Rom Algagded Ex

Vladimir Balan Ileana-Rodica Nicola
ALGEBRĂ LINIARĂ,
GEOMETRIE ANALITICĂ, DIFERENŢIALĂ
şi ECUAŢII DIFERENŢIALE
Exerciţii, probleme şi aplicaţii cu soft specializat
= Bucureşti 2019 =
Referenţi ştiinţifici:
Prof.univ.dr. Andrei Halanay
Prof.univ.dr. Vasile Iftode
Prefaţă
Această carte cuprinde 152 de exerciţii şi probleme rezolvate de ”Algebră Liniară,
Geometrie Analitică şi Diferenţială şi Ecuaţii Diferenţiale” seminarizate la cursurile de al-
gebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi analiză matematică (partea de ecuaţii
diferentı̂ale) predate ı̂n anul I la facultăţile cu profil electric şi mecanic din Universitatea
”Politehnica” din Bucureşti.
De asemenea, cartea conţine ı̂n calitate de aplicaţii pentru cele patru subdomenii matem-
atice enunţate ı̂n titlu, o serie de programe realizate in Maple 15 care utilizează proceduri de
calcul şi plotare ale bibliotecilor specializate ale pachetului software.
Lucrarea este structurată pe secţiuni tematice, având rolul de a veni atât ı̂n sprijinul
studenţilor care se pregătesc pentru examenul de specialitate şi pentru lucrările din cursul
anului universitar, cât şi ı̂n sprijinul cadrelor didactice care seminarizează aceste discipline
sau ţin ore de laborator cu soft specializat.
În bibliografia extensivă aflată la sfârşitul culegerii, o mare parte din titluri sunt ı̂nsoţite
de cotele unice care le identifică ı̂n două dintre principalele biblioteci bucureştene: B.U.P.B. -
Biblioteca Universităţii Politehnica din Bucureşti şi B.C.U. - Biblioteca Centrală Universitară,
cu filială ı̂n Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti.
14 ianuarie 2019 Autorii.

1
CUPRINS
E S
Cap. I. Recapitulare (algebră liniară şi geometrie analitică)

1. Matrice, determinanţi şi sisteme liniare 5 24
2. Dreapta ı̂n plan. Conice 5 27
Cap. II. Algebră liniară
1. Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale. Dependenţă liniară 6 30
2. Produs scalar. Spaţii euclidiene 8 40
3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt 8 46
4. Transformări liniare 9 51
5. Transformări liniare particulare 10 57
6. Vectori şi valori proprii. Diagonalizare 11 60
7. Forma canonică Jordan 11 62
8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice 12 70
9. Teorema Cayley-Hamilton. Funcţii de matrice 12 71
10. Forme biliniare. Forme pătratice 13 76
11. Expresia canonică a unei forme pătratice 14 81
Cap. III. Geometrie analitică
1. Vectori liberi 15 91
2. Dreapta şi planul ı̂n spaţiu 15 92
3. Probleme relative la dreaptă şi plan 15 94
4. Coordonate curbilinii 16 98
5. Conice 17 100
6. Cuadrice 17 109
7. Suprafeţe generate 18 115
Cap. IV. Geometrie diferenţială
1. Aplicaţii diferenţiabile 18 116
2. Curbe ı̂n Rn 18 118
3. Curbe plane 19 120
4. Curbe ı̂n spaţiu 20 128
5. Suprafeţe 20 130
Cap. V. Ecuaţii diferenţiale
1. Ecuaţii diferenţiale ordinare 21 141
2. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior 22 151
3. Sisteme de ecuaţii diferenţiale 23 157
4. Stabilitate 23 160
5. Linii de câmp (sisteme simetrice, integrale prime) 23 161
Addenda - aplicaţii Mapler 164
Bibliografie 171
1 E=Enunţuri, S=Soluţii.
I. Recapitulare
(algebră liniară şi geometrie analitică)
1. Matrice, determinanţi şi sisteme liniare

1 0 0 1
1. Fie A = , B= ∈ M2 (R).
1 2 −1 0
a) Arătaţi că AB 6= BA.
b) Arătaţi că (AB) t = B t · A t .
c) Există A−1 ? Dacă da, calculaţi această matrice direct şi cu metoda sistemului.
d) Verificaţi că det AB = det BA = det A · det B.
 
1 0 2
2. Pentru A =  0 1 1 , calculaţi det A:
−1 1 0
a) cu regula Sarrus şi cu regula triunghiului;
b) dezvoltând după o linie;
c) dezvoltând după o coloană;
d) folosind ı̂n prealabil operaţii cu determinanţi.
3. Pentru matricea A din exerciţiul precedent, calculaţi A−1 :

a) folosind regula A−1 = 1 ∗
det A A ;
b) folosind metoda sistemului;
c) folosind metoda Gauss-Jordan (a pivotului).
4. Rezolvaţi sistemul AX = b, unde se dă matricea extinsă Ā = (A|b):

a) folosind metodele cunoscute de algebră liniară (vezi manual cl. XI);
b) folosind metoda Gauss-Jordan.
   
1 2 3 1 1 1 −1 3  
1 −8 3
 3 0 2 0   2 1 −1 5 
; 3) Ā =  2

1) Ā =  ; 2) Ā =  1 1 .
 2 1 1 1/2   2 −1 1 3 
−4
4 7
2 2 3 1 5 1 −1 11
5. Folosind teorema lui Rouché, aflaţi dacă următorul sistem este compatibil sau incom-
patibil. În caz de compatibilitate, rezolvaţi:

 x+y =2
 x+z =1


x−y =0

a) 2x + 2z = 2 , b)
2x + 2y = 4
x+y+z =3
 

x + 2y = 2.

2. Dreapta ı̂n plan. Conice

6. Determinaţi dreapta ∆ care trece prin punctul A(2, −1) şi care face cu axa Ox un
unghi orientat de mărime −π/3.
7. Aflaţi dreapta ∆ care conţine punctele A(1, 2) şi B(3, −1).
8. Aflaţi dacă punctele A(0, 1), B(1, 1) şi C(1, 0) sunt coliniare sau nu. Aflaţi aria tri-
unghiului ABC şi dacă A, B, C sunt parcurse ı̂n ordine trigonometrică sau nu.
9. Determinaţi distanţa de la punctul A(1, 2) la dreapta y = 2x − 1.

6 ALGA-GDED
10. a) Fie Γ1 cercul de centru C1 (1, −2) şi rază r1 = 2. Aflaţi ecuaţia carteziană, normală
şi ecuaţiile parametrice ale acestuia.
b) Aflaţi ecuaţia cercului Γ2 ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2), C(2, 0), ecuaţia redusă,
centrul şi raza acestuia.
c) Ce poziţie relativă au cercurile Γ1 şi Γ2 ?
11. Se dă cercul Γ : (x − 6)2 + (y − 3)2 = 4. Aflaţi:

a) tangenta dusă la Γ prin punctul A(6, 1) ∈ Γ;
b) tangentele duse la Γ din punctul B(−1, −2).
12. Se dă elipsa E : x2 + 4y 2 − 4 = 0. Aflaţi:

a) semiaxele, focarele, vârfurile şi ecuaţia√canonică ale elipsei;
b) tangenta dusă la E prin punctul A(1, 3/2) ∈ E;
c) tangentele duse la E din punctul B(3, −1).
13. Se dă hiperbola H : x2 − 2y 2 − 2 = 0. Aflaţi:

a) semiaxele, focarele, vârfurile, asimptotele şi ecuaţia canonică ale hiperbolei;
b) tangenta dusă la H prin punctul A(2, 1) ∈ H;
c) tangentele duse la H din punctul B(0, 1).
14. Se dă parabola P : y 2 = 4x. Aflaţi:

a) distanţa focală a parabolei;
b) tangenta dusă la P prin punctul A(9, −6) ∈ P ;
c) tangentele duse la P din punctul B(2, −3).
II. Algebră liniară

1. Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale. Dependenţă liniară
15. Determinaţi dacă următoarele operaţii definesc, pe mulţimile specificate, structuri de
spaţiu vectorial. În caz negativ, ce proprietaţi NU au loc?
a) V = R2 , x + y = (x1 + y1 , x2 + |y2 |), λx = (λx1 , 0), ∀x, y ∈ R2 , ∀λ ∈ R.
b) (R2 , + , ·R );
c) (R2 [X] = {p ∈ R[X] | grad p ≤ 2}, + , ·R );
d) ({p ∈ C[X] | grad p = 3}, + , ·C );
e) (C 1 (−1, 1), + , ·R ), unde C 1 (−1, 1) = {f : (−1, 1) → R | f 0 există şi este continuă ı̂n (−1, 1)};
f ) (M2×3 (R), + , ·R );
g) ({f |f : M → R}, + , ·R ), unde M este o mulţime arbitrară nevidă.
16. Determinaţi dacă următoarele submulţimi reprezintă subspaţii vectoriale ı̂n spaţiile
vectoriale indicate:
a) W = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 + x2 + a = 0} ⊂ R2 , unde a ∈ R;
b) W = {x|x = λv, λ ∈ R} ⊂ Rn , unde v ∈ Rn \{0};
c) W = R1 [X] ⊂ R3 [X];
d) W = C 1 (−1, 1) ⊂ C 0 (−1, 1), unde C 0 (−1, 1) = {f : (−1, 1) → R | f este continuă ı̂n (−1, 1)};
{p∈ R2 [X]
e) W = | p(1) + p(−1)
= 0} ⊂ R[X];
a 0
f) W = a, b ∈ R ⊂ M2×2 (R);
1 b
g) W = {x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 | x1 + x2 = a, x1 − x3 = b − 1} ⊂ R4 , unde a, b ∈ R.
Enunţuri 7
17. Se dau V = {f | f : (−1, 1) → R} şi submulţimile

W1 = {f ∈ V |f pară} ⊂ V, W2 = {f ∈ V |f impară } ⊂ V .
a) Verificaţi dacă W1,2 ⊂ V sunt subspaţii vectoriale ı̂n V .
b) Arătaţi că W1 ∩ W2 = {0}, W1 + W2 = V , adică W1,2 sunt subspaţii suplementare ı̂n V .
c) Descompuneţi funcţia exponenţială după W1 şi W2 .
18. Arătaţi că:

a) L({1 + t, t, 1 − t2 }) = L({1, t, t2 }) = P2 ;
2 n
b) L({1, x, x2! , . . . , xn! }) = L({1 − a, x − a, x2 − a, . . . , xn − a}) = Pn , unde a ∈ R\{1}.
19. Verificaţi dacă următorii vectori sunt liniar independenţi. În caz negativ, indicaţi o
relaţie de dependenţă liniară.
a) e1 = (1, 0), e2 = (0, 1) ∈ R2 ;
b) v1 = (1, 2, 0), v 2 = (1, 1, 1), v 3 = (−1, 0, −2) ∈ R3 ;
c) f1 =ch, f2 =sh, f3 =exp ∈ C ∞ (R);

