Forța marime vectorială

Forţa mărime vectorială

• Forţa (F) este mărimea vectorială care măsoară tăria, intensitatea
unei interacţiuni. Acţiunea unui corp asupra altui corp acțiune
reciprocă se numește interacțiune.
Forța se notează: <F>SI = 1N

Interacţiunea înseamnă întâlnirea a două mişcări (a două

particule sau a două sisteme de particule) care se deosebesc
între ele ca direcţie, intensitate şi mai ales ca sens. Esenţa
filozofică a forţei este deosebirea de mişcare.
•
Forţa ca toate mărimile fizice
este o măsură a mişcării. Forţa apare
şi acţionează la nivelul particulelor
elementare.
Forța se măsoară cu
dinamometrul construit pe baza
efectului de deformare elastică a
unui resort.
Orice forţă este dată de
produsul presiunii cu aria suprafeţei
pe care se exercită acea presiune.
Fiind o mărime vectorială, forța
este caracterizată prin:
• punct de aplicație punctul în care
acționează forta;
• valoarea numerică este mărimea
fizică ce are ca unitate de măsură
newtonul;
• direcția este dreapta pe care
acționează forţa;
• sensul este modul în care acționeaza
forţa.
 În fizică se disting două categorii de mărimi fizice:
• - mărimi fizice vectoriale
• - mărimi fizice scalare
Dif. Mărimile fizice vectoriale sunt caracterizate de valoarea numerică,
direcţie şi sens, iar mărimile fizice scalare sunt caracterizate prin
valoarea numerică exprimată în unităţi de măsură.
Compunerea forţelor
• Deoarece forţele sunt mărimi fizice vectoriale compunerea lor se
realizează ca şi vectorii prin două metode:
- metoda paralelogramului
- metoda triunghiului
Paşi pentru compunerea forţelor cu regula paralelogramului:
1. Se desenează prima forţă;
2. Se desenează cea de-a doua forţă astfel încât punctul de aplicaţie
al celor două forţe să coincidă;
3. Se construiesc paralele la cele două forţe;
4. Se uneşte punctul comun de aplicaţie al celor două forţe cu
punctul de intersecţie al paralelelor construite;
5. Rezultanta obţinută va avea punctul de aplicaţie comun cu
punctele de aplicaţie al celor două forţe şi vârful în punctul de
intersecţie al paralelelor.
• Pași pentru compunerea forţelor cu regula triunghiului:
• 1.Se construiește prima forţă;
• 2.Se construiește cea de-a doua forţă astfel încât punctul său de
aplicație să coincidă cu vârful primei forţe;
• 3.Se unește punctul de aplicație al primei for țe care devine și punct
de aplicație pentru forța rezultantă cu vârful celei de-a doua for țe care
devine vârful forței rezultante.
• Diferența dintre cele două metode este că la metoda
paralelogramului punctele de aplicație ale forțelor coincid, iar la regula
triunghiului vârful primei forțe devine punct de aplica ție pentru cea de-a
doua forță.

Exemple de forțe:
• Forța de greutate
• Forța deformatoare
• Forța elastică
• Forța plastică
• Forța de frecare
• Forța de tracțiune