmăreşte ori acceptă producerea unor urmări
periculoase, însă în realitate se produc, din culpă, urmări mai grave (pe care fie că le-a prevăzut, dar a
socotit fără temei că nu se vor produce ori nu le-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să le prevadă);
d) în situaŃia în care făptuitorul prevede rezultatul şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă producerea
lui.

82. ConŃinutul legal sau abstract al infracŃiunii desemnează:


a) totalitatea condiŃiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie o anumită infracŃiune;
b) totalitatea condiŃiilor cerute de lege privitoare la latura obiectivă şi latura subiectivă a
infracŃiunii;
c) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul şi latura obiectivă a
infracŃiunii;
d) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la formele de vinovăŃie.

83. ConŃinutul constitutiv al unei infracŃiuni este dat de:


a) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă;
b) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul şi latura obiectivă;
c) totalitatea condiŃiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracŃiune;
d) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la împrejurările comiterii unei infracŃiuni.

84. O infracŃiune are un conŃinut agravat sau calificat atunci când:


a) cuprinde numai condiŃiile pentru existenŃa ei în forma tipică;
b) pe lângă condiŃiile necesare pentru existenŃa ei în configuraŃia tipică, cuprinde şi
alte circumstanŃe de agravare;
c) este săvârşită de un infractor recidivist;
d) este săvârşită de un grup mai mare de persoane.

85. Obiectul juridic al unei infracŃiuni îl constituie:


a) bunul sustras sau distrus prin săvârşirea faptei,
b) relaŃiile sociale vătămate sau periclitate prin săvârşirea faptei;
c) obiectivul urmărit de infractor prin săvârşirea faptei;
d) obiectul corp delict care aparŃine infractorului
86. Pentru a fi subiect activ al unei infracŃiuni, o persoană fizică trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
a) să aibă vârsta minimă cerută de lege şi să fie responsabilă din punct de vedere penal;
b)să aibă libertate de voinŃă şi acŃiune şi să fie responsabilă din punct de vedere penal;
c) să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă şi să aibă posibilitatea de a
decide liberă şi neconstrânsă asupra săvârşirii infracŃiunii;
d) să săvârşească fapta cu vinovăŃie deplină.

87. Persoana juridică va fi subiect activ al infracŃiunii atunci când :


a) infracŃiunea a fost săvârşită în realizarea obiectului ei de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice şi cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală;
b) infracŃiunea are legătură cu atribuŃiile de serviciu ale societăŃii comerciale, autorităŃii ori
instituŃiei respective;
c) se dovedeşte în sarcina conducerii unei instituŃii ori societăŃi că a existat un interes
patrimonial;
d) persoana juridică nu poate răspunde penal în nico împrejurare.

88. Subiect pasiv general al unei infracŃiuni este:


a) statul;
b) persoana fizică sau juridică care a suferit răul produs prin infracŃiune;
c) numai persoana juridică care a suferit un rău produs prin infracŃiune;
d) persoana fizică sau juridică care au devenit victime ale infracŃiunii.

89. Latura obiectivă a unei infracŃiuni cuprinde:


a) elementul material, vinovăŃia şi raportul de cauzalitate;
b) elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate;
c) acŃiunea sau inacŃiunea, urmarea imediată şi vinovăŃia;
d) subiecŃii infracŃiunii şi locul comiterii acesteia.

90. Prin „verbum regens" se înŃelege :


a) mobilul infracŃiunii;
b) scopul infracŃiunii;
c) elementul material al laturii obiective a infracŃiunii;
d) timpul infracŃiunii.

91. Urmarea imediată care se produce prin săvârşirea unei infracŃiuni se materializează:
a) fie într-un rezultat, fie într-o stare de pericol;
b) numai într-un rezultat palpabil;
c) în consecinŃele subsecvente ale infracŃiunii;
d) în realizarea unei anchete penale pentru pedepsirea infractorului.

92. Problema dovedirii raportului de cauzalitate în dreptul penal se pune în legătură cu :


a) infracŃiunile formale;
b) infracŃiunile formale de atitudine;
c) infracŃiunile de rezultat;
d) infracŃiunile grave

93. Mobilul unei infracŃiuni:


a) desemnează acel sentiment (dorinŃă, tendinŃă, pasiune) care conduce la naşterea în mintea
făptuitorului a ideii săvârşirii unei infracŃiuni şi care îl determină să o comită;
b) desemnează finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea infracŃiunii;
c) desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede şi însoŃeşte fapta infracŃională şi
urmările ei;
d) desemnează scopul urmărit de făptuitor.

94. Scopul săvârşirii unei infracŃiuni:


a) desemnează acel sentiment (dorinŃă, tendinŃă, pasiune) ce conduce la naşterea în mintea
făptuitorului a ideii săvârşirii unei anumite infracŃiuni;
b) desemnează finalitatea urmărită prin săvârşirea faptei;
c) desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede şi însoŃeşte fapta infracŃională şi
urmările ei;
d) desemenază capacitatea fizică a făptuitorului pentru a putea comite infracŃiunea.

95. Perioada externă a săvârşirii unei infracŃiuni intenŃionate cuprinde:


a) faza actelor de pregătire, faza tentativei, faza actelor de executare şi faza urmărilor;
b) faza actelor de pregătire, faza actelor de executare şi faza urmărilor;
c)faza actelor de pregătire, faza tentativei şi faza infracŃiunii fapt consumat;
d) faza actelor de pregătire şi faza condamnării pentru fapta comisă.

96. Codul penal român, în legătură cu regimul actelor preparatorii a adoptat:


a) teza incriminării actelor preparatorii;
b) teza neincriminării actelor preparatorii;
c) teza incriminării doar a unor acte preparatorii;
d) teza dezincriminării parŃiale a actelor preparatorii.

97. Există tentativă perfectă:


a) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracŃiunii şi cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce;
b) atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infracŃiunii, însă pe parcursul desfăşurării executarea este întreruptă şi nu poate fi dus
până la capăt;
c) atunci când făptuitorul dispune de toate condiŃiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor
fi folosite şi al obiectului material al infracŃiunii pentru ca infracŃiunea proiectată să
se consume, totuşi aceasta nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost
folosite mijloacele de către făptuitor sau altor cauze;
d) atunci când executarea faptei care constituie elementul material al infracŃiunii a fost
oprită şi împiedicată să se desfăşoare până la capăt.

98. Există tentativă imperfectă:


a) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracŃiunii şi cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce;
b) atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infracŃiunii, însă pe parcursul desfăşurării executarea este întreruptă şi nu poate fi dusă
până la capăt;
c) atunci când făptuitorul deşi dispune de toate condiŃiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite şi al obiectului material pentru ca infracŃiunea proiectată să se consume,
totuşi infracŃiunea nu se consumă, datorită modului defectuos în care au fost folosite
mijloacele de către făptuitor sau altor cauze;
d) atunci când făptuitorul nu execută elementul material al laturii obiective deoarece renunŃă
să mai comită infracŃiunea.

99. Există tentativă improprie:


a) atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt să producă rezultatul, dar în cazul
concret în raport de condiŃiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau în
situaŃia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea
că se află;
b) atunci când mijlocul folosit pentru săvârşirea infracŃiunii, prin natura lui, nu era apt în nici o
împrejurare să producă rezultatul urmărit de făptuitor;
c) atunci când infracŃiunea proiectată nu se consumă datorită caracterului inapt de a
produce rezultatul al mijloacelor folosite de făptuitor, ori datorită faptului că obiectul
material lipsea din locul unde acesta credea că se află;
d) atunci când acŃiunea fizică a fost executată în întregime, dar rezultatul caracteristic pentru
infracŃiunea tip nu s-a produs.

100. Există tentativă relativ improprie:


a) atunci când prin natura lui mijlocul folosit de făptuitor pentru săvârşirea infracŃiunii este apt să
producă rezultatul, dar în cazul concret, în raport de condiŃiile existente, s-a
dovedit a fi insuficient sau defectuos, ori în situaŃia când obiectul material al infracŃiunii
lipsea în mod accidental din locul unde acesta ştia că se află;
b) atunci când făptuitorul dispune de toate condiŃiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite şi al obiectului material al infracŃiunii pentru ca acesta să se consume, şi
totuşi infracŃiunea nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost folosite
mijloacele de către făptuitor sau altor cauze;
c) atunci când imposibilitatea de consumare a infracŃiunii este datorată mijlocului folosit
care prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de
făptuitor;
d) atunci când făptuitorul a ales instrumentele adecvate pentru comiterea infracŃiunii, dar
aceasta nu s-a realizat datorită măsurilor pe care şi le-a luat victima.

101. Există tentativă absolut improprie:


a) atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt să producă rezultatul, dar în cazul
concret, în raport de condiŃiile existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau în
situaŃia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea
că se află;
b) atunci când mijlocul folosit prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă
rezultatul urmărit de făptuitor;
c) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracŃiunii şi cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce;
d) atunci când mijlocul folosit era apt pentru producerea rezultatului dorit dar făptuitorul nu
l-a mânuit în mod corespunzător.

102. Tentativa nu este posibilă:


a) la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie indirectă;
b) la infracŃiunile continuate;
c) la infracŃiunile săvârşite din culpă;
d) la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie directă.

103. Tentativa nu este posibilă:


a) la infracŃiunile săvârşite cu praeterintenŃie;
b) la infracŃiunile continuate;
c) la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie indirectă;
d) la infracŃiunile mai puŃin grave.

104. Tentativa nu este posibilă:


a) la infracŃiunile continuate;
b) la infracŃiunile omisive;
c) la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie indirectă;
d) la infracŃiunile comisive.

105. Tentativa nu este posibilă:


a) la infracŃiunile continuate;
b) la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie indirectă;
c) la infracŃiunile de executare promptă;
d) la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie directă

106. Tentativa nu este posibilă:


a) în cazul infracŃiunii deviate;
b) în cazul infracŃiunii de obicei;
c) în cazul infracŃiunii continuate;
d) la infracŃiunile comisive

107. Cum se pedepseşte tentativa :


a) la fel cu infracŃiunea consumată;
b) cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege
pentru infracŃiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul
general al pedepsei;
c) cu o pedeapsă cuprinsă între 10 şi 25 ani;
d) cu o pedeapsă prevăzută cu amendă judiciară.

