Sunteți pe pagina 1din 321

Algebra liniara,

geometrie analitica si diferentiala


Nicolae Danet

Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti


Catedra de Matematica
Anul universitar 2004-2005

ii

Cuprins
Prefat
a

ix

1 Calcul vectorial clasic


1.1 Vectori legati. Spatiul vectorial EO3 . . . . .
1.2 Vectori liberi. Spatiul vectorial V 3 . . . . .
1.3 Produse de vectori liberi . . . . . . . . . . .
1.3.1 Produsul scalar a doi vectori liberi .
1.3.2 Produsul vectorial a doi vectori liberi
1.3.3 Produsul mixt a trei vectori liberi . .
1.3.4 Dublu produs vectorial a trei vectori
1.4 Vectori reciproci . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2 Planul si dreapta n spatiu
2.1 Planul n spatiu . . . . . . . . .
2.2 Dreapta n spatiu . . . . . . . .
2.3 Fascicule de plane . . . . . . . .
2.4 Probleme referitoare la distante
2.5 Probleme referitoare la unghiuri
2.6 Probleme . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

3 Spatii vectoriale
3.1 Notiunea de spatiu vectorial . . . . . .
3.2 Baze. Dimensiune . . . . . . . . . . . .
3.3 Matricea de trecere de la o baza la alta
3.4 Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . .
3.5 Spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . .
3.6 Spatii unitare . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

1
1
12
19
19
22
24
27
28
30

.
.
.
.
.
.

35
35
41
44
46
49
52

.
.
.
.
.
.

57
57
60
69
75
86
102

4 Operatori liniari
107
4.1 Operatori liniari. Proprietati generale . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Matricea unui operator liniar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.3 Valori si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
iii

iv

CUPRINS
4.4
4.5

Forma diagonal a a matricei unui


endomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Operatori liniari autoadjuncti (hemitici) . . . . . . . . . . . . . . 132

5 Forme p
atratice
5.1 Forme liniare pe Rn . . . . .
5.2 Forme biliniare pe Rn . . . .
5.3 Forme patratice . . . . . . .
5.4 Reducerea formelor patratice
analitica canonica . . . . . .
5.4.1 Metoda lui Jacobi . .
5.4.2 Metoda lui Gauss . .

. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
la expresia
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .

139
. . . . . . . . . . . . . . 139
. . . . . . . . . . . . . . 142
. . . . . . . . . . . . . . 145
. . . . . . . . . . . . . . 145
. . . . . . . . . . . . . . 145
. . . . . . . . . . . . . . 150

6 Conice
6.1 Ecuatiile canonice ale conicelor . . . . . . . .
6.2 Schimbarea reperelor ortonormate . . . . . . .
6.3 Ecuatia general a a unei conice . . . . . . . . .
6.4 Centrul unei conice . . . . . . . . . . . . . . .
6.5 Reducerea conicelor la forma canonica . . . .
6.5.1 Cazul conicelor cu centru unic ( 6= 0)
6.5.2 Cazul conicelor fara centru . . . . . . .
6.6 Intersectia unei conice cu o dreapta . . . . . .
6.7 Tangentele la o conica . . . . . . . . . . . . .
6.8 Axele unei conice . . . . . . . . . . . . . . . .
6.9 Asimptotele unei conice . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

157
157
162
168
170
174
174
190
200
201
204
205

7 Cuadrice
7.1 Ecuatiile canonice ale cuadricelor . . . .
7.1.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . .
7.1.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . .
7.1.3 Hiperboloidul cu o pnza . . . . .
7.1.4 Hiperboloidul cu doua pnze . . .
7.1.5 Paraboloidul eliptic . . . . . . . .
7.1.6 Paraboloidul hiperbolic . . . . . .
7.1.7 Alte forme canonice . . . . . . . .
7.2 Generarea suprafetelor conice . . . . . .
7.2.1 Generarea suprafetelor conice . .
7.2.2 Generarea suprafetelor cilindrice .
7.2.3 Generarea suprafetelor de rotatie
7.3 Ecuatia general a a cuadricelor . . . . . .
7.4 Centrul unei cuadrice . . . . . . . . . . .
7.5 Reducerea cuadricelor la forma canonica

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

209
209
209
211
213
216
219
220
222
223
223
225
227
229
232
232

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

CUPRINS
8 Curbe plane
8.1 Notiunea de curba plan
a. . . . . . . . . . .
8.2 Tangenta si normala la o curba plana . . .
8.3 Curbura unei curbe plane . . . . . . . . .
8.4 Cercul de curbura al unei curbe plane . . .
8.5 Punctele multiple ale unei curbe plane
denite implicit . . . . . . . . . . . . . . .
8.6 nfasuratoarea unei familii de curbe plane

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

247
247
253
257
262

. . . . . . . . . . . . . 268
. . . . . . . . . . . . . 271

9 Curbe n spatiu
9.1 Notiunea de curba n spatiu . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Tangenta si planul normal la o curba n spatiu . . . .
9.3 Lungimea unui arc de curba. Parametrizare natural a
9.4 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.5 Formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.6 Calculul curburii si al trosiunii . . . . . . . . . . . . .
9.7 Interpretarea geometrica a curburii si a torsiunii . . .
9.8 Curbe cu parametrizare oarecare . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

279
279
281
282
284
285
287
288
288

10 Suprafete
10.1 Notiunea de suprafata . . . . . . . . . . . .
10.2 Curbe oarecare pe suprafat a . . . . . . . . .
10.3 Prima forma fundamentala a unei suprafete
10.4 A doua forma fundamentala a unei suprafete

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

293
293
297
298
303

A Relatii de echivalent
a

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

311

vi

CUPRINS

Lista gurilor
6.1
6.2
6.3
6.4
6.5

Sistem de axe pentru obtinerea ecuatiei


canonice a elipsei . . . . .
2
2
Reprezentarea graca a elipsei xa2 + yb2 1 = 0 . . . . . . . . . . .
Sistem de axe pentru obtinerea ecuatiei canonice hiperbolei . . . .
2
2
Reprezentarea graca a hiperbolei xa2 yb2 1 = 0 . . . . . . . . .
Reprezentarea graca a unei hiperbole si a hiperbolei conjugate
corespunzatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6 Reprezentarea graca a unei parabole . . . . . . . . . . . . . . . .
6.7 Translatia n punctul C(x0 ; y0 ) si rotatia de unghi . . . . . . . .

157
159
159
161

7.1
7.2
7.3
7.4
7.5
7.6
7.7
7.8

211
214
217
219
221
223
225
228

Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . .
Hiperboloidul cu o pnza . . . . . .
Hiperboloidul cu doua pnze . . . .
Paraboloidul eliptic . . . . . . . . .
Paraboloidul hiperbolic . . . . . . .
Generarea unei suprafete conice . .
Generarea unei suprafete cilindrice
Generarea unei suprafete de rotatie

vii

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

162
163
168

viii

LISTA FIGURILOR

Prefata

Aici se va scrie textul

ix

PREFAT
A

Capitolul 1
Calcul vectorial clasic
1.1

Vectori legati. Spatiul vectorial EO3

Vom nota cu E3 multimea punctelor din spatiul intuitiv geometric, iar cu


E 2 multimea punctelor din plan. Notiunile pe care le vom studia n continuare
vor denite n E3: Ele ramn valabile, cu particularitatile de rigoare, n E 2:
Dreptele si planele sunt considerate ca submultimi de puncte ale lui E3: Produsul
cartezian al lui E3 cu E 3; adica multimea tuturor perechilor ordonate (A; B); unde
A; B 2 E 3; se noteaza cu E3 E3 : Deci, E3 E 3 = f(A; B) j A; B 2 E3g:
Se numeste vector legat sau segment orientat orice pereche ordonat
a de
3
3
puncte (A; B) 2 E E : Un vector legat (A; B) se va nota n continuare cu
!
!
AB si va reprezentat printr-o sageata sub forma A ! B: Vectorul BA
!
!
se numeste vectorul opus lui AB sau, pe scurt, opusul lui AB: Daca A = B;
!
vectorul AA se numeste vectorul nul.
!
La un vector legat nenul AB (A 6= B); distingem urmatoarele elemente:
!
- punctul A, numit originea sau punctul de aplicatie al vectorului AB;
!
- punctul B; numit vrful sau extremitatea lui AB;
!
- dreapta AB; numita dreapta suport sau, simplu, suportul vectorului AB;
!
- sensul vectorului AB este sensul de parcurgere al segmentului [AB] de la
originea A la extremitatea B:

Distanta de la A la B; adica lungimea segmentului [AB]; se numeste norma


!
!
vectorului AB si se noteaza cu kABk: Lungimea segmentului [AB] se poate nota
!
!
si sub forma j ABj; caz n care denumirea este de modulul vectorului AB. Vom
!
prefera denumirea de norma si notatia kABk; deoarece n felul acesta este mai
vizibila diferenta dintre vectori si scalari: norma se aplica vectorilor, iar modulul
1

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

scalarilor. Deci,
!
kABk = dist(A; B):
!
Vectorul nul AA are norma egala cu zero.
! !
Doi vectori legati AB si CD se numesc:
- egali , A = C si B = D; i.e., au aceeasi origine si acelasi vrf;

- coliniari , au aceeasi dreapta suport, i.e., AB = CD;

- paraleli , suporturile lor sunt drepte paralele, i.e., AB jj CD:

Spatiul vectorial EO3 al vectorilor legati cu originea n punctul O


Fie O un punct x n E3 : Notam cu EO3 multimea tuturor vectorilor legati cu
originea n punctul O; i.e.,
!
EO3 = fOA j A 2 E3 g:
Pe multimea EO3 introducem doua operatii: una interna (ntre vectorii apartinnd multimii EO3 ) si alta extern
a (ntre vectorii din EO3 si numerele reale).
Adunarea vectorilor din EO3
! !
Pentru OA si OB; doi vectori din EO3 ; se deneste suma
! ! def !
OA + OB = OC ;
unde punctul C este simetricul punctului O fata de mijlocul segmentului [AB]:
Acest mod de a deni suma a doi vectori legati din E3O este cunoscut sub numele
de regula paralelogramului.

1.1. VECTORI LEGATI.


SPATIUL

VECTORIAL EO3

Adunarea vectorilor are urm


atoarele proprietati:
! ! ! ! ! !
! ! !
1) (OA+OB)+OC = OA+(OB+ OC); 8 OA; OB; OC 2 EO3 ; i.e., adunarea
este asociativ
a.
! ! ! !
! !
2) OA+ OB = OB + OA; 8 OA; OB 2 EO3 ; i.e., adunarea este comutativ
a.
!
3) Vectorul nul OO este element neutru pentru adunare, i.e.,
! ! !
OA + OO = OA;

!
8OA 2 EO3 :

!
Vectorul nul OO a notat n continuare cu 0 :
!
!
4) Pentru orice vector OA 2 EO3 exista un vector OA0 2 EO3 astfel nct
! !0
!
OA + OA = 0 :
!
Punctul A0 apartine dreptei OA si este simeticul lui A fata de O: Vectorul OA0 se
!
!
!
numeste vectorul opus lui OA sau, simplu, opusul lui OA; si se noteaza OA:
Aceste proprietati arat
a c
a multimea EO3 mpreuna cu operatia de adunare a
vectorilor este un grup comutativ.
nmultirea vectorilor din EO3 cu scalari (numere reale)
!
Pentru OA un vector din EO3 si 2 R se deneste produsul
! def !
OA = OB;
unde B este punctul din E3 determinat astfel:
!
!
a) pentru 0; B apartine semidreptei [OA astfel nct kOBk = kOAk:
b) pentru < 0; B apartine dreptei OA; dar nu se aa pe semidreapta [OA;
!
!
astfel nct kOBk = jjkOAk:

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

!
!
Vectorul OB = OA se numeste produsul dintre scalarul (numarul real)
!
si vectorul OA: Din denitia de mai sus rezulta urmatoarea proprietate a normei
vectorilor din EO3 :
!
!
kOAk = jjkOAk; 8 2 R:
nmultirea cu scalari a vectorilor din EO3 are urmatoarele proprietati:
! !
!
1) 1OA = OA; 8 OA 2 EO3 :
!
!
!
2) ()OA = ( OA); 8; 2 R si 8 OA 2 EO3 :
!
!
!
!
3) ( + )OA = OA + OA; 8; 2 R si 8 OA 2 E3O; i.e., nmultirea cu
scalari este distributiva fata de adunarea scalarilor.
! !
!
!
! !
4) (OA + OB) = OA + OB; 8 2 R si 8 OA; OB 2 EO3 ; i.e., nmultirea
cu scalari este distributiva fata de adunarea vectorilor.
Faptul ca multimea EO3 este dotata cu cele doua operatii, de adunarea a
vectorilor si de nmultire a vectorilor cu scalari, si aceste operatii au proprietatile
puse n evidenta mai sus se exprima n limbaj matematic spunnd ca EO3 este un
spatiu vectorial real.
Vectori liniar dependenti sau independenti
! !
!
Fie OA1; OA2; : : : ; OAn vectori din EO3 : O suma de forma
!
!
!
1OA1 + 2OA2 + + n OAn ;
unde 1; 2 ; : : : ; n sunt numere reale, se numeste combinatie liniar
a a vecto! !
!
rilor OA1 ; OA2; : : : ; OAn:
! !
!
Vectorii OA1 ; OA2; : : : ; OAn se numesc liniar dependenti daca exista scalarii 1; 2; : : : ; n ; nu toti nuli, astfel nct
!
!
!
!
1OA1 + 2OA2 + + n OAn = 0 :
Faptul ca scalarii 1 ; 2; : : : ; n nu sunt toti nuli se scrie analitic sub forma
21 + 22 + + 2n 6= 0 sau j1 j + j2j + + jn j 6= 0:
! !
!
Vectorii OA1; OA2 ; : : : ; OAn se numesc liniar independenti daca nu sunt
! !
!
liniar dependenti. Mai precis, vectorii OA1 ; OA2; : : : ; OAn sunt liniar independenti daca din egalitatea
!
!
! !
OA + OA + + OA =
0;
1

1.1. VECTORI LEGATI.


SPATIUL

VECTORIAL EO3

unde 1; 2; : : : ; n 2 R; rezulta 1 = 2 = = n = 0: Cu alte cuvinte,


! !
!
vectorii OA1; OA2 ; : : : ; OAn sunt liniar independenti daca singura combinatie
liniara egal a cu vectorul nul este combinatia liniara cu toti coecient ii egali cu
zero.
Interpretarea geometric
a a notiunii de liniar dependent
a sau
independent
a
n continuare vom da interpretarea geometrica a notiunii de liniar dependenta.
n mod implicit, prin negare, va rezulta si interpretarea geometrica a notiunii de
liniar independenta. Vom studia, pe rnd, cazurile a doi, trei si patru vectori.
Cazul a doi vectori.
!
!
Propozitia 1.1.1 Fie OA1 si OA2 doi vectori nenuli din spa
t iul vectorial E3O:
Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
! !
1) Vectorii OA1 si OA2 sunt liniar dependenti.
2) Unul dintre ei este multiplu de cel
alalt (de exemplu, exist
a 2 R astfel
!
!
nct OA2 = OA1):
! !
3) Vectorii OA1 si OA2 sunt coliniari.
! !
Demonstratie. 1) ) 2) Presupunem ca vectorii OA1 si OA2 sunt liniar dependenti. Atunci exista scalarii 1; 2 ; nenuli simultan, astfel nct
!
!
!
1OA1 + 2OA2 = 0 :
2 !
2
!
Fie, de exemplu, 1 6= 0: Atunci OA2 = OA1 : Not am = si obtinem
1
1
relatia ce trebuia demonstrata.
!
!
!
2) ) 1) Fie 2 R astfel nct OA2 = OA1: Atunci vectorii OA1 si
!
OA2 sunt liniar dependenti deoarece exista scalarii si 1; nenuli, astfel nct
! !
!
OA1 OA1 = 0 .
2) , 3) Echivalenta este adevarata conform denitiei produsului dintre un
scalar si un vector din EO3 :
! !
Corolarul 1.1.2 Vectorii OA1 si OA2 sunt liniar independen
ti daca si numai
daca sunt necoliniari.
Cazul a trei vectori.
! ! !
Propozitia 1.1.3 Fie OA1; OA2; OA3 trei vectori din spatiul EO3 nenuli si astfel
nct nu exist
a nici o pereche de vectori coliniari printre ei. Atunci urm
atoarele
armatii sunt echivalente:
! ! !
1) Vectorii OA1; OA2 ; OA3 sunt liniar dependen
ti.
2) Unul dintre vectori este o combinatie liniara a celorlalti doi (de exemplu,
!
!
!
exista
1; 2 2 R astfel nct OA3 = 1OA1 + 2OA2 ):
! ! !
3) Vectorii OA1; OA2 ; OA3 sunt coplanari.

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

! ! !
Demonstratie. 1) ) 2) Presupunem ca vectorii OA1 ; OA2; OA3 sunt liniar
dependenti. Atunci exista 1; 2; 3 2 R; nu toti nuli, astfel nct
!
!
!
!
1OA1 + 2OA2 + 3OA3 = 0 :
!
!
!
Fie, de exemplu, 3 6= 0: Atunci OA3 = 1 OA1 2 OA2 : Daca notam
3
3
1
2
!
!
!
1 = si 2 = obtinem OA3 = 1OA1 + 2OA2 ; adic
a relatia ce trebuia
3
3
demonstrata.
!
!
!
2) ) 1) Daca exista 1; 2 2 R astfel nct OA3 = 1OA1 + 2 OA2 , atunci
! ! !
vectorii OA1 ; OA2; OA3 sunt liniar dependenti deoarece exista trei scalari reali
!
!
!
!
1; 2 si 1; evident, nu toti nuli, astfel nct 1OA1 + 2OA2 1OA = 0 :
!
!
!
!
2) ) 3) Daca OA3 = 1OA1 + 2 OA2; atunci vectorul OA3 se aa situat
! !
! !
n planul determinat de vectori OA1 si OA2 : Vectorii OA1 si OA2 determina un
plan deoarece, conform ipotezei, sunt necoliniari.
! ! !
! !
3) ) 2) Fie OA1; OA2 ; OA3 trei vectori coplanari din EO3 . OA1 si OA2 ind
!
necoliniari putem scrie vectorul OA3 ca o combinatie liniara a acestor doi vectori.
!
n acest scop, prin punctul A3; vrful vectorului OA3; se duc dreptele d1 k OA2
si d2 k OA1: Fie A01 = d1 \ OA1 si A02 = d2 \ OA2: Atunci, conform regulii
!
! ! !
!
paralelogramului, avem OA3 = OA01 + OA02: Deoarece OA01 este coliniar cu OA1
!0
!
ei sunt liniar dependenti, deci exista 1 2 R astfel nct OA1 = 1OA1: Analog,
!0
!
exista 2 2 R astfel nct OA2 = 2 OA2: Folosind regula paralelogramului si
relatiile anterioare, obtinem
! !0 !0
!
!
OA3 = OA1 + OA2 = 1OA1 + 2OA2 :

!
!
!
Observatia 1.1.4 Daca OA3 = 1OA1 + 2OA2 ; atunci, n limbaj algebric, se
!
!
!
spune ca vectorul OA3 este o combimatie liniara a vectorilor OA1 si OA2.
Aceeasi relatie, interpretat
a n limbaj geometric, reprezinta descompunerea vec!
! !
torului OA3 dupa vectorii OA1 si OA2.
! ! !
Corolarul 1.1.5 Vectorii OA1; OA2; OA3 sunt liniar independen
ti dac
a si numai dac
a sunt necoplanari.

1.1. VECTORI LEGATI.


SPATIUL

VECTORIAL EO3

Cazul a patru vectori.


Propozitia 1.1.6 Orice patru vectori din EO3 sunt liniar dependenti.
! ! ! !
Demonstratie. Fie OA1 ; OA2; OA3; OA4 patru vectori din EO3 :
! !
Cazul 1: Doi dintre vectori, de exmplu OA1 si OA2, sunt coliniari. Atunci,
!
!
conform propozitiei 1.1.1, exista 2 R astfel ca OA2 = OA1: Scriind aceasta
!
!
!
!

!
egalitate sub forma OA1 1OA2 + 0 OA3 + 0 OA4 = 0 ; rezult
a ca cei patru
vectori sunt liniar dependenti.
! ! !
Cazul 2: Trei dintre vectori, de exemplu OA1; OA2 ; OA3; sunt coplanari.
!
!
Atunci, conform propozitiei 1.1.3, exista 1 ; 2 2 R astfel ca OA3 = 1 OA1 +
!
!
! ! !
!
2OA2. Scriind aceasta egalitate sub forma 1OA1 +2 OA21OA3 +0 OA4 = 0 ,
rezulta ca cei patru vectori sunt liniar dependenti.
Cazul 3: Presupunem ca printre cei patru vectori nu exista perechi de vectori
care sa e coliniari si nici triplete de vectori care sa e coplanari. Vezi gura de
mai jos.

! !
Notam cu 1 planul determinat de vectorii OA1 si OA2 si cu 2 planul de! !
terminat de vectorii OA3 si OA4 : Fie d dreapta de intersectie a acestor plane.
Prin punctul A4 construim dreptele d 1 k d si d2 k OA3 : Notam cu B punctul de
intersectie al dreptei d2 cu planul 1 si cu C punctul de intersectie al dreptei d1 cu
dreapta OA3 : Prin punctul B construim dreapta d3 k OA1; care intersecteaza pe
OA2 n punctul B2. Ducem apoi prin B dreapta d4 k OA2 si notam cu B1 punctul
n care aceasta dreapt
a intersecteaza pe OA1 : Aplicnd regula paralelogramului
de sumare a doi vectori avem
! ! ! ! ! !
OA4 = OB + OC = OB1 + OB2 + OC:

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

!
! !
! !
Tinnd

seama de coliniaritatea vectorilor OB1 cu OA1 ; OB2 cu OA2 si OC cu


!
OA3 ; rezulta existenta scalarilor 1; 2 ; 3 astfel nct sa avem relatiile
!
! !
! !
!
OB1 = 1OA1; OB2 = 2OA2; OC = 3OA3: Atunci obt inem
!
!
!
!
OA4 = 1OA1 + 2OA2 + 3OA3:
Relatia anterioara scrisa sub forma
!
!
!
!
!
1OA1 + 2OA2 + 3OA3 1OA4 = 0
demonstreaz
a c
a, si n acest caz, cei patru vectori sunt liniar dependenti.
Propozit ia anterioara are doua consecinte foarte importante.
1. Ea arata ca numarul maxim de vectori liniar independenti din spatiul
vectorial EO3 este 3: Numarul maxim de vectori liniar independenti dintr-un spatiu
vectorial se numeste dimensiunea spatiului respectiv si se noteaza prescurtat
dim: Deci dim(EO3 ) = 3:
! ! ! !
2. Propozitia 1.1.6 arata ca daca OA; OA1; OA2; OA3 sunt patru vectori din
EO3 ; atunci exista scalarii 1; 2; 3 astfel nct are loc egalitatea
!
!
!
!
OA = 1OA1 + 2OA2 + 3OA3:
! ! !
Se spune n acest caz ca vectorii OA1; OA2; OA3 constituie un sistem de
3
generatori pentru spantiul vectorial EO
: Dac
a scrierea de mai sus este unic
a,
o
! ! !
atunci multimea B = OA1; OA2; OA3 se numeste baz
a a spatiului vectorial
EO3 :

O prima relatie ntre notiunile denite mai sus este pus a n evidenta de propozitia de mai jos.
Propozitia 1.1.7
; A3 patru puncte necoplanare din E3 : Atunci,
n Fie O; A1; A2o
! ! !
mul
t imea B = OA1; OA2 ; OA3 este o baza
a si
a spatiului vectorial EO3 dac
! ! !
numai dac
a vectorii OA1; OA2; OA3 sunt liniar independen
ti si constituie un
sistem de generatori pentru EO3 :
n! ! !o
Demonstratie. Presupunem mai nti ca multimea B = OA1; OA2 ; OA3
! ! !
este o baza a spatiului vectorial EO3 . Atunci vectorii OA1 ; OA2; OA3 sunt liniar
independenti, deoarece, n caz contrar (adica dac
a ar liniar dependenti), n
baza propozitiei 1.1.3 ar rezulta ca sunt coplanari, ceea ce este imposibil deoarece
! ! !
punctele O; A1; A2; A3 nu sunt situate n acelasi plan. Vectorii OA1; OA2; OA3
formeaza un sistem de generatori ai spatiului vectorial EO3 deoarece, conform
!
observatiei de mai sus, orice alt vector OA din EO3 se scrie ca o combinat ie liniara
a acestor vectori.

1.1. VECTORI LEGATI.


SPATIUL

VECTORIAL EO3

n! ! !o
Reciproc, s
a presupunem ca multimea B = OA1; OA2 ; OA3 este liniar independenta si constituie un sistem de generatori pentru EO3 : Atunci, orice vector
!
OA 2 EO3 se scrie sub forma
!
!
!
!
OA = 1 OA1 + 2 OA2 + 3 OA3:

(1.1)

Presupunem ca scrierea nu ar unica, deci ar exista scalarii 1; 2; 3 astfel nct


!
vectorul OA ar avea si scrierea
!
!
!
!
OA = 1 OA1 + 2OA2 + 3OA3:
Prin scaderea celor doua relatii obtinem
!
!
! !
( 1 1)OA1 + (2 2)OA2 + (3 3 )OA3 =
0:
! ! !
Deoarece vectorii OA1 ; OA2; OA3 sunt liniar independenti, rezult a 1 1 = 0;
2 2 = 0; 3 3 = 0; deci n1 = 1; 2 = 2o
; 3 = 3 : Aceasta arata ca
! ! !
scrierea (1.1) este unica, deci B = OA1; OA2; OA3 este o baza a spatiului E3O:

Corolarul 1.1.8 Oricare trei vectori nenuli si necoplanari formeaz


a o baz
a a
3
spatiului vectorial EO :
! !
! !
Fie OA si OB doi vectori nenuli. Prin unghiul dintre vectori OA si OB se
ntelege acel unghi dintre semidreptele [OA si [OB care are m
asura 2 [0; ]:
! !
!
!
\
Unghiul unghiul dintre doi vectori OA si OB va notat sub forma (OA;
OB); iar
!

!
\
masura sa cu m(OA;
OB): Pentru simplitatea scrierii, masura unghiului dintre
doi vectori va notata cu o litera greceasca ; '; :

!
!
Doi vectori OA si OB se numesc perpendiculari, sau nortogonali, dac
a
! ! !o
0
masura unghiului dintre ei este egala cu 90 : Multimea B = OA1; OA2; OA3
se numeste baz
a ortogonal
a a spatiului EO3 daca este o nbaza si vectorii ocare
! ! !
o compun sunt ortogonali doi cte doi. Multimea B = OU1 ; OU2; OU3 se
numeste baz
a ortonormat
a daca este o baza ortogonala si ecare vector din ea
are norma egal a cu 1:

10

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

O perechea (O; B) formata dintr-un punct x O; numit origine, si o baza B


din EO3 se numeste reper. Daca baza B este ortogonala reperul (O; B) se numeste
reper ortogonal, iar daca B este o baza ortonormata reperul (O; B) se numeste
reper ortonormat. Pentru ca bazele ortonormate prezint a multe avantaje, care
vor puse n evidenta ulterior, de regula, se lucreaza cu repere ortonormate.

n! ! !o
Fie O; B = OU1; OU2; OU3
un reper ortonormat. Dreptele OU1 ; OU2;
OU3 , pe care se considera sensurile date de vectorii bazei, se numesc axe de coordo!
nate.n Pentru orice
punct P 2 EO3 vectorul OP se scrie n baza
o
! ! !
B = OU1; OU2 ; OU3 n mod unic sub forma
!
!
!
!
OP = 1 OU1 + 2 OU2 + 3 OU3:

Atunci pozit ia punctului P n spatiul E3 este perfect determinata de tripletul


de numere reale ( 1; 2; 3 ) si reciproc, orice triplet ( 1; 2; 3 ) determina un

1.1. VECTORI LEGATI.


SPATIUL

VECTORIAL EO3

11

unic punct P 2 E 3: Vom nota acest lucru sub forma P (1; 2 ; 3): (1 ; 2; 3)
se numesc coordonatele punctului P n raport cu reperul ortonormat considerat.
De regul a, aceste coordonate se noteaza cu (xP ; yP ; z P ) pentru a indica faptul ca
apartin punctului P: Atunci cnd nu este nici un pericol de confuzie se scrie pur
si simplu P (x; y; z):
Directia unui vector legat
Notam cu D multimea tuturor dreptelor din E 3: Vom spune ca doua drepte
d1 ; d2 2 D au aceeasi directie daca ele sunt paralele sau coincid. Notiunea de
aceeasi directie deneste pe multimea D o relatie de echivalenta. Mai precis,
daca d1; d2 2 D si denim
d1 v d2 , d1 = d 2 sau d1 jj d2;

atunci obtinem o relatie de echivalenta pe D: Vom nota cu d^ clasa de echivalenta


a dreptei d fata de relatia de mai sus, i.e., d^ = fd0 2 D j d0 v dg: Prin directia
^ adica fasciculul de drepte d0 din spatiu
dreptei d vom ntelege mult imea d,
care sunt paralele cu d:

!
Prin directia unui vector legat nenul AB se va ntelege directia dreptei
!
suport AB: Directia vectorului nul AA este nedeterminata. Vom spune ca doi
! !
vectori legati nenuli AB si CD au aceeasi directie dac
a dreptele lor suport au
aceeiasi directie, ceea ce nseamna ca AB = C D sau AB k CD:

Vectori legati care au acelasi sens (aceeasi orientare)


Pe orice dreapta d se pot stabili, n mod intuitiv, doua sensuri de parcurs.
Unul dintre sensuri se va numi sensul pozitiv, si va indicat printr-o sageata la
unul dintre capetele dreptei, iar celalalt sensul negativ. Indicarea unui sens pe
!
o dreapta se face prin considerarea unui vector legat OU de norma 1 si alegnd
!
ca sens pozitiv pe dreapta sensul vectorului OU:

!
!
Vom spune ca vectorii legati AB si CD au acelasi sens daca au aceeasi
directie si daca:
! !
1) n cazul n care AB si C D sunt paraleli, vrfurile lor, B si D; se aa n
acelasi semiplan determinat de dreapta AC care uneste originile A si C n planul
determinat de dreptele suport.

12

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

! !
2) n cazul n care AB si CD sunt coliniari sensul lor coincide cu unul din
sensurile dreptei suport.

Dupa cum se observa din denitia data, putem vorbi de vectori care au
acelasi sens numai daca acestia au aceeasi directie. De aceea, n loc de vectori care au acelasi sens, se mai foloseste denumirea de vectori care au aceeasi
orientare.

1.2

Vectori liberi. Spatiul vectorial V 3

Vectori echipolenti
! !
!
!
Doi vectorii legati AB si CD se numesc echipolenti si se scrie AB v CD;
daca au acelasi sens (deci implicit au aceeasi directie) si aceeasi norm
a.
!
!
Fie AB v CD: Pentru a da o alta caracterizare vectorilor echipolenti vom
analiza cele doua situatii:
! !
1) AB si CD au suporturi paralele. Atunci:
! !
AB v C D , gura ABCD este un paralelogram , segmentele [AD] si [BC]
au acelasi mijloc (punctul M).

! !
2) AB si CD au acelasi suport. Atunci:
! !
AB v C D , segmentele [AD] si [BC] au acelasi mijloc, punctul M: (Intuitiv
aceasta nseamna ca daca am putea deplasa segmentul [AB] acesta s-ar putea
suprapune peste [CD]:)

1.2. VECTORI LIBERI. SPATIUL

VECTORIAL V 3

13

Se obtine astfel urmatoarea armatie echivalenta cu denitia relatiei de echipolenta:


! !
AB v C D , segmentele [AD]si [BC] au acelasi mijloc:
Vectori liberi
Relatia de echipolenta este o relatie de echivalenta pe multimea
!
S = fAB j A; B 2 E 3g a tuturor vectorilor legati (segmentelor orientate). Ea
mparte multimea S n submultimi disjuncte numite clase de echivalenta. Un
vector liber este o astfel de clasa de echivalenta. Mai precis, prin vectorul
!
!
liber de reprezentat AB; notat d
AB; se ntelege multimea tuturor vectorilor legati

!
!
A0 B0 care sunt echipolenti cu AB.
!
! !

! def
d
AB
= fA0 B0 2 S j A0 B 0 ABg:

Pentru simpcarea scrierii vom nota vectorii liberi cu litere mici ~a; ~b; ~c; : : : :
Pentru a pune n evidenta ca vectorul liber ~a are ca reprezentat vectorul legat
!

!
!
!
d
AB vom scrie ~a =AB
sau AB 2 ~a: Un vector liber ~a de reprezentant AB trebuie
imaginat ca n gura de mai jos:

El va reprezentat sub forma

!
Daca ~a este un vector liber si AB este un reprezentat al s au, atunci:
- directia lui ~a este directia dreptei suport AB;
!
!
- sensul lui ~a este sensul dat de reperezentantul AB tuturor vectorilor A0 B 0
!
care sunt echipolenti cu AB;

14

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC


!
- norma lui ~a este prin denitie norma reprezentantului AB
!
k~ak = kABk:

Din denitia relatiei de echipolenta rezulta ca directia, sensul si norma unui


vector liber nu depind de repezentatul ales deoarece doi vectori echipolenti au
aceeasi direct ie, acelasi sens si aceiasi norma.
Vom nota cu V 3 multimea tuturor vectorilor liberi din spatiu. Prin V 2 vom
ntelege multimea tuturor vectorilor liberi dintr-un plan.
Adunarea vectorilor liberi
Fie ~a; ~b doi vectori liberi din V 3 : Alegem un punct O; oarecare n spatiu, si
apoi din ecare vector liber ~a si ~b consideram reprezentatul cu originea n O :
!
!
! !
OA 2 ~a si OB 2 ~b: Construim suma vectorilor legati OA si OB conform regulii
! ! !
paralelogramului obtinnd astfel vectorul OC = OA+ OB: Notam cu ~c vectorul
!
!
liber de reprezentant OC; i.e., ~c = d
OC: Denim atunci
def
~a + ~b =~c;

ceea ce nseamna
!
! def !
!
!
d
d
\
~a + ~b =d
OA + OB
= OA
+ OB = OC
= ~c:

Denitia sumei a doi vectori data mai sus este corecta, adica ea nu depinde
de alegerea punctului O: Acest fapt rezulta din modul n care este denita relatia
de echipolent a.
!
!
Reprezentantul OC al sumei se poate construi si sumnd vectorii OA 2 ~a si
! ~
AC 2 b conform regulii triunghiului. Atunci
!
! def
!
d
d
~a + ~b =d
OA + AC = OC = ~c:

1.2. VECTORI LIBERI. SPATIUL

VECTORIAL V 3

15

Propozitia 1.2.1 Adunarea vectorilor liberi are urma


toarele proprieta
ti:
3
1) (~a + ~b) + ~c = ~a + (~b + ~c); 8~a; ~b; ~c 2 V ; i.e., adunarea este asociativ
a.
3
~
~
~
2) ~a + b = b + ~a; 8~a; b 2 V ; i.e., adunarea este comutativ
a.
3
3
3) Exist
a un vector ~0 2 V astfel nct ~a + ~0 = ~a; 8~a 2 V :
4) Pentru orice vector ~a 2 V3 exist
a un vector ~a0 2 V3 astfel nct ~a + ~a0 = ~0:
0
Vectorul ~a se noteaz
a cu ~a si se numeste opusul lui ~a:
Aceasta nseamna ca multimea vectorilor liberi V 3 dotata cu operatia de
adunare este un grup comutativ.
nmultirea cu scalari a vectorilor liberi
Fie ~a 2 V3 si 2 R: Consideram un punct O oarecare din spat iu si e
!
OA reprezentantul cu originea n O a vectorului liber ~a: Construim vectorul
!
!
!
OB = OA si notam cu ~b vectorul liber de reprezentant OB: Denim atunci
def
~a = ~b;

ceea ce nseamna

! def [
!
! ~
d
d
~a =OA
= OA = OB
= b:

Se poate demonstra ca denitia de mai sus este corecta, adica vectorul ~a


nu depinde de alegerea punctului O:
Propozitia 1.2.2 Opera
t ia de nmultire cu scalari a vectorilor liberi are urm
atoarele propriet a
t

i:

1) 1~a = ~a; 8~a 2 V3 :


2) (~a) = ()~a; 8; 2 R si 8~a 2 V3:
3) ( + )~a =~a+~a; 8; 2 R si 8~a 2 V3:
3
4) (~a + ~b) = ~a+~b; 8 2 R si 8~a; ~b 2 V :
Corolarul 1.2.3 Multimea vectorilor liberi V 3, dotata cu operatiile de adunare
si de nmultire cu scalari a vectorilor liberi, este un spatiu vectorial real.
Vom spune ca vectorii liberi nenuli ~a si ~b sunt coliniari daca reprezentanti
!
!
lor care au originea ntr-un punct O oarecare din spat iu, OA 2 ~a si OB 2 ~b; sunt
coliniari.

16

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

Propozitia 1.2.4 Fie ~a si ~b doi vectori liberi nenuli. Urma


toarele armatii sunt
echivalente:
1) ~a si ~b sunt liniar dependenti.
2) Unul dintre vectori este multiplu de cel
alalt (i.e., exist
a 2 R astfel nct
~b =~a):
3) ~a si ~b sunt coliniari.
Corolarul 1.2.5 n spatiul vectorial V 3 doi vectori liberi nenuli sunt liniar independenti daca
si numai daca
sunt necoliniari.
Vom spune ca vectorii liberi nenuli si necoliniari doi cte doi ~a; ~b; ~c sunt
coplanari daca reprezentanti lor care au originea n acelasi punct O oarecare din
!
!
!
spatiu, OA 2 ~a; OB 2 ~b; OC 2 ~c; sunt coplanari.
Propozitia 1.2.6 Fie ~a; ~b si ~c trei vectori liberi nenuli si necoliniari doi cte
doi. Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1) ~a; ~b si ~c sunt liniar dependenti.
2) Unul dintre vectori este combinatie liniar
a a celorlati doi. De exemplu,
exist
a ; numere reale, nu ambele nule, astfel nct ~a =~b + ~c:
3) ~a; ~b si ~c sunt vectori coplanari.
Corolarul 1.2.7 n spatiul vectorial V 3 trei vectori liberi nenuli si necoliniari
doi cte doi sunt liniar independenti daca si numai dac
a sunt necoplanari.
Propozitia 1.2.8 Oricare trei vectori liberi nenuli si necoliniari doi cte doi care
sunt necoplanari formeaz
a o baza a spatiului vectorial V 3 :
Prin unghiul dintre vectorii liberi nenuli ~a si ~b se ntelege unghiul dintre
!
!
reprezentantii lor care au originea ntr-un punct oarecare O; OA 2 ~a si OB 2 ~b:

Proiectia ortogonal
a a unui vector pe directia altui vector
~a
Fie ~a si ~b doi vectori liberi nenuli. Notam cu ~a0 =
versorul1 directiei
k~ak
date de vectorul ~a: Construim vectorul liber ~b0; proiectia vectoriala ortogonala a
1

Prin versor se ntelege un vector a carui norma este egala cu 1.

1.2. VECTORI LIBERI. SPATIUL

VECTORIAL V 3

17

vectorului liber ~b pe direct ia lui ~a: Vectorul ~b0 va numit proiectia ortogonala

a lui ~b pe directia lui ~a: Deoarece ~b0 este coliniar cu ~a exista un numar real
astfel nct
~b0 = ~a0:
~ 0 = ~a0; se numeste m
Numarul real ; pentru care are loc egalitatea b
arimea
~
algebric
a a proiectiei ortogonale a vectorului b pe directia lui ~a si se noteaza
~
= pr~ab:

Propozitia 1.2.9 1) M
arimea algebric
a a proiectiei ortogonale a vectorului ~b pe
directia lui ~a satisface egalitatea
pr~a~b = k~bk cos ;

(1.2)

unde este m
asura unghiului dintre vectorii ~a si ~b:
2) M
arimea algebric
a a proiectiei ortogonale are urmatoarele propriet
ati
a) pr~a(~b1 + ~b2 ) = pr~a(~b1) + pr~a(~b2):
b) pr~a(~b) = pr~a(~b); 8 2 R:
Baza ortonormat
a canonic
a a spatiului V 3
O un punct oarecare din spatiu. Consideram baza ortonormata
nFie
! ! !o
!
OU1; OU2; OU3 : Notam cu ~i vectorul liber de reprezentant OU1, cu ~j vectorul
!
!
liber de reprezentatnt OU2 si cu ~k vectorul liber de reprezentant OU3: Deci
! ~
! ~
!
d
d
d
~i =
OU
1 ; j = OU 2; k = OU 3:

Atunci multimea B = f~i; ~j; ~kg este o baz


a ortonormat
a a spatiului vectorial
al vectorilor liberi V 3 numita baza canonic
a.
Observatie. La o baza conteaza vectorii care o compun si ordinea n care
acestia sunt considerati. Pentru a atrage atentia asupra ordinii n care sunt
considerati vectorii n baza vom scrie, atunci cnd va nevoie, B = [~i; ~j; ~k]:
Aceasta nseamna c
a multimea B0 = [~j; ~k; ~i]; care este formata din aceeasi vectori
ca si B dar ntr-o alta ordine, este o baza diferita de baza B = [~i; ~j; ~k]: De regula,
atunci cnd vom scrie baza sub forma B = f~i; ~j; ~kg vom ntelege ca vectorii care
o compun ~i; ~j; ~k sunt considerati n ordinea n care sunt scrisi.

18

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

Propozitia 1.2.10 Orice vector liber ~a 2 V 3 se scrie n baza canonica [~i; ~j; ~k]
n mod unic sub forma
~a =a1~i + a2~j + a 3~k:

(1.3)

Numerele reale a1;a2;a3, n aceasta ordine, se numesc componentele vectorului


~a n raport cu baza canonica f~i; ~j; ~kg: Ele denesc n mod unic vectorul ~a conform
formulei (1.3). Vom scrie acest lucru sub forma ~a = (a1; a2 ; a3):

1.3. PRODUSE DE VECTORI LIBERI

1.3
1.3.1

19

Produse de vectori liberi


Produsul scalar a doi vectori liberi

~ num
Denitia 1.3.1 Se nume
ste produs scalar al vectorilor ~a si b
arul real,
~
notat ~a b; denit prin formula
(
\
a ~a 6= ~0si ~b 6= ~0;
~ = k~akk~bk cos (~a; ~b); dac
~a b
0;
dac
a ~a = ~0 sau ~b = ~0:
Propozitia 1.3.2 (Proprietatile geometrice ale produsului scalar)
1) Produsul scalar a doi vectori liberi nenuli este egal cu zero dac
a si numai
daca vectorii sunt ortogonali, i.e.,
~a ~b = 0 , ~a ? ~b:
2) Produsul scalar a doi vectori liberi nenuli este egal cu produsul dintre norma
unuia dintre vectori nmultit
a cu marimea algebric
a a proiec tiei ortogonale a
celuilat vector pe directia primului, i.e.,
~a ~b = k~akpr~a(~b) = k~bkpr~b (~a):

(1.4)

\
Demonstratie. 1) Presupunem ca ~a ~b = 0: Atunci k~akk~bk cos (~
a; ~b) = 0:
Vectorii ~a si ~b ind nenuli, normele lor sunt diferite de zero. Prin urmare

cos \
(~a; ~b) = 0; deci m\
(~a; ~b) = ; i.e., ~a ? ~b:
2
\
Reciproc, daca ~a ? ~b; atunci cos (~a; ~b) = 0; deci ~a ~b = 0:
2) Rezulta din denitia produsului scalar si a relatiei (1.2). Mai precis, avem
~a ~b =k~akk~bk cos \
(~a; ~b) = k~akpr~a(~b):
|
{z
}
pr~a (~
b)

Analog se demonstreaza a doua varianta ~a ~b =k~bkpr~b (~a):


Propozitia 1.3.3 (Proprietatile algebrice ale produsului scalar)
Produsul scalar are urm
atoarele propriet
ati:
1) ~a ~b = ~b ~a; 8 ~a; ~b 2 V 3; i.e., produsul scalar este comutativ.
2) (~a) ~b = ~a (~b) = (~a ~b); 8 2 R:; 8 ~a; ~b 2 V 3; i.e., produsul scalar
este omogen
n ecare din variabilele sale.
(
(~a + ~b) ~c = ~a ~c + ~b ~c
3)
8 ~a; ~b;~c 2 V 3 ; i.e., produsul scalar este
~a(~b + ~c) = ~a ~b + ~a ~c
distributiv fat
a de adunarea vectorilor.
4) ~a2 = k~ak2 ; 8 ~a 2 V 3 si k~ak2 > 0 pentru ~a 6= ~0: Se spune ca
produsul scalar
este pozitiv denit.

20

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

Demonstratie. Armatiile 1), 2) si 4) rezulta imediat din denitia produsului


scalar. Demonstratia armatiei 3) se bazeaza pe formula (1.4) si aditivitatea
proiectiei ortogonale. Avem
(~a + ~b) ~c = k~ckpr~c (~a + ~b) = k~ckpr~c(~a) + k~ckpr~c(~b) = ~a ~c + ~b ~c:
O atentie special a merita acordata proprietatii 4). De aici rezulta o formul a
de calcul pentru norma unui vector
p
k~ak = ~a2;
p
not
formul a analoaga celei de la numere reale jxj = x2 ; x 2 R: Notatia ~a2 = ~a ~a
se foloseste numai pentru produsul scalar
Propozitia 1.3.4 (Expresia analitica a produsului scalar)
Fie ~a si ~b doi vectori liberi a c
aror scriere n baza canonic
a f~i; ~j; ~kg este
~a =a1~i + a2~j + a3~k;

~b =b1~i + b2~j + b3~k:

Atunci:
1) Produsul scalar al vectorilor ~a si ~b este egal cu suma produselor componentelor celor doi vectori, i.e.,
~a ~b = (a1~i + a 2~j + a3~k)(b1~i + b2~j + b3~k) = a 1b1 + a2 b2 + a3b3:
2) Norma vectorului ~a =a 1~i + a2~j + a 3~k este dat
a de formula
q
k~ak = ka1~i + a2~j + a3~kk = a21 + a22 + a23:

(1.5)

(1.6)

3) Cosinusul unghiului dintre vectori nenuli ~a si ~b este dat de relatia


~a ~b
a 1b1 + a2 b2 + a3b3
d
p
cos(~a; ~b) =
= p 2
:
a 1 + a22 + a23 b21 + b22 + b23
k~akk~bk

(1.7)

Demonstratie. 1) Folosind faptul ca produsul scalar este distributiv fata de


adunarea vectorilor si omogen n ecare din variabilele sale, avem
~a ~b = (a1~i + a 2~j + a3~k)(b1~i + b2~j + b3~k)
= a1b1 ~i ~i + a1 b2 ~i ~j + a1 b3 ~i ~k +
a2b1 ~j ~i + a2b2 ~j ~j + a2 b3 ~j ~k +
a3b1 ~k ~i + a3b2 ~k ~j + a3 b3 ~k ~k:

Deoarece baza canonic


a f~i; ~j; ~kg este o baz
a ortonormat
a au loc egalitatile
~i ~j = ~j ~i = 0; ~i ~k = ~k ~i = 0; ~k ~j = ~j ~k = 0;
~i ~i = k~ik2 = 1; ~j ~j = k~jk2 = 1; ~k ~k = k~kk2 = 1:

1.3. PRODUSE DE VECTORI LIBERI

21

Utiliznd aceste relatii obtinem


~a ~b = a1b1 + a2b2 + a3 b3 :
2) Norma vectorului ~a este dat
a de formula k~ak =
produsului scalar obtinuta la punctul 1) avem
q
k~ak = a 21 + a22 + a23:

p
~a ~a: Folosind expresia

3) Rezulta din formula cosinusului a doi vectori si formulele obt inute la


punctele 1) si 2).
Alicatiile produsului scalar
Produsul scalar se foloseste pentru calculul distantelor, unghiurilor si proiectiilor.
Distanta dintre dou
a puncte n spatiu M1(x1 ; y1; z 1) si M2(x2; y2; z2 ):
Conform denit iei normei unui vector
!
dist(M1; M 2) = kM1M2 k:
!
Vectorul M 1M2 se scrie n raport de coordonatele punctelor M1 si M2 sub forma
!
M1 M2 = (x2 x1)~i + (y2 y1)~j +(z 2 z1)~k: Folosind formula (1.6) pentru calculul
normei unui vector obtinem formula distantei dintre doua puncte n spatiu:
p
dist(M1; M2 ) = (x1 x2)2 + (y1 y2)2 + (z1 z2 )2:

22

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

1.3.2

Produsul vectorial a doi vectori liberi

Denitia 1.3.5 Fie ~a si ~b doi vectori liberi nenuli si necoliniari. Se numeste


produs vectorial al vectorilor ~a si ~b, n aceasta ordine, un vector, notat ~a ~b;
care are urmatoarele caracteristici:
1) direc
tia lui ~a ~b este perpendiculara pe directiile vectorilor ~a si ~b;
2) sensul lui ~a ~b este dat de regula burghiului, adic
a este sensul de
~
naintare a unui burghiu atunci cnd se rote ste ~a peste b cu un unghi de masur
a
2 [0; ] (pe drumul cel mai scurt);
3) norma lui ~a ~b este dat
a de formula
k~a ~bk = k~akk~bk sin(~ad
; ~b):

Daca
~a si ~b sunt coliniari, sau cel putin unul dintre ei este nul, atunci, prin
denitie, produsul vectorial ~a ~b = ~0:

Produsului vectorial se poate scrie sub forma


~a ~b = k~akk~bk sin(~ad
; ~b) ~u

unde ~u este un versor (adica un vector cu norma egala cu unu) cu directia si


sensul denite ca la punctele 1) si 2) de mai sus.
Prin paralelogramul determinat de doi vectori liberi nenuli si necoliniari se
ntelege paralelogramul determinat de reprezentatii acestor vectori cu originea n
acelasi punct.
Propozitia 1.3.6 (Proprietatile geometrice ale produsului vectorial)
1) Interpretarea geometric
a a normei produsului vectorial
~
Fie ~a si b doi vectori nenuli si necoliniari. Norma produsului vectorial ~a ~b
este egala cu aria paralelogramului determinat de cei doi vectori ~a si ~b:
2) Daca
~a si ~b sunt doi vectori liberi nenuli, atunci urmatoarele armatii sunt
echivalente:

23

1.3. PRODUSE DE VECTORI LIBERI


a) ~a ~b = ~0;
b) ~a si ~b sunt coliniari;
c) ~a si ~b sunt liniar dependenti.

!
!
Demonstratie. 1) Fie OA 2 ~a si OB 2 ~b: n parelelogramul OACB, determi! !
nat de vectorii OA si OB; notam cu h lungimea naltimii care corespunde laturii
[OA]:

Atunci avem
d
k~a ~bk = k~akk~bk sin(~a; ~b) = k~ak h = Aria[OACB]:

2) Echivalent a dintre a) si b) rezulta din denitia produsului vectorial. Echivalenta armatiei b) cu c) a fost demonstrata n propozitia 1.2.4.
Propozitia 1.3.7 (Proprietatile algebrice ale produsului vectorial)
Produsul vectorial are urm
atoarele propriet
ati algebrice:
3
~
~
~
1) ~a b = b ~a; 8 ~a; b 2 V :
Produsul vectorial este anticomutativ.
2) (~a) ~b = ~a (~b) = (~a ~b); 8 2 R; 8 ~a; ~b 2 V 3 :
Produsul
vectorial este omogen n ecare din variabilele sale.
(
(~a + ~b) ~c = ~a ~c + ~b ~c
3)
8 ~a; ~b; ~c 2 V 3 :
~
~
~a(b + ~c) = ~a b + ~a ~c
Produsul vectorial este distributiv fat
a de adunarea vectorilor.
Propozitia 1.3.8 (Expresia analitica a produsului vectorial)
Fie ~a si ~b doi vectori liberi a c
aror scriere n baza canonic
a f~i; ~j; ~kg este
~a =a1~i + a2~j + a3~k;

~b =b1~i + b2~j + b3~k:

Atunci produsul vectorial al vectorilor ~a si ~b este dat de formula


~a ~b = (a 2b3 b3a 2)~i + (a3 b1 a1 b3 )~j + (a 1b2 a 2b1)~k
care, de regula
, se scrie sub forma determinantului simbolic

~i ~j ~k

~a ~b = a1 a2 a3 :
b1 b2 b3

24

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

Demonstratie. Calcul am mai nti produsele vectoriale dintre vectorii bazei


canonice f~i; ~j; ~kg: De exemplu: ~i ~j = ~k; deoarece ~i ~j si ~k au aceeasi directie,

c
acelasi sens, iar k~i ~jk = k~ikk~jk sin(~i;~j) = sin = 1; deci au si aceeasi norm
a.
2
Rezultatele le trecem n tabelul de mai jos:
~i
~j
~k

~i
~0 ~k ~j
~j ~k ~0
~i
~k
~j ~i ~0
Atunci avem
~a ~b = (a 1~i + a2~j + a3~k)(b1~i + b2~j + b3~k)
~
= a1 b1 ~i|{z}
~i + a1b2 ~i ~j + a1b3 ~i|
{zk} +
|{z}
~
0

~
k

~j

a2 b1 ~j ~i + a 2b2 ~j ~j + a2b3 ~j ~k +
|{z}
|{z}
| {z }
~
k

~
0

~i

~ ~i + a 3b2 k
~ ~j + a3b3 ~k ~k
a3 b1 k
| {z }
| {z }
| {z }
~j

~
0

~i

= (a 2b3 a3 b2 )~i + (a3 b1 a1 b3)~j + (a 1b2 a2 b1 )~k:

1.3.3

Produsul mixt a trei vectori liberi

Denitia 1.3.9 Fie ~a; ~b; ~c trei vectori liberi. Se numeste produs mixt al vectorilor ~a; ~b;~c, n aceasta ordine, si se noteaza
cu (~a; ~b; ~c); numa
rul real denit
de relatia
(~a; ~b; ~c) = ~a (~b ~c):
Propozitia 1.3.10 (Expresia analitica a produsului mixt)
Daca
vectorii ~a; ~b; ~c au n baza canonica
scrierile
~a =a1~i + a 2~j + a3~k;

~b =b1~i + b2~j + b3~k;

~c =c1~i + c2~j + c3~k;

atunci produsul mixt este dat de formula

a 1 a2 a3

(~a; ~b; ~c) = b1 b2 b3 :


c1 c2 c3

25

1.3. PRODUSE DE VECTORI LIBERI


Demonstratie. Avem
(~a; ~b; ~c) =
=
=
=

~i

~
~
~
~
~a (b ~c) = (a1 i + a2j + a3k) b1
c1


b b b
(a1~i + a2~j + a3~k) 2 3 ~i 1
c2 c3
c

1
b b
b b
b
a1 2 3 a2 1 3 + a3 1
c2 c3
c1 c3
c1

a1 a2 a3

b1 b2 b3 :

c1 c2 c3

~j
b2
c2
b3
c3
b2
c2



b1 b2
~
j+
~
c1 c2 k

~k
b3
c3

Propozitia 1.3.11 (Proprietatile algebrice ale produsului mixt)


Produsul mixt a trei vectori ~a; ~b; ~c are urmatoarele proprieta
ti:
~
~
~
1) (~a; b; ~c) = (~c; ~a; b) = (b;~c; ~a):
2) (~a; ~b; ~c) = (~b; ~a; ~c):
3) (~a; ~b; ~c) = (~a; ~b; ~c) = (~a; ~b; ~c) = (~a; ~b;~c); 8 2 R:
4) (~a; ~b; ~c1 + ~c2 ) = (~a; ~b; ~c1 ) + (~a; ~b; ~c2):
Demonstratie. Toate proprietat ile rezulta din expresia analitica a produsului
mixt si proprietatile determinantilor.
Observatia 1.3.12 Sa comentam putin primele doua proprietati din propozitia
anterioara.
a) Prima proprietate arata ca produsele mixte care se obtin prin permutari
circulare sunt egale. Permutarile circulare a celor trei vectori ~a; ~b; ~c se obtin
aducnd vectorul de pe locul trei pe locul unu si mpingnd ceilalt i vectori pe
locurile doi si trei.
b) Cu trei vectori ~a; ~b; ~c putem forma 6 produse mixte. Trei dintre ele sunt
egale cu un numar real ; iar celelalte trei sunt egale cu : Mai precis, avem
(~a; ~b; ~c) = (~c; ~a; ~b) = (~b; ~c; ~a) = ;
(~b; ~a; ~c) = (~c; ~b; ~a) = (~a;~c; ~b) = :
~ ~c) = (~c; ~a; ~b) tinem seama de denitia produsului
c) Daca n egalitatea (~a; b;
~
mixt avem: ~a (b ~c) = ~c (~a ~b): Folosind comutativitatea produsului scalar
din termenul al doilea, obtinem egalitatea ~a (~b ~c) = (~a ~b) ~c: Deci
(~a; ~b; ~c) = ~a (~b ~c) = (~a ~b) ~c:
Aceasta arata ca schimbarea ordinii parantezelor n produsul mixt se face cu
schimbarea tipului de produs.

26

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

Propozitia 1.3.13 (Proprietatile geometrice ale produsului mixt)


1) Modulul produsului mixt a trei vectori liberi este egal cu volumul paralelipipedului determinat de cei trei vectori.
8
t in un vector este nul.
< a) Cel pu
~
b) Cel putin doi vectori sunt coliniari.
2) (~a; b; ~c) = 0 ,
:
c) Vectorii ~a; ~b; ~c sunt coplanari.

!
!
!
!
Demonstratie. 1) Fie OA 2 ~a; OB 2 ~b; OC 2 ~c si OP 2 ~a ~b: Notam cu V
! ! !
volumul paralelipipedului determinat de vectorii OA; OB; OC. Fie h lungimea
naltimii acestui paralelipiped care corespunde paralelogramului de baza deter! !
minat de vectorii OA si OB: Se observa ca h = jpr~a~b~cj: Atunci

~
~
~
~
j(~a; b; ~c)j = ~a (b ~c) = (~a b) ~c = k~a bkpr~a~b~c = k~a ~bkh = V

2) Rezulta din denit ii si punctul 1) de mai sus.


Corolarul 1.3.14 Volumul piramidei determinate de patru puncte necoplanare
A1; A2; A3; A4 este dat de formula
1 ! ! !
V [A1A2A3A4] = A1A2; A1 A3 ; A1A4
6

Demonstratie. Se tinea seama ca volumul piramidei determinate de cele patru puncte necoplanare A1 ; A2; A3; A4 este egal cu a sasea parte din volumul
! ! !
paralipipedului determinat de vectorii A1A2; A1A3; A1 A4 :

1.3. PRODUSE DE VECTORI LIBERI

27

Corolarul 1.3.15 Fie ~a; ~b; ~c trei vectori liberi nenuli si necoliniari doi cte doi.
Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1) (~a; ~b; ~c) = 0:
2) Vectorii ~a; ~b;~c sunt coplanari.
3) Vectorii ~a; ~b;~c sunt liniar dependenti.

1.3.4

Dublu produs vectorial a trei vectori

Denitia 1.3.16 Se numeste dublu produs vectorial al vectorilor ~a; ~b; ~c vectorul
~a (~b ~c):

~ ~c este un vector situat n planul


Dublu produs vectorial a trei vectori ~a; b;
~
determinat de vectorii b si ~c si este dat de egalitatea
~a (~b ~c) = (~a ~c)~b (~a ~b)~c:
(1.8)
Pentru a retine mai usor formula de mai sus aceasta se scrie sub forma determinatului simbolic

~b

~
c

~a (~b ~c) =
:
~
~a b ~a ~c
Observatia 1.3.17 Dublu produs vectorial nu este asociativ, i.e.,
~a (~b ~c) 6= (~a ~b) ~c:

ntr-adevar, e ~a; ~b; ~c trei vectori necoplanari. Conform formulei (1.8), dublu
produs vectorial ~a (~b ~c) este un vector situat n planul determinat de vectorii
~b si ~c; deoarece este o combinatie liniar
a a acestora. n schimb, vectorul

~a
~b

(~a ~b) ~c = ~c(~a ~b) =


= (~a ~c)~b (~b ~c)~a
~c ~a ~c ~b
este situat n planul determinat de vectorii ~b si ~a: Cei trei vectori ~a ; ~b; ~c ind
necoplanari, planul determinat de vectorii ~b si ~c difera de planul determinat de
vectorii ~b si ~a:

28

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

1.4

Vectori reciproci

Fie ~e1 ;~e2; ~e3 trei vectori liberi nenuli, necoliniari doi cte doi si necoplanari.
Aceste conditii geometrice sunt echivatente cu faptul ca produsul mixt al acestor
trei vectori (~e1; ~e 2; ~e3) 6= 0: Prin urmare, multimea B = f~e1 ;~e2; ~e3 g este o baza a
spatiului V 3; pe care o vom numi n continuare baza direct
a. Atunci orice vector
3
liber ~a 2 V se scrie n mod unic n baza B = f~e1 ; ~e2; ~e3 g sub forma
~a = 1~e1 + 2~e 2 + 3~e 3;

(1.9)

unde 1; 2; 3 sunt numere reale.


Pentru a determina componentele 1; 2 ; 3 se procedeaza astfel: se nmulteste
scalar, pe rnd, relat ia (1.9) cu produsele vectoriale ~e2 ~e3; ~e3 ~e 1; ~e 1 ~e2 : Avem
~a (~e2 ~e3) = 1~e 1(~e 2 ~e3 ) + 2~e2 (~e2 ~e3) + 3~e3 (~e2 ~e3):
Deoarece ~e2 ~e3 ? ~e2; ~e3; rezulta ca produsele mixte ~e2(~e2 ~e3) si ~e 3(~e 2 ~e3 )
sunt egale cu zero. Prin urmare, din egalitatea de mai sus rezulta
1 =

~ (~e2 ~e 3)
a
(~a; ~e2; ~e3 )
=
:
(~e1; ~e 2; ~e3)
(~e1 ; ~e2; ~e3 )

n mod analog, se obtin si egalitatiile


~a (~e3 ~e1)
(~a;~e3; ~e1)
(~e1; ~a; ~e3)
=
=
;
(~e1; ~e2; ~e 3)
(~e1; ~e2 ; ~e3) (~e1; ~e2 ; ~e3)
~a (~e1 ~e2)
(~a;~e1; ~e2)
(~e1; ~e2; ~a)
=
=
=
:
~
~
~
~
~
~
( e1; e2; e 3)
(e1; e2 ; e3) (~e1; ~e2 ; ~e3)

2 =
3

Observatie. Daca vectorii ~a; ~e1 ; ~e2; ~e3 sunt scrisi n baza canonica f~i; ~j; ~kg si
produsele mixte sunt scrise cu ajutorul determinantilor, atunci formulele obtinute
mai sus pentru determinarea componentelor 1; 2 ; 3 coincid cu cunoscutele formule ale lui Cramer. Relatia (1.9) generalizeaza scrierea unui vector liber n baza
canonica f~i; ~j; ~kg:
Baza reciproca unei baze date
Examinarea formulelor care dau componentele 1; 2; 3 ale vectrului ~a n
baza B = f~e1; ~e2 ; ~e3g; ne conduce la considerarea vectorilor
~f1 = ~e2 ~e3 ;
(~e 1; ~e2; ~e3 )

~f 2 = ~e3 ~e1 ;
(~e 1; ~e2; ~e 3)

~f 3 = ~e1 ~e2 :
(~e1; ~e2 ; ~e3)

Propozitia 1.4.1 Vectorii ~f 1; ~f 2; ~f3 au urm


atoarele proprietati:

(1.10)

29

1.4. VECTORI RECIPROCI

~f2 ~f 3 =

~e1
;
(~e1; ~e2 ; ~e3)

~f 3 ~f1 =

~e2
;
(~e1; ~e 2; ~e3)

~f1 ~f2 =

~e 3
:
(~e 1; ~e2; ~e 3)

(1.11)

Propozitia 1.4.2 Multimea f~f1 ; ~f2; ~f 3g este o baza


t iului V 3 la fel orientata
a spa
ca si baza ini
t iala.
Demonstratie. Armatia rezulta din faptul ca are loc urmatoarea egalitate
(~f 1; ~f2 ; ~f3) =

1
:
(~e1 ; ~e2; ~e3 )

(1.12)

Din formulele (1.11) si (1.12) rezulta egalitatiile


~e1 =

~f2 ~f3
;
(~f 1; ~f 2; ~f3 )

~e2 =

~f3 ~f1
;
(~f1; ~f 2; ~f 3)

~e3 =

~f1 ~f 2
;
(~f1 ; ~f2; ~f 3)

care comparate cu (1.10) arata ca exista o reciprocitate ntre cele doua baze
f~e1 ; ~e2; ~e3 g si f~f 1; ~f 2; ~f3 g: De aceea, baza B 0 = f~f1 ; ~f2 ; ~f3g se numeste baza reciproc
a bazei B = f~e1; ~e 2; ~e3g: Daca se foloseste acelasi procedeu si se construieste
reciproca bazei reciproce se obtine baza initiala.
Vectorii bazei direcre B = f~e 1; ~e2; ~e 3g si vectorii bazei reciproce B 0 = f~f 1; ~f 2; ~f3 g
satisfac relatiile
~f1 ~e1 = 1;
~f1 ~e2 = 0;
~f1 ~e3 = 0;

~f 2 ~e1 = 0;
~f 2 ~e2 = 1;
~f 2 ~e3 = 0;

~f3 ~e1 = 0;
~f3 ~e2 = 0:
~f3 ~e3 = 1:

(1.13)

Scrierea unui vector n baza directa


si n baza reciproca

Folosind vectorii bazei reciproce, componentele 1; 2 ; 3 ale unui vector ~a


scris n baza directa B = f~e1; ~e2 ; ~e3g sub forma
~a = 1~e1 + 2~e2 + 3~e3 ;
sunt date de relatiile
1 = ~a ~f 1 ;

2 = ~a ~f 2;

3 = ~a ~f 3 :

Daca acelasi vector ~a are n baza reciproca B 0 = f~f1 ; ~f2 ; ~f3g scrierea
~a = 01~f 1 + 02~f 2 + 03~f3 ;
atunci, folosind relatiile (1.13), se obtin pentru componentele 01; 02; 03 ale lui ~a
n baza reciproca formulele
01 = ~a ~e1

02 = ~a ~e2 ;

03 = ~a ~e3:

30

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

1.5

Probleme

Liniar dependenta
, liniar independenta, baze
1. Se dau vectorii ~a = ~i + ~j; ~b = ~i + 2~j:
a) Demonstrati ca f~a; ~bg este o baza a spatiului vectorilor liberi V 2 .
b) Determinati scrierea vectorului ~v = 5~i ~j n baza f~a; ~bg:
2. Fie vectorii ~a = ~i + ~j + ~k; ~b = ~i + 3~j + ~k: Determinti scalarii reali si
astfel nct vectorii ~a si ~b sa e coliniari.
3. Se dau vectorii: ~a = 2~i + 3 ~j ~k, ~b = ~i + 2 ~j + 3 ~k; ~c = 3~i ~j + 2 ~k:
~ ~cg este o baza a spatiului vectorilor liberi V 3 .
a) Demonstrati ca f~a; b;

b) Determinati scrierea vectorului ~v = 9~i + 4~j + 11 ~k n baza f~a; ~b; ~cg.

~ +3~c; ~v 2 = 3 ~a 2 ~b~c; ~v 3 = ~a + 3 ~b2~c; unde


4. Fie vectorii ~v 1 = 2 ~a b
~
~a; b; ~c sunt trei vectori necoplanari. Demonstrati ca vectorii ~v1; ~v2 ; ~v 3 sunt
coplanari.
Produsul scalar a doi vectori
5. Se dau vectorii liberi ~a; ~b; ~c despre care se stie ca k ~a k = 1; k ~b k = 2; k ~c k
p

d
d
= 2 si mas(~a; ~b) = ; mas(~d
a; ~c) = ; mas(~b; ~c) = : Calculati norma
6
4
3
vectorului ~d = ~a 2 ~b + 3 ~c:
6. Determinati valoarea expresiei
E = ~a2 + 3 ~a ~b 2 ~b ~c + 1;
unde ~a = 4 m
~ 3 ~n; ~b = m
~ + 2~n; ~c = 2m
~ 3~n si k m
~ k = 2; k ~n k = 1;

[
mas(m;
~ ~n) = 90 :
7. Se dau vectorii ~a = 2 m
~ 5 ~n; ~b = 8 m
~ 3 ~n; unde k ~a k = 2; k ~b k = 1;
p

km
~ k = 2; k ~n k = 1 iar mas(~ad
; ~b) = : Calculati mas([
m;
~ ~n):
3
8. Se conider
a vectorii ~a si ~b despre care se stie c
a k ~a k = 2; k ~b k = 5;
d
~ = 2 : Determinati valoarea parametrului real pentru care
mas(~a; b)
3
vectorii ~p = ~a + 17 ~b si ~q = 3 ~a ~b sunt perpendiculari.
9. Sa se arate ca produsul scalar a doi vectori liberi ramne neschimbat daca
se adauga unuia dintre ei multiplul unui vector perpendicular pe celalalt.
Mai precis
~a ~b = ~a (~b + ~c); unde ~c ? ~asi 2 R:

1.5. PROBLEME

31

10. Se dau punctele A(5; 2; 1); B(3; 0; ); C(1; 3; 3); D(; 6; 1): Sa se de! !
termine astfel nct vectorii AB si CD sa e perpendiculari.
11. Se dau punctele A(1; 1; 0); B(3; 2; 5): Sa se gaseasca un punct C pe prima
bisectoare a unghiului yOz astfel nct triunghiul ABC s a e dreptunghic
n A:
12. Se dau vectorii ~a = ~i 2 ~k; ~b = 3~j + 4 ~k; ~c = 5~i + 6~j: Sa se determine
si astfel ca vectorul ~v = ~a + ~b + ~c sa e:
a) perpendicular pe planul xOz;
b) egal nclinat fata de axe.
!
!
!
13. Se dau vectorii OA = 12~i4~j+3 ~k; OB = 3~i+12~j4 ~k; OC = 2~i+3~j4 ~k;
a) Demonstrati ca M AOB este isoscel, iar M AOC este dreptunghic.
b) Calculati perimetrul M ABC:

! !
d) Ce valoare are produsul scalar AB BC ?
14. Sa se descompuna vectorul ~d = ~i 3~j + 2 ~k dupa directiile determinate de
vectorii: ~a = ~i + ~j; ~b = ~j + ~k; ~c = ~i + 2 ~j + 3 ~k:
15. n spatiul vectorilor liberi V 3 se considera baza f~a; ~b; ~cg; unde
~a = ~i +~j; ~b = ~j+ ~k; ~c = ~k+~i: Pornind de la aceasta baza sa se construiasca
folosind procedeul de ortogonalizare Gram-Schmitd o baza ortonormata
pentru spatiul V 3: Care este scrierea vectorului ~d = ~i 2~j + 3 ~k n noua
baza construit
a?
Produsul vectorial a trei vectori
16. Demonstrati identitatea: (~a ~b)2 + (~a ~b)2 =k ~a k2 k ~b k2 :
17. Demonstrati ca produsul vectorial a doi vectorii nu se schimba dac
a:
a) se adauga unuia dintre vectori un vector oarecare coliniar cu celalalt;
b) extremitatea unuia dintre vectori se deplaseaza pe o paralela la celalalt
vector.
~ despre care se stie ca k ~a k = 3; k ~b k = 2
18. Se dau vectorii liberi ~a si b

d
~ = : Se considera apoi vectorii ~c = 2 ~a 3 ~b si ~d = ~a + ~b:
si mas(~a; b)
3
d
Calculati: a) m
a s(~c; ~d): b) Aria paralelogramului determinat de vectorii ~c
si ~d; lungimile diagonalelor acestui paralelogram si masura unghiului dintre
acestea.
19. Calculati aria paralelogramului determinat de vectorii ~v = ~a + 2 ~b si

~ stiind ca k ~a k = 3; k ~b k = 3 si mas(~ad
w
~ = 3 ~a + b;
; ~b) = :
6

32

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

20. Calculati aria paralelogramului determinat de vectorii liberi ~a = 2~i 3~j +


4 ~k; ~b = ~i + 2~j 3 ~k:
21. Se dau vectorii liberi ~a = ~i + ~j + ~k; ~b = ~i + 3~j + ~k: Determinati scalarii
si astfel nct vectorii ~a si ~b sa e coliniari.
22. Se considera vectorii liberi ~a = 3~i + 2~j ~k; ~v = 2~i + ~j + ~k; w
~ =
~
~
~
7 i 11 j k; unde ; 2 R: Sa se determine multimea vectorilor ~v astfel
~:
ca vectorul ~a ~v sa e coliniar cu w
23. Se considera vectorul ~v perpendicular pe vectorii ~a = 4~i 2~j 3 ~k; ~b =
~j + 3 ~k: Stiind ca vectorul ~v are norma egala cu 26 si face un unghi obtuz
cu axa Oy; determinati expresia analitica a acestui vector.
24. Fie cubul ABCDA0 B 0C 0D 0 si e E mijlocul muchiei BB 0: Se noteaza cu
! !
~v = AE AC 0 : Calculati masurile unghiurilor pe care le face vectorul ~v cu
\0 :
muchiile cubului AB; AD si AA0 si masura unghiului EAC
25. Se considera punctele A(1; 1; 2); B(2; 3; 1); C(1; 2; 0): Se cere:
b si distanta
a) Sa se calculeze aria triunghiului ABC; masura unghiului B
de la punctul A la dreapta BC:
b) Sap
se determine un vector perpendicular pe planul ABC de norma egal a
cu 26 2:
Produsul mixt a trei vectori
26. Vectorul ~c este perpendicular pe vectorii ~a si ~b care formeaza ntre ei un
unghi de 300 . Calculati produsul mixt (~a; ~b; ~c) daca se stie ca k ~a k = 6;
k ~b k = 3; k ~c k = 3:
27. Fie ~a; ~b; ~c trei vectori necoplanari. Demonstrati egalitatiile:
a) (~a; ~a + ~b; ~a + ~b + ~c) = (~a; ~b; ~c):
b) (~a + ~b; ~b + ~c; ~c + ~a) = 2(~a; ~b; ~c):
c) (~a ~b; ~b ~c; ~c ~a) = 0:
28. Se dau vectorii ~a = ~i + ~j ~k; ~b = ~i ~j + ~k, ~c = ~i + ~j + ~k: Calculati
volumul paralelipipedului determinat de cei trei vectorii si naltimea acestui
paralelogram corespunzatoare bazei construita pe vectorii ~a si ~b:
29. Calculati volumul teraedrului care are vrfurile n punctele A(0; 0; 1);
B(2; 3; 5), C(6; 2; 3); D(3; 7; 2):
30. Demonstrati ca punctele A(1; 2; 1); B(0; 1; 5); C(1; 2; 1); D(2; 1; 3) sunt
coplanare.