1 0 1 −1 0 0
d) m1 = ; m2 = ; m3 = ∈ M2 (R);
1 2 0 0 0 0
e) p1 = 1 + X, p2 = 1 − X + X 2 , p3 = 3 + X + X 2 ∈ R2 [X];
f ) {cosk (t)|k ∈ N} ⊂ C ∞ (R).
20. Verificaţi că următoarele submulţimi reprezintă baze ı̂n spaţiile vectoriale menţionate:
a) {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} ⊂ R2 ;
b) {m11 , m12 , m21 , m22 } ⊂ M2×2 (R), unde

1, (i, j) = (k, l)
(mij )kl = , ∀(i, j), (k, l) ∈ 1, 2 × 1, 2;
0, (i, j) 6= (k, l)
c) {1, X, X 2 , X 3 } ⊂ R3 [X].
21. Fie B0 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza naturală a spaţiului R3 şi
familiile de vectori:
B 0 = {f1 = (1, 1, 1), f 2 = (0, 1, 1), f 3 = (1, 1, 0)};
B 00 = {g1 = (0, 0, 1), g 2 = (0, 1, 1), g 3 = (1, 2, 3)} ⊂ R3 .
a) Arătaţi că B 0 şi B 00 sunt baze ı̂n R3 ;

b) Aflaţi matricile de schimbare de bază CB0 B 0 , C B 00 B0 , CB 0 B 00 ;
c) Aflaţi componentele [v]B 00 ale vectorului v ∈ R3 relativ la baza B 00 ⊂ R3 , ştiind că
[v]B 0 = (1, 1, 5).
22. Se dau subspaţiile

U = L(u1 = (1, 1, 1), u2 = (0, 0, 0), u3 = (0, 1, 1), u4 = (1, 2, 2)),
V = {(x, y, z)|x + y − 2z = 0} ⊂ R3 .
a) Aflaţi câte o bază ı̂n subspaţiile U, V, U ∩ V, U + V .

b) Formează U şi V sumă directă? Sunt U şi V subspaţii suplementare ?
c) Verificaţi teorema Grassmann: dim U + dim V = dim(U + V ) + dim(U ∩ V ).
23. a) Arătaţi că F = {p1 = 1 + X, p2 = X + X 2 , p3 = 1} este bază ı̂n P2 .

b) Aflaţi coordonatele vectorului p = 1 + 2X + 3X 2 ∈ P2 relativ la baza F a lui P2 .
8 ALGA-GDED
2. Produs scalar. Spaţii euclidiene

24. Sunt următoarele operaţii produse scalare ?
a) hx, yi = x1 y1 + αx2 y2 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .
b) hA, Bi = T r(A · B̄ t ), ∀A, B ∈ M2×2 (C).
c) hx, yi = x1 ȳ2 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ C2 .
25. Arătaţi că următoarele operaţii definesc produse scalare (numite produse scalare
canonice) pe spaţiile vectoriale specificate:
a) V = Rn , hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn , ∀x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈
Rn , pentru n = 3.
b) V = Pn = {p ∈ R[X]| grad p ≤ n}, n ≥ 1, hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + · · · + pn qn ,
∀p = p0 + p1 X + · · · + pn X n , q = q0 + q1 X + · · · + qn X n ∈ Pn , pentru n = 2.
R1
c) V = Pn , hp, qi = −1 p(x)q(x)dx, ∀p, q ∈ Pn .
Rb
d) V = C 0 [a, b], hf, gi = a f (x)g(x)dx, ∀f, g ∈ C 0 [a, b].
e) V = Mn×n (R), hA, Bi = T r(A t · B), ∀A, B ∈ Mn×n (R), unde T r((cij )i,j=1,n ) =
c11 + c22 + · · · + cnn , pentru n = 2.
f ) V = Cn , hx, yi = x1 ȳ1 +x2 ȳ2 +· · ·+xn ȳn , ∀x = (x1 , x2 , . . . xn ), y = (y1 , y2 , . . . yn ) ∈ Cn ,
pentru n = 2.
26. Folosind produsele scalare canonice corespunzătoare din exerciţiul precedent, calculaţi
hu, vi, ||u||, ||v||, d(u, v), prv u, pru v şi cu excepţia cazului f), calculaţi unghiul celor doi vectori
de mai jos; determinaţi dacă vectorii sunt ortogonali.
a) u = (1, 2), v = (−2, 1) ∈ R2 ;
b) u = (1, 1, 1), v = (1, −2, 0) ∈ R3 ;
c) u = 1 + X, v = X 2 ∈ P2 , cu produsele scalare de la punctele b) şi c) din problema
precedentă;
d) u = exp, v = ch ∈ C 0 [0, 1];

1 0 0 −1
e) u = , v= ∈ M2×2 (R);
2 1 1 0
f ) u = (i, −i), v = (1 − i, 1 + i) ∈ C2 .
3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt

27. Se dă familia de vectori S = {v1 = (1, 0, 2), v2 = (−2, 1, 1)} ⊂ R3 .
a) Verificaţi că familia S este ortogonală;
b) Completaţi S la o bază ortogonală a spaţiului R3 .
28. Se dă subspaţiul W = L(v1 = (1, 0, 1, 1), v2 = (1, −1, 1, 0)) ⊂ R4 .

a) Determinaţi W ⊥ ;
b) Arătaţi că W ⊕ W ⊥ = R4 ;
c) Pentru v = (1, 1, 1, 1), aflaţi v0 = prW v ∈ W şi v ⊥ = v − v0 ∈ W ⊥ ; verificaţi teorema lui
Pitagora ||v||2 = ||v0 ||2 + ||v ⊥ ||2 ;
d) Aflaţi o bază ortogonală B0 a subspaţiului W ;
e) Normaţi baza B0 obţinând o bază ortonormată B = {f1 , f2 } a subspaţiului W ;
Enunţuri 9
f ) Aflaţi coeficienţii Fourier αi = hv, fi i, i = 1, 2 ai lui v relativ la B şi verificaţi inegalitatea

P2
lui Bessel ||v||2 ≥ i=1 αi2 ;
P2
g) Verificaţi pentru v0 egalitatea Parseval ||v0 ||2 = i=1 αi2 ;
h) Arătaţi că funcţia g(w) = d(v, w), w ∈ W ı̂şi atinge minimul ı̂n v0 , valoarea minimă fiind
d(v, W ) ≡ minw∈W d(v, w) = ||v ⊥ ||.
29. Ortonormaţi familiile de vectori:

a) F = {v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 0), v3 = (1, 0, 0)} ⊂ R3 ;
b) F = { ch , id} ⊂ C 0 [0, 1];
c) F = {p1 = 1 + X, p2 = X + X 2 , p3 = X} ⊂ C 0 [−1, 1].
d) w1 = (−i, 0, 1), w2 = (1, −i, 0), w3 = (0, i, 0) ∈ C3 .
30. Aflaţi proiecţia ortogonală prW v a vectorului v pe subspaţiul W , precum şi compo-
nenta sa ortogonală v ⊥ relativ la acest subspaţiu:
R1
a) v = 1 + x ∈ R2 [x], W = L(p1 = 1 + x2 , p2 = 1); hp, qi = −1 p(t)q(t)dt
b) v = (1, 2, 1); W = L(v1 = (2, 1, 0), v2 = (−1, 4, 1)) ∈ R3 ;

1 2 1 0 0 1
c) v = , W =L C= ,D = ∈ M2×2 (R);
4 1 0 1 2 0
d) v = (2, 1, −1), W = {(x, y, z) | x + y − 2z = 0} ⊂ R3 .
4. Transformări liniare
31. Pentru aplicaţiile de mai jos, verificaţi că T este transformare liniară. Aflaţi nucleul şi
imaginea, rangul şi defectul şi aflaţi matricea lui T relativ la bazele canonice ale domeniului
şi respectiv codomeniului. Determinaţi dacă T este injectivă / surjectivă /bijectivă.
a) T (x) = (x1 − x3 , x2 , 2x1 − 2x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 , T : R3 → R3 ;
R1
b) (T (p))(x) = x 0 p(t)dt + p(1) − p0 (0), ∀p ∈ P2 , T : P2 → P2 ;
c) T (A) = A t − 2T r(A)I2 , ∀A ∈ M2×2 (R), T : M2×2 (R) → M2×2 (R).
32. Se dă aplicaţia T : R1 [X] → R1 [X],

Z 1
(T (p))(x) = x p(t)dt + p(1/2), ∀p ∈ R1 [X].
0
a) Arătaţi că T este transformare liniară.

b) Aflaţi nucleul şi imaginea transformării T .
c) Este această transformare injectivă/surjectivă ?
d) Verificaţi teorema dimensiunii pentru T .
e) Pe baza rangului transformării determinaţi dacă T este injectivă/surjectivă.
f ) Aflaţi matricea transformării relativ la baza q1 = 1 − 2X, q2 = 1 + X.
g) Sunt Ker T şi Im T subspaţii suplementare ı̂n R1 [X] ?
33. Se dă transformarea liniară T ∈ L(R3 , R2 ), care satisface condiţiile
T (v1 − v3 ) = w1 , T (v2 + 2v3 ) = w2 , T (−v1 ) = w1 − w2 ,

10 ALGA-GDED
unde {v1 = (1, 1, 1), v2 = (0, 1, 1), v3 = (0, 1, 0)} = B şi w1 = (0, 1), w2 = (1, 1).
a) Verificaţi că B este bază ı̂n R3 .
b) Aflaţi matricea transformării T .
c) Aflaţi expresia analitică a transformării T .
d) Este această transformare injectivă/surjectivă ?
34. Se dă aplicaţia T : C 1 (0, 1) → C 0 (0, 1),
(T (f ))(x) = f 0 (x), ∀x ∈ (0, 1), f ∈ C 1 (0, 1).
a) Arătaţi că T este transformare liniară.

b) Aflaţi nucleul şi imaginea transformării T .
c) Rezolvaţi ecuaţia (T (f ))(x) = 1 − x2 .
d) Este aplicabilă teorema dimensiunii ?
35. Se dă morfismul de spaţii vectoriale T ∈ L(R1 [X], R2 [X]),

(T (p))(x) = xp(x) − p(0), ∀p ∈ R1 [X].
a) Determinaţi o bază ortonormată ı̂n Im T , folosind produsul scalar din C 0 [−1, 1].
b) Calculaţi T (1 − 2X).
5. Transformări liniare particulare

36. Se dă transformarea T ∈ End(R3 ),
T (x) = (x1 + x2 + x3 , x2 + x3 , −x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
a) Arătaţi că T este bijectivă şi calculaţi inversa T −1 a acesteia;
b) Calculaţi T (v), T −1 (v) şi (T 3 − 2T + Id)(v), unde v = (1, 1, 1).
37. Dacă A este matricea ataşată unei transformări liniare T relativ la o bază ortonor-
mată, arătaţi că T are proprietatea indicată.