108. Sunt susceptibile de forma fapt epuizat


a) infracŃiunile complexe;
b) infracŃiunile deviate;
c) infracŃiunile continue;
d) infracŃiunile în faza tentativei.

109. Sunt susceptibile de forma fapt epuizat


a) infracŃiunile deviate;
b) infracŃiunile continuate;
c) infracŃiunile complexe;
d) infracŃiunile principale.

110. Tentativa nu se pedepseşte:


a) numai atunci când făptuitorul s-a desistat de la săvârşirea faptei pusă în executare, mai
înainte ca organul de urmărire penală să o descopere;
b) atunci când făptuitorul a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea
rezultatului;
c) atunci când făptuitorul fie că s-a desistat fie că a împiedicat producerea rezultatului mai
înainte de descoperirea faptei;
d) atunci când făptuitorul se prezintă de bunăvoie la organul judiciar şi sesizează fapta pe
care intenŃiona să o comită.

111. Nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni:


a) fapta prin care se aduce o atingere minimă valorii sociale împotriva căreia a fost
îndreptată;
b) fapta săvârşită care este în mod vădit lipsită de importanŃă;
c) fapta săvârşită prin care se produce o atingere minimă valorii sociale împotriva căreia a fost
îndreptată, este lipsită în mod vădit de importanŃă iar prin conŃinutul ei concret este
lipsită de pericol social;
d) fapta care a fost săvârşită fără intenŃie de către făptuitor.

112. În cazul faptelor care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni, procurorul
sau instanŃa aplică o sancŃiune cu caracter administrativ prevăzută în art. 91 C. pen. Care sunt
sancŃiunile cu caracter administrativ prevăzute de legea penală în vigoare :
a) observarea, mustrarea şi amenda;
b) mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amendă;
c) munca în folosul comunităŃii, mustrarea cu avertisment şi amendă;
d) avertismentul, mustrarea şi munca în folosul comunităŃii.

113. Care sunt formele unităŃii naturale de infracŃiune:


a) infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuată şi infracŃiunea deviată;
b) infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuată şi infracŃiunea continuă;
c) infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată;
d) infracŃiunea simplă, infracŃiunea complexă şi infracŃiunea continuată.

114. InfracŃiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este:


a) o infracŃiune continuă;
b) o infracŃiune continuată;
c) o infracŃiune colectivă;
d) o infracŃiune de obicei.

115. Data săvârşirii unei infracŃiuni continue este:


a) momentul când se comite acŃiunea/inacŃiunea care durează suficient pentru a avea o
semnificaŃie penală;
b) momentul la care a încetat acŃiunea/inacŃiunea infracŃională;
c) momentul în care s-a produs rezultatul;
d) momentul în care făptuitorul a fost reŃinut sau arestat.

116. Când se epuizează o infracŃiune continuă:


a) în momentul producerii rezultatului;
b) în momentul încetării acŃiunii/inacŃiunii infracŃionale;
c) coincide cu momentul consumării infracŃiunii;
d) în momentul în care cel puŃin două părŃi vătămate îl denunŃă pe făptuitor.

117. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graŃierii în cazul săvârşirii
unei infracŃiuni continue:
a) momentul consumării infracŃiunii;
b) momentul epuizării activităŃii infracŃionale;
c) momentul producerii rezultatului;
d) momentul actelor preparatorii.

118. Care sunt formele unităŃii legale de infracŃiune:


a) infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată;
b) infracŃiunea complexă, infracŃiunea continuă, infracŃiunea progresivă şi infracŃiunea de
obicei;
c) infracŃiunea complexă, infracŃiunea continuată, infracŃiunea progresivă şi infracŃiunea de
obicei;
d) infracŃiunea simplă, infracŃiunea deviată şi infracŃiunea de obicei.
119. InfracŃiunea este continuată:
a) atunci când acŃiunea/inacŃiunea ce formează elementul material al laturii obiective, se
prelungeşte în timp, în chip natural, chiar după momentul consumării;
b) atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp acŃiuni sau inacŃiuni care
prezintă fiecare în parte conŃinutul unei infracŃiuni, înainte de a fi fost condamnată
definitiv pentru vreuna din ele;
c) atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi
rezoluŃii acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni;
d) atunci când cuprinde în conŃinutul său fie ca element constitutiv, fie ca element circumstanŃial
o acŃiune sau o inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

120. În cazul infracŃiunii continuate:


a) există concurs de infracŃiuni;
b) există unitate naturală de infracŃiune;
c) există unitate legală de infracŃiune;
d) există pluralitate de infracŃiuni.

121. Care este data la care se consideră săvârşită infracŃiunea continuată:


a) aceea a comiterii primei acŃiuni sau inacŃiuni;
b) aceea a efectuării celei de a doua acŃiuni sau inacŃiuni din componenŃa infracŃiunii
continuate;
c) aceea a comiterii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni din componenŃa infracŃiunii continuate;
d) aceea la care partea vătămată depune plângere penală.

122. În raport cu care moment al infracŃiunii continuate se calculează termenul de prescripŃie


a răspunderii penale :
a) data comiterii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni;
b) momentul consumării infracŃiunii continuate;
c) data la care s-a produs rezultatul;
d) data comiterii primei acŃiuni sau inacŃiuni.

123. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul săvârşirii
unei infracŃiuni continuate:
a) momentul consumării infracŃiunii;
b) data comiterii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni;
c) momentul producerii rezultatului;
d) data descoperirii făptuitorului.

124. Care este momentul consumării infracŃiunii progresive?


a) momentul epuizării rezultatului;
b) momentul prin care se săvârşesc acŃiunile prin care se realizează elementele materiale
specifice laturii obiective;
c) momentul încetării ultimei acŃinuii sau inacŃiuni;
d) momentul încetării acŃiunii sau inacŃiunii oricare ar fi durata acesteia.

125. In cazul săvârşirii unei infracŃiuni continuate, care este momentul care se ia în calcul
pentru stabilirea stării de recidivă:
a) momentul consumării infracŃiunii;
b) data săvârşirii infracŃiunii;
c) data epuizării infracŃiunii;
d) data condamnării infractorului.
126. O infracŃiune este complexă:
a) numai atunci când în conŃinutul său intră ca element constitutiv o acŃiune sau inacŃiune care
constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală;
b) când în conŃinutul său intră ca element constitutiv sau ca circumstanŃă agravantă o acŃiune sau
inacŃiune care constituie ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală;
c) când elementul material al laturii obiective se repetă de mai multe ori în aceeaşi
împrejurare;
d) când latura obiectivă a infracŃiunii se amplifică progresiv fără intervenŃia făptuitorului.

127. InfracŃiunea unică complexă are :


a) numai un obiect juridic principal;
b) numai un obiect juridic secundar;
c) un obiect juridic principal şi un obiect juridic secundar;
d) nu are biect juridic.

128. Denumirea de infracŃiune progresivă este dată:


a) acelei infracŃiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării, .
corespunzător unei anumite infracŃiuni, se amplifică fără intervenŃia făptuitorului, fie prin
agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare corespunzătoare unei
infracŃiuni mai grave;
b) acelei infracŃiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării se
prelungeşte în timp, până la intervenŃia unei forŃe care pune capăt acelei activităŃi
infracŃionale;
c) acelei infracŃiuni care produce consecinŃe grave şi foarte grave;
d) acelei infracŃiuni care este săvârşită de făptuitor progresiv, pornind de la acte infracŃionale
mai simple la acte infracŃionale mai complexe.

129. Jocul de noroc, infracŃiune prevăzută de art. 330 alin.2 Cp., este:
a) o infracŃiune continuă;
b) o infracŃiune continuată;
c) o infracŃiune de obicei;
d) o infracŃiune complexă.

130. Formele pluralităŃii de infracŃiuni sunt:


a) participaŃia penală, concursul de infracŃiuni şi recidiva;
b) concursul de infracŃiuni, recidiva şi pluralitatea intermediară;
c) concursul de infracŃiuni, recidiva şi pluralitatea naturală;
d) participaŃia penală, pluralitatea intermediară şi pluralitatea naturală.

131. Există concurs de infracŃiuni:


a) numai atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite printr-o unică acŃiune, de
aceeaşi persoană;
b) numai atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite prin acŃiuni sau
inacŃiuni distincte de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
din ele;
c) atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite printr-o unică manifestare sau
prin acŃiuni sau inacŃiuni distincte, înainte ca autorul acestora să fi fost condamnat definitiv pentru
vreuna dintre ele;
d) atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de mai multe persoane, într-o
anumită perioadă de timp, printr-o acŃiune sau inacŃiune unică

132. Există concurs real de infracŃiuni:


a) atunci când o acŃiune sau o inacŃiune săvârşită de aceeaşi persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele
constitutive ale aceleiaşi infracŃiuni;
b) atunci când o acŃiune sau o inacŃiune săvârşită de aceeaşi persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele
constitutive ale unor infracŃiuni diferite;
c) atunci când mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi fost
condamnată definitiv pentru vreuna din ele;
d) atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de un grup de persoane, o
parte din acestea fiind deja condamnate pentru cel puŃin o infracŃiune comisivă.

133. Există concurs ideal de infracŃiuni:


a) atunci când mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi
condamnată definitiv pentru vreuna din ele;
b) atunci când o acŃiune sau inacŃiune săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în
care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs întruneşte elementele constitutive a mai
multor infracŃiuni;
c) atunci când o acŃiune sau inacŃiune săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în
care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele constitutive ale
aceleiaşi infracŃiuni;
d) atunci când mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de mai multe persoane, fiecare din
acestea luând hotărâri proprii cu privire la acŃiunile sau inacŃiunile întreprinse.