33

1.5. PROBLEME
31. Se considera punctele
1) A(2; 3; 1); B(4; 1; 2); C (6; 3; 7); D(5; 4; 8):

2) A(1; 1; 3); B(2; 1; 1); C (3; 3; 1) ; D(1; 4; 2):


3) A (2; 1; 1) ; B(5; 5; 4); C(3; 2; 1); D(4; 1; 3):
Sa se determine pentru ecare caz n parte:

a) Perimetrul si aria triunghiului ABC; masura unghiului din A si lungimea


inaltimii triunghiului dusa din vrful C:
b) Volumul tetraedrului ABCD si lungimea naltimii tetraedrului dusa din
vrful D:
32. Se dau vectorii: ~a
~b
~c

=
=
=

2~i + ( + 2)~j + 3 ~k;


~i + ~j ~k;
4~j + 2 ~k:

a) Determinati parametrul real astfel nct vectorii ~a; ~b si ~c sa e coplanari.


b) n acest caz determinat i descompunerea vectorului ~a dupa directiile vectorilor ~b si ~c si calculati aria paralelogramului determinat de vectorii ~a si
~b:
Dublu produs vectorial si alte produse
33. Se dau vectorii ~a; ~b; ~c 2 V 3 : Demonstrati egalitatea:
~a(~b ~c) + ~b (~c ~a) + ~c (~a ~b) = ~0:
34. Sa se arate ca pentru orice patru vectori ~a; ~b; ~c; ~d 2 V 3 are loc egalitatea
de mai jos (Identitatea lui Lagrange).

~
~a ~c b ~c
(~a ~b) (~c ~d) =
:
~a ~d ~b ~d
Solutie. Notam ~v = ~a ~b: Atunci avem

(~a ~b) (~c ~d) = ~v (~c ~d) = (~v ~c) ~d = ~d (~c ~v ) =

h
i
~a
~b

= ~d ~c(~a ~b) = ~d
=
~c ~a ~c ~b
h
i
= ~d (~c ~b)~a (~c ~a)~b =

~
~ ~c)(~a d)
~ + (~a ~c)(b
~ ~d) = ~a ~c b ~c
= (b
~a ~d ~b ~d

34

CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL CLASIC

35. Fie ~a; ~b doi vectori liberi, ~a 6= ~0: Sa se arate ca


~ ~b
1
~b = a
~a +
~a (~b ~a):
2
k ~a k
k ~a k2
Interpretare geometrica.
36. Pentru ~a; ~b; ~c trei vectori liberi din V 3 ; sa se verice egalitat ile:
h
i
~
~
a) (~a b) ~a (b ~c) = (~a ~b)(~a; ~b;~c);
b) (~a ~b; ~b ~c; ~c ~a) = (~a; ~b; ~c)2;
~ (~a ~c)
~a
(~a b)
c)
=
:
(~a ~b; ~b ~c; ~c ~a) (~a; ~b; ~c)

37. Fie ~a; ~b; ~c; ~d 2 V 3: Demonstrati egalitatile:


h
i
a) ~a ~b (~c ~d) = (~b ~d)(~a ~c) (~b ~c)(~a ~d);

b) (~d ~a) (~b ~c) + (~d ~b) (~c ~a) + (~d ~c) (~a ~b) = 0;
~
~ c)+(~b d)(~
~
~
~ = 2(~a b+
~ ~b~c +~c ~a):
c) (~a d)(
b~
c~a)+(~c d)(~
ab)

Capitolul 2
Planul si dreapta n spatiu
2.1

Planul n spatiu

Ecuatia planului care trece printr-un punct dat M0(x0 ; y0 ; z0) si este
perpendicular pe directia vectorului ~n = a~i + b~j + c~k
Propozitia 2.1.1 Planul care trece printr-un punct dat M0(x0 ; y0; z 0) si este perpendicular pe directia vectorului nenul ~n = a~i + b~j + c~k are ecuatia
a(x x0 ) + b(y y0) + c(z z0) = 0:

(2.1)

Demonstratie. Notam cu planul care trece prin punctul M0(x0; y0; z 0) si


este perpendicular pe directia vectorului ~n = a~i + b~j + c~k. Un punct M (x; y; z);
!
diferit de punctul dat M 0; se aa n planul daca si numai daca vectorul M0M
este perpendicular pe ~n, ceea ce este echivalent cu faptul ca produsul scalar
!
M0 M ~n = 0:
(2.2)
35

36

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

!
Cum vectorul M0 M se scrie n baza canonica sub forma
!
M0M = (x x0 )~i + (y y0 )~j + (z z0)~k;
ecuatia data de relatia (2.2) devine
a(x x0) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0:
Evident, ecuatia este satisfacuta si n cazul cnd M = M0:
Vectorul ~n = a~i + b~j + c~k se numeste vector normal planului , sau, pe scurt,
normala planului :
Ecuatia generala
a unui plan
Propozitia 2.1.2 Orice ecuatie de forma
ax + by + cz + d = 0;

(2.3)

unde a; b; c sunt trei numere reale, nu toate nule, reprezinta


t ia generala
ecua
a
unui plan.
Demonstratie. Daca n ecuatia (2.1), care reprezinta planul ce trece prin
punctul M0(x0; y0; z0 ) si este perpendicular pe directia vectorului ~n = a~i+ b~j+c~k;
desfacem parantezele si notam d = (ax0 + by0 + cz0); acesta capata forma
ax + by + cz + d = 0:
Reciproc, orice ecuatie de forma (2.3) reprezinta ecuatia unui plan. ntradevar, e M (x; y; z) un punct oarecare din spatiu ale carui coordonate verica
ecuatie (2.3). Consider am (x0; y0; z0 ) o solutie a acestei ecuatii. Aceasta nseamna
ca x0 ; y0; z 0 satisfac egalitatea
ax0 + by0 + cz0 + d = 0:
Scaznd aceasta relatie din (2.3) obtinem
a(x x0 ) + b(y y0) + c(z z0) = 0;
ceea ce arata ca punctul M (x; y; z) se aa n planul care trece prin punctul
M0 (x0; y0; z0 ) si este perpendicular pe directia vectorului ~n = a~i + b~j + c ~k:

2.1. PLANUL N SPATIU

37

Ecuatia unui plan care trece printr-un punct


si este paralel cu dou
a directii
Propozitia 2.1.3 Planul care trece printr-un punct dat M0(x0 ; y0 ; z0) si este
~ =b1~i + b2~j + b3~k
paralel cu vectorii nenuli si necoliniari ~a =a1~i + a2~j + a3~k si b
are ecuatia

x x0 y y0 z z0

a1
= 0:
a
a
(2.4)
2
3

b1
b2
b3

Demonstratia nti. Notam cu planul determinat de conditiile din enuntul


!
!
propozitiei. Fie M0M1 2 ~a si M0M2 2 ~b: Consideram un punct oarecare din
!
spatiu M (x; y; z) si vectorul M0M : n aceste conditii avem urmatoarele echivalente:
1) Punctul M (x; y; z) apartine planului :
! ! !
2) Vectorii liberi M0M; M0M1 ; M0M2 sunt coplanari.
! ! !
3) Produsul
mixt (M0 M; M0M1; M0M 2) = 0:

x x0 y y0 z z0

4) a1
a2
a3 = 0:
b1
b2
b3
Demonstratia a doua. Pentru a scrie ecuatia planului care trece prin punctul M0 (x0; y0 ; z0) si este paralel cu directiile vectorilor ~a =a1~i + a2~j + a3~k si
~b =b1~i + b2~j + b3~k avem nevoie de un vector perpendicular pe plan. Acesta
nu este altul dect

a 2 a3 a 1 a3 a 1 a2
~

~k:
~n = ~a b =
i
j+
b2 b3 b1 b3 b1 b2
Conform propozit iei 2.1.1 ecuatia planului este data de egalitatea

a2 a3
a1 a3
a1 a 2

= 0;
(x x0 )
(y y0 )
+ (z z 0)
b2 b3
b1 b3
b1 b2

38

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

ceea ce reprezint a dezvoltarea dupa prima linie a determinantului

x x0 y y0 z z0

a1
a2
a3 = 0:

b1
b2
b3

Propozitia 2.1.4 Ecuatiile parametrice ale planului care trece printr-un punct
dat M0 (x0; y0 ; z0) si este paralel cu vectorii nenuli si necoliniari ~a =a1~i+ a2~j+ a3~k
si ~b =b1~i + b2~j + b3~k sunt
8
< x = x0 + a1 u + b1 v;
y = y0 + a2 u + b2 v;
(2.5)
:
z = z0 + a3u + b3v;
unde u si v sunt doi parametrii reali.

Demonstratie. Ca si n propozitiile anterioare not am cu planul determinat


de conditiile din enunt. Fie M (x; y; z) un punct oarecare din spatiu. Daca punctul
!
M apartine planului ; atunci vectorul M0 M se poate descompune dupa vectorii
!
!
M0 M1 2 ~a si M0M 2 2 ~b: Prin urmare, exista scalarii u si v astfel nct
!
!
!
M0 M = uM0 M1 + v M0M2:

Reciproc, orice punct M care satisface relatia de mai sus se aa n planul :


Avem atunci
!
M0M = u ~a+v ~b:
Scriind vectorii din relatia anterioara n baza canonica avem
(x x0)~i + (y y0)~j + (z z0 )~k =(a1u + b1v)~i + (a2u + b2v)~j + (a 3u + b3v)~k
Cum scrierea unui vector ntr-o baza este unica obtinem egalitatile
8
< x x0 = a1 u + b1 v;
y y0 = a2 u + b2 v;
:
z z 0 = a3u + b3 v;
de unde rezulta relatiile din enunt.

39

2.1. PLANUL N SPATIU

Ecuatia planului determinat de trei puncte necoliniare


Propozitia 2.1.5 Planul determinat de
M2 (x2; y2 ; z2), M3(x3; y3; z 3) are ecuatia

x y z

x1 y1 z1

x2 y2 z2

x3 y3 z3

punctele necoliniare M 1(x1; y1; z1 ),


1
1
1
1

= 0:

(2.6)

Demonstratie. Fie planul determinat de cele trei puncte necoloniare M1;


M2 ; M 3: Un punct oarecare din spat iu M (x; y; z) va apartine planului daca si
! ! !
numai daca vectorii M1 M; M1M2 ; M1M3 sunt coplanari ceea ce este echivalent
! ! !
cu faptul ca produsul mixt (M1 M; M1M2; M1 M3) = 0: Tinnd

seama de scrierea
vectorilor respectivi n baza canonica, obtinem

x x1 y y1 z z1

x2 x1 y2 y1 z 2 z1 = 0;
(2.7)

x3 x1 y3 y1 z 3 z1
ceea ce reprezinta o forma echivalenta cu (2.6).

Observatia 2.1.6 Este bine sa remarcam ca a determina planul care trece prin
trei puncte necoliniare M1; M2 ; M3 este echivalent cu a determina planul care
! !
trece prin punctul M1 si este paralel cu directiile vectorilor M1 M2; M1M3 : Un
! !
vector perpendicular pe planul este atunci M1M2 M1M3: Deoarece
!
~
M1M2 = (x2 x1)~i + (y2 y1 )~j + (z 2 z 1)k;
!
M1M3 = (x3 x1)~i + (y3 y1 )~j + (z 3 z 1)~k;
n baza formulei (2.4) obtinem ecuatia (2.7).

Corolarul 2.1.7 Patru puncte M1; M2 ; M3; M4 sunt coplanare dac


a si numai
daca coordonatele lor satisfac relatia

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1 = 0:

x4 y4 z4 1

40

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

Exemplul 2.1.8 O formula util a n multe cazuri este aceea a planului determinat
de trei puncte distincte situate ecare pe cte o axa de coordonate: A(a; 0; 0);
B(0; b; 0); C(0; 0; c); unde a; b; c sunt trei numere nenule.

Folosind formula (2.6) avem

x
a
0
0

y
0
b
0

z
0
0
c

1
1
1
1

Dezvoltnd dupa prima linie se obtine

= 0:

bcx + acy + abz abc = 0:


mpartind ecuatia cu produsul abc; rezulta
x y z
+ + 1 = 0:
a b c
Ecuatia (2.8) se numeste ecuatia planului prin taieturi.

(2.8)

2.2. DREAPTA N SPATIU

2.2

41

Dreapta n spatiu
Ecuatiile dreptei determinate de un punct si de o directie

Propozitia 2.2.1 Dreapta care trece prin punctul M0(x0 ; y0 ; z0) si are direc
t ia
~
~
~
vectorului nenul ~v =v1i + v2 j + v3k are ecuatiile
8
< x = x0 + v1t;
y = y0 + v2t;
(2.9)
:
z = z0 + v3 t;
unde t este un parametru real.

Demonstratie. Notam cu d dreapta care trece prin punctul M0(x0; y0; z0 ) si


are directia vectorului ~v =v1~i + v2~j + v3~k: Un punct din spatiu M (x; y; z), diferit
!
de M0; apartine dreptei d daca si numai daca vectorul M0M este coliniar cu
!
~v . Exista atunci un scalar nenul t astfel ca M0M = t ~v ; relatie care scrisa pe
componente conduce la egalitatea
(x x0)~i + (y y0 )~j + (z z0 )~k = tv1~i + tv2~j + tv3~k:
Se observa ca egalitatea anterioar a este adevarata si n cazul M = M0 cnd t = 0:
Deoarece scrierea unui vector ntr-o baza este unica obtinem relatiile
8
< x x0 = v1t;
y y0 = v2t;
t 2 R;
(2.10)
: z z = v t;
0
3
de unde rezulta ecuatiile dreptei d sub forma data de formulele (2.9).

42

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

Ecuatiile (2.9) se numesc ecuatiile parametrice ale dreptei d: Vectorul


~v =v1~i + v2~j + v3~k, care da directia dreptei d, se numeste vectorul director
al dreptei. Componentele vectorului ~v ; adica tripletul (v1 ; v2 ; v3); se numesc
parametrii directori ai dreptei. Deoarece vectorul ~v este nenul, cel putin unul
dintre parametrii directori trebuie s a e nenul.
Daca notam cu ; ; masurile unghiurilor pe care le face vectorul ~v cu
directiile pozitive ale axelor de coordonate, i.e.,
= mas(~vc
;~i);

= mas(~vc
; ~j);

atunci avem relatiile

cos =

v1
;
k~v k

cos =

v2
;
k~vk

d
= mas(~v
; ~k);
cos =

v3
:
k~vk

(cos ; cos ; cos ) se numesc cosinusurile directoare ale directiei date de


vectorul ~v . Daca ~v este vectorul director al dreptei d atunci (cos ; cos ; cos )
se numesc cosinusurile directoare ale dreptei d:

Pentru a se pune n evidenta mai usor punctul M0(x0; y0; z 0) prin care trece
dreapta d si componentele (v1; v2; v3) ale vectorului director ~v =v1~i + v2~j + v3~k se
obisnuieste ca ecuatiile (2.9) sa se scrie sub forma simbolica
x x0
y y0
z z0
=
=
:
v1
v2
v3
Scrise sub aceasta forma ele se numesc ecuatiile canonice sau ecuatiile normale ale dreptei d: De remarcat ca, folosind aceasta conventie, sunt acceptate
scrieri cu numitorii zero. De exemplu, ecuatiile
x4 y+1
z
=
=
3
0
2

reprezinta dreapta care trece prin punctul M0 (4; 1; 0) si are parametrii directori
(3; 0; 2); i.e., vectorul director al dreptei este ~v = 3~i + 2 ~k:

2.2. DREAPTA N SPATIU

43

Ecuatiile dreptei care trece prin doua


puncte
Propozitia 2.2.2 Ecua
t iile canonice ale dreptei care trece prin doua puncte distincte M1(x1 ; y1 ; z2) si M2(x2; y2; z2 ) sunt
x x1
y y1
z z1
=
=
:
x2 x1
y2 y1
z2 z1
Demonstratie. n acest caz vectorul director al dreptei este vectorul
!
M1M2 = (x2 x1)~i + (y2 y1 )~j + (z2 z1)~k:
Scriem apoi ecuatiile canonice ale dreptei care trece prin punctul M1 (x1; y1 ; z2)
si are vectorul director de mai sus.
Ecuatiile generale ale dreptei
(Dreapta ca intersectie a dou
a plane)
Fie

a1 x + b1y + c1z + d 1 = 0;
a2 x + b2y + c2z + d 2 = 0;

(2.11)

ecuatiile a doua plane. Presupunem ca cele doua plane nu sunt paralele. Atunci
ele se intersecteaza dupa o dreapt a pe care o notam cu d:

Daca planele nu sunt paralele, normalele lor, ~n1 = a1~i + b1~j + c1~k si
~n2 = a 2~i + b2~j + c2~k sunt doi vectori necoliniari, ceea ce revine la faptul ca
produsul mixt

~i ~j ~k

~n1 ~n2 = a1 b1 c1 6= ~0
a2 b2 c2

44

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

sau ca rangul matricei


A=

a 1 b1 c1
a 2 b2 c2

este egal cu doi. n aceste conditii sistemul de ecuatii liniare (2.11) este compatibil
simplu nedeterminat. Solutia sa reprezint
a ecuatiile parametrice ale dreptei d:
De regula, se scriu ecuatiile canonice ale dreptei d: Pentru aceasta se determina
un punct M0(x0; y0; z0 ) pe dreapta d; adica o solutie particulara a sistemului
(2.11). Vectorul director al dreptei d este
~v = ~n1 ~n2 = v1~i + v2~j + v3~k
unde

b1 c1
;
v1 =
b2 c2

c1 a1
;
v2 =
c2 a2

a1 b1
:
v3 =
a2 b2

Atunci ecutiile canonice ale dreptei d; data prin ecuatiile generale (2.11), sunt
x x0
y y0
z z0
=
=
:
v1
v2
v3

2.3

Fascicule de plane

Denitia 2.3.1 Se numeste fascicul de plane de axa d multimea tuturor planelor


care con
t in dreapta dat
a.
Propozitia 2.3.2 Fie d dreapta de intersectie a doua plane 1 si 2 de ecua
t ii

a 1x + b1y + c1z + d1 = 0;
(2.12)
a 2x + b2y + c2z + d2 = 0:
Atunci ecuatia oricarui plan din fasciculul de plane de axa d este de forma
; : (a1x + b1y + c1 z + d1) + (a2x + b2 y + c2z + d2 ) = 0;

(2.13)

unde ; sunt doi parametrii reali nenuli simultan.


Reciproc, orice ecuatie de forma (2.13), cu 2 + 2 6= 0; reprezint
a ecuatia
unui plan din fasciculul de ax
a d:
Demonstratie. Fie un plan din fasciculul de plane de axa d: Notam cu ~n un
vector normal pe acest plan. Deoarece ~n este perpendicular pe dreapta d; rezulta
ca ~n este coplanar cu ~n1 si ~n2; normalele planelor 1 si 2 care determina dreapta
d: Exist
a atunci dou numerereale si ; nu amndoua nule, astfel nct
~n = ~n1 + ~n2 = (a1 + a2 )~i + (b1 + b2)~j + (c1 + c2)~k:

(2.14)

45

2.3. FASCICULE DE PLANE

Fie M0 (x0 ; y0 ; z0) un punct oarecare de pe dreapta d: Atunci coordonatele (x0; y0; z0 )
verica ecuatiile sistemului (2.12), prin urmare avem egalitatiile

a 1x0 + b1y0 + c1z 0 + d1 = 0;


a 2x0 + b2y0 + c2z 0 + d2 = 0:
Deoarece trece prin punctul M 0(x0; y0; z0 ) si are ca normal a vectorul ~n dat de
relatia (2.14), planul are ecuatia
(a 1 + a2)(x x0 ) + (b1 + b2 )(y y0) + (c1 + c2 )(z z0 ) = 0;
sau
[a1 x + b1 y + c1z(a1x0 + b1 y0 + c1 z0)] +
|
{z
}
d1

[a2 x + b2 y + c2z(a 2x0 + b2y0 + c2z 0)] = 0


|
{z
}
d2

de unde rezulta forma

(a1x + b1y + c1 z + d1) + (a2 x + b2 y + c2z + d2 ) = 0:


Pentru a pune n evidenta dependenta acestui plan de parametrii ; vom nota
planul sub forma ;:
Reciproc, e ; un plan dat de ecuatia (2.13) cu ; 2 R; 2 + 2 6= 0;
xati. Atunci d ; deoarece orice solutie a sistemului (2.12) verica ecuatia
(2.13). Deci planul ; face parte din fasciculul de axa d:
Observatia 2.3.3 Ecuatia (2.13) se poate scrie simbolic sub forma
; : 1 + 2 = 0;
unde ; 2 R; 2 + 2 6= 0: De remarcat ca, pentru = 1 si = 0, din ecuatia
(2.13) se obtine ecuatia planului de baza 1; iar pentru = 0 si = 1 se obtine
ecuatia planului de baza 2:
Deoarece si nu sunt simultan nuli, putem presupune ca unul din ei este
nenul. Fie, de exemplu, 6= 0: Atunci, mpartind ecuatia (2.13) si notnd cu

0 = ; obtinem

1 + 0 2 = 0:
Ecuatia de mai sus reprezinta multimea tuturor planelor care trec prin dreapta
d, mai putin planul de baza 2. n rezolvarea problemelor de fascicule de plane
se poate folosi aceasta ecuatie cu un singur parametru, cu observatia ca din ea
nu se mai poate obtine planul de baza 2 :

46

2.4

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

Probleme referitoare la distante


Distanta de la un punct la un plan

Propozitia 2.4.1 Diatanta de la punctul M0(x0 ; y0 ; z0) pn


a la planul de ecua
t ie
ax + by + cz + d = 0
este data
de formula
dist(M0; ) =

jax0 + by0 + cz0 + dj


p 2
:
a + b2 + c2

Demonstratie. Fie M00 proiectia punctului M0 pe planul : Punctul M00 se aa


la intersectia planului cu dreapta M0M00 ; care trece prin M0 si este perpendicular
a pe plan.
(
: ax + by + cz + d = 0;
M00
x x0
y y0
z z0
M0M00 :
=
=
:
a
b
c
Scriem ecuatiile parametrice ale dreptei M0M 00
8
< x = x0 + at;
y = y0 + bt;
t2R
:
z = z0 + ct;
si le introducem n ecuat ia planului : Avem

a(x0 + at) + b(y0 + bt) + c(z0 + ct) + d = 0;


de unde rezult
a valoarea parametrului t; notata t0 ; data de relatia
t0 =

ax0 + by0 + cz0 + d


:
a2 + b2 + c2

2.4. PROBLEME REFERITOARE LA DISTANTE

47

Introducnd valoarea t0 n ecuatiile parametrice ale dreptei M0M00 obtinem coordonatele carteziene ale punctului M00 ; proiectia punctului M0 pe planul ;
8 0
< x0 = x0 + at0 ;
0
M0
y0 = y0 + bt0 ;
: 00
z 0 = z0 + ct0;
Atunci

p
dist(M0 ; ) = dist(M 0; M00 ) = (x0 x00)2 + (y0 y00)2 + (z0 z00 )2
p
jax0 + by0 + cz0 + dj
=
a2 + b2 + c2jt0j =
p
:
a2 + b2 + c2
Distanta de la un punct la o dreapt
a

Propozitia 2.4.2 Fie d o dreapt


a de ecuatii
x x0
y y0
z z0
=
=
v1
v2
v3
si M1(x1; y1; z1 ) un punct care nu apar
t ine dreptei d: Atunci didtanta de la punctul
M1 la dreapta d este dat
a de formula
!
kM0 M1 ~vk
dist(M1 ; d) =
;
k~v k
unde M0(x0 ; y0; z 0) este un punct situat pe dreapta d, iar ~v =v1~i + v2~j + v3~k este
vectorul director al dreptei d:

Demonstratie. Se observ a ca dist(M1; d) este egala cu h;lungimea naltimii


!
paralelogramului determinat de vectorii M0M1 si ~v corespunzatoare bazei de
lungime k~v k. Evaluam aria acestui paralelogram n doua moduri: o data tinnd
!
seama ca aria este egala cu norma produsului vectorial M0M1 ~v si a doua oara
folosind uzual
a. Obtinem atunci egalitatea
!
kM0 M1 ~vk =k~v k h;
de unde rezulta formula din enunt.

48

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

Distanta dintre doua


drepte oarecare n spatiu
Fie d 1 si d2 doua drepte oarecare n spat iu date de ecuatiile
x x1
y y1
z z1
=
=
;
v1
v2
v3
x x2
y y2
z z2
:
=
=
:
w1
w2
w3

d1 :
d2

Dreapta d1 trece prin punctul M1(x1:y1 ; z1) si are vectorul director


~v =v1~i + v2~j + v3~k; iar drepta d2 trece prin punctul M2(x2 ; y2 ; z2) si are vectorul
director w
~ =w1~i + w2~j + w3~k:
Propozitia 2.4.3 Distan
t a dintre dreptele d1 si d2 este dat
a de formula

! ~ ~
(M1M2; v ; w)
dist(d1; d2 ) =
:
k~v w
~k

Demonstratie. Prin punctul M1 construim dreapta d02 paralela cu d 2: Atunci


distanta dintre cele doua drepte d1 si d2 ; notata dist(d1; d2 ) sau simplu h, se poate
determina ca distanta de la dreapta d2 pna la planul determinat de dreptele
d 1 si d02: (Dreapta d2 este paralela cu planul deoarece este paralela cu drepata
d 02 situata n planul .) Vom calcula aceasta distanta ca naltimea paralelip!
ipedului determinat de vectorii M1M2 ; ~v; w:
~ Evalund volumul paralelipipedului
determinat de cei trei vectori n doua moduri avem egalitatea

!
(
~ ) = k~v w
~ kh;
M1M2; ~v ; w
de unde rezulta formula din enunt.

2.5. PROBLEME REFERITOARE LA UNGHIURI

49

Pozitiile relative a doua


drepte n spatiu
Cu notatiile din propozitia de mai sus, din analiza gurii anterioare, rezulta:
!
~ 6= 0; atunci dreptele d1 si d2 sunt doua
1. Dac
a produsul mixt (M1M2 ; ~v; w)
drepte oarecare n spatiu.
!
2. Daca produsul mixt (M1M2; ~v ; w)
~ = 0 si vectorii ~v si w
~ nu sunt coliniari
~
(ceea ce nseamna ca produsul vectorial ~v w
~ 6= 0), atunci dreptele d1 si d2 sunt
situate nacelasi plan si sunt concurente.
!
3. Daca produsul mixt (M1M2 ; ~v; w)
~ = 0 si vectorii ~v si w
~ sunt coliniari (deci
produsul vectorial ~v w
~ = ~0), atunci dreptele d1 si d 2 sunt situate n acelasi plan
si sunt paralele.
!
!
4. Daca produsul mixt (M1M2 ; ~v; w)
~ = 0 si vectorii ~v ; w;
~ M1M2 sunt coliniari
atunci dreptele d1 si d2 sunt confundate.

2.5

Probleme referitoare la unghiuri


Unghiul dintre dou
a drepte

Fie d1 si d2 doua drepte oarecare n spatiu date de ecuatiile


x x1
y y1
z z1
=
=
;
v1
v2
v3
x x2
y y2
z z2
:
=
=
:
w1
w2
w3

d1 :
d2

Dreapta d1 trece prin punctul M1(x1:y1; z 1) si are vectorul director


~v =v1~i + v2~j + v3~k; iar drepta d2 trece prin punctul M2(x2 ; y2; z 2) si are vectorul
director w
~ =w1~i + w2~j + w3~k:
Propozitia 2.5.1 Urmatoarele armatii sunt echivalente.
1) Dreptele d1 si d2 sunt paralele.
~ sunt paraleli.
2) Vectorii directori ~v si w
3) Produsul vectorial ~v w
~ = ~0:
4) Componentele celor doi vectori directori ~v si w
~ sunt proportionale
v1
v2
v3
=
=
:
w1
w2
w3
n continuare presupunem ca dreptele d1 si d2 nu sunt paralele. Prin unghiul
dintre dreptele d1 si d2 vom ntelege unghiul dintre vectorii lor directori, ~v si
w.
~ Prin urmare, pentru a determina masura acestui unghi folosim formula
cos(~vd
; w)
~ =

~v w
~
:
k~v kk~
wk

50

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

Unghiul dintre doua


plane
Fie 1 si 2 doua plane de ecuatii

1 : a1x + b1y + c1z + d1 = 0;


2 : a2x + b2y + c2z + d2 = 0:

Planul 1are normala ~n1 = a1~i + b1~j + c1~k iar planul 2 are normala
~n2 = a2~i + b2~j + c2~k:

Propozitia 2.5.2 Urm


atoarele armatii sunt echivalente.
1) Planele 1 si 2 sunt paralele.
2) Vectorii normali celor doua plane ~n1 si ~n2 sunt paraleli.
3) Produsul vectorial ~n1 ~n2 = ~0:
4) Componentele celor doi vectori normali ~n1 si ~n2 sunt proportionale
a1
b1
c
=
= 1:
a2
b2
c2
n continuare presupunem ca cele doua plane 1 si 2 nu sunt paralele. Prin
unghiul dintre planele 1 si 2 vom ntelege unghiul dintre normalelor lor, ~n1
si ~n2: Prin urmare, pentru a determina masura acestui unghi folosim formula
~n1 ~n2
~\
cos(n
n2 ) =
:
1; ~
k~n1 kk~n2k

2.5. PROBLEME REFERITOARE LA UNGHIURI

51

Unghiul dintre o dreapta si un plan


Dreapta d de ecuatii
x x0
y y0
z z0
=
=
v1
v2
v3
intersecteaza planul a caruie ecuatie este
ax + by + cz + d = 0:
Notam cu ~v =v1~i + v2~j + v3~k vectorul director al dreptei d si cu ~n = a~i + b~j + c~k
normala planului : Prin unghiul dintre dreapta d si planul vom ntelege
unghiul ascutit dintre drepta d si proiectia ei pe planul . Notam cu masura

acestui unghi. Conform denitiei date 2 [0; ]: Atunci


2
sin =

j~n ~vj
:
k~nkk~v k

52

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

2.6

Probleme

Planul si dreapta n spatiu


1. Se dau punctele A(1; 3; 2) si B(7; 4; 4): Scrieti ecuatia planului ce trece
prin punctul A si este perpendicular pe dreapta AB:
!

Indicatie. Un vector perpendicular pe plan este vectorul ~n = AB:


2. Scrieti ecuatia planului care trece prin punctul A(1; 2; 1) si este
paralel cu vectorii ~a = ~i 2~j + ~k; ~b = 2~i + ~j 3~k:
Indicatie. Un vector perpendicular pe planul c
atat este ~n = ~a ~b:
3. Scrieti ecuatia planului determinat de punctele A(1; 2; 3);
B(3; 2; 1); C(1; 1; 3):
Indicatie.
Un vector perpendicular pe planul cautat este vectorul
!
!
~n = AB AC.
4. Scrieti ecuatiile dreptei care trece prin punctul M (2; 1; 1) si este paralel a
cu dreapta

x +yz
=0
x + 2y + z 1 = 0
Indicatie. Un vector paralel cu dreapta ceruta este produsul vectorial al
normalelor celor doua plane care determina dreapta data.
5. Se considera punctul M (2; 1; 1) si planul x + y + 3z + 5 = 0: Calculati:
a) Coordonatele proiectiei punctului M pe plan.
b) Coordonatele simetricului puctului M fata de plan.
c) Distanta de la punctul M la planul dat.
6. Calculati coordonatele simetricului punctului M (1; 3; 4) fata de planul
3x + y 2z = 0

si distanta de la M la planul dat.

7. Se considera punctul M (2; 1; 3) si dreapta


x
y+7
z2
=
=
:
3
5
2
Calculati:
a) Coordonatele proiectiei punctului M pe dreapt a.
b) Coordonatele simetricului puctului M fata de dreapta.
c) Distanta de la punctul M la dreapta data.

53

2.6. PROBLEME
8. Scrieti ecuatiile perpendicularei duse din punctul M (2; 3; 1) pe dreapta
x +1
y
z2
=
=
:
2
1
3

Indicatie. Se determina M 0 , proiect ia punctului M pe dreapta data. Atunci


dreapta cautata este M M 0.
9. Calculati coordonatele simetricului punctului M(4; 1; 6) fata de dreapta

x y 4z + 12 = 0
2x + y 2z + 3 = 0
si distata de la M la dreapta data.
10. Scrieti ecuat iile dreptei
A(1; 0; 1) fata de dreapta

care

trece

x=y =

prin

simetricul

punctului

z 1
2

si care este perpendiculara pe planul


2x y z 1 = 0:
Indicatie. Proiectia punctului A pe dreapta data este A0 ( 16 ; 16 ; 23 ); iar
simetricul A00 ( 23 ; 13 ; 13 ):
11. Scrieti ecuatile dreptei (d0 ); proiectia dreptei
(d)

x1
y2
z 3
=
=
2
3
4

pe planul
x + y + z 3 = 0:
Indicatie. Dreapta intersecteaza planul n punctul M1 ( 13 ; 1; 53 ): Proiec-tia
0
punctului M0(1; 2; 3); prin care trece dreapta (d); pe planul dat este M 0(0; 1; 2):
0
Proiectia dreptei (d) pe planul dat este dreapta M1 M0:
12. Scrieti ecuatiile dreptei (d0 ); proiect ia dreptei

x + 2y z 1 = 0
(d)
x1 = 0
pe planul
x + y + z = 0:

54

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

13. Scrieti ecuatia planului care trece prin dreapta de ecuatii

2x y z + 1 = 0
(d)
x + y + 2z + 2 = 0
si prin punctul M (1; 2; 1):

Indicatie. Se scrie ecuatia fasciculului de plane de ax a (d) si se pune conditia


ca fasciculul sa treaca prin punctul M (coordonatele punctului M sa verice
ecuatia fasciculului).
14. Scrieti ecuatia planului care trece prin dreapta de ecuatii

x+ y +z 1 = 0
(d)
2x + y 2z 1 = 0
si este perpendicular pe planul 3x + 2y 2z 1 = 0:

Indicatie. Din fasciculul de plane de ax a (d) se determina acel plan care


este perpendicular pe planul dat.
15. Scrieti ecuatia planului care contine dreapta
(d)

x+5
y2
z
=
=
3
1
4

si este paralel cu planul


x + y z + 15 = 0:
Indicatie. Se scrie ecuat ia fasciculului de plane de axa (d) si se alage acel
plan care este paralel cu planul dat.
16. Calculati distanta dintre planele paralele
11x 2y 10z + 15 = 0;
11x 2y 10z 45 = 0:
17. Calculati distantele de la punctul M(2; 3; 1) la dreptele
x5
y
z + 25
= =
3
2
2
b) x = t + 1; y = t + 2; z = 4t + 13
a)

c) 2x 2y + z + 3 = 0; 3x 2y + 2z + 17 = 0:

55

2.6. PROBLEME
18. Vericati ca dreptele

2x + 2y z 10 = 0
;
x y z 22 = 0

x+7
y5
z9
=
=
3
1
4

sunt paralele si calculati distant a dintre ele.


19. Calculati distanta minima dintre dreptele
x 9
y+2
z
x
y+7
z2
(d1 )
=
= ;
(d2)
=
=
:
4
3
1
2
9
2
20. Sa se verice ca dreptele
x3
y +1
z 2
(d 1)
=
=
;
5
2
4

x8
y1
z 6
=
=
3
1
2

(d2 )

sunt concurente si sa se scrie ecuatia planului determinat de cele doua


drepte.
21. Calculati unghiul format de dreptele

3x 4y 3z = 0;
4x + y 6z 2 = 0;
(d1 )
(d2)
2x + y 2z = 0;
y 3z + 2 = 0:
22. Determinati unghiul pe care dreapta
x1
y
z 1
=
=
2
2
1
l face cu planul
3x y + z 2 = 0:
23. Scrieti ecuat iile dreptei
A(1; 2; 2) pe planul

care

trece

prin

proiectia

punctului

x+ y+ z +1 = 0
si este paralela cu planele
2x y 3z 1 = 0;
24. Scrieti ecuatia planului
M (1; 1; 3) fata de planul

care

x + 2y + 3z + 1 = 0:
trece

prin

simetricul

x + y + 2z + 1 = 0

si este paralel cu dreptele

x 2y 2z 1 = 0
(d1)
3x + y + z + 1 = 0

(d2)

2x + y + 3z 1 = 0
x+ y +z + 1 = 0

punctului

56

CAPITOLUL 2. PLANUL SI
DREAPTA N SPATIU

Ra
spunsuri
1. 6x 7y + 6z 27 = 0:
2. 5x y + 3z = 0:
3. x 2y + z + 2 = 0:
p
00 (0; 1; 5): c) Distan
5. a) Proiectia M 0 (1; 0; 2): b) Simetricul
M
t
a
11:
p
00

6. Simetricul M (5; 1; 0): Distanta 14:


p
7. a) Proiectia M 0 (3; 2; 4): b) Simetricul M 00 (4; 3; 5): c) Distanta 3:
x 23
y + 13
z 13
=
=
:
2
1
1
11. Dreapta proiectata are ecuatiile generale

x+y +z3 = 0
x 2y + z = 0
10.

sau ecuatiile canonice


x
1

1
3

z 53
y1
=
;
0
1

unde ( 13 ; 0; 53 ) sunt coordonatele punctului n care dreapta data intersecteaza


planul.
13. 4x 5y 7z 1 = 0:
14. 2x + 3y + 6z 3 = 0:
15. x + y z + 3 = 0:
19. Distanta 7:

Capitolul 3
Spatii vectoriale
3.1

Notiunea de spatiu vectorial

Vom nota cu R corpul numerelor reale si cu C corpul numerelor complexe.


Prin K vom ntelege unul dintre aceste corpuri.
Denitia 3.1.1 Se numeste spatiu vectorial peste corpul K o mul
t ine nevid
aV
pe care s-au denit doua legi de compozitie:
a) una interna
, notata
aditiv si denumita
adunare, care asociaza
orica
rei
perechi (x; y) de elemente din V un alt element din V, notat x + y; si care are
proprietatea c
a (V; +) este un grup comutativ, deci satisface urm
atoarele axiome:
(A1) (x + y) + z = x + (y + z); 8 x; y; z 2 V:
(A2) x + y = y + x; 8 x; y 2 V:
(A3) Exist
a un element 0 2 V astfel nct x + 0 = x; 8 x 2 V:
(A4) Pentru orice element x 2 V; exist
a un element din V, notat x; astfel
nct x + (x) = 0:
b) una externa, notat
a multiplicativ si denumit
a nmul
tire cu scalari, care
asociaz
a ec
arei perechi (; x); unde 2 K si x 2 V; un element din V; notat
x; si care satisface urm
atoarele axiome:
(I1) 1x = x; 8 x 2 V:
(I2) ()x = (x); 8 ; 2 K si 8 x 2 V:
(I3) ( + )x = x + x; 8 ; 2 K si 8 x 2 V:
(I4) (x + y) = x + y; 8 2 K si 8 x; y 2 V:
Elementele unui spatiu vectorial V se numesc vectori. Elementele din corpul
K se numesc scalari, reali sau complecsi, dupa cum K este R sau C: Operatia de
adunare se numeste adunarea vectorilor, iar elementul x + y poart a numele de
suma dintre vectorii x si y: Elementul x se numeste produsul dintre scalarul
si vectorul x: Elementul neutru al grupului (V; +) a notat cu 0 (bold) pentru
a deosebit de scalarul 0 2 K:
57

58

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Daca corpul K = R; spatiul vectorial V se numeste spatiu vectorial real,


iar daca K = C spatiul vectorial V se numeste spatiu vectorial complex.
n propozitia de mai jos sunt puse n evidenta cteva consecint e importante
ale axiomelor unui spatiu vectorial.
Propozitia 3.1.2 Fie V un spatiu vectorial peste corpul K: Atunci sunt adev
arate urm
atoarele armatii:
1) 0 x = 0; 8 x 2 V; i.e., produsul dintre scalarul zero si orice vector x este
egal cu vectorul nul.
2) 0 = 0; 8 2 K; i.e., produsul dintre orice scalar si vectorul nul este
egal cu vectorul nul.
3) Dac
a x = 0; atunci = 0 sau x = 0:
4) (1)x = x; 8 x 2 V:
Exemple de spatii vectoriale
Spatiul Rn : Notam cu
8
2
>
>
>
<
6
6
n
R = x=6
>
4
>
>
:

9
>
>
>
7
=
7
7 j xi 2 R :
>
5
>
>
;
xn
x1
x2
..
.

Pentru a economisii spatiul grac vom scrie elementele din Rn n forma transpusa
x = (x1; x2; : : : ; xn)T :
Daca x = (x1; x2; : : : ; x)T si y = (y1; y2; : : : ; yn)T sunt doi vectori oarecare
din Rn; denim suma lor prin formula
2
3 2
3 2
3
x1
y1
x1 + y 1
6 x2 7 6 y2 7 6 x2 + y2 7
6
7 6
7 def 6
7
x + y = 6 .. 7 + 6 .. 7 = 6
7:
..
4 . 5 4 . 5 4
5
.
xn
yn
xn + yn

Daca este un scalar real si x = (x1 ; x2; : : : ; xn )T un vector din Rn denim


produsul dintre scalarul si vectorul x prin formula
2
3 2
3
x1
x1
6 x2 7 6 x2 7
7 def 6
7
x = 6
6 .. 7 = 6 .. 7 :
4 . 5 4 . 5
xn
xn
Se verica cu usurinta ca operat iile de mai sus au proprietatile din denitia
spatiului vectorial, deci Rn dotat cu aceste operatii este un spatiu vectorial real.

59

3.1. NOTIUNEA

DE SPATIU
VECTORIAL

Rn se numeste spatiul coordonatelor reale. Operatiile de adunare si de nmultire cu scalari denite mai sus se fac pe coordonate.
Spatiul Mn;m (K): Notam cu Mn;m (K)
corpul K; care au n linii si m coloane.
8
2
>
a11 a12
>
>
<
6 a21 a22
Mn;m (K) = A = 6
6 ..
..
>
4 .
.
>
>
:
a
a
n1

n2

multimea matricelor cu elemente din

a1m
a2m
..
.
anm

7
7ja
7 i;j
5

9
>
>
>
=
2K :
>
>
>
;

O matrice cu n linii si m coloane va numita matrice de tipul nm sau de forma


n m: Daca A 2 Mn;m (K) vom scrie A = [ai;j ] si vom ntelege ca i = 1; 2; : : : ; n
si j = 1; 2; : : : ; m: Uneori, pentru a pune n evidenta forma matricei, vom scrie
Anm n loc de A; subntelegndu-se din context din care corp, R sau C; fac parte
elemetele matricei. Daca n = m matricea A se numeste matrice p
atrat
a. n
caz contrar, A este o matrice dreptunghiular
a. Matricele de tipul n 1 vor
numite vectori coloan
a, iar cele de tipul 1 m vectori linie.
Coloana j a matricei A va notata cu Ahji; deci
2
3
a1j
6 a2j 7
7
Ahji = 6
6 .. 7 :
4 . 5
anj
Folosind acesta notatie putem scrie matricea A sub forma

A = Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahmi :

De remarcat ca, daca A este o matrice de tipul n m cu elemente din corpul K;


atunci coloanele Ahji; j = 1; 2; : : : ; n; sunt vectori din K n:
Daca A = [a ij] si B = [bij ] sunt doua matrice de tipul n m; denim suma
lor ca ind o matrice de acelasi tip n m; notata A + B; care se obtine adunnd
elementele care ocupa acelasi loc n matricele A si B:
def

A + B = [aij + bij ]:
Pentru un scalar oarecare din K si A = [aij ] o matrice de tipul n m; denim
produsul dintre scalarul si matricea A ca ind o matrice de tipul n m,
notata A; care are ca elemente produsele scalarului cu ecare element al
matricei A:
def

A = [a ij ]:
Se demonstreaza cu usurinta ca multimea matricelor de tipul n m cu elemente
din corpul K; Mn;m (K); dotat a cu operatiile de adunare a matricelor si de nmultire cu scalari din K este un spatiu vectorial peste corpul K:

60

3.2

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Baze. Dimensiune

n aceasta sectiune vom nota cu V un spatiu vectorial peste corpul K si cu


S o submultime a lui V:
Se spune ca vectorul x 2 V este o combinatie liniar
a de vectori din
multimea S; daca exista vectorii x1 ; x2; : : : ; xm n S si scalarii 1; 2; : : : ; m
din K astfel nct
x =1x1 + 2x 2 + + m xm :
Multimea S se numeste sistem de generatori pentru spatiul vectorial V
daca orice vector din V este o combinatie liniara de vectori din S: Daca S este
un sistem de generatori pentru V si S este o multime nit
a, atunci se spune ca V
este un spatiu vectorial nit generat. Daca S este o multime innit
a atunci
V se numeste spatiu vectorial innit generat.
n tot ceea ce urmeaza prin spatiu vectorial V vom ntelege un spatiu vectorial
nenul, i.e., multimea V nu se reduce la vectorul nul 0: n acest caz, orice sistem
de generatori S al lui V contine cel putin un vector nenul. n continuare ne vom
ocupa numai de studiul spatiilor vectoriale nit generate nenule.
Fie S = fx 1; x2 ; : : : ; x mg o submultime nita a spatiului vectorial V: Multimea
S se numeste liniar dependent
a daca exista scalarii 1; 2 ; : : : ; m din K; nu
toti nuli, astfel nct
1x1 + 2x 2 + + m xm = 0:
Cu alte cuvinte, multimea S = fx1 ; x2; : : : ; x mg este liniar dependenta daca
exista combinatii liniare formate cu vectorii din S; n care nu toti coecientii
sunt nuli, dar combinatia liniar
a este egal
a cu vectorul nul.
O multime S = fx1 ; x2; : : : ; xm g se numeste liniar independent
a daca nu
este liniar dependenta. Mai precis, multimea S = fx 1; x2 ; : : : ; x m g este liniar
independenta daca din egalitatea
1x 1 + 2 x2 + + mx m = 0
rezulta 1 = 2 = = = 0; unde 1 ; 2; : : : ; m sunt scalari din K: Denitia
de mai sus admite urmatoarea reformulare: multimea S = fx1 ; x2; : : : ; x mg este
liniar independenta daca singura combinatie liniara formata cu vectorii din S
care este egal a cu vectorul nul este combinatia liniara formata cu toti coecientii
zero.
O submult ime B = fe1; e 2; : : : ; e ng a spat iului vectorial V se numeste baz
a
a lui V daca orice vector x din V se scrie n mod unic ca o combinatie liniara de
vectori din B; i.e.,
x =1e1 + 2e2 + + ne n:

(3.1)

3.2. BAZE. DIMENSIUNE

61

Urmatoarea propozitie arata care este relatia ntre notiunile fundamentale


dintr-un spatiu vectorial si anume cele de baz
a, multime liniar independent
a si
sistem de generatori.
Propozitia 3.2.1 Fie V un spatiu vectorial nit generat si B = fe1 ; e2; : : : ; eng
o submultime nit
a a sa. Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1) B este o baz
a a spatiului vectorial V:
2) B este o multime liniar independent
a si un sistem de generatori pentru V:
Demonstratie. 1) ) 2) Daca B este o baza a spatiului vectorial V; atunci
orice vector x din V se scrie n mod unic sub forma (3.1), deci B este un sistem de
generatori pentru V: Pentru a demonstra ca B este o multime liniar independenta
consideram o combinatia liniara egala cu vectorul nul 1 e1 +2 e2 + +ne n = 0:
Deoarece vectorul nul se poate scrie si sub forma 0 e1 + 0 e2 + + 0 en = 0; iar
scrierea unui vector ntr-o baza este unica, rezulta 1 = 2 = = n = 0: Prin
urmare, multimea B este liniar independenta.
2) ) 1) Fie B o multime liniar independenta care este si un sistem de
generatori pentru V: B ind sistem de generatori pentru V; oricare ar vectorul x din V exista scalarii 1 ; 2; : : : ; n din K astfel nct x se scrie sub
forma x =1e1 + 2e 2 + + n en: Pentru a demonstra ca scrierea de mai
sus este unica, presupunem ca vectorul x ar avea si o alta scriere de forma
x = 1e1 + 2e2 + + nen ; cu 1; 2; : : : ; n 2 K: Scaznd cele doua scrieri ale
lui x obtinem
(1 1 )e1 + (2 2)e2 + + (n n )en = 0:
Cum B este o multime liniar independenta rezulta 1 = 1 ; 2 = 2; : : : ; n = n;
ceea ce demonstreaza unicitatea scrierii vectorului x n functie de elementele
multimii B: Aceasta arata ca B este o baza a lui V.
Daca B = fe1 ; e2; : : : ; eng este o baza a spatiului vectorial V; atunci orice
vector x din V se scrie n mod unic sub forma
x = 1e1 + 2e2 + + nen :

(3.2)

Scalarii 1; 2 ; : : : ; m din K; care realizeaza scrierea unica de mai sus, se numesc


componentele vectorului x n baza B: Unicitatea scrierii (3.2) arat a ca vectorul
x este perfect determinat de componentele sale n baza B; ceea ce permite s a
folosim notatia
2
3
1
6 2 7
6
7
[x] B = 6 .. 7
(3.3)
4 . 5
n

62

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

fara a mai mentiona vectorii bazei. Notatia [x] B va numita scrierea matriceala

a lui x n baza B: Folosirea acestui mod de scriere necesit


a ca vectorii bazei
s a e considerati ntotdeauna n aceeasi ordine. De aceea, n cele ce urmeaza,
prin baza a unui spatiu vectorial V vom ntelege multimea B = fe 1; e2; : : : ; en g
mpreuna cu ordinea n care sunt scrisi vectorii bazei. Pentru a atrage atentia
asupra ordonarii vectorilor dintr-o baza B = fe1; e2 ; : : : ; en g vom scrie B =
[e1; e2 ; : : : ; e n]: Conform acestei observatii aceeasi multime B; cu ordonari diferite
ale elementelor sale, da nastere la baze diferite. Unii autori numesc o baza a
unui spatiu vectorial, n care s-a stabilit o ordine a elementelor sale, sistem de
coordonate. De aceea, componentele unui vector x ntr-o baz
a B se mai numesc
si coordonatele vectorului x n baza B: Prin urmare, atunci cnd folosim pentru
vectorul x scrierea matriceala (3.3) elementele bazei B sunt considerate ntr-o
ordine data.
Exemple de baze
Baza canonic
a a spatiului Rn :
n spatiul vectorial real Rn se considera vectorii
2 3
2 3
2
1
0
0
60 7
617
60
6 7
6 7
6
eh1i = 6 .. 7 ; eh2i = 6 .. 7 ; : : : ; ehni = 6 ..
4 . 5
4 . 5
4 .
0
0
1

7
7
7:
5

Orice vector x = (x1; x2; : : : ; xn)T din Rn se scrie n mod unic


liniara a vectorilor eh1i; eh2i; : : : ; e hni: ntr-adevar
2
3
2 3
2 3
2
x1
1
0
0
6 x2 7
60 7
617
60
6
7
6 7
6 7
6
x = 6 .. 7 = x1 6 .. 7 + x2 6 .. 7 + + xn 6 ..
4 . 5
4 . 5
4 . 5
4 .
xn
0
0
1
deci

ca o combinatie
3

7
7
7;
5

x = x1eh1i + x2eh2i + + xn ehni:


Multimea B = [eh1i; eh2i; : : : ; e hni] este o baza a spatiului Rn si se numeste baza
canonic
a a acestui spatiu.
n afara bazei canonice n Rn exista o innitate de alte baze. Propozitia
urmatoare pune n evidenta o conditie necesara si sucienta pentru ca n vectori
din Rn sa constituie o baza a acestui spatiu.

63

3.2. BAZE. DIMENSIUNE


Propozitia 3.2.2 n spatiul vectorial Rn
2
3
2
a11
a12
6 a21 7
6 a22
7
6
ah1i = 6
6 .. 7 ; ah2i = 6 ..
4 . 5
4 .
a n1
an2

n vectori
3

7
6
7 ; : : : ; ahni = 6
7
6
5
4

a 1n
a 2n
..
.
ann

7
7;
7
5

constituie o baza
pentru Rn dac a
si numai dac a
determinantul matricei obtinute
prin considerarea acestor vectori drept coloanele matricei este nenul, i.e.,

a11 a12 a 1n

a21 a22 a 2n

= ..
6= 0:
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.

an1 an1 ann

Demonstratie. Pentru simplicarea scrierii si o mai mare claritate a expunerii


vom face demonstratia n cazul n = 3:
Sucienta. Presupunem ca 6= 0: Pentru a demonstra ca multimea
B = fah1i; ah2i; ah3ig este o baz
a a spatiului R3 vom demonstra ca B este o
multime liniar independenta si constituie un sistem de generatori pentru R3:
Fie scalarii reali 1; 2; 3 astfel nct 1ah1i + 2ah2i + 3 ah3i = 0: Scriind
vectorii ah1i; ah2i; ah3i pe componente avem
2
3
2
3
2
3 2 3
a11
a12
a13
0
4
5
4
5
4
5
4
1 a21 + 2 a22 + 3 a23 = 0 5 ;
a31
a32
a33
0
de unde se obtine sistemul liniar si omogen de trei ecuati cu trei necunoscute
1 ; 2; 3;
8
< a11 1 + a 12 2 + a133 = 0;
a21 1 + a 22 2 + a233 = 0;
(3.4)
: a + a + a = 0:
31 1
32 2
33 3

Deoarece determinatul acestui sistem este 6= 0; sistemul admite numai solutia


banala 1 = 2 = 3 = 0; ceea ce arata ca multimea B este liniar independenta.
Pentru a demonstra ca multimea B = fah1i; ah2i; ah3ig formeaza un sistem de
generatori pentru R3 trebuie probat ca oricare ar b = (b1; b2; b3)T un vector din
R3 exista scalarii reali 1; 2; 3 astfel nct 1ah1i + 2ah2i + 3ah3i = b: Aceasta
egalitate este echivalenta cu sistemul de ecuatii
8
< a111 + a122 + a13 3 = b1;
a +a +a =b ;
: a211 + a222 + a23 3 = b2:
31 1
32 2
33 3
3

64

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Deoarece determinantul acestui sistem este 6= 0; sistemul admite o solutie unica


data de formulele lui Cramer

b1 a12 a13
a11 b1 a13
a 11 a12 b1

1
1
1
1 = b2 a22 a23 ; 2 = a21 b2 a23 ; 3 = a 21 a22 b2 :
b a
a
a

3
32 a33
31 b3 a33
31 a32 b 3

Necesitatea. Daca B = fah1i; ah2i; ah3i g este o baza a lui R3; atunci acesti vectori sunt liniar independenti. Aceasta nseamna ca sistemul (3.4) admite numai
solutia banal a, ceea ce se ntmpl a numai daca determinantul sistemului, ; este
diferit de zero.
Baza canonica a spatiului M n;m(R)
n spatiul vectorial real al matricelor cu n linii si m coloane cu elemente reale,
M n;m(R) , se considera matricele Eij (i = 1; 2; : : : ; n; j = 1; 2; : : : :m) care au
toate elemetele egale cu zero cu exceptia elemetului de pe locul (i; j) care este
egal cu 1: Deoarece orice matrice A = [aij ] 2 Mn;m(R) se scrie unic sub forma
A=

n X
m
X

aij Eij ;

i=1 j=1

multimea B = fEij j i = 1; 2; : : : ; n; j = 1; 2; : : : :mg este o baza a spatiului


M n;m(R) si este considerat
a baza canonica a acestui spatiu.
De exemplu, n spatiul M2;3(R) multimea B are sase elemente

1 0 0
0 1 0
0 0 1
E11 =
; E12 =
; E13 =
0 0 0
0 0 0
0 0 0

0 0 0
0 0 0
0 0 0
E21 =
; E22 =
; E23 =
:
1 0 0
0 1 0
0 0 1
Atunci orice matrice A 2 M2;3 (R) se scrie n mod unic sub forma

a11 a12 a13


1 0 0
0 1 0
0 0 1
A=
= a11
+ a12
+ a13
a21 a22 a23
0 0 0
0 0 0
0 0 0
+a21

0 0 0
1 0 0

+ a22

0 0 0
0 1 0

+ a23

0 0 0
0 0 1

65

3.2. BAZE. DIMENSIUNE


Lema substitutiei. Teorema schimbului

Rezultatul care urmeaza arata cum se poate construi o noua baza a unui spatiu
vectorial V pornind de la o baza data. Cu aceasta ocazie se obtin si formulele de
legatura dintre componentele unui vector x 2 V n cele doua baze, formule utile
n multe metode numerice ale algebrei liniare.
Lema 3.2.3 (Lema substitu
tiei) Fie B = [e1; e2 ; : : : ; e n] o baza a spatiului
vectorial V peste corpul K si e v un vector din V care are n baza B scrierea
v =1e 1 + + ie i + + n en:

(3.5)

n aceste conditii avem:


1) Daca
componenta i din scrierea vectorului v este nenula
, atunci multimea
0
B = [e1; : : : ; ei1; v; ei+1; : : : ; en]; obtinut
a prin schimbarea vectorului ei cu vectorul v n baza B; este o nou
a baza a spatiului vectorial V:
2) Daca un vector oarecare x 2 V are n baza B componentele 1; 2; : : : ; n;
iar n noua baz
a B0 componentele sale sunt 01; 02 ; : : : ; 0n ; atunci au loc
egalit a
tile
8
i
0
>
>

=
;
>
i
<
i
>
>
>
: 0j = j i j ; pentru j = 1; : : : ; i 1; i + 1; : : : ; n:
i

Demonstratie. 1) Vom demonstra mai nti ca multimea B 0 este liniar independenta. Fie 1; 2; : : : ; n; scalari din K; astfel nct are loc egalitatea
1e 1 + + i1ei1 + i v + i1 ei1 + + n en = 0:
Daca n relatia de mai sus nlocuim vectorul v cu expresia sa data de (3.5),
obtinem
P

Pn
n

e
+

e
= 0:
j
j
j
i
j=1 j
j=1
j6=i

Dupa desfacerea parantezei si regruparea termenilor, avem

Pn
j=1 j + ij ej + ii ei = 0:
j 6=i

Cum B = [e 1; e2; : : : ; en ] este o multime liniar independent a, rezulta


i i = 0 si j + ij = 0;

j = 1; : : : ; i 1; i + 1; : : : ; n:

66

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Deoarece i 6= 0; din prima relatie obtinem i = 0: Atunci, urmatoarele relatii


dau j = 0; pentru j = 1; : : : ; i 1; i + 1; : : : ; n: Deci multimea B 0 este liniar
independenta.
Demonstram acum ca B0 este un sistem de generatori pentru V: Fie x un
vector oarecare din V: B ind o baza a lui V; vectorul x se scrie sub forma
x =1e1 + + iei + + ne n:
Deoarece i 6= 0; din relatia (3.5) rezult a
Xn j
1
ei = v
ej :
j=1 i
i
j6=i

Atunci
x=

X
Xn
n j
1
i

@
A
j ej + i
v
ej =
j j e j + i v;
j =1
j=1 i
j =1
i
i
i

Xn

j6=i

j6=i

j6=i

(3.6)

ceea ce arata ca multimea B 0 este un sistem de generatori pentru V:


2) Notam cu 01; 02 ; : : : ; 0n componentele vectorului x n baza B0 : Aceasta
nseamna ca x se scrie n baza B 0 sub forma
P
x = nj=1 0je j + 0iv:
j6=i

Cum scrierea unui vector ntr-o baza este unica, prin comparatie cu scrierea
obtinut
a n (3.6), obtinem
0i =

i
;
i

0j = j

i
; pentru j = 1; : : : ; i 1; i + 1; : : : ; n:
i j

Lema este demonstrata.


Scopul teoremei de mai jos este de a arata ca, ntr-un spatiu vectorial nit
generat, orice multime liniar independent
a contine un numar de vectori mai mic
sau cel mult egal cu numarul de vectori dintr-o baza si, daca este nevoie, orice
multime liniar independenta se poate completa pna la o baza.
Teorema 3.2.4 (Teorema schimbului sau teorema lui Steiniz) Fie V un
spatiu vectorial nit generat peste corpul K; B = [e1 ; e2; : : : ; en ] o baza
a sa, si
L = fv1 ; v2 ; : : : ; v kg V o submultime liniar independenta. Atunci:
1) k n; i.e., num
arul de vectori dintr-o mul
t ime liniar independent
a este
mai mic sau cel mult egal cu num
arul vectorilor dintr-o baz
a.
2) Efectund o eventuala renumerotare a vectorilor din baza B, multimea
B 0 = [v1 ; v2 ; : : : ; v k; e k+1; : : : ; e n]; obtinuta prin completarea multimii liniar independente L cu vectori din baza B; este o nou
a baz
a a lui V:

3.2. BAZE. DIMENSIUNE

67

Demonstratie. 1) Observam mai nti ca toti vectorii din multimea L sunt


nenuli, deoarece L este o multime liniar independenta. Demonstratia o vom face
prin reducere la absurd.
Presupunem ca n < k: Vectorul v 1 2 L se scrie n baza B sub forma
v 1 = 1e1 + 2e2 + +n en ; unde 1 ; 2; : : : ; n sunt scalari din K; nu toti nuli,
deoarece v 1 este un vector nenul. Schimbnd eventual numerotarea vectorilor
din baza B, putem presupune ca 1 6= 0: Conform lemei substitutiei, multimea
B1 = [v1; e 2; : : : ; en] este o baza a lui V: Scriem acum vectorul v 2 2 L n baza B1:
Exista atunci scalarii 1; 2; : : : ; n 2 K astfel nct v2 = 1 v1 + 2e2 + + ne n:
Cum v 2 6= 0, cel putin unul dintre scalarii 2; 3; : : : ; n este nenul. (ntr-adevar,
daca toti acesti scalari ar zero, din scrierea anterioara ar rezulta 1v1 v 2 = 0;
ceea ce ar nseamna ca L ar o mult ime liniar dependenta, armatie care ar
contrazice ipoteza.) Schimbnd eventual numerotarea vectorilor e2; e3 ; : : : ; e n;
putem presupune ca 2 6= 0: Aplicnd din nou lema substitut iei, rezulta ca
multimea B2 = [v1; v 2; e3 ; : : : ; en ] este o baza a lui V:
Continund acest procedeu, putem schimba toti vectorii bazei B cu vectorii
din multimea L; lucru posibil deoarece n < k: Multimea astfel obtinuta, notata
Bn = [v1 ; v2; : : : ; vn ]; este o baza a lui V: Cum n < k; multimea L mai contine
cel putin un vector v n+1: Bn ind o baza a lui V, exista scalarii 1; 2; : : : ; n 2 K
astfel nct v n+1 = 1v 1 + 2 v2 + + nv n; ceea ce nseamna ca multimea L
este liniar dependenta si contrazice ipoteza. Deci, presupunerea facuta ca n < k
este fals a. Prin urmare k n:
Armatia 2) rezulta din procedeul de constructie de mai sus si din faptul ca
n k:
Dimensiunea unui spatiu vectorial

ntr-un spatiu vectorial nit generat din orice sistem de generatori se poate
extrage o baza sau orice multime liniar independenta poate completata pna
la o baz
a. Se pot construi astfel mai multe baze ale aceluisi spatiu vectorial.
Teorema urmatoare arata ca toate bazele unui spatiu vectorial nit generat au
acelasi numar de vectori, numar denumit cardinalul bazei.
Teorema 3.2.5 (asupra cardinalului unei baze) Toate bazele unui spatiu
vectorial nit generat sunt nite si au acela
si num
ar de elemente.
Demonstratie. Fie V un spatiu vectorial nit generat peste corpul K: n baza
teoremei de existenta a bazei exista B = [e1; e2 ; : : : ; en ] o baza nita a lui V:
Presupunem prin absurd c
a n spatiul vectorial V ar exista si baze innite. Fie B 0
o astfel de baza. Deoarece n B 0 exista n + 1 vectori liniar independenti, conform
teoremei schimbului, rezulta n + 1 n: Contradictie! Deci orice baza a lui V are
un numar nit de elemente.
Fie B 0 = [e01; e 02; : : : ; e0m] o alta baza nita a lui V: Aplicnd teorema schimbului cu L = B 0 rezulta m n; iar o noua aplicare a teoremei schimbului, de
data aceasta cu L = B; da n m: Deci n = m:

68

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Denitia 3.2.6 Fie V un spatiu vectorial nit generat peste corpul K:


Se spune c
a spatiul vectorial V are dimensiunea n peste corpul K si se scrie
dimK V = n dac
a exist
a o baz
a a lui V format
a din n elemente.
Se spune ca spatiul vectorial V este de dimensiune nit
a, sau c
a V este nit
dimensional, dac
a exista un num
ar natural n astfel ca dimK V = n:
Teorema schimbului arat
a ca denit ia de mai sus este corecta. Dac
a n spatiul
vectorial V gasim o baza formata din n vectori, atunci orice alta baza a lui V
are acelasi numar de vectori, ceea ce justica obtinerea dimensiunii unui spatiu
vectorial prin determinarea unei singure baze a spatiului.
Propozit ia de mai jos da o caracterizare echivalenta a dimensiunii unui spatiu
vectorial. Pe scurt, se poate spune ca dimensiunea unui spatiu vectorial reprezinta
numarul maxim de vectori din acel spat iu care pot constitui o multime liniar
independenta.
Propozitia 3.2.7 Fie V un spatiu vectorial nit generat peste corpul K: Atunci
dimK V = n dac
a si numai daca urm
atoarele dou
a conditii sunt ndeplinnite:
1) Exist
a n V o submultime liniar independenta care are n vectori.
2) Orice submultime formata din n + 1 vectori este liniar dependent
a.
Demonstratie. Necesitatea. Daca dimK V = n; atunci exista n spatiul vectorial V o baza care are n elemente, deci exista n V o multime liniar independenta
formata din n vectori. Prin urmare, armatia 1) este adevarata.
Pentru a demonstra 2), consideram L = fv 1; v2 ; : : : ; v n; v n+1 g o submultime
oarecare a lui V care are n + 1 elemente. Presupunem prin absurd ca L ar
liniar independenta. Atunci, conform teoremei schimbului, ar rezulta n + 1 n:
Contradictie! Deci L este liniar dependenta.
Sucicienta. Fie B = fe 1; e2; : : : ; en g o submultime liniar independenta a
lui V care contine n vectori. O astfel de multime exista conform punctului 1).
Pentru a arata ca B este o baza a lui V trebuie sa demonstram ca B este si sistem
de generatori pentru V: n acest scop, e x un vector oarecare din V. Consideram apoi submultimea B 0 = fx; e1; e 2; : : : ; eng: Conform armatiei 2), B 0 este
o multime liniar dependenta. Prin urmare, exista scalarii ; 1; 2; : : : ; n ; nu
toti nuli, astfel nct
x + 1e1 + 2e2 + + nen = 0:

(3.7)

n cazul de fata scalarul este nenul. (ntr-adevar, daca este egal cu zero, atunci
egalitatea de mai sus devine 1e1 + 2 e2 + + nen = 0; si, cum multimea B
este liniar independenta, rezulta 1 = 2 = : : : = n = 0: Aceasta contrazice
faptul ca nu toti scalarii ; 1; 2; : : : ; n sunt nuli. Prin urmare, 6= 0:) Atunci,
din relatia (3.7), obtinem

x = 11 e 1 + 12 e 2 + + 1 n e n:

LA ALTA
3.3. MATRICEA DE TRECERE DE LA O BAZA

69

ceea ce arata ca multimea B este un sistem de generatori pentru V: Cum B este


si liniar independenta, rezulta ca multimea B este o baza a lui V:
Observatia 3.2.8 1) Dimensiunea unui spatiu vectorial V reprezinta numarul
maxin de vectori pe care-l poate contine o submult ime liniar independenta a
spatiului vectorial V:
2) Daca dimK V = n; atunci orice submultime liniar independenta formata
din n vectori este o baza a lui V:
3) Daca dimK V = n; atunci orice sistem de generatori al lui V format din n
vectori este o baza a lui V:

3.3

Matricea de trecere de la o baz


a la alta

Fie V un spatiu vectorial peste corpul K si B = [e1; e 2; : : : ; e n] o baza lui.


Atunci orice vector x din V se scrie n mod unic n baza B sub forma
(3.8)

x =1 e1 + 2 e2 + + n en ;

unde 1; 2; : : : ; n sunt scalari din corpul K: Consideram apoi o noua baza B 0 =


[e01; e02 ; : : : ; e0n ] a spatiului vectorial V: Acelasi vector x din V se scrie n baza B 0
sub forma
x =01 e01 + 02 e02 + + 0n e0n ;
unde 01 ; 02; : : : ; 0n 2 K: Fie
2
6
6
[x] B = 6
4

1
2
..
.
n

7
6
7
6
7 ; respectiv [x]B0 = 6
5
4

(3.9)

01
02
..
.
0n

3
7
7
7
5

scrierile matriceale ale vectorului x n cele doua baze. ntrebarea naturala care
se pune este: ce relatie exista ntre componentele aceluiasi vector x atunci cnd
acesta este scris n baze diferite?
Pentru a da un raspuns ntrebarii de mai sus introducem notiunea de matrice
de trecere de la o baz
a la alta. Pentru obtinerea acestei matrice se scriu vectorii noii baze B 0 = [e01; e02 ; : : : ; e 0n] n raport cu vechea baza B = [e 1; e2; : : : ; en ],
obtinndu-se relatiile
8 0
e = c11e1 + c21e2 + + cn1 en;
>
>
< 10
e2 = c12e1 + c22e2 + + cn2 en;
(3.10)

>
>
: e0 = c e + c e + + c e ;
n

1n 1

2n 2

nn n

70

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

unde cij 2 K: Aceste relat ii se pot scrie concentrat sub forma


e0j

n
X

cij ei;

j = 1; 2; : : : ; n:

(3.11)

i=1

(Se observa ca al doilea indice al componentei cij este indicele j al vectorului e0j
din noua baza B0 .)
Denitia 3.3.1 Matricea
2
6
6
6
4

c11 c12 c1n


c21 c22 c2n
..
.. . .
.
. ..
.
.
cn1 cn2 cnn

3
7
7
7
5

ob tinut
a prin scrierea sub form
a de coloane a componentelor vectorilor e01; e02 ; : : : ;
e 0n din noua baza B 0 n raport cu vechea baza B = [e1; e2 ; : : : ; en ] se numeste
matricea de trecere de la baza B la baza B 0 si se noteaza cu C[B; B 0 ] sau, pur si
simplu, cu C cnd nu exist
a posibilitatea de confuzie.
Relatiile (3.10) se pot scrie
2
e 01
6 e0
6 2
6 ..
4 .
e0n

simbolic sub forma matriceala de mai jos


3
2
3
e1
7
6 e 7
7
0 T6 2 7
=
C[B;
B
]
(3.12)
7
6 .. 7 :
5
4 . 5
en

Relatiile (3.12) sunt deosebit de importante n aplicatii pentru determinarea vectorilor noii baze B 0 atunci cnd se cunoaste matricea de trecere C[B; B 0 ]:

Propozitia 3.3.2 Dac


a [x] B si [x]B0 sunt scrierile matriceale ale vectorului x n
0
bazele B; respectiv B , si C[B; B 0 ] este matricea de trecere de la baza B la baza
B 0 , atunci are loc urma
toarea relatie matriceala

[x] B = C [B; B0 ] [x]B0 :

(3.13)

Pn
0
Demonstra
t
ie.
Vectorul
x
are
n
baza
B
scrierea
x
=
i=1 ie i iar n baza B
Pn
scrierea x = j=1 0j e0j : Daca n ultima relatie nlocuim vectorii e0j cu expresiile
lor date de formulele (3.11) obt inem
n
!
n
!
n
n
n
X
X
X
X
X
x=
0je 0j =
0j
cije i =
cij 0j e i;
j=1

j=1

i=1

i=1

j=1

LA ALTA
3.3. MATRICEA DE TRECERE DE LA O BAZA

71

ceea ce reprezinta o alta scriere a vectorului x n baza B: Deoarece scrierea unui


vector ntr-o baz
a este unic
a, comparnd cele doua scrieri, obtinem relatiile
i =

n
X

cij 0j ;

i = 1; 2; : : : ; n;

j=1

care scrise dezvoltat dau


8
1 = c1101 + c1202 + + c1n 0n;
>
>
<
2 = c2101 + c2202 + + c2n 0n;

>
>
:
n = cn101 + c2n 02 + + cnn0n :
Aceste relatii se pot scrie matriceal
2
3 2
1
c11
6 2 7 6 c21
6
7 6
6 .. 7 = 6 ..
4 . 5 4 .
n
cn1

sub forma

c12 c1n
c22 c2n
.. . .
.
. ..
.
cn2 cnn

ceea ce nseamna egalitatea (3.13).