1 i
a) A = , T ∈ End(C2 ) - hermitică;
−i 0
a z
b) A = , a, b ∈ R, z ∈ C, T ∈ End(C2 ) - hermitică;
z̄ b
ia z
c) A = , a, b ∈ R, z ∈ C, T ∈ End(C2 ) - antihermitică;
−z̄ ib

u −v̄
d) A = , u, v ∈ C, |u|2 + |v|2 = 1, T ∈ End(C2 ) - unitară;
v ū

0 1
e) A = , T ∈ End(R2 ) (simetria faţă de bisectoarea I) - simetrică;
1 0

0 −1
f) A = , T ∈ End(R2 ) (rotaţie de unghi drept ı̂n sens trigonometric) - antisi-
1 0
metrică,structură complexă, ortogonală;
cos α − sin α
g) A = , T ∈ End(R2 ) (rotaţie plană ı̂n jurul originii ı̂n sens trigonomet-
sin α cos α
ric de unghi
α) - ortogonală;

1/2 1/2
h) A = , T ∈ End(R2 ) - proiecţie pe subspaţiul L(v = (1, 1));
1/2 1/2
Enunţuri 11
 
0 1 1
i) A =  0 0 1 , T ∈ End(R3 ) - operator nilpotent de ordinul trei.
0 0 0
38. Arătaţi că aplicaţia

a) T (A) = A t , ∀A ∈ M2×2 (R), T ∈ End(M2×2 (R)) este simetrică;
b) T ∈ End(V ), T (f ) = f 0 , ∀f ∈ V = {f ∈ C ∞ (R) | f (k) (a) = f (k) (b), ∀k ≥ 0} este
antisimetrică relativ la produsul scalar din C 0 ([a, b]), unde a, b ∈ R, a < b.
39. Fie V un spaţiu euclidian. Se dă translaţia Tv de vector v, Tv : V → V, Tv (x) =

x + v, ∀x ∈ V , unde v ∈ V .
a) Arătaţi că Tv este liniară doar ı̂n cazul v = 0; ı̂n acest caz verificaţi că Tv = Id.
b) Pentru v 6= 0 arătaţi că Tv nu conservă nici produsul scalar, nici norma.
c) Verificaţi că Tv este surjectivă şi conservă distanţa (deci este o izometrie).
6. Vectori şi valori proprii. Diagonalizare

40. Se dă transformarea T ∈ End(R3 ) a cărei matrice relativ la baza canonică este
 
2 0 0
A =  0 0 1 .
0 −1 0
a) Calculaţi polinomul caracteristic P al endomorfismului T .
b) Rezolvaţi ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 şi aflaţi spectrul σ(T ). Notând cu σ(T C )
mulţimea rădăcinilor (complexe) ale polinomului caracteristic, verificaţi dacă σ(T C ) ⊂
K = R.
c) Pentru fiecare valoare proprie distinctă λ a lui T , aflaţi subspaţiul propriu Sλ , multi-
plicităţile algebrică µa (λ) şi geometrică µg (λ) şi verificaţi dacă µa (λ) = µg (λ).
d) Dacă endomorfismul T este diagonalizabil, atunci:
• aflaţi o bază diagonalizatoare B 0 ⊂ R3 formată din vectori proprii ai lui T ;
• aflaţi matricea C = [B 0 ]B0 de trecere de la baza canonică la baza diagonalizatoare;
• aflaţi matricea diagonală D = A0 = C −1 AC = [T ]B 0 asociată endomorfismului T
relativ la baza B 0 ;
• verificaţi relaţia CD = AC.
41. Aceeaşi problemă pentru matricele

   
3 0 0 7 4 −1
a) A =  0 2 1 ; b) A =  4 7 −1 .
0 0 2 −4 −4 4
7. Forma canonică Jordan
 42. Se dă transformarea

 T ∈ End(R3 ) de matrice A (relativ la baza canonică), A =
3 3 3
 −1 11 6 .
2 −14 −7
a) Calculaţi polinomul caracteristic P al endomorfismului T , rezolvaţi ecuaţia caracteristică
P (λ) = 0 şi aflaţi spectrul σ(T ). Notând cu σ(T C ) mulţimea rădăcinilor complexe ale
polinomului caracteristic, verificaţi dacă σ(T C ) ⊂ K = R. Deduceţi ı̂n consecinţă că T
este jordanizabilă.
12 ALGA-GDED
b) Pentru fiecare valoare proprie distinctă λ a lui T , efectuaţi următoarele:

• aflaţi multiplicitatea algebrică µa (λ);
• aflaţi subspaţiul propriu Sλ şi multiplicitatea geometrică µg (λ);
• dacă µa (λ) = µg (λ) aflaţi o bază ı̂n Sλ ;
• dacă µa (λ) > µg (λ) aflaţi m = µa (λ) − µg (λ) vectori principali asociaţi vectorilor
proprii şi subspaţiile invariante ale valorii proprii.
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, aflaţi o bază jordanizatoare B 0 ⊂ R3
formată din vectori proprii şi principali ai lui T ;
d) aflaţi matricea C = [B 0 ]B0 de trecere de la baza canonică la baza jordanizatoare;
e) aflaţi matricea Jordan J = A0 = C −1 AC = [T ]B 0 asociată endomorfismului T relativ la
baza B 0 ;
f) verificaţi relaţia CJ = AC.
43. Aceeaşi problemă pentru matricele:

     
2 −1 2 −4 −7 −5 0 1 0
a) A =  5 −3 3 , b) A =  2 3 3 , c) A =  −4 4 0 
−1 0 −2 1 2 1 0 0 2
 
2 1 0 0  
 −4 −2 0 −1 0 0
0  
d) A = 
 7 , e) A =  −3 1 1 .
1 1 1 
−3 −1 3
−17 −6 −1 −1
44. Să se jordanizeze endomorfismul T de matrice A folosind metoda şirului de nuclee,

pentru matricele din problema anterioară.
8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice

45. Aflaţi o bază diagonalizatoare ortonormată pentru transformarea simetrică de ma-
trice:    
3 2 0 −2 1 1
a) A =  2 0 0 , b) A =  1 −2 1 .
0 0 −1 1 1 −2
9. Teorema Cayley-Hamilton. Funcţii de matrice

46. Se dau matricele
   
1 2 0 1 2 0
1) A =  0 2 0 ; 2) A =  0 2 0 .
−2 −2 −1 −2 −2 1
În fiecare din cele două cazuri, aflaţi:

a) inversa A−1 , folosind teorema Cayley-Hamilton;
b) polinomul Q(A), folosind teorema Cayley-Hamilton, unde Q(t) = t5 + 2t4 − t2 + 5.
c) matricea eA .
47. Aflaţi funcţia de matrice ctg (A) pentru matricele din problema anterioară.

1 2
48. Aplicând teorema Cayley-Hamilton pentru matricea A = ,
2 1
Enunţuri 13
a) aflaţi A−1 ;
b) calculaţi Q(A), unde Q(t) = t4 − 2t3 + 3t − 4.

0 2
49. Calculaţi eA şi sin A, pentru A = .
2 0
10. Forme biliniare. Forme pătratice

50. Se dă aplicaţia A : V × V → R, V = C 0 [0, 1],
Z 1 Z 1
A(f, g) = f (t)dt · g(s)ds, ∀f, g ∈ V.
0 0
a) Arătaţi că A este formă biliniară.

b) Arătaţi că A este formă biliniară simetrică.
c) Determinaţi forma pătratică Q asociată lui A.
d) Admite Q vectori izotropi ? În caz afirmativ, exemplificaţi.
51. Considerăm aplicaţia
A : R2 × R2 → R, A(x, y) = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .
a) Arătaţi că A este formă biliniară simetrică.

b) Determinaţi forma pătratică Q asociată lui A.
c) Aflaţi matricea A asociată lui A şi Q relativ la baza naturală B = {e1 = (1, 0), e2 =
(0, 1)} ⊂ R2 .
d) Aflaţi matricea A asociată lui A şi Q relativ la baza B 0 = {e1 0 = (1, 1), e2 0 = (1, −1)} ⊂
R2 .
52. Se dă forma pătratică Q : R2 → R, Q(x) = x21 − 4x1 x2 + 3x22 , ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .

Aflaţi forma biliniară simetrică (forma polară) A asociată lui Q.
53. Verificaţi dacă aplicaţiile următoare A : R2 × R2 → R sunt forme biliniare:

a) A(x, y) = x1 y2 − x22 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 ;
b) A(x, y) = x1 y2 − x2 y1 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .
54. Se dă forma biliniară A : R2 × R2 → R,
A(x, y) = x1 y2 − x2 y1 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .
a) Este A formă biliniară simetrică ?

b) Este A formă biliniară antisimetrică ?
c) Aflaţi matricea A a lui A relativ la baza canonică. Folosind matricea determinaţi dacă A
este formă biliniară simetrică sau formă biliniară antisimetrică.
d) Aflaţi matricea A a lui A relativ la baza B 0 = {u1 = (1, 2), u2 = (3, −1)}.
55. Se dă forma biliniară A : R3 × R3 → R,
A(x, y) = 2x1 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 .
a) Arătaţi că A este formă biliniară simetrică.

b) Aflaţi matricea lui A relativ la baza canonică; verificaţi rezultatul folosind relaţia A(x, y) =
X t AY , unde X şi Y sunt vectorii coloană asociaţi respectiv lui x, respectiv y.
14 ALGA-GDED
c) Aflaţi Ker A, rang A şi verificaţi teorema dimensiunii: dim Ker A+ rang A = dim R3 .
d) Determinaţi forma pătratică Q asociată lui A.
e) Este Q (deci A) degenerată sau nedegenerată. Admite Q vectori izotropi nenuli ?
R1 R1
56. Se dă aplicaţia A : V × V → R, A(p, q) = 0 p(t)dt 0 q(s)ds, ∀p, q ∈ V = R2 [X] şi
B 0 = {q1 = 1 + X, q2 = X 2 , q3 = 1} ⊂ V o bază a lui V . Răspundeţi la cerinţele a)-e) ale
problemei anterioare.
57. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q(x) = x21 − x1 x2 + 2x2 x3 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

a) Aflaţi forma biliniară simetrică A asociată lui Q (forma polară).
b) Aflaţi matricea lui Q (a lui A) relativ la baza canonică.
58. Se dă forma biliniară simetrică A : R3 × R3 → R,
A(x, y) = 2x1 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 .
a) Aflaţi U ⊥ , unde U = L(v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1)).

b) Este adevărată egalitatea U ⊕ U ⊥ = R3 ?
c) Este A (deci Q) nedegenerată ?
11. Expresia canonică a unei forme pătratice

 
0 1 −2
59. Se dă forma pătratică Q de matrice A =  1 0 3 . Folosind metoda Gauss
−2 3 0
aflaţi expresia canonică a lui Q şi baza B 0 corespunzătoare.
60. Se dă forma pătratică Q : R2 → R, Q(x) = x21 − 4x1 x2 + x22 , ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .

Folosind metoda Jacobi aflaţi expresia canonică a lui Q şi baza B 0 corespunzătoare.
61. Pentru forma pătratică din problema anterioară, folosind metoda valorilor proprii
aflaţi expresia canonică a lui Q şi baza B 0 corespunzătoare. Verificaţi că signatura formei
pătratice Q se conservă.
62. Aplicaţi cele trei metode (Gauss, a valorilor proprii şi Jacobi) acolo unde este posibil,
pentru a obţine expresia canonică şi signatura pentru următoarele forme pătratice Q date
prin matrice A = [Q] (relativ la baza canonică) sau prin expresie analitică:
a) Q(v) = x2 − 8xy − 16xz + 7y 2 − 8yz + z 2 , ∀v = (x, y, z) ∈ R3 ;
b) Q(x)= 4x1 x2 − 5x22 , ∀x 2
 = (x1 , x2) ∈ R ; 
3 −2 −4 1 1 −1
c) A =  −2 6 −2 ; d) A =  1 2 0 ;
−4 −2 3 −1 0 3
e) Q(x) = −x21 + 6x1 x3 + x22 + 4x2 x3 − 5x23 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ;
 
0 1 −3 0
 1 0 0 −3 
f) A =  ;
 −3 0 0 1 
0 −3 1 0
 
5 −2 −2
g) A =  −2 6 0 .
−2 0 4
Sunt aceste forme pătratice pozitiv/negativ definite/semidefinite ?
Sunt acestea degenerate/nedegenerate ?
Enunţuri 15
III. Geometrie analitică

1. Vectori liberi
63. Se dau vectorii ā = ī + 2j̄ + µk̄, b̄ = ī + j̄ + 2k̄ ∈ V3 , unde µ ∈ R.
a) Aflaţi produsul vectorial ā × b̄.
b) Este S = {ā, b̄} familie de vectori liniar independentă ? Sunt cei doi vectori necoliniari ?
Dacă da, completaţi S la o bază a spaţiului V3 .
c) Pentru µ = 2 aflaţi ariile paralelogramului şi triunghiului determinate de ā şi b̄ ca muchii
adiacente.
64. Se dau vectorii ā = ī + j̄ + k̄, b̄ = µk̄ + j̄, c̄ = k̄ + j̄ ∈ V3 , unde µ ∈ R.

a) Calculaţi produsul mixt hā, b̄ × c̄i.
b) Sunt cei trei vectori liniar independenţi ? Dar necoplanari ? În cazul independenţei
liniare, determină aceşti vectori o bază pozitiv orientată ı̂n V3 ?
c) Pentru µ = 0 aflaţi volumele tetraedrului, prismei triunghiulare şi paralelipipedului deter-
minate de ā, b̄ şi c̄ ca muchii adiacente.
65. Se dau vectorii ā = ī − j̄ + k̄, b̄ = ī + 2j̄ + 3k̄, c̄ = k̄ + j̄.

a) Aflaţi dublul produs vectorial w̄ = ā × (b̄ × c̄).
b̄ c̄
b) Recalculaţi w̄ folosind formula de calcul prescurtat w̄ = hā, c̄ib̄−hā, b̄ic̄ = .
hā, b̄i hā, c̄i
c) Arătaţi că w̄ este perpendicular pe ā şi coplanar cu b̄ şi c̄.
2. Dreapta şi planul ı̂n spaţiu

66. Aflaţi dreapta ∆ ı̂n fiecare din următoarele cazuri:
a) ∆ ⊃ {A(1, 2, 3), B(4, 2, 1)};
b) ∆ 3 C(2, 6, 1) şi ∆ admite vectorul director v̄ = 2k̄ − ī.
67.
Aflaţi ecuaţiile parametrice, două puncte distincte şi un vector director ale dreptei
2x + y − 5z = 12
∆:
4x + 7y − 33z = 1.
68. Aflaţi planul π ı̂n fiecare din următoarele cazuri:
a) π ⊃ {A(1, −2, 1), B(2, −5, 1), C(3, −3, 1)}. Verificaţi ı̂n prealabil că A, B, C nu sunt coliniare.
b) π 3 D(1, 5, 0) şi π are direcţia normală dată de n̄ = 3j̄ + 2k̄;
c) π 3 E(2, 1, 2) şi π este paralel cu direcţiile ū = 2ī, v̄ = 3k̄ − ī.
69. Aflaţi ecuaţiile parametrice, trei puncte necoliniare şi un vector normal, ale planului
x + 2y − 3z = 4.
70. Aflaţi planul π ı̂n fiecare din următoarele cazuri:

a) π determină pe cele trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz segmente de mărime algebrică
respectiv 1, −3, 2;
b) π ⊃ ∆ : x = 1 − y = z−1 0 , π 3 F (1, 2, 3);
c) π||π∗ : x − 3z + 1 = 0, π 3 G(2, 0, −1).
3. Probleme relative la dreaptă şi plan

71. Se dau planele π1 : x − 3y = 1, π2 : 2y + z = 2 şi dreptele

x−y =2
∆1 : , ∆2 : 2x−1
3 = y+10 = 1 − z.
x+z =3
a) Sunt dreptele ∆1 şi ∆2 paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
16 ALGA-GDED
b) Sunt planele π1 şi π2 paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
72. Se dau planele π1 : x − 3y = 1, π2 : 2y + z = 2, π : y − z = 1 şi dreptele

x−y =2
∆1 : , ∆2 : 2x−1
3 = y+1 x−1 y
0 = 1 − z, ∆ : −1 = 2 = 5 .
z+1
x+z =3
Aflaţi unghiurile:
a) dintre dreptele ∆1 şi ∆2 ;
b) dintre dreapta ∆ şi planul π;
c) dintre planele π1 şi π2 .
x−1 y
73. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(−1, 0, 1), planul π : y − z = 1 şi dreapta ∆ : −1 = 2 =
z+1
5 . Aflaţi distanţele:
a) dintre punctele A şi B;
b) dintre punctul A şi dreapta ∆;
c) dintre punctul A şi planul π.
x−1 y z+1
74. Se dau: punctul A(1, 2, 3), planul π : y − z = 1 şi dreapta ∆ : −1 = 2 = 5 . Aflaţi
proiecţiile:
a) proiecţia punctului A pe planul π;
b) proiecţia punctului A pe dreapta ∆;
c) proiecţia dreptei ∆ pe planul π (temă).
y
75. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(−1, 0, 1), planul π : y − z = 1, şi dreapta ∆ : x−1
−1 = 2 =
z+1
5 . Aflaţi simetricele:
a) simetricul punctului A faţă de punctul B;
b) simetricul punctului A faţă de dreapta ∆;
c) simetricul punctului A faţă de planul π;
d) simetrica dreptei ∆ faţă de planul π.

x−y =2
76. Aflaţi perpendiculara comună a dreptelor ∆1 : şi ∆2 : 2x−1
3 = y+1
0 =
x+z =3
1 − z.

x−y =2
77. Aflaţi distanţa dintre dreptele ∆1 : şi ∆2 : 2x−1
3 = y+1
0 = 1 − z.
x+z =3
4. Coordonate curbilinii
78. a) Aflaţi coordonatele polare (ρ, θ) pentru punctul A ale cărui coordonate carteziene
sunt (x, y) = (1, −2);
b) Aflaţi coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale cărui coordonate polare sunt
(ρ, θ) = (2, 3π
4 ).
79. a) Aflaţi coordonatele cilindrice (ρ, θ, z) pentru punctul C ale cărui coordonate
carteziene sunt (x, y, z) = (1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul D ale cărui coordonate cilindrice sunt
(ρ, θ, z) = (1, 4π
3 , 2).
80. a) Aflaţi coordonatele sferice pentru punctul E ale cărui coordonate carteziene sunt
(x, y, z) = (1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul F ale cărui coordonate sferice sunt (r, ϕ, θ) =
(1, 2π 5π
3 , 3 ).
Enunţuri 17
5. Conice
81. Aflaţi conica al cărei grafic trece prin punctele A(1, 1), B(1, −1), C(−1, 1), D(−1, −1),
E( 21 , 0), genul şi natura acesteia.
82. Aflaţi conicele ale căror grafice trec prin punctele A(0, 1), B(−1, 0), C(0, −1), D(1, 0).
83. Aflaţi conicele ale căror grafice trec prin punctele A(1, 0), B(0, 0), C(0, 1).
84. Se dă conica Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0.

a) Arătaţi că Γ este o hiperbolă.
b) Aflaţi centrul hiperbolei Γ.
c) Aflaţi axele, asimptotele şi vârfurile.
d) Reprezentaţi grafic hiperbola.
85. Se dă conica Γ : 9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0.

a) Arătaţi că Γ este o parabolă.
b) Aflaţi axa de simetrie şi vârful conicei.
c) Eventual folosind intersecţiile cu axele Ox şi Oy, reprezentaţi grafic conica.
86. Se dă conica Γ : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.

a) Arătaţi că Γ este o elipsă.
b) Aflaţi centrul elipsei Γ.
c) Aflaţi axele şi vârfurile elipsei.
d) Reprezentaţi grafic.
87. Se dă conica Γ : x2 − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0. Aflaţi:

a) polara relativă la A(1, 2) şi tangentele duse din A la conică.
b) diametrul conjugat cu v̄ = ī − 2j̄ şi tangentele de direcţie v̄ la conică.
c) tangenta dusă ı̂n punctul B(1, 1) la conică.
88. Se dă conica Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0. Folosind metodele rototranslaţiei şi

a valorilor proprii, aflaţi ecuaţia canonică şi reprezentaţi grafic.
89. Se dă parabola Γ : 9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0. Folosind metodele rototranslaţiei

şi a valorilor proprii, aflaţi ecuaţia canonică şi reprezentaţi grafic.
90. Folosind metodele rototranslaţiei şi a valorilor proprii, aflaţi ecuaţia canonică şi
reprezentaţi grafic conica 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.
6. Cuadrice
91. Fie sfera Σ : x2 + y 2 + z 2 + 2x − 6y + 4z + 10 = 0.
a) Aflaţi centrul C şi raza r a sferei.
b) Arătaţi că Σ intersectează planul π : 4x + y + 3z + 13 = 0 după un cerc.
c) Aflaţi centrul C şi raza r a cercului de intersecţie a sferei cu planul π.
92. Se dau cuadricele:

Σ1 : x2 − y 2 + z 2 − 2xy − 2yz − 2zx − 5x − 1 = 0;
√
Σ2 : −2 3xy + 2y 2 − 7z 2 + 112x − 16y − 14z − 87 = 0;
Σ3 : x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0.
18 ALGA-GDED
Pentru fiecare din cele trei cuadrice:

a) calculaţi invarianţii ∆, δ, J, I;
b) aflaţi centrul Cs de simetrie al cuadricii;
c) aduceţi la forma canonică folosind metoda rototranslaţiei: obţineţi matricea de rotaţie
folosind metoda valorilor proprii;
d) reprezentaţi grafic cuadrica.
x2
93. Aflaţi planul π tangent la cuadrica 9 + y 2 = 2z, care trece prin punctul acesteia
A(−3, −1, 1).
2 2
94. Aflaţi unghiul format de generatoarele conţinute ı̂n cuadrica x9 − z4 = y, care trec
prin punctul acesteia M (3, 1, 0); determinaţi planul tangent la cuadrică şi dreapta normală
la cuadrică ı̂n M .
7. Suprafeţe generate
x = y2