134. Cum se va aplica pedeapsa principală în caz de concurs de infracŃiuni atunci când
instanŃa a stabilit numai pedepse cu închisoare:
a) se aplică pedeapsa mai grea, la care se adaugă un spor de până la 5 ani închisoare;
b) se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani închisoare;
c) se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 7 ani închisoare;
d) se aplică pedeapsa rezultată din cumularea pedepselor pentru fiecare infracŃiune în parte.

135. Cum se aplică pedeapsa principală în caz de concurs de infracŃiuni, atunci când instanŃa a
stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda:
a) se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda în totul sau în parte;
b) se aplică pedeapsa închisorii care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga amenda în totul sau în parte;
c) se aplică pedeapsa închisorii la care se poate adăuga amenda sporită până la maximul general
prevăzut de lege;
d)se aplică doar pedeapsa cu închisoarea, amenda contopindu-se în aceasta.

136. Recidiva postcondamnatorie există atunci când infracŃiunea ce reprezintă al doilea


termen al acesteia este săvârşită:
a) numai înainte de începerea executării pedepsei;
b) numai în timpul executării pedepsei;
c) atât înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia cât şi în stare de
evadare;
d) numai după executarea pedepsei.

137. Recidiva postcondamnatorie există:


a) atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de şase luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu
intenŃie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, sau în
stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este
închisoarea mai mare de un an;
b) atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii
sau închisorii mai mare de şase luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o
infracŃiune cu intenŃie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării
acesteia, sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune
este închisoarea mai mare de un an;
c) atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de un an, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie,
înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, sau în stare de
evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai
mare de şase luni;
d) atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de şase luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune, cu intenŃie depăşită, iar
pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de 2 ani.

138. În situaŃia în care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de şase
luni pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, dar cu suspendarea condiŃionată a executării, iar în
termenul de încercare săvârşeşte o infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an:
a) există recidivă postcondamnatorie;
b) nu există stare de recidivă;
c) există recidivă postexecutorie;
d) există recidivă antecondamnatorie.

139. In cazul în care după condamnarea definitivă la detenŃiunea pe viaŃă, înainte de


începereaexecutării pedepsei, în timpul executării ori în stare de evadare, cel condamnat săvârşeşte
din nouo infracŃiune cu intenŃie, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un
an sau detenŃiunea pe viaŃă:
a) există recidivă postcondamnatorie;
b) nu există recidivă, deoarece a fost condamnat la pedeapsa maximă;
c) legea nu prevede o asemenea situaŃie;
d) există recidivă postexecutorie

140. Pentru a exista primul termen al recidivei postcondamnatorii este necesar:


a) să existe o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau detenŃiunea pe viaŃă;
b) să existe o hotărâre de condamnare definitivă pentru săvârşirea unei infracŃiuni
intenŃionate, la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau detenŃiunea pe viaŃă;
c) să existe o hotărâre de condamnare definitivă pentru săvârşirea unei infracŃiuni
intenŃionate la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau detenŃiunea pe viaŃă;
d) să existe o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate sau din
culpă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau detenŃiunea pe viaŃă.

141. Există recidiva postexecutorie:


a) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an;
b) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 3 luni;
c) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 6 luni;
d) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie sau din culpă, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an.

142. Dacă o persoană a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracŃiuni
intenŃionate la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar nu a executat-o, deoarece a fost graŃiată în
întregime, săvârşeşte o nouă infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de un an, condamnarea a cărei pedeapsă a fost graŃiată:
a) nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece legea cere condiŃia ca
pedeapsa să fi fost executată efectiv;
b) poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece graŃierea reprezintă şi ea
un mod de stingere a executării pedepsei;
c) ar fi putut constitui primul termen al recidivei, dacă graŃierea nu ar fi fost totală, ci doar
parŃială urmând ca restul de pedeapsă negraŃiat să fi fost executat;
d) ar fi putut constitui primul termen al recidivei dacă infractorul ar fi fost condamnat la
pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar.

143. O persoană a fost condamnată definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de şase luni
pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, dar nu a executat-o, în privinŃa ei împlinindu-se
termenul de prescripŃie a executării. în ipoteza în care această persoană săvârşeşte o nouă infracŃiune
intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, condamnarea în
privinŃa căreia s-a împlinit termenul de prescripŃie a pedepsei:
a) nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece pedeapsa nu a fost
executată;
b) poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece prescripŃia executării
pedepsei este şi ea un mod de stingere a acesteia;
c) legea nu prevede, iar doctrina este controversată;
d) nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece amnistia şterge
condamnarea respectivă.

144. Pentru existenŃa recidivei mari postcondamnatorii este necesar ca cel de al doilea termen
să-l reprezinte o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, rezultată din:
a) săvârşirea unei infracŃiuni din culpă sau intenŃionate;
b) săvârşirea numai cu intenŃie a unei infracŃiuni;
c) săvârşirea unei infracŃiuni fie cu intenŃie fie cu praeterintenŃie;
d) săvârşirea unei infracŃiuni din culpă.

145. Atunci când un condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate la
pedeapsaînchisorii mai mare de şase luni dar cu executare la locul de muncă, săvârşeşte o nouă
infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an:
a) există o recidivă postexecutorie;
b) nu există stare de recidivă;
c) există o recidivă postcondamnatorie;
d) există recidivă doar dacă nu a început executarea la locul de muncă.

146. Pentru existenŃa primului termen al recidivei mari postexecutorii:


a) este necesar ca, condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni pentru
săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate să se fi executat în întregime în penitenciar;
b) este suficient ca, condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni pentru
săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate să se fi stins şi în alt mod decât prin executarea
efectivă a pedepsei închisorii în penitenciar;
c) legea nu prevede o asemenea situaŃie;
d) este necesar ca pedeapsa dispusă de instanŃa de judecată să nu fi fost executată deoarece
condamnatul s-a sustras de la executare.

147. Dacă în privinŃa primului termen al recidivei mari postexecutorii, constând în executarea
unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, s-a
împlinit termenul de reabilitare, această condamnare:
a) nu mai poate constitui primul termen al recidivei;
b) poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii;
c) problema este controversată în literatura juridică de specialitate;
d) legea nu distinge în mod cert.

148. În cazul micii recidive postcondamnatorie, primul termen este compus:


a) din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la un an, pentru săvârşirea unor
infracŃiuni intenŃionate;
b) din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la şase luni, pentru săvârşirea unor
infracŃiuni intenŃionate;
c) din trei condamnări rămase definitive la pedeapsa închisorii de până la şase luni, pentru
săvârşirea unor infracŃiuni intenŃionate,
d) din trei condamnări rămase definitive la pedeapsa închisorii de până la şase luni, pentru
săvârşirea oricărui gen de infracŃiuni.

149. În cazul când un infractor a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu închisoarea mai
mică de şase luni, pentru săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, iar înainte de a începe executarea,
comite o nouă infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de un an, cum se
va stabili şi aplica pedeapsa ce urmează a o executa:
a) conform regulilor privind recidiva postcondamnatorie;
b) conform regulilor, privind recidiva postexecutorie;
c) conform regulilor privind concursul de infracŃiuni;
d) conform regulilor privind starea de recidivă.

150. Un infractor condamnat definitiv la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni pentru
săvârşirea unei infracŃiuni intenŃionate, înainte de începerea executării pedepsei, săvârşeşte din culpă
o infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. La aplicarea pedepsei
pentru săvârşirea celei de a doua infracŃiuni instanŃa va Ńine seama de:
a) regulile de la concursul de infracŃiuni;
b) regulile de la recidiva postcondamnatorie;
c) regulile de la recidiva postexecutorie;
d) legea nu distinge în mod cert.

151. ContribuŃia directă şi nemijlocită la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală este
specifică:
a) instigatorului;
b) coautorilor;
c) complicelui;
d) coautorului, instigatorului şi complicelui.

152. Fapta persoanei care promite înainte de săvârşirea infracŃiunii că va tăinui bunurile
provenite din aceasta, dar după săvârşirea ei, nu-şi mai Ńine promisiunea, constituie:
a) complicitate;
b) nu are semnificaŃie penală;
c) este lipsită de pericol social;
d)coautorat.

153. Fapta persoanei care înainte de săvârşirea infracŃiunii, promite făptuitorului că îl va


favoriza constituie:
a) infracŃiunea de favorizare a infractorului;
b) nu are semnificaŃie penală;
c) complicitate;
d) instigare.

154. Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulŃi participanŃi cu aceeaşi formă
de vinovăŃie este specifică:
a) participaŃiei improprii;
b) complicităŃii delict distinct;
c) participaŃiei proprii (propriu-zise);
d) concursului de infracŃiuni.

155. Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulŃi participanŃi cu forme de
vinovăŃie diferite este specifică:
a) coautorilor;
b) participaŃiei improprii;
c) participaŃiei ocazionale;
d) participaŃiei propriu-zise.

156. În cazul legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. 2 C. pen. atacul trebuie să fie:
a) material, direct, imediat, injust şi proporŃional;
b) material, direct, imediat şi injust;
c) material, direct şi injust;
d) material, direct şi proporŃional.

157. În cazul legitimei apărări atacul trebuie să fie îndreptat împotriva:


a) celui care se apără sau altei persoane;
b) celui care se apără sau altei persoane, unui interes obştesc sau unui bun important;
c) celui care se apără, altei persoane sau împotriva unui interes obştesc;
d) celui care se apără, cu condiŃia să fie atacat cu obiecte contondente.

158. În cazul legitimei apărări atacul:


a) pune în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc;
b) pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc;
c) pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, bunurile acestuia ori interesul
obştesc;
d) pune în pericol viaŃa sau integritatea corporală a persoanei.

159. Este de asemenea în legitimă apărare şi:


a) acela care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală depăşind limitele unei apărări
proporŃionale;
b) cela care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală şi din cauza tulburării sau temerii a
depăşit limitele unei apărări proporŃionale, cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în
care s-a produs atacul;
c) acela care din cauza provocării a săvârşit fapta prevăzută de legea penală cu depăşirea
limitelor unei apărări proporŃionale;
d) acela care a săvârşit fapta întrucât a crezut că atacul îi va pune viaŃa în primejdie.