32
76
76
76
54

01
02
..
.

0n

7
7
7;
5

Formula (3.12) prezinta dezavantajul ca exprima componentele vectorului x


n vechea baza B n functie de componentele lui x n noua baza B 0 ; pe cnd n
aplicatii este nevoie de exprimarea inversa. Pentru obtinerea relatiilor inverse
vom studia n continuare proprietatiile matricei de trecere.
Propozitia de mai jos arata ce relat ie exista ntre matricele de trecere atunci
cnd se fac mai multe treceri succesive de la o baza la alta. Ca o consecinta
importanta se obtine faptul c
a matricea de trecere de la o baza la alta este
inversabil
a si se obtine exprimarea componentelor unui vector n noua baza n
functie de componentele vectorului n vechea baza.
Propozitia 3.3.3 Daca B = [e1; e 2; : : : ; e n]; B 0 = [e01 ; e02; : : : ; e0n] si
B 00 = [e001 ; e002 ; : : : ; e00n] sunt trei baze pe spatiul vectorial V, atunci:
1) ntre matricele de trecere are loc rela
t ia
C [B:B 00] = C[B; B 0] C [B 0; B 00 ]:
2) Matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este inversabia
si
C[B; B 0] 1 = C[B 0 ; B]:
3) Oricare ar vectorul x din V are loc egalitatea
[x] B0 = C[B; B 0 ]1 [x]B :

(3.14)

72

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Demonstratie. 1) Un vector oarecare x din spatiul vectorial V se va scrie n


baza B sub forma (3.8), n baza B 0 sub forma (3.9), iar n baza B00 sub forma
x =001 e001 + 002 e002 + + 00ne00n :

(3.15)

Atunci, n baza propozitiei (3.3.2), avem egalit


atile
[x] B = C [B; B0 ] [x]B0
[x]B0 = C [B 0; B 00 ] [x] B00
[x] B = C [B; B00 ] [x]B00
Din prima si din a doua relat ie obt inem
[x]B = C[B; B 0 ] [x] B0 = C[B; B 0] C [B 0; B 00 ] [x] B00
de unde, prin comparatie cu a treia, rezulta
C [B:B 00 ] = C[B; B 0 ] C [B 0; B 00 ]:
2) n particular, daca n eagalitatea de mai sus luam B00 = B, avem
C [B; B0 ] C[B0 ; B] = In:
Analog se demonstreaza ca
C [B 0; B] C[B; B 0 ] = In:
Ultimele doua realatii arat
a c
a matricea de trecere de la baza B la baza B 0;
0
C [B; B ]; este inversabila si inversa sa este matricea de trecere de la baza B 0 la
B: Simbolic, putem scrie
C[B; B 0] 1 = C[B0 ; B]:
3) Conform propoztiiei (3.3.2) avem relatia
[x] B0 = C[B0 ; B] [x] B
si cum C[B0 ; B] = C[B; B 0 ]1 obtinem
[x] B0 = C[B; B 0 ]1 [x]B :
Exemplul 3.3.4 n spatiul vectorial R3 se considera vectorii
2
3
2
3
2
3
1
1
1
xh1i = 4 2 5 ; xh2i = 4 2 5 ; x h3i = 4 1 5 ;
1
1
1

LA ALTA
3.3. MATRICEA DE TRECERE DE LA O BAZA

y h1i

73

3
2
3
2
3
4
1
2
= 4 9 5 ; y h2i = 4 8 5 ; yh3i = 4 3 5 :
6
5
2

1) Sa se arate ca multimile B = [x h1i; xh2i; xh3i] si B 0 = [y h1i; y h2i; y h3i] sunt


baze pentru R3 si sa se determine matricea de trece de la baza B la baza B 0 :
2) Daca vectorul v 2 R3 se scrie n baza B sub forma v = 2x h1i 5xh2i + xh3i;
care este scrierea vectorului v n baza B 0 ?
Rezolvare. Vom demonstra ca multimea B = [x h1i; xh2i ; xh3i] este o baza
pentru R3 aratnd ca este o multime liniar independenta si constituie un sistem
de generatori pentru R3 :
Fie 1; 2 ; 3 trei scalari reali astfel nct 1xh1i + 2 xh2i + 3x h3i = 0R3 :
nlocuind vectorii xh1i; xh2i; x h3i cu expresiile lor, obtinem
2
3
2
3
2
3 2 3
1
1
1
0
4
5
4
5
4
5
4
1
2 + 2 2 + 3
1 = 0 5;
1
1
1
0
de unde rezulta sistemul liniar si omogen
8
< 1 + 2 + 3 = 0;
21 22 + 3 = 0;
:
1 + 2 3 = 0:

Deoarece deteterminantul acestui sistem ind egal cu 2, sistemul admite numai


solutia banala 1 = 2 = 3 = 0: Aceasta arata ca multimea B este liniar
independenta.
Pentru a demonstra ca multimea B = [xh1i; x h2i; xh3i] este un sistem de generatori pentru R3 consideram un vector oarecare din R3; v = (a; b; c)T ; si demonstram
ca exista scalarii reali 1; 2; 3 astfel nct s
a aiba loc egalitatea
1 xh1i + 2 xh2i + 3xh3i = v:
Ca si mai sus, aceasta egalitatea vectorial a este
neomogen
8
< 1 + 2 + 3
21 22 + 3
:
1 + 2 3

echivalenta cu sistemul liniar si


= a;
= b;
= c:

care, avnd determinatul egal cu 2; are solutia unica


1 =

a + 2b + 3c
a+c
2b 4c
; 2 =
; 3 =
:
2
2
2

74

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Deci B este o baza a spatiului vectorial R3: n plus, obtinem formula de mai jos
care reprezinta scrierea unui vector oarecare v = (a; b; c)T 2 R3 n baza B
v =(a; b; c)T =

a + 2b + 3c h1i a + c h2i 2b 4c h3i


x +
x +
x :
2
2
2

(3.16)

Pentru a demonstra ca multimea B 0 formeaza o baza a spatiului R3 folosim


propozitia 3.2.2. n acest scop calculam determinantul matricei obtinute prin
considerarea vectorilor y h1i; yh2i; y h3i drept coloanele unei matrice. Deoarece valoarea acestui determinant este

4
1
2

9
8 3 = 10;

6 5
2
rezulta ca multimea B 0 este o baza pentru R3 :
Cu ajutorul formulei (3.16) putem scrie ecare vector al bazei B 0 n baza B :
y h1i = (4; 9; 6)T = 2 xh1i x h2i + 3 x h3i;
y h2i = (1; 8; 5)T = xh1i 2 x h2i + 2 x h3i;
y h3i = (2; 3; 2)T = xh1i + 2 xh2i x h3i:
Matricea de trecere de la baza B la baza B0 se obtine scriind componentele
vectorilor yh1i; yh2i; y h3i n baza B sub forma coloanelor matricei
2
3
2
1
1
C = C [B; B0 ] = 4 1 2
2 5:
3
2 1
2) Daca vectorul v se scrie n baza B sub forma v = 2 xh1i 5 x h2i + xh3i;
atunci scrierea sa matriceala este [v]B = (2; 5; 1)T : n baza B0 vectorul v se
scrie sub forma v =01 y h1i + 02 y h2i + 03 y h3i; deci scrierea sa matriceala este
[v] B0 = (01 ; 02; 03)T : Pentru a determina componentele 01; 02; 03 folosim formula
[v]B0 = C [B; B0 ]1 [v]B :
Avem
[v]B0

3
2
3
2
32
3 2
3
01
2
2
3
4
2
3
1
= 4 02 5 = C 1 4 5 5 = 4 5 5 5 5 4 5 5 = 4 6 5 :
5
03
1
4 1 3
1
2

Deci vectorul v se scrie n baza B 0 sub forma v = 3 y h1i + 6 yh2i + 2 y h3i:

3.4. SUBSPATII
VECTORIALE

3.4

75

Subspatii vectoriale
Notiunea de subspatiu vectorial. Exemple

n aceasta sectiune V va desemna un spatiu vectorial peste corpul K:


O submultime nevida W a spatiului vectorial V se numeste subspatiu
vectorial daca W dotata cu operatiile denite pe V; de adunare a vectorilor
si de nmultire a vectorilor cu scalari, este la rndul ei un spat iu vectorial, i.e.,
verica axiomele din denitia 3.1.1.
Pentru a verica daca submultimea W V este un subspatiu vectorial al lui
V nu trebuie sa e vericate toate axiomele spatiului vectorial. Dupa cum se
arata n propozitia de mai jos, este sucient sa se verice axiomele de nchidere
ale multimii W fat a de suma vectorilor si fata de nmultirea cu scalari sau, echivalent, fata de formarea combinatiilor liniare.
Propozitia 3.4.1 Fie W o submultime nevid
a a spatiului vectorial V: Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1) W este subspa
t iu vectorial al lui V:
2) W satisface urm
atoarele axiome:
a) 8 x; y 2 W ) x + y 2 W:
b) 8 2 K si 8 x 2 W ) x 2 W:
3) W satisface axioma:
8; 2 K si 8 x; y 2 W ) x + y 2 W:
Observatia urmatoare este utila pentru a verica daca o submult ime este sau
nu subspatiu vectorial.
Observatia 3.4.2 Orice subspatiu vectorial con
t ine vectorul nul al spatiului.
ntr-adevar, daca la punctul 2 b) al propozitiei anterioare se considera = 0
si x 2 W; atunci rezult a 0 x = 0 2 W . Conform acestei observatii, o multime W
care nu contine vectorul nul nu poate un subspatiu vectorial al lui V:
Exemplul 3.4.3 n spatiul vectorial Rn submultimea
W = fx = (0; x2; : : : ; xn )T j x2; : : : ; xn 2 Rg
este un subspatiu vectorial.
ntr-adevar, daca ; 2 R si x = (0; x2; : : : ; xn) T ; y = (0; y2; : : : ; yn )T 2 W;
atunci
x+y = (0; x2 ; : : : ; xn )T + (0; y2; : : : ; yn )T
= (0; x2 + y2; : : : ; xn + yn )T 2 W;
ceea ce arata ca W este un subspatiu vectorial al lui Rn:

76

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
Multimea
W1 = fx = (1; x2; : : : ; xn)T j x2; : : : ; xn 2 Rg

nu este un subspat iu vectorial, deoarece nu contine vectorul nul din Rn :


Evident, W = V este un subspatiu vectorial al lui V numit subspatiul total.
Multimea formata numai din vectorul nul, W = f0g; este un subspatiu vectorial
al lui V; numit subspa
t iul nul. Orice alt subspatiu vectorial W V; diferit de
subspatiul nul si de subspatiul total, se numeste subspatiu propriu.
Exemplul 3.4.4 n R3 subspatiile vectoriale proprii sunt:
1) Dreptele care trec prin origine.
2) Planele care trec prin origine.
1) Dreptele din R3 care trec prin origine, scrise ca submultimi ale lui R3, au
forma
W = fw = (x; y; z)T 2 R3 j

x
y
z
=
= ; cu v1; v2; v3 2 R si v12 + v22 + v23 6= 0g;
v1
v2
v3

n scrierea careia am folosit conventia ca daca numitorul este zero atunci si


num
aratorul este zero.
n locul unei demonstratii formale ca W este subspatiu vectorial preferam
rationamentul geometric care este mult mai intuitiv. Pentru aceasta facem urmatoarele observatii:
a) Un vector w = (x; y; z)T 2 R3 apartine multimii W daca vectorul determinat de acesta n spatiul EO3 are vrful n W .
b) Dupa cum se observa din gura de mai jos, adunarea vectorilor n R3 se
poate vizualiza folosind regula paralelogramului.

3.4. SUBSPATII
VECTORIALE

77

Este evident ca, daca x si y sunt doi vectori aati pe o dreapta care trece prin
origine, atunci suma lor este un vector situat tot pe aceeasi dreapta. Nu acelasi
lucru se ntmpla daca vectorii au vrfurile pe o curba care trece prin origine, asa
cum se observa din gura de mai jos, unde este prezentata situatia unei curbe
plane.

2) Planele care trec prin origine, scrise ca submultimi ale lui R3, au forma
W = fw = (x; y; z)T 2 R3 j ax + by + cz = 0; cu a; b; c 2 R si a2 + b2 + c2 6= 0g:
Din gura de mai jos se observa ca multimea W verica axiomele punctului 2)
din propozitia 3.4.1.

78

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
Operatii cu subspatii vectoriale

Intersectia subspatiilor vectoriale


Fie W1 si W2 doua subspatii vectoriale ale spatiului vectorial V: Prin
intersectia celor doua subspatii vectoriale se ntelege intersectia lor ca multimii,
adica,
W1 \ W2 = fx 2 V j x 2 W1 si x 2 W2 g:
Propozitia 3.4.5 Intersectia a doua
t ii vectoriale este un subspatiu vec subspa
torial.
Observatia 3.4.6 Reuniunea a dou
a subspatii vectoriale distincte nu este, n
general, un subspatiu vectorial. De exemplu, reuniunea punctelor de pe doua
drepte distincte din spatiu care trec prin origine, evident, nu este o dreapta. La
fel, reuniunea punctelor de pe doua plane care trec prin origine nu este un plan.
De acea, n locul reuniunii a doua subspatii vectoriale se considera suma lor,
despre care vom vorbi putin mai trziu.
Subspatiul vectorial generat de o submultime S V
Fie S = fx 1; x2 ; : : : ; x mg o submultime nita a spatiului vectorial V: Vom
nota cu Sp(S), sau, mai precis, cu Sp(x 1; x 2; : : : ; x m ); submultimea tuturor combinatiilor liniare formate cu vectori din S: Deci
Sp(x1; x 2; : : : ; xm ) = fx 2 V j x = 1 x1 + 2x 2 + + m xm ; i 2 Kg:
Propozitia 3.4.7 1) Sp(x1 ; x2; : : : ; xm ) este un subspa
t iu vectorial la spatiului
vectorial V:
2) Sp(x 1; x 2; : : : ; x m ) este cel mai mic subspatiu vectorial a lui V care contine
mul
t imea S (acesta nseamna
ca
daca W este un alt subspatiu vectorial al lui V
care con
t ine submultimea S; atunci W con
t ine si Sp(x 1; x2 ; : : : ; x m)).
Demonstratie. 1) Fie x si y doi vectori din multimea Sp(x1 ; x2; : : : ; x m):
Acestia au scrierile x = 1x1 + 2 x2 + + m xm ; y = 1x 1 + 2 x2 + + m x m:
Pentru si doi scalari oarecare din K; avem
x + y = (1 x1 + 2x2 + + mx m) + ( 1x 1 + 2x 2 + + mx m )
= (1 + 1) x1 + (2 + 2) x2 + + (m + m) x m
= 1x 1 + 2 x2 + + m xm ;
unde s-a notat cu i = i + i , i = 1; 2; : : : ; m: Acesta arata ca suma
x+ y 2 Sp(x1 ; x2 ; : : : ; x m): n baza punctului 3) al propozitiei 3.4.1 mult imea
Sp(x1 ; x2; : : : ; xm ) este un subspatiu vectorial al lui V:

3.4. SUBSPATII
VECTORIALE

79

2) Fie W un alt subspatiu vectorial al lui V astfel nct S W: Orice


element x 2 Sp(x1; x 2; : : : ; xm ) este de forma x = 1x 1 + 2 x2 + + m xm ;
cu x i 2 S W: W ind un subspatiu vectorial al lui V; odata cu vectorii
x 1; x2 ; : : : ; x m contine si orice combinatie liniara a lor, deci x 2 W: Aceasta
arata ca Sp(x 1; x 2; : : : ; x m ) W: Evident, S Sp(x1; x 2; : : : ; xm ):
Subspatiul vectorial Sp(S); care a fost denit mai sus, se numeste subspatiul
vectorial generat de multimea S; sau acoperirea liniar
a a multimii S: Evident, multimea S = fx1; x 2; : : : ; xm g este un sistem de generatori pentru Sp(S):
Cnd multimea S = fx1; x 2; : : : ; xm g este si liniar independenta, atunci S este o
baza pentru Sp(x 1; x 2; : : : ; xm ): Pentru a atrage atentia asupra acestui fapt vom
scrie Sp[x1; x 2; : : : ; xm ]:
Folosind denitia subspatiului vectorial generat de o submultime putem reformula denitia sistemului de generatori pentru un spatiu vectorial astfel: o
submultime S a spat iului vectorial V este un sistem de generatori pentru V
daca si numai daca Sp(S) = V:
Suma subspatiilor vectoriale
Fie W1 si W2 doua subspatii vectoriale ale spatiului vectorial V: Se numeste
suma subspatiilor vectoriale W1 si W2 multimea
def

W1 + W2 = fv 2 V j v = x + y; unde x 2 W1 si y 2 W2g:
Propozitia 3.4.8 Suma a dou
a subspatii vectoriale este un subspatiu vectorial.
Suma a doua subspatii vectoriale se numeste sum
a directa daca oricare ar
vectorul v 2 W1 + W2 scrierea sa sub forma v = x + y; cu x 2 W1 si y 2 W2;
este unic
a. Suma directa a subspatiilor W1 si W2 se noteaza W1 W2:
Propozitia 3.4.9 Suma a dou
a subspatii vectoriale W1 si W2 este o sum
a directa
dac
a si numai dac
a W1 \ W2 = f0g:
Demonstratie. Necesitatea. Presupunem ca suma W1 + W2 este directa si e
v 2 W1 \ W2: Vectorul v se poate scrie sub doua forme ca vector din W1 + W2 :
v = v + 0 = 0 + v: Cum suma W1 + W2 este directa, scrierea lui v sub forma
anterioara trebuie sa e unica, deci v = 0; ceea ce arata ca W1 \ W2 = f0g:
Sucien
t a. Fie W1 \W2 = f0g: Pentru a demonstra ca scrierea oricarui vector
v 2 W1 + W2 sub forma v = x + y; cu x 2 W1 si y 2 W2; este unica, presupunem
ca v ar putea avea doua scrieri de aceasta forma
v = x 1 + y 1 = x 2 + y 2;
cu x1 ; x2 2 W1 si y1 ; y2 2 W2: Din egalitatea anterioara, obtinem
x 1 x 2 = y 2 y 1 2 W1 \ W2 = f0g;
deci x 1 = x 2 si y 2 = y1 : Aceasta demonstreaza unicitatea scrierii lui v; deci suma
W1 + W2 este directa.

80

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Observatia 3.4.10 Dupa cum s-a mentionat mai sus, suma a doua subspatii
vectoriale se introduce deoarece reuniunea a dou
a subspatii vectoriale distincte
nu este, n general, un subspatiu vectorial.
Daca W1 si W2 sunt doua subspatii vectoriale ale lui V , atunci, n locul reuniunii W1 [ W2, se considera subspatiul vectorial generat de aceasta. Acesta
este format din multimea tuturor combinatiilor liniare formate cu elemente din
reuniune, adica,
P
P
Sp(W1 [ W2) = fv 2 V j v = ni=1 ix i + m
j=1 j yj g;
unde i ; j 2P
K si x i 2 W1; y j 2 W2: P
Cum W1 si W2 sunt subspat ii vectoriale ,
vectorul x = ni=1 ixi 2 W1; iar y = m
j =1 j yj 2 W2 : Deci
Sp(W1 [ W2) = fv 2 V j v = x + y; unde x 2 W1 si y 2 W2g = W1 + W2:

Notiunea de suma, sau de suma directa, se poate deni si pentru mai mult
de doua subspatii vectoriale. Daca W1; W2; : : : ; Wm sunt m subspatii vectoriale
ale spatiului vectorial V; se numeste suma acestor subspat ii multimea tuturor
vectorilor v 2 V care se scriu sub forma v = v 1 + v2 + + vm , cu v i 2 Wi;
i = 1; 2; : : : ; m: Suma se noteaza cu W1 + W2 + + Wm : Avem deci
W1 + W2 + + Wm = fv 2 V j v = v 1 + v 2 + + v m cu v i 2 Wig:
Suma W1 + W2 + + Wm se numaste sum
a direct
a daca scrierea oricarui
vector v sub forma v = v 1 +v 2 + +vm , cu v i 2 Wi ; i = 1; 2; : : : ; m; este unic
a.
Cnd suma este directa, pentru a atrage atentia asupra acestui fapt, aceasta se
noteaza sub forma W1 W2 Wm:
Dimensiunea subspatiilor vectoriale
Dac
a W este un subspatiu vectorial al spatiului vectorial V; atunci mult imea
W dotat a cu operatiile de adunare a vectorilor si de nmultire a vectorilor cu
scalari, operatii induse de operatiile de pe spatiul V; este un spatiu vectorial.
Aceasta observatie arata ca dimensiunea subspatiului W peste corpul K se deneste la fel cum s-a denit dimensiunea spatiului V peste K: Prin urmare, prin
dimensiunea subspatiului W peste corpul K; notata dimK W; se ntelege numa
rul
vectorilor dintr-o baz
a a subspatiului W:
Propozitia 3.4.11 Orice subspatiu vectorial W al unui spatiu vectorial nit dimensional V este nit dimensional si dimK W dimK V:
Demonstratie. V ind nit dimensional, exista un numar natural n astfel
nct dimK V = n: Daca subspatiul W = f0g; conform denitiei, dimK W = 0:
Prin urmare, putem presupune ca W 6= f0g: n acest caz, n W exista multimi

81

3.4. SUBSPATII
VECTORIALE

liniar independente. Notam cu k numarul de vectori dintr-o multime liniar independent


a care este si baza pentru W: Atunci, dimK W = k: n baza teoremei
schimbului 3.2.5 orice submultime liniar independenta a lui V are cel mult n
vectori. Deci k n; adica dimK W dimK V:
Observatia 3.4.12 1) Daca W este un subspatiu propriu al lui V, adica W V
si W V; atunci dimK W < dimK V:
2) Daca W este un subspatiu al lui V si dimK W = dimK V; atunci W =
V:
Teorema 3.4.13 (Formula lui Grassmann) Fie V un spatiu vectorial de dimensiune nit
a peste corpul K si W1; W2 dou
a subspatii vectoriale ale lui V: Atunci
au loc urm
atoarele relatii:
1) dimK(W1 + W2) = dimK W1 + dimK W2 dimK(W1 \ W2):
2) dimK(W1 - W2 ) = dimK W1 + dimK W2:
Demonstratie. Notam W = W1 \ W2; k = dimK W1 ; m = dimK W2 si
p = dimK W: Alegem o baza B0 = fe 1; e2; : : : ; ep g n subspatiul W: Completam
aceasta baza pna obtinem o baza B1 = fe 1; e2; : : : ; ep ; fp+1; : : : ; f k g a lui W1 si
o baza B2 = fe1; e2 ; : : : ; e p; gp+1 ; : : : ; gm g a lui W2 : Consideram apoi multimea
B = fe1; e 2; : : : ; ep; f p+1; : : : ; fk ; gp+1; : : : ; gmg
si demonstram ca B este o baza pentru W1 + W2:
Vom arata mai nti ca B este un sistem de generatori pentru W1 + W2: Fie
v 2 W1 + W2: Atunci v = x + y; cu x 2 W1 si y 2 W2: n raport cu bazele alese
n W1 si W2 vectorii x si y se scriu sub forma
Pp
Pk
x =
i fi ; i 2 K;
i=1 ie i +
Pp
Pi=p+1
m
y =
i 2 K:
i=1 i ei +
i=p+1 igi ;
Atunci

v = x+y =

Pp

i=1(i

+ i )ei +

Pk

i=p+1 if i

Pm

i=p+1 igi ;

ceea ce arata ca B este un sistem de generatori pentru W1 + W2:


Demonstr
am acum ca B este o multime liniar independent
a. Fie pentru acesta
scalarii 1 ; : : : ; p ; p+1; : : : ; k ; p+1; : : : ; m 2 K astfel nct
1e1 + + pep + p+1f p+1 + + k f k + p+1gp+1 + + m gm = 0: (3.17)
P
Rezulta de aici ca vectorul m
tiului W2; se scrie
i=p+1 i gi; care apartine subspa
sub forma
Pm
Pp
Pk
i=p+1 i gi =
i=1 iei
i=p+1 if i;

82

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

deci apartine si subspatiului W1: Prin urmare, este n intersectia W1 \ W2: Cum
acest subspatiu are baza B0; exista scalarii 1 ; : : : ; p 2 K astfel ca
Pm
Pp
i=p+1 i gi
i=1 ie i = 0:
Deoarece B2 este o baza pentru W2 ; B2 este o multime liniar independenta, deci
p+1 = = m = 0 si 1 = = p = 0: Atunci, din relatia (3.17), obtinem
1e1 + + p ep + p+1f p+1 + + k fk = 0:
Cum multimea B1 este liniar independenta, rezulta 1 = = p = 0 si p+1 =
= k = 0: Aceasta ncheie demonstratia liniar independentei multimii B:
Deoarece B = fe1; e 2; : : : ; ep; f p+1; : : : ; fk ; gp+1; : : : ; gmg este o baza pentru
W1 + W2 ; rezulta ca
dimK(W1 + W2) = p + (k p) + (m p) = k + m p
= dimK W1 + dimK W2 dimK(W1 \ W2 ):
Teorema este demonstrata.
Complemente relativ la rangul unei matrice
Fie A = [a ij] o matrice cu n linii si m
2
a11 a 12
6 a21 a 22
A=6
6 ..
..
4 .
.
an1 an2

coloane cu elemente din corpul K:


3
a1m
a2m 7
7:
.. 7
. 5
anm

Daca n aceasta matrice se aleg n mod arbitrar k linii si tot attea coloane, atunci
elementele care se aa la intersectiile acestor linii si coloane formeaza o matrice
patratica de ordinul k: Determinatul acestei matice se numeste minor de ordinul
k al matricea A:
Denitia 3.4.14 Fie A = [a ij ] 2 Mn;m (K): Se spune c
a matricea A are rangul
r, unde r 2 N; 0 r minfn; mg; si se scrie rang(A) = r; dac
a:
1) Exista un minor de ordinul r al matricei A care este diferit de zero.
2) Toti minorii matricei A de ordin mai mare ca r sunt nuli.
Din denitia de mai sus rezulta ca o matricea are rangul egal cu zero daca si
numai daca este matricea nul a.
Pentru a determina rangul unei matrice pornind de la denitie este sucient
s a gasim un minor de ordinul r nenul si sa demonstr am ca toti minorii de ordinul
r + 1 sunt nuli. Aceasta armat ie rezulta din faptul ca minorii de ordinul r + 2 se
exprima n functie de minorii de ordinul r + 1 care sunt nuli si asa mai departe.

3.4. SUBSPATII
VECTORIALE

83

Daca matricea A are rangul r 1; atunci exista un minor de ordinul r al


acestei matrice care este diferit de zero. Acest minor, odat
a ales, va numit
minor principal. Coloanele si liniile unei matrice la intersectia carora se aa
elementele unui minor principal se vor numi coloane principale si linii principale
ale matricei respective.
Fie A = [aij ] 2 Mn;m (K): Notam cu Ahji coloana j a matricei A: Obtinem
astfel m vectori din K n; Ah1i ; Ah2i; : : : ; Ahmi: Putem considera apoi subspatiul
vectorial generat de acestia n K n; Sp(Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahmi): Teorema de mai jos
arata cum se calculeaza dimensiunea acestui subspatiu si cum se poate determina
o baza a lui.
Teorema 3.4.15 1) Rangul unei matrice nenule A 2 Mn;m (K) este egal cu dimensiunea subspatiului vectorial generat n K n de vectorii coloana ai matricei A;
i.e.,
rang(A) = dimK Sp(Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahmi):
2) Vectorii care corespund coloanelor principale ale matricei A formeaz
a o
baz
a a subspa
t iului Sp(Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahmi):
Demonstratie. Notam rang(A) = r: Deoarece matricea A este nenul a, r 1:
Conform denitiei rangului, matricea A are cel putin un minor de ordinul r nenul.
Pentru a nu complica notatiile, putem presupune ca acest minor este format de
elementele matricei aate pe primele r linii si r coloane, adica,

a11 a12 a1r

a21 a22 a2r

= ..
6= 0:
.
.
.
.
.

.
.

ar1 ar2 arr

n aceste conditii vom demonstra ca:


a) Multimea primelor r coloane fAh1i; Ah2i; : : : ; Ahrig; adica multimea coloanelor
principale, este o multime liniar independenta.
b) Coloanele Ahr+1i; Ahr+2i; : : : ; Ahmi sunt combinatii liniare ale coloanelor
principale Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahri:
Aceasta nseamna ca r este numarul maxim de vectorii liniar independenti
din subspatiul Sp(Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahmi); deci dimK Sp(Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahmi) = r:
a) Pentru a demonstra ca multimea fAh1i; Ah2i; : : : ; Ahrig este liniar independenta, e 1 ; 2; : : : ; r scalari din corpul K astfel nct are loc egalitatea
1Ah1i + 2Ah2i + + r Ahri = 0Kn :

84

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

nlocuind vectorii coloana ai matricei A cu expresiile lor, obtinem


2
3
2
3
2
3 2 3
a11
a 12
a1r
0
6 a21 7
6 a 22 7
6 a2r 7 6 0 7
6
7
6
7
6
7 6 7
1 6 .. 7 + 2 6 .. 7 + + r 6 .. 7 = 6 .. 7 ;
4 . 5
4 . 5
4 . 5 4 . 5
an1
an2
arr
0

egalitate care este echivalenta cu sistemul liniar si omogen de n ecuatii cu r


necunoscute
8
a111 + a122 + + a1r r = 0;
>
>
>
>
a + a222 + + a2r r = 0;
>
>
< 21 1

a
>
r1 1 + ar22 + + a rr r = 0;
>
>
>
>

>
:
a n1 1 + a n2 2 + + anr r = 0:

Daca consider
am numai primele r ecuat ii, obtinem un sistem liniar si omogen de
r ecuatii cu r necunoscute, 1; 2; : : : ; r ; al carui determinat este 6= 0: Prin
urmare, sistemul admite numai solutia nula, 1 = 2 = = r = 0; ceea ce
nseamna ca mult imea fAh1i; Ah2i; : : : ; Ahri g este liniar independenta.
b) Fie Ahki una dintre coloanele Ahr+1i; Ahr+2i; : : : ; Ahmi: A demonstra ca Ahki
este o combinatie liniara a coloanelor Ah1i; Ah2i; : : : ; Ahri revine la a arata ca exista
scalarii 1 ; 2; : : : ; r 2 K astfel nct are loc egalitatea
1Ah1i + 2Ah2i + + r Ahri = Ahki:
Procednd ca mai sus, obtinem de data aceasta sistemul liniar si neomogen de n
ecuatii cu r necunoscute,
8
a111 + a12 2 + + a1r r = a1k ;
>
>
>
>
a211 + a22 2 + + a2r r = a2k ;
>
>
<
(3.18)
ar11 + ar2 2 + + arr r = ark;
>
>
>
>
>

>
:
a n1 1 + an2 2 + + anr r = a nk :
Considernd numai primele r ecuatii obtinem sistemul liniar si neomogen de r
ecuatii cu r necunoscute, 1 ; 2; : : : ; r ;
8
a + a12 2 + + a1r r = a1k ;
>
>
< 11 1
a211 + a22 2 + + a2r r = a2k ;

>
>
: a + a + + a = a :
r1 1
r2 2
rr r
rk

3.4. SUBSPATII
VECTORIALE

85

Deoarece determinatul acestui sistem este 6= 0; sistemul este compatibil determinat. Exita atunci scalarii 01; 02; : : : ; 0r ; dati de formulele lui Cramer, astfel
nct
8
a 11 01 + a1202 + + a1r 0r = a1k ;
>
>
< a 0 + a 0 + + a 0 = a ;
21 1
22 2
2r r
2k
(3.19)
>

>
:
ar1 01 + a r202 + + arr 0r = ark :

Ramne de demonstrat ca 01 ; 02; : : : ; 0r verica si celelelte n r ecuatii ramase. Fie D determinantul obtinut prin adaugarea la a unei linii formate cu
coecientii necunoscutelor 1; 2 ; : : : ; r din linia p; r + 1 p n; si a unei
coloane formate cu termenii liberi din primele r ecuatii plus termenul liber al
ecuatiei p, adica,

a11 a 12 a 1r a1k

a21 a 22 a 2r a2k

.. . .
..
..
D = ...
. .
.
.

ar1 ar2 arr ark

ap1 a p2 a pr apk

Deoarece D este este un minor de ordinul r+1 al unei matrice de rangul r; valoarea
sa este zero. Din ultima coloana a determinantului D scadem combinatia liniara
a primelor r coloane obtinut a folosind coecientii 01; 02 ; : : : ; 0r : Tinnd

seama
de relatiile (3.19), rezulta

a11 a 12 a 1r

a21 a 22 a 2r

= 0:
.. . .
.
..
D = ...

. ..
.
.

ar1 a r2 a rr

ap1 a p2 a pr apk ri=1 0i api


Dezvoltnd determinantul dupa elementele ultimei coloane se obtine

P
D = apk ri=1 0i api = 0:
Cum 6= 0; rezulta

a p1 01 + ap202 + + apr 0r = apk :


Aceasta nseamna ca 01; 02; : : : ; 0r verica si ecuatia p a sistemului (3.18), pentru
orice p = r + 1; r + 2; : : : ; n:

86

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

3.5

Spatii euclidiene
Notiunea de produs scalar

n acesta sectiune prin V vom ntelege un spatiu vectorial real.


Denitia 3.5.1 Se numeste produs scalar pe spatiul vectorial real V o aplicatie
' : V V ! R; notata
'(x; y) = hx; yi; care are urma
toarele proprieta
ti:
1) hx; yi = hy; xi; 8 x; y 2 V; i.e., produsul scalar este comutativ.
2) h 1x1 + 2x2 ; yi = 1hx 1; yi + 2hx2; yi; 8 1; 2 2 R si 8 x1 ; x2; y 2 V;
i.e., produsul scalar este liniar n prima variabil
a.
3) hx; xi 0; 8 x 2 V si hx; xi = 0 ) x = 0; i.e., produsul scalar este
pozitiv denit.
Se numeste spa
tiu euclidian un spatiu vectorial real dotat cu un produs
scalar.
Observatia 3.5.2 1) Din conditiile 1) si 2) ale denitiei de mai sus rezulta ca
produsul scalar este liniar si n variabila a doua. ntr-adevar, oricare ar scalarii
1; 2 2 R si oricare ar vectorii y 1; y2 2 V avem
1)

hx; 1 y1 + 2y 2i = h 1y 1 + 2y2 ; xi
2)

1)

= 1hy1; xi + 2hy 2; xi = 1hx; y 1i + 2hx; y 2i:


Fiind liniar n ambele variabile, produsul scalar este o aplicatie biliniar
a.
n baza biliniarirat i produsului scalar este adevarata egalitatea
* n
+
m
n X
m
X
X
X
i xi ;
jy j =
i j hx i; yj i;
i=1

j=1

i=1 j=1

oricare ar vectorii xi ; yj 2 V si oricare ar scalarii i; j 2 R:


2) Produsul scalar dintre vectorul nul si oricare alt vector din V este egal cu
zero, i.e.,
h0; xi = hx; 0i = 0:
ntr-adev
ar, folosind liniaritatea produsului scalar avem h0; xi = h0 + 0; xi =
h0; xi + h0; xi;de unde, prin adunarea n ambii membrii a opusului numarului
h0; xi; obtinem 0 = h0; xi: De aceea n axima 3) din denitia produsului scalar
apare numai implicatia hx; xi = 0 ) x = 0: Aceasta observatie arata ca implicatia inversa este mereu adev
arata. Deci, hx; xi = 0 , x = 0; sau, echivalent,
hx; xi > 0 , x 6= 0:

87

3.5. SPATII
EUCLIDIENE
Exemple de produse scalare

1) Pe spat iul vectorial Rn se deneste produsul scalar canonic a doi vectori


x = (x1; x2; : : : ; xn)T si y = (y1 ; y2; : : : ; yn)T prin formula
(3.20)

hx; yi = x1 y1 + x2y2 + + xnyn:

Pentru folosirea acestei formule n programele de calcul este bine sa observ am


ca ea poate scrisa sub forma matriceala astfel
def

hx; yi = xT y:
ntr-adevar, scriind explicit vectorii x si y obtinem
2
3
y1
6 y2 7
7
T
hx; yi = x y =[x1 ; x2 ; : : : ; xn ] 6
6 .. 7 = x1 y1 + x2y2 + + xnyn:
4 . 5
yn

2) Pe spatiul vectorial C([a; b]) al functiilor reale continue pe intervalul [a; b]


se deneste produsul scalar canonic a doua functii f si g prin formula
Z b
hf; gi =
f(t)g(t)dt:
(3.21)
a

Inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buniakovsky
Propozitia 3.5.3 Daca V este un spatiu euclidian, atunci, pentru oricare doi
vectori x si y din V; este adev
arat
a inegalitatea
p
p
jhx; yij hx; xi hy; yi:
(3.22)
n inegalitatea de mai sus avem egalitate dac
a si numai daca vectorii x si y sunt
liniar dependenti.

Demonstratie. Daca x = 0 sau y = 0 inegalitatea (3.22) este adevarata


deoarece ambii membrii sunt egali cu zero. Presupunem atunci ca x 6= 0 si y 6= 0
si e un num
ar real oarecare. Deoarece produsul scalar este pozitiv denit,
avem
hx y; x yi 0;

8 2 R:

Tinnd

seama ca produsul scalar este biliniar, obt inem


hx; xi hx; yi hy; xi + 2 hy; yi 0;

8 2 R:

88

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Produsul scalar ind comutativ, rezulta


2 hy; yi 2hx; yi + hx; xi 0;

8 2 R:

(3.23)

Cum y 6= 0; avem hy; yi > 0; ceea ce arata ca membrul stng al inegalit atii de
mai sus este o functie de gradul al doilea n variabila ; cu coecientul lui 2
strict pozitiv. Pentru ca aceasta functie s a e pozitiva pentru orice 2 R trebuie
ca
= 4hx; yi2 4hy; yihx; xi 0;
de unde rezulta ca
jhx; yij

p
hx; xi hy; yi

si inegalitatea este demonstrata.


Dac
a n inegalitatea (3.22) avem egalitate, atunci = 0: Aceasta nsemna
ca functia de gradul al doilea din membrul stng al inegalitatii (3.23) are o
singura radacina real a pe care o notam cu 0 : Prin urmare, are loc egalitatea
hx 0y; x 0yi = 0; de unde rezulta ca x 0 y = 0; sau x = 0y:
Reciproc, daca x si y sunt vectori liniar dependenti, atunci exista un numar
real 0 astfel nct x = 0 y: Atunci jhx; yij = j0hy; yij si
q
p
p
p
p
hx; xi hy; yi = h0 y;0yi hy; yi = 20hy; yi hy; yi = j0 hy; yij

ceea ce arata ca inegalitatea (3.22) devine egalitate, ambii membrii ind egali cu
j0hy; yij:
Norma asociat
a unui produs scalar
Denitia 3.5.4 Se numeste norm
a pe spatiul vectorial V o functie N : V !R;
notata N(x) = kxk; care are urm
atoarele proprietati:
1) kxk 0; 8 x 2 V si kxk = 0 ) x = 0:
2) kxk = jjkxk; 8 2 R si 8 x 2 V:
3) kx+yk kxk + kyk; 8 x; y 2 V (inegalitatea triunghiului).
Un spatiu vectorial V pe care este denita o norm
a se numeste spatiu vectorial
normat.
Daca pe un spat iu vectorial real este denit un prosus scalar, atunci ntotdeauna acestuia i se poate asocia o norma, asa cum rezulta din proprozitia care
urmeaza.

89

3.5. SPATII
EUCLIDIENE
Propozitia 3.5.5 Daca V este un spatiu
k k : V !R denit
a prin formula
p
kxk = hx; xi

euclidian,

atunci

aplica
t ia
(3.24)

este o norma pe V:

Demonstratie. Veric
p am ndeplinirea celor trei conditii din denitia normei.
1) Evident, kxk = hx; xi 0; iar daca kxk = 0; atunci hx; xi = 0; de unde
rezulta x = 0: p
q
p
2) kxk = hx; xi = 2hx; xi = jj hx; xi = jj kxk; pentru orice
scalar 2 R si orice vector x 2 V:
3) Demonstratia inegalitatii triunghiului se face utiliznd inegalitatea CauchySchwarz-Buniakovsky.
kx + yk2 = hx + y; x + yi = hx; xi + 2hx; yi + hy; yi
p
p
hx; xi + 2 hx; xi hy; yi + hy; yi
= kxk2 + 2kxkkyk + kyk2 = (kxk + kyk)2 :

Prin extagerea radicalului din ambii membrii ai inegalitatii obtinute mai sus,
rezulta inegalitatea triunghiului pentru norma asociat
a produsului scalar.
Exemple de norme
Pe spatiul euclidian Rn norma asociata produsului scalar canonic denit prin
relatia (3.20), numita norma euclidiana
, este data de formula
q
T
kxk = k(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) k = x21 + x22 + + x2n ;
oricare ar vectorul x = (x1; x2; : : : ; xn )T 2 Rn:
Pe spatiul vectorial real innit dimensional C([a; b]) al functiilor reale continue
pe intervalul [a; b]; norma asociat
a produsului scalar denit prin relatia (3.21),
este data de formula
sZ
b
kfk =
f 2(t)dt; f 2 C([a; b]):
a

Unghiul dintre doi vectori

Fie V un spatiu euclidian. Folosind denitia normei euclidiene (3.24), inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buniakovsky se poate scrie sub forma
jhx; yij kxkkyk;

8x; y 2 V;

de unde, pentru x si y diferiti de vectorul nul, obtinem


1

hx; yi
1:
kxkkyk

Aceasta inegalitate permite introducerea urmatoarei denitii.

90

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Denitia 3.5.6 Fie V un spatiu euclidian si x; y doi vectori nenuli din V: Se


nume
ste m
asura unghiului dintre vectorii x si y num
arul real 2 [0; ] dat de
formula
cos =

hx; yi
:
kxkkyk

Putem deni acum ce nseamna doi vectori ortogonali ntr-un spatiu euclidian.
Denitia 3.5.7 Fie V un spatiu euclidian. Doi vectori x si y 2 V se numesc
ortogonali si se noteaz
a x ? y dac
a produsul lor scalar hx; yi = 0:
Multimi ortogonale si ortonormate
Denitia 3.5.8 O submultime S V se nume
ste ortogonal
a dac
a oricare doi
vectori distincti din S sunt ortogonali.
O submultime S V se numeste ortonormat
a dac
a S este ortogonal
a si
oricare vector din S are norma egala cu 1:
Observatia 3.5.9 Din orice multime ortogonal
a S = fx1; x2 ; : : : ; xm g; care nu
contine vectorul nul, se poate construi o multime ortonormat
a. ntr-adev
ar, daca
xi
mpartim ecare vector x i 2 S la norma sa si notam y i =
; atunci mult imea
kxi k
fy 1; y 2; : : : ; ym g este o multime ortonormata.
Propozitia 3.5.10 ntr-un spatiu euclidian V, orice submultime ortogonal
a
S = fx1 ; x2; : : : ; x mg; care nu contine vectorul nul, este liniar independent
a.
Demonstratie. Pentru a arata ca S este o multime liniar independenta trebuie sa demonstram ca oricare ar scalarii 1; 2; : : : ; m 2 R astfel nct
1x1 + 2x 2 + + m xm = 0; rezulta 1 = 2 = = m = 0:
Pentru aceasta alegem un indice oarecare k 2 f1; 2; : : : ; mg pe care-l consideram xat n cele ce urmeaza. Avem
* n
+
n
X
X
i hxi ; xk i =
i xi ; xk = h0; xk i = 0:
i=1

i=1

Deoarece S este o multime ortogonal a, oricare doi vectori distincti sunt ortogonali,
deci hx i; xk i = 0, pentru orice i = 1; : : : ; k 1; k + 1; : : : ; m: Atunci egalitatea de
mai sus conduce la k hx k; x k i = 0: Conform ipotezei xk 6= 0; deci produsul scalar
hxk ; xk i 6= 0: Prin urmare, k = 0: Cum k era un indice oarecare din mult imea
f1; 2; : : : ; mg; rezulta 1 = 2 = = m = 0:

91

3.5. SPATII
EUCLIDIENE

Teorema 3.5.11 (Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt) Fie V un spatiu


euclidian si L = fx 1; x 2; : : : ; x m g o submultime liniar independent
a a lui V:
Pornind de la submultimea L se poate construi o submultime M = fy1; y 2; : : : ; ym g
V care are urmatoarele propriet
ati:
1) Toti vectorii multimii M sunt nenuli.
2) M este o multime ortogonal
a.
3) Pentru orice k; 1 k m; vectorii y 1; : : : ; y k genereaz
a acelasi subspatiu
vectorial cu cel generat de x1; : : : ; x k; i.e., Sp(y1; : : : ; yk ) = Sp(x1 ; : : : ; x k):
yi
4) Mul
t imea S = fz1 ; z2; : : : ; zmg; unde zi =
; i = 1; 2; : : : ; m; este
kyi k
ortonormat
a si Sp(z1; : : : ; zk) = Sp(x1 ; : : : ; x k ); oricare ar 1 k m:
Mai precis, vectorii y k ai multimii M sunt dati de formulele
8
y 1 = x1 ;
>
>
>
<
k1

X hxk ; y ji
>
>
y
=
x

y j;
>
k
: k
hy
;
y
i
j
j
j=1

k = 2; 3; : : : ; m:

Demonstratie. Vectorii multimii M se construiesc conform formulelor de mai


jos
8
y 1 = x1 ;
>
>
>
>
< y 2 = x2 + 21y1 ;
y 3 = x3 + 31y1 + 32y2 ;
>
>

>
>
:
y m = x m + m1y1 + m2y 2 + + m;m1 ym1;

(3.25)

unde kj sunt scalari reali care se determina din conditiile ca ecare vector y k sa
e ortogonal pe cei determinat i anterior, i.e.,
hy k ; yj i = 0;

j = 1; 2; : : : ; k 1:

1) Din denitiile vectorilor yk rezulta ca acestia se pot scrie si sub forma


yk = xk +

k1
X

kj xj :

(3.26)

i=1

Daca ar exista un vector y k , 1 k m; astfel nct y k = 0; atunci relatia de mai


sus arata ca multimea fx1 ; : : : ; x k g este liniar dependenta, ceea ce este imposibil
deoarece multimea L este liniar independenta si, n consecinta, orice submultime
a sa este tot liniar independenta. Prin urmare, yk 6= 0; oricare ar 1 k m:
2) Pentru k = 2; condit ia hy 2; y1 i = 0 devine
0 = hx2 + 21y1 ; y1i = hx2 ; y1i + 21hy 1; y1 i;

92

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

de unde se obtine
21 =
Prin urmare,
y2 = x2

hx2 ; y1i
:
hy1 ; y1i
hx2; y 1i
y :
hy1; y 1i 1

Pentru k = 3; conditia hy 3; y1 i = 0 devine

0 = hx3 + 31y1 + 32y2 ; y1i = hx3 ; y1i + 31hy 1; y1 i + 32hy 2; y 1i:

Deoarece hy 2; y1 i = 0; se obtine

31 =
Analog, conditia hy 3; y 2i = 0 devine

hx3 ; y1i
:
hy1 ; y1i

0 = hx3 + 31y1 + 32y2 ; y2i = hx3 ; y2i + 31hy 1; y2 i + 32hy 2; y 2i:

Cum hy2 ; y1i = 0; se obtine

32 =
Deci
y 3 = x3

hx3 ; y2i
:
hy2 ; y2i

hx3 ; y1 i
hx ; y i
y 1 3 2 y2:
hy1 ; y1 i
hy 2; y 2i

n cazul general, conditiile hy k; y j i = 0; j = 1; : : : ; k 1; implica


D
E
P
Pk1
0 = x k + k1

y
;
y
j = hxk ; yj i +
i=1 ki i
i=1 ki hyi ; yj i :

Tinnd
seama ca hy i; yj i = 0; daca i = 1; : : : k 1; i 6= j; rezulta
de unde se obtine

0 = hxk ; y ji + kj hyj ; y ji ;
kj =

Deci
yk = xk

hxk ; y ji
:
hy j ; yj i

k1
X
hx k ; yj i
j =1

hyj ; y ji

yj :

Evident, vectorii yk astfel construiti sunt ortogonali doi cte doi.


3) Egalitatea Sp(y1 ; : : : ; y k ) = Sp(x1 ; : : : ; x k) rezulta imediat din cele doua
moduri de scriere (3.25) si (3.26).
4) Rezulta din observatia 3.5.9.

93

3.5. SPATII
EUCLIDIENE

Observatia 3.5.12 Fie x si y doi vectori din spatiul euclidian V; y diferit de


vectorul nul. Se numeste proiectia vectorului x pe vectorul y vectorul dat de
hx; yi
hx; yi
formula
y: Numarul real
poarta numele de m
arimea algebric
aa
hy; yi
hy; yi
proiectiei lui x pe y:
Folosind aceasta terminologie putem spune ca vectorii yk ; construiti prin procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, se obtin scaznd din vectorul xk suma
tuturor proiectiilor vectorului xk pe vectorii y1 ; : : : ; y k1 anterior construiti.
Baze ortonormate
Denitia 3.5.13 Fie V un spa
t iu euclidian de dimensiune n peste R: O baza
B = [e1 ; e2; : : : ; en] a lui V se numeste baza
ortogonala
daca
oricare doi vectori
distincti din B sunt ortogonali, i.e.,
hei ; ej i = 0;

8 i; j = 1; 2; : : : ; n; i 6= j:

Baza B se numeste baz


a ortonormat
a daca este ortogonal
a si orice vector
din B are norma egal
a cu 1:
Cu alte cuvinte, B = [e1 ; e2; : : : ; en] este o baza ortonormata daca
8
< he i; ej i = 0; 8 i; j = 1; 2; : : : ; n; i 6= j;
:

kei k = 1;

8 i = 1; 2; : : : ; n:

Cele doua conditii de mai sus se pot scrie ntr-o singura relatie sub forma

0; daca i 6= j;
hei ; ej i = ij =
1; daca i = j:
Teorema 3.5.14 (asupra existentei unei baze ortonormate) n orice spatiu
euclidian nit dimensional exista o baza
a.
ortonormat
Demonstratie. Fie V un spatiu euclidian n-dimensional si B = [x1 ; x2; : : : ; x n]
o baza a lui V: Aceasta nseamna ca B este o multime liniar independent
a si
V = Sp(x 1; x 2; : : : ; xn ): Folosind procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt,
construim o multime ortonormata S = fz1; z2 ; : : : ; zn g care are proprietatea ca
Sp(z1; z2; : : : ; zn) = Sp(x1 ; x2 ; : : : ; x n) = V: Deoarece o multime ortonormata
este liniar independenta, rezulta ca S = [z1; z2; : : : ; zn] este o baza ortonormata
a lui V:

94

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
Avantajele folosirii bazelor ortonormate

ntr-un spatiu euclidian V se folosesc, de regula, baze ortonormate deoarece


acestea prezint
a urm
atoarele avantaje:
a) Calculul componentelor unui vector x 2 V ntr-o baza ortonormata se face
extrem de simplu cu ajutorul produsului scalar si nu prin rezolvarea unui sistem
de ecuatii liniare.
b) ntr-un spatiu euclidian n-dimensional dotat cu o baz
a ortonormata formulele de calcul pentru produsul scalar dintre doi vectori si norma unui vector
au aceiasi forma cu cele din Rn:
c) Matricea de trecere ntre doua baze ortonormate este o matrice ortogonala,
adica o matrice a carei inversa este egala cu transpusa sa.
Toate aceste armatii sunt demonstrate n cele ce urmeaza.
Propozitia 3.5.15 Fie V un spatiu euclidian de dimensiune n peste R si
B = [e1 ; e2; : : : ; en ] o baza ortonormat
a a sa. Atunci au loc urmatoarele armatii:
1) Dac
a vectorul x 2 V are n baza ortonormat
a B scrierea
x = 1e1 + 2e2 + + nen ;
atunci componentele sale n aceast a
baza
sunt date de formulele
j = hx; ej i;

8j = 1; 2; : : : ; n:

(3.27)

Prin urmare, orice vector x 2 V are n baza ortonormat


a B = [e1; e 2; : : : ; en]
scrierea
x = hx; e1ie1 + hx; e2ie 2 + + hx; enie n:

(3.28)

2) Produsul scalar a doi vectori x si y din V; care au n baza B scrierile


x = 1e1 + 2e2 + + n en; y = 1e1 + 2e2 + + ne n; se calculeaza conform
formulei
hx; yi = 11 + 2 2 + + n n :
Mai precis, n baza punctului 1), avem
hx; yi = hx; e1ihy; e1 i + hx; e2ihy; e 2i + + hx; enihy; eni:

(3.29)

3) Norma unui vector x 2 V care are n baza B scrierea x = 1e 1 + 2e2 +


+ n en este data
de formula
q
kxk = 21 + 22 + + 2n ;
(3.30)
sau, folosind relatiile ( 3.27),
q
kxk = hx; e 1i2 + hx; e2 i2 + + hx; en i2:

95

3.5. SPATII
EUCLIDIENE

Demonstratie. 1) Fie x un vector oarecare din V care are n baza B scrierea


de forma
x = 1e1 + 2e2 + + ne n:

(3.31)

Fixam un indice oarecare j 2 f1; 2; : : : ; ng si nmultim scalar egalitatea (3.31) cu


vectorul ej : Avem
P
P
hx; ej i = h ni=1 i ei; ej i = ni=1 i hei ; ej i :
Deoarece baza B este ortonormata, au loc relatiile hei ; ej i = 0; i 6= j; si
kei k = 1; 8 i = 1; 2; : : : ; n: Atunci egalitatea de mai sus se reduce la
hx; ej i = j he j; e ji = j kej k2 = j :
2) Folosind biliniaritatea produsului scalar si faptul ca baza B este ortonormata, i.e., hei ; ej i = ij ; avem
DP
E P P
Pn
n
n
n
hx; yi =
i=1 iei ;
j=1 j ej =
i=1
j=1 i j hei; ej i =
=

Pn Pn
i=1

j=1 i j ij

Pn

i=1 i i :

Conform punctului 1), i = hx; e ii si i = hy; ei i, ceea arata valabilitatea formulei


(3.29).
3) Punctul 3) rezulta din denitia normei asociata unui produs scalar si armatiile 1) si 2) demonstrate mai sus. Mai precis, avem
qP
qP
p
n
n
2
2
kxk = hx; xi =
i=1 i =
i=1hx; eii :
Matricea de trecere dintre dou
a baze ortonormate

nainte de a da denitia unei matrice ortogonale demonstram o propozitie


asupra unor conditii echivalente pe care le poate ndeplini o matrice.
Propozitia 3.5.16 Fie C 2 Mn;n (R): Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1) CC T = In ;
2) C T C = In ;
3) C este o matrice inversabila
si C 1 = C T :
Demonstratie. 1) ) 3) Daca C este o matrice astfel nct CC T = In;
atunci det(C ) = 1: ntr-adev ar, folosind faptul ca determinantul produsului
a doua matrice este egal cu produsul determinantilor matricelor respective si ca
det(C T ) = det(C); avem
(det(C))2 = det(C ) det(C T ) = det(CC T ) = det(In ) = 1;

96

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

de unde rezulta ca det(C) = 1: Prin urmare, matricea C este inversabila. nmultind egalitatea CC T = In cu C 1 n partea stnga, obt inem C T = C 1:
3) ) 1) Daca C este inversabila si C 1 = C T ; nmult ind acesta egalitate cu
C n partea stnga, rezult a In = CC T :
Analog se demonstreaza echivalenta 2) , 3):
Denitia 3.5.17 O matrice C 2 M n;n(R) se numeste matrice ortogonal
a
dac
a veric
a una din conditiile echivalente din propozitia de mai sus.
Matricele ortogonale apar frecvent n problemele de algebra liniara deoarece
matricele de trecere ntre doua baze ortonormate sunt matrice ortogonale. Mai
precis, se poate demonstra urmatoarea propozitie.
Propozitia 3.5.18 Fie V un spatiu euclidian de dimensiune n peste R,
B = [e1; e 2; : : : ; e n] o baz
a ortonormat
a a sa si B 0 = [f1; f 2; : : : ; fn ] o alt
a baz
aa
0
lui V; iar C = C[B; B ] matricea de trecere de la baza B la baza B 0 : Urma
toarele

armatii sunt echivalente:


1) Baza B 0 este ortonormata.
2) Matricea C este o matrice ortogonal
a.
Demonstratie. Fie C = [cij ] matricea de trecere de la baza B la baza B 0:
Aceasta nseamna ca vectorii bazei B 0 se scriu n baza B sub forma
P
fi = nk=1 cki ek ; i = 1; 2; : : : ; n:
Baza B 0 este ortonormata daca si numai daca
hf i; f ji = ij ;

i; j = 1; 2; : : : ; n:

Tinnd
seama de formulele anterioare de scriere a vectorilor bazei B0 n baza B,
avem
DP
E P
Pn
Pn
n
n
hfi ; fj i =
c
e
;
c
e
=
ki
k
pi
p
k=1
p=1
k=1
p=1 cki cpj hek ; epi
=

Pn

k=1

Pn

p=1 cki cpi kp

Pn

k=1 cki cpj :

Prin urmare, baza B0 este ortonormata daca si numai daca elementele cij ale
matricei C satisfac relatiile
Pn
k=1 cki cpj = ij :
Acestea sunt echivalente cu egalitatea maticeala C T C = In : Deci C este o matrice
ortogonal a.

97

3.5. SPATII
EUCLIDIENE
Subspatiul ortogonal unui subspatiu vectorial

Fie V un spatiu euclidian si A o submultime a sa. Se spune ca vectorul x 2 V


este ortogonal pe multimea A si se noteaza x ? A daca,
hx; ai = 0;

8a 2 A:

Vom nota
A? = fx 2 V j hx; ai = 0; 8a 2 Ag:
Se arata usor c
a A? este un subspatiu vectorial al lui V: De aceea A? se numeste
subspatiul ortogonal multimii A:
Propozitia care urmeaza arata ca pentru a demonstra ca un vector x este
ortogonal pe un subspatiu vectorial W este sucient sa se demonstreze ca x este
ortogonal pe vectorii unei baze a subspatiului W:
Propozitia 3.5.19 Fie W un subspatiu vectorial al spatiului euclidian V;
B = [e1 ; e2; : : : ; em ] o baz
a a lui W si x un vector oarecare din V: Avem echivalenta:
x ? W , x ? ej ;

8j = 1; 2; : : : ; m:

Demonstratie. ) Daca x ? W; atunci, evident, x ? ej ; 8j = 1; 2; : : : ; m;


deoarece e j 2 W:
( Presupunem acum ca x ? ej ; 8j = 1; 2; : : : ; m: Avem de demonstrat ca
hx; wi = 0; oricare ar Pvectorul w 2 W: Cum orice vector w 2 W se scrie n
baza B sub forma w = m
tinem
j=1 j ej ; ob
D P
E P

m
hx; wi = x; m

e
=

x;
e
= 0:
j
j
j
j
j=1
j=1

Teorema 3.5.20 (Teorema subspatiului ortogonal) Fie V un spatiu euclidian si


W un subspatiu nit dimensional al sa
u. Atunci
V = W W ?:
Demonstratie. Pentru a demonstra egalitatea din enunt trebuie sa aratam ca
orice vector x 2 V se scrie n mod unic sub forma x = w + u; cu w 2 W si
u 2 W ?:
Subspatiul W ind nit dimensional, notam cu m dimensiunea sa si consideram o baza ortonormata B = [e1; e2 ; : : : ; em
a lui W . Fie x un vector oarecare
P] m
din V: Vectorul w dent prin egalitatea w = k=1hx; ek iek apartine subspatiului

98

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

W: Notam u = x w si demonstram ca u 2 W ?: n baza propozitiei anterioare,


este sucient sa demonstr
am c
a u ? ej ; 8j = 1; 2; : : : ; m: Avem
P
hu; ej i = hx w; ej i = hx; ej i h m
k=1hx; ek iek ; ej i
= hx; ej i

Pm

k=1hx; ek i hek ; ej i

= hx; ej i hx; ej i = 0;

= hx; ej i

8j = 1; 2; : : : ; m:

Pm

k=1 hx; e kikj

Aceasta arata ca x w = u 2 W ?: Prin urmare, x = w + u; cu w 2 W si


u 2 W ? ; ceea ce nsemna ca V = W + W ?; i.e., V este suma subspat iilor W si
W ?:
Pentru a demonstra ca suma este direct
a, n baza propozitiei 3.4.9, trebuie
?
demonstrat ca W \ W = f0g: Fie x 2 W \ W ? : Atunci hx; xi = 0; deci x = 0;
ceea ce arata ca W \ W ? = f0g si ncheie demonstrat ia teoremei.
Corolarul 3.5.21 Dac
a V este un spatiu euclidian nit dimensional, atunci,
pentru orice subspatiu vectorial W al lui V; are loc descompunerea V = W W ?:
Exemplul 3.5.22 1) n spatiul euclidian R2 consideram subspatiul vectorial
W = f(x; 0) j x 2 Rg (multimea punctelor axei Ox). Atunci W ? = f(0; y) j
y 2 Rg (mult imea punctelor de pe axa Oy) si, evident, suma W W ? este
directa si are loc egalitatea R2 = W W ?:
2) n spatiul euclidian R3 se consider a subspatiul vectorial W = f(x; y; 0) j
x; y 2 Rg (multimea punctelor din planul xOy). Atunci W ? = f(0; 0; z) j z 2 Rg
(multimea punctelor axei Oz). Evident, R3 = W W ?:
Exemplul 3.5.23 n spatiul euclidian R3 se considera vectorii
2 3
2 3
2 3
1
3
1
h1i
h2i
h3i
4
5
4
5
4
0
2
x =
; x =
; x = 3 5:
1
1
1

a) Demonstrati ca multimea B = fxh1i; xh2i; xh3ig este o baza pentru R3:


b) Construiti o baza ortonormata B 0 pornind de la baza B:
c) Care este scrierea vectorului x = (2; 1; 3)T n noua baza ortonormata B0 ?

a) n baza propozitiei 3.2.2, pentru a demonstra ca multimea B0 este o baza


pentru R3; este sucient sa demonstram ca determinantul format cu componentele
vectorilor xh1i; x h2i; xh3i este nenul. Un calcul simplu arata ca

1 3 1

0 2 3 = 6;

1 1 1

99

3.5. SPATII
EUCLIDIENE

deci B este o baza a spat iului vectorial R3:


b) Folosind procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, construim mai nti
o baza ortogonal a B1 = fyh1i; y h2i; y h3ig pentru R3: n acest scop consideram
vectorii
8 h1i
< y = x h1i;
y h2i = x h2i + 21y h1i;
: h3i
y = x h3i + 31y h1i + 32y h2i:
Constantele ij se determin
a din conditiile ca ecare vector sa e ortogonal pe
cei construiti naintea sa, ceea ce n cazul de fata nseamna
h3i
y ? yh1i ;
h2i
h1i
y ?y
si
yh3i ? yh2i :
Conditia yh2i ? y h1i; i.e., hy h2i; yh1ii = 0; devine

0 = hx h2i + 21y h1i; y h1ii = hx h2i; y h1ii + 21hy h1i; y h1ii;

de unde se obtine
21 =
Prin urmare,

hxh2i; y h1ii
x h2iT y h1i
3 1+20+11
=

=
= 2:
h1i
h1i
h1iT
h1i
hy ; y i
y y
1 1+00+11

y h2i

3
2 3 2
3
3
1
1
= x h2i 2y h1i = 4 2 5 2 4 0 5 = 4 2 5 :
1
1
1

Conditia yh3i ? y h1i; i.e., hy h3i; yh1ii = 0; devine

0 = hxh3i + 31y h1i + 32 yh2i; y h1ii = hxh3i; y h1ii + 31hyh1i; y h1ii + 32 hy h2i; yh1ii:
Deoarece hy h2i; yh1i i = 0; obtinem
31 =

hxh3i; y h1ii
x h3iT y h1i
1 1+30+11
=

=
= 1:
h1i
h1i
h1iT
h1i
hy ; y i
y y
1 1+00+11

Analog, conditia y h3i ? y h2i; i.e., hy h3i; y h2ii = 0; devine


0 = hxh3i + 31y h1i + 32 yh2i; y h2ii = hxh3i; y h2ii + 31hyh1i; y h2ii + 32 hy h2i; yh2ii:
Cum hyh1i; y h2ii = hyh2i; y h1ii = 0; obtinem
32 =

hx h3i; y h2ii
xh3iT y h2i
1 1 + 3 2 + 1 (1)
=

= 1:
hy h2i; y h2ii
yh2iT y h2i
1 1 + 2 2 + (1) (1)

100

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Atunci
yh3i = x h3i y h1i yh2i

3 2 3 2
3 2
3
1
1
1
1
= 4 3 5 4 0 5 4 2 5 = 4 1 5:
1
1
1
1

Vectorii bazei ortogonale B1 sunt


2 3
2
3
1
1
yh1i = 4 0 5 ; y h2i = 4 2 5 ;
1
1

3
1
y h3i = 4 1 5 :
1

mpartind ecare vector de mai sus la norma sa, se obtine baza ortonormata
cautata B0 = fzh1i; zh2i; zh3ig, unde
zh1i

zh2i

zh3i

3
1
1
=
= p 4 0 5;
h1i
ky k
2 1
2
3
1
h2i
y
1
=
= p 4 2 5;
h2i
ky k
6 1
2
3
1
h3i
y
1
=
= p 4 1 5:
h3i
ky k
3
1
yh1i

c) n baza ortonormata B 0; conform propozitiei 3.5.15, vectorul x are scrierea


x = hx; zh1ii zh1i + hx; zh2ii zh2i + hx; zh3ii zh3i:
Calculam coecientii
2

3
1
1
2 1+10+31
5
hx; zh1ii = x T zh1i = p (2; 1; 3) 4 0 5 =
p
=p :
2
2
2
1
2
3
1
1
2 1 + 1 2 + 3 (1)
hx; zh2ii = x T zh2i = p (2; 1; 3) 4 2 5 =
p
=
6
6
1
2
3
1
1
2 (1) + 1 1 + 3 1
hx; zh3ii = x T zh3i = p (2; 1; 3) 4 1 5 =
p
=
3
3
1
Prin urmare, scrierea vectorului x baza B 0 este

5
1
2
x = p zh1i + p zh2i + p zh3i:
2
6
3

1
p :
6
2
p :
3

3.5. SPATII
EUCLIDIENE

101

Exemplul 3.5.24 n spatiul euclidian R3 se dau vectorii


2
3
2
3
1
2
x h1i = 4 2 5 ; x h2i = 4 1 5
2
2

si se considera subspatiul vectorial generat de acestia W = Sp(x h1i; xh2i ): Determinati subspatiul ortogonal W ? si precizati o baza a sa.
Conform denitiei subspatiului ortogonal avem, W ? = fx 2 R3 j x ? W g:
Deoarece W = Sp(x h1i; xh2i) si multimea fx h1i; xh2ig este liniar independent
a,
aceasta este o baza pentru W: Conform propozitiei 3.5.19 conditia x ? W este
echivalenta cu x ? xh1i; x ? xh2i: n consecint a, avem egalitatea W ? = fx 2 R3 j
x ? xh1i; x ? x h2ig:
Fie x = (x1; x2 ; x3)T un vector oarecare din R3: Conform observat iei de mai
sus, x 2 W ? daca si numai daca

hx; xh1ii = x1 2 x2 2 x3 = 0;
hx; xh1i i = 2 x1 x2 + 2 x3 = 0:

1 2 2
Matricea acestui sistem este A =
si are rangul egal cu doi.
2 1
2

1 2
= 3 ca minor principal. Notam necunoscuta
Alegem determinatul
2 1
secundara x3 = 2 R: Din sistemul

x1 2 x2 = 2 ;
2 x1 x2 = 2 ;
obtinem x1 = 2; x2 = 2: Prin urmare, x 2 W ? daca si numai daca este de
forma
x = (x1; x2; x3) = (2; 2; ) = (2; 2; 1); 2 R: Atunci
W ? = f(2; 2; 1) j 2 Rg = Sp(v);
unde s-a notat v = (2; 2; 1)T :

102

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

3.6

Spatii unitare

n aceasta sectiune prin V vom nt elege un spatiu vectorial complex.


Denitia 3.6.1 Se nume
ste produs scalar pe spatiul vectorial complex V o
aplica
t ie ' : V V ! C; notata
'(x; y) = hx; yi; care are urma
toarele propriet
ati:
1) hx; yi = hy; xi; 8 x; y 2 V; i.e., produsul scalar este anticomutativ.
2) h 1x1 + 2x2 ; yi = 1hx 1; yi + 2hx2; yi; 8 1; 2 2 C si 8 x1 ; x2; y 2 V;
i.e., produsul scalar este liniar n prima variabil
a.
3) hx; xi 0; 8 x 2 V si hx; xi = 0 ) x = 0; i.e., produsul scalar este
pozitiv denit.
Se numeste spa
tiu unitar un spatiu vectorial complex dotat cu un produs
scalar.
Observatia 3.6.2 a) Din conditiile 1) si 2) ale denitiei de mai sus rezulta ca
produsul scalar este antiliniar n variabila a doua, adica, pentru orice scalari
1; 2 2 C si orice vectori y 1; y2 2 V are loc egalitatea
hx; 1y1 + 2 y2i = 1hx; y 1i + 2hx; y 2i:
Prin urmare, antiliniaritatea produsului scalar complex nseamn
a ca scalarii care
nmultesc variabila a doua pot scosi n fata produsului scalar, dar n forma
conjugata.
ntr-adev ar, tinnd seama de proprietatile produsului scalar complex, avem
1)

2)

hx; 1 y1 + 2y 2i = h1y 1 + 2y2 ; xi = 1hy 1; xi + 2 hy2 ; xi


2)

1)

= 1 hy1 ; xi + 2hy 2; xi = 1hx; y 1i + 2hx; y 2i:


Fiind liniar n prima variabila si antiliniar n variabila a doua, un produs
scalar complex are proprietatea
* n
+
m
n X
m
X
X
X
i xi ;
jy j =
i j hx i; yj i;
i=1

j=1

i=1 j=1

oricare ar vectorii xi ; yj 2 V si oricare ar scalarii i; j 2 C:


b) n general, ntr-un spatiu unitar V produsul scalar hx; yi a doi vectori
distincti este un numar complex. Dar, produsul scalar al unui vector x cu el
nsusi, hx; xi; este totdeauna un numar real pozitiv.