95. Aflaţi suprafaţa cilindrică care are drept curbă directoare curba Γ : şi ale
z=0
cărei generatoare sunt paralele cu dreapta ∆0 : x−1
1 =y= 1−z
−1 .
x2 + y 2 = 1

96. Aflaţi suprafaţa conică de vârf V (1, 0, 0) şi curbă directoare Γ : .
x−z =0
˜ ı̂n jurul axei Oy:
97. Aflaţi suprafaţa de rotaţie generată prin rotirea dreptei ∆
˜ :
a) ∆ x−1 y+2 z−3
0 = 2 = 0 ;
˜
b) ∆ : 3 = y+2
x z
1 = −1 ;
˜ : =
c) ∆ x y+2 z−3
3 1 = −1 .
IV. Geometrie diferenţială

1. Aplicaţii diferenţiabile
98. Se dă funcţia f : R → R2 , f (s) = (s2 , s3 ). Studiaţi dacă f este:
a) injectivă/surjectivă/bijectivă; ı̂n ultimul caz determinaţi inversa acesteia;
b) imersie/submersie/difeomorfism; calculaţi ı̂n prealabil matricea jacobiană a funcţiei.
99. Acelaşi enunţ pentru f : R → R3 , f (t) = (2 cos2 t, sin 2t, 2 sin t), t ∈ (0, π2 ).
100. Acelaşi enunţ pentru f : R2 → R2 , f (u, v) = (u + v, uv), (u, v) ∈ R2 . Calculaţi

−1
f ({(0, 1)}) şi Im (f ).
101. Verificaţi că următoarea aplicaţie este difeomorfism şi calculaţi inversa acesteia:
f : (0, ∞) × [0, 2π) → R2 \{(0, 0)}, f (ρ, θ) = (ρ cos θ, ρ sin θ).
2. Curbe ı̂n Rn
102. Aflaţi hiperplanul normal şi dreapta tangentă la curba
α : R → R4 , α(t) = (t4 , −1, t5 , t6 + 2) ı̂n punctul A(1, −1, 1, 3).
103. Aceeaşi problemă pentru curba de la problema 1 şi ı̂n punctul B(0, −1, 0, 2). Este
α curbă regulată ? Aflaţi singularităţile curbei şi ordinul acestora.
Enunţuri 19
104. Aflaţi unghiul curbelor
α(t) = (t2 + 1, ln t, t), t > 0, β(s) = (2 + s, s, s + 1), s ∈ R
ı̂n punctul comun al acestora.

t2
105. Studiaţi comportarea asimptotică a curbei α(t) = t − 1, t−1 , α : R\{1} → R2 .
106. Se dă cicloida α(t) = (a(t − sin t), a(1 − cos t)), t ∈ R, (a > 0).
a) Aflaţi lungimea arcului de curbă Γ = α([0, 2π]).
b) Determinaţi abscisa curbilinie a curbei şi parametrizarea normală a acesteia pentru t ∈
(0, 2π).
3. Curbe plane
107. Se dă curba α(t) = (t2 , 3t), t ∈ R. Aflaţi tangenta, normala, subtangenta şi subnor-
mala curbei ı̂n punctul A(1, −3).
108. Se dă curba Γ : x2 − y 3 − 3 = 0.

a) Aflaţi tangenta şi normala la curbă ı̂n punctul A(−2, 1).
b) Parametrizaţi curba α.
109. Se dă parabola α(t) = (t, t2 ), t ∈ R. Aflaţi:

a) elementele Frenet ale curbei (versorii şi curbura curbei) şi verificaţi ecuaţia Frenet;
b) elementele Frenet ale curbei ı̂n punctul A(−2, 4);
c) ecuaţia cercului osculator ı̂n punctul A al curbei;
d) evoluta curbei;
e) ecuaţia carteziană a curbei.
110. Aflaţi ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe, ı̂n fiecare din cazurile următoare:
2
a) Γa : (x − a)2 + y 2 − a2 = 0, a ∈ R;
b) Γα : x · cos α + y · sin α = 2, α ∈ [0, 2π];
c) Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0, λ ∈ R.
111. Se dă curba Γ : x3 − 2y 2 = 0.

a) aflaţi tangenta şi normala la curbă ı̂n punctul A(2, −1) ∈ Γ;
b) aflaţi punctele singulare, tipul acestora şi tangenta şi normala ı̂n aceste puncte. Este Γ
curbă regulată ?
112. Trasaţi graficul curbei α(t) = (2 − t + 1t , 2 + t + 1t ), t ∈ R∗ .
113. Se dau următoarele curbe:

a) Γ1 : y 2 (a − x) − x3 = 0 (cisoida lui Diocles);
b) Γ2 : x3 + y 3 − 3axy = 0 (foliumul lui Descartes);
c) Γ3 : x(x2 + y 2 ) + a(y 2 − x2 ) = 0 (strofoida).
În fiecare din cele trei cazuri, determinaţi o parametrizare a curbei folosind substituţia y = tx
(unde t = parametru); aflaţi ecuaţia polară; folosind această ecuaţie, aflaţi direcţia asimp-
totică şi asimptotele curbei.
114. Se dau curbele:

a) spirala lui Arhimede Γ1 : ρ = aθ (a > 0);
b) spirala exponenţială Γ2 : ρ = eθ , θ ∈ R.
20 ALGA-GDED
În fiecare din cele două cazuri determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei relativ la reperul
mobil şi calculaţi curbura.
4. Curbe ı̂n spaţiu

115. Se dă curba α(t) = (2 cos t, 2 sin t, t), t ∈ R.
a) aflaţi elementele Frenet ı̂ntr-un punct arbitrar al curbei şi verificaţi ecuaţiile Frenet;
b) aflaţi elementele Frenet ı̂n punctul A(−2, 0, π);
c) arătaţi că α este o elice;
d) aflaţi ecuaţiile carteziene ale curbei;
e) aflaţi muchiile şi feţele reperului Frenet.
116. Se dă curba α(t) = (t + t2 , t2 − t, t2 − t), t ∈ R. Arătaţi că α:

a) are planul osculator independent de t; acesta conţine imaginea curbei;
b) are torsiunea identic nulă;
c) are vectorul binormal independent de t.
2
x + y2 + z2 = 2
117. Se dă curba Γ :
z = 1.
a) aflaţi dreapta tangentă şi planul normal la curbă ı̂n A(−1, 0, 1);
b) determinaţi o parametrizare a curbei.
5. Suprafeţe
118. Se dă aplicaţia r(u, v) = (u cos v, u sin v, u2 ), unde (u, v) ∈ D = (0, ∞) × [0, 2π).
a) Calculaţi vitezele parţiale ale suprafeţei. Este r o hartă ?
b) Aflaţi dreapta normală şi planul tangent la Σ = r(D) ⊂ R3 ı̂n punctul acesteia A(−2, 0, 4);
c) care este câmpul de versori normali n̄ la suprafaţa Σ ? Care este reperul Gauss al suprafeţei
?
d) Aflaţi ecuatia carteziană a suprafeţei Σ. Ce reprezintă aceasta ?
e) Ce reprezintă curbele coordonate ale suprafeţei ? Aflaţi ecuaţiile carteziene ale acestora;
f ) aflaţi unghiul format de curbele coordonate ı̂n punctul A.
119. Se dă mulţimea de nivel constant Σ : x3 − z + 1 = 0

a) Este Σ o suprafaţă ?
b) Determinaţi câmpul n̄ de versori normali la Σ.
c) Aflaţi dreapta normală şi planul tangent la Σ ı̂n A(1, 0, 2).
120. Folosind ecuaţiile parametrice şi ecuaţiile carteziene ale următoarei suprafeţe simple,
arătaţi că:
a) r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 este un elicoid cu plan director;
b) r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ (0, 2π) × R este o suprafaţă cilindrică;
c) r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) ∈ (0, 2π) × R este o suprafaţă conică.
121. Se dă suprafaţa parametrizată r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 .

a) Aflaţi matricele celor cele trei forme fundamentale [I], [II], [III] ale suprafeţei.
b) Ce unghi formează curbele coordonate; este reperul Gauss ortonormat ?
c) Determinaţi curbura totală (curbura Gauss) K şi curbura medie H ale suprafeţei.
d) Este suprafaţa dată desfăşurabilă ? Dar minimală ? Ce fel de puncte are suprafaţa dată
(eliptice/parabolice/hiperbolice) ?
Enunţuri 21
e) Testaţi formula Beltrami-Enneper [III] − 2H[II] + K[I] = [0].
122. Pentru suprafaţa parametrizată r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 :

a) determinati matricea operatorului Weingarten;
b) aflaţi curburile principale k1 şi k2 şi directiile principale ale suprafeţei ı̂ntr-un punct oare-
care al acesteia, folosind matricea operatorului Weingarten. Aflaţi aceleaşi curburi folosind
K şi H;
c) determinati curbura normală a suprafeţei ı̂n direcţia tangentă dată de vectorul w = 2ru −rv
ı̂n punctul A(−1, 0, π) al suprafeţei;
d) aflaţi aproximarea pătratică a suprafeţei ı̂n punctul A.
123. Pentru suprafaţa parametrizată r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 :

a) determinaţi lungimea curbei Γv=2u , u ∈ [1, 2].
b) aflaţi aria zonei de suprafaţă care corespunde domeniului (u, v) ∈ [0, 1] × [0, π].
124. Pentru cilindrul r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ [0, 2π) × R, să se determine:
a) liniile de curbură (curbele principale);
b) curbele asimptotice;
c) geodezicele.
V. Ecuaţii diferenţiale
1. Ecuaţii diferenţiale ordinare
125. Să se arate că funcţia y(x) dată prin relaţia implicită sin y−cx = 0, (c ∈ R) satisface
ecuaţia diferenţială xy 0 cos y − sin y = 0.
126. Să se afle soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale cu variabile separabile xy 0 cos y −
sin y = 0.
127. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale omogene, arătând că acestea sunt
reductibile la ecuaţii cu variabile separabile:
a) x2 y 0 − y 2 = 0;
b) y 0 · cos xy = sin xy .
128. Integraţi următoarele ecuaţii diferenţiale, arătând că acestea sunt reductibile la
ecuaţii cu variabile separabile.
a) (x + y − 1)dx + (x − y − 1)dy = 0;
b) (x + y − 1)dx + (x + y)dy = 0.
129. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale liniare:

a) xy 0 + 2y = 3x, y(1) = 1
b) xy 0 + 3y = x2 .
130. Să se arate că următoarele ecuaţii sunt de tip Bernoulli şi să se integreze
√
a) y 0 = y − x y;
b) dy = (xy − xy 3 )dx.
131. Integraţi următoarele ecuaţii de tip Riccati ştiind că acestea admit o soluţie parti-
culară de forma indicată alăturat
22 ALGA-GDED
a) y 0 = x · y 2 − y, y1 = x+a
1
, (a ∈ R);
0 2 2 a
b) y + y = x2 , y1 = x , (a ∈ R).
132. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale exacte, verificând ı̂n prealabil că
ecuaţiile sunt de acest tip:
a) (x + y) + (x + 2y) · y 0 = 0;
b) (x2 + y 2 + 2x)dx + 2xydy = 0.
133. Arătaţi că următoarele ecuaţii admit factor integrant şi apoi integraţi:
a) (xy − x2 )dy − y 2 dx = 0;
b) (5x2 + 12xy − 3y 2 )dx + (3x2 − 2xy)dy = 0;
c) y 0 · xy + 1 = 0.
134. Arătaţi că următoarea ecuaţie este de tip Clairaut şi apoi aflaţi soluţia acesteia:
y = xy 0 − ln y 0 .
135. Arătaţi că următoarele ecuaţii sunt de tip Lagrange şi apoi integraţi:
a) y = 2xy 0 − y 02 ;
b) y − (y 0 )2 − 2(y 0 )3 = 0.
2. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

136. Integraţi ecuaţiile diferenţiale liniare omogene de ordinul 2 cu coeficienţi constanţi:
a) y 00 + 2y 0 − 3y = 0;
b) y 00 + 4y = 0.
 00
 y + 2y 0 − 3y = 0
137. Să se rezolve problema la limită (cu legături) y(0) = −1
y(−1) = 0.