160. Legitima apărare este:


a) o cauză care înlătură răspunderea penală;
b) o cauză care înlătură executarea pedepsei;
c) o cauză care înlătură în mod direct caracterul penal al faptei;
d) o cauză care înlătură consecinŃele condamnării.

161. Atunci când după dezarmarea agresorului cel atacat continuă riposta lovind victima cu
cuŃitul şi cauzându-i moartea, acesta va beneficia de dispoziŃiile legale privitoare la :
a) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 2 Cp.;
b) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 3 Cp.;
c) nu va beneficia de dispoziŃiile art. 44 Cpen., ci cel mult se va putea pune în discuŃie,
aplicarea circumstanŃei legale atenuante a provocării;
d) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44, alin.1 Cp.

162. Starea de necesitate


a) este o cauză care în mod direct înlătură caracterul penal al faptei;
b) este o cauză care înlătură răspunderea penală;
c) este o cauză care înlătură executarea pedepsei;
d) este o cauză care înlătură consecinŃele condamnării.

163. Este în stare de necesitate:


a) acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la pericol care nu poate
fi înlăturat altfel, viaŃa integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun
important al său ori al altuia sau un interes public;
b) acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol
iminent care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public;
c) acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol care nu
putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia;
d) acela care se afla în stare de legitimă apărare şi care dintr-o necesitate evidentă utilizează
forŃa faŃă de agresor.

164. Pentru existenŃa stării de necesitate pericolul trebuie să fie:


a) iminent, inevitabil şi să ameninŃe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 Cp.;
b) iminent, imediat şi injust;
c) direct, imediat, injust şi să ameninŃe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 Cp.;
d) imediat, direct, material şi injust.

165. Pentru a exista starea de necesitate, prin acŃiunea de salvare:


a) trebuie să nu se producă urmări mai grave;
b) trebuie să nu se producă urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs, dacă
pericolul nu era înlăturat;
c) nu are importanŃă valoarea urmărilor ce se produc prin săvârşirea faptei prevăzute de
legea penală;
d) trebuie să existe indicii că se vor produce urmări grave într-un viitor apropiat.

166. Temeiul admiterii stării de necesitate ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei
constă:
a) în aceea că fapta prevăzută de legea penală săvârşită nu prezintă pericol social;
b) în aceea că fapta deşi săvârşită este asimilată cu neprevederea ei în legea penală;
c) în aceea că fapta nu este săvârşită cu vinovăŃie;
d) în aceea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni.

167. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate nu constituie infracŃiune
deoarece:
a) este o faptă socialmente utilă;
b) nu este săvârşită cu vinovăŃie;
c) se consideră că echivalează cu neprevederea ei în legea penală;
d) starea de necesitate nu este infracŃiune de sine stătătoare prevăzută de Codul penal.

168. Constrângerea morală este o cauză care înlătură:


a) caracterul penal al faptei;
b) răspunderea penală;
c) executarea pedepsei;
d) aplicarea unei sancŃiuni penale.

169. Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza:
a) unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista;
b) unei constrângeri fizice faŃă de care făptuitorul nu a opus rezistenŃă;
c) unei constrângeri fizice faŃă de care făptuitorul a ripostat;
d) unei constrângeri fizice care l-a determeinat pe făptuitor să comită infracŃiuni o perioadă
lungă de timp.

170. În cazul constrângerii morale, pericolul cu care se ameninŃă trebuie să fie:


a) iminent;
b) grav;
c) imediat;
d) corespunzător.

171. Există caz fortuit, atunci când fapta prevăzută de legea penală săvârşită de subiect este:
a) datorată neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos;
b) consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de acesta;
c) consecinŃa unei comportări imprudente;
d)consecinŃa unei comportări dominată de neglijenŃă şi uşurinŃă.

172. În situaŃia cazului fortuit, făptuitorul;


a) nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos ca urmare a
acŃiunii sau inacŃiunii sale, deoarece consideră că acesta nu se va produce;
b) este în imposibilitate de a prevede intervenŃia unei împrejurări care suprapusă pe
acŃiunea sau inacŃiunea sa, a produs rezultatul socialmente periculos;
c) nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acŃiunii sau
inacŃiunii sale, deşi trebuia şi putea să-1 prevadă;
d) prevede rezultatul socialmente periculos, dar ia toate măsurile ca acesta să nu se poată
produce.

173. Iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei atunci când în momentul săvârşirii ei:
a) făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman;
b) făptuitorul este intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanŃe;
c) făptuitorul este alienat mintal;
d) făptuitorul este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
174. În cazul iresponsabilităŃii (cauză care înlătură caracterul penal al faptei) starea de
incapacitate psihică trebuie să fie datorată:
a) consumului de alcool;
b) unei boli nervoase;
c) alienaŃiei mintale ori altei cauze;
d) consumului de droguri.

175. BeŃia, pentru a fi cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârşite în această stare,
trebuie să fie:
a) voluntară şi completă;
b) accidentală şi completă;
c) preordinată;
d) involuntară şi preordinată.

176. Starea de beŃie completă şi accidentală este:


a) o circumstanŃă atenuantă;
b) o circumstanŃă agravantă;
c) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
d) o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

177. Starea de beŃie accidentală, incompletă, constituie:


a) o cauză care înlătură infracŃiunea;
b) o circumstanŃă agravantă;
c) de regulă, o circumstanŃă atenuantă;
d) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

178. Care sunt categoriile de minori care nu răspund niciodată penal pentru săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală:
a) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani;
b) minorii care nu au împlinit vârsta de 15 ani;
c) minorii care nu au împlinit vârsta de l8 ani;
d) minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani.

179. Minorii ce au depăşit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit 16 ani, care săvârşesc fapte
prevăzute de legea penală:
a) întotdeauna răspund penal;
b) nu răspund penal;
c) răspund penal numai dacă au săvârşit faptele cu discernământ;
d) răspund penal dacă au săvârşit mai multe fapte repetate.

180. Eroarea de fapt există atunci când :


a) făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu a cunoscut că acea faptă constituie o
infracŃiune;
b) făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu a prevăzut că se vor produce anumite
consecinŃe grave;
c) făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu a cunoscut existenŃa unei stări, situaŃii sau
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;
d) făptuitorul a considerat că fapta pe care o comite nu este infracŃiune întrucât pericolul
social este minor.

181. În conformitate cu prevederile art.17 alin.1, din Codul Penal, infracŃiunea este:
A) fapta care prezintă pericol social;
B) fapta care este săvârşită cu vinovăŃie;
C) fapta care este prevăzută de legea penală;
D) fapta care este pedepsită cu inchisoare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

182. Care este înŃelesul juridic al noŃiunii de „fapte”?


A) un simplu gând sau orice alt proces psihic neexteriorizat care nu sunt percepute de
simŃurile umane;
B) un act, o acŃiune sau inacŃiune care, prin natura lor sau prin urmările produse, este
susceptibilă de a fi percepută simŃurile omului;
C) acea modificare pe care actul, acŃiunea sau inacŃiunea au produs-o sau puteau s-o producă,
în lumea exterioară;
D) acel rezultat al unei acŃiuni sau inacŃiuni a omului sau de o energie pusă în mişcare de el.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

183. Pericolul social al infractiunii este apreciat de legiuitor in functie de mai multi factori,
intre care:
A) valoarea sociala careia i se aduce atingere;
B) gradul de pregatire intelectuala a faptuitorului;
C) dinamica faptelor oferite de statistica penala;
D) imprejurarile in care se savarseste fapta.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

184. Pericolul social al infractiunii este apreciat de legiutor in functie de mai multi factori,
intre care:
A) persoana infractorului;
B) marimea si natura urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce;
C) antecedentele contraventionale ale faptuitorului;
D) forma de vinovatie cu care este savarsita fapta.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

185. In stiinta dreptului penal si in practica legislativa, pericolul social, ca trasatura esentiala
a infractiunii, este cunoscut sub doua forme:
a) pericol social simplu si pericol social complex;
b) pericol social progresiv si pericol social regresiv;
c) pericol social obiectiv si pericol social subiectiv;
d) pericol social generic sau abstract si pericol social concret.

186. Pericolul social generic sau abstract este apreciat de:


a) legiuitor, in momentul in care fapta periculoasa este incriminata in legea penala ca
infractiune;
b) instanta de judecata, cu prilejul judecarii faptei;
c) organele de politie, cu prilejul constatarii faptei;
d) partea vatamata, care sufera o lezare a intereselor sale legitime.

187. Pericolul social concret este pericolul pe care-l prezinta o fapta cunoscuta, savarsita de
catre o persoana si este apreciat de catre:
a) legiuitor, in momentul in care fapta periculoasa este incriminata de legea penala ca
infractiune;
b) instanta judecatoreasca, cu prilejul judecarii faptei;
c) procurorul, cu ocazia intocmirii rechizitoriului, cand face incadrarea juridica a faptei;
d) organul de politie, cu prilejul constatarii faptei.

188. Care sunt conditiile esentiale ce trebuie indeplinite pentru existenta faptei care nu
prezinta pericolul social al unei infractiuni?
A) fapta savarsita sa aduca o atingere minima a valorilor sociale aparate de legea penala,
adica sa nu se afecteze substantial existenta, fiinta si functionalitatea valorilor sociale ocrotite prin
incriminarea faptei;
B) fapta sa nu prezinte pericolul social al unei infractiuni prin continutul ei concret, adica sa
nu prezinte gravitate prin trasaturile sale obiective si subiective;
C) fapta sa fie savarsita in stare de necesitate, in legitima aparare, din ordinul legii sau
comanda autoritatii legitime sau cu consimtamantul victimei;
D) fapta sa fie lipsita de importanta, in mod vadit, adica acest lucru sa rezulte concret din
analiza tuturor circumstantelor obiective si subiective, reale si personale, concomitente sau
subsecvente comiterii faptei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

189. Care sunt criteriile de care trebuie sa tina seama organele judiciare atunci cand se
pronunta cu privire la evaluarea pericolului social concret al faptei?
A) durata pedepsei prevazute de legea penala pentru infractiunea respectiva;
B) modul si mijloacele de savarsire a faptei;
C) scopul urmarit de faptuitor;
D) imprejurarile in care a fost comisa fapta.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

190. In cazul faptelor care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, procurorul sau
instanta aplica una din urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ:
A) mustrarea;
B) mustrarea cu avertisment;
C) amenda;
D) munca in folosul comunitatii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
191. Vinovatia, ca trasatura esentiala a infractiunii, presupune existenta a doi factori,
inerenti vietii psihice:
a) intentia directa sau intentia indirecta;
b) constiinta şi vointa;
c) usurinta sau neglijenta;
d) praeterintentia şi culpa.