103

3.6. SPATII
UNITARE
Exemple de produse scalare complexe

Exemplul 3.6.3 1) Pe spatiul vectorial complex Cn se deneste produsul scalar


canonic a doi vectori z = (z1; z 2; : : : ; zn)T si w = (w1; w2 ; : : : ; wn )T prin formula
hz; wi = z1w1 + z2w2 + + zn wn:

(3.32)

Ca si n cazul real, pentru folosirea acestei formule n programele de calcul


este bine sa observam ca ea poate scris a sub forma matriceala astfel
def

hz; wi = zT w:
ntr-adevar, scriind explicit vectorii z si w obtinem
2
3
w1
6 w2 7
6
7
hz; wi = zT w = [z 1; z2 ; : : : ; zn ] 6 .. 7 = z1 w1 + z 2w2 + + z nwn :
4 . 5
wn

2) Pe spatiul vectorial al functiilor continue pe intervalul [a; b] care iau valori


complexe, C([a; b]; C); se deneste produsul scalar a doua functii f si g prin
formula
Z b
hf; gi =
f(t)g(t)dt:
(3.33)
a

Inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buniakovsky
Inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buniakovsky este adevarata si n cazul unui produs scalar complex, dar demonstratia este diferit
a de aceea din cazul real.
Propozitia 3.6.4 (Inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buniakovsky - cazul complex)
Daca
V este un spatiu unitar, atunci, pentru oricare doi vectori x si y din V;
este adev
arat
a inegalitatea
p
p
jhx; yij hx; xi hy; yi:
(3.34)
n inegalitatea de mai sus avem egalitate dac
a si numai daca vectorii x si y sunt
liniar dependenti.

Demonstratie. Daca x = 0 sau y = 0 inegalitatea (3.34) este adevarata deoarece


ambii membrii sunt egali cu zero. Fie deci x 6= 0 si y 6= 0: Comsideram un
numar complex a carei valoare se va preciza ulterior. Deoarece produsul scalar
este pozitiv denit, avem
hx y; x yi 0:

(3.35)

104

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

Tinnd

seama ca produsul scalar complex este antiliniar n variabila a doua,


obtinem
(3.36)

hx y; xi hx y; yi 0:

Pentru ca dezvoltarea sa e ct mai simpla se determina astfel ca al doilea


termen sa e egal cu zero, i.e.,
hx y; yi = 0:
Din aceast
a egalitate, echivalenta cu hx; yi hy; yi = 0; obtinem
=

hx; yi
:
hy; yi

(3.37)

Inegalitatea (3.36), pentru astfel determinat, devine


hx; xi hy; xi 0;
iar dupa nlocuirea lui cu valoarea data de (3.37) capata forma
hx; xi

hx; yi
hy; xi 0:
hy; yi

Deoarece hx; yihy; xi = hx; yihx; yi = jhx; yij 2; aceasta inegalitate este echivalenta cu
hx; xihy; yi jhx; yij2 ;
de unde, prin extragerea radicalului din ambii membrii, rezulta inegalitatea
Cauchy-Schwarz-Bunikovsky.
Dac
a inegalitatea (3.34) devine egalitate, atunci n (3.35) avem egalitate, cu
este dat de (3.37). Produsul scalar ind pozitiv denit, obtinem x y = 0;
sau x = y; ceea ce nseamna ca x si y sunt liniar dependenti.
Reciproc, daca x = y; atunci
jhx; yij = jhy; yij = jjhy; yi;
iar
p

hx; xi

hy; yi =

hy; yi

hy; yi =

hy; yi

hy; yi = jjhy; yi;

ceea ce arata ca n inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buniakovsky avem egalitate.

105

3.6. SPATII
UNITARE
Norma asociata
unui produs scalar complex

Norma unui vector x dintr-un spatiu unitar V se deneste la fel ca n cazul


spatiilor euclidiene prin formula
p
kxk = hx; xi:
Acest lucru este posibil deoarece produsul scalar hx; xi este un numar real pozitiv.
Demonstratia proprietat ilor normei este aceeiasi ca n cazul euclidian.
Exemple de norme
n spat iul unitar Cn norma unui vector z = (z1 ; z2; : : : ; zn )T asociata produsului scalar denit prin relatia (3.32) este data de formula
p
kzk = jz1j 2 + jz2j 2 + + jz nj 2:

Pe spatiu vectorial complex innit dimensional C([a; b]; C) norma unei functii
f asociata produsului scalar denit prin relatia (3.33) este data formula
sZ
b

kf k =

jf (t)j 2dt:

Multimi ortogonale si ortonormate


ntr-un spatiu unitar nu se poate deni masura unghiului a doi vectori x si
y deoarece, n acest caz, produsul scalar hx; yi este un numar complex. Dar se
poate vorbi de vectori ortogonali lund ca denitie
x ? y , hx; yi = 0:
Notiunile de mult ime ortogonala sau ortonormata sunt aceleasi ca la spatiile
euclidiene si toate rezultatele demonstrate acolo asupra acestora ramn valabile
si n spatiile unitare. Mai mult dact att, demonstrat iile propozitiilor si teoremelor sunt aceleasi, singura precautie care trebuie luata este de a se tine sema
ca produsul scalar complex este antiliniar n variabila a doua.
n continuare vom pune n evidenta numai acele rezultate care n cazul spatiilor unitare au o formulare putin diferita de aceea din cazul spatiilor euclidiene.
De exemplu, n cazul spatiilor unitare propozitia 3.5.15 se enunta astfel:
Propozitia 3.6.5 Fie V un spatiu unitar de dimensiune n peste C si
B = [e1 ; e2; : : : ; en] o baz
a ortonormat
a a sa. Atunci au loc urm
atoarele armatii:
1) Dac
a vectorul x 2 V are n baza ortonormat
a B scrierea
x = 1 e1 + 2e2 + + nen ;

106

CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE

atunci componentele sale n aceast a


baza
sunt date de formulele
j = hx; ej i;

8j = 1; 2; : : : ; n:

(3.38)

Prin urmare, orice vector x 2 V are n baza ortonormat


a B = [e1; e 2; : : : ; en]
scrierea
x = hx; e1ie1 + hx; e2ie 2 + + hx; enie n:
2) Produsul scalar a doi vectori x si y din V care au n baza B scrierile
x = 1e1 + 2e 2 + + n en; y = 1e1 + 2 e2 + + nen se calculeaza conform
formulei
hx; yi = 11 + 2 2 + + n n :
Mai precis, n baza punctului 1), avem
hx; yi = hx; e1ihy; e1 i + hx; e2ihy; e 2i + + hx; eni :
3) Norma unui vector x 2 V care are n baza B scrierea x = 1e 1 + 2e2 +
+ n en este dat
a de formula
p
kxk = j 1j2 + j2 j2 + + jn j2;
sau, folosind relatiile ( 3.38),
q
kxk = jhx; e1ij 2 + jhx; e2 ij2 + + jhx; en ij2 :

Matricea de trecere dintre dou


a baze ortonoemate

Fie C o matrice cu n linii si n coloane cu elemente complexe. Vom nota cu C


matricea formata cu conjugatele elementelor matricei C:
Denitia 3.6.6 O matrice C 2 Mn;n (C) se nume
ste matrice ortogonal
a daca
T

C C = C C = In:
Din denitia de mai sus rezulta ca o matrice ortogonal
a C este inversabila si
T

C 1 = C :
La fel ca n cazul spatiilor euclidiene se poate demonstra ca matricea de trecere
ntre dou
a baze ortonormate ale unui spatiu unitar este o matrice ortogonala.

Capitolul 4
Operatori liniari
4.1

Operatori liniari. Proprieta


ti generale

n aceasta sectiune prin X si Y vom ntelege doua spatii vectoriale peste


acelasi corp K (reamintim c
a prin K este desemnat unul dintre corpurile R sau
C): O functie care actioneaza ntre doua spatii vectoriale, T : X ! Y, va
numit a operator.
Denitia 4.1.1 Un operator T : X ! Y se numeste operator liniar daca
are urmatoarele propriet
ati:
1) T (x 1 + x 2) = T (x1) + T (x2 ); 8x1; x 2 2 X:
2) T (x) = T (x); 8 2 K si 8x 2 X:
Un operator care verica conditia 1) se numeste operator aditiv, iar daca
verica conditia 2) se numeste operator omogen (mai precis, K-omogen, adica
omogen peste corpul K). Prin urmare, un operator T : X ! Y este liniar daca
si numai daca este aditiv si omogen.
Evident, conditiile 1) si 2) sunt echivalente cu conditia
3) T (1x1 + 2x 2) = 1 T (x 1) + 2 T (x2 );

81 ; 2 2 K si 8x1 ; x2 2 X:

Prin urmare, un operator T : X ! Y este liniar daca si numai daca verica


conditia 3):
Observatia 4.1.2 n locul denumirii de operator liniar se mai folosesc termenii
de functie liniar
a, aplicatie liniar
a sau transformare liniar
a (cnd operatorul actioneaza pe acelasi spatiu vectorial).
Operatorii liniari care actioneaza ntre doua spatii liniare peste acelasi corp
K sunt acele funct ii care pastreaza structura de spatiu vectorial. De aceea ei se
numesc si morsme de spatii vectoriale. De aici provine denumirea de endomorsm atribuita unui operator liniar care este denit pe un spatiu vectorial X
si ia valori tot n X; denumire pe care o vom folosi n cele ce urmeaza.
107

108

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Observatia 4.1.3 Daca T : X ! Y este un operator aditiv, atunci T duce


vectorul nul din X; notat 0X ; n vectorul nul din Y; notat 0Y; i.e.,
T (0X ) = 0Y :
ntr-adev ar, folosind proprietatea de aditivitate a operatorului T , avem
T (0X) = T (0X + 0X) = T (0X ) + T (0X ); de unde, adunnd n ambii membrii
opusul vectorului T (0X ); rezulta T (0X) = 0Y :
Un operator T : X ! Y se numeste operator injectiv daca oricare ar
vectorii x1 si x2 din X; x 1 6= x2; rezulta ca T (x1) 6= T (x2 ) sau, echivalent, daca
T (x1 ) = T (x 2) ; atunci rezulta x 1 = x2: Pentru operatorii liniari se foloseste
urmatoarea caracterizare a injectivitatii.
Propozitia 4.1.4 Un operator liniar T : X ! Y este injectiv dac
a si numai
dac
a din egalitatea T (x) = 0Y rezult
a x = 0X:
Demonstratie. Daca T este injectiv si T (x) = 0Y ; deoarece T (0X ) = 0Y ;
avem T (x) = T (0X): n baza denitiei injectivitatii, rezulta x = 0X :
Reciproc, e x 1; x 2 doi vectori oarecare din X astfel nct T (x1 ) = T (x2 ) :
Deoarece T este operator liniar putem scrie egalitatea anterioara sub forma T (x 1
x 2) = 0Y : Cum T este injectiv, rezulta x 1 x2 = 0X ; deci x 1 = x 2:
Fie A o submultime din X si T : X ! Y un operator. Se numeste imaginea
multimii A prin operatorul T si se noteaza cu T (A); submultimea lui Y denita
prin egalitatea
T (A) = fy 2 Y j 9 x 2 A a.. y = T (x)g;

sau T (A) = fT (x) j x 2 Ag:

Propozitia 4.1.5 Dac


a T : X ! Y este un operator liniar si W este un
subspatiu vectorial al lui X; atunci T (X) este un subspatiu vectorial al lui Y:
Un operator T : X ! Y se numeste operator surjectiv daca pentru orice
vector y 2 Y exista un vector x 2 X astfel nct y = T (x): Folosind notatiile de
mai sus, putem reformula denitia surjectivit atii astfel: operatorul T : X ! Y
este surjectiv dac
a si numai daca T (X) = Y:
Un operator T : X ! Y se numeste operator bijectiv daca este injectiv
si surjectiv.
Denitia 4.1.6 Un operator T : X ! Y se numeste izomorsm de spatii
vectoriale daca este operator liniar si bijectiv.
Dou
a spatii liniare X si Y se numesc izomorfe si se noteaz
a X w Y; dac
a
exist
a un izomorsm T : X ! Y:

Propozit ia care urmeaza arata cum sunt transportate printr-un operator


liniar, n functie de proprietatiile acestuia, notiunile fundamentale dintr-un spatiu
vectorial ca: sistem de generatori, multime liniar independenta, baza.

TI
4.1. OPERATORI LINIARI. PROPRIETA
GENERALE

109

Propozitia 4.1.7 Fie T : X ! Y un operator linar.


1) Dac
a S = fx 1; x 2; : : : ; x m g este un sistem de generatori pentru X si T este
un operator surjectiv, atunci T (S) = fT (x1); T (x2 ); : : : ; T (xm )g este un sistem
de generatori pentru Y:
2) Daca S = fx1 ; x2; : : : ; x mg este o submultime liniar independent
a a lui x
si T este un operator injectiv, atunci T (S) = fT (x1 ); T (x 2); : : : ; T (xm )g este o
submultime liniar independent
a a lui Y:
3) Daca B = fe1 ; e2; : : : ; eng este o baz
a pentru X si T este un izomorsm,
atunci T (B) = fT (e1 ); T (e2 ); : : : ; T (en)g este o baza pentru Y: n consecint
a,
daca X si Y sunt spatii vectoriale izomorfe si dimK X = n; atunci dimK Y = n:
Demonstratie. 1) Fie y un vector oarecare din Y: T ind operator surjectiv,
exista x 2 X astfel nct y = T (x): Deoarece S = fx 1; x2 ; : : : ; x m g este un
sistem de generatori pentru X; exista scalarii 1; 2; : : : ; m 2 K astfel nct
x = 1x1 + 2x 2 + + m xm : Aplicnd operatorul liniar T acestei egalitati,
obtinem
y = T (x) = T (1 x1 + 2x 2 + + m xm )
= 1T (x1 ) + 2T (x2 ) + + mT (xm );
ceea ce arata ca multimea T (S) = fT (x 1); T (x 2); : : : ; T (x m)g este un sistem de
generatori pentru Y:
2) Pentru a demonstra ca multimea T (S) = fT (x 1); T (x 2); : : : ; T (x m)g este
liniar independenta, e 1 ; 2; : : : ; m scalari din K astfel nct
1T (x1) + 2T (x 2) + + m T (xm ) = 0Y:
T ind operator liniar, avem
T (1x 1 + 2x 2 + + m x m) = 0Y :
Cum T este injectiv, rezulta
1 x1 + 2x2 + + m xm = 0X:
Dar S = fx1 ; x2; : : : ; x mg este o multime liniar independenta, prin urmare, egalitatea de mai sus implica 1 = 2 = = m = 0: Aceasta nseamna ca multimea
T (S) = fT (x1); T (x2 ); : : : ; T (xm )g este liniar independent
a.
3) Daca B = fe 1; e2; : : : ; en g este o baza pentru X; atunci B este o multime
liniar independenta si un sistem de generatori al lui X: Fiind izomorsm, T este
un operator liniar si bijectiv, deci injectiv si surjectiv. Atunci, n baza armat iilor
2) si 1) de mai sus, rezulta ca multimea T (B) = fT (e 1); T (e2 ); : : : ; T (en )g este
liniar independenta si un sistem de generatori al lui Y; deci T (B) este o baza
pentru Y:

110

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Teorema 4.1.8 Orice spatiu vectorial de dimnesiune n peste corpul K este


izomorf cu K n:
Demonstratie. Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste corpul K:
Alegem o baza B = fe1; e2; : : : ; en g a lui X si o xam pentru cele ce urmeaza.
Atunci, pentru orice vector x 2 X exist
a scalarii 1; 2 ; : : : ; n 2 K astfel nct x
se scrie n mod unic sub forma x = 1e1 + 2e2 + + ne n: Denim operatorul
T : X ! Kn prin formula
def

T (x) = T (1e1 + 2e2 + + ne n) = (1; 2 ; : : : ; n )T :


Demonstr
am c
a T este un operator liniar. Fie pentru aceasta un alt vector
z 2 X care are n baza B scrierea z = 1e1 + 2e2 + + nen : Daca ; sunt
doi scalari din K, avem
x+z = (1e1 + 2e2 + + ne n) + (1 e1 + 2e2 + + ne n)
= (1 + 1)e1 + ( 2 + 2)e2 + + (n + n)en :
Conform denitiei operatorului T si operatiilor de adunare si nmultire cu scalari
din K n; obtinem
T (x+z) = (1 + 1; 2 + 2; : : : ; n + n )T
= (1 ; 2; : : : ; n )T + ( 1; 2; : : : ; n )T
= (1 ; 2; : : : ; n)T + (1 ; 2; : : : ; n )T = T (x) + T (z):
Operatorul T este surjectiv, deoarece oricare ar vectorul (1; 2; : : : ; n )T
def
din Kn exista vectorul x = 1e1 + 2e2 + + nen n X astfel nct
T (x) = (1 ; 2; : : : ; n) T :
T este injectiv, deoarece daca T (x) = 0Kn ; atunci (1 ; 2; : : : ; n) T = 0Kn :
Aceasta nsemna ca 1 = 2 = = n = 0; deci x = 0X:
Teorema de mai sus arata ca pentru toate spatiile vectoriale reale de dimensiune n peste R modelul este spatiul Rn ; iar spatiile vectoriale complexe de dimensiune n peste C au ca model spatiul Cn :

111

4.2. MATRICEA UNUI OPERATOR LINIAR

4.2

Matricea unui operator liniar

Fie X si Y doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K (R sau C): Presupunem
ca dimK X = n si dimK Y = m: Alegem n X o baza B = [e 1; e2; : : : ; en ] si n Y
o baza B 0 = [f1 ; f2 ; : : : ; f m]: Spat iul vectorial X; cu dimK X = n; pe care s-a ales
baza B; va notat n continuare sub forma XnB : Analog, vom nota Ym
B 0:
n
m

Fie T : XB ! YB 0 un operator liniar ntre aceste spatii vectoriale nit


0
dimensionale. Fiecare vector T (ej ) 2 Ym
B 0 se scrie n baza B = ff 1; f2 ; : : : ; f mg
n mod unic sub forma
T (ej ) = c1j f 1 + c2j f 2 + + cmj fm ;

j = 1; 2; : : : ; n;

unde cij sunt scalari din K: (De remarcat ca, n scrierea de mai sus, al doilea
indice al componentei cij este indicele j al vectorului T (ej ) din membrul stng.)
Obtinem astfel relatiile
8
T (e 1) = c11 f1 + c21f 2 + + cm1f m;
>
>
< T (e ) = c f + c f + + c f ;
2

12 1

22 2

m2 m

>

>
:
T (en ) = c1n f1 + c2nf 2 + + cmn fm :

Denitia 4.2.1 Matricea

2
6
6
6
4

c11
c21
..
.
cm1

c12 c1n
c22 c2n
..
..
. ..
.
.
cm2 cmn

3
7
7
7
5

formata cu componentele n baza B 0 = ff1 ; f2; : : : ; fm g ale vectorilor T (ej );


j = 1; 2; : : : ; n; scrise drept coloane, se numeste matricea operatorului liniar
0
T relativ
a la bazele B si B0 si se noteaz
a [T ] B
B :
Dac
a T este un endomorsm al spatiului vectorial X; pe care se considera
numai baza B; adic
a, T : XnB ! XnB ; atunci n locul notatiei [T ]B
B vom scrie
simplu [T ]B : Matricea [T ] B se numeste matricea endomorsmului T n baza B
sau relativ
a la baza B:
Matricea de trecere de la o baz
a la alta ca matrice asociat
a
operatorului identitate
Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste K si B = [e1; e2 ; : : : ; en ] si
B 0 = [f1 ; f2 ; : : : ; f n] doua baze ale sale. Notam cu IX operatorul identitate pe
X; adica operatorul IX : X ! X denit prin IX(x) = x; 8x 2 X: Matricea
de trecere de la baza B la baza B0 , care a fost denita mai sus, nu este altceva
dect matricea operatorului identitate IX cnd acesta se considera denit pe

112

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

spatiul X nzestrat cu baza B 0 = [f 1; f2 ; : : : ; f n] si ia valori n X dotat cu baza


B = [e 1; e2; : : : ; en ]:
ntr-adev ar, e IX : XnB 0 ! XnB operatorul identitate pe X: Scriind vectorii
noii baze B 0 = [f1 ; f2 ; : : : ; f n] n vechea baza B = [e1 ; e2; : : : ; en]; obtinem
8
f = IX(f 1) = c11e1 + c21e2 + + cn1 en;
>
>
< 1
f2 = IX (f2 ) = c12e 1 + c22 e2 + + cn2em ;

>
>
: f = I (f ) = c e + c e + + c e ;
n
X n
1n 1
2n 2
nn n
ceea ce arata ca avem egalitatea

C [B; B0 ] = [IX ]B
B 0:

(4.1)

Propozitia 4.2.2 Fie T : XnB ! YBm0 un operator liniar. Daca vectorul


x 2 XnB are n baza B = [e1 ; e2; : : : ; en] scrierea
x = 1e1 + 2e2 + + nen ;
iar imaginea sa n spatiul YBm0 ; T (x), are n baza B0 = [f1; f 2; : : : ; fm ] scrierea
T (x) = 1f 1 + 2f 2 + + m f m;
atunci au loc egalitatile
8

>
>
< 1

=
=

c111 + c122 + + c1n n;


c211 + c222 + + c2n n;
2


>
>
:
m = cm1 1 + cm2 2 + + cmnn ;

care se pot scrie matriceal sub forma


2
3 2
1
c11 c12
6 7 6 c21 c22
6 2 7=6
6 .. 7 6 ..
..
4 . 5 4 .
.
m
cm1 cm2

c1n
c2n
..
. ..
.
cmn

32
76
76
76
54

1
2
..
.
n

7
7:
7
5

(4.2)

(4.3)

Folosind scrierea matriceal


a a vectorului x n baza B; [x] B = (1 ; 2; : : : ; n)T ;
scrierea matriceal
a a vectorului T (x) n baza B0 ; [T (x)]B 0 = ( 1; 2 ; : : : ; m)T ; si
0
matricea operatorului T relativa
la bazele B si B0 ; [T ] B
B ; egalitatea (4.3) se scrie
simbolic sub forma
0

[T (x)]B 0 = [T ]B
B [x]B :

(4.4)

113

4.2. MATRICEA UNUI OPERATOR LINIAR

Demonstratie. Vectorul T (x); care are n baza B 0 = [f1 ; f2; : : : ; f m] scrierea


P
T (x) = m
i=1 if i;

se poate scrie n aceeasi baza si sub forma


P
P
T (x) = T ( nj=1 j ej ) = nj=1 j T (e j)
=

Pm
Pm Pn

(
c
f
)
=
c

fi :
j
ij
i
ij
j
j=1
i=1
i=1
j=1

Pn

Comparnd cele doua scrierii, obtinem egalitatile


P
i = nj=1 cij j ; i = 1; 2; : : : ; m;
care scrise dezvoltat sunt relatiile (4.2).

Matricea compunerii a doi operatori liniari


Propozitia 4.2.3 Fie X; Y; Z trei spatii vectoriale peste corpul K care au
dimensiunile n; m si p: Notam cu B = [e1; e 2; : : : ; en], B 0 = [f 1; f 2; : : : ; fm ] si
B 00 = [g1; g2; : : : ; gp] cte o baz
a n ecare dintre aceste spatii. Consider
am operatorii
0
T : XnB ! YBm0 ; cu matricea [T ]B
B = [aij ] 2 M m;n(K); deci
P
T (ej ) = m
j = 1; 2; : : : ; n;
i=1 a ij f i;
00

p
B
S : Ym
B 0 ! ZB 00 ; cu matricea [S]B 0 = [bki] 2 Mp;m (K); deci
P
S(fi ) = pk=1 bki gk; i = 1; 2; : : : ; m;
T

p
si compunerea lor S T : XnB ! Ym
B 0 ! ZB 00 ; care are matricea
00
[S T ]B
B = [ckj ] 2 Mp;n (K); deci
P
(S T )(ej ) = pk=1 ckj gk ; j = 1; 2; : : : ; n:

Atunci are loc egalitatea matriceal


a
00

00

B
B
[S T ]B
B = [S] B 0 [T ] B ;

sau, fa
ra
a mai pune n evidenta
bazele,
[S T ] = [S][T ]:

(4.5)

114

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Transformarea matricei unui operator liniar la o schimbare a bazelor


Studiem mai nti cazul n care T este un endomorsm al spatiului vectorial
X pe care se considera doua baze B si B0 : Aceste este cazul cel mai simplu, dar
cel mai ntlnit n aplicatii.
Propozitia 4.2.4 Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste K n care
consideram dou
a baze B = [e1; e 2; : : : ; e n] si B 0 = [f 1; f2 ; : : : ; f n]: Not
am cu C
matricea de trecere de la baza B la baza B0 ; i.e., C = C[B; B 0 ]:
Dac
a T : XnB ! XnB 0 este un operator liniar si [T ]B este matricea lui T n
baza B; iar [T ]B 0 este matricea lui T n baza B 0; atunci are loc egalitatea
[T ]B 0 = C 1[T ]B C:

(4.6)

Demonstratie. Operatorul liniar T : XBn 0 ! XBn 0 se poate scrie ca o compunere cu operatorul identitate sub forma
I

X
X
T : XBn 0 !
XBn ! XBn !
XBn 0 :

Deci T = IX T IX: Atunci, n baza formulelor (4.5) si (4.1) putem scrie


0

B
0
0
[T ] B 0 = [IX T IX] B 0 = [IX ]B
B [T ]B [IX ]B 0 = C[B ; B][T ]B C[B; B ]:

Deoarece matricea de trecere C[B; B 0 ] este inversabil


a si are loc egalitatea
C [B 0; B] = C [B; B0 ]1 ;
obtinem
[T ]B 0 = C [B; B0 ]1[T ]B C[B; B 0 ]:
Exemplul 4.2.5 Fie T : R3 ! R3 operatorul liniar denit prin formula
T ((x1 ; x2; x3)T ) = (2 x1 x2 + 2 x3; 5 x1 3 x2 + 3 x3; x1 2 x3 )T :
Ne propunem sa determinam:
a) Matricea operatorului T n baza canonica a spatiului R3 :
b) Matricea lui T n baza B 0 = ff h1i; f h2i; f h3ig; unde
f h1i = (1; 1; 1)T ;

f h2i = (0; 1; 1)T ;

f h3i = (0; 0; 1)T :

a) Pentru a obtine matricea operatorului liniar T n baza canonica B =


fe ; eh2i; eh3ig, unde eh1i = (1; 0; 0)T ; eh2i = (0; 1; 0)T ; e h3i = (0; 0; 1) T ; scriem
vectorii T (eh1i ); T (eh2i); T (eh3i) n aceasta baza.
h1i

T (eh1i ) = T ((1; 0; 0)T ) = (2; 5; 1)T = 2eh1i + 5eh2i eh3i;


T (eh2i ) = T ((0; 1; 0)T ) = (1; 3; 0)T = eh1i 3eh2i;
T (eh3i ) = T ((0; 0; 1)T ) = (2; 3; 2)T = 2eh1i + 3eh2i 2eh3i;

4.2. MATRICEA UNUI OPERATOR LINIAR

115

Componentele acestor vectori, scrise drept coloane, constituie matricea lui T n


baza B;
2
3
2 1
2
[T ]B = 4 5 3
3 5:
1
0 2
b) Varianta 1. Obtinerea matricei operatorului T n baza B0 se poate face
la fel ca mai sus, cu deosebirea ca scrierea vectorilor T (f h1i); T (f h2i); T (f h3i) n
baza B0 nu se poate face att de simplu ca n cazul bazei canonice. Avem
T (f h1i) = f h1i + f h2i + f h3i:
Se calculeaza mai nti T (f h1i) = T ((1; 1; 1)T ) = (3; 5; 3)T : nlocuind apoi vectorii bazei B 0 cu expresiilor lor, rezulta egalitatea matriceala
2 3
2 3
2 3 2
3
1
0
0
3
4 1 5 + 4 1 5 + 4 0 5 = 4 5 5;
1
1
1
3
de unde se obtine sistemul

8
=
3;
<
+
=
5;
:
+ + = 3:

Acesta are solutia = 3; = 2; = 8: Prin urmare,

T (f h1i ) = 3 f h1i + 2 f h2i 8 f h3i:

Analog se obtin si scrierile vectorilor T (f h2i); T (f h3i) n baza B0 :


T (f h2i) = f h1i f h2i 2 f h3i;
T (f h3i) = 2 f h1i + f h2i 5 f h3i:
Atunci matricea operatorului T n baza B 0 este
2
3
3
1
2
[T ]B0 = 4 2 1
1 5:
8 2 5

Varianta 2. Matricea operatorului T n baza B 0 se poate obtine si cu ajutorul formulei (4.6) care arata cum se modica matricea unui endomorsm la o
schimbare a bazei. n acest scop, scriem mai nti matricea de trecere de la baza
canonica B la baza B 0: Aceasta este
2
3
1 0 0
C[B; B 0 ] = 4 1 1 0 5 :
1 1 1

116

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Folosind formula (4.6) obtinem


[T ]B 0 = C 1 [T ] BC
2

1
0
4
=
1
1
1 1
2
3
1
4
=
2 1
8 2

4.3

32
32
3
0
2 1
2
1 0 0
0 5 4 5 3
3 54 1 1 0 5
1
1
0 2
1 1 1
3
2
1 5:
5

Valori si vectori proprii


Valori si vectori proprii pentru o matrice

Fie A o matrice patrata cu


2
a11
6 a21
A=6
6 ..
4 .
an1

n linii si n coloane cu elemente din corpul K;


3
a12 a1n
a22 a2n 7
7 2 M (K):
.. . .
.. 7
n;n
.
.
. 5
an2 a nn

Denitia 4.3.1 Se numeste vector propriu al matricei A un vector nenul


2
3
x1
6 x2 7
6
7
x = 6 .. 7 2 K n
4 . 5
xn
pentru care exista
un scalar 2 K astfel nct are loc egalitatea

(4.7)

Ax = x;
adica
2
6
6
6
4

a11 a12 a1n


a21 a22 a2n
..
.. . .
.
. ..
.
.
an1 a n2 ann

32
76
76
76
54

x1
x2
..
.
xn

7
6
7
6
7 = 6
5
4

x1
x2
..
.
xn

7
7
7:
5

(4.8)

Scalarul 2 K care satisface egalitatea (4.7) se nume


ste valoarea proprie a
matricei A corespunza
toare vectorului propriu x:

4.3. VALORI SI
VECTORI PROPRII

117

n denitia anterioara trebuie remarcat ca daca matricea A are elemente reale,


atunci valoare proprie (daca exista) trebuie sa e reala si vectorul propriu
corespunzator x 2 Rn : Pentru matricele care au ca elemente numere complexe
valorile proprii trebuie sa e numere compleze (si acestea exista ntotdeauna), iar
vectorii proprii corespunzatori sunt din Cn (vezi ...).
n continuare ne propunem sa stabilim cum se determina valorile si vectorii
proprii ai unei matrice A 2 Mn;n (K): Egalitatea (4.7) poate scrisa sub forma
(A In)x = 0Kn ;

(4.9)

unde In este matricea unitate de ordinul n (adica matricea care are elementele
de pe diagonala principal a egale cu 1; iar toate celelalte elemente sunt egale
cu 0). Egalitatea (4.9) reprezint a un sistem liniar si omogen de n ecuatii cu n
necunoscute care, scris dezvoltat, are forma de mai jos
8
(a11 ) x1 +
a12 x2 + +
a 1n xn = 0;
>
>
<
a21 x1 + (a22 ) x2 + +
a 2n xn = 0;
(4.10)
>


>
:
an1 x1 +
an2 x2 + + (ann ) xn = 0:

Prin urmare, a determina un vector propriu pentru matricea A este


echivalent cu a determina o solutie nenul
a pentru sistemul (4.10). Conditia
necesara si sucienta ca sistemul (4.10) s a aiba si solutii diferite de solutia nul a
este ca determinantul matricei sistemului sa e egal cu zero, i.e.,

a 11 a 12

a1n

a 21

a
22
2n
def

PA () = ..
(4.11)
= 0:
..
. . . ..
.

.
.

a n1
a n2
ann
Ecuatia (4.11) poate scrisa si sub forma

PA() = det(A In) = 0:

(4.12)

Denitia 4.3.2 Polinomul PA() = det(A In) se numeste polinomul carateristic al matricei A: Ecuatia PA() = 0 se nume
ste ecua
tia caracteristic
a
a matricei A:
Din cele prezentate mai sus rezulta modul cum se determina valorile si vectorii
proprii ai unei matrice. Enuntam aceste concluzii sub forma unei propozitii.
Propozitia 4.3.3 1) Valorile proprii ale unei matrice A 2 Mn;n (K) sunt solutiile din corpul K ale ecuatiei caracteristice PA() = 0:
2) Vectorii proprii ai matricei A 2 Mn;n(K) se obtin rezolvnd sistemul
(4.10), pentru egal cu ecare valoare proprie determinat
a la punctul 1):

118

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Exemplul 4.3.4 n acest exemplu vomstabili care este forma ecuatiei caractea11 a12
ristice a unei matrice de ordinul doi A =
: n acest caz formula (4.11)
a21 a22
devine

a 11 a 12

= 0;
PA() =
a 21
a 22
sau, dupa dezvoltarea determinantului,

PA() = 2 (a11 + a22) + a11 a22 a 12a 21 = 0:


Notam cu determinantul matricei A; i.e.,
= det A = a11a22 a12 a21
si cu urma matricei A; i.e., suma elementelor de pe diagonala principala
= a11 + a22:
Folosind aceste notatii, ecuatia caracteristica a unei matrice de ordinul doi capata
forma
PA() = 2 + = 0:

(4.13)

Exemplul 4.3.5 Scopul acestui exemplu este de a pune n eviden


ta care este

a11 a12 a13

forma ecuatiei caracteristice a unei matrice de ordinul trei A = a21 a22 a23 :
a31 a32 a33
n acest caz, ecuatia caracteristica are forma

a11 a12

a13

= 0:
a22 a23
PA () = a21

a31
a32
a33
Notam

= det A; determinantul matricei A;


= a 11 + a 22 + a33; urma matricei
A;

a11 a12 a 22 a23 a11 a 13


+
+
.
=
a21 a22 a 32 a33 a31 a 33
Folosind aceste notatii, ecuatia caracteristica a unei matrice de ordinul trei
capata forma
PA() = (1)3(3 2 + ) = 0:

(4.14)

Doua matrice patrate A; B 2 Mn;n (K) se numesc matrice asemenea daca


exista o matrice nesingular a de acelasi tip, C 2 Mn;n (K); astfel nct
B = C 1AC:

4.3. VALORI SI
VECTORI PROPRII

119

Propozitia 4.3.6 Doua


t ii egali si au acela
si
matrice asemenea au determina
polinom caracteristic.
Demonstratie. Fie A; B 2 Mn;n (K) doua matrice asemenea. Atunci exista o
matrice nesingulara C astfel nct B = C 1 AC: Folosind faptul ca determinantul produsului a doua matrice este egal cu produsul determinantilor matricelor
factori, avem
det(B) = det(C 1AC) = det(C 1) det A det C
= (det C )1 det A det C = det A
si
PB () = det(B In) = det(C 1AC C 1In C) = det(C 1(A In)C)
= det(C 1) det(A In ) det C = det(A In ) = PA():
Corolarul 4.3.7 Dou
a matrice asemenea au aceleasi valori proprii.
Valori si vectori proprii pentru un endomorsm
Denitia 4.3.8 Fie X un spatiu vectorial peste corpul K si T : X ! X un
operator liniar, i.e., un endomorsm al lui X: Se numeste vector propriu al
operatorului T un vector nenul x 2 X pentru care exist
a un scalar 2 K astfel
nct are loc egalitatea
T (x) = x:
Scalarul 2 K se nume ste valoarea proprie a operatorului T corespunza
toare
vectorului propriu x:
n continuare ne propunem sa stabilim cum se determina valorile si vectorii
proprii ai unui endomorsm denit pe un spatiu vectorial de dimensiune nita.
Fie X un spat iu vectorial nit dimensional. Notam dimK X = n si alegem o
baza B = [e1 ; e2; : : : ; en ] n X: Pentru a pune n evidenta toate aceste ipoteze
asupra spatiului X vom utiliza notatia XnB pe care am folosit-o si sectiunea 4.2.
Daca x 2 X; x 6= 0; este un vector propriu al operatorului T : XnB ! XnB ;
iar este valoarea proprie corespunzatoare, atunci T (x) = x: Scriind aceasta
egalitate n baza B, avem [T (x)]B = [x] B: Folosind formula (4.4) din sectiunea
4.2 obtinem
[T ]B [x] B = [x] B:

120

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Egalitatea de mai sus arata ca [x]B este un vector propriu pentru matricea operatorului T n baza B; [T ] B; iar este valoarea proprie corespunzatoare.
Polinomul caracteristic al matricei [T ]B va notat cu
PT ;B () = det([T ] B In )
si va numit polinomul caracteristic al endomorsmului T relativ la baza B:
Propozitia 4.3.9 Polinomul caracteristic al unui endomorsm nu depinde de
baza n care este scris.
Demonstratie. Fie B si B 0 doua baze ale spat iului X si C matricea de trecere
de la baza B la baza B 0 : Dupa cum se stie, C este o matrice inversabila si,
conform propozitiei 4.2.4, are loc egalitatea [T ] B 0 = C 1[T ]B C: Aceasta nsemna
ca matricele [T ] B si [T ] B0 sunt doua matrice asemenea, deci au acelasi polinom
caracteristic, i.e, PT;B0 () = PT;B () (vezi propozitia 4.3.6).
Corolarul 4.3.10 Valorile proprii ale unui endomorsm nu depind de baza n
care este scris
a matricea endomorsmului.
Deoarece polinomul caracteristic al unui endomorsm T nu depinde de baza
n care este scrisa matricea operatorului T putem introduce urmatoarea denitie.
Denitia 4.3.11 Se numeste polinom caracteristic al endomorsmului T si
se noteaz
a cu PT () polinomul denit prin formula
PT () = det([T ] B In);
unde B este o baz
a oarecare a spatiului vectorial X:
Ecuatia PT () = 0 se nume
ste ecua
tia caracteristica
a endomorsmului
T:
Algoritm pentru determinarea valorilor s i vectorilor proprii ai unui
endomorsm denit pe un spatiu vectorial nit dimensional
Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste corpul K si T : X ! X
un endomorsm al lui X: Pentru determinarea valorilor si vectorilor proprii ai
operatorului T se procedeaza n felul urmator:
1) Se alege o baza B a spatiului vectorial X si se scrie matricea endomorsmului T n baza B: De regula, daca X = Kn baza B este baza canonica.
2) Valorile proprii ale operatorului T sunt solutiile din corpul K ale ecuatiei
caracteristice PT () = 0: Ele nu depind de baza aleas a pentru scrierea matricei
operatorului T ; dup
a cum s-a demonstrat mai sus.
3) Vectorii proprii ai operatorului T se obtin rezolvnd sistemul
([T ]B In ) [x] B = 0Kn :

(4.15)

121

4.3. VALORI SI
VECTORI PROPRII

Daca notam A = [T ]B si [x]B = (x1; x2; : : : ; xn)T ; atunci sistemul (4.15) se scrie
sub forma (4.10). Spre deosebire de valorile proprii ale unui endomorsm care nu
depind de baza n care este scrisa matricea operatorului, vectorii proprii depind
de aceasta. Daca pe spatiul X se trece la o noua baza B0 ; atunci vectorii proprii
ai operatorului T se transforma conform formului (3.14), adica,
[x] B0 = C[B; B 0 ]1 [x]B :
Propriet
ati ale valorilor si vectorilor proprii
Propozitia 4.3.12 1) Unui vector propriu i corespunde o singur
a valoare proprie.
2) Unei valori proprii i corespunde o innitate de vectori proprii.
3) La valori proprii distincte corespund vectori proprii liniar independenti.
Demonstratie. 1) Fie x 6= 0X un vector propriu al lui T: Presupunem prin
absurd c
a lui x i corespund doua valori proprii 1; 2 2 K si 1 6= 2 : Atunci
au loc egalitatiile T (x) = 1 x si T (x) = 2x; de unde rezulta ca (1 2)x =
0X : x ind vector propriu este diferit de vectorul nul, prin urmare 1 = 2:
Contradictie! Deci vectorului propriu x nu poate s a-i corespunda dect o singura
valoare proprie.
2) Fie o valoare proprie a operatorului liniar T si x 6= 0X un vector propriu care corespunde acestei valori proprii, deci T (x) = x: nmultind egalitatea
anterioar
a cu 2 K; 6= 0; se obtine T (x) = (x): Aceasta egalitate arata
ca orice multiplu nenul al unui vector propriu este tot un vector propriu care
corespunde aceleiasi valori proprii.
3) Fie 1; 2; : : : ; m valori proprii distincte ale endomorsmului T si e
x 1; x2 ; : : : ; x m vectori proprii corespunzatori acestora, deci
T (xj ) = j xj ;

j = 1; 2; : : : ; m:

(4.16)

Avem de demonstrat ca multimea vectorilor proprii fx1 ; x2; : : : ; xm g este liniar


independenta.
Demonstratia se face prin inductia dup
a m: Fie m = 1 si e 1 2 K astfel
nct 1 x1 = 0X : Cum vectorii proprii sunt nenuli, rezulta 1 = 0:
Presupunem armatia din enuntul propozitiei adev arata pentru orice k;
1 k < m; si o demonstram pentru k + 1: Fie deci 1; : : : ; k; k+1 scalari
din K astfel nct
1x1 + + k xk + k+1x k+1 = 0X :
Aplicnd acestei egalitati operatorul liniar T avem
1 T (x 1) + + k T (x k) + k+1T (x k+1) = 0X :

(4.17)

122

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Folosind relatiile (4.16) egalitatea de mai sus devine


11 x1 + + k k x k + k+1k+1x k+1 = 0X :

(4.18)

nmultim cu k+1 egalitatea (4.17) si o scadem din (4.18). Obtinem


1(1 k+1)x 1 + + k (k k+1)xk = 0X :
Conform ipotezei de inductie multimea fx1 ; : : : ; x k g este liniar independenta,
prin urmare
1(1 k+1 ) = 0; : : : ; k (k k+1) = 0:
Deoarece valorile proprii sunt distincte, rezult
a 1 = = k = 0: Atunci
egalitatea (4.17) devine k+1xk+1 = 0X; de unde se obtine si k+1 = 0:
Subspatiul propriu asociat unei valori proprii
Fie T : X ! X un endomorsm al spatiului vectorial X si e 0 o valoare
proprie a lui T : Dupa cum s-a observat n cadrul propozitiei 4.3.12, unei valori
proprii i corespund o innitate de vectori proprii. Notam cu S(0) mult imea
tuturor vectorilor proprii corespunzatori valorii proprii 0 la care adaugam si
vectorul nul. Deci
S(0 ) = fx 2 X n f0X g j T (x) = 0 xg [ f0Xg =fx 2 X j T (x) = 0 xg:
Multimea fx 2 X n f0X g j T (x) = 0xg reprezinta multimea vectorilor proprii
ai operatorului T; iar adaugarea vectorului nul se face pentru ca S(0) sa e un
subspatiu vectorial.
Propozitia 4.3.13 S(0 ) este un subspatiu vectorial al lui X:
Demonstratie. Avem de demonstrat ca daca x1 ; x 2 2 S(0) si 1 ; 2 2 K;
atunci combinatia lor liniara 1 x1 + 2x 2 2 S(0):
ntr-adev ar, deoarece x1 ; x2 2 S(0); atunci au loc egalitatiile T (x1) = 0x 1;
T (x2 ) = 0x 2: Cum T este operator liniar avem
T (1x 1 + 2 x2) = 1T (x 1) + 2 T (x 2) = 1 0x1 + 20 x2 = 0(1x 1 + 2 x2 );
ceea ce nseamna ca 1x 1 + 2 x2 2 S( 0):
Altfel, se observ a ca S(0) = ker(T 0 IX ) si se tine seama ca nucleul oricarui
operator liniar este un subspatiu vectorial.
Denitia 4.3.14 S(0) se numeste subspatiul propriu asociat valorii proprii 0:

4.3. VALORI SI
VECTORI PROPRII

123

Valorii proprii 0 i se asociaza doua constante:


1) m0; notat
a uneori pentru mai mare precizie, cu m0 ; care este ordinul
de multiplicitate algebrica1 al radacinii 0 pentru polinomul caracteristic PT ():
m0 se numeste ordinul de multiplicitate algebric
a al valorii proprii 0 :
2) dimK S(0 ); dimensiunea peste K a subspatiului propriu S(0); numita
ordinul de multiplicitate geometric
a al valorii proprii 0:
Teorema care urmeaza arata cum se determina ordinul de multiplicitate geometrica al unei valori proprii si care este relatia dintre acest ordin si cel de
multiplicitate algebrica.
Teorema 4.3.15 Fie T : X ! X un endomorsm al unui spatiu vectorial nit
dimensional X cu dimK X = n si e 0 o valoare proprie a lui T care are ordinul
de multiplicitate algebrica egal cu m0 : n aceste conditii ordinul de multiplicitate
geometrica al valorii proprii 0, i.e., dimK S( 0); satisface urm
atoarele relatii:
1) dimK S(0 ) = n rang([T ]B 0In ), unde B este o baz
a oarecare a lui X;
iar [T ]B este matricea operatorului T n baza B:
2) dimK S(0) m0 ; i.e., ordinul de multiplicitate geometrica al unei valori
proprii este ntotdeauna mai mic sau cel mult egal cu ordinul de multiplicitate
algebric
a.
Exemplul 4.3.16 Se considera operatorul liniar T : R3 ! R3 denit prin
formula
T (x) = T ((x1; x2; x3 )T ) = (2x1 x2 + 2x3; 5x1 3x2 + 3x3; x1 2x2)T ;
oricare ar vectorul x = (x1; x2; x3 )T 2 R3: Se cere sa se determine valorile si
vectorii proprii ai operatorului T :
Folosind algoritmul descris mai sus, ncepem cu determinarea matricei
operatorului T n baza canonica a spatiului R3; B = fe h1i = (1; 0; 0)T ;
eh2i = (0; 1; 0)T ; eh3i = (0; 0; 1)T g: Avem
T (eh1i) = T ((1; 0; 0)T ) = (2; 5; 1)T
= 2eh1i + 5eh2i eh3i;
T (eh2i) = T ((0; 1; 0)T ) = (1; 3; 0)T = eh1i 3eh2i;
T (eh3i) = T ((0; 0; 1)T ) = (2; 3; 2)T
= 2eh1i + 3eh2i 2eh3i:
Prin urmare, matricea operatorului T n baza B este
2
3
2 1
2
[T ]B = 4 5 3
3 5:
1
0 2
1 Reamintim

ca se spune ca 0 este rad acina de ordinul m0 pentru polinomul P T () daca:


a) exista un polinom Q() 2 K[] astfel nct P T () = ( 0 )m0 Q():
b) Q( 0 ) 6= 0:

124

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Atunci polinomul caracteristic al operatorului T are expresia

2 1

:
PT () = 5
3
3

1
0
2

Pentru a folosi formula (4.14) calculam


= det[T ]B = 1;
= a 11 + a 22 + a33 = 2 3 2 = 3;

a11 a12 a 22 a23 a11 a13


+

=
a 32 a33 + a31 a33 =
a
a
21
22

2 1 3 3 2
2

+
+
5 3 0 2 1 2 = 1 + 6 2 = 3:
Cu aceste notatii ecuatia caracteristica a operatorului T este

PA() = (1)3(3 2 + )
= (3 + 32 + 3 + 1) = ( + 1)3 = 0:

Ea are solutia tripla 1 = 2 = 3 = 1: Aceasta nsemna ca operatorul T


are o singura valoare proprie distincta, = 1; care este radacina multipla de
ordinul trei pentru ecuatia caracteristica. Prin urmare, ordinul de multiplicitate
algebrica al valorii proprii = 1 este egal cu 3:
Vectorii proprii ai operatorului T , n raport cu baza canonica B; se determina
din sistemul
8
x2
+2 x3 = 0;
< (2 ) x1
5 x1 +(3 ) x2
+3 x3 = 0;
(4.19)
:
x1
+(2 ) x3 = 0:
Pentru = 1 sistemul devine
8
< 3 x1 x2 +2 x3 = 0;
5 x1 2 x2 +3 x3 = 0;
:
x1
x3 = 0:
Matricea acestui sistem este

3
3 1
2
A = 4 5 2
3 5:
1
0 1

Determinatul matrice este, evident, egal cu zero, deoarece valoarea proprie =


1 s-a obt inut tocmai din conditia ca determinantul sistemului (4.19) sa e nul.
Se observa ca minorul din coltul din stnga sus este diferit de zero, deci matricea
are rangul egal cu 2: Luam acest determinant ca determinant principal. Necunoscutele x1 si x2 sunt necunoscute principale, iar x3 este necunoscut a secundara.

A MATRICEI UNUI
4.4. FORMA DIAGONALA

ENDOMORFISM

125

Ecuatiile 1 si 2 sunt ecuat ii principale, iar ecuatia 3 este ecuatie secundar a. Notam
necunoscuta secundar
a x3 = ; 2 R; si determinam necunoscutele principale
x1 si x2 din sistemul format cu ecuatiile principale si necunoscutele principale

3x1 x2 = 2;
5x1 2x2 = 3:
Rezolvnd acest sistem se obtine solutia: x1 = ; x2 = si, evident, x3 = :
Atunci subspat iul propriu asociat valorii priprii = 1; notat S( = 1), este
S( = 1) = fx 2 R3 j x = (; ; )T ; 2 Rg
= fx 2 R3 j x = (1; 1; 1)T ; 2 Rg = Sp((1; 1; 1)T ):
Prin urmare, dimR S( = 1) = 1; i.e., ordinul de mutiplicitate geometrica al
valorii priprii = 1 este egal cu 1:

4.4

Forma diagonal
a a matricei unui
endomorsm
Diagonalizarea matricelor

Se spune ca matricea A 2 Mn;n (K)


forma
2
1 0
6 0 2
6
A = 6 ..
..
4 .
.
0 0

are forma diagonal


a daca A este de
0
0
. . . ..
.
n

7
7
7;
5

unde 1; 2; : : : ; n 2 K: Pentru simplicarea scrierii, o matrice A care are forma


diagonala va notata
A = diag(1; 2 ; : : : ; n ):
Se spune ca matricea A 2 Mn;n(K) este diagonalizabil
a daca exista o matrice de forma diagonala, D = diag(1; 2; : : : ; n ); astfel nct A este asemenea
cu D; i.e., exista o matrice nesingulara C 2 Mn;n(K) astfel nct
C 1AC = diag(1; 2 ; : : : ; n ):
Matricea C se numeste matrice diagonalizatoare pentru A:

126

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Lema 4.4.1 Fie A = [aij ] 2 M n;n(K) si feh1i; eh2i; : : : ; ehnig vectorii bazei canonice din spatiul K n: Produsul dintre matricea A si un vector e hji al bazei canonice
este egal cu coloana Ahji a matricei A; i.e., au loc egalit
atiile
Aehji = Ahji;

j = 1; 2; : : : ; n:

Observatia 4.4.2 Valorile proprii ale unei matrice de forma diagonala D =


diag(1 ; 2; : : : ; n) sunt elementele de pe diagonala principala 1; 2 ; : : : ; n ,
iar vectorii proprii corespunzatori sunt vectorii bazei canonice eh1i; eh2i; : : : ; ehni;
i.e., au loc egalitatile
Dehj i = j ehji;

j = 1; 2; : : : ; n:

Armatia se demonstreaza prin vericarea directa a acestor egalitati.


Teorema 4.4.3 Matricea A = [a ij ] 2 Mn;n(K) este diagonalizabila
daca
si nun
mai dac
a exist
a o baza a spatiului K format
a din vectorii proprii ai matricei
A:
Demonstratie. Necesitatea. Presupunem ca A este o matrice diagonalizabila.
Conform denitiei, exist
a o matrice de forma diagonala D = diag( 1; 2; : : : ; n )
si o matrice nesingulara C 2 Mn;n (K) astfel nct C 1AC = D; i.e., A este
asemenea cu D: Deoarece doua matrice asemenea au aceleasi valori proprii, iar
D are valorile proprii 1; 2; : : : ; n ; rezulta ca 1 ; 2; : : : ; n sunt valori proprii
si pentru matricea A:
Vectorii proprii ai matricei A sunt coloanele C hji 2 Kn ; j = 1; 2; : : : ; n; ale
matricei diagonalizatoare C: ntr-adev ar, observam mai nti ca, n baza lemei
anterioare, avem egalitatiile
C hji = Cehji;

j = 1; 2; : : : ; n:

Egalitatea C 1 AC = D; ind echivalenta cu AC = CD; implica


AC hj i = AC ehji = C Dehji = C(j ehji) = j Ce hji = j C hji;
ceea ce arata c
a C hji este vector propriu al matricei A corespunzator valorii proprii
j: Deoarece C este o matrice nesingular a, determinatul sau este nenul, ceea ce
arata ca multimea [C h1i; C h2i; ; : : : C hni] este o baza a spatiului K n:
Sucienta. Presupunem ca n spatiul K n exista o baza [xh1i; x h2i; : : : ; xhni]
formata din vectori proprii ai matricei A: Notam cu 1; 2 ; : : : ; n valorile proprii
corespunzatoare acestor vectori. Atunci au loc egalitatiile
Ax hji = jx hji ;

j = 1; 2; : : : ; n:

Consideram matricea C care are drept coloane vectorii proprii x h1i; xh2i; : : : ; xhni
ai matricei A; i.e., C hji = x hji; j = 1; 2; : : : ; n: Pentru a demonstra ca C este matrice diagonalizatoare pentru A este sucient sa demonstram egalitatea

A MATRICEI UNUI
4.4. FORMA DIAGONALA

ENDOMORFISM

127

AC = C D; sau, echivalent ACehji = CDe hji; pentru orice j = 1; 2; : : : ; n: ntradevar, avem succesiv egalit
atiile
AC ehji = AC hji = Axhji = j xhji = j C hji = j Cehji = C(j ehji) = CDehj i:
Teorema este demonstrata.
Forma diagonal
a a matricei unui endomorsm
Denitia 4.4.4 Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste corpul K.
Se spune c
a endomorsmul T : X ! X este diagonalizabil daca exist
a o baza
B = [e1 ; e2; : : : ; en] a spatiului X astfel nct matricea lui T n baza B are forma
diagonal
a, i.e., [T ]B = diag(1; 2; : : : ; n ):
Teorema 4.4.5 (Prima teorema
de diagonalizare) Fie X un spatiu vectorial de
dimensiune n peste corpul K si T : X ! X un endomorsm al lui X:
T este diagonalizabil dac
a si numai dac
a exist
a o baz
a a spatiului X formata
din vectori proprii ai operatorului T:
Demonstratie. Sucienta. Fie B = [e 1; e2; : : : ; en ] o baza a spatiului vectorial
X formata din vectori proprii ai operatorului T: Conform denitiei vectorilor
proprii au loc egalitatiile
T (e1 ) = 1e1 ;
T (e2 ) =
2 e2;

T (en) =

...
nen ;

unde 1; 2; : : : ; n 2 K sunt valorile proprii corespunzatore. Prin urmare,


[T ]B = diag(1; 2 ; : : : ; n ):
Necesitatea. Daca operatorul T este diagonalizabil, atunci exista o baza
B = [e 1; e2; : : : ; en ] a lui X astfel nct [T ]B = diag(1; 2 ; : : : ; n ): Deoarece
valorile proprii ale unui endomorsm nu depind de baza n care este scrisa matricea endomorsmului, n baza observatie 4.4.2, putem arma ca T are valorile
proprii 1; 2; : : : ; n: Conform denitiei matricei operatorului T n baza B au
loc egalitatiile T (ej ) = je j; j = 1; 2; : : : ; n: Acestea arat
a ca vectorii bazei B;
n care T are matricea de forma diagonala, sunt vectori proprii ai operatorului T:

n scrierea folosita pna acum,[T ] B = diag(1; 2; : : : ; n), am presupus ca


valorile proprii pot si egale. n teoria valorilor si vectorilor proprii se noteaza cu
1 ; 2; : : : ; k valorile proprii distincte ale operatorului T si cu m1; m2; : : : ; mk

128

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

ordinele lor de multiplicitate algebrica. Folosind aceste notatii, matricea operatorului T n baza B se scrie sub forma
[T ]B = diag(1; : : : ; 1; 2 ; : : : ; 2 ; : : : ; k ; : : : ; k );
| {z } | {z }
| {z }
m1

m2

mk

iar polinomul caracteristic are atunci expresia

PT () = (1)n( 1)m1 ( 2 )m2 ( k) mk :


Pna n acest moment am putut face prezentarea simultana a celor doua
cazuri, real si complex. n continuare, se impun cteva precizari pentru ecare
caz n parte.
n cazul real, polinomul caracteristic al operatorului T este un polinom cu
coecienti reali. Prin urmare, este posibil ca acest polinom sa nu aiba solutii
reale, ceea ce nseamna ca operatorul T nu are valori proprii. Daca PT () are
solutii si reale si complexe, conform denitiei valorilor proprii, numai solutiile
reale sunt valori proprii pentru T: n acest caz m1 + m2 + + mk < n: Daca
toate valorile proprii sunt reale, atunci are loc egalitatea m1 + m2 + + mk = n:
n cazul complex, polinomul caracteristic are toate solutiile n corpul C: n
acest caz, ntotdeauna are loc egalitatea m1 + m2 + + mk = n:
Folosind aceste notatii vom enunta a doua teorema de diagonalizare a unui
endomorsm. Pentru claritatea expunerii vom scrie enuntul n doua forme: prima
pentru cazul real si a doua pentru cazul complex.
Teorema 4.4.6 A doua teorema
de diagonalizare - cazul real.
Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste corpul R.
Un endomorsm T : X ! X este diagonalizabil dac
a si numai daca urm
atoarele dou
a conditii sunt echivalente:
1) Toate valorile proprii ale endomorsmului T sunt reale, prin urmare polinomul caracteristic al operatorului T are descompunerea peste corpul R de forma
PT () = (1)n ( 1)m1 ( 2)m2 ( k )mk ;
unde 1 ; 2; : : : ; k 2 R sunt valorile proprii distincte ale lui T , iar m1 ; m2 ; : : : ;
mk sunt ordinele lor de multiplicitate algebric
a care veric
a conditia
m1 + m2 + + mk = n:
2) Pentru ecare valoare proprie j ordinul de multiplicitate geometric
a este
egal cu ordinul de multiplicitate algebrica, i.e.,
dimR S(j ) = mj ;

j = 1; 2; : : : ; k:

A MATRICEI UNUI
4.4. FORMA DIAGONALA

ENDOMORFISM

129

A doua teorema
de diagonalizare - cazul complex.
Fie X un spa
t iu vectorial de dimensiune n peste corpul C. (n acest caz, toate
valorile proprii ale operatorului T sunt din corpul C: Prin urmare, polinomul
caracteristic are scrierea de la punctul 1) cu deosebirea c
a 1; 2; : : : ; k 2 C:)
n aceste conditii, un endomorsm T : X ! X este diagonalizabil dac
a si
numai dac
a pentru ecare valoare proprie j a operatorului T ordinul de multiplicitate geometric
a este egal cu ordinul de multiplicitate algebric
a, i.e.,
dimC S(j ) = mj ;

j = 1; 2; : : : ; k:

Exemplul 4.4.7 Fie T : R3 ! R3 endomorsmul denit prin formula


T ((x1; x2; x3)T ) = (x1 + 3x2 x3 ; 3x1 + 5x2 x3; 3x1 + 3x2 + x3)T :
Se cere sa se cerceteze daca operatorul T este diagonalizabil si n caz armativ
sa se determine o baza a spatiului R3 n care matricea operatorului T are forma
diagonala.
ncepem prin a determina matricea operatorului T n baza canonica
B = feh1i = (1; 0; 0)T ; e h2i = (0; 1; 0)T ; eh3i = (0; 0; 1)T g a spat iului R3: Avem
T (eh1i) = T ((1; 0; 0)T ) = (1; 3; 3)T = eh1i 3 eh2i 3 eh3i;
T (eh2i) = T ((0; 1; 0)T ) = (3; 5; 3)T
= 3 eh1i + 5 eh2i + 3 eh3i;
T (eh3i) = T ((0; 0; 1)T ) = (1; 1; 1)T
= eh1i eh2i + eh3i;
de unde rezulta ca matricea lui T n baza
2
1
[T ]B = 4 3
3

B este
3
3 1
5 1 5 :
3
1

Pentru a vedea daca T este diagonalizabil aplicam teorema 4.4.6. n acest


scop determinam valorile si vectorii proprii ai matricei [T ]B :
Polinomul caracteristic al endomorsmului T este

1 3

PT () = 3
5 1 :
3
3
1
Dezvoltnd determinantul de mai sus, sau folosind formula (4.14), obtinem
PT () = (1)3 (3 5 2 + 8 4):
Ecuatia caracteristica PT () = 0 are solutiile distincte 1 = 1; cu ordinul de
multiplicitate algebrica m1 = 1; si 2 = 2; cu ordinul de multiplicitate algebrica

130

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

m2 = 2: Prin urmare, descompunerea peste R a polinomului caracteristic P T ()


are forma
PT () = (1)3( 1)( 2)2:
Vectorii proprii se determina din sistemul
8
+3 x2
x3 = 0;
< (1 ) x1
3 x1 +(5 ) x2
x3 = 0;
:
3 x1
+3 x2 +(1 ) x3 = 0:

(4.20)

Pentru 1 = 1 sistemul (4.20) devine


8
< 2 x1 +3 x2 x3 = 0;
3 x +4 x x3 = 0;
: 3 x1 +3 x2
= 0:
1
2

Matricea sistemului are rangul egal cu 2, deoarece determinatul matricei este


egal cu zero, dar exista un minor de ordinul doi nenul, de exemplu, minorul din
colt ul din stnga sus are valoarea egal a cu 1. Luam acest minor ca determinant
principal. Atunci necunoscutele x1 si x2 sunt necunoscute principale, iar necunoscuta x3 este necunoscuta secundara. Ecuatiile 1 si 2 sunt ecuatii principale, iar
ecuatia 3 este ecuatie secundara. Notam necunoscuta secundara x3 = ( 2 R)
si rezolvam sistemul format din ecuatiile principale si necunoscutele principale

2 x1 + 3 x2 = ;
3 x1 + 4 x2 = :
Obtinem solutia x1 = ; x2 = : Atunci subsopatiul propriu asociat valorii proprii
1 = 1 este
S(1 ) = fx = (; ; )T 2 R3 j 2 Rg =
= fx = (1; 1; 1)T 2 R3 j 2 Rg = Sp((1; 1; 1)T )
si dimensiunea sa satisface egalitatea
dimR S(1) = 1 = m1:
Notam cu xh1i = (1; 1; 1)T vectorul propriu
propriu S( 1):
Pentru 2 = 2 sistemul (4.20) devine
8
< 3 x1 + 3 x2
3 x + 3 x
: 3 x1 + 3 x2
1
2

care constituie baza subspatiului

x3 = 0;
x3 = 0;
x3 = 0:

A MATRICEI UNUI
4.4. FORMA DIAGONALA

ENDOMORFISM

131

Matricea acestui sistem are rangul egal cu 1; deoarece coloanele sale sunt proportionale. Daca notam x1 = si x2 = (; 2 R), atunci, din prima ecuatie,
obtinem x3 = 3 + 3: Prin urmare, subspatiul propriu asociat valorii proprii
2 = 2 este
S(2) = fx = (; ; 3 + 3)T 2 R3 j ; 2 Rg
= fx = (1; 0; 3)T + (0; 1; 3)T 2 R3 j ; 2 Rg
= Sp((1; 0; 3)T ; (0; 1; 3) T ):
Notam x h2i = (1; 0; 3)T si xh3i = (0; 1; 3)T : Se verica cu usurinta ca multimea
fx h2i; xh3ig este liniar independenta, deci este o baza a spatiului S(2 ). Aceasta
arata ca
dimR S(2) = 2 = m2:
n baza teoremei 4.4.6 rezulta c
a operatorul T este diagonalizabil, iar multimea
B 0 = fxh1i = (1; 1; 1)T ; x h2i = (1; 0; 3)T ; xh3i = (0; 1; 3)T g; formata cu vectori
proprii ai operatorului T; este o baza a spatiului R3: Notam cu C matricea de
trecere de la baza B la baza B0 ; i.e.,
2
3
1
1 0
0 1 5:
C =4 1
1 3 3
Matricea operatorului T n noua baza B 0 se determina pe baza formulei (4.6).
Mai precis, avem
2
3 2
3 2
3
3 3 1
1 3 1
1
1 0
[T ] B0 = C 1[T ]B C = 4 2 3 1 5 4 3 5 1 5 4 1
0 1 5
3 4 1
3 3
1
1 3 3
2
3 2
3
1 0 0
1 0 0
4
5
4
=
0 2 0 =
0 2 0 5 :
0 0 2
0 0 2

132

4.5

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Operatori liniari autoadjuncti (hemitici)

n aceasta sect iune X va desemna un spatiu vectorial nit dimensional peste


corpul K (R sau C) dotat cu un produs scalar h; i real, daca K = R, respectiv
complex, daca K = C: Notam cu n = dimK X: Reamintim ca un spatiu vectorial
real dotat cu un produs scalar real se numeste spatiu euclidian, iar un spatiu
vectorial complex dotat cu un produs scalar complex se numeste spatiu unitar.
Rezultatele care au aceeasi forma a enuntului, att n cazul real ct si n cel
complex, vor demonstrate, de regula, n cazul complex, deoarece demonstratia
n acest caz necesita mai multa atentie (produsul scalar complex este liniar n
prima variabil a si antiliniar n variabila a doua). Acolo unde distinctia dintre
cazul real si cel complex este semnicativ a, se vor enunta rezultatele pentru
ecare caz n parte.
Denitia 4.5.1 Fie X un spatiu euclidian si T : X ! X un operator R-liniar.
Operatorul T se nume
ste operator autoadjunct daca
hT (x); yi = hx; T (y))i;

8 x; y 2 X:

hT (x); yi = hx; T (y))i;

8 x; y 2 X:

Fie X un spatiu unitar si T : X ! X un operator C-liniar. Operatorul T se


nume
ste operator hermitic dac
a

Propozit ia care urmeaza arata ca, n cazul spatiilor vectoriale nit dimensionale, pentru a demonstra ca un operator este autoadjunct este sucient s
a se
verice egalitatea din denitie numai pe vectorii unei baze oarecare, nu neaparat
ortonormate.
Propozitia 4.5.2 Fie T : X ! X un operator liniar. Urm
atoarele armatii
sunt echivalente:
1) T este un operator autoadjunct (hermitic).
2) Oricare ar baza B = [e1 ; e2; : : : ; en] a spa
t iului X au loc egalit
atiile
hT (ei ); ej i = hei ; T (ej )i;

(4.21)

8 i; j = 1; 2; : : : ; n:

Demonstratie. 1) ) 2) Evident.
2)P) 1) Fie x si y doi vectori
oarecare din X care au n baza B scrierile
P
x = ni=1 i ei ; respectiv y = nj=1 j ej : Folosind egalitatiile (4.21) din ipoteza,
avem
D P
E P P
Pn
n
hT (x); yi = T ( i=1 ie i) ; j=1 j ej = ni=1 nj=1 i j hT (ei ); ej i
=

Pn Pn
i=1

j=1 i j hei ; T (ej ))i =

= hx; T (y))i:

DP

n
i=1 iei ; T

P
n

j=1 j ej

4.5. OPERATORI LINIARI AUTOADJUNCTI


(HEMITICI)

133

O matrice A = [aij ] 2 Mn;n (R) se numeste simetrica


daca A = AT ; i.e.,
aij = aji ; 8i; j = 1; 2; : : : ; n: O matrice A 2 M n;n(C) se numeste hermitic
a
T
daca A = A ; i.e., aij = aji ; 8i; j = 1; 2; : : : ; n:
n cazul spatiilor vectoriale nit dimensionale, operatorii liniari autoadjuncti
(hermitici) se pot recunoaste usor dupa forma matricei lor relativa la o baza
ortonormata.

Propozitia 4.5.3 1) Fie X un spa


t iu euclidian.
Un operator R-liniar
T : X ! X este autoadjunct daca
s

i
numai
dac
a
matricea
sa ntr-o baza

ortonormat
a oarecare B a lui X este o matrice simetric
a, i.e., [T ] B = [T ]TB :
2) Fie X un spatiu unitar. Un operator C-liniar T : X ! X este hermitic
daca si numai dac
a matricea sa ntr-o baza ortonormat
a oarecare B a lui X este
T
o matrice hermitica, i.e., [T ] B = [T ]B
Demonstratie. Fie B = fe1; e 2; : : : ; eng o baza ortonormata a spatiului X:
Atunci au loc egalitatiile
hei ; ej i = ij ;

8i; j = 1; 2; : : : ; n:

Notam cu aij elementele matricei [T ]B , deci [T ] B = [a ij ]: Conform denitiei matricei operatorului T n baza B au loc egalitatiile
P
P
T (ei) = nk=1 aki ek ; T (ej ) = nk=1 akj ek :
Demonstratia propozitiei rezulta din urmatorul sir de echivalente:
T este autoadjunct ,
,
,
,
,

hT (ei ); ej i = hei ; T (ej )i


P
P
h nk=1 a kiek ; ej i = hei; nk=1 akj ek i
Pn
Pn
k=1 aki hek ; ej i =
k=1 akj hei ; ek i
Pn
Pn
k=1 aki kj =
k=1 akj ik
a ji = aij ; 8i; j = 1; 2; : : : ; n:

Deoarece operatorii autoadjunctii pe spatii euclidiene nit dimensionale se


reprezinta prin matrice reale si simetrice, iar operatorii hermitici pe spatii unitare
nit dimensionale se reprezinta prin matrice complexe si hermitice, studiem mai
nti valorile si vectorii proprii pentru astfel de matrice.
Lema de mai jos, de mare utilitate practica pentru cele ce urmeaza, pune n
evidenta o proprietate extrem de importanta a matricelor complexe, si, implicit,
a celor reale.
Lema 4.5.4 Fie A = [a ij ] 2 M n;n(C): Atunci, pentru orice vectori v si w din
Cn; v = (v1 ; v2 ; : : : ; vn)T , w = (w1; w2 ; : : : ; w n)T , are loc egalitatea
T

hAv; wi = hv; A wi:

(4.22)

134

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI


Demonstratie. La fel ca n demonstratia propozitiei 4.5.2 se arata ca egalitatea
T

hAv; wi = hv; A wi
are loc daca si numai daca au loc egalit atiile
T

hAehii; ehjii = hehii; A ehj ii;


oricare ar vectorii ehii; ehji ai bazei canonice din spat iul Cn: Tinem

seama apoi
T
hii
hii
T
ca Ae este coloana i a maticei A; i.e., A = (a1i; a 2i ; : : : ; a ni ) ; iar A ehji este
T hji
T
coloana j a matricei A , i.e., A
= (aj1; aj 2; : : : ; ajn)T : Conform denitie
produsului scalar din Cn; avem egalit
atiile
Pn
hAehii; ehjii =
k=1 aki kj = a ji:
P
T
n
hehii; A ehjii =
k=1 ajk ik = a ji:
ceea ce demonstreaza egalitatea dorita.

Corolarul 4.5.5 1) Dac


a A 2 M n;n(C) este o matricea hermitica, i.e., A = A ;
atunci are loc egalitatea
hAv; wi = hv; Awi;

8 v; w 2 Cn :

2) Dac
a A 2 M n;n(R) este o matricea simetric
a, i.e., A = AT ; atunci are loc
egalitatea
hAx; yi = hx; Ayi;

8 x; y 2 Rn:

Polinomul caracteristic al unei matrice reale A are toti coecientii reali, dar
ecuatia caracteristica PA() = 0 poate sa nu aiba nici o solutie reala. Unul dintre
rezultatele cele mai importante din teoria matricelor este teorema de mai jos,
care arma ca orice matrice reala si simetrica sau complexa si hermitica are toate
valorile proprii reale.
Teorema 4.5.6 1) Orice matrice reala
si simetrica
(complexa
si simetrica) are
toate valorile proprii reale.
2) Vectorii proprii ai unei matrice reale si simetrice (complexe si hermitice)
care corespund la valori proprii distincte sunt ortogonali ntre ei.
Demonstratie. 1) Fie A o matrice reala si simetric
a (complexa si simetric
a),
e o valoare proprie a sa si x vectorul propriu corespunzator. Deci Ax = x:
Presupunem prin absurd ca nu ar un numar real. Atunci vectorul propriu
T
x 2 Cn: Deoarece A = A ; n baza relatiei (4.22), avem
hAx; xi = hx; Axi;

4.5. OPERATORI LINIARI AUTOADJUNCTI


(HEMITICI)

135

de unde, n virtutea denitiei vectorului propriu, obtinem


hx; xi = hx; xi:
De aici rezulta
hx; xi = hx; xi;
sau
( )hx; xi = 0:
Cum nu este un numar real, = 2i Im 6= 0; deci hx; xi = 0; de unde
rezulta ca x = 0X : Fals, deoarece orice vector propriu este nenul. Prin urmare,
este un numar real.
2) Fie 1 si 2 doua valori proprii distincte ale unei matrice reale si simetrice (complexe si hermitice) si e x1 ; x2 vectorii proprii corespunz
atori. Acesta
nseamna ca sunt adev arate egalitatiile
Ax 1 = 1x 1 si Ax 2 = 2x 2;

cu x 1; x 2 6= 0X :

Conform punctului 1), 1 si 2 sunt numere reale. Atunci vectorii proprii coresT
punzatori sunt din Rn : Deoarece A = A ; n baza relatiei (4.22), avem
hAx 1; x 2i = hx 1; Ax2 i:
Folosind faptul ca x1; x 2 sunt vectori proprii ai matricei A; putem scrie
h1x 1; x2 i = hx1 ; 2x 2i;
de unde, t innd seama ca 2 este un numar real, obtinem
1hx 1; x 2i = 2 hx1 ; x2i:
Ultima relatie se poate scrie sub forma
(1 2 )hx1 ; x2i = 0;
de unde, pentru ca 1 2 6= 0; rezulta hx1; x 2i = 0; i.e., vectorii proprii x1 si x2
sunt ortogonali ntre ei.