138. Aceeaşi problemă pentru x2 y 00 − 3xy 00 + 4y = 0, y(e) = e2 , y(1) = 0.
139. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale liniare neomogene:

a) y 00 + 2y 0 − 3y = e−3x ;
b) y 000 − y 00 − y 0 + y = x · cos x;
c) y 00 − y = x · ex ;  IV

 y − y = 8ex
 y(0) = 0


d) problema Cauchy: y 000 (0) = 6 .
00
y (0) = 2




 IV
y (0) = 4
140. (Traiectorii izogonale). Se dă familia de drepte Γm : y = mx, m ∈ R.

a) Aflaţi ecuaţia diferenţială a familiei de curbe date.
b) Aflaţi traiectoriile ortogonale la familia dată.
c) Aflaţi curbele (traiectoriile izogonale) care formează cu familia dată unghi de 45o .
141. Să se arate că următoarele ecuaţii admit reducerea ordinului.

a) xy 000 − y 00 = 0;
b) 2yy 0 = y 02 + 1;
c) xy 0 + y 00 = 0.
Enunţuri 23
3. Sisteme de ecuaţii diferenţiale

x0 = y

142. Să se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale omogene
y 0 = x.
143. Folosiţi rezultatul

0 obţinut la problema 1) pentru aflarea soluţiei generale a sistemului
x =y
diferenţial neomogen
y 0 = x + 2.
144. Rezolvaţi problema Cauchy
0
x =y x(0) = 0
,
y0 = x + 2 y(0) = 2.
x0 = y

145. Să se rezolve sistemul diferenţial folosind metoda eliminării.
y0 = x + 2
146. Rezolvaţi ecuaţia liniară de ordin superior cu coeficienţi constanţi y 00 − y = 2, unde

funcţia necunoscută este y = y(x).
 00
 y −y =2
147. Rezolvaţi problema Cauchy y(0) = 1
 0
y (0) = 2.
4. Stabilitate

x(t)
148. Determinaţi dacă soluţia X(t) = a sistemului diferenţial X 0 = AX este
y(t)
stabilă sau asimptotic stabilă, ştiind că σ(A) = {−1, −2}.
149. Aceeaşi problemă, ı̂n cazurile următoare:

a) σ(A) = {−2, ±i};
b) σ(A) = {±2i};
c) σ(A) = {2, ±i}.
5. Linii de câmp (sisteme simetrice, integrale prime)

150. Aflaţi liniile de câmp ale următoarelor câmpuri vectoriale folosind metoda combinaţiilor
integrabile:
a) X(x,y,z) = (x, y, x + y);
b) X(x,y,z) = (x2 , xy, y 2 ).
151. Să se afle soluţia generală pentru următoarele ecuaţii diferenţiale liniare omogene
cu derivate parţiale:
a) x ∂u ∂u ∂u
∂x + y ∂y + (x + y) ∂z = 0;
b) x2 ∂u ∂u 2 ∂u
∂x + xy ∂y + y ∂z = 0.
152. Determinaţi acea suprafaţă de câmp Σ : u(x, y, z) = 0 a câmpului X care conţine

curba Γ. Se dau:
y=1
a) X = (x, y, x + y), Γ : (parabolă).
z = x2

y=1
b) X = (x2 , xy, y 2 ), Γ :
z = x3 .
Soluţii
I.1. Matrice, determinanţi şi sisteme liniare

1. a) Prin calcul direct, obţinem

1 0 0 1 0 1
AB = = ,
1 2 −1 0 −2 1

0 1 1 0 1 2
BA = = ,
−1 0 1 2 −1 0
deci AB 6= BA. b) În urma calculelor rezultă

0 1 −1 0 −2 1
B tA t = = = (AB) t ,
1 2 0 1 10

1 0
deci (AB) t = B t A t . c) Deoarece det A = = 2 6= 0, rezultă că există A−1 . Prin
1 2
1

2 0 1 0
calcul direct obţinem A−1 = , deci A−1 = .
det A −1 1 −1/2 1/2
Altfel. Metoda sistemului constă ı̂n considerarea sistemului AX = B, unde B este un vector
coloană arbitrar. Din soluţia X = A−1 B a sistemului se extrag apoi coeficienţii matricii A−1 .
Rezolvăm sistemul:

1·x+0·y =a x=a

x 1 0 a
⇔ ⇔ = ,
1·x+2·y =b y = − a2 + 2b y −1/2 1/2 b

1 0
deci A−1 = . d) Avem
−1/2 1/2

0 1 1 2
det AB = = 2, det BA = = 2,
−2 1 −1 0

1 0 0 1
det A = = 2, det B =
−1 = 1,
1 2 0
deci se verifică relaţia det AB = det BA = det A · det B.

2. a) Aplicând regula lui Sarrus, obţinem

1 0 2

det A = 0 1 1 =

−1 1 0
= [1 · 1 · 0 + 0 · 1 · 2 + (−1) · 0 · 1] − [2 · 1 · (−1) + 1 · 1 · 1 + 0 · 0 · 0] = 1.
b) Dezvoltând după prima linie, obţinem:

1 1 0 1 0 1
det A = (−1)1+1 · 1 + (−1) 1+2
· 0 ·
−1 + (−1) 1+3
· 2 ·
−1 = 1.
1 0 0 1
c) Dezvoltând după prima coloană, obţinem:

1+1
1 1 2+1
0 2 3+1
0 2
det A = (−1) · 1 · + (−1) · 0 · + (−1) · (−1) · = 1.
1 0 1 0 1 1
d) Adunăm prima coloană la cea de-a doua şi apoi dezvoltăm după ultima linie:

1 0 2 1 1 2
= (−1) · 1 2

det A = 0 1 1 = 0 1 1 1 = (−1) · (−1) = 1.
−1

−1
1
1 0 0 0
Soluţii 25
a∗11 a∗21 a∗31
 
∗
3. a) Calculăm coeficienţii matricei adjuncte A =  a∗12 a∗22 a∗32 ,
a∗13 a∗23 a∗33

1 1
a∗11 = (−1)1+1 = −1, a∗12 = (−1)1+2 0 1 ∗ 0 1
1+3

−1 0 = −1, a 13 = (−1) = 1,
1 0 −1 1

0 2 1 2 1 0
a∗21 = (−1)2+1 a∗22 = (−1)2+2 a∗23 = (−1)2+3

= 2, = 2, = −1,
1 0 −1 0 −1 1

0 2
a∗31 = (−1)3+1 = −2, a∗32 = (−1)3+2 1 2 = −1, ∗ 1 0

3+3
a 33 = (−1) = 1.
1 1 0 1 0 1
 
1 −1 2 −2
−1 ∗
Dar det A = 1; ı̂n concluzie A = · A =  −1 2 −1 .
det A 1 −1 1
b) Considerăm sistemul scris ı̂n formă matriceală AX = B, echivalent cu
      
 x + 2z = a  x = −a + 2b − 2c x −1 2 −2 a
y+z =b ⇔ y = −a + 2b − c ⇔  y  =  −1 2 −1   b  ,

−x + y = c

z =a−b+c z 1 −1 1 c
 
−1 2 −2
−1
deci A =  −1 2 −1 .
1 −1 1
c) Se observă că minorii principali ai matricei A sunt nenuli:

1 0 2
1 0
∆1 = 1 6= 0, ∆2 = = 1 6= 0, ∆3 = 0 1 1 = det A = 1 6= 0,
0 1
−1 1 0

deci pivotând succesiv pe diagonala matricei extinse (A|I3 ), rezultă:

   
1 0 2 1 0 0 1 0 2 1 0 0
(A|I3 ) =  0 1 1 0 1 0 ⇒ 0 1 1 0 1 0  ⇒
−1 1 0 0 0 1 0 1 2 1 0 1
   
1 0 2 1 0 0 1 0 0 −1 2 −2
 0 1 1 0 1 0

⇒ 0 1 0 −1 2 −1  .
0 0 1 1 −1 1 0 0 1 1 −1 1
Se observă că ı̂n blocul drept al ultimei matrice s-a obţinut matricea A−1 .
 