192. Intentia, ca forma a vinovatiei, este cunoscuta sub doua forme:


a) intentia mijlocita si intentia nemijlocita;
b) intentia principala si intentia secundara;
c) intentia personala si intentia colectiva;
d) intentia directa si intentia indirecta.

193. Practica si doctrina penala au identificat si alte modalitati ale intentiei, respectiv:
A) intentia determinata si intentia nedeterminata;
B) intentia generica si intentia speciala;
C) intentia culpabila si intentia neculpabila;
D) intentia spontana si intentia supravenita.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

194. Intentia supravenita este:


a) intentia prin care vointa infractorului este indreptata spre un anumit rezultat aflat dincolo
de momentul in care sunt realizate toate cerintele normei de incriminare;
b) intentia prin care infractorul prevede rezultatul faptei sale inainte de comiterea acesteia;
c) intentia prin care infractorul are reprezentarea unui rezultat periculos, pe care il urmareste
sau il accepta si actioneaza pentru producerea acestuia;
d) intentia care se naste in momentul comiterii faptei, in sensul ca infractorul prevede si
urmareste un alt rezultat decat cel initial.

195. In doctrina si in legislatia penala, culpa este cunoscuta sub doua modalitati principale:
a) culpa cu prevedere sau usurinta si culpa simpla sau neglijenta;
b) culpa pozitiva si culpa negativa;
c) culpa cu premeditare si culpa spontana;
d) culpa generica si culpa speciala.

196. Praeterintentia cuprinde:


a) intentia directa si intentia indirecta, reunite;
b) intentia si culpa, reunite;
c) faptele cu un pericol social redus;
d) faptele care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

197. Conditiile de existenta ale unei infractiuni sunt polarizate de anumite coordonate sau
jaloane, intre care cele mai importante sunt:
A) actul de conduita al unei persoane, atat sub aspectul componentei obiective cat si sub
aspectul componentei subiective a infractiunii;
B) valoarea sociala vatamata (obiectul infractiunii) si subiectii infractiunii;
C) locul, timpul, modul mijloacele ori consecintele savarsirii infractiunii;
D) sanctiunea aplicata de instanta de judecata.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

198. Care sunt formele pe care le imbraca obiectul infractiunii?


A) obiectul juridic generic sau de grup;
B) obiectul juridic universal;
C) obiectul juridic specific;
D) obiectul material sau obiectul direct.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

199. Obiectul juridic generic sistematizeaza infractiunile in partea speciala a Codului penal
pe care le imparte pe:
a) articole si alineate;
b) paragrafe si teze;
c) titluri si capitole;
d) litere si denumiri marginale.

200. Obiectul juridic specific serveste la:


a) sistematizarea infractiunilor in partea speciala a dreptului penal;
b) impartirea infractiunilor pe titluri;
c) impartirea infractiunilor pe capitole;
d) determinarea individualitatii unei infractiuni in cadrul unui grup de infractiuni.

201. Obiectul juridic complex al infractiunii este constituit din:


a) obiectul juridic principal si obiectul juridic secundar sau adiacent;
b) obiectul juridic generic si obiectul juridic specific;
c) obiectul juridic material si obiectul juridic imaterial;
d) obiectul juridic de grup si obiectul juridic individual.

202. Doctrina penala cunoaste doua categorii de subiecti ai infractiunii, respectiv:


a) subiect juridic circumstantiat si subiect juridic necircumstantiat;
b) subiect juridic activ si subiect juridic pasiv;
c) subiect juridic direct si subiect juridic indirect;
d) subiect juridic simplu si subiect juridic complex.

203. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea deveni
subiec activ al infractiunii?
A) sa aiba implinita varsta de 14 ani;
B) sa fie responsabila din punct de vedere juridic;
C) sa comita infractiunea cu intentie;
D) sa manifeste libertate de vointa si actiune.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

204. Care sunt persoanle juridice care nu raspund penal?


A) societatile comerciale;
B) statul;
C) autoritatile publice;
D) institutiile publice.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

205. Care sunt argumentele aduse de teza negativista (sustinuta de partizanii teoriei fictiunii)
cu privire la faptul ca persoanale juridice nu trebuie sa raspunda penal deoarece societatile nu pot
comite infractiuni?
a) persoana juridica nu poate avea vointa si inteligenta proprie pentru a deveni subiect activ
al infractiunii, ea lucrand cum voiesc sau inteleg altii, respectiv cei care o conduc;
b) pedepsirea unei colectivitati ar conduce la vatamarea membrilor sai nevinovati care nu au
fost consultati in momentul comiterii actului infractional;
c) asupra persoanei juridice nu pot fi aplicate toate pedepsele prevazute de lege pentru
persoanele fizice si chiar daca ar putea fi aplicate, aceasta nu ar simti efectele sale;
d) persoanele juridice reprezinta o realitate juridica incontestabila si se pot manifesta ca si
persoanele fizice, insa ele nu trebuie sanctionate juridic deoarece nu au vointa si constiinta proprie.

206. Care sunt argumentele aduse de teza pozitivista (sustinuta de partizanii teoriei realitatii)
cu privire la faptul ca persoanele juridice trebuie sa raspunda penal?
A) persoanele juridice reprezinta o realitate, fiind entitati dotate cu vointa si constiinta
proprie;
B) exista pedepse care pot fi aplicate cu succes persoanelor juridice, respectiv dizolvarea,
suspendarea activitatii, amenda, precum si masuri de siguranta ca expulzarea de pe teritoriul
national, interdictia de a avea sediul in anumite localitat etc.;
C) pedepsirea unei colectivitati duce la vatamarea membrilor sai nevionovati care nu au fost
consultati in momentul comiterii actului infractional;
D) pedepsele aplicate persoanelor juridice pot fi eficiente pentru ca pot determina o
modificare a comportamentului acestora in sensul respectarii legii penale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

207. Care sunt termenii sau condiŃiile preexistente infracŃiunii?


a) obiectul şi subiecŃii infracŃiunii;
b) latura obiectivă şi latura subiectivă a infracŃiunii;
c) elementul material şi urmarea imediată;
d) scopul şi mobilul infracŃiunii.

208. Care sunt subiecŃii infracŃiunii?


a) subiectul principal şi subiectul secundar;
b) subiectul simplu şi subiectul complex;
c) subiectul activ şi subiectul pasiv;
d) subiectul generic şi subiectul specific.

209. ConŃinutul constitutiv al oricărei infracŃiuni cuprinde:


a) obiectul şi subiecŃii infracŃiunii;
b) timpul şi locul infracŃiunii;
c) condiŃiile preexistente ale infracŃiunii;
d) latura obiectivă şi latura subiectivă a infracŃiunii;

210. În cazul săvârşirii unei infracŃiuni trebuie stabilită legătura de cauzalitate între:
a) latura obiectivă şi latura subiectivă;
b) elementul material şi urmarea imediată;
c) obiectul şi subiecŃii infracŃiunii;
d) infractor şi victimă.

211. Elementul material al laturii obiective se poate manifesta sub forma:


a) vinovatiei;
b) unei actiuni sau inactiuni;
c) unei sanctiuni;
d) complicitatii.

212. Actiunea consta:


A) intr-o interventie activa a infractorului;
B) intr-o activitate periculoasa;
C) intr-o stare de pasivitate a infractorului;
D) intr-o activitate interzisa de legea penala.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

213. Inactiunea sau abstentiunea consta:


a) intr-o interventie activa a infractorului;
b) intr-o activitate periculoasa;
c) intr-o actiune directa si nemijlocita a infractorului;
d) intr-o atitudine a faptuitorului care nu face ceva ce legea penala impune sa faca.

214. Infractiunile care au in continutul lor referiri la rezultatul produs sunt:


a) infractiuni materiala sau de rezultat;
b) infractiuni de pericol;
c) infractiuni de atitudine;
d) infractiuni formale.

215. Legatura de cauzalitate este liantul intre:


a) obiectul si subiectii infractiunii;
b) elementul material si urmarea imediata;
c) latura obiectiva si latura subiectiva;
d) actiunile si inactiunile faptuitorului.

216. Elementele raportului de cauzalitate sunt:


a) elementul material;
b) urmarea imediata;
c) cauza si efectul;
d) locul, timpul, modul si imprejurarile comiterii infractiunii.

217. Cauza, ca element al raportului de cauzalitate, este formata din:


a) mobilul faptei;
b) scopul urmarit de faptuitor;
c) conditiile de timp, loc, mod si imprejurarile comiterii faptei;
d) actiunea sau inactiunea constienta a persoanei.

218. Efectul, ca element al raportului de cauzalitate, se concretizeaza in:


a) urmarile ce s-au produs prin activitatea infractionala desfasurata;
b) scopul pentru care s-a comis infractiunea;
c) mobilul faptei;
d) actiunea sau inactiunea constienta a persoanei.

219. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de
cauzalitate. In cadrul primului curent, cunoscut sub denumirea de teza monista, au fost formulate
urmatoarele teorii:
A) teoria cauzei preponderente;
B) teoria conditiei necesare;
C) teoria cauzei proxime;
D) teoria cauzei eficiente.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

220. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de
cauzalitate. In cadrul celui de-al doilea curent, cunoscut sub denumirea de teza pluralista, a fost
formulata urmatoarea teorie:
a) teoria cauzei adecvate;
b) teoria cauzei proxime;
c) teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non;
d) teoria cauzei preponderente.