136

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

Teorema 4.5.7 1) Orice matrice pa


trata
reala
si simetrica este diagonalizabila
.
Mai precis, dac
a A 2 Mn;n (R) este o matrice simetric
a se poate construi o
0
n
baz
a ortonormata B = ff 1; f 2; : : : ; f ng a spatiului R format
a din vectori proprii
ai matriei A: Dac
a C este matricea de trecere de la baza canonic
a a spatiului Rn
la noua baza B 0, (matrice care se ob
t ine prin scrierea drept coloane a vectorilor
0
proprii care compun baza B ) si 1; 2 ; : : : ; n sunt valorile proprii corespunz
atoare vectorilor proprii f1 ; f2; : : : ; f n; atunci C este o matrice ortogonal
a si are loc
egalitatea
2
3
1 0 0
6 0 2 0 7
6
7
C T AC = 6 .. .. . .
. 7:
4 . .
. .. 5
0 0 n
2) Orice matrice patrat
a complex
a si hermitic
a este diagonalizabil
a.

Exemplul 4.5.8 Fie matricea reala si simetrica


2
3
1 2
0
A = 4 2
2 2 5 :
0 2
3

Conform teoremei 4.5.7 matricea A este diagonalizabila. Pentru a gasi forma


diagonal a la care poate adusa matricea A se determina valorile proprii ale
acesteia.
Ecuatia caracteristica a maticei A este

1 2

PA() = 2
2 2 = (3 62 + 3 + 10) = 0
0
2
3

si are solutiile 1 = 1; 2 = 2; 3 = 5; care sunt valorile proprii ale matricei A:


Prin urmare, matricea A poate adusa la urmatoare forma diagonala
2
3
1 0 0
4 0 2 0 5:
0 0 5

Pentru a obtine matricea diagonalizatoare C se determina o baza ortonormata


a spatiului R3 formata din vectori proprii ai matricei A: Aceasta determinare este
posibila ntotdeauna conform teoremei 4.5.7.
Dupa cum se stie, vectorii proprii ai matricei A; x = (x1 ; x2 x3)T 6= (0; 0; 0)T
se determina din sistemul
8
2 x2
= 0;
< (1 ) x1
2 x1 +(2 ) x2
2 x3 = 0;
:
2 x2 +(3 ) x3 = 0:

4.5. OPERATORI LINIARI AUTOADJUNCTI


(HEMITICI)
Pentru = 1 = 1; sistemul
8
< 2 x1
2 x1
:

Matricea acestui sistem

137

devine
2 x2
= 0;
+3 x2 2 x3 = 0;
2 x2 +4 x3 = 0:

3
2 2
0
4 2
3 2 5
0 2
4

are rangul doi. Daca luam ca determinant principal determinantul din coltul din
stnga sus, atunci x3 = 2 R este necunoscuta secundara, iar necunoscutele
principale x1 si x2 se determina din sistemul de mai jos (construit din ecuatiile
principale n care necunoscuta secundara este trecuta n membrul drept)

2x1 2x2 = 0;
2x1 + 3x2 = 2:
Solutia acestui sistem este x1 = 2, x2 = 2: Prin urmare, vectorii proprii care
corespund valorii proprii 1 = 1 au forma generala
2
3
2 3
2
2
x = 4 2 5 = 4 2 5 ; 2 R; 6= 0:

Daca dam parametrului o valoare particulara, de exemplu, = 1; se obtine un


vector propriu corespunzator valorii proprii 1 = 1 si anume xh1i = (2; 2; 1)T : n
scopul obtinerii unei baze ortonormate a spatiului R3 ; formata din vectori proprii
ai matricei A; mp
artim acest vector la norma sa. Obtinem astfel un vector
propriu normalizat, care corespunde valorii proprii 1 = 1; pe care-l not am cu
y h1i: Avem deci
2 3
h1i
x
1 2
y h1i = h1i = 4 2 5 :
kx k
3 1
Analog se determina si ceilalti vectori proprii n forma normalizata
2
3
2
3
2
2
1
y h2i = 4 2 5 ; si y h3i = 4 2 5 ;
3
1
1

care corespund valorilor proprii 2 = 2; respectiv 3 = 5:


Se observa ca vectorii proprii sunt ortogonali doi cte doi, i.e.,
- h1i h2i
- h1i h3i
- h2i h3i
y ;y
= 0;
y ;y
= 0;
y ;y
= 0;

138

CAPITOLUL 4. OPERATORI LINIARI

ceea ce corespunde armatiei 2) din teorema 4.5.6 (la valori proprii distincte
corespund vectori proprii ortogonali).
Cei trei vectori proprii yh1i; y h2i; y h3i determina o matrice pe care o notam cu
C: Deci
2
3
2
2
1
1
C= 4 2
1 2 5 :
3 1
2
2

Se verica cu usurint a ca C C T = I3; i.e., C este o matrice ortogonala (fapt


cunoscut, deoarece C este o matrice de trecere ntre doua baze ortonormate).
Prin urmare, C 1 = C T .
Atunci
C 1 AC = C T2AC
3 2
2
2 1
1 2
14
5
4
2
1
2
2
2
=

3
1 2 2
0 2
2
3 2
2 2 1
2 2
14
=
4
2
4 54 2
1
9
5 10 10
1
2
2
3 2
9 0 0
1 0
14
=
0 18 0 5 = 4 0 2
9
0 0 45
0 0

3
2
3
0
2 2
1
1
2 5 4 2
1 2 5
3
3
1
2
2
3
1
2 5 =
2
3 2
3
0
1 0 0
0 5 = 4 0 2 0 5 :
5
0 0 3

Capitolul 5
Forme p
atratice
nainte de a studia formele p
atratice trebuiesc studiate formele biliniare simetrice din care aceste provin. Cum o forma biliniara este o forma liniara n
ecare din argumentele sale vom ncepe cu studiere formelor liniare. Dar formele
liniare nu sunt altceva dect operatori liniari deniti pe un spatiu vectorial care
iau valori n corpul de scalari.

5.1

Forme liniare pe Rn

Scopul acestei sectiuni este de a reaminti notiunea de forma liniara si unele


proprietati ale acesteia. Prin forma liniara se ntelege un operator liniar denit
pe un spatiu vectorial care ia valori n corpul de scalari. Mai precis, pentru o
forma liniara pe Rn avem urmatoarea denitie.
Denitia 5.1.1 Se numeste form
a liniar
a pe Rn o functie f : Rn ! R care are
proprietatea
f(x + y) = f(x) + f (y);

8x; y 2 Rn,

8; 2 R:

Fie B = [eh1i ; eh2i; : : : ; e hni] baza canonica a spatiului Rn,


2 3
2 3
2
1
0
0
607
6 17
60
6 7
6 7
6
e h1i = 6 .. 7 ; eh2i = 6 .. 7 ; : : : ; e hni = 6 ..
4 . 5
4 . 5
4 .
0
0
1

Atunci, orice vector x = (x1; x2 ; : : : ; xn )T 2


canonica B sub forma
2
3
2 3
2
x1
1
0
6 x2 7
607
61
6
7
6 7
6
x = 6 .. 7 = x1 6 .. 7 + x2 6 ..
4 . 5
4 . 5
4 .
xn
0
0
139

unde
3
7
7
7:
5

Rn se scrie n mod unic n baza


3

7
6
7
6
7 + + xn 6
5
4

0
0
..
.
1

7
7
7;
5


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

140
sau

x = x1eh1i + x2eh2i + + xn ehni:


Atunci cnd se lucreaza cu mai multe baze pe Rn , pentru a pune n evidenta ca
(x1 ; x2; : : : ; xn )T sunt componentele vectorului x n raport cu baza B vom scrie
[x] B:
O form
a liniar
a pe Rn este perfect determinat
a de valorile sale pe
baza canonic
a. ntr-adevar, daca notam cu ai = f(ehii ); i = 1; : : : ; n, valorile
funct iei f pe vectorii bazei B; obtinem
Pn
Pn
P
hii
f (x) = f
x
e
= i=1 xi f(e hii) = ni=1 a ixi:
i
i=1
Prin urmare, o forma liniara pe Rn este o functie f : Rn ! R denita printr-o
relatie de forma
f (x1 ; : : : ; xn ) = a1x1 + a2x2 + + a nxn :

(5.1)

Conform celor de mai sus, o forma liniar a pe R2 are expresia


f(x) = f(x1; x2) = a 1x1 + a 2x2:
Daca preferam notatiile uzuale din R2; x = x1; y = x2 ; atunci o forma liniara pe
R2 are expresia
f(x; y) = ax + by:
Recunoastem usor ca f(x; y) 2 R2 : f (x; y) = cg = f(x; y) 2 R2 : ax+by+c = 0g
reprezinta o dreapta n plan.
O forma liniara pe R3 este o functie f : R3 ! R care este denita de o
expresie de forma
f(x1; x2; x3 ) = ax1 + ax2 + ax3:
Folosind notatiile clasice n R3; x = x1; y = x2; z = x3 ; se observa ca
f(x; y; z) 2 R3 : f(x; y; z) = dg = f(x; y; z) 2 R2 : ax + by + cz + d = 0g
reprezinta un plan n spatiu.
Reamintim ca produsul scalar a doi vectori x = (x1; : : : ; xn )T si y = (y1; : : : ; yn )T
din Rn, dat de formula, hx; yi = x1y1 + + xnyn; se poate scrie sub forma matriceala
2
3
y1
6
7
x T y = [x1 ; : : : ; xn ] 4 ... 5 = x1 y1 + : : : + xn yn
yn

5.1. FORME LINIARE PE RN

141

Scrierea aceasta are avantajul de a identica cu aceea folosita n programe de


calcul.
Notam cu a vectorul din Rn ale carui componenete sunt egale valorile formei
patratice pe vectorii bazei, i.e., ai = f (ehii); i = 1; : : : ; n. Atunci, expresia
analitica a unei forme liniare pe Rn se scrie sub forma
f (x) = aT x

(5.2)

sau
2

3
x1
. 7
f (x) = f (x1; : : : ; xn) = [a 1; : : : ; an] 6
4 .. 5 :
xn

Dar [a1; : : : ; an] nu este altceva dect matricea formei liniare f : Rn ! R pe


care o notam [f] B: Atunci relatia (5.2) devine
f(x) = [f ]B [x] B:
Schimbarea matricei unei forme liniare la o schimbare de baza

Fie B 0 = [f h1i; f h2i; : : : ; f hni] o alta baza a spatiului Rn. n baza B 0 vectorul x
se scrie sub forma
x = x01 f h1i + x02f h2i + + x0n f hni:
Scrierea matricel a a lui x n baza B0 este [x]B0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0n )T : Dupa cum
stie, formula de schimbare a componentelor unui vector cnd se trece de la baza
B la baza B0 este
[x]B = C[B; B 0 ] [x] B0 :
Atunci formula (5.1) devine
f(x) = [f ]B C [B; B0 ] [x]B0 :
Pe de alta parte, pentru f(x) avem si scrierea
f (x) = [f] B0 [x]B 0 :
Comparnd cele doua expresii ale lui f (x) rezulta formula dupa care se schimba
matricea unei forme liniare la o schimbare de baza
[f]B0 = [f] B C[B; B 0 ]:


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

142

5.2

Forme biliniare pe Rn

Denitia 5.2.1 Se numeste form


a biliniara pe Rn o functie F : Rn Rn ! R
care este liniara n ecare din argumentele sale, ceea ce nseamna ca F satisface
conditiile
F (x + y; z) = F (x; z) + F (y; z);
F (x; y + z) = F (x; y) + F (x; z);
pentru oricare vectori x; y; z 2 Rn si orice scalari ; 2 R:
Forma biliniara F se numeste simetric
a daca
F (x; y) = F (y; x);

8x; y 2 Rn ;

si antisimetric
a daca
F (x; y) = F (y; x);

8x; y 2 Rn:

Observatie. Orice forma biliniara este suma dintre o forma biliniara simetrica si una antisimetrica. ntr-adevar, e F o forma biliniara oarecare. Notam
F 1(x; y) = 12 [F (x; y) + F (y; x)] si F2 (x; y) = 12 [F (x; y) F (y; x)]: F1 este o
forma biliniara simetrica, iar F2 este o forma biliniara antisimetrica. Evident,
F = F1 + F2 :
Un exemplu important de forma biliniara simetrica este produsul scalar real
F : Rn Rn ! R; F (x; y) = hx; yi:
Propozitia 5.2.2 Orice forma biliniara
este perfect determinat a
de valorile sale
pe elementele unei baze.
Demonstratie. Fie B = [e h1i; eh2i; : : : ; ehni] o baza a spatiului vectorial Rn si
F : Rn Rn ! R o forma biliniar a. De regula, B este baza canonica, dar poate
oricare alta baza a spat iului Rn. Presupunem ca se cunosc valorile lui F pe
elementele bazei B; F (ehii; ehji); pe care le notam cu
aij = F (e hii; ehj i);

i; j = 1; 2; : : : ; n:

Atunci F este perfect determinata de aceste valori. ntr-adev


Pn ar,hiipentru orin
care P
vectori x; y din R ; care au n baza B scrierile x = i=1 xi e ; respectiv
y = nj=1 yj ehii (xi; yj 2 R); avem
n
n
n X
n
n X
n
X
X
X
X
hii
hji
hii hji
F (x; y) = F (
x ie ;
yj e ) =
xiyj F (e ; e ) =
xiyj aij :
i=1

j=1

i=1 j=1

i=1 j=1

5.2. FORME BILINIARE PE RN

143

Deci
F (x; y) =

n X
n
X

aij xi yj:

(5.3)

i=1 j=1

Relatia (5.3) de mai sus se numeste expresia analitic


a a formei biliniare F n baza
hii hji
B: Matricea A = [aij ] 2 Mn;n(R); unde a i;j = F (e ; e ), (i; j = 1; 2; : : : ; n); se
numeste matricea formei biliniare F n baza B si se noteaza cu [F ]B :
Expresia analitica (5.3) se poate scrie sub urmatoarea forma matriceala
3
2
32
y1
a11 a 12 : : : a1n
7
6 a21 a 22 : : : a2n 7 6
6 y2 7
6
7
F (x; y) = [x1; x2; : : : ; xn ] 4
6
7
5 4 ... 5
an1 an2 : : : ann
yn
sau

F (x; y) = [x]tB [F ] B[y]B :


Exemplul 5.2.3 O forma biliniara pe R2 are expresia analitica

a 11 a12
y1
F ((x1 ; x2) ; (y1 ; y2 )) = [x1; x2]
a 21 a22
y2
ceea ce nseamna

a11 y1 + a12y2
F ((x1; x2) ; (y1; y2)) = [x1; x2 ]
a21 y1 + a22y2
= x1(a11y1 + a 12 y2 ) + x2(a21y1 + a 22 y2)
= a11x1y1 + a 12 x1 y2 + a21x2y1 + a 22x2 y2 :
Dupa cum s-a v azut mai sus, o forma biliniara este perfect determinata de
valorile ei pe vectorii unei baze, deci de matricea formei respective n baza considerata. Atunci proprietatile formei biliniare se pot pune n evidenta cu ajutorul
proprietatilor matricei asociate, asa cum se arata n corolarul de mai jos.
Corolarul 5.2.4 Fie F : Rn Rn ! R o forma biliniara si B o baza oarecare a
lui Rn : Urmatoarele armatii sunt echivalente:
1) F este o forma biliniara simetrica (antisimetrica).
2) [F ] B este o matrice simerica (antisimetrica).


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

144

Schimbarea matricei unei forme biliniare la o schimbare de baza

n continuare ne propunem s a dam raspunsul urmatoarei ntrebari naturale:


Cum se schimba matricea unei forme biliniare la o schimbare a bazei?
Propozitia 5.2.5 Fie B si B 0 dou
a baze ale spatiului Rn si C = C[B; B 0 ] matricea de trecere de la baza B la baza B 0: Atunci are loc egalitatea
[F ] B0 = C t [F ]B C:

(5.4)

Demonstratie. Forma biliniara F se scrie n baza B sub forma


F (x; y) = [x]tB [F ]B [y]B :

(5.5)

F (x; y) = [x]tB0 [F ]B0 [y]B0 :

(5.6)

iar n baza B 0 sub forma

Conform formulei de schimbare a componentelor unui vector la o schimbare a


bazei, sunt adev arate egalitat ile [x]B = C[x] B0 , [y]B = C[y] B0 : Atunci relatia
(5.5) devine
F (x; y) = (C[x]B0 )t [F ]B (C[y] B) = [x] tB0 (C t [F ]B C)[y]B0 :
Comparnd expresia obtinuta mai sus cu egalitatea (5.6), rezulta (5.4).
Un caz important este acela n care matricea formei biliniare simetrice F ntro baza B are forma diagonala. Atunci expresia analitica a formei biliniare F
este
3
2
32
y
1
a11 0 : : : 0
6 0 a 22 : : : 0 7 6
y2 7
6
7
7
F (x; y) = [x1; x2; : : : ; xn] 6
. 7
4 5 6
.
4 . 5
0
0 : : : ann
yn
= a 11 x1 y1 + a22x2y2 + + ann xnyn:


5.3. FORME PATRATICE

5.3

145

Forme pa
tratice

Denitia 5.3.1 Fie F : Rn Rn ! R o form


a biliniar
a simetrica. Se nun
me
ste form
a p
atratic
a pe R asociat
a formei biliniare simetrice F o aplicatie
Q : Rn ! R denit
a prin formula
Q(x) = F (x; x);

8x 2 Rn:

Forma biliniara simetrica F din care provine forma pa


ste forma
tratica
Q se nume
biliniar
a asociat
a formei patratice Q (sau forma dedublata a lui Q).
Daca Q este o forma patratica pe Rn ; atunci funct ia F : RnRn ! R denita
prin formula
F (x; y) =

Q(x + y) Q(x) Q(y)


2

este forma biliniara simetrica din care provine.

5.4

Reducerea formelor p
atratice la expresia
analitica
a
canonic

Reducerea formelor patrartice la expresia analitica canonica se poate face prin


mai multe metode. Acestea sunt: metoda lui Jacobi, metoda lui Gauss si metoda
valorilor proprii.
Fie Q : Rn! R o forma patratica pe Rn care, n raport cu baza canonica
B = [eh1i; eh2i; : : : ; ehni], are matricea reala si simetrica [Q] B; notata A = [aij ]:
Acesta nseamna ca expresia analitica a formei patratice este
Q(x) = Q(x1; x2; : : : ; xn) =

n X
n
X

aij xixj ;

i=1 j=1

sau, scrisa maticeal,


Q(x) = [x]TB [Q] B[x] B:
Probleme reducerii formei patratice Q la expresia analitica canonica revine
la a determina o baza B0 a spatiului Rn n care maticea [Q]B sa aiba forma
diagonala.

5.4.1

Metoda lui Jacobi

Metoda lui Jacobi este una dintre cele mai simple medote de aducere la expresia
analitica canonica a formelor patratice. Din pacate aceasta metoda nu se poate
aplica tuturor formelor patratice.


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

146

Teorema 5.4.1 (Jacobi) Daca


toti determinantii principali ai matricei A

a11 a12 a13


a

a
1 = a 11 ; 2 = 11 12 ; 3 = a12 a22 a23 ; : : :
a12 a22
a13 a23 a33

a11 a12 a1n

a12 a22 a2n

n = ..
.. . .
..
.
.
.
.

a 1n a2n ann

sunt nenuli, atunci exista o baz


a B0 = [f h1i; f h2i; : : : ; f hni] a spatiului Rn n raport
cu care forma p
atratic
a Q are matricea de forma diagonala

1 0
0

0 1

2
[Q]B0 = ..
..
.. :
.. .
.
.
.

n1
0

Aceasta nseamn
a ca dac
a vectorul x 2 Rn are n baza B 0 scrierea x = x01f h1i +
0 h2i
0 hni
x2 f + + xnf ; atunci forma p
atratic
a Q are expresia analitica canonic
a
Q(x) = Q(x01; x02; : : : ; x0n) =

(x01 )2 + 1 (x02 )2 + + n1 (x01)2 :


1
2
n

Demonstratie. Notam cu F forma biliniara simetrica asociat


a formei patratice
0
Q: Vectorii noii baze B se cauta de forma
8 h1i
f = c11 eh1i
>
>
>
>
f h2i = c12 eh1i + c22eh2i
>
>
<
>
f hii = c1ieh1i + c2ie h2i + + cii ehii
>
>
>

>
>
: hni
f = c1in eh1i + c2ineh2i + + cnn ehni

Aceasta nseamna ca matricea de trecere de la


superior triunghiulara, i.e.,
2
c11 c12 c13
6 0 c22 c23
6
6
0
0 c33
C[B; B ] = 6 0
6 ..
..
..
4 .
.
.
0
0
0

baza B la baza B 0 este o matrice


3
c1n
c2n 7
7
c3m 7
7:
.. 7
...
. 5
cnn


CANONICA147

5.4. REDUCEREA FORMELOR PATRATICE


LA EXPRESIAANALITICA
Scalarii cij se determina din conditiile
F (eh1i; f h1i) = 1;
pentru i = 1 si

pentru i = 1; 2; : : : ; n:

8
F (eh1i; f hii) = 0;
>
>
>
>
< F (eh2i; f hii) = 0;

>
>
F (ehi1i; f hii) = 0;
>
>
:
F (ehii; f hii ) = 1;

Exemplul 5.4.2 Folosind metoda lui Jacobi, s


a se aduca la expresia analitica
2
canonic
a forma p
atratic
a Q : R ! R dat
a de formula
Q(x) =6x21 4x1 x2 + 9x22;

x = (x1 ; x2 ) 2 R2;

si sa se determine baza n care Q are expresia analitica canonic


a.
1) Expresia analitica canonic
a. Fie B = [e h1i; eh2i] baza canonica a spatiului R2. Matricea formei patratice Q n baza B este

a11 a 12
6 2
[Q]B =
=
:
a21 a 22
2
9
Deoarece 1 = 6 si 2 = det[Q]B = 50, n baza teoremei lui Jacobi, exista o
baza B 0 = [e0h1i; e0h2i] a lui R2, astfel nct, daca x 2R2 are n baza B0 scrierea
x = y1 e0h1i + y2e0h2i, atunci Q are expresia analitica canonica data de formula
Q(x) =

1 2 1 2 1 2
6
1
3
y1 +
y2 = y1 + y22 = y12 + y22:
1
2
6
50
6
25

2) Baza B 0 = [e 0h1i; e0h2i], n care Q are expresia analitica canonica de mai


sus, se cauta de forma
0h1i
e = c11eh1i ;
e0h2i = c12eh1i + c22e h2i:
Determinarea scalarilor cij face folosind formulele () si () din demonstratia teoremei lui Jacobi. Conform formulei (), c11 se obtine din egalitatea a11 c11 = 1, deci
1
c11 = . Pentru determinarea scalarilor c12 si c22 se utilizeaza egalitatea data de
6
formula () n cazul i = 2, adica


a 11 a12
c12
0
=
:
a 12 a22
c22
1


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

148

Pentru forma patratica studiata, aceasta conditie devine


6 2
c12
0
=
;
2
9
c22
1
de unde se obtine sistemul

care are solutia c12 =

6c12 2c22 = 0;
2c12 9c22 = 1;

1
3
, c22 = . Prin urmare, baza cautata este
25
25
8
1
>
0h1i
1
h1i
>
= 6
< e = 6e
01
>
1
3
>
25
: e02 =
:
3
25 e1 + 25 e 2 =

(5.7)

25

Observatie. O vericare a corectitudinii calculelor din exemplul anterior se


poate face folosind formula de transformare a matricei unei forme patratice la o
schimbare a bazei. (). ntr-adevar, conform relatiilor (5.7), matricea de trecere
de la baza canonica B a spatiului R2 la noua baza B 0 este
0

C[B; B ] =

1
6

1
25
3
25

Atunci

C [Q]B C =
=

1
6
1
25

1
0

0
3
25
13

6 2
2
9
1 1
6

25
3
25

1
6

1
25
3
25

1
6

3
25

=
= [Q]B0 ;

ceea ce arata corectitudinea calculelor din exemplul anterior.


Exemplul 5.4.3 Folosind metoda lui Jacobi, s
a se aduc
a la expresia analitic
a
3
canonica
forma
p
a
tratic
a
Q
:
R
!
R
denit
a
prin

Q(x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1x2 4x1 x3 ;

x = (x1; x2; x3 )T 2 R3;

si s
a se determine baza n care Q are expresia canonic
a ob
t inut
a.
1) Expresia analitic
a canonic
a. Matricea formei patratice Q n baza canonh1i h2i h3i
ica B = [e ; e ; e ] este


CANONICA149

5.4. REDUCEREA FORMELOR PATRATICE


LA EXPRESIAANALITICA
2

3 2
3
a 11 a12 a13
5 2 2
6
0 5:
[Q]B = 4 a 12 a22 a23 5 = 4 2
a 13 a23 a33
2
0
4

Minorii pricipali ai matricei [Q]B sunt:


1 = a11 =

a
2 = 11
a12

a11

3 = a12
a13

5;
a12
a22
a12
a22
a23

5 2
=
= 26;
2
6

a13 5 2 2
a23 = 2
6
0

a33
2
0
4

= 80:

Deoarece i 6= 0, (i = 1; 2; 3), conform teoremei lui Jacobi, exista o baza B 0 =


[e0h1i; e0h2i; e0h3i ] a spatiului R3, astfel nct, daca x 2 R3 are n baza B 0 scrierea
x = y1 e0h1i + y2e0h2i + y3 e0h3i, atunci forma patratica Q are expresia canonica
Q(x) =

1 2 1 2 2 2 1 2
1
26
y1 +
y2 +
y3 = y1 + y22 + y23 :
1
2
3
5
25
80

2) Baza. B0 = [e0h1i; e0h2i; e 0h3i], n care Q are expresia canonica de mai sus,
se cauta de forma
8 0h1i
< e = c11 eh1i;
e0h2i = c12 eh1i + c22eh2i
: 0h3i
e = c13 eh1i + c23eh2i + c33eh3i:
Scalarii cij se determina conform formulelor () si () din demonstratia teoremei lui
1
Jacobi. Formula (), a11c11 = 1, implica c11 = . Daca i = 2, formula () este
5


a 11 a12
c12
0
=
:
a 12 a22
c22
1
Pentru forma patratica pe care o studiem, aceasta devine

5 2
c12
0
5c12 2c12 = 0;
=
, de unde se obtine sistemul
2
6
c22
1
2c12 + 6c22 = 1;
2
care are solutia: c12 = , c22 =
26
2
a11 a12
4 a12 a22
a13 a23

5
, Pentru i = 3, formula () este
26
32
3 2 3
a13
c13
0
a23 5 4 c23 5 = 4 0 5 :
a33
c33
1


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

150

n cazul particular studiat, aceasta devine


2
32
3 2 3
5 2 2
c13
0
4 2
6
0 5 4 c23 5 = 4 0 5 :
2
0
4
c33
1

Egalitatea matriceala de mai sus este echivalenta cu sistemul


8
5c13 2c23 2c33 = 0;
<
2c13 + 6c23
= 0;
:
2c13
+ 4c23 = 1;
care are solutia: c13 =

6
2
13
; c23 = ; c33 = . Atunci, baza cautata este
40
40
40

8 0h1i
< e =
0
e h2i =
: 0 h3i
e =

1 h1i
5e
2 h1i
e
26
6 h1i
e
40

+
+

5 h2i
e
26
2 h2i
e
20

13 h3i
e
40

= ( 15 ; 0; 0)T ;
2 5
= ( 26
; 26 ; 0)T ;
6 2 13 T
= ( 40 ; 40 ; 40 ) :

O vericare a corectitudinii calculelor de mai sus se poate face asa cum s-a aratat
n observatia ().
Observatie. Metoda lui Jacobi este usor de aplicat, dar ea nu se poate folosi
pentru aducerea la expresia canonic
a a tuturor formelor patratice. Este sucient
ca unul dintre minorii principali s a e nul, pentru ca teorema lui Jacobi s a nu
se poata aplica. (De exemplu, daca a11 = 0). Aceasta nu nseamna ca forma
patratica nu poate adusa la expresia analitica canonica, ci numai faptul ca
teorema lui Jacobi nu se poate aplica. Se impune atunci folosirea unei alte
metode de reducere la expresia analitica canonica, de exemplu metoda lui Gauss.

5.4.2

Metoda lui Gauss

Fie forma p
atratic
a Q : R3 ! R data prin expresia analitica generala
Q(x) = Q(x1 ; x2 ; x3) = a11x21 + a22 x22 + a33x23 + 2a 12 x1 x2 + 2a13x1x3 + 2a23 x2x3:
Matrice formei patratice Q n baza canonica B este
2
3
a 11 a12 a13
A = [Q]B = 4 a 12 a22 a23 5
a 13 a23 a33

Daca a 11 6= 0; atunci grupam termenii care contin pe a 11 si completam patratul


perfect al formei liniare
a11 x1 + a12x2 + a13x3:


CANONICA151

5.4. REDUCEREA FORMELOR PATRATICE


LA EXPRESIAANALITICA
Avem
1 2 2
(a 11x1 + 2a11a12x1x2 + 2a 11 a13 x1x3) + a 22x22 + a33x23 + +2a 23 x2 x3
a11
1 2 2
=
(a x + a12x22 + a 13 x23 + 2a11a12x1x2 + 2a 11 a13 x1x3 + 2a12a 13x2 x3)
a11 11 1
a12 2 a13 2
a 12 a13
+a22x22 + a33 x23 + 2a23x2x3
x2
x3 2
x2 x3
a11
a11
a 11
1
=
(a x + a12x2 + a 13 x3 )2
a11 11 1
a 12 2
a13 2
a12a 13
+(a22
)x2 + (a33
)x3 + 2(a23
)x2x3 :
a 11
a11
a11

Q(x1; x2; x3) =

Notam
x01 = a11 x1 + a12x2 + a13 x3
x02 = x2
x03 = x3

(5.8)

si
a011 =

1
a11

(5.9)

a12
a11
a13
= a33
a11
a12a13
= a23
a11

a022 = a22
a033
a023

Atunci expresia analitica a formei patratice Q devine


Q(x01 ; x02; x03) = a011(x01 )2 + a022 (x02)2 + a033(x03)2 + 2a023x2x3:
Matricea formei p
atratice Q ntr-o nou
a baza B0 este
2 0
3
a11 0
0
A0 = [Q]B0 = 4 0 a022 a023 5
0 a023 a033

Daca notam Q0 (x02; x03) = a 022 (x02 )2 + a033 (x03)2 + 2a023x2x3 se obtine o noua forma
patratica R2 cu matricea
0

a22 a023
a023 a033


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

152

si procedeul se repeta.
Fie Q : Rn ! R o forma patratica care n baza canonica are expresia gereral a
Q(x1; x2 ; : : : ; xn ) =

n X
n
X

aij xixj :

i=1 j=1

Presupunem ca matricea formei patratice Q are elemente nenule pe diagonala


principala. Daca akk 6= 0, grupam termenii care contin pe akk si completam
patratul perfect al formei liniare
ak1x1 + + akkxk + + akn xn:
Avem
Q(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
=

akk x2k

+2

n
X

aki xkxi + 2

i=1

+2

n X
n
X

aij xixj

i=1 j>i

i6=k

1 B 2 2
@akk xk +
akk

n X
n
X
i6= k

n
X
i=1
i6=k

1
n
XX X
C
a 2ii x2i + 2
2
akka kixk xiA
i=1
i6= k

aijxi xj

i=1 j >i
i6=k

Exemplul 5.4.4 Folosind metoda lui Gauss, sa se aduc


a la expresia analitic
a
canonic
a forma patratica de ordinul trei Q : R3 ! R denit
a prin
Q(x) = x21 + 5x22 4x23 + 2x1 x2 4x1x3;

x = (x1; x2; x3) 2 R3 ;

si s
a se determine baza spatiului R3 n care Q are aceast
a expresie.
Expresia analitica generala a unei forme patratice pe R3 este
Q(x) = Q(x1; x2; x3) = a11x21 + a22x22 + a 33 x23 + 2a12x1x2 + 2a13x1 x3 + 2a23x2x3:
Prin comparatie cu expresia analitica a formei patratice date, se obtine
a11 = 1; a22 = 5; a 33 = 4; a12 = 1; a13 = 2; a23 = 0:
Deoarece a11 6= 0, suntem n cazul 1 din demonstratia teoremei lui Gauss. Atunci
grupam ntr-o paranteza termenii care contin pe x1 si apoi adunam si scadem


CANONICA153

5.4. REDUCEREA FORMELOR PATRATICE


LA EXPRESIAANALITICA
termeni pentru a obtine patratul formei liniare a11x1 + a12x2 + a13 x3; adica a
trinomului x1 + x2 2x3. Avem
Q(x) = Q(x1; x2 ; x3) = (x21 + 2x1x2 4x1x3) + 5x22 4x23
= (x21 + x22 + 4x23 + 2x1x2 4x1x3 4x2x3) +
+ 5x22 4x23 x22 4x23 + 4x2x3 =
= (x1 + x2 2x3)2 + 4x22 8x23 + 4x2x3:
Efectuam schimbarea de coordonate
8
8
< y1 = x1 + x2 2x3
< x1 = y1 y2 + 2y3
y = x2
)
x = y2
: 2
: 2
y 3 = x3
x3 = y 3

(5.10)

Q(x) = Q(y1 ; y2; y3) = y12 + 4y22 8y32 + 4y2y3:

(5.11)

Forma patratica capata expresia

Continuam procedeul de reducere la expresia canonica aplicndu-l n conti-nuare


formei patratice de ordinul doi 4y22 8y23 + 4y2y3. Deoarece coecientul lui y22 este
nenul, grupam ntr-o paranteza termenii expresiei care contin pe y2 si completam
un patrat perfect. Avem
Q(x) = Q(y1 ; y2; y3) = y12 + [(4y22 + 4y2 y3 ) 8y23 ] =
= y21 + [(4y22 + 4y2 y3 + y32) 8y32 y33] = y21 + [(2y2 + y3)2 9y23]:
Efectuam schimbarea de coordonate
8
8
< z1 = y1
< y1 = z1
z = 2y2 + y3 )
y = 1 z 1z
: 2
: 2 2 2 2 3
z3 = y3
y3 = z3

(5.12)

Q(x) = Q(z1; z 2; z3) = z21 + z22 9z32:

(5.13)

Atunci forma patratica Q capata expresia canonica

Din formulele (5.10) si (5.12) obtinem relatiile


8
< x1 = z1 12 z2 + 52 z3
1
x =
z 12 z3 :
2 2
: 2
x3 =
z3

Scrise sub forma matriceala de mai jos


2
3 2
32
3
5
x1
1 12
z
1
2
1
4 x2 5 = 4 0
12 5 4 z2 5
2
x3
0
0
1
z3


CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

154

acestea permit determinarea matricei de trecere de la baza canonica B a spatiului


R3 la o noua baza B0 = [e01 ; e02; e03 ], n care vectorii x 2R3 se scriu sub forma
x = z1e 01 + z2 e02 + z 3e03. Aceasta matrice este
2
3
5
1 12
2
1
12 5 :
C[B; B 0] = 4 0
2
0
0
1
Atunci vectorii e01 ; e02; e03 se obt in din egalitatea
2 0 3
2
3 2
32
3
e1
e1
1 0 0
e1
4 e02 5 = C[B; B 0 ]t 4 e2 5 = 4 12 12 0 5 4 e2 5 :
e03
e3
0 0 1
e3
Deci

8 0
< e1
e0
: 20
e3

=
e1
= 12 e1
5
=
2 e1

+ 12 e 2
12 e 2

+e3

= ( 1; 0; 0);
= ( 12 ; 12 ; 0);
= ( 52 ; 12 ; 1):

Exemplul 5.4.5 Folosind metoda lui Gauss, sa se aduca


la expresia analitic a

3
canonic
a forma patratica de ordinul trei Q : R ! R denit
a prin
Q(x) = Q(x1; x2 ; x3 ) = 2x1 x2 6x1x3 6x2x3;

x = (x1 ; x2; x3) 2 R3, si s


a se determine baza spa
t iului R3 n care Q are aceast
a
expresie.
Deoarece a11 = a22 = a33 = 0, suntem n cazul 2 din demonstrat ia teoremei
lui Gauss. Cum a 12 = 1 6= 0, efectuam schimbarea de coordonate
8
< x1 = y1 + y2
x = y1 y2
(5.14)
: 2
x3 = y 3
Forma patratica devine

Q(x) = Q(y1 ; y2; y3) = 2y21 2y22 12y1 y3:


n acest fel am obtinut o expresie analitica care contine termeni de forma aii 6= 0,
de exemplu, a11 = 2. n continuare procedam la reducerea la expresia analitica
canonica conform cazului 1 din demonstrat ia teoremei lui Gauss. Grupam termenii care contin pe y1 si, prin adunarea si scaderea unor termeni potriviti,
completam patratul formei liniare a11 y1 + a12y2 + a13y3, adica 2y1 6y3. Avem
Q(x) = Q(y1 ; y2 ; y3) = (2y12 12y1y3) 2y22 =
1
= (4y21 24y1 y3 + 36y32) 2y22 18y22 =
2
1
= (2y1 6y3)2 2y22 18y32:
2


CANONICA155

5.4. REDUCEREA FORMELOR PATRATICE


LA EXPRESIAANALITICA
Efectuam schimbarea de coordonate
8
8
< z1 = 2y1 6y3
< y1 = 12 z 1 + 3z3
z = y2
)
y = z2
:
: 2
: 2
z3 = y3
y3 = z3

(5.15)

Atunci forma patratica capata expresia analitica canonica

1
Q(x) = Q(z 1; z2; z 3) = z12 2z22 18z32:
2
Din relat iile
8
< x1
x
: x2
3

(5.14) si (5.15) obtinem


2
3 2 1
32
3
= 12 z1 + z2 + 3z3
x1
1
3
z
1
2
1
=
z + 3z3 ) 4 x2 5 = 4 12 1 3 5 4 z2 5 ;
2 2
=
z3
x3
0
0 1
z3

(5.16)

ceea ce permite punerea n evidenta a matricei de trecere de la baza canonica


a lui R3 la o noua baza B0 = [e01 ; e 02; e03], n care vectorii x 2 R3 au scrierea
x = z1e01 + z 2e02 + z3 e03. Vectorii bazei B 0 , n care forma patratica Q are expresia
analitica canonica, se determina din egalitatea
2 0 3
2
3 2 1
32
3
1
e1
e1
0
e1
2
2
4 e02 5 = C [B; B0 ]t 4 e2 5 = 4 1 1 0 5 4 e2 5 :
e03
e3
3
3 1
e3
Deci

8 0
< e1
e0
: 20
e3

=
=
=

1
e
2 1
e1

3e 1

1
e
2 2
e2

3e2

+e3

= ( 12 ; 12 ; 0);
= (1; 1; 0);
= ( 3; 3; 1):

156

CAPITOLUL 5. FORME PATRATICE

Capitolul 6
Conice
6.1

Ecuatiile canonice ale conicelor

Scopul acestei sectiuni este de a reaminti, pe scurt, ecuatiile canonice ale


conicelor raportate la un sistem de axe convenabil ales. (Prin sistem de axe
convenabil ales ntelegem un sistem n care ecuatia conicei are forma cea mai
simpl a.)
Elipsa
Elipsa este locul geometric al punctelor din plan care au suma distantelor
pna la doua puncte xe constanta.
Fie F si F 0 cele doua puncte xe, numite focare, si e O mijlocul segmentului
F 0 F . Consider
am dreapta F 0 F ca axa Ox; iar perpendiculara n O pe F 0 F ca axa
Oy; orientate ca n gura 6.1. Notam cu c = dist(O; F ) = dist(O; F 0 ): Atunci
focarele au coordonatele F 0 (c; 0) si F (c; 0): Fie M (x; y) un punct oarecare al
elipsei.Conform denitiei avem

Figura 6.1: Sistem de axe pentru obtinerea ecuatiei canonice a elipsei


157

158

CAPITOLUL 6. CONICE
dist(M; F 0 ) + dist(M; F ) = 2a:

Constanta din membrul drept s-a notat cu 2a din motive de simetrie. Folosind
formula distantei dintre doua puncte n plan, relatia de mai sus devine
p
p
(x + c) 2 + y2 + (x c)2 + y2 = 2a:

Se trece al doilea radical n partea dreapta si se ridica la patrat. Dupa reducerea


termenilor asemenea si simplic
ari se obtine
p
a (x c)2 + y2 = a2 cx:
Dupa o noua ridicare la patrat, reduceri de termeni asemenea si gruparea termenilor dupa x2 si y2; se obtine ecuatia
(a2 c2 )x2 + a2 y2 a2(a2 c2) = 0:

(6.1)

n triunghiul MF F 0 suma a doua laturi este mai mare ca latura a treia, deci
dist(M; F ) + dist(M; F 0 ) > dist(F; F 0 );
ceea ce nseamna 2a > 2c; adica a > c: Deoarece a2 c2 este un numar pozitiv
se noteaza b2 = a2 c2: Ecuatia (6.1) devine
b2x2 + a 2y2 a2b2 = 0
sau
x2 y 2
+ 2 1 = 0:
a2
b
Prin urmare, elipsa este
2

y2
2 x
M(x; y) 2 R 2 + 2 1 = 0 :
a
b

(6.2)

De regula, vom descrie aceasta multime scriind numai ecuatia (6.2). Aceasta
se numeste ecuatia cartezian
a implicit
a a elipsei. Deoarece o elipsa se da de
obicei sub aceasta forma, ecuatia (6.2) se numeste ecuatia canonica a elipsei.
Reprezentarea graca a elipsei data de ecuatia (6.2) este prezentata n gura 6.2.
Ecuatiile parametrice ale elipsei (6.2) sunt

x(t) = a cos t;
t 2 [0; 2]:
y(t) = a sin t;
Hiperbola

159

6.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CONICELOR

Figura 6.2: Reprezentarea graca a elipsei

x2
a2

y2
b2

1 = 0

Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care modulul
diferentei distantelor la doua puncte xe, numite focare, este constant.
Folosind aceleasi notatii ca n cazul elipsei, avem
jdist(M; F ) dist(M; F 0 )j = 2a;
sau
p

(x + c)2 + y2

p
(x c)2 + y2 = 2a:

Se trece al doilea radical n membrul drept si se ridica la patrat. Dupa reducerea

Figura 6.3: Sistem de axe pentru obtinerea ecuatiei canonice hiperbolei


termenilor asemenea si simplicari se obtine
p
a (x c)2 + y2 = a2 cx:
O noua ridicare la patrat conduce la ecuatia

(a2 c2)x2 + a2y2 a2 (a2 c2 ) = 0;

160

CAPITOLUL 6. CONICE

care este aceeasi cu ecuat ia (6.1) de la cazul elipsei. n cazul hiperbolei diferenta
provine din faptul c
a, de aceasta data, n triunghiul M F F 0 suntem interesati de
modulul diferentei lungimilor a doua laturi. Acesta este mai mic dact latura a
treia, deci
jdist(M; F ) dist(M; F 0)j < dist(F F 0 )
i.e., 2a < 2c; sau a < c: n acest caz se noteaza b2 = c2 a2: Atunci ecuatia se
scrie sub forma
b2x2 + a2y2 + a2b2 = 0
sau
x2 y 2
2 1 = 0:
a2
b
Prin urmare, hiperbola este
2

y2
2 x
M(x; y) 2 R 2 2 1 = 0 :
a
b

(6.3)

De regula, vom descrie aceast


a multime numai prin ecuatia (6.3). Aceasta se
numeste ecuatia cartezian
a implicit
a a hiperbolei. Deoarece o hiperbola se da
de obicei sub forma de mai sus, ecuatia (6.3) se numeste ecuatia canonic
a a
hiperbolei.
Hiperbola are doua asimptote oblice si anume dreptele de ecuatii
y=

b
x;
a

b
y = x:
a

Ecuatiile parametrice ale hiperbolei sunt

x = a cht;
t 2 R;
y = b sht;
pentru ramura care corespunde lui x pozitiv si

x = a cht;
; t 2 R;
y = b sht;
pentru ramura care corespunde lui x negativ.
Ecuatia
x2 y 2
2 + 1 = 0;
a2
b

161

6.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CONICELOR

Figura 6.4: Reprezentarea graca a hiperbolei

x2
a2

y2
b2

1=0

pe care o vom scrie, de regul a, sub forma


x2 y 2
+ 2 1 = 0;
(6.4)
a2
b
reprezint
a tot o hiperbola, numita hiperbola conjugat
a hiperbolei (6.3). Figura
(6.5) prezinta reprezentarea graca a unei hiperbole si a hiperbolei conjugate
corespunzatoare.

Parabola
Parabola este locul geometric al punctelor din plan care sunt egal departate
de un punct x, numit focar, si de o dreapta xa, numita directoare.
Notam punctul x cu F si dreapta cu d: Fie A proiectia lui F pe dreapta d:
Se noteaza cu p si se numeste parametrul parabolei distanta de la F la d; adica
p = dist(F; A): Pentru a scrie ecuatia parabolei se ia ca ax a Ox perpendiculara
din F pe dreapta data si ca axa Oy perpendiculara pe segmentul [AF ] n mijlocul
sau, punctul O: Fie M(x; y) un punct oarecare al parabolei. Conform denitiei
punctul M satisface egalitatea
dist(M; F ) = dist(M; d):
p
Deoarece punctul F are coordonatele ( ; 0); egalitatea de mai sus nseamna
2
r
p 2
p
x
+ y2 = x + ;
2
2
de unde, prin ridicare la patrat si reducerea termenilor asemenea, se obtine ecua
t ia
canonica
a
parabolei

y2 = 2px:

(6.5)

162

CAPITOLUL 6. CONICE

Figura 6.5: Reprezentarea graca a unei hiperbole si a hiperbolei conjugate corespunz


atoare
Ecuatiile parametrice ale parabolei raportata la axa de simetrie si tangenta la
vrf sunt

x = 2pt2;
t 2 R:
y = 2pt:

Gracul unei parabole cu p < 0:

6.2

Gracul unei parabole cu p > 0:

Schimbarea reperelor ortonormate

Se numeste reper ortonormat perechea (O; [~i; ~j]); unde O este un punct x din
E2, numit originea reperului, iar [~i; ~j] este o baza ortonormata pozitiv orientata.
(Baza [~i;~j] se numeste pozitiv orientata daca vectorul ~j se obtine din ~i printr-o
rotatie n sens trigonometric cu un unghi de 900 .) Fiecarui reper ortonormat i
se asociaza un sistem de axe de coordonate cu originea n punctul O; originea
reperului, si versorii axelor de coordonate vectorii bazei ~i; ~j:
Un reper ortonormat poate modicat n trei moduri:

6.2. SCHIMBAREA REPERELOR ORTONORMATE

163

Figura 6.6: Reprezentarea graca a unei parabole


1) Prin schimbarea originii din O n O 0 si pastrarea acceasi baze [~i; ~j]. Noul
reper este (O 0 ; [~i;~j]) si lui i se asociaza sistemul de coordonate x 0 O 0 y 0 : n acest
caz se spune ca sistemul x 0O 0 y 0 s-a obtinut printr-o translatie n punctul O0 a
sistemului xOy.
0 0
2) Prin schimbarea bazei ortonormate [~i; ~j] cu o alt
a baza ortonormata [~i ; ~j ]
si pastrarea aceleiasi originii O: n acest caz se spune ca sistemul de coordonate
0 0
x 0O y 0 asociat noului reper(O; [~i ; ~j ]) s-a obtinut printr-o rotatie a sistemului
xOy n jurul originii.
3) Prin schimbarea originii din O n O 0 si schimbarea bazei ortonormate [~i;~j]
0 0
cu o alta baza ortonormat a [~i ; ~j ]: n acest caz se spune ca sistemul de coordonate x 0O 0 y 0 asociat noului reper s-a obtinut din vechiul sistem xOy printr-o
rototranslatie.

n continuare vom stabili ecuat iile translatiei, rotatiei si rototranslatiei.


Translatia
Fie (O; [~i;~j]) reperul ortonormat canonic si xOy sistemul de axe de coordonate
carteziene asociat acestui reper. Schimbam originea reperului din O n O 0 : Noului
reper (O 0 ; [~i; ~j]) i asociem sitemul de coordonate x 0 O 0 y 0: Punctul O 0 are n raport
cu sistemul xOy coordonatele (x0 ; y0 ): Un punct M din E2 are coordonatele (x; y)
n raport cu sistemul xOy si (x 0 ; y 0) n raport cu sistemul x 0 O 0 y 0: ntre vectorii
de pozitie ai punctului M n raport cu punctele O si O 0 are lor relatia
!0
! !
OO + O 0 M = OM :

164

CAPITOLUL 6. CONICE

Daca se scriu vectorii n raport de coordomatele punctului M se obtine egalitatea


x0~i+y0~j+x 0~i+y 0 ~j =x~i+y ~j:
Deoarece scrierea unui vector ntr-o baza este unica, din egalitatea de mai sus
rezulta ecuatiile translatiei
0
x = x x0 ;
y 0 = y y 0:
Rotatia de unghi n sens trigonometric n jurul originii
Se numeste rotatie trecerea de la reperul ortonormat (O; [~i; ~j]) la un alt reper
0 0
0 0
ortonormat cu aceeasi origine (O; [~i ; ~j ]); dar cu o alta baza ortonormat a [~i ; ~j ]:
!
Pentru a determina legatura dintre coordonatele aceluiasi vector OM n raport
cu cele doua baze ortonormate
avem nevoie de matricea de trecere de la baza
0 0
0
~
~
~
~
B = [i; j] la baza B = [ i ; j ]: n scopul obtinerii acesteia se exprim
a vectorii noii
0 0
~
~
~
~
baze i ; j n functie de vectorii i; j ai vechii baze. Bazele ind ortonormate avem
relatiile
8 0
< ~i = (~i 0 ~i )~i + (~i 0 ~j)~j = cos ~i+ cos( ) ~j;
2
: ~j 0 = (~j 0 ~i)~i + (~j 0 ~j) ~j = cos( + ) ~i + cos ~j;
2
0
unde este masura unghiului dintre vectorii ~i si ~i . Avem deci
( 0
~i = cos ~i + sin ~j;
~j 0 = sin ~i + cos ~j:

0 0
Prin urmare, matricea de trecere de la baza B = [~i; ~j] la baza B 0 = [~i ;~j ]; numita
si matricea rotatiei de unghi ; este

cos sin
0
C[B; B ] =
:
(6.6)
sin
cos

Atunci
!
!
[ OM ]B = C[B; B 0][OM ]B 0
sau, mai precis,

x
y

cos sin
sin
cos

x0
y0

(6.7)

6.2. SCHIMBAREA REPERELOR ORTONORMATE

165

Acestea sunt ecuatiile rotatiei de unghi : Ele se scriu, de regula, sub forma

x = (cos ) x 0 (sin ) y 0
(6.8)
y = (sin ) x 0 + (cos ) y 0
si realizeaza legatura dintre coordonatele (x; y) punctului M n raport cu vechiul
sistem de coordonate si coordonatele (x 0 ; y 0 ) ale aceluiasi punct n raport cu noul
sistem rotit.
Matricea rotatiei de unghi ; data de relatia (6.6), ind o matrice de trecere de
la o baza ortonormata la alta, este o matrice ortogonala, i.e., CC T = C T C = I2,
deci C 1 = C T : Acest lucru se poate verica cu usurint a si prin calcul direct. n
plus, det C = 1: Atunci, din relatia (6.7), rezulta
0

x
x
T
=C
y0
y
sau

x0
y0

cos sin
sin cos

x
y

i.e.,

x0 =
(cos ) x
0
y = (sin ) x

+ (sin ) y;
+ (cos ) y:

(6.9)

Formulele de mai sus arata legatura care exist a ntre coordonatele (x 0 ; y 0) ale
punctului M n raport cu noul sistem de coordonate si coordonatele (x; y) ale
aceluiasi punct M n raport cu vechiul sistem.
Dupa cum s-a observat mai sus, matricea unei rotatii este o matrice ortogonal a
care are determinantul egal cu 1: Vom demonstra mai jos ca este adevarata si
armatia reciproca. Mai nti facem urmatoarele doua observatii.
1) Orice matice ortogonala C are determinantul egal cu 1 sau 1: ntr-adevar,
daca C este o matrice ortogonal
a, atunci CC T = I2 : Prin urmare, det(CC T ) = 1:
Deoarece det(CC T ) = det C det C T si det C T = det C; rezulta (det C)2 = 1; deci
det C = 1:
2) Daca (x; y) este un punct oarecare n plan si (x 0 ; y 0 ) simetricul sau fata de
axa Ox; atunci x 0 = x si y 0 = y: Aceste relat ii se scriu matriceal sub forma
0

x
1
0
x
=
y0
0 1
y

1
0
ceea ce arata ca matricea
este matricea unei simetrii fata de axa Ox:
0 1

166

CAPITOLUL 6. CONICE

Propozitia 6.2.1 Fie C o matrice ortogonala


de ordinul doi. Atunci:
1) Dac
a det C = 1, C este matricea unei rotatii.
2) Dac
a det C = 1; C este produsul dintre matricea unei rotatii si matricea
unei simetrii fata
de axa Ox.

a c
Demonstratie. Fie C =
o matrice ortogonala de ordinul doi. Atunci
b d
are loc egalitatea C T C = I2; adica

a b
a c
1 0
=
c d
b d
0 1
de unde rezult
a relatiile
8 2
< a + b2 = 1;
ac + bd = 0;
: 2
c + d2 = 1:

(6.10)

d
c
Daca a 6= 0 si b 6= 0; scriem relatia a doua sub forma = si notam cu
a
b
r valoarea rapoartelor. Atunci d = ar si c = br: Introducem aceste valori n
relatia a treia si tinem seama de prima. Rezult a r = 1:
Daca r = 1; atunci d = a si c = b: Matricea C are forma

a b
C=
b
a
cu det C = a2 + b2 = 1: Exista atunci un unghi 2 [0; 2) astfel ca a = cos si
b = sin ; deci matricea C are forma

cos sin
C=
;
sin
cos
ceea ce arata ca C este matricea unei rotat ii.
Daca r = 1; atunci d = a; c = b: Deci

a
b
C=
;
b a
iar det C = a2 b2 = 1: n acest caz matricea C se poate scrie sub forma

a
b
a b
1
0
C=
=
(6.11)
b a
b
a
0 1
prima ind matricea unei rotatii iar a doua maticea unei simetrii fata de axa Ox:

6.2. SCHIMBAREA REPERELOR ORTONORMATE

167

Daca a = 0; din prima relatie (6.10) rezulta b = 1: Atunci, a doua relatie


(6.10) implic
a d = 0: n sfrsit, a treia relatie din acest grup d
a c = 1: Obtinem
n acest caz patru matrice

0 1
0 1
0 1
0 1
C=
; C=
; C=
; C=
:
1
0
1 0
1 0
-1
0
Primele doua sunt matricele unor rotatii (de unchi 2 ; respectiv 3
2 ); iar celelalte
doua sunt de tipul (6.11).
Se trateaza la fel cazul b = 0: Propozitia este complet demonstrata.
Ecuatiile rototranslatiei
Efectuam mai nti o translatie a sistemului de axe xOy n punctul O 0 (x0; y0)
si obtinem sistemul translatat x 0 O 0 y 0: Rotim apoi acest sistem n jurul originii
O 0 cu un unghi n sens trigonometric. Obtinem astfel sistemul rotit si translatat
x 00 O 0y 00 : Scriem ecuatiile translatiei
0
x = x x0 ;
(6.12)
y 0 = y y0 ;
si apoi cele ale rotat iei

x 0 = (cos ) x 00 (sin ) y 00;


y 0 = (sin ) x 00 + (cos ) y 00:

Combinnd cele doua formule rezulta ecuatiile rototraslatiei efectuate

x = x0 + (cos ) x 00 (sin ) y 00;


y = y0 + (sin ) x 00 + (cos ) y 00 :

(6.13)

(6.14)

Aceste formule leaga coordonatele (x; y) ale unui punctului M n raport cu vechiul
sistem de coordonate si coordonatele (x 00 ; y 00 ) ale aceluiasi punct M n raport cu
noul sistem translatat si rotit.
n multe situatii avem nevoie si de ecuatiile inverse. Pentru aceasta exprimam
coordonatele (x 00 ; y 00 ) n functie de (x 0 ; y 0) inversnd relatiile (6.13)
00
x
=
(cos ) x0 + (sin ) y0 ;
y 00 = (sin ) x0 + (cos ) y0 :
Combinndu-le cu ecuatiile translatiei (6.12) rezulta
00
x
=
(cos ) (x x0) + (sin ) (y y0 );
y 00 = (sin ) (x x0) + (cos ) (y y0 ):

168

CAPITOLUL 6. CONICE

Figura 6.7: Translatia n punctul C(x0 ; y0 ) si rotatia de unghi

6.3

Ecuatia generala
a unei conice

Fie functia f : R2 ! R denita de relatia


f (x; y) = a11x2 + 2a12xy + a22y2 + 2b1x + 2b2y + c:
Se numeste conica submultimea R2 data de egalitatea
= f(x; y) 2 R2 j f(x; y) = 0g:
Pentru simplitate, vom nota n continuare ecuatia unei conice sub forma
f(x; y) = a11x2 + 2a12 xy + a22y2 + 2b1 x + 2b2y + c = 0;

(6.16)

ntelegndu-se prin aceasta multimea punctelor (x; y) 2 R2 pentru care are loc
egalitatea f (x; y) = 0.
Se observ
a c
a ecuatia unei conice se poate scrie sub forma
Q(x; y) + 2L(x; y) + c = 0;
unde
Q(x; y) = a11x2 + 2a 12 xy + a22y2
este o forma patratica pe R2; iar
L(x; y) = b1 x + b2 y
este o forma liniara pe R2. .

A UNEI CONICE
6.3. ECUATIA
GENERALA

169

Notam cu A matricea formei patratice Q n baza canonica a spatiului R2

a11 a 12
A=
a12 a 22
si cu Ac matricea care se obtine prin bordarea matricei A cu coecientii b1 ; b2 si
termenul liber c, adica
2
3
a11 a12 b1
Ac = 4 a12 a22 b2 5 :
b1 b2 c

sau

Cu aceste notatii, ecuatia unei conice se poate scrie sub forma



a 11 a12
x
x
[x; y]

+ 2[b1; b2]
+ c = 0;
a 21 a22
y
y
2

32 3
a 11 a12 b1
x
[x; y; 1] 4 a 12 a22 b2 5 4 y 5 = 0;
b1 b2 c
1

ceea ce justica pentru matricea Ac denumirea de matricea conicei.


Unei conice i se asociaza urmatoarele constante, numite invariantii
conicei:

a11 a12

, determinantul matricei A,
= det A =
a12 a22

= a11 +a22, suma elementelor de pe diagonala principala a maticei A; numita


urma maticei A:

a11 a12 b1

= det Ac = a12 a22 b2 , determinantul matricei conicei.


b1 b2 c
Cu notatiile de mai sus, ecuatia caracteristica a matricei A

a11

a
12
=0
PA () =
a12
a22

se scrie sub forma

PA() = 2 + = 0:
Daca notam cu 1; 2 solutiile ecuatiei caracteristice, t innd seama de relatiile
dintre radacini si coecienti, avem
= 1 + 2;

= 12:

170

CAPITOLUL 6. CONICE

6.4

Centrul unei conice

Fie conica de ecuatie


f(x; y) = a11 x2 + 2a12xy + a 22y 2 + 2b1x + 2b2 y + c = 0:

(6.17)

Punctul M0 (x0; y0 ) se numeste centrul conicei daca oricare ar dreapta care


trece prin M0 si intersecteaza conica n punctele M1 si M2; M0 este mijlocul
segmenturlui [M1 M2].
Urmatoarea teorema ne d
a informatii complete despre centrul unei conice.
Teorema 6.4.1 (i) Dac
a = 1 2 6= 0; atunci conica are un centru unic,
punctul M0(x0; y0); unde (x0; y0) este solutia sistemului
8
1 @f
>
>
>
< 2 @x (x; y) = a11x + a12y + b1 = 0;
>
>
1 @f
>
:
(x; y) = a12x + a22y + b2 = 0:
2 @y

(ii) Dac
a = 12 = 0 si rang

a11
a12

a12
a22

a11 a12
(iii) Daca = 12 = 0 si rang
a12 a22
de centre, si anume, toate punctele dreptei

b1
b2

b1
b2

(6.18)

= 2; conica nu are centru.

= 1; conica are o innitate

a11x + a12y + b1 = 0;
care, n cazul de fata, este aceeasi cu dreapta
a12x + a22y + b2 = 0:
nainte de a demonstra aceasta teorem
a demonstram lema.
Lema 6.4.2 O conica
a carei ecuatie generala n sistemul de axe xOy este de
forma
a11x2 + 2a12xy + a22y2 + 2b1x + 2b2y + c = 0;
are ca centru originea axelor de coordonate O(0; 0) dac
a si numai dac
a
b1 = b2 = 0:

6.4. CENTRUL UNEI CONICE

171

Demonstratie. Presupunem mai nti ca b1 = b2 = 0. Atunci ecuatia conicei


devine
a11 x2 + 2a12xy + a 22y 2 + c = 0:

(6.19)

x
y
= ecuatia unei

drepte oarecare care trece prin originea axelor. Punctele de intersectie ale conicei
(6.19) cu dreapta considerata sunt solutiile sistemului
8
2
2
>
< a11 x + 2a12xy + a22y + c = 0;
x
y
>
: = :

Pentru a demonstra ca originea este centrul conicei (6.19), e

Pentru a determina aceste puncte, se scrie dreapta sub forma parametrica x = t;


y = t (t 2 R) si se nlocuiesc x; y n ecuatia conicei. Se obtine astfel ecuatia
(a112 + 2a12 + a22 2)t2 + c = 0:

Coecientul lui t2 nu este altcineva dect valoarea formei p


atratice din expresia
conicei Q(x; y) = a 11x2 + 2a 12 xy + a22 y2 calculata n punctul (; ): Prin urmare,
ecuatia de mai sus se poate scrie sub forma
Q(; )t2 + c = 0:
Conform presupunerii facute, ca dreapta intersecteaza conica n doua puncte,
ecuatia trebuie sa aiba solutii reale, deci Q(; ) trebuie sa e diferit de zero si
c
raportul
pozitiv. Obtinem pentru parametrul t valorile
Q(; )
r
c
t1;2 =
:
Q(; )
Prin urmare, punctele de intersectie ale conicei cu dreapta considerata sunt
c
M1 (t1 ; t1) si M2(t2 ; t2): Tinnd

seama ca t21 = t22 =


, avem
Q(; )
q
q
dist(O; M1) = (2 + 2)t21 = (2 + 2)t22 = dist(O; M2);

ceea ce arata ca punctul O; originea axelor de coordonate, este centrul conicei.


Reciproc, daca O(0; 0) este centrul conicei, atunci axele de coordonate taie
conica n punctele simetrice M1 (x; 0); M10 (x; 0); respectiv M2(0; y); M20 (0; y):
Deoarece punctele M1 ; M10 apartin conicei au loc egalitatile

a11x2 + 2b1x + c = 0;
a11x2 2b1x + c = 0;

de unde, prin scadere, rezulta 4b1 x = 0; deci b1 = 0: Analog se arat a ca b2 = 0:

172

CAPITOLUL 6. CONICE

Lema 6.4.3 Dac a


se efectueaza
o translatie a sistemului de axe xOy n punctul
M0 (x0; y0) atunci ecuatia general
a a conicei
f (x; y) = a11x2 + 2a12xy + a 22 y2 + 2b1x + 2b2y + c = 0

(6.20)

a11(x 0 )2 + 2a12x 0 y 0 + a 22(y 0 )2 + 2b01x 0 + 2b02 y 0 + f (x0; y0) = 0;

(6.21)

devine

unde x 0 = x x0; y 0 = y y0 si
b01 =

1 @f
(x ; y );
2 @x 0 0

b02 =

1 @f
(x ; y ):
2 @y 0 0

Demonstratie. Fie M 0(x0; y0) un punct din R2: Efectuam translatia sistemului
de axe xOy n acest punct. Noul sistem x 0 O 0 y 0 are originea n punctul O 0 = M0.
Ecuatiile translatiei efectuate sunt

x x0 = x 0 ;
y y0 = y 0:
Pentru a obtine forma ecuatia conicei (6.20) n urma efectuarii translatiei, dezvolt
am funct ia f(x; y) n jurul punctului (x0; y0) cu ajutorul formulei lui Taylor.
f (x0; y0) +

@f
@f
(x0; y0)(x x0 ) +
(x0; y0 )(y y0 )+
@x
@y

@ 2f
@2 f
2
(x
;
y
)(x

x
)
+
2
(x0; y0)(x x0 )(y y0) +
0 0
0
@x2
@x@y

@2 f
2
+ 2 (x0; y0)(y y0 ) = 0:
@y

1
+
2!

Se observa ca derivatele partiale de ordinul doi au valorile


@ 2f
(x0 ; y0) = 2a 11;
@x2

@ 2f
(x0 ; y0 ) = 2a12 ;
@x@y

@ 2f
(x0 ; y0) = 2a 22:
@y2

Notam apoi
b01 =

1 @f
1 @f
(x0 ; y0) si b02 =
(x0; y0):
2 @x
2 @y

Cu aceste notatii ecuatia conicei (6.20) devine


a11 (x 0 )2 + 2a 12 x 0 y 0 + a22 (y 0)2 + 2b01 x 0 + 2b02y 0 + f(x0; y0) = 0:

173

6.4. CENTRUL UNEI CONICE

Lema este demonstrata.


Demonstratia teoremei. Fie M0 (x0; y0) un punct oarecare din R2: Efectuam
translatia sistemului de axe xOy n punctul M 0(x0; y0): Conform lemei 6.4.3
ecuatia acesteia capata forma
a 11 (x 0 )2 + 2a12x 0 y 0 + a 22 (y 0 )2 + 2b01 x 0 + 2b02 y 0 + f(x0; y0) = 0:
n baza lemei 6.4.2 punctul M 0(x0; y0) = O0 (0; 0), care a devenit originea noului
sistem de axe x0 O0 y0 , este centrul conicei a c
arei ecuatie este scrisa mai sus daca
0
0
si numai b 1 = 0 si b 2 = 0; adica,
1 @f
(x0 ; y0 ) = a 11x0 + a12y0 + b1 = 0;
2 @x
1 @f
(x ; y ) = a 12x0 + a22y0 + b2 = 0;
2 @y 0 0
ceea ce nseamna ca (x0; y0 ) este solutia sistemului (6.18).

a11 a12
: Daca 6= 0;
Sistemul (6.18) are determinantul egal cu =
a12 a22
atunci sistemul (6.18) este compatibil determinat, solutia sa unic
a (x0; y0) ind
centrul conicei.

a11 a12
Fie = 0: Atunci matricea sistemului A =
are rangul egal cu 1.
a12 a22
Consideram matricea extinsa

a11 a12 b1
Ae =
:
a12 a22 b2

Daca rang Ae = 2; sistemul (6.18) este incompatibil, deci conica nu are centru.
Daca rang Ae = 1; sistemul (6.18) este compatibil nedeterminat. Solutia sa
(x0; y0) verica oricare din ecuatiile sistemului. Prin urmare conica are o innitate
de centre, toate situate pe dreapta a11 x+a12y+b1 = 0 (care este aceeasi cu dreapta
a12x + a 22 y + b2 = 0).

a 11 a 12 b1
Observatia 6.4.4 1) Conditiile de la punctul (ii); = 0 si rang
=
a 12 a 22 b2
2; se pot scrie simbolic sub forma
a11
a
b
= 12 6= 1 :
a12
a22
b2
2) Conditiile de la punctul (iii); = 0 si rang
scrise simbolic sub forma
a 11
a12
b1
=
= ;
a 12
a22
b2
implica = 0:

a11
a12

a12
a22

b1
b2

= 1; care pot

174

CAPITOLUL 6. CONICE

6.5
6.5.1

Reducerea conicelor la forma canonica

Cazul conicelor cu centru unic ( 6= 0)

Fie conica de ecuatie generala

f(x; y) = a11 x2 + 2a12xy + a 22y 2 + 2b1x + 2b2 y + c = 0:

(6.22)

n continuare ne propunem sa gasim algoritmi pentru aducerea ecuatiei generale


a unei conice la expresia analitic
a canonic
a numita si forma canonic
a a unei
conice. Procedeele de aducere la forma canonica difera dupa cum conica are sau
nu centru.
n aceasta sectiune vom studia aducerea la expresia analitica canonica a conicelor cu centru unic, deci cazul n care 6= 0: Algoritmul pe care-l vom determina
se bazeaza pe urmatoarea teorema.
Teorema 6.5.1 Ecua
t ia generala
(6.22) a conicelor cu centru unic = 12 6= 0
se reduce la expresia analitic
a canonic
a

= 0;

unde 1 ; 2 sunt solutiile ecuatiei caracteristice a matricei A;


1 (x 00 )2 + 2(y 00 )2 +

(6.23)

2 + = 0;
notate astfel nct diferenta 1 2 sa aib
a semnul lui a12:
Sistemul de coordonate x 00O 0 y 00 ; n raport cu care este scris
a ecuatia (6.23), se
obtine printr-o transla
t ie a sistemului xOy n
conicei O 0(x0 ; y0 ); urmat
a
centrul

de o rotatie n jurul centrului de unghi 2 0;


; unghi care se determina din
2
ecuatia
tg =

1 a11
:
a 12

Demonstratie. Conform ipotezei 6= 0: Aceasta conditie este echivalenta cu


faptul ca matricea A a formei patratice Q(x; y) = a11x2 + 2a12xy + a 22 y2 din
expresia conicei are valori proprii nenule 1 2 = 6= 0: Notam cu O 0(x0 ; y0 )
coordonatele centrului, i.e., solutia sistemului
8
1 @f
>
>
>
< 2 @x (x; y) = a11x + a12y + b1 = 0;
(6.24)
>
>
1
@f
>
:
(x; y) = a12x + a22y + b2 = 0:
2 @y
Reducerea unei conice cu centru la expresia analitica canonica se face n doua
etape. Mai nti, se face o translatie a sistemului de axe xOy n centrul conicei.
Apoi sistemului translatat i se face o rotatie n jurul centrului.