1 2 3
 3 0 2 
4. 1) a) Rezolvăm sistemul. Matricea coeficienţilor sistemului este A =  
 2 1 1 
2 2 3

1 2 3
şi are rangul 3 dat de minorul 3 0 2 = 9 6= 0. Sistemul este compatibil deoarece
2 1 1
unicul determinant
caracteristic
este cel al ecuaţiei secundare (al ultimei ecuaţii din sistem)
1 2 3 1

3 0 2 0
∆car,4 = = 0. Sistemul redus, format din primele trei ecuaţii este deci
2 1 1 1/2
2 2 3 1

 x + 2y + 3z = 1
3x + 2z = 0 şi are soluţia X = (0, 1/2, 0) t .
2x + y + z = 1/2

26 ALGA-GDED
b) Observăm că minorii principali ai matricei A sunt nenuli (∆1 = 1, ∆2 = −6, ∆3 = 9),
deci aplicând metoda Gauss-Jordan (pivotare succesivă completă), obţinem:
1 ! 1 0 2/3

3 1 1 2 3 0 ! 0 0
1 2
! 1 0
!
3 0 2 0 0 −6 −7 −3 0 1 7/6 1/2 0 1 0 1/2
Ā = 2 1 1 1/2
⇒ 0 −3 −5 −3/2
⇒  0 0 −3/2 0
⇒ 0 0 1 0
,
2 2 3 1 0 −2 −3 −1 0 0 −2/3
0 0 0 0 0

x=0 
 x=0
  
 0
y = 1/2

deci soluţia o aflăm rezolvând noul sistem ⇔ y = 1/2 ⇔ X =  1/2 .
z=0

 
z=0 0
0=0

 
1 1 −1
 2 1 −1 
2) a) Matricea coeficienţilor sistemului este A =   2 −1
 şi are rangul 2, un minor
1 
5 1 −1
1 1
principal al său fiind = −1 6= 0. Există doi minori caracteristici:
2 1

1 1 3 1 1 3

∆car,3 = 2 1 5 = 0, ∆car,4 = 2
1 5 =0

2 −1 3 5 1 11
care fiind nuli, sistemul este compatibil. Rezolvăm sistemul format din prima şi a doua
ecuaţie a sistemului iniţial; trecem ı̂n membrul drept necunoscuta secundară x3 notată cu s,
deci obţinem
 
 x1 + x2 = 3 + s  x1 = 2
2x1 + x2 = 5 + s , s ∈ R ⇔ x2 = s + 1 , s ∈ R,
x3 = s x3 = s
 
deci soluţia sistemului iniţial este X ∗ = (2, s + 1, s) t , s ∈ R.
b) Observăm că rangul matricei A este 2 şi că primii doi minori principali ai matricei A sunt
nenuli (∆1 = 1, ∆2 = −1); aplicând metoda Gauss-Jordan, obţinem:
     
1 1 −1 3
1 1 −1 3
1 0 0
2
 2 1 −1 5   0
⇒ −1 1 −1   0 1 −1 1 
Ā =  −3  ⇒ 
  ,
 2 −1 1 3

  0 −3 3 0 0 0
0 
5 1 −1 11 0 −4 4 −4 0 0 0 0
 
 x=2  x=2
deci rezultă sistemul compatibil nedeterminat y−z =1 ⇒ y = s + 1 , s ∈ R.
0 = 0, 0 = 0 z=s
 
 
1 −8
3) a) Matricea coeficienţilor este A =  2 1  şi are rangul 2, un minor principal al
4 7
1 −8
său fiind = 17 6= 0. Există un singur minor caracteristic şi anume ∆car,3 =
2 1

1 −8 3

2 1 1 = −77 6= 0. Deoarece acesta este nenul, sistemul este incompatibil şi deci

4 7 −4
soluţia este X ∈ g.
Soluţii 27
b) Observăm că minorii principali ai matricei A sunt nenuli (∆1 = 1, ∆2 = 17); aplicând
metoda Gauss-Jordan, obţinem:
     
1 −8 3 1 −8 3 1 0 11/17
Ā =  2 1 1  ⇒  0 17 −5  ⇒  0 1 −5/17 
4 7 −4 0 39 −16 0 0 −77/17

 x = 11/17
deci obţinem sistemul y = −5/17 ; deoarece ultima ecuaţie (0 = −77/17) este o contradicţie,
0 = −77/17

rezultă sistem incompatibil.
 
1 0 1 1
5. a) Matricea extinsă asociată sistemului este Ā = (A|b) =  2 0 2 2 .

1 1 1 3
1 0 1
2 0
Deoarece det A = 2 0 2 = 0, considerăm ca minor principal ∆pr = = 2 6= 0.
1 1
1 1 1
Deci ultimele două ecuaţii sunt principale, iar prima este secundară. Atunci, singurul
1 0 1

determinant caracteristic obţinut prin bordare este ∆car,2 = 2 0 2 = 2 − 2 = 0, deci
1 1 3
sistemul este compatibil. Deoarece rangul este 2, mai mic decât numărul de necunoscute 3,
sistemul este compatibil nedeterminat, cu necunoscuta secundară corespunzătoare coloanei
a treia, deci z = t. Rezolvăm sistemul redus la ecuaţiile principale şi obţinem:
 
 z=t  x=1−t
   
x 1−t
x=1−t ,t ∈ R ⇔ y=2 , t ∈ R ⇔  y  =  2 , t ∈ R.
x+y =3−t z=t z t
 
 
1 1 2
 1 −1 0 
b) Matricea extinsă asociată sistemului este Ā = (A|b) =   2 2 4 . Considerăm


1 2 2
1 1
minorul principal ∆pr = = −2 6= 0. Atunci determinanţii caracteristici (obţinuţi
1 −1
prin bordarea minorului principal cu coloana termenilor liberi) sunt:

1 1 2 1 1 2

∆car,3 = 1 −1 0 = 0, ∆car,4 = 1 −1 0 = 2 6= 0.

2 2 4 1 2 2
Deoarece nu toţi determinanţii caracteristici sunt nuli rezultă, conform teoremei Rouche, că
sistemul este incompatibil.
I.2. Dreapta ı̂n plan. Conice

√
6. Panta dreptei ∆ este m = tg(−π/3) = − 3, deci aplicând formula ∆ : y − yA =
m(x − xA ), ecuaţia dreptei se scrie
√ √ √
∆ : y + 1 = − 3(x − 2) ⇔ 3x + y + (1 − 2 3) = 0.
x − xA y − yA x−1 y−2
7. Se aplică formula ∆ : = . Obţinem ∆ : = ⇔
xB − xA yB − yA 3−1 −1 − 2
3x + 2y − 7 = 0.
28 ALGA-GDED

xA yA 1
8. Cele 3 puncte A(0, 1), B(1, 1) şi C(1, 0) sunt coliniare dacă avem: δ ≡ xB

yB 1 =

xC yC 1

0 1 1

0. În acest caz avem δ = 1 1 1 = 0 ⇔ 1 − 1 − 1 = 0 fals, deci A, B şi C nu sunt
1 0 1
coliniare. Aria ∆ABC este A∆ABC = 21 |δ| = 12 · |−1| = 21 . Se observă că deoarece δ < 0,
punctele A, B şi C nu sunt parcurse ı̂n ordine trigonometrică.
9. Distanţa d de la un punct A(xA , yA ) la o dreaptă ∆ : ax + by + c = 0 este dată de
formula
|a · xA + b · yA + c|
d= √ .
a 2 + b2
În cazul nostru a = 2, b = −1, c = −1, xA = 1, yA = 2, deci obţinem
|2 · 1 + (−1) · 2 + (−1)| 1
d= p =√ .
2
2 + (−1) 2 5
10. a) Ecuaţia carteziană a cercului Γ1 de centru C1 (1, −2) şi de rază r1 = 2 este
Γ1 : (x − 1)2 + (y − (−2))2 = 22 .
Dezvoltând, obţinem ecuaţia carteziană generală (normală) a cercului:
Γ1 : x2 + y 2 − 2x + 4y + 1 = 0.
Ecuaţiile parametrice ale cercului Γ1 se scriu

x = xC1 + r1 cos t x = 1 + 2 cos t
Γ1 : ⇔ , t ∈ [0, 2π).
y = yC1 + r1 sin t y = −2 + 2 sin t
b) Cercul ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2) şi C(2, 0) are ecuaţia:
x2 + y 2
2
x + y2

x y 1 x y 1
2
x2A + yA

xA yA 1
=0⇔ 9 0 3 1
Γ2 : 2 2
=0
xB + yB xB yB 1

5 1 2 1

2 2
xC + yC xC yC 1 4 2 0 1
⇔ x2 + y 2 + 7x + 3y − 18 = 0.
Grupând termenii pentru a forma pătrate perfecte obţinem:
2 2 2 3 2
Γ2 : x2 + 7x + 27 − 27 + y 2 + 3y + 32

− 2 − 18 = 0 ⇔
2 2
⇔ x + 72 + y + 23 = 32, 5
√
deci centrul şi raza cercului Γ2 sunt C2 (− 27 , − 32 ), respectiv r2 = 32, 5.
√ √
c) În urma calculelor
√ rezultă d(C1 , C2 ) = 20, 5 şi |r1 − r2 | = 32, 5 − 2 < d(C1 , C2 ) <
r1 + r2 = 2 + 32, 5, deci cele două cercuri sunt secante.
11. a) Aflăm ecuaţia tangentei la cercul Γ dusă prin punctul A(6, 1) ∈ Γ prin dedublarea
ecuaţiei cercului cu coordonatele punctului A:
∆tg,A : (x − 6)(xA − 6) + (y − 3)(yA − 3) = 4 ⇔
⇔ (6 − 6)(x − 6) + (1 − 3)(y − 3) = 4 ⇔ y = 1.
Altfel. Dezvoltând pătratele ı̂n ecuaţia cercului, obţinem
Γ : x2 + y 2 − 12x − 6y + 41 = 0,
Soluţii 29
deci
∆tg,A : xxA + yyA − 12 · 21 (x + xA ) − 6 · 21 (y + yA ) + 41 = 0 ⇔
⇔ 6x + y − 6(x + 6) − 3(y + 1) + 41 = 0 ⇔ −2y + 2 = 0 ⇔ y = 1.
b) Polara la cerc relativă la polul B(−1, −2) se obţine prin dedublare cu coordonatele punc-
tului B şi are ecuaţia
∆pol : (−1 − 6)(x − 6) + (−2 − 3)(y − 3) = 4 ⇔ 7x + 5y − 53 = 0.
Punctele ı̂n care polara taie cercul Γ sunt punctele {T1,2 } = ∆pol ∩ Γ aflate la intersecţia
tangentelor duse din punctul B(−1, −2) la Γ cu cercul Γ.

7x + 5y − 53 = 0
∆pol ∩ Γ : ⇔
(x − 6)2 + (y − 3)2 = 4
( √ √
x1 = (208 + 5 70)/37, y1 = (101 − 7 70)/37
⇔ √ √
x2 = (208 − 5 70)/37, y2 = (101 + 7 70)/37.
Tangentele duse din punctul B(−1, −2) la cercul Γ sunt dreptele BT1 şi BT2 , deci au ecuaţiile:
x+1 y+2 x+1 y+2
∆0 tg,B : = , ∆00 tg,B : = .
x1 + 1 y1 + 2 x2 + 1 y2 + 2
x2 y2
12. a) Ecuaţia canonică generală a unei elipse este de forma E : + = 1, unde a
√ a2 √b2
0
şi b sunt semiaxele elipsei. Dacă a > b, focarele sunt F (− a2 − b2 , 0) şi F ( a2 − b2 , 0), iar
A0 (−a, 0), A(a, 0), B 0 (0, −b) şi B(0, b) sunt vârfurile elipsei. În cazul nostru, ecuaţia canonică
x2 y2
a elipsei este E : + = 1, deci semiaxele sunt a = 2 şi b = 1. În concluzie, focarele şi
4 1√ √
0
vârfurile elipsei sunt F (− 3, 0), F ( 3, 0), respectiv
√ A0 (−2, 0), A(2, 0), B 0 (0, −1) şi B(0, 1).
b) Ecuaţia tangentei duse prin punctul A(1, 3/2) ∈ E la elipsa E : x2 + 4y 2 − 4 = 0 o aflăm
prin dedublare:
√
3 √
∆tg,A : x · 1 + 4 · y · − 4 = 0 ⇔ x + 2 3y − 4 = 0.
2
c) Pentru a afla ecuaţiile tangentelor duse din punctul B(3, −1) ∈/ E la elipsă, scriem ecuaţia
polarei relativă la B, ∆pol,B : 3x − 4y − 4 = 0. Punctele de intersecţie {T1,2 } ale tangentelor
din punctul B cu elipsa le găsim rezolvând sistemul:
y = 3x−4