221. Dintre teoriile cunoscute in doctrina penala cu privire la raportul de cauzalitate, care
este aceea care ofera cele mai mari posibilitati pentru solutionarea raportului de cauzalitate si care
stabileste corect sfera contributiilor cu legatura de cauzalitate, dar care nu permite stabilirea
deosebirilor dintre diferitele contributii aduse la producerea aceluiasi rezultat periculos, desi legea
obliga sa se tina seama de contributia participantilor la savarsirea infractiunii?
a) teoria cauzei preponderente;
b) teoria cauzei eficiente;
c) teoria conditiei necesare;
d) teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non.

222. Elementul esential al laturii subiective este:


a) vinovatia;
b) mobilul;
c) scopul;
d) actiunea sau inactiunea faptuitorului.

223. Faptele care constau intr-o actiune sunt:


a) contraventii;
b) infractiunii care se savarsesc cu intentie;
c) infractiuni care se savarsesc din culpa;
d) infractiuni progresive.

224. Faptele care constau intr-o inactiune sunt:


a) contraventii;
b) infractiuni care se savarsesc cu intentie sau din culpa, cu exceptia cazurilor in care legea
prevede altfel;
c) infractiuni continuate;
d) infractiuni complexe.

225. Scopul infractiunii poate fi:


A)apropiat;
B) nemijlocit;
C) mijlocit;
D) indepartat.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

226. Ce intelegeti prin latura subiectiva a unei infractiuni?


a) activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in pericol
anumite relatii sociale aparate de normele dreptului penal;
b) valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate sau
vatamate prin fapta infractionala;
c) totalitatea conditiilor prevazute in norma de incriminare cu privire la actul de conduita
prohibit, pe care le indeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savarsirea actiunii sau inactiunii
de catre acesta;
d) atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si afective,
care determina si insotesc actul fizic de executare.

227. Ce intelegeti prin latura obiectiva a unei infractiuni?


a) activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in pericol
anumite relatii sociale aparate de normele dreptului penal;
b) atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si afective,
care determina si insotesc actul fizic de executare;
c) valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate sau
vatamate prin fapta infractionala;
d) totalitatea conditiilor prevazute in norma de incriminare cu privire la actul de conduita
prohibit, pe care le indeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savarsirea actiunii sau inactiunii
de catre acesta.

228. Doctrina penala este unanima in a distinge doua perioade in care se desfasoara
activitatea infractionala, respectiv:
a) perioada prezenta si perioada viitoare;
b) perioada activa si perioada pasiva;
c) perioada actuala si perioda trecuta;
d) perioada interna si perioada externa.

229. Care sunt momentele care caracterizeaza perioada interna in care se desfasoara
activitatea infractionala?
A) momentul nasterii, al conceperii ideii de a savarsi o infractiune;
B) momentul deliberarii, al meditatiei asupra ideii de a savarsi o infractiune;
C) momentul deciziei, al luarii hotararii ori renuntarea la ideea infractionala;
D) momentul actelor pregatitoare sau preparatorii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

230. Care sunt fazele care caracterizeaza perioada externa in care se desfasoara activitatea
infractionala?
A) faza actelor premergatoare sau preparatorii;
B) faza deciziei de a comite infractiunea sau de a renunta la ideea infractionala;
C) faza actelor de executare sau faza de executie;
D) faza urmarilor.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

231. Care sunt principalele forme ale infractiunii intentionate?


A) actele pregatitoare (preparatorii);
B) tentativa;
C) complicitatea;
D) fapta consumata.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

232. Care sunt principalele modalitati prin care se realizeaza actele premergatoare in cazul
savarsirii unei infractiuni?
A) luarea hotararii de a savarsi o infractiune;
B) procurarea instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea faptei;
C) confectionarea, modificarea sau adptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor
ce vor folosi la comiterea infractiunii;
D) culegerea de informatii, date despre victima, sau despre locul sau timpul savarsirii
infractiunii.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

233. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca activitatile desfasurate pentru a
putea fi considerate acte premergatoare?
A) sa se concretizeze printr-o activitate obiectiva, capabila sa creeze conditii favorabile
pentru savarsirea infractiunii;
B) actele premergatoare sa fie intentionate;
C) activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al
laturii obiective;
D) sa existe legatura de cauzalitate intre decizia de a comite infractiunea si rezultatul produs
prin infractiune.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
234. Actele pregatitoare pot fi:
a) cunoscute si necunoscute;
b) materiale si morale;
c) fiziologice si psihologice;
d) reusite si nereusite.

235. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tentativa pentru a se diferentia
de actele premergatoare si de infractiunea consumata?
A) existenta unei hotarari sau rezolutii de a savarsi o infractiune;
B) punerea in executare a hotararii infractionale;
C) savarsirea infractiunii in functie de scopul propus;
D) intreruperea executarii sau neproducerea rezultatului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

236. Care sunt infractiunile la care tentativa nu este posibila datorita specificului
elementului material?
A) infractiunile continue;
B) infractiunile omisive;
C) infractiunile de obicei;
D) infractiunile formale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

237. Care sunt infractiunile la care tentativa nu este posibila datorita elementului subiectiv?
A) infractiunile savarsite din culpa;
B) infractiunile savarsite cu intenŃie depasita;
C) infractiunile savarsite cu praeterintentie;
D) infractiunile savarsite cu intentie.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

238. Care sunt principalele forme ale tentativei?


A) tentativa intrerupta (neterminata) sau imperfecta;
B) tentativa perfecta (terminata) sau fara efecte;
C) tentativa complexa sau vasta;
D) tentativa improprie.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

239. Care sunt conditiile desistarii?


A) renuntarea la comitera infractiunii sa fie determinata de interventia unei alte persoane;
B) renuntarea la comiterea infractiunii sa se bazeze pe vointa libera a faptuitorului deci, din
proprie initiativa;
C) renuntarea la savarsirea infractiunii sa se faca in timp util;
D) renuntarea la comiterea infractiunii sa fie definitiva.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

240. Care sunt conditiile impiedicarii producerii rezultatului in cazul comiterii unei
infractiuni?
A) impiedicarea producerii rezultatului sa fie voluntara, sa fie expresia vointei libere a
faptuitorului;
B) impiedicarea producerii rezultatului sa aiba loc inainte de producerea urmarilor
periculoase;
C) impiedicare producerii rezultatului sa aiba loc inainte de descoperirea faptei;
D) impiedicare producerii rezultatului sa se faca de orice persoana care doreste sa-l ajute pe
faptuitor.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

241. În actuala reglementare a Codului penal, tentativa este incriminată:


a) pentru toate infracŃiunile din Codul penal;
b) doar pentru infracŃiunile grave şi deosebit de grave;
c) numai atunci când Codul penal prevede expres acest lucru;
d) pentru infracŃiunile consumate.

242. Infractiunea deviata poate fi savarsita in urmatoarele moduri:


a) a minori ad majus, a majori ad minus (daca legea penala interzice mai putin, va interzice
si mai mult si invers);
b) aberatio ictus si error in persona (greseala faptuitorului sau eroarea faptuitorului);
c) ubi eadem ratio ubi idem just (pentru situatii identice trebuie sa existe aceeasi solutie
juridica);
d) reductio ad absurdum (reducerea la absurd, situatie inadmisibila).

243. În teoria dreptului penal şi în legislaŃie se face distincŃie între două categorii de unitate
de infracŃiune:
a) unitate naturală şi unitate artificială de infracŃiune;
b) unitate convenŃională şi unitate neconvenŃională de infracŃiune;
c) unitate naturală şi unitate legală de infracŃiune;
d) unitate simplă şi unitate complexă de infracŃiune.

244. În cadrul unităŃii naturale de infracŃiune se face distincŃie între trei tipuri diferite de
infracŃiuni, în raport de natura acŃiunii sau inacŃiunii care constituie elementul material al
infracŃiunii:
A) infracŃiunea simplă;
B) infracŃiunea continuă;
C) infracŃiunea deviată;
D) infracŃiunea continuată.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

245. În cadrul unităŃii legale de infracŃiune se face distincŃie între patru tipuri de infracŃiuni :
A) infractiunea continuata;
B) infractiunea complexa;
C) infractiunea regresiva;
D) infractiunea de obicei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

246. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta infractiunii continuate?
A) actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana (unitate de subiect activ);
B) existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale diferite de timp;
C) actiunile sau inactiunile sa fie savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale
(unitatea de infractiune);
D) actiunile sau inactiunile savarsite sa prezinte, fiecare in parte sau impreuna, contiunutul
mai multor infractiuni distincte (diversitate de continut).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

247. Infractiuni continuate sunt doar:


a) infractiunile savarsite din culpa;
b) infractiunile savarsite cu intentie depasita (preaterintentie);
c) toate infractiunile savarsite;
d) infractiunile savarsite cu intentie.

248. Data savarsirii infractiunii continuate este considerata ca fiind:


a) data inceperii savarsirii infractiunii;
b) data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni;
c) data savarsirii urmatoarei infractiuni;
d) data descoperirii infractorului.

249. Precizati care sunt infractiunile care nu pot fi considerate infractiuni continuate:
A) infractiunile savarsite din culpa;
B) infractiunile de obicei sau care implica repetarea activitatii infractionale pentru realizarea
continutului infractiunii;
C) infractiunile savarsite cu intentie;
D) infractiunile care nu sunt susceptibile de repetare (de exemplu, omorul).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

250. Infractiunea complexa este:


a) infractiunea al carei rezultat obtinut dupa momentul consumarii si excluzand interventia
faptuitorului, se va amplifica in mod progresiv, dand nastere la noi urmari, corespunzatoare unor
infractiuni mai grave;
b) infractiunea care se realizeaza prin repetarea faptei incriminate de un numar de ori atat de
mare incat sa rezulta o obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia;
c) infractiunea prin care o persoana savarseste, la diferite intervale de timp, dar in realizarea
aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul
aceleiasi infractiuni;
d) infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial
agravant, o actiune sau inactiune care constituie, prin ea insasi, o fapta prevazuta de legea penala.