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

175

Etapa I: Translatia
Efectuam translatia sistemului de axe xOy n centrul conicei O 0 (x0; y0): Ecuatiile translatiei sunt
0
x = x x0 ;
y 0 = y y 0:
Dupa cum s-a aratat n demonstratia teoremei (6.4.1), n urma efectuarii translat iei
n centrul conicei, ecuatia acesteia capata forma
a11(x 0 )2 + 2a12x 0y 0 + a22(y 0 )2 + f(x0; y0) = 0:

(6.25)

Termenul liber este


f (x0; y0 ) =

ntr-adevar, t innd seama ca (x0; y0) este solutia sistemului (6.24) obtinem
f(x0 ; y0) = x0(a11 x0 + a12y0 + b1) + y0 (a12 x0 + a22y0 + b2) +
|
{z
}
|
{z
}
0

+b1x0 + b2 y0 + c

Deci (x0 ; y0 ) este solutia sistemului de


8
< a11x + a12y
a x + a22y
: 12
b 1x + b 2y

trei ecuatii cu doua necunoscute

= b1 ;
= b2 ;
= c + f(x0; y0):

a 11 a12

= 6= 0; iar pentru a
Sistemul are ca determinant principal pe
a 12 a22
compatibil este necesar ca

a11 a12 b1

a12 a22 b2
= 0;

b1 b2 c f (x0; y0)
sau

a11

a12

b1

a12
a22
b2

b1
b2
c


a11

a12

b1

a12
a22
b2

0
0
f(x0 ; y0 )

Folosind notatiile pentru invariant ii conicei obtinem


f(x0; y0) = 0;

= 0:

176

CAPITOLUL 6. CONICE

deci
f (x0; y0) =

Prin urmare, n urma efectuarii translatiei n centru ecuatia conicei devine


a11(x 0 )2 + 2a12x 0y 0 + a22(y 0 )2 +

= 0:

(6.26)

Se observa ca, dup


a efectuarea translatiei, forma patratica din expresia conicei
ramne neschimbata, termenii de gradul nti dispar, iar termenul liber devine

: Ecuatia (6.26) se scrie sub forma matriceala astfel

x
0
0
[x ; y ] A
+ = 0:
(6.27)
0
y

Daca a12 = 0; atunci conica are expresia analitica canonica


a11 (x 0 )2 + a22(y 0) 2 +

= 0:

Deoarece matricea conicei are n acest caz forma diagonala

a11 0
A=
0
a22
valorile sale proprii sunt 1 = a11 si 2 = a22; iar vectorii proprii corespunzatori
sunt ~i = (1; 0)T si ~j = (0; 1)T : Prin urmare, expresia analitica canonica a conicei
este
1 (x 0 )2 + 2(y 0 )2 +

= 0:

Etapa a doua: Rotatia


Daca a12 6= 0; atunci, pentru aducerea ecuat iei (6.26) la expresia analitica
canonica, este necesara efectuarea unei rotatii. Scopul rotatiei este acela ca n
urma transformarii efectuate coecientul a12 s a devina zero.
Fie a 12 6= 0: Atunci matricea

a11 a12
A=
a12 a22
are valorile proprii reale si distincte. ntr-adevar, ecuatia caracteristica a matricei
A este

a11 a12

= 0;
PA () =
a12
a22


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

177

sau
PA() = 2 + = 0:

(6.28)

Ecuatia are discriminantul strict pozitiv deoarece


D = 2 4 = (a11 + a22 )2 4(a 11 a22 a212) = (a11 a22)2 + 4a212 4a212 > 0:
Prin urmare,
p valorile proprii ale matricei A sunt numerele reale si distincte
D
1;2 =
:
2
Vectorii proprii ai matricei A se determina din sistemul

(a11 ) x +
a 12 y = 0;
a12 x + (a22 ) y = 0:
Pentru = 1 sistemul este compatibil nedeterminat. Daca notam x = 2 R;
a 11
atunci y = 1
: Deci vectorul propriu corespunzator valorii proprii 1 are
a12
forma generala
2
3
2
3

1
4 1 a11 5 = 4 1 a11 5 ; 2 R; 6= 0:
(6.29)

a 12
a 12

n mod analog, vectorul propriu corespunzator valorii proprii 2 are forma


generala
2
3
2
3

1
4 2 a 11 5 = 4 2 a11 5 ; 2 R; 6= 0:
(6.30)

a12
a 12
Deoarece n cazul matricelor reale si simetrice, la valori proprii distincte
corespund vectorii proprii ortogonali, produsul scalar al celor doi vectori proprii
este egal cu zero, ceea ce nsemna ca

1 a11 2 a11
1 +

= 0;
a12
a 12
deci
1 a11 2 a11

= 1 < 0:
a12
a 12
Prin urmare, numerele

(6.31)

1 a11
2 a11
si
sunt nenule si au semne contrare.
a12
a12

178

CAPITOLUL 6. CONICE

Daca valorile proprii 1; 2 sunt notate astfel nct diferenta 1 2 sa aiba


semnul lui a 12 ; atunci
1 2
(1 a11) (2 a11)
>0)
>0
a12
a12
deci
1 a11
a11
> 2
a 12
a12

(6.32)

1 a11 2 a11
si
au semne contrare
a12
a 12
si primul este mai mare ca al doilea. Acest lucru nu se poate ntmpla dect daca
Relatiile (6.31) si (6.32) arata ca numerele
1 a11
> 0 si
a 12

2 a11
< 0:
a 12

(6.33)

Dac
a lu
am = 1 n (6.29) obtinem un vector propriu corespunzator valorii
proprii 1; pe care-l notam
2
3
1
v1 = 4 1 a 11 5
a12
si care, conform observatiei de mai sus, are ambele componente pozitive, deci
extremitatea vectorului de pozitie corespunzator se aa n cadranul unu.
Lund = 1 n (6.30) obtinem un vector propriu corespunzator valorii
proprii 2; notat
2
3
1
v 2 = 4 (2 a 11 ) 5 :
a12

Conform inegalit atilor (6.33) vectorul de pozitie corespunzator are extremitatea


n cadranul doi. Consideram atunci versorii
2
3
1
v1
1 4
~i 0 =
1 a11 5
=
k v1 k
k v1 k
a12
2
3
1
v2
1 4
~j 0 =
=
(2 a11) 5
k v2 k
k v2 k
a12
0 0
[~i ; ~j ] este o baza ortonormata pozitiv orientata.
P
astram ca origine punctul O 0(x0 ; y0 ); centrul conicei, si luam ca baza a noului
0 0
reper baza determinata mai sus [~i ; ~j ]: Aceasta nseamna ca efectuam o rotatie a


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

179

sistemului de axe. Matricea de trecere de la baza canonica B = [~i; ~j] la noua baza
0 0
B 0 = [~i ; ~j ] este matricea ortogonala formata cu componentele vectorilor proprii
~i 0 ;~j 0
2
3
1
1
6 k v1 k
7
k v2 k
6
7
6
7
0
6
7:
C[B; B ] = 6 a
7
(

a
)
1
11
2
11
6
7
4
5
a12
a12
k v1 k
k v2 k
Valoarea determinantului acestei matrice este
det C =

1 2
1

= 1:
a 12
k v1 k k v2 k

n baza propozitiei (6.2.1) C este matricea unei rotatii

cos sin
C=
;
sin
cos
0

unde 2 (0; ) este masura unghiului dintre vectorii ~i si ~i: Avem


2
0
cos = ~i ~i =

1
k v1 k

1 a11

0
a12
sin = cos( ) = ~i ~j =
2
k v1 k
Atunci
tg =

1 a11

; 2 (0; ):
a 12
2

unde 2 0;
: ntr-adevar, 6=
deoarece a12 6= 0: este diferit si de
2
2
0; deoarece, n caz contrar, am avea 1 = a11 : Atunci, din relatia lui Vite
1 +2 = a11 + a22 corespunzatoare ecuatiei caracteristice (6.28), rezulta 2 = a22:
Cealalta relatie Vite, 12 = ; devine a11a 22 = a11 a22 4a212; de unde rezulta
a12 = 0; ceea ce este imposibil.
Efectuam rotatia

x0
y0

=C

x 00
y 00

180

CAPITOLUL 6. CONICE

cos sin
unde C =
sin
cos
(6.27) devine

este matricea de unghi determinat mai sus. Ecuatia

00

00

[x ; y ] C AC
Deoarece C AC =
T

1
0

0
2

00

00

[x ; y ]

x 00
y 00

= 0:

, obtinem
1
0

0
2

00

+ = 0;
00
y

sau
1 (x 00)2 + 2(y 00 )2 +

= 0:

(6.34)

Teorema este demonstrata.


Natura unei conice cu centru n functie de invarianti
Cazul =
6 0: Conic
a nedegenerat
a.
Daca 6= 0; conica are centru si se aduce la expresia analitica canonica
1 (x 00)2 + 2(y 00 )2 +

= 0:

(6.35)

Daca = 12 > 0; 1; 2 au acelasi semn. Atunci = 1 + 2 are acelasi


semn cu 1; respectiv 2; deci 1 > 0; 2 > 0: nmultind cu ecuatia (6.35)
aceasta devine
( 1) (x 00)2 + (2)(y 00)2 +

= 0:

Daca < 0; conica poate scris a sub forma


este o elips
a.

(x00 )2
(y 00)2
+
1 = 0; deci
a2
b2

(x00)2
(y00 )2
Daca > 0; conica poate scrisa sub forma
+
+ 1 = 0; deci
2
2
a
b
= ; deoarece nu exista numere reale x00 si y00 care s
a verice ecuatia obtinut
a.
O conica de aceasta forma se numeste elipsa imaginara.
Daca = 1 2 < 0; atunci 1; 2 au semne contrare. Conica poate scrisa
(x00 )2 (y00 )2
sub forma
+ 2 1 = 0; deci este o hiperbol
a.
a2
b
Cazul = 0: Conic
a degenerata.


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

181

Daca = 12 > 0; conica se numeste de gen eliptic. Ecuatia (6.35) se poate


scrie sub forma a2 (x 00 )2 + b2(y 00 )2 = 0; de unde se obt ine x 00 = y 00 = 0; deci se
reduce la un punct, centrul conicei.
Daca = 1 2 < 0; conica se numeste de gen hiperbolic. Ecuatia (6.35) se
poate scrie sub forma a2 (x 00 )2 b2(y 00 )2 = 0; sau (ax 00 + by 00)(ax 00 by 00) = 0;
deci reprezint
a dou
a drepte concurente n centrul conicei.
Exemplul 6.5.2 Fie conica
5x2 + 8xy + 5y2 18x 18y + 9 = 0:
Se cere:
1) Sa se stabileasca natura conicei, sa se aduca la expresia analitica canonica
si sa se reprezinte grac.
2) Sa se scrie ecuatiile rototranslat iei efectuate.
Solutie. Coecientii conicei sunt a11 = 5; a12 = 4; a22 = 5; b1 = 9; b2 = 9;
c = 9: Atunci matricea formei patratice din expresia conicei este

a11 a12
5 4
A=
=
:
a12 a22
4 5
Matricea conicei se obtine prin bordarea matricei A cu coecientii b1; b2 si termenul liber c:
2
3 2
3
a11 a12 b1
5
4 9
Ac = 4 a12 a22 b2 5 = 4 4
5 9 5 :
b1 b2 c
9 9
9
Invariantii conicei sunt

5 4
= det A =
4 5

= det Ac = 4
9

= 9;

= a11 + a22 = 5 + 5 = 10;

4 9
5 9 = 81:
9 9

Deoarece = 9 > 0 conica este o conica cu centru de gen eliptic. Pentru ca


= 81 6= 0; conica este nedegenerata. O conica nedegenerat a de gen eliptic
este o elipsa
.
Centrul conicei este solutia sistemului
8
1 @f
>
1
>
>
< 2 @x (x; y) = 2 (10x + 8y 18) = 0;
>
>
1 @f
>
:
(x; y) = 12 (8x + 10y 18) = 0:
2 @y

182

CAPITOLUL 6. CONICE

5x + 4y = 9
se determina solutia x0 = 1; y0 = 1;
4x + 5y = 9
0
deci centrul conicei este punctul
(1; 1):
O
0
0
x = x x0
x = x1
Efectuam acum translatia
n centrul conicei, i.e.,
:
0 =yy
y
y0 = y 1
0

x = x0 + 1
Inversam aceste relatii
si introducem valorile lui x si y n ecuatia
y = y0 + 1
conicei
Rezolvnd sistemul obtinut

5(x0 + 1)2 + 8(x0 + 1)(y0 + 1) + 5(y0 +1)2 18(x0 + 1) 18(y0 + 1) + 9 = 0:


Dupa efectuarea calculelor se obtine ecuatia conicei n noul sistem de cooordonate
x 0 O0 y 0
5(x0 )2 + 8x0 y0 + 5 (y0 )2 9 = 0:

(6.36)

La aceast a ecuatie putem ajunge imediat daca tinem seama de observat ia facuta
n cursul demonstratie teoremei 6.5.1, ca dupa efectuarea translatiei forma patratica ramne neschimbata, termenii de gradul nti dispar, iar termenul liber

devine : Deci, putem scrie ca, dupa efectuarea translatiei, ecuatia conicei devine

5(x0 )2 + 8x0 y0 + 5 (y0 )2 +

= 0:

Tinnd

seama de valoarea invariant ilor se obtine ecuatia (6.36).


Pentru efectuarea rotatiei noului sistem x0O 0y 0 trebuie sa determinam vectorii
proprii ai matricei A: Valorile proprii sunt solut iile ecuatiei
PA() = 2 + = 0;
i.e., 2 10 + 9 = 0: Rezolvnd ecuatia obtinem = 1 si = 10:
Vectorii proprii se determina din sistemul
8
4 y 0 = 0;
< (5 ) x0 +
:

4 x0 + (5 ) y 0 = 0:

Pentru = 1 sistemul se reduce la o singura ecuatie 4x0 + 4y 0 = 0: Daca


notam x0 = ; unde este un parametru real, atunci y 0 = : Vectorul propriu
corespunzator valorii proprii = 1 are forma generala

1
=
; 2 R; 6= 0:


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

183

Pentru = 9 sistemul se reduce la o singura ecuatie 4x0 + 4y0 = 0: Daca


notam x0 = ; cu parametru real, atunci y0 = : Vectorul propriu corespunzator
valorii proprii = 9 are forma generala

1
=
; 2 R; 6= 0:

1
n scopul obtinerii unei rotatii n sens trigonometric cu un
ascutit ; i
unghi

1
dam lui valoarea 1 si consideram vectorul propriu v 1 =
al carui vector
1
de pozitie are originea n cadranul unu. Pentru a obtine un vector cu originea

n
1
cadranul doi se da lui valoarea 1 si se consider
a vectorul propriu v 2 =
:
1
Pentru obtinerea unei baze ortonormate se mpart acesti vectorii la norma lor si
se iau versorii

0
0
1
1
1
1
~i = p
~j = p
;
:
1
2 1
2
0 0
Matricea de trecere de la baza B = [~i; ~j] la baza B 0 = [~i ;~j ] este

1
1 1
C=p
:
1
2 1

C este o matrice ortogonala care are determiantul egal cu 1; deci C este matricea
unei rotatii. Mai precis
2

3
cos
sin
4
C =4
4 5 :
sin
cos
4
4
Efectuam rotatia

x0
y0

1
= p
2

1 1
1
1

x 00
y 00

ale carei ecuatii se pot scrie sub forma


8
x00 y 00
>
>
< x0 = p ;
2 00
00
x
+
y
>
>
:
: y0 = p
2
Ecuatia conicei (6.36) devine
5

(x00 )2 + (y00 )2 2x00 y00


(x00 )2 (y00 )2
(x00 )2 + (y00 )2 + 2x00 y00
+8
+5
9 = 0:
2
2
2

184

CAPITOLUL 6. CONICE

Dupa reduceri de termeni si simplicari rezulta


(x00 )2 (y 00)2
+ 2 1 = 0:
12
3
Aceasta este ecuatia unei elipse cu semiaxele a = 1 si b = 3:
Ecuatiile rototranslatiei efectuate sunt
8
x00 y00
>
0
>
p ;
>
x
=
1
+
x
=
1
+
>
<
2
>
>
x00 + y00
>
>
: y = 1 + y0 = 1 + p :
2

Algoritm pentru reducerea la expresia analitica canonic


aa
conicelor cu centru
Fie conica
f(x; y) = a11x2 + 2a12 xy + a22y2 + 2b1 x + 2b2y + c = 0;

(6.37)

Pentru reducerea conicei la expresia analitica canonica se procedeaza conform


algoritmului de mai jos.
Etapa 1. Natura conicei
Se scriu matricele conicei A si Ac , se calculeaza invariantii ; ; si se stabileste natura conicei n functie de valorile determinantilor si .
Informatile cele mai importante despre natura unei conice sunt date de determinantul matricei A, si anume:
Daca 6= 0, conica este o conica cu centru. Mai precis:
- daca > 0, conica este de gen eliptic,
- daca < 0, conica este de gen hiperbolic.
Deteminantul matricei conicei, , arata daca conica este degenerata sau nu,
si anume:
- daca 6= 0, conica este nedegenerata (elipsa, hiperbola);
- daca = 0, conica este degenerat a (doua drepte concurente, un punct):
Etapa 2. Expresia analitic
a canonic
a a unei conice cu centru este
1(x00 )2 + 2 (y00 )2 +

= 0;

unde 1; 2 sunt solutile ecuatiei


2 + = 0;

(6.38)


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

185

notate astfel nct diferenta 1 2 s a aiba semnul lui a12. n acest caz sistemul
de axe x 00Oy 00 se obt ine din sistemul de axe translatat n centrul conicei x 0Oy 0

printr-o rotatie n sens trigonometric cu un unghi 2 (0; ):


2
Etapa 3. Reprezentarea grac
a
Pentru reprezentarea graca se determina:
a) Centrul conicei M0(x0; y0); unde (x0; y0) este solutia sistemului:
8
1 @f
>
>
>
< 2 @x (x; y) = a11x + a12y + b1 = 0;
(6.39)
>
>
1
@
f
>
:
(x; y) = a12x + a22y + b2 = 0:
2 @y
b) Masura unghiului de rotatie ; care se obtine din ecuatia
tg =

1 a11
;
a12

2 (0; ):
2

Desenul. Se translateaza sistemul xOy cu originea n centrul conicei obtinndu-se sistemul x 0 Oy 0 : Se roteste acest sistem n jurul centrului, n sens trigono
metric cu un unghi 2 (0; ) si se obtine sistemul x 00Oy 00 n care se face
2
reprezentarea graca a conicei data de ecuatia canonica (6.38).
n continuare vom da doua exemple de reducere la expresia analitic
a canonica
a conicelor cu centru folosind algoritmul descris mai sus. n primul exemplu vom
reprezenta pe baza acestui algoritm elipsa din exemplul 6.5.2, iar n al doilea
exemplu vom reprezenta o hiperbola.
Exemplul 6.5.3 Fie conica
5x2 + 8xy + 5y2 18x 18y + 9 = 0:
Se cere:
1) Sa se stabileasca natura conicei, sa se aduca la expresia analitica canonica
si sa se reprezinte grac.
2) S
a se scrie ecuatiile rototranslat iei efectuate.
Etapa 1. Natura conicei
Se scriu matricele conicei A si Ac , se calculeaza invariantii ; ; si se stabileste natura conicei n functie de valorile determinantilor si .
Coecientii conicei sunt a 11 = 5; a12 = 4; a22 = 5; b1 = 9; b2 = 9; c = 9:
Atunci matricea formei patratice din expresia conicei este

a11 a12
5 4
A=
=
:
a12 a22
4 5

186

CAPITOLUL 6. CONICE

Matricea conicei se obtine prin bordarea matricei A cu coecientii b1; b2 si termenul liber c:
2
3 2
3
a 11 a12 b1
5
4 9
5 9 5 :
Ac = 4 a 12 a22 b2 5 = 4 4
b1 b2 c
9 9
9
Invariantii conicei au valorile

5 4
= det A =
4 5

= det Ac = 4
9

= 9;

= a 11 + a22 = 5 + 5 = 10;

4 9
5 9 = 81:
9 9

Deoarece = 9 > 0 conica este o conica cu centru de gen eliptic. Pentru ca


= 81 6= 0; conica este nedegenerat
a. O conic
a nedegenerata de gen eliptic
este o elips
a.
Etapa 2. Expresia analitic
a canonic
a a unei conice cu centru este
1(x00 )2 + 2 (y00 )2 +

= 0;

unde 1; 2 sunt solutile ecuatiei


2 + = 0;
notate astfel nct diferenta 1 2 sa aiba semnul lui a12.
n cazul de fat a ecuat ia este 2 10 + 9 = 0 si are radacinile = 1 si = 9:
Deoarece a 12 = 4 > 0; notam 1 = 9 si 2 = 1 pentru ca diferenta 1 2 s a aiba
semnul lui a 12 : Atunci expresia analitica canonica este
9(x00 )2 + (y00 )2 +

81
= 0;
9

care se aduce la forma


(x00 )2 (y 00)2
+ 2 1 = 0:
12
3
Aceasta este o elipsa cu semiaxele a = 1 si b = 3:
Etapa 3. Reprezentarea grac
a
Pentru reprezentarea graca se determina centru conicei si unghiul de rotatie.
Centrul conicei este punctul M0(x0 ; y0 ); unde (x0 ; y0 ) este solutia sistemului
8
1 @f
>
1
>
>
< 2 @ x (x; y) = 2 (10x + 8y 18) = 0;
>
>
1 @f
>
:
(x; y) = 12 (8x + 10y 18) = 0:
2 @y


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

187

Rezolvnd acest sistem se obtine M0(1; 1):


Masura unghiului de rotatie se determina din ecuatia

tg =

1 a11
95
=
= 1;
a12
4

2 (0; );
2

deci = :
4
Desenul realizat n Mathcad este

Ecuatiile rototranslat iei efectuate sunt


8
x00 y 00
>
0
>
x
=
1
+
x
=
1
+
p ;
>
>
<
2
>
>
x00 + y00
>
0
>
p :
y
=
1
+
y
=
1
+
:
2

Exemplul 6.5.4 Fie conica

3x2 10xy + 3y2 + 4x + 4y + 4 = 0:


Se cere:
1) Sa se stabileasca natura conicei, sa se aduca la expresia analitica canonica
si sa se reprezinte grac.
2) S
a se scrie ecuatiile rototranslat iei efectuate.
Etapa 1. Natura conicei
Se scriu matricele conicei A si Ac , se calculeaza invariantii ; ; si se stabileste natura conicei n functie de valorile determinantilor si .

188

CAPITOLUL 6. CONICE

Coecientii conicei sunt a11 = 3; a 12 = 5; a 22 = 3; b1 = 2; b2 = 2; c = 4:


Matricea formei patratice din expresia conicei este

a11 a12
3 5
A=
=
:
a12 a22
5
3
Matricea conicei se obtine prin bordarea matricei A cu coecientii b1; b2 si termenul liber c:
2
3 2
3
a11 a12 b1
3 5 2
Ac = 4 a12 a22 b2 5 = 4 5
3 2 5:
b1 b2 c
2
2 4
Invariantii conicei au valorile

3 5

= 16;
= det A =
= a11 + a22 = 3 + 3 = 6;
5
3

3 5 2

= det Ac = 5
3 2 = 128:
2
2 4

Deoarece = 16 < 0; conica este o conica cu centru de gen hiperbolic.


Pentru ca = 128 6= 0; conica este nedegenerata. O conica nedegenerata de
gen hiperbolic este o hiperbol
a.
Etapa 2. Expresia analitic
a canonic
a a unei conice cu centru este
1(x00 )2 + 2 (y00 )2 +

= 0;

unde 1; 2 sunt solutile ecuatiei


2 + = 0;
notate astfel nct diferenta 1 2 s
a aiba semnul lui a12.
2
n cazul de fata ecuatia este 6 16 = 0 si are radacinile = 8 si = 2:
Deoarece a12 = 5 < 0; notam 1 = 2 si 2 = 8 pentru ca diferenta 1 2 sa
aiba semnul lui a12: Atunci expresia analitica canonica este
2(x00 )2 + 8(y00 )2 +
care se aduce la forma

128
= 0;
16

(x00)2 (y00 )2
2 1 = 0:
22
1
Aceasta este o hiperbol a cu semiaxele a = 2 si b = 1:


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

189

Etapa 3. Reprezentarea graca

Pentru reprezentarea graca se determina centru conicei si unghiul de rotatie.


Centrul conicei este punctul M0(x0 ; y0); unde (x0; y0) este solutia sistemului
8
1 @f
>
1
>
>
< 2 @x (x; y) = 2 (6x 10y + 4) = 0;
>
>
1 @f
>
:
(x; y) = 12 (10x + 6y + 4) = 0:
2 @y

Rezolvnd acest sistem se obtine M0(1; 1):


Masura unghiului de rotatie se determina din ecuatia
tg =

1 a11
2 3
=
= 1;
a12
5

2 (0; );
2

deci = :
4
Desenul realizat n Mathcad este

Ecuatiile rototranslat iei efectuate sunt


8
x00 y 00
>
0
>
p ;
>
x
=
1
+
x
=
1
+
>
<
2
>
>
x00 + y00
>
>
: y = 1 + y0 = 1 + p :
2

Exerctiul 6.5.5 Sa se reduca la expresia analitica canonica si sa se repre-zinte


grac conicele:
1) 5x2 + 6xy + 5y2 16x 16y 16 = 0:

190

CAPITOLUL 6. CONICE
p
2) 9x2 + 3 3xy + 7y 2 30 = 0:
3) 4x2 + 9y2 24x + 18y + 9 = 0:
4) 3x2 + 10xy + 3y3 2x 14y 13 = 0:
5) x2 9y2 + 4x 54y 78 = 0:
6) 5x2 + 12xy 22x 12y 19 = 0:

6.5.2

Cazul conicelor fa
ra
centru

Fie conica
f(x; y) = a11 x2 + 2a12xy + a 22y 2 + 2b1x + 2b2 y + c = 0:
Conform teoremei 6.4.1 conica nu are centru daca
= a 11 a22 a212 = 0 si

a 11
a
b
= 12 6= 1 :
a 12
a22
b2

Deoarece = 12 = 0; cel putin una dintre valorile proprii ale matricei A este
nul a. Facem alegerea de a nota cu 1 valoarea proprie nula. Atunci 2 = 6= 0:
(Daca ar zero, atunci a11 + a22 = 0: Cum a 11 a22 = a212; rezult
a a211 + a 212 = 0;
ceea ce implica a11 = 0 si a12 = 0: Prin urmare si a22 = 0: Aceasta inseamna ca
matricea A ar matricea nul a ceea ce este fals. Deci 6= 0).
Daca a12 6= 0; pentru aducerea conicei fara centru la expresia analitica canonica se efectueaza mai nti o rotatie. Versorii noii baze sunt vectorii proprii
normalizati ai matricei A: Ei se determina din sistemul

(a 11 )x +
a12y = 0;
a12x + (a22 )y = 0:
Pentru 1 = 0 sistemul devine

a11x
a12x

+ a12y
+ a22y

= 0;
= 0:

Fiind un sistem compatibil nedeterminat, daca notam x = 2 R; atunci


a11
y = : Deci vectorul propriu corespunzator valorii proprii 1 = 0 are forma
a12
generala
"
#
"
#

1
a 11
= a11 ; 2 R; 6= 0:
(6.40)

a12
a12
Pentru = 2; ca si n cazul conicelor cu centru , se obtine
2
3
"
#

1
4 2 a 11 5 = a22 ; 2 R; 6= 0:

a12
a12

(6.41)


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

191

(Am tinut seama ca 2 = = a11 + a22 :)


Deoarece matricea A este reala si simetrica, la valori proprii distincte corespund vectorii proprii ortogonali. Prin urmare, produsul scalar al celor doi vectori
proprii este egal cu zero, ceea ce nsemna ca

a11 a22
1

= 0;
a12 a12
prin urmare

a11 a22

= 1:
a12 a12
a11
a
> 0 si 22 > 0; atunci lund = 1 n (6.40) si = 1 n (6.41)
a12
a12
obtinem vectorii
"
#
"
#
1
1
v1 = a 11 ;
v 2 = a22 ;
a 12
a12
Daca

primul cu extremitatea n cadranul doi, iar al doilea cu extremitatea n cadranul


trei. Consideram atunci versorii
"
#
1
0
v
1
1
~i =
a11 ;
=
k v1 k
k v1 k a
12
"
#
1
0
v
1
2
~j =
a22 :
=
k v2 k
k v2 k a
12
0
0
Matricea de trecere de la baza canonica la noua baza B 0 = [~i ; ~j ] este matricea
formata cu vectorii proprii
2 1
1 3
6 k v1 k k v2 k 7
6
7
6
7
C[B; B 0 ] = 6 a11
7:
a
22
6
7

4 a12
a12 5
k v1 k k v2 k

Determinantul acestei matrice este


1
a + a11
1

det C =
22
=

:
k v1 k k v2 k
a12
k v1 k k v 2 k a 12
Se observa apoi ca

a
a
a
a
= 22 + 11 = 12 + 11 =
a12
a12 a12
a 11 a12

1+

a11
a12

a 11
a 12

>0

192

CAPITOLUL 6. CONICE

a11
a
< 0 si 22 < 0; atunci lund = 1 n (6.40) si = 1 n (6.41)
a12
a 12
obtinem vectorii
Daca

v1 =

"

1
a
11
a12

v2 =

"

1
a22
a 12

primul cu extremitatea n cadranul unu, iar al doilea cu extremitatea n cadranul


doi. n acest caz, noua baza B0 este formata din versorii
~i

v1
1
=
=
k v1 k
k v1 k

~j

v2
1
=
=
k v2 k
k v2 k

"

1
a11

a12

"

1
a22

a12

Matricea de trecere de la baza canonica la noua baz


a B 0 este
2
3
1
1
6 k v 1 k k v2 k 7
6
7
6
7
0
C[B; B ] = 6
7:
a
a
11
22
6
7

4
a12
a12 5
k v 1 k k v2 k
Determiantul sau este egal cu
det C =

1
(a 22 + a11)
1

;
k v1 k k v2 k
a12
k v1 k k v 2 k a12

dar, n acest caz, deoarece

a11
< 0; avem
a12

=
a 12

1+

a11
a12

a11
a12

<0

prin urmare si n acest caz det C > 0:


n baza propozit iei (6.2.1) C este matricea unei rotatii
C=

cos sin
sin
cos


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

193

0
unde 2 (0; ) este m
asura unghiului dintre vectorii ~i si ~i: Avem
8
>
~i 0 ~i = 1
>
cos

=
>
>
k v1 k
>
<
a11
>
>

>
>
>
: sin = a12
k v1 k

Atunci

a11
a
tg = a12 = 11 ;
1
a12

2 (0; ):

(Daca = 0 sau = ; atunci tg = 0; ceea ce nseamna a11 = 0: Cum


a11a 22 = a 212 ; rezulta a12 = 0; ceea ce ar contrazice ipoteza facuta.)
Efectuam rotatia

0
x
x
=C
;
y
y0

cos sin
unde C =
este matricea de unghi determinat mai sus. Ecuatia
sin
cos
conicei n forma (6.27) devine
0
0
x
x
0
0
T
[x ; y ] C AC
+ 2[b1; b2] C
+ c = 0:
0
y
y0
Dupa cum se stie
T

C AC =

1
0

0
2

0 0
0

Notam apoi
[b01 ; b02 ]

= [b1; b2] C = [b1 ; b2 ]

cos sin
sin
cos

ceea ce revine la

b01 = b1 cos + b2 sin ;


b02 = b1 sin + b2 cos :

Atunci ecuatia conicei se scrie sub forma

0
0
0 0
x
x
0
0
0
0
[x ; y ]

+ 2[b1 ; b2 ]
+ c = 0:
0
0
y
y0

194

CAPITOLUL 6. CONICE

n concluzie, n urma efectuarii rotatiei ecuatia conicei devine


(y 0 )2 + 2b01 x 0 + 2b02 y 0 + c = 0:

(6.42)

Conica (6.42) are matricea


2

3
0 0 b01
A0c = 4 0 b02 5 :
b01 b02 c

Cum este invariant la rotatii, avem 0 = ; deci (b01 )2 = : Se observa ca

= (b01)2 > 0; prin urmare

b01 =
:

Dac
a = 0; atunci b01 = 0 si ecuat ia conicei devine
(y 0 )2 + 2b02y 0 + c = 0
n functie de semnul discriminatului acestei ecuatii de gradul al doilea conica
degenereaza n doua drepte paralele, o singura dreapta sau ;:
n cazul 6= 0; ceea ce este echivalent cu b01 6= 0; n ecuat ia (6.42) se grupeaza
termenii care contin pe y0 si se completeaza un patrat perfect.
"
#
0
0 2
b2 0 (b2)
(b02 )2
0 2
0 0
(y ) + 2 y + 2 + 2b1x + c
= 0;

sau
0

1
0 2
(b
)
2

0 2
c
B
C
b2
B
C
0
y +
+ 2b01 Bx0 +
C = 0:

@
2b01 A

Efectu
am translatia

8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:

(b02 )2

00
0
x =x
;
0
2b10
b
y00 = y0 2 :


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

195

Cu aceste notatii ecuatia conicei devine


(y 00) 2 = 2

00
x ;

(6.43)

r
1
ceea ce reprezinta o parabola cu parametrul p =
: Faptul ca n (6.43)

apare semnul nu nseamna ca se obtin doua parabole. Este o imperfectiune a


acestei metode.
Axa parabolei n sistemul x00 O0 y00 este y00 = 0; ceea ce n sistemul x0 Oy 0
nseamna
0

b
y + 2 = 0:

(6.44)

Dar

y 0 = x sin + y cos ;
b02 = b1 sin + b2 cos :

nlocuind aceste valori n ecuatia (6.44) se obtine


(b1 + x) sin + (b2 + y) cos = 0
sau, dupa mpartirea cu cos si folosirea formulei pentru determinarea unghiului
a
de rotatie, tg = 11 ; rezulta
a12
(b1 + x)

a11
+ (b2 + y) = 0:
a12

Se nlocuieste cu a11 + a 22 si se aduce la acelasi numitor.

a11b1 + a211 + a11a22 x + a 12b2 + (a11a12 + a12a 22 ) y = 0:

Se nlocuieste produsul a11a 22 cu a 212 si apoi se dau factor comun a11 si a12: Se
obtine ecuatia
a11 (a11x + a12y + b1 ) + a12 (a12x + a22y + b2 ) = 0
sau
a11

@f
@f
(x; y) + a12 (x; y) = 0:
@x
@y

Aceasta este ecuat ia axei parabolei n sistemul initial xOy:

196

CAPITOLUL 6. CONICE
Algoritm pentru reducerea la expresia analitica canonica
a
conicelor f
ar
a centru

Etapa 1. Natura conicei. Se scriu matricele conicei, se calculeaza invariantii si se stabileste natura conicei n functie de valorile determinantilor si .
a
a
b
Daca = 0 si 11 = 12 6= 1 ; atunci conica este o conica fara centru.
a12
a22
b2
Etapa 2. Expresia analitic
a canonic
a a unei conice fara centru este:
s
2 00
(y00 )2 =
x :

Observatie. Semnul + sau din formula de mai sus se alege dup


a reprezentarea
graca.
Etapa 3. Reprezentarea grac
a a unei conice fara centru necesita determinarea ecuatiei axei conicei si a vrfului parabolei.
Axa conicei este dreapta de ecuatie
a 11

@f
@f
(x; y) + a12 (x; y) = 0;
@x
@y

daca cel putin unul dintre coecientii a11 sau a12 este nenul, sau
a 12

@f
@f
(x; y) + a22 (x; y) = 0;
@x
@y

n caz contrar.
Vrful parabolei, V (x0; y0), se determina prin rezolvarea sistemului format
de ecuatia conicei si ecuatia axei
8
< f(x; y) = a11 x2 + 2a12xy + a 22y 2 + 2b1x + 2b2 y + c = 0;
@f
@f
: a11 (x; y) + a12 (x; y) = 0:
@x
@y
a11
, unde 2 (0; ).
a12
Observatie. Reprezentarea graca se poate face si fara determinarea acestui
unghi. El este necesar pentru scrierea ecuatiilor rototranslatiei efectuate.
Unghiul de rotatie, se determina din ecuatia: tg =

Exemplul 6.5.6 Sa se reduca la expresia analitica canonica si sa se reprezinte


grac conica:
x2 2xy + y 2 10x 6y + 25 = 0:


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

197

Etapa 1. Natura conicei. Se scriu matricele conicei A si Ac, se calculeaza


invariantii ; ; si se stabileste natura conicei n functie de valorile determinantilor si .
Coecientii conicei sunt a11 = 1; a12 = 1; a 22 = 1; b1 = 5; b2 = 3; c = 25:
Matricea formei patratice din expresia conicei este

a 11 a12
1 1
A=
=
:
a 12 a22
1
1
Matricea conicei se obtine prin bordarea matricei A cu coecientii b1; b2 si termenul liber c:
2
3 2
3
a11 a12 b1
1 1 5
Ac = 4 a12 a22 b2 5 = 4 1
1 3 5 :
b1 b2 c
5 3 25
Invariantii conicei au valorile

= det A = 0;

= a11 + a22 = 1 + 1 = 2;

1 1 5

= det Ac = 1
1 3 = 64:
5 3 25

a11 a12 b1
Deoarece = 0 rang
= 2; conica nu are centru, deci este de gen
a12 a22 b2
parabolic. Pentru ca 6= 0 conica este nedegenerata, deci este o parabola.
Etapa 2. Expresia analitic
a canonic
a a unei conice fara centru este
s
2 00
(y 00) 2 =
x :

p
n cazul conicei de fata se obtine (y00 )2 = 4 2x00 : Semnul + sau se va alege
dupa reprezentarea graca.
Etapa 3. Reprezentarea grac
a a unei conice fara centru necesita determinarea ecuatiei axei conicei si a vrfului parabolei.
@f
@f
Axa conicei este dreapta de ecuatie a11 (x; y) + a12 (x; y) = 0; ceea de
@x
@y
n cazul de fata nseamn
a
2x 2y 10 (2x + 2y 6) = 0;

adica x y 1 = 0:
Vrful parabolei, V (x0; y0), se determina prin rezolvarea sistemului format
de ecuatia conicei si ecuatia axe
2
x 2xy + y2 10x 6y + 25 = 0;
x y 1 = 0:

198

CAPITOLUL 6. CONICE

ntotdeauna n cazul = 0 forma patratica din expresia conicei este un patrat


perfect. Conica se scrie sub forma
(x y)2 10x 6y + 25 = 0;
iar din ecuatia axei se obtine xy = 1: Prin urmare, pentru determinarea vrfului
parabolei avem sistemul

10x 6y + 26 = 0;
x y 1 = 0;

care are solutia x = 2 si y = 1:


Masura unghiului de rotatie se determina din ecuatia
tg =

a11
1
=
= 1;
a12
1

2 (0; );

:
4
Pentru a putea face reprezentarea
graca trebuie ales semnul + sau n
p 00
00 2
ecuatia redusa (y ) = 4 2x . n acest scop se determina punctele de intersectie ale conicei cu vechile axe de coordonate.
Punctele de intersectie cu axa Ox sunt solutiile sistemului
deci =

x2 2xy + y2 10x 6y + 25 = 0;
y = 0:

Pentru y = 0 prima ecuatie devine x2 10x + 25 = 0; sau (x 5)2 = 0; de unde


rezulta x = 5; solutie dubla. Aceasta nsemna ca parabola este tangenta axei Ox
n punctul (5; 0):
Punctele de intersectie cu axa Oy sunt solutiile sistemului

x2 2xy + y2 10x 6y + 25 = 0;
x = 0:

Pentru x = 0 prima ecuatie devine y 2 6y + 25 = 0: Deoarece acesta ecuatie nu


are solutii reale parabola nu intersecteaza axa Oy:
Desenul realizat n Mathcad este


6.5. REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CANONICA

199

Din reprezentarea
p 00 graca de mai sus rezulta ca ecuatia canonica a parabolei
00 2
este (y ) = 4 2x .
Pentru a scrie ecuatiile rototranslatiei putem considera ca s-a facut mai nti

translatia n vrful conicei V (2; 1) si apoi rotatia de unghi = : Atunci ecuatiile


4
rototranslatiei

x = x0 + (cos ) x 00 (sin ) y 00;


y = y0 + (sin ) x 00 + (cos ) y 00 ;
devin
8
x00 y00
>
>
;
< x =2+ p
2
x00 + y00
>
>
: y = 1+ p :
2

Exerctiul 6.5.7 Sa se reduca la expresia analitica canonica si sa se reprezinte


grac conicele:
1) 9x2 24xy + 16y2 20x + 110y 50 = 0:
2) 4x2 4xy + y2 2x 14y + 7 = 0:
3) 2y2 3x + 12y 3 = 0:

200

CAPITOLUL 6. CONICE

6.6

Intersectia unei conice cu o dreapta

Fie conica
f (x; y) = a11x2 + 2a12xy + a 22 y2 + 2b1x + 2b2y + c = 0
si dreapta care trece prin punctul M0(x0 ; y0 ) si are vectorul director ~v = ~i + ~j
x x0
y y0
=
:

Ecuatiile parametrice ale acestei dreptei sunt

x x0 = t;
t 2 R:
y y0 = t;
Daca dreapta se scrie sub forma
y y0 =

(x x0);

rezulta ca panta sa, data de formula general a m = tg ' (unde ' este masura

unghiului pe care dreapta l face cu directia pozitiva a axei Ox); este m = ;

h
~
pentru 6= 0, ceea ce nseamna ca ' 2 0;
: Daca = 0; atunci ~v = j; prin
2

urmare dreapta este paralela cu axa Oy si are ecuat ia x = x0: n acest caz ' =
2
si, prin conventie, m = 1:

Pentru a determina punctele de intersectie dintre dreapta data si conica trebuie s


a rezolvam sistemul format cu ecuatiile acestora. n acest scop, dezvoltam
mai nti functia f (x; y) n jurul puctului (x0 ; y0 ) cu ajutorul formulei Taylor
f (x0; y0) +
1
+
2!

@f
@f
(x0; y0)(x x0 ) +
(x0; y0 )(y y0 )+
@x
@y

2
@ 2f
2 + 2 @ f (x ; y )(x x )(y y ) +
(x
;
y
)(x

x
)
0
0
0
0
0
@x2
@x@y 0 0

@2 f
+ 2 (x0; y0)(y y0 )2
@y

= 0:

Daca tinem seama ca


@ 2f
(x ; y ) = 2a 11 ;
@x2 0 0

@ 2f
(x ; y ) = 2a12;
@x@y 0 0

@ 2f
(x ; y ) = 2a22
@y2 0 0


6.7. TANGENTELE LA O CONICA

201

si introducem ecuatiile parametrice ale dreptei n ecuatia conicei obtinem ecuatia


de gradul al doilea n t

@f
@f
2
2 2
(a 11 + 2a12 + a22 )t +
(x ; y ) +
(x ; y ) t + f(x0; y0) = 0:
@x 0 0
@y 0 0
(6.45)
Pentru simplicarea scrierii notam cu
Q(; ) = a11 2 + 2a12 + a22 2;
forma patratica din expresia analitica a conicei, care este coecientul lui t2; si cu
B=

@f
@f
(x0 ; y0 ) +
(x0; y0)
@x
@y

coecientul lui t: Atunci ecuatia (6.45) capata forma


Q(; )t2 + Bt + f(x0; y0) = 0:

(6.46)

Daca Q(; ) 6= 0 ecuatia (6.46) este o ecuatie de gradul al doilea n variabila


t care are discriminatul

2
@f
@f
D=
(x0; y0) +
(x0 ; y0 ) 4Q(; )f (x0; y0):
@x
@y
n functie de semnul lui D va rezulta daca dreapta taie sau nu conica. Mai precis
avem:
1) Daca D < 0; atunci ecuatia (6.46) nu are solutii reale, deci dreapta nu taie
conica.
2) Daca D = 0; atunci ecuatia (6.46) are o solutie dubl a, ceea ce nseamna ca
dreapta este tangenta conicei.
3) Daca D > 0; atunci ecuatia (6.46) are doua solutii reale si distincte t1; t2;
ceea ce nseamna ca dreapta taie conica n doua puncte distincte M1(x1 ; y1) si
M2 (x2; y2 ); unde xi = x0 + ti ; yi = y0 + ti , i = 1; 2:

6.7

Tangentele la o conic
a

Dupa cum s-a v azut n sectiunea anterioara conditia ca drepta


x x0
y y0
=
sa e tangenta conicei este ca discriminantul ecuatiei (6.46)

sa e egal cu zero, ceea ce revine la

2
@f
@f
(x ; y ) +
(x ; y ) 4(a11 2 + 2a12 + a22 2)f(x0 ; y0 ) = 0:
@x 0 0
@y 0 0
(6.47a)

202

CAPITOLUL 6. CONICE

Folosind coecientul unghiular al dreptei m =


n locul vectorului director

~v =~i + ~j relatia de mai sus se scrie sub forma

2
@f
@f
(x0; y0) +
(x0; y0)m 4(a 211 + 2a12 m + a22 m2 )f(x0; y0) = 0: (6.48)
@x
@y
Observatie. Atunci cnd se foloseste ecuatia (6.48) se utilizeaza conventia ca
n cazul n care ecuatia este de gradul nti o radacina a ei, notata m1; este nita
si se obtine prin rezolvarea ecuatei respective, iar a doua radacina este m2 = 1:

Tangenta la o conic
a ntr-un punct M (x0; y0 ) situat pe conic
a
Daca f(x0; y0) = 0; atunci punctul M 0(x0; y0) este situat pe conica. n acest
caz ecuatia (6.47a) devine
@f
@f
(x0 ; y0 ) +
(x0; y0 ) = 0:
@x
@y
x x0
y y0
=
; putem sa nlocuim pe si cu x x0 ; respectiv

y y0 ; cu care sunt proportionale. Obtinem astfel ecuatia tangentei la conica


ntr-un punct M0(x0 ; y0 ) situat pe conica
Deoarece

@f
@f
(x0; y0)(x x0 ) +
(x0; y0)(y y0 ) = 0:
@x
@y

(6.49)

Scris a sub forma (6.49) ecuatia tangentei la conica n punctul M0(x0; y0) are
avantajul ca are aceeasi forma cu ecuatia tangentei ntr-un punct M0 (x0; y0 ) la o
curba plana oarecare data implicit prin formula f(x; y) = 0:
Ecuatia (6.49) se poate aduce la o forma specica conicelor n care nu mai
apar derivatele partiale. Mai nti nlocuim derivatele partiale cu expresiile lor.
(a 11x0 + a12y0 + b1)(x x0 ) + (a12x0 + a22y0 + b2)(y y0 ) = 0:
Desfacem apoi parantezele si grupam termenii ca mai jos
a11xx0 + a12(xy0 + x0 y) + a22yy0 + b1 x + b2 y
(a11x20

+ 2a12 x0y0 +

a22y20

+ b1x0 + b2y0) = 0:

Deoarece punctul M (x0; y0) este situat pe conica avem egalitatea


a11x20 + 2a12x0 y0 + a22y02 + 2b1x0 + 2b2y0 + c = 0;

(6.50)


6.7. TANGENTELE LA O CONICA

203

de unde rezulta ca
a 11 x20 + 2a12x0y0 + a22y02 + b1x0 + b2y0 = (b1 x0 + b2y0 + c):
Atunci ecuatia (6.50) capata forma
a 11 xx0 + a12(xy0 + x0y) + a22yy0 + b1(x + x0 ) + b2 (y + y0) + c = 0:

(6.51)

Ecuatia (6.51) este ecuatia tangentei la conic


a n punctul M0 (x0; y0) obtinuta
din ecuatia conicei prin dedublare.
Exemplul 6.7.1 Fie conica
f(x; y) = x2 + 3xy y2 3x 2y + 4 = 0:
Pentru a scrie ecuat ia tangentei la conica n punctul M (1; 2), situat pe conica
deoarece f (1; 2) = 0, scriem mai nti ecuatia conicei sub forma dedublata
3
3
xx0 + (xy0 + x0y) yy0 + (x + x0 ) (y + y0 ) + 4 = 0:
2
2
nlocuind apoi x0 = 1 si y0 = 2 avem
3
3
x + (2x + y) 2y + (x + 1) (y + 2) + 4 = 0;
2
2
de unde se obtine ecuat ia tangentei cautate 12x 2y + 5 = 0:
Tangentele duse la conic
a dintr-un punct exterior acesteia
Daca f(x0 ; y0 ) 6= 0; atunci punctul M0(x0; y0) este exterior conicei. Ecuatia
(6.47a) furnizeaza relatiile dintre parametrii directori si pentru care dreapta
este tangenta conicei.
Ecuatia (6.48) furnizeaza panele dreptelor care trec prin punctul M0(x0; y0)
exterior conicei si sunt tangente acesteia. n general, acesta ecuatie are doua
solutii m1 si m2: Tangentele duse la conica din punctul M0(x0 ; y0 ) exterior conicei
au atunci ecuatiile
y y0 = m1 (x x0);

y y0 = m2(x x0):

Daca coecientul lui m2 din ecuatia (6.48) este zero, ecuatia are o singura
solutie m; cealalta ind considerata innita. n acest caz tangentele duse din
punctul M 0(x0; y0) la conica sunt
y y0 = m(x x0);

x x0 = 0:

Exemplul 6.7.2 Sa se scrie ecuatiile tangentelor duse din punctul M (3; 4) la


conica
2x2 4xy + y2 2x + 6y 3 = 0:

204

CAPITOLUL 6. CONICE

6.8

Axele unei conice

Fie
f (x; y) = a11x2 + 2a12xy + a 22 y2 + 2b1x + 2b2y + c = 0
ecuatia unei conice nedegenerate ( 6= 0) cu centru ( 6= 0). Notam cu (x0 ; y0 )
coordonatele centrului. Conica data sub forma general a se aduce la expresia
analitica canonica prin efectuarea unei rototranslatii. Noile coordonate (x 00 ; y 00 )
se exprima n functie de vechile coordonate (x; y) prin relatiile
00
x
=
(cos ) (x x0) + (sin ) (y y0 );
00
y
= (sin ) (x x0) + (cos ) (y y0 ):
Ecuatiile axelor n noul sistem x00O 0y 00 sunt y00 = 0 si x00 = 0; ceea ce nseamna

(cos ) (x x0) + (sin ) (y y0 ) = 0;


(sin ) (x x0) + (cos ) (y y0 ) = 0;
de unde rezult
a

8
< y y0 = tg (x x0);
1
(x x0):
: y y0 =
tg

(6.52)

unde 2 (0; ) este masura unghiului de rotatie.


2
Ecuatiile (6.52) reprezinta ecuatiile axelor unei conice cu centrul n punctul
(x0 ; y0 ) n raport cu sistemul de coordonate initial xOy:
Exemplul 6.8.1 Fie conica 5x2 20xy 10y2 + 30x + 16 = 0:
Stabilim mai nti natura conicei pentru a vedea daca aceasta are centru. n
acest scop scriem matricele
2
3

5 10 15
5 10
A=
;
Ac = 4 10 10 0 5
10 10
15
0 16

si calculam invariantii = 150; = 5; = 150: Deoarece 6= 0; avem o


conica nedegenerata, iar < 0 ne arata ca aceasta este o conica cu centru, mai
precis, o hiperbola.
Centrul conicei se determina din sistemul
8
1 @f
1
>
>
>
< 2 @ x (x; y) = 2 (10x 20y + 30) = 0;
>
>
1 @f
1
>
:
(x; y) = (20x 20y) = 0:
2 @y
2

205

6.9. ASIMPTOTELE UNEI CONICE

Solutia acestui sistem este x = 1; y = 1; deci conica are centrul C(1; 1):
Pentru determinarea unghiului de rotat ie se calculraza solutiile ecuatiei
caracteristice a matricei A; PA() = 2 + = 0. n cazul de fata aceasta
este 2 + 5 150 = 0 si are solutiile 1 = 15 si 2 = 10: Solutiile au fost notate
astfel nct diferenta 1 2 sa aiba semnul lui a12 = 10: Folosind formula
a11
15 5
tg = 1
; obtinem tg =
= 2:
a12
10
Conform formulelor (6.52) ecuatiile axelor conicei sunt y 1 = 2(x + 1) si
1
y1=
(x + 1); sau 2x y + 3 = 0 si 2x + y 1 = 0:
2

6.9

Asimptotele unei conice

Conicele nedegenerate care au asimptote sunt hiperbolele. Daca hiperbola


are una dintre ecuatiile analitice canonice
x2 y 2
2 1 = 0 sau
a2
b

x2 y 2
+ 2 1 = 0;
a2
b

atunci asimptotele sunt dreptele care trec prin originea axelor de coordonate
(centrul conicei) si au ecuatiile
b
y = x:
a
b
Coecientii unghiulari ai acestor drepte sunt m1;2 = : Daca notam cu ' maa
b
sura unghiului pe care drepta y = x l face cu directia pozitiva a axei Ox;
a
b
b
atunci tg ' = . Cealalta asimptota, y = x; care are coecientul unghiular
a
a
b
; va face cu directia pozitiva a axei Ox un unghi de masura ':
a
Consider am acum cazul general al unei conice nedegenerate de gen hiperbolic.
n urma reducerii la expresia analitica canonica se obt ine ecuatia
1(x00 )2 + 2 (y00 )2 +

= 0;

(6.53)

unde 1 ; 2 sunt solut ile ecuatiei 2 + = 0; notate astfel nct diferenta


1 2 sa aiba semnul lui a 12 . Deoarece conica este o parabola, = 12 < 0;
deci 1 si 2 au semne contrare. Pentru a determina semiaxele hiperbolei scriem
ecuatia (6.53) sub forma
(x00 )2
(y 00)2
+
1 = 0:

1
2

(6.54)

206

CAPITOLUL 6. CONICE

Cazul > 0: Pentru ca 1 si 2 au semne contrare avem doua situatii:


1 > 0; 2 < 0 si 1 < 0; 2 > 0:

n cazul 1 > 0; 2 < 0; produsul 1 < 0; iar 2 > 0: Atunci


> 0; iar
1

< 0, ceea ce permite scrierea ecuatiei (6.54) sub forma


2
(x00 )2
(y00)2
r
2 r
2 1 = 0;

1
2
de unde rezulta semiaxele hiperbolei
a=

;
1

b=

:
2

b
n sistemul translatat si rotit x00 O0 y00 ecuatiile asimptotelor sunt y00 = x00:
a
Atunci
r
r
r
b

1
1
tg ' = =

=
:
a
2

2
n cazul 1 < 0; 2 > 0; produsul 1 > 0; iar 2 < 0: Atunci

> 0, ceea ce permite scrierea ecuatiei (6.54) sub forma


2

< 0; iar
1

(x00 )2
(y00 )2
r
+
2 r
2 1 = 0;

1
2
de unde rezulta semiaxele hiperbolei
r

a=
;
1

b=

:
2

Atunci
b
tg ' = =
a

1
=

1
:
2

La aceeasi concluzie se ajunge si n celelalte cazuri: < 0; 1 > 0; 2 < 0 si


< 0; 1 < 0; 2 > 0:

6.9. ASIMPTOTELE UNEI CONICE

207

Daca este masura unghiului de rotatie si ' masura unghiului pe care-l face
b
asimptota y00 = x00 cu directia pozitiva a axei O 0x00 ; atunci coecientul unghiular
a
al acestei asimptote fata de sistemul initial xOy este
r
1 a 11
1
+
tg + tg '
a12

m1 = tg( + ') =
=
r 2 :
(6.55)
1 tg tg '
1 a11
1
1

a 12
2
b
Analog, coecientul unghiular al asimptotei y 00 = x00 fata de sistemul intial
a
xOy este
r
1 a11
1

tg tg '
a12

m2 = tg( ') =
=
r 2 :
(6.56)
1 + tg tg '
1 a11
1
1+

a12
2
Prin urmare, ecuatiile asimptotelor n sistemul initial de axe xOy sunt
y y0 = m1;2(x x0 );
unde (x0; y0) este centrul conicei iar m1 si m2 sunt dati de formulele (6.55),
respectiv (6.56).
Exemplul 6.9.1 Sa se scrie ecuatiile axelor si asimptotelor conicei
x2 3xy + 2y2 4x + 5y 3 = 0:
Probleme de sintez
a
Exerctiul 6.9.2 Se considera conica
3x2 2xy + 3y2 + 4x + 4y + 4 = 0;
unde este un parametru real. Se cere:
a) S
a se discute natura conicei n functie de parametrul :
b) Sa se deseneze conica n cazul = 5:
a) Sa se ae conicele degenerate din familie.

208

CAPITOLUL 6. CONICE

Capitolul 7
Cuadrice
7.1
7.1.1

Ecuatiile canonice ale cuadricelor


Sfera

Denitia 7.1.1 Sfera este locul geometric al punctelor din spatiu care sunt egal
departate de un punct x numit centru.
Ecuatia unei sfere de centru C (a; b; c) s i raza r
Fie C(a; b; c) centrul sferei si M (x; y; z) un punct oarecare situat pe sfera.
Conform denitiei are loc egalitatea dist(M; C) = r; sau
p
(x a)2 + (y b)2 + (z c)2 = r:
Prin ridicare la patrat obtinem

(x a) 2 + (y b) 2 + (z c)2 = r2:

(7.1)

Acesta este ecuatia sferei atunci cnd se cunoaste centrul C (a; b; c) si raza r:
Ecuatia general
a a unei sfere
Daca n ecuatia (7.1) ridicam termenii la patrat si trecem toti termenii n
membrul stng, obtinem
x2 + y 2 + z 2 2ax 2by 2cz + (a2 + b2 + c2 r2) = 0:
Notam m = a; n = b; p = c si q = a2 +b2 +c2 r2: Atunci ecuatia precedenta
devine
x2 + y2 + z 2 + 2mx + 2ny + 2pz + q = 0:
209

(7.2)

210

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Ecuatia (7.2) se numeste ecuatia generala a sferei.


Dac
a o sfer
a este data prin ecuatia sa generala de forma (7.2) centrul se
determina din relatiile
a = m; b = n; c = p;

iar raza se calculeaza conform formulei


p
r = m2 + n2 + p2 q:

Propozitia 7.1.2 Ecuatia planului tangent ntr-un punct M 0(x0; y0; z0 ) situat pe
sfera de ecuatie
x2 + y2 + z 2 + 2mx + 2ny + 2pz + q = 0
este
xx0 + yy0 + zz 0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p(z + z0) + q = 0:

(7.3)

Demonstratie. Pentru a scrie ecuatia planului tangent sferei date n punctul


M0 (x0; y0; z0 ) situat pe sfera, tinem seama ca planul tangent este perpendicular pe
raza sferei n punctul de contact. Prin urmare, un vector normal planului tangent
este ~n = (x0 a)~i+ (y0 b)~j + (z0 c)~k; unde C(a; b; c) este centrul sferei. Scriem
ecuatia planului tangent ca ind planul ce trece prin punctul M0(x0; y0; z0 ) si are
normala ~n :
(x x0)(x0 a) + (y y0)(y0 b) + (z z0)(z0 c) = 0:

Desfacem parantezele si aducem ecuatia la forma

xx0 + yy0 + zz0 a(x x0) b(y y0) c(z z0 ) (x20 + y02 + z 20 ) = 0: (7.4)

Tinem

apoi seama ca m = a; n = b; p = c si

x20 + y02 + z 20 + 2mx0 + 2ny0 + 2pz0 + q = 0;

deoarece punctul M0(x0; y0; z0 ) se aa pe sfera data. Folosind aceste egalitati,


ecuatia (7.4) devine
xx0 + yy0 + zz0 + m(x x0) + n(y y0) + p(z z0)+
+2mx0 + 2ny0 + 2pz 0 + q = 0
Dupa reducerea termenilor asemenea obtinem ecuatia planului tangent la sfera
n punctul M0(x0; y0; z 0) sub forma dedublata(7.3).
Ecuatiile parametrice ale unei sfere
Ecuatiile parametrice ale unei sfere cu centrul n punctul C(a; b; c) si raza r
sunt
8
< x(u; v) = a + r sin v cos u;
y(u; v) = b + r sin v sin u;
u 2 [0; 2]; v 2 [0; ]:
:
z(u; v) = c + r cos v;

7.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CUADRICELOR

7.1.2

211

Elipsoidul

Denitia 7.1.3 Se numeste elipsoid suprafata care ntr-un reper ortonormat


convenabil ales (O; f~i; ~j; ~kg) are ecuatia
x2 y2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0;
a2
b
c

a; b; c > 0:

(7.5)

Reprezentarea graca a unui elipsoid este data n gura de mai jos.

Figura 7.1: Elipsoidul


Propozitia 7.1.4 Elipsoidul are trei plane de simetrie: xOy; yOz; zOx; trei
axe de simetrie: Ox; Oy; Oz; un centru de simetrie: O(0; 0; 0) si sase vrfuri
A(a; 0; 0); A0 (a; 0; 0); B(0; b; 0); B 0 (0; b; 0); C (0; 0; c); C 0 (0; 0; c):
Propozitia 7.1.5 Elipsoidul intersecteaza planele de simetrie xOy; yOz; zOx
dup
a elipse reale.
Demonstratie. Intersectia elipsoidului cu planul xOy este data de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0;
a2
b
c

z = 0;

format din ecuatia elipsoidului si ecuatia planului xOy: Acest sistem este echivalent cu sistemul
x2 y2
+ 2 1 = 0;
a2
b

z = 0;

care, din punct de vedere geometric, reprezinta o elipsa n planul xOy:

212

CAPITOLUL 7. CUADRICE
Analog se obtine faptul ca intersectia elipsoidului cu planul yOz este elipsa
y2 z 2
+ 2 1 = 0;
b2
c

x = 0;

iar intersect ia cu planul xOz este elipsa


x2 z 2
+
1 = 0;
a 2 c2

y = 0:

Propozitia 7.1.6 Orice sectiune fa


cuta
n elipsoid cu plane paralele cu planele
de simetrie este o elips
a.
Demonstratie. Fie un plan paralel cu planul de simetrie xOy: Ecuat ia unui
astfel de plan este z = z 0: Intersectia elipsoidului cu acest plan este data de
sistemul
x2 y2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0;
a2
b
c

(7.6)

z = z0;

de unde se obtine
x2 y 2
z 20
+ 2 = 1 2:
a2
b
c

(7.7)

z20
Dac
a 1 2 > 0; i.e., jz0j < c; atunci sistemul (7.6) este echivalent cu sistemul
c
r

x2

z2
a 1 02
c

!2 + r

y2

z2
b 1 02
c

!2 1 = 0;

z = z0 ;

r
z02
z2
care reprezinta o elips a real a cu semiaxele a1 = a 1 2 si b1 = b 1 02
c
c
situata n planul z = z0:
x2
y2
Dac
a z 0 = c; atunci ecuatia (7.7) devine 2 + 2 = 0; de unde rezulta
a
b
x = y = 0: Prin urmare, intersectia elipsoidului cu planele z = c se reduce la
vrfurile elipsoidului C (0; 0; c), respectiv C 0 (0; 0; c):
z2
Daca 1 02 < 0; i.e., jz0j > c; atunci ecuatia (7.7) este imposibil a, ceea ce
c
nseamna ca planul z = z0 nu intersecteaz
a elipsoidul.
Propozitia 7.1.7 Elipsoidul poate generat de o elipsa
variabila
care se deformeaz
a si se deplaseaz
a paralela cu ea ns
asi sprijinindu-se pe o alt
a elips
a x
a.

7.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CUADRICELOR

213

Demonstratie. Fie
x2 y 2
+ 2 = ;
a2
b

z = ;

(7.8)

ecuatiile unei elipse variabile care n deplasarea ei se sprijina pe elipsa xa data


de ecuatiile
x2 z 2
+ 2 1 = 0;
a2
c

y = 0:

(7.9)

Pentru ca elipsa variabila (7.8) s a se sprijine pe elipsa xa (7.9) trebuie ca sistemul


format cu cele patru ecuatii s
a e compatibil. Eliminnd variabilele x; y; z ntre
cele patru ecuatii se obtine conditia de compatibilitate a acestui sistem
2
+ 2 1 = 0:
c

(7.10)

Ecuatia elipsoidului se obtine eliminnd parametrii si ntre ecuatia (7.10) si


ecuatiile (7.8). Efectund eliminarea se obtine ecuatia elipsoidului
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0:
a2
b
c
x2
y2
z2
Propozitia 7.1.8 Ecua
t iile parametrice ale elipsoidului 2 + 2 + 2 1 = 0
a
b
c
sunt
8
< x(u; v) = a sin v cos u;
y(u; v) = b sin v sin u;
u 2 [0; 2]; v 2 [0; ]:
: z(u; v) = c cos v;

7.1.3

Hiperboloidul cu o pnz
a

Denitia 7.1.9 Se numeste hiperboloid cu o pnz


a suprafata care ntr-un reper
~
~
~
ortonormat convenabil ales (O; fi; j; kg) are ecuatia
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1 = 0;
a2
b
c

a; b; c > 0:

(7.11)

Reprezentarea graca a unei hiperboloid cu o pnza este data n gura urmatoare.


Propozitia 7.1.10 Hiperboloidul cu o pnz
a are trei plane de simetrie: xOy;
yOz; zOx; trei axe de simetrie: Ox; Oy; Oz; un centru de simetrie: O(0; 0; 0) si
patru vrfuri A(a; 0; 0); A0 (a; 0; 0); B(0; b; 0); B 0(0; b; 0):

214

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Figura 7.2: Hiperboloidul cu o pnza


Propozitia 7.1.11 Planele de simetrie xOy; yOz; zOx intersecteaz
a hiperboloidul
cu o pnza dup
a o elips
a real
a si dou
a hiperbole.
Demonstratie. Intersectia hiperboloidului cu o pnza cu planul xOy este data
de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1 = 0;
a2
b
c
care este echivalent cu sistemul

z = 0;

x2 y 2
+ 2 1 = 0; z = 0;
a2
b
deci intersectia este o elipsa, numita elipsa colier.
Intersectia hiperboloidului cu o pnza cu planul xOz este data de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1 = 0;
a2
b
c
care este echivalent cu sistemul

y = 0;

x2 z 2
2 1 = 0; y = 0;
a2
c
deci intersectia este o hiperbola.
Analog rezulta ca intersectia hiperboloidului cu o pnza cu planul yOz este
hiperbola
y2 z 2
2 1 = 0;
b2
c

x = 0:

215

7.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CUADRICELOR

Propozitia 7.1.12 Intersectiile hiperboloidului cu o pnza cu plane de ecuatie


z = z0 ; parelele cu planul xOy; sunt elipse, iar intersectiile cu plane de ecuatii
x = x0; respectiv y = y0; parelele cu yOz; respectiv xOz; sunt hiperbole.
Demonstratie. Fie un plan de sectiune paralel cu planul de simentrie xOy:
Ecuatia unui astfel de plan este z = z0 : Ecuatiile curbei de intersectie a hiperboloidului cu o pnza cu cu acest plan sunt date de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1 = 0;
a2
b
c

z = z 0;

sau
r

x2

z 20
a 1+ 2
c

y2

!2 + r
b

z20
1+ 2
c

!2 1 = 0;

z = z0;

de unde se vede
r ca pentru orice
rvaloare a lui z 0 intersectia este o elipsa cu semi2
z
z2
axele a1 = a 1 + 02 si b1 = b 1 + 02 :
c
c
Intersectia hiperboloidului cu o pnza cu plane de ecuatie x = x0;paralele cu
planul yOz; este dat
a de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1 = 0;
a2
b
c

x = x0 :

Introducnd x = x0 n ecuatia hiperboloidului cu o pnza obtinem ecuatia


y2 z 2
x20

=
1

:
b2
c2
a2
Daca 1

x20
> 0; i.e., jx0j < a; atunci intersectia este hiperbola
a2
r

y2

b 1

x20
a2

z2

!2 r
c

x20
a2

!2 1 = 0;

x = x0 ;

situata n planul x = x0 :
x2
Daca 1 02 = 0; i.e., x0 = a; atunci intersectia este formata de doua
a
y z
drepte concurente n punctul (x0; 0; 0) de ecuatii = 0; x = x0 ; respectiv
b c
y z
+ = 0; x = x0; situate n planul x = x0 :
b c

216

CAPITOLUL 7. CUADRICE
Daca 1

x20
< 0; i.e., jx0 j > a; atunci intersectia este hiperbola
a2
r
b

y2
x20
a2

!2 + r
c

z2
x20
a2

!2 1 = 0;

x = x0 ;

situata n planul x = x0:


Analog se studiaza intersectia hiperboloidului cu o pnza cu plane de ecuatie
y = y0; y0 2 R; paralele cu planul xOz
Propozitia 7.1.13 Hiperboloidul cu o pnza este suprafata generat
a de o elips
a
mobil
a
x2 y 2
+ 2 = ;
a2
b

z = ;

care se deplaseaz
a paralel cu ea ns
asisi si se deformeaz
a sprijinindu-se pe hiperbola
x2 z 2
2 1 = 0;
a2
c

y = 0:

Propozitia 7.1.14 Ecuatiile parametrice ale hiperboloidului cu o pnz


a
x2 y 2 z 2
+
2 1 = 0 sunt
a 2 b2
c
8
r
>
v2
>
>
x(u;
v)
=
a
1
+
cos u;
>
<
c2
r
u 2 [0; 2]; v 2 R:
v2
>
y(u;
v)
=
b
1
+
sin
u;
>
>
c2
>
:
z(u; v) = v;

7.1.4

Hiperboloidul cu doua
pnze

Denitia 7.1.15 Se numeste hiperboloid cu dou


a pnze suprafata care ntr-un
~
~
~
reper ortonormat convenabil ales (O; fi; j; kg) are ecuatia
x2 y 2 z 2
2 2 + 2 1 = 0;
a
b
c

a; b; c > 0;

sau
x2 y 2 z 2
+ 2 2 + 1 = 0:
a2
b
c

(7.12)

Reprezentarea graca a unui hipreboloid cu doua pnze este data n gura


urmatoare.

7.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CUADRICELOR

217

Figura 7.3: Hiperboloidul cu doua pnze


Propozitia 7.1.16 Hiperboloidul cu dou
a pnze are trei plane de simetrie: xOy;
yOz; zOx; trei axe de simetrie: Ox; Oy; Oz; un centru de simetrie: O(0; 0; 0) si
doua
vrfuri C(0; 0; c) si C 0 (0; 0; c):
Propozitia 7.1.17 Intersectiile hiperboloidului cu dou
a pnze cu planele de simetrie yOz si zOx sunt hiperbole, iar planul xOy nu intersecteaza suprafata.
Demonstratie. Intersectia hiperboloidului cu doua pnze cu planul yOz este
data de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 + 1 = 0; x = 0;
a2
b
c
care este echivalent cu sistemul
y2 z 2
2 + 1 = 0; x = 0;
b2
c
deci este o hiperbola. Rationament analog n cazul intersectiei cu planul zOx:
Intersectia hiperboluidului cu doua pnze cu planul xOy este data de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 + 1 = 0; z = 0;
a2
b
c
care este echivalent cu sistemul
x2 y 2
+
+ 1 = 0; z = 0:
a 2 b2
Deoarece prima ecuatie a sistemului nu are solutii reale, hiperboloidul cu doua
pnze nu intersecteaza planul xOy:

218

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Propozitia 7.1.18 Intersectiile hiperboloidului cu doua


pnze cu plane de ecuatii
x = x0; respectiv y = y0 , x0; y0 2 R; paralele cu planele de simetrie yOz; respectiv
xOz; sunt hiperbole, iar intersectia cu plane de ecuatie z = z0; z 0 2 R , parelele
cu planul de simetrie xOy; sunt elipse n cazul jz0 j > c:
Demonstratie. Intersectia hiperboloidului cu doua pnze cu plane parelele cu
planul yOz, este dat a de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 + 1 = 0;
a2
b
c

x = x0 ;

sau
r

y2

x2
b 1 + 20
a

z2

!2 r

x2
c 1 + 02
a

! + 1 = 0;

x = x0 ;

ceea ce arata ca intersectiile sunt hiperbole. Rationament analog pentru intersectia cu un plane y = y0; paralele cu planul xOz:
Pentru a studia intersectia hiperboloidului cu doua pnze cu plane paralele
cu planul xOz; consideram ecuatia unui astfel de plan z = z0 : Ecuatiile curbei de
intersectie sunt date de sistemul
x2 y 2 z 2
+ 2 2 + 1 = 0;
a2
b
c

z = z0:

Introducnd pe z = z 0 n ecuatia hiperboloidului obtinem ecuatia


x2 y 2
z02
+
=
1:
a2
b2
c2
Daca

(7.13)

z02
1 > 0; i.e., jz 0j > c; intersectia este elipsa real a
c2
r
a

x2
z 20
1
c2

!2 + r
b

y2
z02
1
c2

!2 1 = 0;

z = z0 ;

situat
a n planul z = z0:
z2
x2 y 2
Daca 02 1 = 0; i.e., z0 = c, ecuatia (7.13) devine 2 + 2 = 0; de unde
c
a
b
rezulta x = y = 0: n acest caz intersectia este formata de vrfurile C(0; 0; c) si
C 0(0; 0; c) ale hiperboloidului cu doua pnze.
z2
Daca 02 1 < 0; i.e., jz0j < c; atunci ecuatia (7.13) nu poate evea solutii
c
reale, deci planul z = z 0 nu intersecteaza hiperboloidul.

7.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CUADRICELOR

7.1.5

219

Paraboloidul eliptic

Denitia 7.1.19 Se nume


ste paraboloid eliptic suprafata care ntr-un reper ortonor~
mat convenabil ales (O; fi; ~j; ~kg) are ecuatia
x2 y 2
+ 2 = 2z;
a2
b

a; b > 0:

Reprezentarea graca a paraboloidului eliptic este data n gura de mai jos.