251. Infractiunea continuată este:


a) infractiunea prin care o persoana savarseste, la diferite intervale de timp, dar in realizarea
aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul
aceleiasi infractiuni;
b) infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial
agravant, o actiune sau inactiune care constituie, prin ea insasi, o fapta prevazuta de legea penala;
c) infractiunea al carei rezultat obtinut dupa momentul consumarii si excluzand interventia
faptuitorului, se va amplifica in mod progresiv, dand nastere la noi urmari, corespunzatoare unor
infractiuni mai grave;
d) infractiunea care se realizeaza prin repetarea faptei incriminate de un numar de ori atat de
mare incat sa rezulta o obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia.

252. Infractiunea de obicei se consuma:


a) in momentul terminarii primei actiuni;
b) in momentul ultimei repetari a faptei incriminate;
c) in momentul in care s-au epuizat doua sau mai multa actiuni ale faptuitorului;
d) in momentul interventiei organelor judiciare.

253. Care sunt condiŃiile necesare pentru existenŃa infracŃiunii continuate?


A) existenŃa unei pluralităŃi de acŃiuni sau inacŃiuni săvârşite la diferite intervale de timp;
B) acŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană;
C) acŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale;
D) acŃiunile sau inacŃiunile săvârşite să prezinte, fiecare în parte, conŃinutul mai multor
infracŃiuni.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

254. Care sunt efectele juridice ale infracŃiunii complexe?


A) infracŃiunea complexă constituie o cauză de agravare a răspunderii penale astfel că
tratamentul sancŃionator este mult mai grav decât cel prevăzut de legea penală pentru fiecare faptă
din conŃinutul infracŃiunii complexe;
B) infracŃiunea complexă este o infracŃiune momentană, întrucât nu presupune o prelungire
în timp a acŃiunii sau inacŃiunii ori a consecinŃelor acesteia;
C) infracŃiunea complexă se consumă în momentul în care se săvârşesc acŃiunile prin care se
realizează elementele materiale specifice laturii obiective ale infracŃiunilor absorbite;
D) infracŃiunea sau infracŃiunile absorbite în infracŃiunea complexă îşi pierd autonomia
infracŃională.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
255. Care sunt conditiile necesare pentru existenta concursului de infractiuni?
A) sa se fi savarsit doua sau mai multe infractiuni;
B) infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana;
C) infractiunile sa fie savarsite inainte de condamnarea definitiva a faptuitorului pentru
vreuna dintre ele;
D) infractiunile sa fie savarsite de doua sau mai multe persoane in calitate de autori,
coautori, instigatori sau complici.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

256. Care sunt formele sub care se poate prezenta concursul de infractiuni?
a) concursul represiv si concursul preventiv;
b) concursul real si concursul formal;
c) concursul conventional si concursul neconventional;
d) concursul obiectiv si concursul subiectiv.

257. Care sunt sistemele sanctionatorii cunoscute pentru concursul de infractiuni?


A) sistemul cumulului aritmetic;
B) sistemul absorbtiei;
C) sistemul progresiei geometrice;
D) sistemul cumulului juridic.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

258. Care este sistemul sanctionator pentru concursul de infractiuni consacrat si admis de
Codul penal roman?
a) sistemul cumulului aritmetic sau al aditionarii pedepselor;
b) sistemul absorbtiei pedepselor si aplicarea pedepsei celei mai grave;
c) sistemul mixt al cumulului aritmetic si al absorbtiei pedepselor;
d) sistemul cumulului juridic sau sistemul contopirii pedepselor.

259. Care sunt elementele ce alcatuiesc structura recidivei (termenii recidivei)?


A) existenta unei condamnari definitive a infractorului pentru una sau mai multe infractiuni
comise anterior;
B) savarsirea, de catre acelasi infractor, a unei noi infractiuni dupa condamnarea sa
definitiva;
C) infractorul sa savarseasca o noua infractiune dupa ce a suferit o condamnare definitiva
pentru alta infractiune;
D) savarsirea de noi infractiuni de catre acelasi infractor, inainte de ramanerea definitiva a
hotararii de condamnare anterioara.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

260. Care sunt formele sau modalitatile recidivei?


A) recidiva dupa condamnare si recidiva dupa executare;
B) recidiva generala si recidiva colectiva;
C) recidiva generala si recidiva speciala;
D) recidiva mare si recidiva mica.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

261. Care sunt formele sau modalitatile recidivei?


A) recidiva temporara si recidiva perpetua;
B) recidiva relativa si recidiva absoluta;
C) recidiva absoluta si recidiva cumulata;
D) recidiva teritoriala si recidiva internationala.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

262. Care sunt condiŃiile ce se cer îndeplinite pentru existenŃa primului termen al recidivei?
A) să existe o hotărâre definitivă de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai
mare de 6 luni;
B) hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o infracŃiune săvârşită cu intenŃie;
C) hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii, nu se Ńine seama la
stabilirea stării de recidivă;
D) să existe o hotărâre de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de un
an.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

263. Există situaŃii prevăzute de art.38, alin.1, din Codul penal, în care o hotărâre de
condamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei. Astfel, la stabilirea stării de
recidivă nu se Ńine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
A) infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii;
B) infracŃiunile graŃiate;
C) infracŃiunile săvârşite din culpă;
D) infracŃiunile amnistiate.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

264. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cel de-al doilea termen de
recidiva?
A) sa se savarseasca o noua infractiune;
B) noua infractiune sa fie savarsita cu intentie;
C) pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune sa fie inchisoarea mai mare de un an
sau detentiunea pe viata;
D) noua infractiune sa fie savarsita dupa executarea totala a pedepsei anterioare.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

265. Care sunt cazurile în care poate exista recidivă pentru persoana juridică;
A) să existe o hotărâre definitivă de condamnare a persoanei juridice;
B) persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie iar amenda pentru
infracŃiunea anterioară să nu fie executată;
C) persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru
infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată;
D) persoana juridică să comită orice infracŃiune, cu condiŃia ca aceasta să fie înglobată în
Codul penl al României.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

266. Ce presupune pluralitatea intermediară de infracŃiuni?


A) să existe o condamnare definitivă a infractorului pentru o infracŃiune săvârşită anterior;
B) infractorul să comită din nou o infracŃiune, înainte de începerea executării pedepsei, în
timpul executării sau în stare de evadare;
C) să nu fie îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa stării de recidivă;
D) existenŃa unui concurs de infracŃiuni.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

267. Infractorul este:


a) persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
b) persoana care a ajutat la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;
c) persoana care se pregateste sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
d) persoana care are calitatea de subiect de drept si care raspunde penal.

268. Care sunt formele pluralitatii de infractori?


A) pluralitatea naturala (necesara);
B) pluralitatea constituita (legala);
C) pluralitatea ocazionala (participatia penala);
D) pluralitatea artificiala (facultativa).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

269. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru realizarea pluralitatii constituite sau
legale?
A) existenta unei grupari de doua sau mai multe persoane, in functie de natura si numarul
infractiunilor planuite;
B) existenta unor conditii de timp si de loc cu privire la savarsirea infractiunii;
C)existenta unui anumit plan infractional in care sa intre savarsirea unora sau mai multor
infractiuni;
D) existenta unei organizari proprii, a unei structuri ierarhice si a unei conceptii unice de
conducere care sa asigure coeziunea şi stabilitatea grupului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

270. Care sunt felurile participatiei penale?


A) participatia proprie si participatia improprie;
B) participatia omogena si participatia eterogena;
C) participatia obiectiva si participatia subiectiva;
D) participatia spontana si participatia preordinata.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

271. Care sunt conditiile necesare pentru existenta participatiei penale?


A) fapta sa fie savarsita din culpa;
B) sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
C) fapta sa fi fost savarsita in cooperare de către două sau mai multe persoane;
D) existenta unei vointe comune de a savarsi, in cooperare, aceeasi fapta prevazuta de legea
penala.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

272. Care sunt formele participatiei penale propriu-zise sau perfecte?


A) autoratul sau coautoratul;
B) instigarea;
C) complicitatea;
D) tainuirea.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

273. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru realizarea autoratului si coautoratului,
ca forma a participatiei penale?
A) activitatea autorilor sau coautorilor trebuia sa vizeze acelasi obiect juridic;
B) autorii sau coautorii trebuie sa fie obligatoriu majori;
C) participantii trebuie sa fi savarsit, in mod nemijlocit, impreuna, fapta prevazuta de legea
penala;
D) sa existe o legatura subiectiva intre coautori.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

274. Care sunt infractiunile ce nu pot fi savarsite in coautorat?


A) infractiunile omisive;
B) infractiunile cu autor unic;
C) infractiunile progresive;
D) infractiunile ce presupun un subiect calificat.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

275. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta instigarii ca forma a
participatiei penale?
A) sa existe cel putin doi subiecti ai infractiunii (instigatorul si instgatul);
B) sa existe identitate de obiect juridic intre instigare si fapta savarsita de autor;
C) activitatea instigatorului sa duca la determinarea instigatului sa savarseasca infractiunea;
D) instigatorul sa actioneze numai cu intentie depasita sau din culpa.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

276. Identificati, in enunturile de mai jos, principalele forme ale complicitatii:


A) complicitatea materiala si complicitatea morala;
B) complicitatea anterioara si complicitatea concomitenta;
C) complicitatea obiectiva si complicitatea subiectiva;
D) complicitatea proprie si complicitatea improprie.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

277. Care sunt condiŃiile ce trebuie îndeplinite pentru împiedicarea consumării unei
infracŃiuni de către participanŃi, astfel încât aceasta să poată constitui cauză de nepedepsire?
A) să se fi inceput execuŃia faptei de către autor;
B) participantul să fi intervenit pentru a împiedica consumarea faptei dar acest lucru nu s-a
realizat întrucât autorul nu a acceptat;
C) în cursul executării, participantul să fi intervenit, în mod eficient şi să fi împiedicat
continuarea infracŃiunii;
D) intervenŃia participantului care determină neconsumarea infracŃiunii să fie anterioară
descoperirii faptei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

278. Care sunt modalităŃile în care se poate realiza participaŃia improprie?


A) modalitatea intenŃie şi culpă, adică participarea cu intenŃie la o faptă săvârşită de autor
din culpă;
B) modalitatea intenŃie şi lipsă de vinovăŃie, adică participarea cu intenŃie la o faptă săvârşită
de autor fără vinovăŃie;
C) modalitatea intenŃie şi intenŃie directă, adică participarea cu intenŃie directă la o faptă
săvârşită de autor cu intenŃie;
D) modalitatea culpă şi intenŃie şi modalitatea lipsă de vinovăŃie şi intenŃie, adică
participarea din culpă la o faptă săvârşită de autor cu intenŃie, respectiv participarea fără vinovăŃie la
o faptă săvârşită de autor cu intenŃie
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

279. Care sunt cele două modalităŃi de realizare a participaŃiei improprii reglemetate de
Codul penal român?
a) modalitatea intenŃie şi culpă şi modalitatea intenŃie şi lipsă de vinovăŃie;
b) modalitatea intenŃie şi culpă şi modalitatea culpă şi intenŃie;
c) modalitatea intenŃie şi culpă şi modalitatea lipsă de vinovăŃie şi intenŃie;
d) modalitatea culpă şi intenŃie şi modalitatea lipsă de vinovăŃie şi intenŃie.

280. Care sunt cauzele care înlătură caracterul penal al faptei?


A) legitima apărare;
B) starea de necesitate;
C) constrângerea fizică şi constrângerea morală;
D) amnistia;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

281. IdentificaŃi, din enumerarea de mai jos, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:
A) cazul fortuit;
B) iresponsabilitatea;
C) graŃierea;
D) beŃia accidentală (fortuită);
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

282. Din enumerarea de mai jos, identificaŃi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:
A) minoritatea făptuitorului;
B) prescripŃia răspunderii penale;
C) eroarea de fapt;
D) beŃia accidentală (fortuită);
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

283. După criteriul trăsăturilor esenŃiale ale infracŃiunii asupra cărora exercită o influenŃă
preponderentă, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se clasifică în:
A) cauzele care privesc pedeapsa;
B) cauzele care privesc pericolul social;
C) cauzele care privesc vinovăŃia;
D) cauzele care privesc prevederea în legea penală a faptei;
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

284. Este in stare de legitima aparare:


A) acela care savarseste fapte pentru a inlatura un atac material direct, imediat si injust,
indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes general si care pune in pericol grav
persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general;
B) acela care, in momentul savarsirii faptei, nu si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit
mai grave decat cele care s-ar fi putut producedaca pericolul nu era inlaturat;
C) acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin
violente, viclenie, efractie sau prin orice asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta
sau loc imprejmuit tinand de acestea;
D) acela care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale
cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

285. Care sunt conditiile privitoare la atac ce trebuie indeplinite pentru existenta legitimei
aparari?
A) atacul să fie direct;
B) atacul sa fie material;
C) atacul sa fie indirect;
D) atacul sa fie imediat.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

286. Care sunt conditiile privitoare la atac ce trebuie indeplinite pentru existenta legitimei
aparari?
A) atacul sa fie just;
B) atacul sa fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva altei persoanei sau
împotriva unui interes obştesc;
C) atacul sa fie direct;
D) atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obştesc.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

287. Atacul iminent sau imediat trebuie sa fie:


A) real;
B) obiectiv;
C) sa presupuna ca este pe cale sa se desfasoare;
D) subiectiv.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

288. Care sunt conditiile privitoare la aparare ce trebuie indeplinite pentru existenta
legitimei aparari?
A) apararea sa se materializezeprintr-o fapta prevazuta de legea penala sub forma tentativei
sau a infractiunii consumate;
B) apararea sa se declanseze la simpla presupunere ca agresorul va dezlantui un atac;
C) actiunea de aparare sa fie necesara pentru respingerea unui atac;
D) actiunea sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

289. Se afla in stare de necesitate acela care:


a) savarseste fapta pentru a inlatura un atac material direct, imediat si injust, indreptat
impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes general si care pune in pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat ori interesul general;
b) savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violente,
viclenie, efractie sau prin orice asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc
imprejmuit tinand de acestea;
c) savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel,
viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia ori un
interes general;
d) acela care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu
gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

290. Care sunt conditiile privitoare la pericol care trebuie indeplinite pentru existenta starii
de necesitate?
A) pericolul sa nu fie imediat, dar sa se presupuna ca acesta se va produce ulterior;
B) evenimentul sau intamplarea generatoare de pericol sa se datoreze unei cauze fortuite
(uragan, cutremur, inundatie etc.);
C) pericolul sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun
important al acesteia ori un interes general;
D) pericolul sa fie inevitabil.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

291. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta constrangerii fizice?
A) sa se comita o fapta prevazuta de legea penala;
B) sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane;
C) constrangerii sa i se poata opune o existenta eficace din partea victimei;
D) constrangerea fizica la care a fost supusa persoana sa fie puternica, de natura sa nu i se
poate rezista si sa paralizeze libertatea de actiune a persoanei respective.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

292. Constrangerea fizica mai este denumita:


a) amenintare;
b) caz fortuit;
c) forta majora;
d) calomnie.

293. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta constrangerii morale?
A) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
B) să existe o actiune de constrangere săvârşită de o persoană asupra psihicului unei alte
persoane ;
C) prin ameninŃare să se creeze un pericol grav pentru persoana ameninŃată sau pentru o altă
persoană;
D) pericolul grav cu care este amenintata persoana sa poata fi inlaturat astfel incat aceasta sa
nu sufere leziuni grave.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

294. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta cazului fortuit?
A) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
B) fapta sa poata fi prevazuta de faptuitor, dar acesta sa nu poata actiona datorita culpei sale;
C) fapta savarsita sa se datoreze unei actiuni sau inactiuni peste care s-a suprapus o anumita
imprejurare care a produs rezultatul periculos;
D) faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii care a
determinat producerea rezultatului.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

295. Care este sursa imprejurarilor fortuite?


A) fenomenele naturii;
B) starea maladiva a unei persoane;
C) amenintarea;
D) starea imprudenta a victimei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

296. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentu existenta starii de minoritate drept
cauza care inlatura caracterul penal al faptei?
A) sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala;
B) fapta sa fie savarsita de un minor care nu indeplinieste conditiile legale pentru a raspunde
penal;
C) minorul sa mai fi comis o alta infractiune anterior;
D) minoritatea faptuitorului trebuie sa existe in momentul comiterii faptei.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

297. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta starii de iresponsabilitate?
A) starea de incapacitate psihica a faptuitorului sa existe in momentul descoperirii faptei de
catre autoritati;
B) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;
C) faptuitorul sa nu poata constientiza actiunile sau inactiunile sale ori sa nu poate fi stapan
pe ele;
D) incapacitatea psihică a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale sau altor cauze care
determină stări anormale, de incapacitate psihică.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

298. Dupa atitudinea persoanei care a dorit sau nu sa ajunga in stare de betie, aceasta poate
fi:
A) betia accidentala;
B) betia involuntara;
C) betia fortuita;
D) betia provocata.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

299. Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori alte substante, betia poate fi:
a) betia accidentala si betia voluntara;
b) betia completa si betia incompleta;
c) betia simpla si betia preordinata;
d) betia involuntara si betia fortuita.

300. Pentru ca starea de betie sa constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei,
aceasta trebuie sa fie:
a) betie accidentala si incompleta;
b) betia voluntara si incompleta;
c) betie accidentala si completa;
d) betie voluntara si completa.

301. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta starii de betie?
A) faptuitorul sa fie in stare de betie produsa prin alcool sau late substante, in momentul
comiterii faptei;
B) starea de betie in care se afla faptuitorul sa fie voluntara;
C) starea de betie sa fie accidentală şi completa, adică provocată independent de voinŃa
făptuitorului;
D) fapta savarsita in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

302. In functie de obiectul asupra caruia poarta, eroarea de fapt poate fi:
a) eroare de fapt principala si eroare de fapt secundara;
b) eroare de fapt obiectiva si eroare de fapt subiectiva;
c) eroare de fapt conventionala si eroare da fapt universala;
d) eroare de fapt simpla si eroare de fapt complexa.

303. Dupa factorii care o determina, eroarea de fapt poate fi:


a) eroare esentiala si eroare neesentiala;
b) eroare prin ignoranta si inducerea in eroare sau amagirea;
c) eroare principala si eroare secundara;
d) eroare asupra formei si eroare asupra substantei.

304. In functie de posibilitatea de evitare a erorii, aceasta poate fi:


a) eroare principala si eroare secundara;
b) eroare esentiala si eroare neesentiala;
c) eroare vincibila (inlaturabila) si eroare invincibila (neinlaturabila);
d) eroare prin ignoranta si inducerea in eroare sau amagirea.

305. Eroarea de drept inlatura caracterul penal al faptei?


a) uneori, cand legea prevede expres;
b) intotdeauna;
c) in cazul faptelor comise de cetatenii straini;
d) niciodata.

306. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca eroarea de fapt pentru
inlaturarea caracterului penal al faptei?
A) sa se comita o fapta prevazuta de legea penala;
B) in momentul comiterii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit
existenta vreunei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei respective
sau o circumstanta agravanta;
C) eroarea de fapt sa existe in momentul savarsirii faptei;
D) eroarea de fapt sa se datoreze imprejurarii ca faptuitorul era in eroare de drept.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

307. Betia, din punct de vedere juridic, poate fi provocata de:


A) alcool;
B) substante stupefiante;
C) vapori de alcool, eter, benzina, terebentina etc.;
D) substante fara efect excitant.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

308. Care sunt formele pe care le imbraca vinovatia, ca trasatura esentiala a infractiunii?
A) intentia;
B) culpa;
C) pedeapsa;
D) intentia depasita.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.

309. Care sunt conditiile privitoare la actiunea de salvare ce trebuie indeplinite pentru
existenta starii de necesitate?
A) actiunea de salvare sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a vietii, integritatii
corporalesau sanatatii unei persoane, a unui bun important ori a unui interes general;
B) actiunea de salvare sa nu cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs
daca pericolul nu era inlaturat;
C) fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care are obligatia de a
infrunta pericolul;
D) actiunea de salvare sa fie efectuata doar de catre specialisti (pompieri, politisti, militari
etc.).
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.