Figura 7.4: Paraboloidul eliptic


Propozitia 7.1.20 Paraboloidul eliptic are dou
a plane de simetrie, yOz si xOz;
o axa
de
simetrie
Oz
s

i
un
vrf,
originea
axelor
O(0; 0; 0):

Propozitia 7.1.21 Planele de simetrie yOz si xOz intersecteaz


a paraboloidul
eliptic dup
a dou
a parabole.
Demonstratie. Intersectiile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul
xOy sunt date de sistemul
x2 y 2
+ 2 = 2z;
a2
b

z = z0:

Pentru z0 > 0 se obtine sistemul


x2
y2
+
p 2 p 2 1 = 0;
a 2z0
b 2z0

z = z0 ;

220

CAPITOLUL 7. CUADRICE

ceea ce reprezint a elipse situate n planele z = z 0:


Intersectiile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul xOz sunt date
de sistemul
x2 y 2
+ 2 = 2z;
a2
b

y = y 0;

x2
y2
=
2z

;
a2
b2

y = y0;

sau

care reprezinta parabole cu axa de simetrie paralel a cu axa Oz: Rezultat analog
pentru intersectiile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul yOz:
Propozitia 7.1.22 Suprafata paraboloidului eliptic este generat
a de o elips
a mobila
x2 y 2
+ 2 = ;
a2
b

z = ;

care se deplaseaz
a paralel cu ea ns
asi si se deformeaz
a sprijinndu-se pe parabola
x2
2z = 0;
a2

7.1.6

y = 0:

Paraboloidul hiperbolic

Denitia 7.1.23 Se numeste paraboloid hiperbolic suprafata care ntr-un reper


ortonormat convenabil ales (O; f~i; ~j; ~kg) are ecuatia
x2 y 2
2 = 2z;
a2
b
jos.

a; b > 0:

Reprezentarea graca a paraboloidului hiperbolic este dat a n gura de mai

Propozitia 7.1.24 Paraboloidul hiperboloic are dou


a plane de simetrie xOz si
yOz; o ax
a de simetrie Oz; un vrf O(0; 0; 0):
Propozitia 7.1.25 Intersectia paraboloidului hiperbolic cu planele de simetrie
este format
a din dou
a parabole.
Demonstratie. Intersectia paraboloidului hiperbolic cu planul yOz este data
de sistemul
x2 y 2
2 = 2z;
a2
b

x = 0;

7.1. ECUATIILE

CANONICE ALE CUADRICELOR

221

Figura 7.5: Paraboloidul hiperbolic


sau
y2
= 2z; x = 0;
b2
care este o parabol a avnd axa Oz ca axa de simetrie, dirijata n sensul negativ.
n mod analog, intersectia paraboloidului hiperbolic cu planul xOz este data
de sistemul
x2 y 2
2 = 2z; y = 0;
a2
b
sau
x2
= 2z; y = 0;
a2
care este o parabol a avnd aza Oz ca ax a de simetrie, dirijata n sensul pozitiv
al axei Oz:
Planul xOy nu este plan de simetrie pentru paraboloidul hiperbolic. Intersectia paraboloidului cu acest plan este data de sistemul
x2 y 2
2 = 2z;
a2
b
echivalent cu

z = 0;

yx y

= 0; z = 0;
a b
a b
x y
x y
care se descompune n sistemele + = 0; z = 0; respectiv, = 0; z = 0;
a b
a b
ce reprezita doua drepte care trec prin origine.
+

222

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Propozitia 7.1.26 Intersectiile paraboloidului hiperbolic cu planele de ecua


t ie
x = x0; respectiv y = y0; paralele cu planele de coordonate yOz; respectiv xOz;
sunt parabole, iar intersectiile cu planele de ecuatie z = z0 ; paralele cu planul
xOz; sunt hiperbole.
Demonstratie. Sectiunile facute n paraboloidul hiperbolic cu plane paralele
cu planul xOz sunt date de sistemul
x2 y 2
2 = 2z;
a2
b

y = y0;

x2
y02
= 2z + 2 ;
a2
b

y = y 0;

sau

care reprezinta parabole.


n mod analog, sectiunile facute n paraboloidul hiperbolic cu planele paralele
cu planul yOz sunt date de sistemul
x2 y 2
2 = 2z;
a2
b

x = x0 ;

sau

y2
x20
=
2z
+
;
b2
a2

x = x0 ;

care sunt tot parabole.


Sectiunile facute n paraboloidul hiperbolic cu planele paralele cu planul xOy
sunt date de sistemul
x2 y 2
2 = 2z;
a2
b

z = z0;

x2 y 2
2 = 2z 0;
a2
b

z = z 0;

echivalent cu

care reprezinta hiperbole.

7.1.7

Alte forme canonice

Se numeste con cu vrful n origine suprafata care ntr-un reper ortonormat convenabil ales (O; f~i; ~j; ~kg) are ecuatia
x2 y 2 z 2
+ 2 2 = 0:
a2
b
c

7.2. GENERAREA SUPRAFETELOR

CONICE

223

Se numesc cilindrii suprafetele care ntr-un reper ortonormat convenabil ales


(O; f~i; ~j; ~kg) au ecuatiile
x2 y 2
+ 2 1 = 0; x; y; z 2 R;
a 22
b
x
y2
2 1 = 0; x; y; z 2 R;
a22
b
y = 2px; x; y; z 2 R;

7.2
7.2.1

Cilndru eliptic.
Cilindru hiperboloc.
Cilindru parabolic.

Generarea suprafetelor conice


Generarea suprafetelor conice

Denitia 7.2.1 Se numeste suprafata conic


a suprafata generat
a de o dreapta
variabil
a, numit
a generatoare, care trece printr-un punct x, numit vrf, si se
sprijina
pe
o
curb
a

xa
numita curba
directoare.

Figura 7.6: Generarea unei suprafete conice


Fie V (x0; y0; z0 ) vrful suprafetei conice. Curba directoare (C) o consideram
data sub forma intersectiei a doua suprafete

F1(x; y; z) = 0;
(C )
F2(x; y; z) = 0:
Prin punctul V (x0; y0; z0 ) ducem o dreapta oarecare
x x0
y y0
z z0
=
=
:
l
m
n
Deoarece vectorul director al dreptei, ~v =l~i + m~j + n~k; este nenul, cel putin unul
dintre parametrii directori este diferit de zero. Fie n 6= 0: Atunci ecuatiile dreptei

224

CAPITOLUL 7. CUADRICE

se pot scrie sub forma


x x0
y y0
z z0
=
=
;

(d; ) :

l
m
unde s-a notat = si = :
n
n
Pentru ca dreptele (d;) sa e generatoarele suprafetei conice, ele trebuie sa se
sprijine pe curba directoare (C). Din punct de vedere analitic, aceasta nseamna
ca sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute, format din ecuatiile dreptelor
(d ; ) si ecuatiile curbei (C);
8 xx
y y0
z z0
0
>
=
=
;
<

1
>
: F1(x; y; z) = 0;
F2(x; y; z) = 0;
trebuie sa e un sistem compatibil.
Fie (; ) = 0 condit ia de compatibilitate a sistemului anterior, obtinut a prin
eliminarea celor trei necunoscute x; y; z ntre cele patru ecuatii ale sistemului.
Ecuatia suprafetei conice se obtine eliminnd parametrii si ntre ecuatiile
dreptei si conditia de compatibilitate. Din ecuat iile dreptei (d; ) rezulta
=

x x0
;
z z0

y y0
;
z z0

care, introduse n conditia de compatibilitate (; ) = 0; conduc la ecuatia


suprafet ei conice
(

x x0 y y0
;
) = 0:
z z0 z z0

Exemplul 7.2.2 Sa se scrie ecuatia conului care are vrful n originea sistemului
de axe si curba directoare cercul
2
x + y2 + (z 5)2 9 = 0;
z 4 = 0:
x
y
z
= = :

1
Generatoarele (d;) se sprijina pe curba (C) daca sistemul format din ecuatiile
dreptei si ecuatiile curbei
8 x
y
z
>
< = = 1;
(7.14)
x2 + y2 + (z 5)2 9 = 0;
>
:
z 4 = 0;
Ecuatiile unei drepte oarecare care trece prin origine sunt (d;) :

7.2. GENERAREA SUPRAFETELOR

CONICE

225

este compatibil. Pentru a obtine relatia de compatibilitate se elimina necunoscutele x; y; z ntre cele patru ecuatii ale sistemului. Pentru z = 4 ecuatia a doua
devine x2 + y2 8 = 0; iar din ecuatiile dreptei rezulta x = 4; y = 4: Introducnd valorile lui x si y n ecuatia x2 + y 2 8 = 0 se obtine 162 + 162 8 = 0;
sau
(; ) = 22 + 22 1 = 0:

Aceasta relatie ntre si este conditia de compatibilitate a sistemului (7.14).


Pentru a obtine ecuatia conului se introduc valorile parametrilor si scoase
x
y
din ecuatiile dreptei, = ; = ; n condit ia de compatibilitate. Rezult a
z
z
2
x
y2
2 2 + 2 2 1 = 0:
z
z
Ecuatia canonica a conului este
x2 y 2
z2
+

p
= 0:
12
12 ( 2)2

7.2.2

Generarea suprafetelor cilindrice

Denitia 7.2.3 Se nume


ste suprafata cilindrica o suprafa
t
a generat
a de o dreapt
a
variabila
care
se
deplaseaz
a
r
a
mnnd
paralel
a
cu
o
direc
t
ie
x
a
s

i
se
sprijin
a
pe

o curb
a x
a, numit
a curb
a directoare.

Figura 7.7: Generarea unei suprafete cilindrice


Fie ~v =l~i + m~j + n~k vectorul director al directiei xe si

F1 (x; y; z) = 0;
(C) :
F2 (x; y; z) = 0;

226

CAPITOLUL 7. CUADRICE

ecuatiile curbei directoare. Pentru o scrie ecuatiile unei drepte variabile de directie ~v scriem mai nti ecuatiile dreptei care trece prin origine si are ca vector
director vectorul ~v
x
y
z
=
= :
l
m
n
Aducem apoi aceasta ecuatie la forma generala

nx lz = 0;
ny mz = 0:
O dreapta paralela cu aceasta dreapta este de forma

nx lz = ;
(d; ) :
ny mz = :
Pentru ca dreptele (d ; ) sa se sprijine pe curba (C) trebuie ca sistemul format
din ecuatiile dreptei si ecuatiile curbei
8
nx lz = ;
>
>
< ny mz = ;
(7.15)
>
F1(x; y; z) = 0;
>
:
F2(x; y; z) = 0;
s a e compatibil. Eliminnd pe x; y; z ntre cele patru ecuatii ale sistemului se
obtine o relatie ntre parametrii si necesara pentru ca sistemul (7.15) s
a e
compatibil. Notam acesta aceasta conditie de compatibilitate sub forma
(; ) = 0:
Ecuatia suprafet ei cilindrice se obtine introducnd n conditia de compatibilitate
valorile lui si obtinute din ecuatiile dreptei. Prin urmare, ecuatia suprafetei
cilindrice are ecuatia
(nx lz; ny mz) = 0:
Exemplul 7.2.4 Sa se determine ecuatia suprafetei cilindrice care are drept
curba directoare cercul
2
x + y2 25 = 0;
z = 0;
si generatoarele paralele cu drepta

x+1
y 3
z+4
=
=
:
2
1
3

7.2. GENERAREA SUPRAFETELOR

CONICE

227

Vectorul director al dreptei date este ~v = 2~i + ~j + 3~k. Dreapta care trece
prin origine si este paralel
a cu
dreapta data, deci are vectorul director ~v; are
x
y
z
3x + 2z = 0;
ecuatiile
=
= , sau
O dreapta oarecare, paralela cu
3y z = 0:
2
1
3
aceasta dreapta, este de forma

3x + 2z = ;
(d;) :
(7.16)
3y z = :
Pentru ca dreptele (d;) s a se sprijine pe curba (C) trebuie ca sistemul format
din ecuatiile dreptei si ecuatiile curbei
8
3x + 2z = ;
>
>
<
3y z = ;
x2 + y2 25 = 0;
>
>
:
z = 0;

s
a e compatibil. Tinnd
seama ca z = 0; din prima si din a doua ecuatie rezulta

x = si y = : Aceste valori introduse n a treia ecuatie conduc la obtinerea


3
3
relatiei de compatibilitate
(; ) = 2 + 2 225 = 0:

(7.17)

Pentru a obtine ecuatia suprafetei cilindrice se introduc valorile parametrilor si


; date de ecuat iile dreptei (7.16), n conditia de compatibilitate (7.17). Rezulta
astfel ecuatia cautat a (3x + 2z)2 + (3y z)2 225 = 0; sau
9x2 + 9y 2 + 5z 2 6yz + 12xz 225 = 0:

7.2.3

Generarea suprafetelor de rotatie

Denitia 7.2.5 Se numeste suprafat


a de rotatie o suprafat
a generat
a de o curba
(C ) care se rote
ste far
a alunecare n jurul unei axe xe (d):
Curba (C) se numeste curb
a generatoare, iar axa (d) se numeste axa de rotatie.

n timpul rotat iei un punct P (x; y; z) al curbei (C ) descrie un cerc cu centrul pe


axa de rotatie (d) si situat ntr-un plan perpendicular pe axa.
Din felul n care a fost denita suprafata de rotatie rezulta ca ea poate
generata de un cerc variabil () care are centrul pe axa de rotatie (d), este situat
ntr-un plan perpendicular pe axa si se sprijin
a pe curba (C): Un astfel de cerc
generator se numeste paralel.
x x0
y y0
z z0
Teorema 7.2.6 Fie
=
=
ecuatiile axei (d) si
l
m
n

F1(x; y; z) = 0;
ecuatiile curbei (C): Atunci ecuatia suprafetei de rotatie este
F2(x; y; z) = 0;

(x x0 )2 + (y y0)2 + (z z0 )2; lx + my + nz = 0:

228

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Figura 7.8: Generarea unei suprafete de rotatie


Demonstratie. Cercul generator (); descris mai sus rezulta, din intersectia
unei sfere cu centrul pe axa de rotatie si raza variabila cu un plan pependicular
pe ax a. Ecuatiile unui astfel de cerc sunt

(x x0)2 + (y y0)2 + (z z0)2 = ; ( > 0);


(; ) :
lx + my + nz = :
Pentru ca cercurile (; ) sa se sprijine pe curba generatoare (C ) trebuie ca
sistemul format din ecuatiile cercului si ecuatiile curbei sa e compatibil. Acest
sistem este
8
(x x0)2 + (y y0)2 + (z z 0)2 = ; ( > 0);
>
>
<
lx + my + nz = ;
F (x; y; z) = 0;
>
>
: 1
F 2(x; y; z) = 0;
Eliminnd pe x; y; z ntre ecuatiile sistemului obtinem o relatie ntre si ; notata
(; ) = 0; care este conditia de compatibilitate a sistemului. Ecuatia suprafetei
de rotatie se obtine introducnd pe si ; obtinuti din ecuatiile cercurilor (;);
n conditia de compatibilitate. Deci

(x x0)2 + (y y0)2 + (z z0 )2; lx + my + nz = 0:

Exemplul 7.2.7 Sa se ae ecuatia suprafetei de rotatie obtinuta prin rotirea

A CUADRICELOR
7.3. ECUATIA
GENERALA

229

dreptei
(d) :

x = a;
b
z = y;
a

n jurul axei Oz:


Ecuatiile unui cerc cu centrul pe axa Oz si perpendicular Oz sunt
2
x + y 2 + z 2 = ; ( > 0);
(;) :
z = :
Acest cerc se sprijina pe dreapta (d) daca sistemul
8 2
x + y 2 + z 2 = ; ( > 0);
>
>
>
< z = ;
x = a;
>
>
>
: z = b y;
a

a
este compatibil. T
innd seama ca x = a; z = ; y = ; prima ecuatie devine
b
(; ) = a2 +

a2 2
+ 2 = 0;
b2

ceea ce constituie conditia de compatibilitatea sistemului.


Ecuatia suprafetei de rotatie se obtine eliminnd parametrii ; ntre ecuatiile
cercurilor ; si conditia de compatibilitate. Avem
a2 +

a2 2
z + z 2 x2 y 2 z 2 = 0;
b2

de unde se obtine ecuat ia


x2 y 2 z2
+

1 = 0;
a2 a 2 b2
care reprezinta un hiperboloid de rotatie cu o pnza.

7.3

Ecuatia general
a a cuadricelor

Fie functia f : R3 ! R denita de relatia


f(x; y; z) = a11x2 + a22y2 + a33 z 2 + 2a12xy + 2a 13xz + 2a 23yz
+2b1x + 2b2y + 2b3z + c:

230

CAPITOLUL 7. CUADRICE
Se numeste cuadrica
submultimea R3 data de egalitatea
= f(x; y; z) 2 R3 j f (x; y; z) = 0g:
Pentru simplitate, vom nota n continuare ecuatia unei cuadrice sub forma
a11x2 + a22y 2 + a33z 2 + 2a12 xy + 2a13xz + 2a23yz+
+2b1x + 2b2y + 2b3z + c = 0;

(7.18)

ntelegndu-se prin aceasta multimea punctelor (x; y; z) 2 R3 pentru care are loc
egalitatea f (x; y; z) = 0.
Se observa ca ecuatia unei cuadrice se poate scrie sub forma
Q(x; y; z) + 2L(x; y; z) + c = 0;
unde Q : R3 ! R data de egalitatea
Q(x; y; z) = a11x2 + a22y2 + a33 z 2 + 2a12xy + 2a13xz + 2a23yz
este o forma patratica pe R3; iar L : R3 ! R dat a de relat ia
L(x; y; z) = b1x + b2y + b3 z
este o form
a liniara pe R3, iar c este o constanta reala.
Notam cu A matricea formei patratice Q n baza canonica a spatiului R3
2
3
a11 a12 a 13
A = 4 a12 a22 a 23 5
a13 a23 a 33

si cu Ac matricea care se obtine prin bordarea matricei A cu coecientii b1 ; b2 ; b3


si termenul liber c, adica
2
3
a11 a 12 a13 b1
6 a12 a 22 a23 b2 7
7
Ac = 6
4 a13 a 23 a33 b3 5 :
b1 b2 b3 c
Cu aceste notatii, ecuatia unei cuadrice se poate scrie sub forma matriceala
2
3 2 3
2 3
a 11 a12 a13
x
x
[x; y; z] 4 a 12 a22 a23 5 4 y 5 + 2[b1; b2; b3] 4 y 5 + c = 0:
a 13 a23 a33
z
z

A CUADRICELOR
7.3. ECUATIA
GENERALA

231

3
x
Daca notam X = 4 y 5 si B = [b1; b2; b3]; atunci ecuatia de mai sus capata
z
forma matriceala
X T AX + BX + c = 0:

(7.19)

Folosind matricea Ac ecuatia unei cuadrice se poate scrie sub forma compacta
2
3 2 3
a11 a12 a13 b1
x
6 a12 a22 a23 b2 7 6 y 7
7 6 7
[x; y; z; 1] 6
4 a13 a23 a33 b3 5 4 z 5 = 0;
b1 b2 b3 c
1

ceea ce justica pentru matricea Ac denumirea de matricea cuadricei.


Unei cuadrice
cuadricei:

a11

= det A = a12
a13

i se asociaza urmatoarele constante, numite invariantii

a12 a13
a22 a23 , determinantul matricei A;
a23 a33

= a11 + a22 + a33 , urma matricei A;

a11 a12 a22 a23 a11 a 13


+
+
;
=
a12 a22 a23 a33 a13 a 33

a11 a12 a13 b1

a12 a22 a23 b2


, determinantul matricei cuadricei.
= det Ac =

a13 a23 a33 b3


b1 b2 b3 c
Cu notatiile de mai sus, ecuatia caracteristica a matricei A este

a11

a
a
12
13

PA () = a12
a22
a23 = 0
a13
a23
a33

si poate scrisa sub forma

PA() = (1)3 (3 2 + ) = 0:
Daca notam cu 1 ; 2; 3 solutiile ecuatiei caracteristice, tinnd seama de relatiile
dintre rad
acini si coecienti, avem egalitatea
= 12 3:

232

7.4

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Centrul unei cuadrice

Centrul unei cuadrice este punctul M0 (x0; y0 ; z0) care are proprietatea ca
oricare ar dreapta
x x0
y y0
z z0
=
=
l
m
n
care trece prin M0 si taie cuadrica n punctele M1si M2; M0 este mijlocul segmentului [M1 M2]:
Propozitia 7.4.1 O cuadrica
are centru daca si numai daca
6= 0:
Centru unei cuadrice este solutia sistemului de ecuatii liniare
8 1 @f
>
>
(x; y; z) = a11x + a12y + a13 z + b1 = 0;
>
>
< 21 @x
@f
(x; y; z) = a12x + a22y + a23 z + b2 = 0;
>
2 @y
>
>
>
: 1 @f (x; y; z) = a x + a y + a z + b = 0:
13
23
33
3
2 @x

(7.20)

Observatie. Daca tinem seama ca = 12 3; obtinem: o cuadrica are


centru daca si numai daca toate valorile proprii ale maticei formei patratice din
expresia cuadricei sunt nenule.

7.5

Reducerea cuadricelor la forma canonic


a
Cazul I: = 12 3 6= 0
Cuadrice cu centru

Daca = 12 3 6= 0; atunci cuadrica are centru, punctul M0(x0 ; y0 ; z0);


unde (x0; y0 ; z0) este solutia sistemului (7.20).n acest caz se face o translatie a
sistemului de coordonate Oxyz n centru. Ecuatiile translatiei sunt
8 0
< x = x x0 ;
y 0 = y y 0;
: 0
z = z z0 :
Dupa efectuarea translatiei termenii de gradul nti dispar si ecuatia cuadricei
devine
Q(x0 ; y0 ; z 0 ) +

= 0;

sau, sub forma matriceala,


X 0AX +

= 0;

(7.21)


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA

233

unde X 0 = [x0 ; y0 ; z 0 ]T :
Pentru simplicarea n continuare a ecuatiei cuadicei se face o rotatie a reperului (O 0; f~i; ~j; ~kg): Scopul rotatiei este de a aduce forma patratica al expresia
analitica canonica Q(x0 ; y0 ; z 0): Pentru acesta vom folosi metoda valorilor proprii.
Versorii noilor axe sunt vectorii proprii normalizati ai matricei A; notati astfel
nct determinantul matricei C formata cu componentele acestor vectori sa e
egal cu unu. Atunci C este matricea unei rotatii. Ecuatiile rotatiei sunt
2 0 3
2 00 3
x
x
4 y 0 5 = C 4 y00 5
z0
z 00
sau

X 0 = C X 00 :
Cu aceste notatii ecuatia (7.21) devine
X 00T (C T AC)X 00 +

= 0:

Deoarece
2

3
1 0 0
C T AC = 4 0 2 0 5 ;
0 0 3

ecuatia cuadricei se scrie sub forma

1(x00 )2 + 2(y00 )2 + 3(z 00 )2 +


Daca 6= 0; ecuatia se mparte cu raportul
"1

= 0:

(7.22)

si se aduce la forma

(x00 )2
(y00 )2
(z 00)2
+
"
+
"
1 = 0:
2
3
a2
b2
c2

Daca " 1 = "2 = " 3 = 1 ecuat ia (7.23) devine


(x00 )2 (y00 )2 (z 00 )2
+ 2 + 2 1=0
a2
b
c
si reprezinta un elipsoid real.
Daca " 1 = "2 = " 3 = 1; ecuatia (7.23) devine
(x00 )2 (y00 )2 (z 00 )2
+ 2 + 2 + 1 = 0:
a2
b
c

(7.23)

234

CAPITOLUL 7. CUADRICE

n acest caz cuadrica = ;: (Se mai spune ca este un elipsoid imaginar.)

Dac
a doi dintre coecientii " sunt egali cu 1 si al treilea este 1; ecuat ia (7.23)
reprezinta un hiperboloid cu o pnz
a. De exemplu,
(x00 )2 (y 00) 2 (z 00)2
+ 2 2 1 = 0:
a2
b
c
Daca unul dintre coecientii " este egal cu 1 si ceilaltii doi sunt 1; ecuatia
(7.23) este un hiperboloid cu dou
a pnze. De exemplu,

(x00 )2 (y00 )2 (z 00 )2
2 + 2 1 = 0:
a2
b
c

Daca = 0; ecuatia (7.22) devine


1(x00 )2 + 2(y00 )2 + 3(z 00 )2 = 0:

(7.24)

Dac
a 1; 2 ; 3 au acelasi semn, atunci ecuatia (7.24) nu poate satisf
acuta
00
00
00
dect daca x = y = z = 0; deci cuadrica se reduce la un punct.
Daca 1 ; 2; 3 au semne contrare, ecuatia (7.24) reprezint a un con. De
exemplu,
(x00)2 (y00 )2 (z 00 )2
+ 2 2 = 0:
a2
b
c
Exemplul 7.5.1 Fie cuadrica
x2 + 3y2 + 4yz 6x + 8y + 8 = 0:
Pentru a stabili natura cuadricei scriem matricele si calcul am invariantii.
Matricea formei patratice din expresia cuadricei
2
3 2
3
a11 a12 a13
1 0 0
A = 4 a12 a22 a23 5 = 4 0 3 2 5
a13 a23 a33
0 2 0

are determinantul = 4; deci cuadrica este o cuadrica cu centru. Urma matricei


A este = a11 + a22 + a33 = 1 + 3 + 0 = 4: Calculam si suma determinantiilor
principali de ordinul doi

a11 a 12 a22 a23 a 11 a13

=
+
+
a12 a 22 a23 a33 a 13 a33

1 0 3 2 1 0
+
+
= 3 4 + 0 = 1:
=
0 3 2 0 0 0


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA
Matricea cuadricei
2

3 2
a11 a12 a13 b1
1
6 a12 a22 a23 b2 7 6 0
7 6
Ac = 6
4 a13 a23 a33 b3 5 = 4 0
b1 b2 b3 c
3

0
3
2
4

235

3
0 3
2 4 7
7
0 0 5
0 8

are determinantul = 4; deci cuadrica este nedegenerata.


Centrul cuadricei este solutia sistemului
8 1 @f
1
>
>
> 2 @x (x; y; z) = 2 (2x 6) = 0;
>
>
>
>
>
< 1 @f
1
(x; y; z) = (6y + 4z + 8) = 0;
>
2 @y
2
>
>
>
>
>
>
>
: 1 @f (x; y; z) = 1 (4y) = 0:
2 @x
2
Deci C(3; 0; 2):
Dupa efectuarea translatiei n centrul cuadricei
8 0
8
< x = x 3;
< x = x0 + 3;
y0 = y
)
y = y0
: 0
:
z = z + 2;
z = z 0 2;
ecuatia acesteia devine devine

(x0 )2 + 3(y 0)2 + 4y 0z 0 +

= 0:

Tinnd

seama ca = 4 si = 4 se obtine
(x0 )2 + 3(y0) 2 + 4y 0z 0 1 = 0:

(7.25)

Pentru aducerea formei patratice la expresia analitica canonica trebuie efectuata o rotatie. Matricea rotatiei este formata din vectorii proprii normalizati ai
matricei A: Valorile proprii ale acestei matrice sunt solutiile ecuat iei caracteristice
PA() = (1)3(3 2 + ) = 0, care, n cazul de fata, devine
(1)3 (3 42 + 4) = 0:
Rezolvnd ecuatia, obtinem valorile proprii 1 = 1; 2 = 1; 3 = 4:
Vectorii propri ai matricei A se determina din sistemul
8
= 0;
< (1 )x
(3 )y +
2z = 0;
:
2y + (0 )z = 0:

236

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Pentru 1 = 1 se obtine v1 = (0; 1; 2)T ; pentru 2 = 1 se obtine v2 = (1; 0; 0)T ;


iar pentru 3 = 4 se obtine v3 = (0; 2; 1)T : Notam
2 3
2 3
2
3
1
0
0
~i 0 = 4 0 5 ; ~j 0 = p1 4 2 5 ; ~k0 = p1 4 1 5 :
5 1
5
0
2

Versorii noilor axe au fost alesi astfel nct matricea de trecere de la baza canonica
0 0
f~i; ~j; ~kg la noua baza f~i ;~j ; ~k0 g;
2

1
4
C= 0
0

0
p2
5
p1
5

3
0
p15 5 ;
2
p
5

s a aiba determiantul egal cu 1: De remarcat ca ei corespund valorilor proprii


2 = 1; 3 = 4; 1 = 1:
Efectuam rotatia
2 0 3
2 00 3
x
x
4 y 0 5 = C 4 y00 5 :
z0
z 00
Ecuatia cuadricei (7.25) scrisa sub
2
1
[x0; y 0; z 0 ] 4 0
0
devine

forma matriceala
32 0 3
0 0
x
3 2 5 4 y0 5 1 = 0;
2 0
z0
2

3
x00
[x00; y 00; z 00 ] C T AC 4 y00 5 1 = 0:
z

3
2 0 0
Cum C T AC = 4 0 3 0 5 ; obtinem
0 0 1
2
3 2 00 3
1 0 0
x
00 00 00 4
5
4
[x ; y ; z ] 0 4 0
y00 5 1 = 0;
0 0 1
z
sau

(x00 )2 + 4(y 00)2 (z 00 )2 1 = 0:


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA
Deci cuadrica este un hiperboloid cu o pnza.
Ecuatiile rototranslat iei efectuate sunt
8
>
3 + x00 ;
< x =
2y00pz00
y =
;
5
>
00 2y00
x
: z = 2 + p :
5

Exerctiul 7.5.2 Aduceti la expresia analitica canonica cuadricele:


1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)

3x2 + 3y2 + 3z 2 + 2x 4z 5 = 0:
36x2 + y2 + 4z 2 + 72x + 6y 40z + 109 = 0:
4x2 + 5y2 + 6z 2 4xy + 4yz + 4x + 6y + 4z 27 = 0:
4x2 + y2 z 2 24x 4y + 2z + 35 = 0:
x2 + 3y2 + 4yz 6x 8y + 8 = 0
x2 + y2 z 2 2x + 2y + 2z + 2 = 0:
5x2 8y2 + 5z 2 6xz + 8 = 0:
xy yz zx + 2x 2 = 0:

237

238

CAPITOLUL 7. CUADRICE
Cazul II: = 1 23 = 0:
Cuadrice f
ar
a centru

Dac
a cuadrica nu are centru, atunci se efectueaza pentru nceput rotatia
X = C X: n urma efectuarii rotatiei forma patratica din expresia cuadricei este
adusa la expresia analitica canonica. Prin urmare, cuadrica capat a forma
0

1 (x0)2 + 2(y0)2 + 3(z0 )2 + 2b01 x0 + 2b02y0 + 2b03z 0 + c = 0:

(7.26)

Cazul II 1: 1 6= 0; 2 6= 0; 3 = 0:
n acest caz ecuatia cuadricei este
1(x0 )2 + 2(y0 )2 + 2b01x0 + 2b02y0 + 2b03 z 0 + c = 0

(7.27)

si are matricea
2

3
1 0 0 b01
6 0 2 0 b02 7
7
A0c = 6
4 0 0 3 b03 5 :
b01 b02 b03 c

Cum este invariant la rotatii are loc egalitatea

= det A0c = 12b03:


Cazul II 1a. 6= 0 , b03 6= 0:
Cuadric
a nedegenerat
a: paraboloizii
n acest caz grupam termenii care contin pe x0 , respectiv y0 ; si completam
patrate perfecte
"
"
0 2#
0 2#
0
0
b
b1
b
b2
1 (x0 )2 + 2 1 +
+ 2 (y 0)2 + 2 2 +
1
1
2
2
+2b03 z 0

(b01) 2 (b02 )2
+c

=0
1
2

Notam
(b01)2 (b02)2
c =c

:
1
2
0

Ecuatia anterioara devine

b01 2
b02 2
c0
0
0
0
0
1 x +
+ 2 y +
+ 2b3 z + 0 = 0:
1
2
2b3


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA

239

Efectund translat ia

obtinem

8
0
b
>
00
0
>
>
x =x 1 ;
>
>
>
01
<
b
y 00 = y0 2 ;
>
2
>
>
>
c0
>
00
0
>
z
=
z

;:
:
2b03
1 (x00 )2 + 2 (y00 )2 + 2b03z 00 = 0;

ecuatie care se poate pune sub forma


(x00 )2 (y 00) 2
+
= 2z 00 :
b03
b03

1
2
Daca notam

0
b
a = 3 ;
1
2

atunci obtinem

0
b
b = 3
2
2

(x00 )2
(y00)2
"1 2 + "2 2 = 2z 00
a
b
Daca "1 "2 = 1 ecuatia reperezinta un paraboloid eliptic, iar n cazul n care
" 1"2 = 1 ecuatia reprezinta un paraboloid hiperbolic.
Cazul II 1b. = 0 , b03 = 0:
Cuadric
a degenerat
a: Cilindrii
n acest caz ecuatia (7.27) devine
1(x0 )2 + 2 (y0 )2 + 2b01x0 + 2b02y 0 + c = 0
Completnd patratele perfecte ca mai sus, obtinem

0 2 0 2
b01 2
b02 2
b1
b2
0
0
1 x +
+ 2 y +
+c

= 0:
1
2
1
2
Notam
0

c = c

b01
1

b02
2

240

CAPITOLUL 7. CUADRICE

si efectuam translatia

Ecuatia cuadricei devine

8
0
b1
>
00
0
>
x
=
x

;
>
>
<
01
b2
00
0
y
=
y

;
>
>
>
2
>
: 00
z = z 0:
1 (x00 )2 + 2 (y00 )2 + c0 = 0:

Dac
a c0 6= 0 ecuatia se poate scrie sub forma
(x00 )2
(y00 )2
"1 2 + "2 2 1 = 0
a
b
n cazul "1 "2 = 1 ecuatia reprezinta un cilindru eliptic (real daca "1 = "2 = 1
si imaginar cnd " 1 = "2 = 1: n cazul "1" 2 = 1; ecuatia reprezinta un cilindru
hiperbolic.
Daca c0 = 0 ecuatia este
1 (x00 )2 + 2 (y00 )2 = 0
si ea reprezint a o dreapta
(cnd 12 > 0; rezulta x00 = y00 = 0 si z 00 arbitrar)
sau dou
a plane concurente (cnd 12 > 0; se ontine planele x00 + y00 = 0
si x00 y00 = 0):
Cazul II 2: 1 6= 0; 2 = 3 = 0
n acest caz ecuatia cuadricei (7.26) devine
1 (x0)2 + 2b01 x0 + 2b02y0 + 2b03z 0 + c = 0:
Matricea sa este
2

3
1 0 0 b01
6 0 0 0 b02 7
7
A0c = 6
4 0 0 0 b03 5
b01 b02 b03 c

ceea ce implica = A0c = 0; i.e., cuadrica este degenerat a.


Completam patratul perfect care se poate forma

b01 2
(b0 )2
0
1 x +
+ 2b02y0 + 2b03z 0 + c 1 = 0
1
1


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA

241

si efectund translat ia

ecuatia cuadricei devine

8
0
b
>
00
0
>
< x =x 1 ;
1
00
0
y =y;
>
>
: 00
z = z0;

1 (x00 )2 + 2b02y00 + 2b03z 00 + c0 = 0;


(b01 )2
:
1
Daca b02 = b03 = 0; ecuatia ramasa

unde c0 = c

1 (x00)2 + c0 = 0
reprezinta ;; daca 1c0 > 0; dou
a plane paralele, daca 1 c0 > 0; dou
a plane
0
confundate, daca c = 0:
n cazul n care cel putin unul dintre coecientii b02 sau b03 este nenul, de
exemplu b02 6= 0; atunci cuadrica este o suprafat
a cilindric
a cu generatoarele
paralele cu dreapta

x00 = 0;
b02y00 + b03z 00 + c0 = 0
si curba directoare parabola

1 (x00 )2 + 2b02y00 + c0 = 0
z 00 = 0:

Exemplul 7.5.3 Fie cuadrica


2y 2 + 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0:
Matricele cuadricei sunt
2

A=4

0
2 4
2
2 2 5 ;
4 2
0

3
0
2 4
3
6 2
2 2
07
7:
Ac = 6
4 4 2
0
05
3
0
0 5

Folosind aceste matrice cuadrica se poate scrie sub forma


2
32 3
2 3
0
2 4
x
x
[x; y; z] 4 2
2 2 5 4 y 5 + 2[3; 0; 0] 4 y 5 5 = 0:
4 2
0
z
z

(7.28)

242

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Invariatii cuadicei sunt: = 0; = 2; = 24 si = 36: Deoarece = 0;


cuadica nu are centru, iar 6= 0 arat
a c
a avem o cuadica nedegenerata.
Pentru aducerea cuadiceri la expresia analirica canonica se face mai nti o
rotatie. Versorii noilor axe de coordonate sunt vectorii proprii normalizati ai
matricei A notati astfel nct matricea de trecere de la baza canonic
a f~i; ~j; ~kg la
noua noua baza a vectorilor proprii sa aiba determinantul egal cu 1:
Valorile proprii ale matricei A; care se determina din ecuatia caracteristica
PA () = (1)3( 3 22 24) = 0
sunt 1 = 4; 2 = 0; 3 = 6: Acestora le corespund vectorii proprii v1 =
(1; 0; 1)T ; v2 = (1; 2; 1)T ; v3 = (1; 1; 1)T :
Notam
2
3
2 3
2
3
1
1
1
~i 0 = p1 4 1 5 ; ~j 0 = p1 4 0 5 ; ~k 0 = p1 4 2 5 :
3 1
2 1
6 1

De remarcat ca ei corespund valorilor proprii 3 = 6; 1 = 4; 2 = 0: Consid0 0


eram matricea formata cu componentele vectorilor ~i ;~j ; ~k 0 :
2 1
3
1
1
6
C =4

3
p1
3
1
p
3

p
2

1
p
2

6
2
p
6
1
p
6

7
5:

Aceasta are determinantul egal cu 1; deci este matricea unei rotatii data de
ecuatile
2 3
2 0 3
x
x
4 y 5 = C 4 y0 5 :
z
z0
2
3
6
0 0
Deoarece C T AC = 4 0 4 0 5 ; ecuatia cuadricei devine
0
0 0
2 1
32
3
1
p
p1
p
x0
3
2
6
6
p 7
4 y0 5 5 = 0;
6(x0 )2 4(y0 )2 + 2[3; 0; 0] 4 p13 0 2
6 5
1
1
p
p1
p
z0
3
2
6
sau

0 2

0 2

6(x ) 4(y ) + 6

x0
y0
z0
p +p +p
3
2
6

5 = 0:


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA

243

Grupam termenii care contin variabilele x0 ; y0 ; z 0

x0
3y0
6z0
0 2
0 2
6 (x ) + p 4 (y ) p + p 5 = 0:
3
2 2
6
si completam apoi patrate perfecte pentru a identica translatia care trebuie
efectuata.
"

2#
0
0
x
1
3y
3
p
6 (x0 )2 + 2 p + p 2 4 (y0 )2 2 p +
2 3 (2 3)
4 2
4 2

2
6z 0
1
3
+p 5 6 p 2 4 p
= 0;
6
(2 3)
4 2
sau

1
6 x + p
2 3
0

3
4 y p
4 2
0

p 0
35
+ 6 z p
= 0:
8 6

Efectuam translatia
8
00
0
>
<x =x +
y00 = y0
>
: z 00 = z 0

Ecuatia cuadricei devine

6(x00 )2 4(y 00)2 +

1
p
;
2 3
3
p
;
4 2
35
p :
8 6

p 00
6z = 0;

sau
12
8
p (x00)2 + p (y 00)2 = 2z00:
6
6
Deci cuadrica este un paraboloid hiperbolic.
Exemplul 7.5.4 Fie cuadrica
2x2 2y2 + 2z 2 + 4xz + 4yz 5 = 0:
Matricele cuadricei sunt
2

2 0 2
4
A = 0 2 0 5 ;
2 0 2

3
2 0 2 0
6 0 2 0 2 7
7
Ac = 6
4 2 0 2 0 5:
0 2 0 5

244

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Scris a sub forma matriceala cuadrica are forma


2
32 3
2 3
2 0 2
x
x
[x; y; z] 4 0 2 0 5 4 y 5 + 2[0; 2; 0] 4 y 5 5 = 0:
2 0 2
z
z

(7.29)

Calculam invariantii: = 0; = 2; = 8 si = 0: Pentru ca = 0 cuadrica


nu are centru, iar = 0 arata ca avem o cuadrica degenerata.
Pentru aducerea cuadricei la forma canonica se face mai nti o rotatie. n
acest scop, se determina mai nti valorile proprii ale matricei A: Ecuatia caracteristica este
PA() = (1) 3(3 22 8) = 0;
si are solutiile 1 = 2; 2 = 0 si 3 = 4: Acestora le corespund vectorii proprii
v1 = (0; 1; 0)T ; v2 = (1; 0; 1)T ; v3 = (1; 0; 1)T : Not am
2 3
2 3
2
3
0
1
1
0
0
0
~i = 4 1 5 ; ~j = p1 4 0 5 ; ~k = p1 4 0 5 :
2 1
2 1
0

Versorii noilor axe au fost alesi astfel nct matricea de trecere de la baza canonica
0 0
f~i; ~j; ~kg la noua baza f~i ;~j ; ~k0 g;
2

0
4
C= 1
0

p1
2

1
p
2

p1
2

1
p
2

0 5;

sa aib
a determiantul egal cu 1: De remarcat ca ei corespund valorilor proprii
1 = 2; 3 = 4; 2 = 0:
Efectuam rotatia
2 3
2 0 3
x
x
4 y 5 = C 4 y0 5 :
z
z0
2

3
2 0 0
Deoarece C T AC = 4 0 4 0 5 ; ecuatia cuadricei (7.29) devine
0 0 0
2

0
0 2
0 2
4
2(x ) + 4(y ) + 2[0; 2; 0] 1
0

p1
2

p1
2

3
x0
0 5 4 y0 5 5 = 0;
1
p
z0
2
1
p
2

32


7.5. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA

245

sau
2

3
x0
2(x0 )2 + 4(y0 )2 + 2[2; 0; 0] 4 y0 5 5 = 0:
z0

n nal, dupa ce am si nmultit ecuatia cu 1; rezulta

2(x0 )2 4(y0 )2 4x0 + 5 = 0:


Pentru a continua reducerea la expresia analitica canonica se face o translatie.
n scolul identicarii punctului n care trebuie facut
a translatia grup
am termenii
0
care contin pe x si completam un patrat perfect.

2 (x0 )2 2x0 + 1 4(y 0)2 + 5 2 = 0:


Avem

2(x0 1)2 4(y 0)2 + 3 = 0:


Efectuam translatia

Ecuatia cuadricei devine

8 00
< x = x0 1
y 00 = y 0
: 00
z = z0
2(x00 )2 4(y00 )2 + 3 = 0:

Acesta prezinta un cilindru hiperbolic cu generatoarea paralela cu axa O 00z 00 ; unde


O 00(1; 0; 0) este punctul n vare s-a facut translatia.
Exerctiul 7.5.5 Aduceti la expresia analitica canonica cuadricele:
1)
2)
3)
4)

2x2 + 2y2 + 3z 2 + 4xy + 2xz + 2yz 4x + 6y 2z + 3 = 0:


y2 z 2 + 4xy 4xz 3 = 0:
4x2 + 2y2 + 3z 2 + 4xz 4yz + 8x 4y + 8z = 0:
2x2 2y2 + 2z 2 + 4y 5 = 0:

246

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Capitolul 8
Curbe plane
8.1

Notiunea de curba plan


a.

Fie I un interval al axei reale R: Vom nota cu C k (I) mult imea funct iilor
f : I ! R care sunt de clasa C k pe intevalul I; adic
a au derivate pna la ordinul
k inclusiv pe intervalul I si aceste derivate care sunt functii continue pe I: Daca
I este un interval nchis, atunci n capatul unde este nchis prin continuitate sau
derivabilitate vom ntelege continuitate, respectiv derivabilitate, lateral a.
Denitia 8.1.1 Se numeste curb
a plan
a o submultime C din plan denit
a prin
unul din urm
atoarele procedee descrise mai jos.
1. Curbe denite parametric
C = f(x; y) 2 R2 j x = x(t); y = y(t);

x; y 2 C 1 (I)g

Relatiile

x = x(t)
y = y(t)

t 2 I;

(8.1)

se numesc ecuatiile parametrice ale curbei C:


Exemplul 8.1.2 1) Cercul cu centrul n origine si raza R; de ecuatie x2+y2 = R2;
are ecuatiile parametrice

x = R cos t;
t 2 [0; 2):
y = R sin t;
2) Elipsa de ecuatie

x2 y 2
+
= 1 are ecuatiile parametrice
a 2 b2

x = a cos t;
t 2 [0; 2):
y = b sin t;
247

248

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

x2
y2
3) Hiperbola de ecuatie 2 2 = 1 are ecuatii parametrice pentru ecare
a
b
ramura a sa. Ramura cu x > 0 are ecuat iile parametrice

x = a ch t;
t 2 R;
y = b sh t;
iar ramura cu x < 0 are ecuatiile parametrice

x = a ch t;
t 2 R:
y = b sh t;

Reamintim denit iile functiilor trigonometrice hiprebolice


e t + et
e t et
ch t =
; sh t =
; t 2 R:
2
2
si formula fundamentala a trigonometriei hiperbolice
(ch t)2 (sh t)2 = 1;

8t 2 R

4) Parabola y2 = 2px are ecuatiile parametrice

x = 2pt2;
t 2 R:
y = 2pt;

5) Cicloida este curba plana descrisa de un punct de pe cerc care ruleaza, fara
s a alunece, pe o dreapta xa. Fie cercul de raza a; tangent la axa Ox n origine.
Daca cercul ruleaza pna n pozitia din gura de mai jos, punctul care a fost n O
a ajunns n M: Atunci avem egalitatea OA = arc(AM ) = at; unde t este masura
unghiului de rulare, adica unghiul pe care-l face raza cercului cu directia axei Oy
masurat n sensul acelor de cesornic. (n gura masura unghiului este notata cu
' n loc de t): Coordonatele punctului M sunt

x = ON = OA NA = OA MP = at a sin t;
y = M N = P A CA C P = a a cos t:
Prin urmare, cicloida are ecuatiile parametrice

x = a(t sin t);


t 2 [0; 2]:
y = a(1 cos t);


8.1. NOTIUNEA

DE CURBA PLANA.

249

1
Mai jos este reprezentat grac primul arc al unei cicloide cu a = :
2

6) Astroida este curba plana care are ecuatiile parametrice

x = a cos3 t;
t 2 [0; 2]:
y = a sin3 t;
Figura de mai jos reprezinta o astroida cu a = 2:

2. Curbe denite vectorial


Ecuatiile parametrice (8.1) sunt echivalente cu ecuatia vectorial
a
~r(t) = x(t) ~i + y(t) ~j;

t 2 I:

Imaginea intervalului I prin aceasta functie vectorial a este o curba plana.


Deci C = ~r (I): Deoarece x(t) si y(t) sunt functii de clasa C 1 pe I vom spune ca
functia vectoriala ~r : I ! R2 este de clas
a C 1 pe I:
Exemplul 8.1.3 1) Cercul cu centrul n origine si de raza R; de ecuatie x2 +y 2 =
R2 ; are ecuatia vectoriala
~r(t) = R cos t ~i + R sin t ~j;

t 2 [0; 2):

250

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE


2) Elipsa de ecuatie

x2 y 2
+ 2 = 1 are ecuatia vectorial a
a2
b

~r (t) = a cos t ~i + b sin t ~j;

t 2 [0; 2):

3. Curbe denite explicit


C = f(x; y) 2 R2 j y = f(x);

f 2 C 1 (I)g:

De regul a vom nota


y = y(x);

x 2 I;

unde y 2 C 1(I): O curba denita explicit are ecuatiile parametrice

x = t;
t 2 I:
y = y(t);
De regula, vom scrie aceste ecuatii fara a renota variabila x cu t; deci sub forma

x = t;
t 2 I:
y = y(t);
4. Curbe denite implicit
(

C=

(x; y) 2 R2 j F (x; y) = 0; F 2 C 1(D);

)
2
2
@F
@F
(x; y) +
(x; y) 6= 0 :
@x
@y

Daca F este o funct ie care satisface ipotezele din denitia de mai sus, atunci,
n vecinatatea ecarui punct (x0 ; y0 ) care apartine curbei C; functia F satisface
conditiile teoremei functiilor implicite:
a) F (x0; y0) = 0; pentru ca punctul (x0; y0) se aa pe curba C:
b) F 2 C 1 (D); ceea ce nseamna ca F si derivatele sale de ordinul nti,
@F
@F
(x; y) si
(x; y); sunt continue pe D.
@x
@y

@F
@F
c)
(x ; y ) 6= 0 sau
(x ; y ) 6= 0 :
@y 0 0
@x 0 0

n aceste conditii exista un interval deschis I care contine punctul x0 si un


interval deschis J care contine punctul y0 si o functie f : I ! J; de clasa C 1 pe
I ; care satisface conditiile:

f (x0) = y0;
F (x; f(x)) = 0; 8x 2 I:


8.1. NOTIUNEA

DE CURBA PLANA.

251

Conform teoremei functiilor implicite n vecinatatea I a punctului x0 curba are


reprezentarea explicita
y = f(x);

x 2 I:

5. Curbe denite n coordonate polare


C = f(; ) 2 R2 j = ();

2 C 1 (I)g:

Exemplul 8.1.4 Lemniscata lui Bernoulli este locul geometric al punctelor din
plan pentru care produsul distantelor la doua puncte xe este constant si egal cu
patratul jumatatii distantei dintre cele doua puncte xe.

Daca notam F1F2 = 2a; atunci conditia din denitia de mai sus se scrie sub
forma
M F1 MF 2 = a2:
n coordonate polare OM = ; iar masura unghiului M OF2 este egala cu :
Atunci, folosind teorema cosinusului avem
MF12 = a2 + 2 2a cos( ) = a 2 + 2 + 2a cos :
MF22 = a2 + 2 2a cos :
Conditia M F12 M F22 = a4 devine
2
2
a + 2 4a2 2 cos 2 = a4 ;
sau

a4 + 2a22 + 4 4a 22 cos2 a4 = 0:
Dupa reducerea termenului a2 si mpartirea cu 2 se obtine
2a2 + 2 4a2 cos2 = 0;
de unde rezulta
2 = 2a 2(2 cos2 1)

252

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

sau
2 = 2a2 cos 2:
h i 3 5
2
Deoarece 0; cos 2 0; deci 2 ;
[
;
: n nal, ecuatia
4 4
4 4
lemniscatei n coordonate polare este
h i 3 5
p p
() = a 2 cos 2; 2 ;
[
;
:
4 4
4 4

Reprezentarea grac
a a lemniscatei obtinuta cu Mathcad este data n gura de
mai jos.

Tinnd

seama de relatiile dintre coordonatele carteziene si cele polare

x = cos ;
y = sin ;

ecuatia lemniscatei 2 = 2a2 cos 2 scrisa sub forma echivalenta 2 = 2a2(cos2


sin2 ) devine
x2 + y2 = 2a2

x2 y 2
;
x2 + y 2

sau
2
2

x + y 2 = 2a 2 x2 y 2 :

Aceasta este ecuatia lemniscatei n coordonate carteziene sau ecuatia implicita a


lemniscatei.

PLANA

8.2. TANGENTA SI
NORMALA LA O CURBA

8.2

253

Tangenta si normala la o curba


plana

Fie M0(t = t0) un punct de pe curba C denitta sub forma vectoriala


~r(t) = x(t) ~i + y(t) ~j;

t 2 I:

Presupunem ca ~r(t) este o functie vectoriala de clasa C 1 pe I; ceea ce nseamna


ca toate componemtele sale x; y 2 C 1(I):
Denim derivata functiei vectoriale ~r(t) n punctul t0 prin formula
~r (t0 + h) ~r(t0)
:
h!0
h

~r 0(t0) = lim
Deoarece

~r (t0 + h) ~r (t0 ) x(t0 + h) x(t0 ) ~ y(t0 + h) y(t0) ~


=
i+
j;
h
h
h
prin trecere la limita pentru h ! 0 obtinem
~r 0 (t0 ) = x0(t0) ~i + y0 (t0 ) ~j:
Punctul M0 (t = t0) se numeste punct regulat sau nesingular al curbei C
daca
~r 0(t0) 6= ~0:
1. Cazul curbelor denite parametric
Daca M0 (t = t0) este un punct regulat al curbei, atunci vectorul derivat
~r 0 (t0) este vectorul director al tangentei la curba n punctul M0 : Ecuatia
tangentei la curba C n punctul M0(t = t0) este
x x(t0) y y(t0)
=
;
x 0 (t0)
y 0(t0)
sau, echivalent,
y y(t0) =

y 0 (t0)
(x x(t0)) :
x 0(t0)

Dreapta care trece prin punctul M0(t = t0) si este perpendiculara pe tangenta n
acest punct se numeste normala la curba n M0(t = t0 ): Ea are ecuatia
y y(t0) =

x 0 (t0 )
(x x(t0))
y 0(t0)

sau, echivalent,
x 0(t0) (x x(t0 )) + y 0(t0) (y y(t0)) = 0:

254

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

2. Cazul curbelor denite explicit


Dac
a curba este denita explicit prin ecuatia y = y(x); atunci ecuatia tangentei la curba n punctul M0(x0; y0 ), unde y0 = y(x0); este
y y0 = y 0 (x0 )(x x0);
iar ecuatia normalei are forma
y y0 =

1
(x x0 ):
y 0 (x0)

3. Cazul curbelor denite implicit


Daca curba este denita implicit prin ecuatia F (x; y) = 0 si (x0 ; y0) este un
punct pe curba, conform teoremei functiilor implicite, exista un interval deschis
I care contine punctul x0 si un interval deschis J care contine punctul y0 si o
funct ie y : I ! J; de clasa C 1 pe I; care satisface conditiile:
y(x0 ) = y0 ;
F (x; y(x)) = 0; 8x 2 I:
Derivnd ultima relatie n raport cu x avem
@F
@F
(x; y(x)) +
(x; y(x)) y0 (x) = 0;
@x
@y
de unde, pentru x = x0; obtinem
@F
(x0:y0)
y0 (x0) = @x
:
@F
(x0 ; y0 )
@y
Atunci ecuatia tangentei la curba F (x; y) = 0 n punctul M0(x0 ; y0) este
@F
(x0:y0)
y y0 = @x
(x x0);
@F
(x ; y )
@y 0 0
de unde rezulta formula uzuala a acestei ecuatii
@F
@F
(x0:y0 )(x x0) +
(x0 ; y0)(y y0) = 0:
@x
@y
Ecuatia normalei n acelasi punct al curbei este
@F
(x0; y0)
@y
y y0 =
(x x0 );
@F
(x :y )
@x 0 0

(8.2)

PLANA

8.2. TANGENTA SI
NORMALA LA O CURBA

255

sau, n forma sa uzual a,


x x0
y y0
=
:
@F
@F
(x :y )
(x ; y )
@x 0 0
@y 0 0

Denitia 8.2.1 Fie C o curb


a parametrizata de clas
a C 1 pe intervalul I care
are ecuatie vectoriala
~r (t) = x(t)~i + y(t)~j;

t 2 I:

Un punct M0 (x(t0); y(t0 )) situat pe curba C se numeste punct regulat al curbei


daca
p
k~r 0(t0)k = x0 (t0)2 + y0(t0) 2 6= 0:
n caz contrar punctul se nume
ste punct singular. Deci, M0 (x(t0 ); y(t0)) este
punct singular dac
a si numai daca
0
x (t0) = 0;
y0 (t0) = 0:
Dac
a curba este denit
a implicit prin ecuatia F (x; y) = 0; atunci punctul
M0 (x0; y0 ) se numeste regulat daca

2
2
@F
@F
(x0 ; y0 ) +
(x0 ; y0) 6= 0
@x
@y
si singular n caz contrar
8
@F
>
>
>
< @x (x0 ; y0 ) = 0;
>
>
@F
>
:
(x ; y ) = 0:
@y 0 0

Fie C o curba plana data prin ecuat ia sa vectoriala


~r(t) = x(t)~i + y(t)~j;

t 2 I:

Consideram pe curba C doua puncte M1(t = t1) si M2 (t = t2) astfel nct t1 < t2:
Dupa cum se stie de la cursul de Analiza matematica lungimea arcului de curba
M1 M2 se calculeaza cu formula
L(M1M2) =

Zt2 p

x0 (t)2 + y0 (t)2dt;

t1

256

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

sau, tinnd seama de expresia normei euclidiene,


L(M1 M2) =

Zt2
t1

k~r 0(t)kdt:

Denitia 8.2.2 Se spune ca o curb


a C; dat
a prin ecuatia sa vectorial
a
~r(t) = x(t)~i + y(t)~j;

t 2 I;

este parametrizat
a natural, sau are parametrizarea natural
a, dac
a
k~r 0 (t)k = 1;

8t 2 I:

Conform acestei denitii orice curba care are parametrizare naturala este o
curba regulat
a deoarece ~r 0(t) 6= ~0 pentru orice t 2 I:
Propozitia 8.2.3 Dac
a o curb
a C este parametrizat
a natural, atunci parametrul
t reprezint
a lungimea arcului pe curb
a.
Demonstratie. ntr-adevar, daca curba C este parametrizata natural si
M1 (t = t1); M2(t = t2) sunt doua puncte oarecare pe C cu t1 < t2; atunci
L(M1M2) =

Zt2
t1

k~r (t)kdt =

Zt2
t1

dt = t2 t1:

n particular, daca punctul M1 corespunde lui t1 = 0; iar M 2 este un punct


oarecare pe C; deci t2 = t; atunci
L(M 1M2) = t:
Aceasta arata ca n cazul unei curbe parametrizate natural parametrul t nu este
altceva dect lungimea arcului de curba M1 M2:
Prin traditie, lungimea arcului de curba se noteaza cu s: Vom folosi conventia
c
a o curba parametrizat
a naturaral sa e scris
a sub forma
~r(s) = x(s)~i + y(s)~j; s 2 I:
d~r(t)
Derivata functiei vectoriale ~r(t) n raport cu parametrul t;
; va notata
dt
0
~r (t): Daca curba este parametrizata natural, derivata functiei ~r(s) n raport cu

d~r(s)
parametrul s;
; va notata ~r (s): Aceleasi conventii vor folosite si pentru
ds
funct iile scalare x(t); y(t) sau x(s); y(s):

257

8.3. CURBURA UNEI CURBE PLANE

8.3

Curbura unei curbe plane

Fie C o curba plana de clasa C 2 pe intervalul I care are ecuat ia vectoriala


~r(t) = x(t) ~i + y(t) ~j;

t 2 I:

Presupunem c
a C este o curb
a regulata, ceea ce revine la a presupune ca k~r 0 (t)k 6=
0; 8t 2 I. Din punct de vedere geometric aceasta nsemna ca n orice punct al
curbei C se poate duce tangenta la curba.
Denitia 8.3.1 Se nume
ste reper al lui Frenet un reper ortonormat mobil asociat
curbei C care are urma
toarele
caracteristici:

a) Originea reperului este ntr-un punct curent M(x(t); y(t)) al curbei.


b) Baza ortonormat
a [~ (t); ~ (t)] este formata din dou
a func
t ii vectoriale de
1
~
~
clas
a C si are aceeia
si orientare ca si baza canonic
a fi; jg:

Constructia reperului lui Frenet


~ (t) este versorul tangentei la curba n punctul M (x(t); y(t)): Deci
~r 0 (t)
x 0 (t)~i + y 0 (t)~j;
~ (t) = 0
=p 0 2
:
k~r (t)k
x (t) + y 0 (t)2

258

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE


Notam cu masura unghiului dintre ~ si ~i. Atunci
x0
y0
~ = cos ~i + sin ~j: = 0 ~i + 0 ~j:
k~r k
k~r k

~ (t) este un vector unitar perpendicular pe ~ (t) care se obtine din ~ (t) prin

rotirea acestuia n sens trigonometric cu un unghi de radiani. Prin urmare


2

~
~
~ = cos +
i + sin +
j:
2
2
= sin ~i + cos ~j =
Deci
~ =

y0 ~
x0 ~
i
+
j:
k~r 0k
k~r 0 k

y 0 ~i + x 0 ~j
:
k~r 0 k

Formulele lui Frenet


Formulele lui Frenet realizeaza legatura dintre derivatele ~ 0 (t); ~ 0(t) si functiile initiale ~ (t); ~ (t): Pentru ca [~ ; ~ ] este o baza ortonormata vectorii derivati
~ 0si ~ 0 se scriu n aceasta baza sub forma
8 0
< ~ = (~ 0 ~ ) ~ + (~ 0 ~ ) ~ ;
:

~ 0 = (~ 0 ~ ) ~ + (~ 0 ~ ) ~ :

Deoarece k~ k = 1; produsul scalar ~ ~ =1; de unde, prin derivare, rezulta ~ 0~ +


~ ~ 0 = 0; deci ~ 0 ~ = 0: Analog se obtine ~ 0 ~ =0: Pentru ca vectorii ~ si
~ sunt ortogonali, produsul scalar ~ ~ = 0; de unde, prin derivare, rezulta
~ 0 ~ + ~ ~ 0 = 0: Deci ~ 0 ~ = ~
~ 0 : Cu aceste observatii formulele de mai
sus devin
0
~ =
(~ 0 ~ ) ~ ;
~ 0 = (~ 0 ~ ) ~ :
Ecuatiile anterioare se scriu sub forma vectoriala
2
~ 0 ~
0
0
6
~
k~r 0 k
= k~r 0k 6
0
0
4 ~ ~
~
0
k~r 0k
Notam

K=

~ 0 ~

:
k~r 0k

3
7
7
5

259

8.3. CURBURA UNEI CURBE PLANE

K se numeste curbura curbei plane C n punctul M (t): (Semnicatia geometrica


a acestei constante, care va justica si numele sau, va facuta ntr-o sectiune
special a dedicata acestei probleme.) Evident, K este o functie de t: De regula,
parametrul t nu este pus n evidenta pentru a realiza o scriere mai simpla a
formulelor. Cu aceasta notatie formulele de mai sus devin
0

~
~
0 K
0
= k~r k
;
~ 0
K 0
~
sau

~0 =

k~r 0 kK~ ;
~ 0 = k~r 0 kK ~ :

Ele se numesc formulele lui Frenet pentru curbe plane.


Expresia curburii unei curbe plane denite parametric
Pentru a determina formula uzuala a curburii unei curbe plane vom scrie
~r 0
0
produsul ~ ~ sub o alt
a forma. n acest scop deriv
am egalitatea ~ = 0 :
k~r k
Avem

0
k~r 0 k
1
1
0
0
~ =
~r 0 + 0 ~r 00 :

r
=
0 ~
0 2
k~r k
k~r k
k~r k
Tinnd

seama ca

~r 0
= ~ ; obtinem
k~r 0 k

0
k~r 0 k
1
0
~ =
~ + 0 ~r 00 :
0
k~r k
k~r k

Deoarece ~ ? ~ ; deci ~ ~ = 0; nmultind scalar cu ~ relatia de mai sus avem


0 0

k~r k
1
~r 00 ~
00
~ 0 ~ =

~
+
~
r

~
=
0 :
} k~r 0k
k~r 0 k | {z
k~
r
k
=0
Atunci

K (t) =

~ 0 ~

~r 00 ~
=
k~r 0 k
k~r 0 k2

x 00~i + y 00~j y 0~i + x 0~j


k~r 0 k3

x 0y 00 x 00 y 0
(x 02

+y

3
02) 2

260

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Prin urmare, curbura unei curbe plane denite parametric, ntr-un punct curent
al curbei, M (x(t); y(t)); este data de formula
K(t) =

x 0 y 00 x 00y 0
3

(8.3)

(x 02 + y 02) 2
Daca curba este denita explicit, y = y(x); x 2 I; formula curburii devine
y 00

K(x) =

(1 + y

3:
02) 2

Din formula de mai sus se observa c


a derivata a doua a functiei y(x) are acelasi
semn cu curbura curbei. Prin urmare, prin semnul sau, curbura indica forma
curbei. Daca K (x) 0; 8x 2 I; curba este convexa pe I: Daca K(x) 0;
8x 2 I; curba este concava pe I:
Expresia curburii unei curbe plane denite implicit
Dac
a curba este denita implicit prin ecuatia F (x; y) = 0; atunci curbura este
data de formula
00

F xx F 00xy F 0x

1
F 00xy F 00yy F 0y :
K(x) =

3
0
Fx02 + Fy02 2 F 0x F 0y
Expresia curburii unei curbe plane denite n coordonate polare

Daca curba este denita n coordonate polare, = (); se trece la ecuatiile


parametrice ale acesteia

x = () cos ;
y = () sin ;
si se foloseste formula (8.3). Dupa un calcul elementar se obtine
K () =

2 + 2 0 00
(2

3
+ 02 ) 2

Interpretarea geometric
a a curburii
Pentru a vedea care este interpretarea geometrica a cuburii presupunem ca

avem o curba parametrizata natural, i.e., k~r (s)k = 1; pentru orice s 2 I : n acest
caz formulele lui Frenet sunt
2 3

~
0
K
~
4 5=
;
K
0
~
~

261

8.3. CURBURA UNEI CURBE PLANE


sau

8
< ~
= K ~ ;

: ~ = K ~ :

Deoarece ~r = ~ ; prima ecuatie se poate scrie si sub forma

~r = K ~ :

Demn de remarcat este faptul ca n cazul unei curbe parametrizate natural,

deoarece k~r (s)k = 1; rezulta ca ~r ? ~r ; deci ~ ? ~r :


n ecare punct M(s) al curbei avem un reper ortonormat (M (s); f~ (s); ~ (s)g):
Pentru simplicarea notatilor, n continuare vom omite scrierea variabilei s: Reperul ortonormat (M; f~ ; ~ g); unde M este un punct pe curba data, iar f~ ; ~ g este
o baza ortonormata pozitiv orientata determinata de ecuatia curbei, se numeste
reperul lui Frenet. Coordonatele unui punct M din plan n raport cu acest
reper ortonormat vor notate cu (X; Y ):

Fie M0 un punct oarecare pe curba data. Pentru simplicarea calculelor


consideram punctul M0 ca ind originea de la care se masoara lungimea arcelor
pe curba C: Deci M 0(s = 0): Folosind formula Taylor pentru o functie vectorial a
avem

1
1
~r (s) = ~r(0) + ~r(0) s + ~r (0) s2 + ~r (s) s3;
2!
3!
unde 0 < < 1: Dar ~r(0) = ~0; deoarece am presupus c
a M0 corespunde originii

arcelor pe curba C: Tinnd

seama ca ~r = ~ si ~r = K ~ avem
K 2
1
~r (s) = s ~ +
s ~ + ~r (s) s 3:
2
3!

262

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Neglijnd termenul care-l contine pe s 3 rezulta


~r(s)
= ~ s +

K 2
s ~ :
2

!
Punctul M (s) de pe curba are vectorul de pozitie ~r (s) = M0M = X ~ + Y ~ :
Daca introducem acest vector n relatia anterioara obtinem
K 2
X ~ + Y ~
s ~ ;
= s ~ +
2
de unde rezulta
(

X = s;
K 2
Y =
s :
2

Eliminnd variabila s ntre cele doua ecuatii obtinem


Y =

K 2
X :
2

Relatia anterioara arata ca, n vecinatatea punctului M 0; curbura masoara abaterea


curbei C de la pozitia tangentei: a) n sensul lui ~ ; daca K > 0; b) n sens contrar
lui ~ ; daca K < 0:

8.4

Cercul de curbur
a al unei curbe plane

Denitia 8.4.1 Se numeste cerc de curbur


a al curbei plane C; corespunz
ator
1
punctului M (t) situat pe curb
a, cercul de raz
a R(t) =
; cu centrul n punctul
jK(t)j
O 0((t); (t)) situat pe normala la curb
a n M (t); al c
arui vector de pozitie este
dat de formula
~r O0 (t) = ~r(t) +

1
~ (t):
K (t)

(8.4)

Punctul O0 se numeste centrul de curbur


a al curbei C corespunz
ator punctului
M (t); iar R(t) este raza de curbur
a n acelesi punct M (t):

AL UNEI CURBE PLANE


8.4. CERCUL DE CURBURA

263

Pentru a determina coordonatele centrului cercului de curbura scriem ecuatia


vectorial
a (8.4) n baza canonic
a f~i; ~jg:
3

(x 02 + y 02) 2 y 0 ~i + x 0 ~j
~i + ~j =x ~i + y ~j+ 0 00

;
x y x 00 y 0 (x 02 + y 02 ) 12
de unde rezulta
8
x 02 + y 02
>
>
>

=
x

y0 ;
>
<
x 0 y 00 x 00y 0
O0
>
>
x 02 + y 02
>
>

=
y
+
x0 :
:
x 0 y 00 x 00y 0
Ecuatia cercului de curbura este

(8.5)

(x )2 + (y )2 = R2;

unde R desemneaza raza de curbura care este data de formula


3

(x 02 + y 02 ) 2
R = 0 00
:
jx y x 00 y 0 j

Dac
a curba C este data explicit, y = y(x); atunci ecuatiile parametrice sunt

0
00
x = x;
x = 1;
x = 0;
de unde rezulta
si
0
0
y = y(x);
y = y (x);
y00 = y00 (x):

n acest caz, ecuatiile centrului cercului de curbura devin


8
1 + y 02 0
>
>
> = x
y;
>
<
y 00
O0
>
>
1 + y 02
>
>
:
: =y+
y 00

264

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Denitia 8.4.2 Locul geometric al centrelor cercurilor de curbura


ale curbei C
se numeste evoluta sau desf
a
surata curbei.
Ecuatia vectoriala a evolutei este
~r O0 (t) = ~r(t) +

1
~ (t):
K (t)

Exemplul 8.4.3 Se considera curba plan


a numita cicloida denit
a prin ecuatiile
parametrice

x = a(t sin t);


t 2 [0; 2]:
y = a(1 cos t);
Se cere:
1) Sa se determine curbura cicloidei ntr-un punct curent al ei.
2) Sa se scrie ecuatiile tangentei, normalei si cercului de curbura corespunza
toare punctelor M1(t = ) si M2 (t = ):
2
3) Sa se determine desfasurata cicloidei si s
a se arate ca este tot o cicloid
a.
1) Formula curburii unei curbe plane denite prin ecuatiile parametrice este
x 0y 00 x 00 y 0
K (t) =
am mai nti derivatele
3 : Pentru determinarea sa calcul
02
02
2
(x + y )
8
8
< x = a(t sin t);
< y = a(1 cos t);
0
x = a(1 cos t); si
y0 = a sin t;
: x00 = a sin t;
: y00 = a cos t:
Determinam apoi separat expresiile

x 02 + y 02 = a2 (1 cos t)2 + a2 sin2 t = a2(1 2 cos t + cos2 t + sin2 t)


= 2a2(1 cos t):
x 0y 00 x 00 y 0 = a(1 cos t) a cos t a sin t a sin t
= a2 (cos t cos2 t sin2 t) = a 2(1 cos t):
Atunci
a 2(1 cos t)
p
2a2(1 cos t) 2a2(1 cos t)
(2a2 (1
p
p
2
2
1
=
p
= r
=
t:
4a 1 cos t
2 t
4a
sin
4a 2 sin
2
2

K(t) =

a2 (1 cos t)

3
cos t)) 2

AL UNEI CURBE PLANE


8.4. CERCUL DE CURBURA

265

Se observa ca pentru orice t 2 (0; 2) curbura cicloidei este un numar negativ.


Aceasta arata c
a cicloida este o curb
a concav
a.
2) Punctul M 1(t = ) corespunde vrfului cicloidei. ntr-adevar, calculnd
coordonatele lui M1 obtinem

x () = a ( sin ) = a;
y () = a(1 cos ) = 2a:
n acest punct este usor de scris ecuatiile cerute tinnd seama de denitiile lor
geometrice. Tangenta n punctul M 1; ind paralela cu axa Ox; are ecuatia y = 2a;
iar normala, ind paralel a cu axa Oy; are ecuatia x = a: A se vedea gura de
mai jos, realizata n Mathcad.

1
= 4a ; prin urmare
4a sin
2
1
raza de curbur
aR=
= 4a: Atunci centrul cercului de curbura corespunzator
jKj
punctului M1; aat pe normal a la distanta 4a de M1; are coordonatele (a; 2a):
Ecuatia cercului de curbura este
n punctul M1(t = ) valoarea curburii este K =

(x a)2 + (y + 2a)2 = (4a)2:


Pentru a scrie toate ecuat iile cerute n punctul M2(t = 2 ) trebuie sa facem
apel la formulele de calcul. Nu mai putem folosi numai denitiile. Coordonatele
carteziene ale punctului M2(t = 2 ) sunt

x 2 = a 2 sin 2 = a( 2 1);
y 2 = a(1 cos 2 ) = a:

266

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Derivatele n acest punct au valorile


x0 2 = a(1 cos 2 ) = a;
:
y0 2 = a sin 2 = a:

Ecuatia tangentei la curba n punctul M2(t = 2 ) este




x x 2
y y 2
x a( 2 1) y a
=
; sau
=
;
a
a
x0 2
y0 2
de unde rezulta y = x a 2 + 2a:

sau

Ecuatia normalei la curba n M2 (t = 2 ) este






x0 2 x x 2 + y0 2 y y 2 = 0;

a x a( 2 1) + a (y a) = 0;

de unde rezulta y = x + a 2 :

n punctul M2(t = 2 ) curbura are valoarea

1
1
= p2 = 2p 2a ;
4a sin
4a
4
2
p
1
de unde rezulta valoarea razei de curbura R =
= 2 2a:
jKj
Coordonatele centrului cercului de curbura sunt date de formulele (8.5). Se
x 02 + y 02
observa mai nti ca valoarea raportului 0 00
este constanta n orice
x y x 00 y 0
punct al cicloidei
t
4a2 sin2
x 02 + y 02
2 = 2:
=
t
x 0 y 00 x 00 y 0
2
2a2 sin
2
Atunci centrul de curbura are coordonatele date de formulele
8
x 02 + y 02
>
>
>
= x 0 00
y0 = a(t sin t) + 2a sin t = a(t + sin t);
>
<
x y x 00 y 0
K=

>
>
>
>
: = y+

x 02 + y 02
x0 = a(1 cos t) 2a(1 cos t) = a(1 cos t):
x 0 y 00 x 00y 0

n cazul punctului M2 (t = 2 ) obtinem = a( 2 + 1) si = a: Ecuatia cercului


de curbura corespuczator punctului M2 este
p

2
x (a( 2 + 1)) + (y + a)2 = (2 2a)2:

Reprezentarea graca a acestui cerc de curbura, realizata n Mathcad, este


data n gura urmatoare.

AL UNEI CURBE PLANE


8.4. CERCUL DE CURBURA

267

3) Reamintim ca prin desfasurata unei curbe plane se ntelege locul geometric


al centrelor cercurilor de curbura. Dupa cum s-a calculat mai sus, acestea au
ecuatiile

= a(t + sin t);


(8.6)
= a(1 cos t):
Pentru a demonstra ca desfasurata unei cicloide este tot o cicloida efectuam
translatia
0
= (a);
0 = (2a);

si schimbarea de variabila t = t0 : Atunci ecuatiile (8.6) devin


0
a = a(t0 + sin(t0 ));
0 2a = a(1 cos(t0 ));
de unde rezulta

0 = a(t0 sin t0 );
0 = a(1 cos t0 ):

Reprezentarea graca care urmeaza ilustreaza aceasta proprietate a cicloidei.

268

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

8.5

Punctele multiple ale unei curbe plane


denite implicit

Fie C o curba plan


a denita implicit prin ecuatia F (x; y) = 0. Un punct
M0 (x0; y0) al curbei C se numeste punct multiplu de ordinul p daca curba
trece prin punctul M0 de p ori. n gura de mai jos avem reprezentarea graca a
unui punct triplu (p = 3) si a unui punct dublu (p = 2):

Se poate demonstra usor urmatoarea propozitie.


Propozitia 8.5.1 Un punct M0 (x0 ; y0 ) apartinnd curbei C este punct multiplu
de ordinul p daca
si numai daca sunt ndeplinite urma
toarele conditii:
a) Functia F (x; y) si derivatele sale partiale pna la ordinul p 1 inclusiv
sunt nule n acest punct.
b) Cel putin una dintre derivatele partiale de ordinul p este diferit
a de zero n
M0 (x0; y0):
Vom studia n continuare punctele duble ale unei curbe plane, adica acele
puncte M0(x0; y0) n care au loc egalitatiile
F (x0; y0) = 0;

@F
(x0; y0) = 0;
@x

@F
(x0 ; y0) = 0;
@y

si cel putin o derivata de ordinul doi este nenul a.


Teorema 8.5.2 ntr-un punct dublu M0(x0; y0) pantele tangentelor la cele doua

ramuri ale curbei care trec prin punctul respectiv sunt date de ecua
t ia
m2

@ 2F
@2 F
@2 F
(x
;
y
)
+
2m
(x
;
y
)
+
(x0; y0 ) = 0:
0
0
0
0
@y2
@x@y
@x2

(8.7)

Demonstratie. Panta tangentei n punctul M0 (x0; y0) al unei curbe plane


denita implicit de ecuatia F (x; y) = 0; dat
a de formula (8.2), poate scrisa sub
forma
@F

(x; :y(x))
0
0
@x
m = y (x0 ) = lim y (x) = lim
:
x!x 0
x!x0 @ F
(x; y(x))
@y

8.5. PUNCTELE MULTIPLE ALE UNEI CURBE PLANEDEFINITE IMPLICIT269


Aplicnd regula lui LHospital pentru calculul limitei obtinem egalitatea
@2 F
@2 F
(x;
y(x))
+
(x; y(x)) y0 (x)
@x2
@y@x
m = lim 2
x!x 0 @ F
@2 F
(x; y(x)) + 2 (x; y(x)) y0 (x)
@x@y
@y
@ 2F
@ 2F
(x
;
y
)
+
(x0; y0) m
0
0
@ x2
@y@x
= 2
;
@ F
@ 2F
(x0; y0 ) +
(x0; y0) m
@x@y
@y2
de unde se obtine ecuat ia din enuntul teoremei.
Caracterizarea punctelor duble
Natura puctului dublu este data de semnul discriminantului ecuatiei de gradul
al doilea (8.7) din care se determina pantele
"
#
2
@ 2F
@ 2F
@2 F
=4
(x ; y )
(x ; y )
(x ; y ) :
@x@y 0 0
@x2 0 0 @y2 0 0
a) Daca < 0; ecuatia (8.7) nu are solutii reale, ceea ce nseamna ca n
punctul M0 (x0; y0 ) nu se pot duce tangente la curba. Aceasta revine la faptul ca
nu exista pe curba puncte n vecinatatea punctului dublu. Punctul M0(x0; y0)
este un punct izolat.
b) Daca > 0; ecuatia (8.7) are dou
a doua solutii reale, ceea ce nseamna ca
n acest caz se pot duce doua tangente la curba n punctul M0 (x0; y0): Un astfel
de punct se numeste nod.
c) Daca = 0; ecuatia (8.7) are o singura solutie, deci n punctul M0(x0; y0)
se poate duce o singura tangenta la curb
a. Un astfel de punct poate punct de
ntoarcere (ca n gura ce urmeaza) sau punct de autocontact.

Exemplul 8.5.3 Determinati punctele singulare ale lemniscatei lui Bernoulli


(x2 + y2)2 2a2(x2 y2 ) = 0
si scrieti ecuatiile tangentelor n aceste puncte.

270

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Notam F (x; y) = (x2 + y2)2 2a2 (x2 y2) = 0: Punctele singulare ale curbei
sunt solutiile sistemului
8
@F
>
2
2
2
3
2
2
>
>
< @x (x; y) = 2(x + y ) 2x 4a x = 4x + 4xy 4a x;
>
>
@F
>
:
(x; y) = 2(x2 + y2 ) 2y + 4a2 y = 4x2y + 4y3 + 4a2y:
@y

Din prima ecuatie 4x(x2 + y2 a2 ) = 0; rezulta x = 0 sau x2 + y2 a2 = 0; iar


din a doua 4y(x2 + y2 + a2 ) = 0 se obt ine numai y = 0; deoarece x2 + y2 + a2 6= 0:
Sistemul are urmatoarele solutii: (0; 0); (a; 0); (a; 0): Ultimele doua puncte
nu sunt acceptabile deoarece nu sunt situate pe curba, lucru care se observa
calculand F (a; 0) = a 4 2a4 = a4 6= 0: Prin urmare, singurul punct singular
este originea (0; 0):
Calculam derivatele partiale de ordinul al doilea
8 2
@ F
@2 F
>
2
2
2
>
(x;
y)
=
12x
+
4y

4a
;
(0; 0) = 4a 2;
>
2
2
>
@x
@x
>
>
>
>
>
< @ 2F
@ 2F
(x; y) = 8xy;
(0; 0) = 0;
@x@y
@x@y
>
>
>
>
>
>
>
>
@2 F
@2 F
>
2
2
2
:
(x;
y)
=
4x
+
12y
+
4a
;
(x; y) = 4a2:
@y 2
@y 2
Pantele tangentelor la curba n punctul (0; 0) sunt date de ecuatia
m2

@ 2F
@ 2F
@2 F
(0;
0)
+
2m
(0;
0)
+
(0; 0) = 0;
@y2
@x@y
@x2

care n cazul de fata este 4a2m2 4a 2 = 0; de unde se obtin solutiile m1;2 = 1:


Prin urmare, originea este punct dublu de tip nod. Tangentele la curba n acest
punct sunt y = x (prima bisectoare) si y = x (bisectoarea a doua).

SURATOAREA

8.6. NFA
UNEI FAMILII DE CURBE PLANE

8.6

271

nf
asura
toarea unei familii de curbe plane

Fie D un domeniu din R2; I un interval al axei reale si f : D I ! R o


functie de clasa C 1 pe domeniul s au de denitie. Ecuatia
f(x; y; ) = 0

(8.8)

deneste, pentru ecare 2 I; o curba plana C: Multimea tuturor curbelor plane


fC g2I se numeste familie de curbe plane dat a de ecuatia f(x; y; ) = 0:
Denitia 8.6.1 Se nume
ste nf
a
sur
atoarea familiei de curbe plane fC g2I ;
data de ecuatia f(x; y; ) = 0, o curba plan
a care are proprietatea c
a pentru
orice punct M (x; y) 2 exist
a o curb
a C din familie astfel nct si C au
n punctul M(x; y) un contact de ordinul unu (i.e., curbele se intersecteaza
n
M (x; y) si au aceeiasi tangent
a).

Exemplul 8.6.2 Fie familia de curbe plane


f(x; y; ) = (x )2 + y2 R2 = 0;
unde R este o constanta si un parametru real. Acesta este ecuatia unei familii
de cercuri de raza R cu centrul pe axa Ox n punctul (; 0): Este evident ca
aceasta familie are ca nfasuratoare dreptele y = R si y = R; dupa cum se
observa din gura care urmeaza.

272

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Urmatoarea teorema si observatia care-i succede arata cum se poate determina


nfasuratoarea unei familii de curbe plane.
Teorema 8.6.3 nf
asur
atoarea unei familii de curbe plane date prin ecuatia
f (x; y; ) = 0 se aa (daca exista) prin eliminarea parametrului ntre ecuatiile
sistemului
8
>
< f(x; y; ) = 0;
(8.9)
>
: @f (x; y; ) = 0:
@
Demonstratie. Din denitia nfasuratoarei rezulta ca oricarui punct M(x; y) 2
i corespunde o valoare astfel nct C si sunt tangente n M: Reciproc,
oricarei valori 2 I i corespunde un punct M (x; y) 2 : Deci coordonatele unui
punct curent M(x; y) care apartine curbei trebuie sa e functie de parametrul
; adica

x = x();
2 I:
(8.10)
y = y();
Ecuatiile (8.10) sunt ecuatiile parametrice ale nfasuratoarei :
Deoarece pentru ecare punctul M(x(); y()) se aa pe curba C ; coordonatele acestuia verica ecuatia curbei. Prin urmare, are loc identitatea
f(x(); y(); ) = 0;
de unde, prin derivare n raport cu ; se obtine egalitatea
@f
@f
@f
(x(); y(); ) x0 () +
(x(); y(); ) y0() +
(x(); y(); ) = 0:
@x
@y
@
(8.11)
Tangenta la curba n punctul M (x(); y()) are ecuatia
x x () y y ()
=
;
x0 ()
y0 ()
deci vectorul sau director este ~v() = x0 () ~i + y0 () ~j: Tangenta la curba C n
punctul M(x(); y()) este
@f
@f
(x(); y(); ) (x x()) +
(x(); y(); ) (y y()) = 0;
@x
@y
care, daca este scrisa sub forma,
x x ()
y y ()
=
;
@f
@f
(x(); y(); ) (x(); y(); )
@y
@x

SURATOAREA

8.6. NFA
UNEI FAMILII DE CURBE PLANE

273

permite identicarea vectorului director


w
~ () =

@f
@f
(x(); y(); ) ~i
(x(); y(); ) ~j:
@y
@x

Cum n punctul M(x(); y()) exista o singura tangenta la curba, cei doi vectori
directori sunt coliniari, ceea ce revine la proportionalitatea componentelor lor
x0 ()
@f
(x(); y(); )
@y

y ()
@f
(x(); y(); )
@x

de unde rezulta egalitatea


@f
@f
(x(); y(); ) x0 () +
(x(); y(); ) y0 () = 0:
@x
@y

(8.12)

Din relat iile (8.11) si (8.12) se obtine


@f
(x(); y(); ) = 0:
@

(8.13)

Deci, functiile x = x () si y = y () ; care reprezinta ecuatiile parametrice ale


nfasuratoarei, verica relatiile
8
>
< f (x(); y(); ) = 0;
>
: @f (x(); y(); ) = 0:
@

Prin urmare, ele se aa printre solutiile sistemului


8
>
< f (x; y; ) = 0;
>
: @f (x; y; ) = 0:
@

Deci, ecuatiile parametrice ale nfasuratoarei familiei de curbe fCg2I ; data


de ecuat ia f(x; y; ) = 0; se obtin din sistemul (8.9) determinnd pe x si y ca
functie de : Ecuatia carteziana a nfasuratoarei se obtine apoi prin eliminarea lui
ntre ecuatiile parametrice x = x() si y = y(); rezultnd o ecuatie de forma
g(x; y) = 0: La aceasta forma se poate ajunge direct prin eliminarea parametrului
ntre ecuatiile sistemului (8.9).
Observatia 8.6.4 Prin eliminarea parametrului ntre ecuatiile sistemului (8.9)
se poate obt ine ca solutie singulara a sistemului si locul geometric al punctelor
singulare ale curbelor f(x; y; ) = 0; daca acesta exista.

274

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

ntr-adev ar, punctele singulare ale curbelor f(x; y; ) = 0 sunt punctele M (x; y)
de pe curbele C n care nu se poate duce o tangenta unica la curba. Ele sunt
date de sistemul de ecuat ii
f (x; y; ) = 0;

@f
(x; y; ) = 0;
@x

@f
(x; y; ) = 0:
@y

Daca din sistemul (8.9) obtinem ecuatiile parametrice ale nfasuratoarei,


x = x() si y = y(); si le nlocuim n ecuatia f(x; y; ) = 0; obtinem identitatea
f(x(); y(); ) = 0;
de unde, prin derivare n raport cu ; rezulta
@f
@f
@f
(x(); y(); ) x0 () +
(x(); y(); ) y0() +
(x(); y(); ) = 0:
@x
@y
@
Deoarece n punctele singulare avem
@f
(x(); y(); ) = 0;
@x

@f
(x(); y(); ) = 0;
@y

din egalitatea de mai sus obtinem


@f
(x(); y(); ) = 0:
@
Prin urmare, punctele singulare verica ecuatiile
8
>
< f (x(); y(); ) = 0;

>
: @f (x(); y(); ) = 0;
@

obtinndu-se acelasi sistem (8.9) din care se obtine nfasuratoarea. n concluzie,


prin eliminarea parametrului ntre ecuatiile de mai sus se poate obtine att
nfasuratoarea familiei de curbe fCg2I (daca exista) ct si locul geometric al
punctelor singulare (daca exista).

SURATOAREA

8.6. NFA
UNEI FAMILII DE CURBE PLANE

275

Exemplul 8.6.5 Fie familia de curbe plane


2
f(x; y; ) = (y )2 (x ) 2 = 0;
3

2 R:

Pentru determinarea nfasuratoarei acestei familii se considera sistemul


8
2
>
2
>
f(x;
y;
)
=
(y

(x )3 = 0;
>
<
3
>
>
@f
>
:
(x; y; ) = 2(y ) + 2(x )2 = 0:
@

Din ecuatia a doua se obtine egalitatea y = (x )2; care introdusa n prima


2
ecuatie conduce la relatia (x )4 (x )3 = 0: De aici rezulta x = sau
3
2
x=+ :
3
Cazul 1. x = : Atunci din relatia y = (x )2 rezulta y = x:
2
2
Cazul 2. x = + : Din aceiasi relatie se obtine y = x :
3
9
Pentru a vedea care este nfasur atoarea familiei de curbe date trebuie sa determin
am si locul geometric al punctelor singulare. Acesta se determin
a din
sistemul
8
@f
>
>
>
< @x (x; y; ) = 2(x ) = 0;
>
>
@f
>
:
(x; y; ) = 2(y ) = 0;
@y

de unde rezulta x = si y = , deci y = x: Prin urmare, y = x este locul


2
geometric al punctelor singulare, iar y = x este nfasuratoarea. Ilustrarea
9
graca a acestei sistuatii se poate vedea n gura de mai jos.

276

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Exemplul 8.6.6 Fie familia de curbe plane


f (x; y; ) = y3 (x )2 = 0:
Pentru determinarea nfasuratoarei consideram sistemul
8
3
2
>
< f (x; y; ) = y (x ) = 0;
>
: @f (x; y; ) = 2(x ) = 0;
@

de unde, prin eliminarea parametrului ntre cele doua ecuatii, rezulta y = 0:


Locul geometric al punctelor singulare se determina din sistemul
8
@f
>
>
>
< @x (x; y; ) = 2(x ) = 0;
>
>
@f
>
:
(x; y; ) = 3y2 = 0;
@y

de unde rezulta x = si y = 0: Deci, y = 0 este locul geometric al punctelor


singulare si nu nfasuratoarea familiei de curbe.

Exemplul 8.6.7 O problema practica din care se poate vedea utilitatea cunoasterii nfasuratoarei unei familii de curbe plane este determinarea parabolei de
siguranta n cazul tragerilor de artilierie.
S
a se determine traiectoriile proiectilelor lansate de un tun cu viteza initiala

v0 sub diferite unghiuri 2 (0; ): Se presupune ca proiectilele sunt lansate din


2
originea sistemului de axe de coordonate si ca traiectoriile se gasesc n planul xOy
(se neglijeaza reziztenta aerului si inuenta vntului).
Ecuatiile parametrice ale traiectoriei sunt
8
< x = v0 t cos ;
t2
: y = v0t sin g :
2

SURATOAREA

8.6. NFA
UNEI FAMILII DE CURBE PLANE

277

Pentru determinarea ecuatiei carteziene se elimina parametrul t ntre cele


x
doua ecuatii. Din prima ecuatie obtinem t =
; care introdus n ecuatia a
v0 cos
doua conduce la
g
y = x tg 2
x2 :
2v0 cos2
g
1
: Tinnd

seama ca
= 1 + tg2 =
2
2v0
cos2
1 + 2 ; obtinem ecuatia unei traiectorii
Notam = tg ; 0 < < 1; si a =

y = x a(1 + 2 )x2:

Aceasta este o parabola care intersecteaza axa Ox n origine si n punctul de

abscisa x =
:
a((1 + 2)
Pentru a determina nfasuratoara acestei familii de parabole se considera sistemul
8
2 2
>
< f (x; y; ) = x a(1 + )x y = 0;

>
: @f (x; y; ) = x a2x2 = 0:
@
1
Din ecuatia a doua rezulta x =
: Introducnd aceasta valoare n prima ecuatie
2a
1
1
obtinem y =

: Deci, ecuatiile parametrice ale nfasuratoarei sunt


4a 4a2
1
1
1
x=
; y=

:
2a
4a 4a2
Prin eliminarea parametrului ntre cele doua ecuatii rezulta
1
y = ax2 + :
4a
Deci, nfasuratoarea traiectoriilor proiectilelor este o parabola, numita parabola
de siguranta. (n acest caz nu mai trebuie sa cautam locul geometric al punctelor
singulare deoarece parabolele nu au puncte singulare.) Figura care urmeaza ilustreaza grac rezultatele stabilite mai sus.

278

CAPITOLUL 8. CURBE PLANE

Capitolul 9
Curbe n spatiu
9.1

Notiunea de curba
n spatiu

Reamintim ca prin reper ortonormat n spat iu ntelegem perechea


~
(O; f~i; ~j; kg);
unde O este un punct xat numit originea reperului iar f~i; ~j; ~kg
este o baz
a ortonormat
a pozitiv orientat
a. (Pozitiv orientata nseamna ~i ~j = ~k;
ceea ce este echivalent cu faptul ca produsul mixt (~i; ~j; ~k) = 1:) Odata ales reperul ortonormat (O; f~i; ~j; ~kg) obtinem sistemul ortonormat, sau cartezian, de axe
de coordonate Oxyz: Pozitia unui punct M n spatiu este perfect determinat
a de
coordonatele sale (x; y; z) n raport cu sistemul ortonormat Oxyz: Aceasta pozitie
poate la fel de bine indicat a prin vectorul de pozitie al punctului M fata de
punctul O; originea reperului ortonormat. n acest capitol vom nota vectorul de
!
pozitie OM cu ~r M : Atunci cnd este vorba de un singur punct, deci nu exista
nici un pericol de confuzie, notatia va pur si simplu ~r: Daca punctul M are
coordonatele carteziene (x; y; z); atunci vectorul sau de pozitie se scrie n baza
ortonormata f~i; ~j; ~kg sub forma
~r = x~i + y~j + z ~k:
Sa presupunem acum ca punctul M(x; y; z) se misca n spatiu descrind o curba
C . Pentru a indica pozitia variabila a punctului M; coordonatele sale (x; y; z)
devin functii de un parametru notat, de regul
a, cu t 1 : n acest caz vom spune ca
C este o curb
a data prin ecuatiile parametrice
8
< x = x(t);
C:
y = y(t); ; t 2 I;
:
z = z(t);
1 Nota
tia

parametrului cu litera t provine din mecanica unde parametrul reprezinta timpul.


Pentru a indica ca la momentul de timp t punctul M ocupa o anumita pozitie n spatiu vom
nota acest lucru sub forma M (x(t); y(t); z(t)): Atunci cnd timpul t variaza punctul M ocup a
o alta pozitie n spatiu indicata de coordonatele sale (x(t); y(t); z(t)) functii de timp.

279

280

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

unde I este un interval al axei reale. Despre functiile x; y; z vom presupune ca


sunt func
t ii de clas
a C 1 pe I ; ceea ce nseamna ca sunt continue si au derivate
de ordinul nti continue pe I:
Pentru scrierea mai simpl a a multor formule de geometrie diferentiala a curbelor n spatiu vom folosi, de regul a, pentru curba C scrierea echivalenta sub forma
vectorial parametrica, pe care o vom numi ecuatia vectorial
a
~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k;

t 2 I:

Pozitia unui punct M0 pe o curba n spatiu va indicata prin valoarea


parametrului t sub forma M0 (t = t0): Cunoasterea valorii parametrului t nseamna
implicit si cunoasterea valorilor coordonatelor carteziene ale punctului
M0 (x0; y0; z0 ); unde s-a notat x0 = x(t0); y0 = y(t0); z0 = z(t0):
Vom da acum cteva exemple de curbe n spatiu date prin ecuatiile lor parametrice.
Exemplul 9.1.1 Dreapta n spatiu care trece prin punctul M0(x0 ; y0; z 0) si are
vectorul director ~v = v1~i + v2~j + v3~k are ecuat iile
x x0
y y0
z z0
=
=
:
v1
v2
v3
Daca notam sirul de rapoarte cu t obtinem ecuatiile parametrice ale dreptei
8
< x(t) = x0 + v1t
y(t) = y0 + v2t ; t 2 R:
:
z(t) = z0 + v3t
Atunci ecuatia vectoriala a dreptei este

~r(t) = (x0 + v1t)~i + (y0 + v2t)~j + (z0 + v3 t)~k:


Exemplul 9.1.2 Curba dat
a de ecuatia vectoriala
~r(t) = a cos t~i + a sin t~j + bt~k; t 2 [0; 2];
sau, sub forma echivalenta, prin ecuatiile parametrice
8
< x(t) = a cos t;
y(t) = a sin t;
t 2 [0; 2];
:
z(t) = bt;

se numeste elicea circular


a. Pentru t 2 [0; 2] se obtine prima spira a elicei.
Aceasta curba este nfasurata pe cilindrul x2 + y2 = a2 :

N SPATIU
9.2. TANGENTA SI
PLANUL NORMAL LA O CURBA

9.2

281

Tangenta si planul normal la o curb


a n spatiu

Fie M0(t = t0) un punct de pe curba C data sub forma vectoriala


~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k;

t 2 I:

Presupunem ca ~r(t) este o functie vectoriala de clasa C 1 pe I; ceea ce nseamna


ca toate componemtele sale x; y; z 2 C 1(I): Denim derivata functiei vectoriale
~r (t) n punctul t0 prin formula
~r (t0 + h) ~r(t0)
:
h!0
h

~r 0(t0) = lim
Deoarece

~r (t0 + h) ~r (t0 ) x(t0 + h) x(t0)~ y(t0 + h) y(t0)~ z(t0 + h) z(t0 ) ~


=
i+
j+
k;
h
h
h
h
prin trecere la limita pentru h ! 0 obtinem
~r 0 (t0 ) = x0 (t0)~i + y0(t0)~j + z 0 (t0)~k:
Punctul M0 (t = t0) se numeste punct regulat sau nesingular al curbei C
daca
~r 0(t0) 6= ~0:
La fel ca n cazul curbelor plane se poate demonstra ca daca M0(t = t0)
este un punct regulat al curbei, atunci vectorul derivat ~r 0(t0) este vectorul

282

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

director al tangentei la curba


n punctul M0 : Ecuatiile tangentei la curba C
n punctul M0(t = t0) sunt
x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0)
=
=
:
x0 (t0)
y0 (t0 )
z 0(t0)
Planul care trece prin punctul regulat M0 (t = t0) si are ca vector normal
vectorul derivat ~r 0 (t0) = x0 (t0)~i + y0 (t0)~j + z 0 (t0)~k se numeste planul normal
curbei C n punctul M0: Ecuatia planului normal n M0 (t = t0) este
x0 (t0)(x x(t0)) + y0 (t0 )(y y(t0 )) + z 0 (t0 )(z z(t0)) = 0:

9.3

Lungimea unui arc de curb


a. Parametrizare
natural
a

Fie C o curba n spatiu data prin ecuatia sa vectorial a


~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k;

t 2 I:

Consideram pe curba C doua puncte M1 (t = t1) si M 2(t = t2 ) astfel nct t1 < t2:
Dupa cum se stie de la cursul de Analiza matematica lungimea arcului de curba
M1 M2 se calculeaza cu formula
L(M1 M2) =

Zt2 p

x0(t)2 + y0 (t)2 + z 0 (t)2 dt;

t1

sau, tinnd seama de expresia normei euclidiene


L(M1 M2) =

Zt2
t1

k~r 0(t)kdt:

Denitia 9.3.1 Se spune ca o curb


a C data prin ecuatia sa vectorial
a
~r (t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k;

t 2 I;

este parametrizat
a natural, sau are parametrizarea natural
a, dac
a
k~r 0 (t)k = 1;

8t 2 I:

Conform acestei denitii, orice curba care are parametrizare naturala este o
curba regulata deoarece ~r 0(t) 6= ~0 pentru orice t 2 I:
Propozitia 9.3.2 Dac a
o curb a
C este parametrizata
natural, atunci parametrul
t reprezint
a lungimea arcului pe curb
a.

PARAMETRIZARE NATURALA283

9.3. LUNGIMEA UNUI ARC DE CURBA.


Demonstratie. ntr-adev ar, daca curba C este parametrizata natural si
M1 (t = t1); M2(t = t2) sunt doua puncte oarecare pe C cu t1 < t2 ; atunci

L(M1 M2) =

Zt2

k~r (t)kdt =

t1

Zt2

dt = t2 t1 :

t1

n particular, daca punctul M1 corespunde lui t1 = 0; iar M2 este un punct


oarecare pe C; deci t2 = t; atunci
L(M1 M2) = t:
Aceasta arata ca n cazul unei curbe parametrizate natural parametrul t nu este
altceva dect lungimea arcului de curba M1 M2:
Prin traditie lungimea arcului de curba se noteaza cu s: Vom folosi conventia
ca o curba parametrizata naturaral sa e scrisa sub forma
~r (s) = x(s)~i + y(s)~j + z(s)~k; s 2 I:
d~r(t)
Derivata functiei vectoriale ~r (t) n raport cu parametrul t;
; va notata
dt
0
~r (t): Daca curba este parametrizata natural, derivata functiei ~r(s) n raport cu

d~r (s)
parametrul s;
; va notata ~r (s): Aceleasi conventii vor folosite si pentru
ds
functiile scalare x(t); y(t); z(t) sau x(s); y(s); z(s):
Propozitia 9.3.3 Daca o func
t ie vectoriala ~v (t) are norma constant
a, atunci
~v 0(t) ? ~v (t):
Demonstratie. Conform ipotezei k~v(t)k = c; pentru orice t 2 I: Atunci produsul scalar ~v (t) ~v (t) = k~v(t)k2 = c2: Derivnd n raport cu t avem
~v 0 (t) ~v (t) + ~v (t) ~v 0 (t) = 0:
Produsul scalar ind comutativ obtinem
2 ~v(t) ~v 0 (t) = 0;
ceea ce este echivalent cu ~v 0 (t) ? ~v(t):

284

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

9.4

Triedrul lui Frenet

n aceasta sectiune vom presupune ca C este o curba de clas a C 3 pe intervalul

I si este parametrizata natural, ceea ce nseamna ca k~r(s)k = 1; pentru orice


s 2 I: n ecare punct M (s) al curbei vom construi o bazata ortonormata pozitiv
~
orientata f~ (s);
~ (s); (s)g:
Pentru simplicarea notatiilor, n continuare vom
omite scrierea variabilei s:
Reperul ortonormat (M; f~ ; ~ ; ~g); unde M este un punct pe curba dat
a,
~
~
~

iar f ; ; g este o baza ortonormata pozitiv orientat


a determinata de ecuatia
curbei, se numeste reperul lui Frenet sau triedrul lui Frenet.
Versorii triedrului lui Frenet
Dupa cum se stie, vectorul director al tangentei la curba C n punctul M

este vectorul derivat ~r. Curba avnd parametrizare natural a, conform denitiei

k ~r k= 1: Aceasta permite s a denim versorul tangentei la curba C n punctul


M prin

(9.1)

~ = ~r:

Deoarece ~r este un vector de norma constanta, derivata sa ~r este perpendiculara

pe ~r, deci

~r ? ~r = ~ :

Notam

~ =

~r

(9.2)

k~r k

~ este un versor ortogonal pe ~ numit versorul normalei principale.


Denim apoi
~ = ~ ~ :

(9.3)

~ =
~ ~;
~ ~ :
~ =

(9.4)

~ este tot un versor (k~k = k~ kk~ k sin = 1) numit versorul binormalei.

2
Vectorii ~ ; ~ ; ~ sunt vectori de norma unu, ortogonali doi cte doi. Ei formeaza
un triedru atasat curbei n orice punct M al acesteia numit triedrul lui Frenet.
~ este o baza ortonormat a, pe lnga relatia din denitia
Deoarece f~ ; ~ ; g
~ au loc si egalitatiile
vectorului
(9.5)

285

9.5. FORMULELE LUI FRENET


Axele triedrului lui Frenet

Triedrul lui Frenet are urmatoarele axe:


Tangenta la curb
a n punctul M; care are ca versor pe ~ :
Normala principal
a, care este dreapta care trece prin punctul M si are
directia data de ~ .
~
Binormala, care este dreapta care trece prin M si are directia dat a de .
Planele triedrului lui Frenet
Prin punctul M al curbei date trec urmatoarele plane:
Planul normal, determinat de normala principala si binormal a.
Planul osculator, determinat de tangent a si normala principal a.
Planul rectiant, determinat de tangenta si binormal a.

9.5

Formulele lui Frenet

Formulele lui Frenet fac leg


atura ntre derivatele functiilor vectoriale ~ ; ~ ;

~ si vectorii initiali ~ ; ~ ; ~:

Prima formul
a a lui Frenet. Tinnd
seama de denitiile versorilor ~ si ~
obtinem

~ = ~r = k ~r k

~r

= K ~ ;

k ~r k

unde s-a notat

(9.6)

K = k~r k:

Constanta K se numeste curbura curbei C n punctul M: Semnicatia sa


geometrica va analizat a putin mai trziu. De observat ca, pentru curbele n
spatiu, curbura este un numa
r pozitiv.
Cu aceasta notatie, prima formula a lui Frenet este

(9.7)

~ = K ~ :

~ deriv am relatia (9.3).


A treia formul
a Frenet. Pentru a obtine derivata
Avem

~ = ~ ~ + ~ ~ = (K ~ ) ~ + ~ ~ ;

286

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

Cum ~ ~ = ~0; obtinem

~ = ~ ~ ;

de unde rezulta ca

~ ? ~ :

Deoarece k~k = 1; conform propozitiei 9.3.3, avem

~ ? ~:

~ este coliniar cu produsul scalar


~ ~ = ~ : Exista atunci
Aceasta nsemna ca
un numar real T astfel nct

~ = T ~

(9.8)

Constanta T se numeste torsiunea curbei C n punctul M . Spre deosebire


de curbura, care este un numar pozitiv, torsiunea T este un numar real. Semnul
minus din fata lui T este o conventie de notatie pentru a scrie mai usor formulele
lui Frenet.

A doua formul
a Frenet. Pentru determinarea lui ~ se deriveaza relatia
(9.5) si se tine sema de relatiile (9.7) si (9.8). Avem

~ ~ + ~~ = T ~ ~ +K ~ ~ :
~ =

Folosind (9.4) si (9.5) obtinem a treia formula a lui Frenet

~ = K ~ +T ~:

Prin urmare, formulele lui Frenet sunt


8
>
>
~ =
K ~
>
>
>
>
>
<

~ = K ~

>
>
>
>
>

>
>
:
~ =

(9.9)

+ T ~

T ~

Ele se pot scrie sub forma simbolica matriceal a


2 3
2
32
3
~
0
K 0
6 ~ 7
6
7
6 ~ 7 = 4 K 0 T 5 4 ~ 5 :
4 5
~
0 T 0
~

De remarcat ca toate functiile care apar mai sus sunt functii de variabila s:

287

9.6. CALCULUL CURBURII SI


AL TROSIUNII

9.6

Calculul curburii si al trosiunii

Pentru o curba parametrizata natural curbura este data de formula (9.6),


deci

(9.10)

K = k~r k:
Pentru a determina torsiunea pornim de la relatiile

~r = ~ ;

~r = ~ = K ~ :

Prin derivarea celei de a doua formule avem

~r = K ~ + K ~ :

nlocuind pe ~ cu valoarea sa data de a doua formula Frenet, ~ = K ~ +T ~;


obtinem

~r = K ~ K 2 ~ +K T ~:

Atunci
~r ~r = K ~ ~ = K ~
si

2
~
~
(~r ; ~r ; ~r ) = ~r ~r ~r = K K ~ K ~ +K T

~ ~ +K 2T ~2:
= K K ~ ~ K 3
~ 2 = k~k2 = 1; rezult

Tinnd
seama ca ~ ? ~ ; ~ ? ~ si
a

(~r ; ~r ; ~r ) = K 2 T;
de unde obtinem

(~r; ~r ; ~r )
T =
:
K2

Cum K = k ~r k; obtinem formula de calcul pentru torsiune n cazul unei curbe


parametrizate natural

T =

(~r; ~r ; ~r )

k ~r k2

(9.11)

288

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

9.7

Interpretarea geometrica
a curburii si a torsiunii

Pentru a vedea care este interpretarea geometrica a curburii si torsiunii vom


considera o curba parametrizata natural ~r = ~r (s): n loc de a studia curba n
raport de reperul ortonormat canonic (0; f~i; ~j; ~kg); vom face acest lucru n raport
cu triedrul lui Frenet (M; f~ ; ~ ; ~g); unde M este un punct oarecare pe curb
a.
0
Sistemul de coordonate cu originea n punctul O = M are axele: tangenta, notata
axa O 0 X; normala principala, notata O0 Y; binormala, notata O0 Z:
Proiectia curbei n planul osculator.
Y =

K 2
X :
2

Curbura K; care este un numar pozitiv, masoar


a abaterea proiect iei curbei n
planul osculator de la pozitia tangentei n sensul lui ~ : Daca curbura este mica,
atunci, n vecinatatea punctului M; proiectia curbei n planul osculator este
apropiata de pozitia tangentei n M. Din contra, daca curbura este mare, atunci,
n vecinatatea punctului M; proiect ia curbei n planul osculator se departeaza
rapid de tangenta n M:
Propozitia 9.7.1 O curb
a n spatiu, ~r = ~r (s); este o dreapta daca si numai n
orice punct al ei curbura este nula.sa
Proiectia curbei n planul rectiant.
Z=

KT 3
X
6

Semnul coecientului lui X 3 este dat de semnul torsiunii T (deoarece curbura


K > 0): n concluzie:
a) n vecinatatea unui punct n care torsiunea este nenula curba se a
a de o
parte si de alta a planului osculator.
b) jT j masoara abaterea curbei de la planul osculator. Daca T > 0; atunci
curba iese din planul osculator (odata cu cresterea parametrului s) n sensul lui
~ Daca T < 0; atunci curba iase din planul osculator n sens contrar lui ~:
:
Propozitia 9.7.2 O curb
a n spatiu, ~r = ~r(s); este o curb
a plan
a dac
a si numai
dac
a torsiunea sa este nula n orice punct al ei.

9.8

Curbe cu parametrizare oarecare

Din punct de vedere teoretic orice curba poate parametrizata natural.


Dar practic acest lucrul nu este posibil deoarece functia care da schimbarea de

9.8. CURBE CU PARAMETRIZARE OARECARE

289

parametru nu poate ntotdeauna inversata. Chiar n unele cazuri n care inversarea este posibila, expresia curbei cu parametrizare naturala este mai complicata
dect expresia originara (a se vedea cazul elicei). De aceea avem nevoie de expresiile formulelor stabilite mai sus (versorii lui Frenet, formulele lui Frenet, curbura
si teorsiune) pentru curbele cu parametrizare oarecare.
Fie ~r = ~r(t) o curba de clasa C 3 cu parametrizare oarecare. Din punct
de vedere teoretic ntotdeauna este posibil sa obtinem t = t(s) si s = s(t): Deci
~r (s) = ~r(s(t)): Tinnd

seama de regulile de derivare a functiilor compuse obtinem

dt
;
ds
2
dt
d2t
00
= ~r
+ ~r 0 2 ;
ds
ds
3
3
dt
dt d2t
000
0d t
~
= ~r
+ 3 ~r 00
+
r
:
ds
ds ds2
ds3

~r = ~r 0

~r

~r

(9.12)
(9.13)
(9.14)

Atunci

~r ~r = ~r ~r

00

dt
ds

(9.15)

iar


0 00 000 dt 6
(~r ; ~r ; ~r ) = ~r ~r ~r = ~r ; ~r ; ~r
:
ds

(9.16)

Relatia (9.12) se poate scrie si sub forma


~ = ~r 0
si, cum k~ k = 1; obtinem

dt
ds


dt
k~r k = 1:
ds
0

Vom presupune mereu ca schimbarea de variabil a este facuta n asa fel nct t si
dt
s variaza n acelasi sens, deci
> 0: Atunci, din relatia anterioara, obtinem
ds
dt
1
=
:
ds
k~r 0k

290

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

Folosind aceasta relatie formulele anterioare (9.12), (9.15), (9.16) devin


~r 0
=
;
k~r 0k

~r

(9.17)

~r 0 ~r 00
~r ~r =
;
k~r 0k3
0 00 000

~r ;~r ; ~r
(~r; ~r ; ~r ) =
:
k~r 0 k6

(9.18)
(9.19)

Versorii lui Frenet pentru curbe cu parametrizare oarecare


Din relatiile (9.1) si (9.18) se obtine versorul tangentei
~r 0
~ =~r = 0 :
k~r k

n cazul curbelor cu parametrizare oarecare se determina apoi versorul binormalei ~: Folosind relatiile (9.3), (9.1), (9.2) avem

~r ~r
~ = ~

~ =
k~r k
Dar

k~r ~r k = k~r kk~r k sin

= k ~r k:
2

Atunci
~ =

~r ~r

k~r ~r k
si, folosind relatia (9.18), obtinem expresia pentru versorul binormalei
~r 0 ~r 00
~r 0 ~r 00
r 0k3
~ = k~
=
:
k~r 0 ~r 00 k
k~r 0 ~r 00k
k~r 0k3
~ atunci, deoarece baza f~ ; ~ ; ~g
Daca am obtinut expresiile vectorilor ~ si ;
este ortonormata, versorul normalei principale este
~ = ~ ~ :

9.8. CURBE CU PARAMETRIZARE OARECARE


Expresiile curburii si torsiunii pentru curbe cu parametrizare
oarecare

k~r 0 ~r 00 k
K = k~r k =k~r ~r k =
k~r 0 k3

0 00 000
~r ;~r ; ~r
0 00 000
~r ; ~r ; ~r
(~r ; ~r ; ~r )
k~r 0 k6
T =
=
0
00 2 =
0
00 2 :

k~
r

~
r
k
k~
r
~
r
k
2
k ~r k
0 6
k~r k

291

292

CAPITOLUL 9. CURBE N SPATIU

Capitolul 10
Suprafete
10.1

Notiunea de suprafat
a

Prin ecuatia vectoriala a unei suprafete vom ntelege o functie vectorial a


de dou
a variabile ~r : D R2 ! R3 ; unde D este un domeniu din plan (i.e.,
o multime deschisa si conex
a). n raport cu baza canonica f~i; ~j; ~kg; ecuatia
vectoriala a suprafetei se scrie sub forma
~r (u; v) = x(u; v)~i + y(u; v)~j + z(u; v)~k;

(u; v) 2 D:

(10.1)

Vom presupune ca ~r este o functie de clasa C 1 pe D; ceea ce revine la faptul


ca toate functiile componente x; y; z 2 C 1(D):
Ecuatia vectoriala (10.1) este echivalent
a cu ecuatiile parametrice
8
< x = x(u; v);
y = y(u; v);
(u; v) 2 D:
:
z = z(u; v);
n locul notatiei folosite frecvent n analiza matematica pentru derivatele
partiale n raport cu u
@~r
@x
@y
@z
(u; v) =
(u; v)~i +
(u; v)~j +
(u; v) ~k;
@u
@u
@u
@u
293

294

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

vom folosi notatiile uzuale n geometria diferential a


~ru(u; v) = xu (u; v)~i + yu(u; v)~j + zu(u; v)~k;
si analog pentru derivatele partiale n raport cu v
~r v(u; v) = xv (u; v)~i + yv(u; v)~j + zv (u; v)~k:
Curbe de coordonate situate pe o suprafat
a
Daca n ecuatia vectorial a a unei suprafete ~r = ~r (u; v) se face v = v0; atunci
ecuatia obtinuta ~r(u; v0 ) depinde numai de u si reprezinta o curba n spatiu
situata pe suprafata S: Vom nota aceasta curba cu
~1(u) = ~r (u; v0 ) = x(u; v0)~i + y(u; v0 )~j + z(u; v0)~k
si o vom numi curba de coordonate u (v = v0): Vectorul derivat, care este
vectorul tangent curbei u(v = v0 ) n punctul P0 (u0; v0 ); nu este altul dect
vectorul ~r u(u0; v0); deoarece
d~1
@~r
(u0) =
(u ; v ) = ~r u(u0; v0):
du
@u 0 0
n mod analog, daca se face u = u0 n ecuatia suprafetei ~r = ~r(u; v); se obtine
o funct ie vectoriala numai de v
~2(v) = ~r(u0; v) = x(u0 ; v)~i + y(u0; v)~j + z(u0 ; v)~k;
pe care o vom numi curba de coordonate v (u = u0): Vectorul tangent la
aceasta curba n punctul P0(u0 ; v0) este
d~2
@~r
(v0) =
(u0; v0 ) = ~rv (u0; v0 ):
dv
@v


10.1. NOTIUNEA

DE SUPRAFATA

295

n continuare vom presupune ca n punctul P0(u0; v0) vectorii ~ru(u0 ; v0 ) si


~r v(u0; v0) sunt liniar independenti. Vom nota produsul mixt

~i ~j ~k

~r u ~r v = xu yu zu = A~i + B~j + C ~k;


xv yv zv
unde

A =

B =

C =

yu z u D(y; z)
=
;
yv zv D(u; v)

zu xu D(z; x)
=
;
zv xv D(u; v)

xu yu D(x; y)
=
:
xv yv D(u; v)

Cu aceste notatii liniar independenta vectorilor ~ru si ~rv poate caracterizata


n formele echivalente puse n evidenta n propozitia care urmeaza.
Propozitia 10.1.1 ntr-un punct P0(u0 ; v0) aat pe suprafata S de ecuatie vectorial
a ~r = ~r(u; v); urm
atoarele armatii sunt echivalente.
1) Vectorii ~ru si ~rv; tangenti curbelor de coordonate n punctul P0; sunt liniar
independenti.
2) Produsul vectorial ~ru ~rv 6= ~0:
p
3) Norma produsului vectorial k~ru ~rvk = A2 + B 2 + C 2 6= 0; ceea ce
nseamn
a c
a cel putin unul dintre determinantii A; B; C este nenul.

xu yu zu
4) Matricea
are rangul doi.
xv y v z v
Planul tangent si normala la suprafat
a ntr-un punct P0(u0 ; v0 )
Planul care trece prin punctul P0(u0 ; v0 ) si are ca normala vectorul
~ = ~r u ~r v = A~i + B ~j + C ~k
N
calculat n punctul (u0 ; v0 )se numeste planul tangent la suprafata S n punctul
P0 si va notat cu TP0 (S): Ecuatia acestui planul este
A(x x0) + B(y y0) + C (z z0 ) = 0;
unde (x0 ; y0 ; z 0) sunt coordonatele carteziene ale punctului P0 ; adica
8
< x0 = x(u0; v0);
y = y(u ; v );
: z 0 = z(u0; v0):
0
0 0

(10.2)

296

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

Ecuatia (10.2) a planului tangent la suprafata S n punctul P0 (x0; y0 ; z0) se


poate scrie si sub forma de determinant

x x0 y y0 z z0

xu
= 0;
y
z
u
u

xv
yv
zv
formul a n care derivatele partiale sunt calculate n punctul (u0 ; v0 ):

Dreapta cere trece prin punctul P0(u0 ; v0) si are ca vector director produsul
vectorial ~r u ~r v = A~i+B ~j+C ~k se numeste normala la suprafata S n punctul
P0 si are ecuatiile
x x0
y y0
z z0
=
=
:
A
B
C


10.2. CURBE OARECARE PE SUPRAFAT A

10.2

297

Curbe oarecare pe suprafata

Fie

u = u(t)
;
v = v(t)

t2I

ecuatia unei curbe plane oarecare din domeniul D care trece prin punctul P0 (u0; v0):
Notam cu t0 valoarea parametrului t pentru care u(t0 ) = u0 si v(t0) = v0: Atunci
pozitia punctului P0 pe curba, deci si pe suprafata, poate data prin indicarea
valorii parametrului t; i.e., P0(t0):
Curba din domeniul plan D da nastere la o curba oarecare, notata ; situata
pe suprafata S a carei ecuatie vectoriala este
~(t) = ~r(u(t); v(t)) = x(u(t); v(t))~i + y(u(t); v(t))~j + z(u(t); v(t)) ~k:
Vectorul tangent curbei n punctul P0 (t0) este
~
d
du
dv
(t0) = ~r u(u(t0); v(t0)) (t0) + ~rv (u(t0 ); v(t0 )) (t0);
dt
dt
dt
sau, scris pe scurt, far a a mai indica punctele n care sunt calculate derivatele,
d~
du
dv
= ~ru
+ ~rv :
dt
dt
dt

Dupa cum se observa din relatia de mai sus, vectorul tangent curbei n
punctul P0 este o combinatie liniar
a a vectorilor ~ru si ~r v care determina planul
d~
tangent la suprafata n P0; deci
este situat n planul tangent T P0 (S): Se poate
dt
demonstra si armatia reciproca: pentru orice vector ~a din planul tangent TP 0 (S)
d~
exista o curba ~ = ~(t) pe suprafata S astfel nct ~a = (t0):
dt

298

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

10.3

Prima forma
fundamentala
a unei suprafete

Denitia 10.3.1 Se nume ste prima form


a fundamental
a a unei suprafe te n
punctul P0 este restrictia produsului scalar la vectorii din planul tangent TP0 (S):
Deci
F1 : TP0 (S) TP0 (S) ! R
si este denita
prin
F1 (~a; ~b) = ~a ~b:
Dac
a ~a si ~b sunt doi vectori oarecare din planul tangent TP0 (S); atunci exista
curbele ~1 (t) = ~r (u1(t); v1 (t)) si ~2(s) = ~r(u2(s); v2(s))1 astfel nct
~a =

d~1
du1
dv1
(t0) = ~ru(u0 ; v0 )
(t0) + ~r v(u0 ; v0)
(t );
dt
dt
dt 0

~2
du
dv
~b = d
(s0 ) = ~ru(u0; v0) 2 (s0 ) + ~rv (u0; v0) 2 (s0 ):
ds
ds
ds
Atunci

du1
dv1
du2
dv2
~
~
F1(~a; b) = ~a b = ~ru
+ ~r v
~r u
+ ~rv
dt
dt
ds
ds

du1 du2
du1 dv2 du2 dv1
dv1 dv2
= ~r2u
+ ~ru ~rv
+
+ ~r 2v
:
dt ds
dt ds
ds dt
dt ds
Notam
E = ~r 2u = k~ru k2 ;

F = ~r u ~r v;

G = ~r2v = k~rvk2 :

E; F; G se numesc coecientii primei forme fundamentale a suprafetei S


n punctul P0: Cu aceste notatii prima forma fundamentala a suprafetei S n P0
are expresia analitica

du
du
du
dv
du
dv
dv1 dv2
1
2
1
2
2
1
F1(~a; ~b) =E
+F
+
+G
:
dt ds
dt ds
ds dt
dt ds
F1 este o forma
biliniara
simetrica
. Ei i se asociaza n mod canonic o forma

patratica numit a prima forma p


atratic
a fundamentala a suprafetei S n
punctul P0 :
Q1 (~a) = F1(~a; ~a):
1

Aici s desemneaza un parametru oarecare, nu lungimea arcului pe curb a.

FUNDAMENTALA
A UNEI SUPRAFETE
10.3. PRIMA FORMA

299

du
dv
Fie ~a = ~r u
+ ~rv
un vector oarecare din planul tangent TP0 (S): Atunci
dt
dt
prima forma patratica fundamental a a suprafetie S n punctul P0 are expresia
analitica
2
2
du
du dv
dv
Q 1(~a) = E
+ 2F
+G
:
dt
dt dt
dt
d~
(t0) si ca F1 (~a; ~a) = ~a ~a = k~ak2 avem
dt

2
2
2
d~

du
du
dv
dv
(t0) = E
+ 2F
+G
:
dt

dt
dt dt
dt

T
innd seama ca ~a =

n formula de mai sus coecientii E; F; G sunt calculati n (u0; v0); iar derivatele
du dv
;
sunt calculate n t0:
dt dt
Aplicatiile primei forme fundamentale ale unei suprafete
Prima forma fundametala a unei suprafete se utilizeaza pentru a calcula:
a) lungimi de arce de curba pe suprafata;
b) unghiul a doua curbe pe suprafata;
c) aria unei portiuni de suprafata.
a) Fie curba ~(t) = ~r(u(t); v(t)) situata pe suprafata S. Consideram doua
puncte pe aceast
a curba M1(t1) si M2(t2): Lungimea arcului de curb
a M1M2 se
calculeaza cu formula

Z t2
Z t2 s 2
2
d~
du
du dv
dv

L(M1 M2) =
E
+ 2F
+G
dt;
dt (t) dt =
dt
dt dt
dt
t1
t1
n care coecientii primei forme fundamentale E; F; G sunt calculati n (u(t); v(t));
du
dv
du dv
iar derivatele
si
se calculeaza n t: (Se spune ca E; F; G si
;
sunt
dt
dt
dt dt
calculate de-a lungul curbei.)

~ 1(t) = ~r(u1 (t); v1(t)) si


b) Consideram doua curbe situate pe suprafata S :
~2(s) = ~r (u2 (s); v2(s)); care trec prin punctul P0(u0; v0): Prin unghiul dintre
cele doua curbe n punctul P0 se ntelege unghiul dintre vectorii tangenti
d~1
d~2
la aceste curbe n P0: Daca ~a =
(t0 ); respectiv ~b =
(s0 ); sunt vectorii
dt
ds
tangenti acestor curbe n P0; atunci
~a ~b
F1(~a; ~b)
d
q
cos(~a; ~b) =
=p
:
k~akk~bk
~
Q1(~a) Q 1(b)

300

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

Tinnd

seama de expresiile analitice ale formei biliniare F1 si ale formei patratice


Q 1 avem
d
cos(~a; ~b)

du1 dv2 du2 dv1


dv dv
+
+G 1 2
dt ds
ds dt
dt ds
= s
2

2 s
2
2 :
du1
du1 dv1
dv1
du2
du2 dv2
dv
E
+ 2F
+G
E
+ 2F
+G
dt
dt dt
dt
ds
ds ds
ds
du du
E 1 2 +F
dt ds

Un caz particular important este unghiul dintre dou


a curbe de coordonate situate suprafata. Conform denitiei date mai sus acest unghi este unghiul
dintre vectorii ~r u si ~rv : Prin urmare
cos(~r[
rv ) =
u;~

~r u ~r v
F
=p
:
k~r ukk~rv k
EG

Exemplul 10.3.2 Fie paraboloidul eliptic

1
z = (x2 + y2):
2
1) Scrieti ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la acesta suprafata n
punctul A(1; 1; 1):
2) Scrieti expresia primei forme patratice fundamentale a acestui paraboloid
eliptic ntr-un punct curent al sau.
3) Determinati perimetrul si unghiurile triunghiului curbiliniu AOB situat
pe
a suprafata unde O este originea axelor iar punctul B are coordonatele
p aceast
( 2; 0; 1): Curbele care constituie laturile triunighiului se obtin astfel:
AB este intersectia paraboloidului cu planul z = 1:
OB este intersectia paraboloidului cu planul y = 0:
OA este intersectia paraboloidului cu planul x = y:
Solutie. 1) Ecuatia vectoriala a paraboloidului eliptic este
1
~r(u; v) = u ~i + v ~j + (u2 + v2)~k;
(u; v) 2 R2 :
2
Derivatele partiale de ordinul nti ale acestei functii vectoriale sunt
~ru(u; v) = ~i + 0 ~j + u ~k;
~rv (u; v) = 0 ~i + ~j + v ~k;
Produsul vectorial ~ru ~rv este nenul n orice punct al acestei suprafet e, dupa
cum se poate vedea din expresia sa de mai jos

~i ~j ~k

~ru ~rv = 1 0 u = u ~i v ~j + ~k:


0 1 v

FUNDAMENTALA
A UNEI SUPRAFETE
10.3. PRIMA FORMA

301

Prin urmare, prin orice punct situat pe aceasta suprafata se poate duce un plan
tangent. n particular, n punctul A de coordonate carteziene (1; 1; 1), carora le
corespund coordonatele pe suprafata (u = 1; v = 1), vectorul normal suprafetei
este
~ru ~rv = ~i ~j + ~k:
Atunci ecuatia planului tangent la suprafata n punctul A(1; 1; 1) are ecuatia
(x 1) (y 1) + (z 1) = 0;
sau x + y z 1 = 0; iar ecuatiile normalei la suprafata n acelasi punct A(1; 1; 1)
sunt
x1
y1
z 1
=
=
:
1
1
1
2) Prima forma patratica fundamental a a suprafetei ntr-un punct curent al
acesteia este data de formula

2
2
d~ 2
d~
du
du
dv
dv
=E
Q1
(t) =
(t)
+
2F
+
G
;
dt
dt
dt
dt dt
dt
du
n care coecientii E; F; G sunt calculati n punctul (u(t); v(t)); iar derivatele
;
dt
dv
sunt calculate n t:
dt
Calculam coecientii E; F si G ntr-un punct curent de pe suprafat a.
E = ~r2u = k~ruk2 = 1 + u2 ;
F = ~ru ~r v = uv;
G = ~r2v = k~rv k2 = 1 + v2 :
Atunci prima forma patratica fundamental a a paraboloidului eliptic este

2
2
d~ 2
(t) = (1 + u2) du + 2uv du dv + (1 + v2) dv :
dt
dt
dt dt
dt

p
u = t;
3) Curba OB are ecuatiile parametrice
; unde t 2 [0; 2]: Atunci
v=0
du
dv
= 1;
= 0: Prin urmare, dea lungul curbei OB; prima forma patratica
dt
dt
fundamentala are expresia

d~ 2
(t) = (1 + t2):
dt

302

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

Putem calcula acum lungimea acestei curbe


p

Z 2
Z 2p
d~
p
1p p
1 p

L(OB) = (t) dt =
1 + t2dt =
3 2 ln 2 + 3 :
dt
2
2

Curba OA are ecuat iile parametrice

du
u = t;
; unde t 2 [0; 1]: Atunci
= 1;
v=t
dt

dv
= 1: Prin urmare, dea lungul curbei OA; prima forma patratica fundamental a
dt
are expresia

d~ 2
(t) = (1 + t2 ) + 2t2 + (1 + t2) = 2 + 4t2:
dt
Lungimea acestei curbe este

1r

Z1
Z1 p
p 2
d~
p Z
2

L(OA) =
2 + 4t dt = 2
1+
2t dt
dt (t) dt =
0

p
2

p
Z2

dw
1 + w2 p =
2

p
Z2

1 + w2 dw =

Curba AB are ecuat iile parametrice

p
1p p
1 p
3 2 ln 2 + 3 :
2
2

u = p2 cos t;
; unde t 2 [0; ]: Atunci
v = 2 sin t
4

p
du
dv p
= 2 sin t;
= 2 cos t: Prin urmare, dea lungul curbei AB; prima forma
dt
dt
patratica fundamentala are expresia

d~ 2
p

p
2 p
2
(t) = (1 + 2 cos2 t) 2 sin t 2 2
2 cos t
2 sin t
dt

p
2
+ 1 + 2 sin2 t
2 cos t = 2:
Lungimea acestei curbe este
L(AB) =

4
0

Z p
d~
p
(t) dt = 4 2dt = 2 :
dt
4
0

1
din cercul sistuat n planul z = 1 care are raza
8
p
p
p
2R
2 2
2
R = 2: Lungimea acestei curbe este atunci
=
=
; rezultat
8
8
4
obtinut si mai sus.
Observatie. Curba AB este

FUNDAMENTALA
A UNEI SUPRAFETE
10.4. A DOUA FORMA

10.4

303

A doua forma
fundamentala
a unei suprafete

n aceasta sectiune vom presupune ca suprafata S data de ecuatia


~r(u; v) = x(u; v)~i + y(u; v)~j + z(u; v)~k;

(u; v) 2 D;

este de clas a C 2 pe D: Vom nota cu


~n =

~ru ~rv
k~ru ~rv k

versorul normalei la suprafat


a n punctul P0(u = u0; v = v0): Deoarece
d~
~n este perpendicular pe planul tangent TP0 (S); rezulta ~n ? ~ru; ~rv si
; unde
dt
~(t) = ~r(u(t); v(t)) este o curba oarecare pe suprafata S: Dupa cum se stie
d~
du
dv
(t) = ~ru(u(t); v(t)) (t) + ~rv (u(t); v(t)) (t):
dt
dt
dt
Deriv am nca odata acesta egalitate n raport cu paramentrul t: Avem
2
2
d2~
du
du dv
dv
du
dv
~
~
~
~
~
(t)
=
r
+
2
r
+
r
+
r
+
r
:
uu
uv
vv
u
v
dt2
dt
dt dt
dt
dt
dt
nmultim scalar egalitatea de mai sus cu ~n si tinem sema ca, deoarece ~n ? ~ru;
~r v; au loc eglitatiile ~n ~ru = 0 si ~n ~rv = 0: Obtinem
2
2
d2~
du
du dv
dv
~n 2 = ~n ~ruu
+ 2 ~n ~ruv
+ ~n ~r vv
:
dt
dt
dt dt
dt
Notam
L = ~n ~ruu =

(~r u ~r v) ~ruu
(~r ; ~r ;~r )
= p u v uu2 ;
k~ru ~rv k
EG F

M = ~n ~ruv =

(~ru ~rv ) ~r uv
(~r ; ~r ; ~r )
= p u v uv 2 ;
k~ru ~rv k
EG F

N = ~n ~rvv =

(~ru ~rv ) ~rvv


(~r u; ~rv ;~rvv )
=p
:
k~ru ~rv k
EG F 2

n scrierea formulelor de mai sus am folosit egalitatea


q
k~ru ~rv k = k~rukk~rv k sin(~r[
r v) = k~r ukk~rv k 1 cos 2(~r[
rv)
u; ~
u ;~
p
=
EG

F
p
EG

p
EG F 2:

304

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

Denitia 10.4.1 Se numeste a doua forma


pa
tratica
fundamentala
a
suprafe
tei S n punctul P0 forma p
atratic
a Q2 : TP0 (S) ! R denit
a prin

d~
d2~
Q 2(~a) = Q2
= ~n 2 :
dt
dt
Observatie. n denit ia de mai sus s-a tinut seama ca orice vector ~a din planul
d~
tangent TP0 (S) este de forma
:
dt
Expresia analitica a celei de a doua forme patratice a unei suprafete este data
de formula

2
2
d~
du
du dv
dv
Q2
=L
+ 2M
+N
;
dt
dt
dt dt
dt
n care coecientii L; M; N sunt denti mai sus.
Paraboloidul osculator
Fie suprafata
~r(u; v) = x(u; v)~i + y(u; v)~j + z(u; v)~k;
unde x; y; z 2 C 2(D): Consideram un punct xat P0(u0; v0) pe suprafata S si
Q(u; v) un alt punct pe S; situat n vecinatatea lui P0: Not am cu
!
d = P 0Q ~n
!
proiectia vectorului P0Q pe versorul normalei la suprafata n P0: d este un numar
pozitiv sau negativ n functie de cum punctul Q se aa de o parte sau alta a
planului tangent la suprafata n P0 ; iar jdj reprezinta distanta de la punctul Q la
planul tangent T P0 (S):

FUNDAMENTALA
A UNEI SUPRAFETE
10.4. A DOUA FORMA

305

Daca Q(u; v) se aa n vecinatatea punctului P0(u0; v0) putem scrie ca


u = u0 + h1 si v = v0 + h2; cu h1; h2 numere reale sucient de mici pentru
ca punctul Q sa e n vecinatatea punctului P0: Folosind formula lui Taylor avem
~r(u0 + h1; v0 + h2) = ~r(u0 ; v0 ) + ~ru(u0 ; v0)h1 + ~rv (u0; v0)h2
+

1
~ruu (u0; v0 )h21 + 2~ruv (u0 ; v0 )h1h2 + ~rvv(u0 ; v0)h22
2!

+O(h21 + h22 ):

!
Tinnd

seama ca P0Q = ~r(u0 + h1; v0 + h2) ~r(u0; v0) si ~n ? ~ru; ~rv ; prin nmultire
scalara cu ~n; din relatia se mai sus se obtine

deci

1
!
d = P0Q ~n
~ruu ~n h21 + 2~ruv ~n h1h2 + ~rvv ~n h22 ;
=
2!
1
1
d
= Q2(h1 ; h2) = (Lh21 + 2M h1h2 + Nh22);
2
2

unde L; M; N sunt coecientii celei de a doua forme patratice fundamentale calculati n punctul (u0; v0):
Forma patratica
1
1
Q2(h1 ; h2) = (Lh21 + 2M h1h2 + Nh22)
2
2
se numeste paraboloidul osculator al suprafetei S n punctul P0: Natura acestui
paraboloid arata forma suprafetei n vecinatatea punctului P0 : Se disting patru
cazuri n functie de natura discriminantului LN M 2.al celei de a doua forme
1
patratice a suprafetei. Pentru simplicarea scrierii vom nota cu = Q2(h1 ; h2);
2
deci
= d:
a) Cazul eliptic. Daca LN M 2 > 0; punctul P0 (u0 ; v0 ) se numeste punct
eliptic. n acest caz forma patratica Lh21 + 2M h1h2 + Nh22 ; adusa la expresia
analitica canonica, este un paraboloid eliptic. ntr-adevar,
1 2 2
(L h1 + 2LMh1 h2 + LNh22)
L

1
=
(Lh1 + M h2)2 + (LN M 2)h22
Lh
i
p
1
2
2
2
=
(Lh1 + M h2) + ( LN M h2 )
L
1 2
=
(X + Y 2);
L

Lh21 + 2M h1h2 + Nh22 =

306

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

p
unde s-a notat X = Lh1 + M h2 si Y = LN M 2h2: Prin urmare pastreaza
semn constant n vecinatatea puntului P0: Acesta nseamna ca n vecin
atatea unui
punct eliptic suprafata se aa de aceeasi parte a planului tangent si are forma
din gura de mai jos.

b) Cazul hiperbolic. Daca LN M 2 < 0; punctul P0(u0; v0) se numeste


punct hiperbolic. n acest caz forma patratica Lh21 + 2Mh1 h2 + Nh22 adusa
la expresia analitica canonica este un paraboloid hiperbolic. ntr-adevar, n
acest caz, la fel ca mai sus, se obtine

1
(Lh1 + M h2)2 (LN + M 2 )h22
Lh
i
p
1
=
(Lh1 + M h2)2 ( M 2 LNh2)2
L
1 2
=
(X Y 2 );
L

Lh21 + 2M h1h2 + Nh22 =

p
unde s-a notat X = Lh1 +M h2 si Y = M 2 LNh2 : Acest paraboloid taie planul
tangent dupa doua drepte distincte care trec prin P0 si mpart planul tangent n
patru sectiuni n care este alternativ pozitiv si negativ. De-a lungul celor doua
drepte are valoarea zero. n vecinatatea unui punct hiperbolic suprafata se aa
de ambele parti ale planului tangent dupa cum se vede n gura.care urmeaza.

FUNDAMENTALA
A UNEI SUPRAFETE
10.4. A DOUA FORMA

307

c) Cazul parabolic. Daca LN M 2 = 0 si L2 + M 2 + N 2 6= 0 (i.e., cel


putin unul dintre coecientii L; M; N este nenul), punctul P0(u0; v0) se numeste
punct parabolic. n acest caz forma patratica Lh21 + 2M h1h2 + Nh22 adusa la
expresia analitica canonica este un cilindru parabolic. ntr-adevar,
Lh21 + 2M h1h2 + N h22 =

1
1
(Lh1 + Mh2 )2 = X 2:
L
L

n planul tangent exista o singura dreapta de-a lungul careia = 0; n rest


pastreaza semn constant. Vezi gura de mai jos.

De remarcat ca n vecinatatea unui punct parabolic suprafa


t a se poate aa si
de o parte si alta a planului tangent.
d) Cazul plan. Daca L = M = N = 0 punctul P0 (u0; v0) se numeste punct
planar. n acest caz = 0 pentru orice (h1 ; h2): Contactul suprafetei cu planul
tangent este n acest caz de ordin mai mare dect n cazurile anterioare.

308

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

1
Exemplul 10.4.2 Fie suprafata z = (x2 + y2 ):
2
1) Reprezentati grac suprafata data.
2) Scrieti expresia celei de a doua forme patratice fundamentale a acestei
suprafet e.
3) Stabiliti natura punctelor de pe aceasta suprafata.
Suprafata data este un paraboloid eliptic. Ecuatia vectoriala a suprafetei este
1
~r(u; v) = u ~i + v ~j + (u2 + v2)~k;
2

(u; v) 2 R2 :

Derivatele partiale de ordinul nti ale acestei functii vectoriale sunt


~ru(u; v) = ~i + 0 ~j + u ~k;
~rv (u; v) = 0 ~i + ~j + v ~k:

FUNDAMENTALA
A UNEI SUPRAFETE
10.4. A DOUA FORMA

Produsul vectorial ~ru ~rv are expresia

~i ~j ~k

~r u ~r v = 1 0 u
0 1 v

309

= u ~i v ~j + ~k:

Coecientii E; F si G ai primei forme patratice fundamentaler a suprafetie sunt


E = ~r2u = k~r uk2 = 1 + u2;

F = ~r u ~r v = uv;

G = ~r2v = k~r vk2 = 1 + v2;

p
p
p
prin urmare EG F 2 = (1 + u2)(1 + v 2) u2 v2 = 1 + u2 + v2:
Calculam acum derivatele partiale de ordinul doi ale functiei vectoriale ~r(u; v)
care deneste suprafata
~r uu (u; v) = ~k;

~ruv(u; v) = ~0;

~r vv(u; v) = ~k:

Expresia analitica a celei de a doua forme patratice a unei suprafete este data
de formula

2
2
d~
du
du dv
dv
Q2
=L
+ 2M
+N
;
dt
dt
dt dt
dt
n care coecientii L; M; N sunt
L =
M =

(~ru ~rv ) ~ruu


(u ~i v ~j + ~k) ~k
1
=
p
=
p
;
k~r u ~r vk
1 + u2 + v 2
1 + u2 + v 2
(~ru ~rv ) ~ruv
= 0;
k~ru ~rv k

(~ru ~rv ) ~rvv


(u ~i v ~j + ~k) ~k
1
=
p
= p
:
2
2
k~ru ~rv k
1+u +v
1 + u2 + v 2

2
2
d~
1
du
1
dv
p
Deci,
Q2
= p
+
:
dt
1 + u2 + v2 dt
1 + u2 + v2 dt
1
Deoarece LN M 2 =
> 0; orice punct al acestei suprafete este
1 + u2 + v2
un punct eliptic.
N =

Exerctiul 10.4.3 Folosind cea de a doua forma patratica fundamental a a unei


1
suprafete determinati natura punctelor suprafetei z = (x2 y 2):
2
Indicatie. Un calcul asemanator cu cel din exemplul anterior arata ca a doua
forma patratica fundamentala a suprafetei este

2
2
d~
1
du
1
dv
Q2
=p

p
:
dt
1 + u2 + v2 dt
1 + u2 + v2 dt

310

CAPITOLUL 10. SUPRAFETE

Atunci LN M 2 =
hiperbolic.

1
< 0; deci orice punct al suprafetei este un punct
1 + u2 + v2

Exemplul 10.4.4 Demonstrati ca suprafata


~r(u; v) = u ~i + v ~j + (u2 + v3) ~k;

(u; v) 2 R2

este eliptica daca v > 0; hiperbolica daca v < 0 si parabolica daca v = 0:


Derivatele partiale de ordinul nti ale acestei functii vectoriale sunt
~ru(u; v) = ~i + 0 ~j + 2u ~k;
~r v(u; v) = 0 ~i + ~j + 3v 2 ~k:
Produsul vectorial ~r u ~r v are expresia

~i ~j ~k

~r u ~r v = 1 0 2u
0 1 3v2

= 2u ~i 3v2 ~j + ~k:

Coecientii E; F si G ai primei forme patratice fundamentaler a suprafetie sunt


E = ~r2u = k~ru k2 = 1 + 4u2;

F = ~ru ~rv = 6uv2;

G = ~r 2v = k~rv k2 = 1 + 9v4;

p
p
p
deci EG F 2 = (1 + 4u2 )(1 + 9v4) 36u2v 4 = 1 + 4u2 + 9v4 :
Calculam acum derivatele partiale de ordinul doi ale functiei vectoriale ~r(u; v)
care deneste suprafata
~ruu(u; v) = 2 ~k;

~r uv (u; v) = ~0;

~rvv(u; v) = 6v ~k:

Coecientii L; M si N ai celei de a doua forme patratice fundamentale ale


suprafet ie sunt
L =

(~r u ~r v) ~ruu
(2u ~i 3v2 ~j + ~k) 2 ~k
2
p
=
=p
;
2
4
k~r u ~r vk
1 + 4u + 9v
1 + 4u2 + 9v4

M =

(~r u ~r v) ~ruv
= 0;
k~ru ~rv k

N =

(~r u ~r v) ~rvv
(2u ~i 3v 2 ~j + ~k) 6v ~k
6v
p
=
=p
:
2
4
k~ru ~rv k
1 + 4u + 9v
1 + 4u2 + 9v4

12v
Atunci LN M 2 = p
: Prin urmare LN M 2 > 0 pentru v > 0;
1 + 4u2 + 9v 4
LN M 2 < 0 pentru v < 0 si LN M 2 = 0 cnd v = 0: Deci suprafata este
eliptica daca v > 0; parabolic
a daca v < 0 si, deoarece L 6= 0 pentru orice punct
de pe suprafata, parabolica
dac
a v = 0:

Appendix A
Relatii de echivalent
a

311