3x − 4y − 4 = 0 x1 = 0, y1 = −1
E ∩ ∆pol,B : ⇔ 4 ⇔
x2 + 4y 2 − 4 = 0 13x2 − 24x = 0 x2 = 24/13, y2 = 5/13.
24 5
Rezultă T1 (0, −1) şi T2 ( 13 , 13 ), deci ecuaţiile celor două tangente sunt
x−3 y+1
∆0 tg,B = BT1 : = ⇔ y = −1
0−3 −1 + 1
x−3 y+1 x−3 y+1
∆00 tg,B = BT2 : 24 = 5 ⇔ = .
13 − 3 13 + 1
−5 6
x2 y 2
13. a) Ecuaţia canonică a unei hiperbole este de forma H : − = 1, unde a şi b sunt
√ √ a2 b2
semiaxele hiperbolei; focarele sunt F 0 (− a2 + b2 , 0), F ( a2 + b2 , 0), iar A0 (−a, 0) şi A(a, 0)
30 ALGA-GDED
sunt vârfurile hiperbolei; asimptotele sunt dreptele ∆1,2 : y = ± ab x care trec prin origine şi
au pantele ± ab .
x2 y2
În cazul nostru ecuaţia canonică a hiperbolei este H : − = 1, deci semiaxele sunt
√ 2 1√ √
0
a = √2 şi b = 1. În
√ concluzie, focarele şi vârfurile elipsei sunt F (− 3, 0), F ( 3, 0), respectiv
A0 (− 2, 0) şi A( 2, 0), iar ecuaţiile celor două asimptote sunt y = ± √12 x.
b) Tangenta dusă prin punctul A(2, 1) ∈ H este
∆tg,A : 2 · x − 2 · y − 2 = 0 ⇔ x − y − 1 = 0.
c) Polara relativă la punctul B(0, 1) ∈

/ H are ecuaţia
∆pol,B : 0 · x − 2 · y · 1 − 2 = 0 ⇔ y = −1.
Punctele de intersecţie {T1,2 } ale tangentelor din punctul B cu hiperbola le aflăm rezolvând
sistemul
y = −1
H ∩ ∆pol,B :
x2 − 2y 2 − 2 = 0,
deci obţinem punctele T1 (−2, −1)şi T2 (2, −1), iar ecuaţiile celor două tangente sunt
x−0 y−1 x−0 y−1
∆0 : = ⇔ x − y = −1, ∆00 : = ⇔ x + y = 1.
−2 − 0 −1 − 1 2−0 −1 − 1
p
14. a) Distanţa focală a unei parabole dată prin ecuaţia P : y2 = 2p · x este , deci ı̂n
2
p 4/2
cazul nostru = = 1.
2 2
b) Tangenta dusă prin punctul A(9, −6) ∈ P la parabolă are ecuaţia
∆tg,A : y · (−6) = 2(x + 9) ⇔ x + 3y + 9 = 0.
c) Polara relativă la punctul B(2, −3) ∈

/ P are ecuaţia
∆pol,B : y · (−3) = 2(x + 2) ⇔ 2x + 3y + 4 = 0
şi intersectând cu parabola, obţinem punctele de tangenţă T1 (4, −4) şi T2 (1, −2). Ecuaţiile
celor două tangente sunt
x−2 y+3
∆0 tg,B : = ⇔ x + 2y + 4 = 0,
4−2 −4 + 3
x−2 y+3
∆00tg,B : = ⇔ x + y + 1 = 0.
1−2 −2 + 3
II.1. Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale. Dependenţă liniară

15. a) 1. Se observă că adunarea vectorilor este corect definită: ∀x, y ∈ R2 ⇒ x+y ∈ R2 .
2. Pentru a fi ı̂ndeplinită proprietatea de asociativitate a adunării trebuie să avem:
(x + y) + z = x + (y + z) ⇔ ((x1 + y1 ) + z1 , x2 + |y2 | + |z2 |) =

= (x1 + (y1 + z1 ), x2 + |y2 + |z2 ||) ⇔ |y2 | + |z2 | = |y2 + |z2 ||.
Dar, dintr-o proprietate a modulului, avem:
|y2 + |z2 || ≤ |y2 | + |z2 |

Soluţii 31
iar inegalitatea poate fi strictă. De exemplu, pentru y2 = −1, z2 = 1 aceasta devine 0 < 2.
Atunci spre exemplu, pentru x = (0, 0), y = (0, −1), z = (0, 1) obţinem (x + y) + z = (0, 2),
iar x + (y + z) = (0, 0) şi deci (x + y) + z 6= x + (y + z). Deci proprietatea de asociativitate
nu are loc.
3. Elementul neutru. Proprietatea ∃e ∈ V a.ı̂. ∀x ∈ V, x + e = e + x = x se rescrie

(x1 + e1 , x2 + |e2 |) = (x1 , x2 ) (e1 , |e2 |) = (0, 0) e1 = e2 = 0
⇔ ⇔
(e1 + x1 , e2 + |x2 |) = (x1 , x2 ) (e1 , e2 + |x2 |) = (0, x2 ) |x2 | = x2
deci este echivalentă cu condiţiile

e1 = e2 = 0
(1)
x2 ≥ 0.
Relaţiile (1) nu au loc pentru orice x ∈ R2 (de exemplu, pentru e = (0, 0) şi x = (0, −1) avem
x + e = (0, −1) = x, dar e + x = (0, 1) 6= x) şi deci proprietatea de existenţă a elementului
neutru nu are loc.
4. Elementul simetrizabil. Evident, dacă nu există element neutru, nu poate exista nici
proprietatea de existenţă a simetricului.
5. Comutativitatea. x + y = y + x ⇔ (x1 + y1 , x2 + |y2 |) = (y1 + x1 , y2 + |x2 |) ⇔ x2 + |y2 | =
y2 + |x2 |. Relaţia de mai sus nu este adevărată pentru orice x = (x1 , x2 ) şi orice y = (y1 , y2 ).
De exemplu, pentru x = (0, − 1), y = (0, 1) obţinem x + y = (0, − 1), y + x = (0, 1). Deci
proprietatea de comutativitate nu este ı̂ndeplinită.
6. Se observă că ı̂nmulţirea cu scalari este corect definită: ∀k ∈ R, ∀x ∈ R2 , rezultă k·x ∈ R2 .
7. 1 · x = x ⇔ (x1 , 0) = (x1 , x2 ) ⇔ x2 = 0, deci egalitatea nu are loc pentru orice x ∈ R2 . De
exemplu, pentru x = (0, 1), avem 1 · x = (0, 0) 6= x. Prin urmare proprietatea de ı̂nmulţire
cu elementul unitate nu are loc.
8. (kl)x = k(lx) ⇔ ((kl)x1 , 0) = (k(lx1 ), 0) ⇔ klx1 = klx1 , deci proprietatea are loc.
9. (k + l)x = kx + lx ⇔ ((k + l)x1 , 0) = (kx1 , 0) + (lx1 , 0) ⇔ (k + l)x1 = kx1 + lx1 , deci
proprietatea are loc.
10. k(x + y) = kx + ky ⇔ (k(x1 + y1 ), 0) = (kx1 , 0) + (ky 1 , 0) ⇔ k(x1 + y1 ) = kx1 + ky1 ,
deci proprietatea are loc.
b) Pe R2 se definesc operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire cu scalari astfel:
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 ), kx = (kx1 , kx2 ),
∀x = (x1 , x2 ), y = (y1, y2 ) ∈ R2 , ∀k ∈ R. Evident, aceste operaţii definesc pe R2 o structură

de spaţiu vectorial Temă: verificaţi.
c) Pe R2 [X] se definesc operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire cu scalari astfel:
p + q = p0 + q0 + (p1 + q1 )X + (p2 + q2 )X 2 , kp = kp0 + kp1 X + kp2 X 2 ,
∀p = p0 + p1 X + p2 X 2 , q = q0 + q1 X + q2 X 2 ∈ R2 [X], ∀k ∈ R. Aceste operaţii definesc pe

R2 [X] o structură de spaţiu vectorial Temă: verificaţi.
d) Se observă că adunarea vectorilor nu este corect definită: nu orice două elemente din
mulţime au suma tot ı̂n mulţime. De exemplu, dacă alegem p = X 3 şi q = −X 3 , rezultă
grad (p + q) = grad (0) = 0 6= 3, deci p + q nu aparţine mulţimii. De asemenea, ı̂nmulţirea
vectorilor cu scalari nu este bine definită. De exemplu, pentru k = 0 şi p = X 3 ⇒ grad (kp) =
grad (0 · X 3 ) = 0 6= 3, deci k · p nu aparţine mulţimii.
e) Pe C 1 (−1, 1) se definesc operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire cu scalari:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (kf )(x) = k · f (x),

32 ALGA-GDED
∀x ∈ (−1, 1), ∀f, g ∈ C 1 (−1, 1), ∀k ∈ R. Operaţiile de mai sus definesc o structură de spaţiu
vectorial Temă.
f ) Pe M2×3 se definesc operaţiile:

a11 a12 a13 b11 b12 b13 a11 + b11 a12 + b12 a13 + b13
+ =


a21 a22 a23 b21 b22 b23 a21 + b21 a22 + b22 a23 + b23



 a11 a12 a13 ka11 ka12 ka13
 k =


a21 a22 a23 ka21 ka22 ka23

a11 a12 a13 b11 b12 b13
∀A = ,B = ∈ M2×3 (R), ∀k ∈ R. Operaţiile de mai
a21 a22 a23 b21 b22 b23
sus definesc o structură de spaţiu vectorial pe M2×3 (R) (verificaţi).
g) Notăm V = {f |f : M → R}. Pe mulţimea V definim operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire
cu scalari astfel:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (kf )(x) = k · f (x),
∀x ∈ M,∀f, g ∈ V, ∀k ∈ R. Operaţiile de mai sus definesc o structură de spaţiu vectorial pe
V (verificaţi).
16. a) Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ W , deci x, y ∈ R2 satisfac condiţiile:

x1 + x2 + a = 0
(2)
y1 + y2 + a = 0.
Atunci αx + βy ∈ W doar dacă are loc relaţia:
αx1 + βy 1 + αx2 + βy 2 + a = 0, ∀α, β ∈ R.
Dar din relaţia (2) rezultă αx1 + βy1 + αx2 + βy2 + a(α + β) = 0, deci
αx + βy ∈ W ⇔ a(α + β − 1) = 0, ∀α, β ∈ R ⇔ a = 0
şi deci mulţimea W este subspaţiu vectorial ı̂n R2 dacă şi numai dacă a = 0.
b) Fie x, y ∈ Rn astfel ı̂ncât x = λ1 v, y = λ2 v, unde λ1 , λ2 ∈ R. Atunci pentru ∀α, β ∈ R,
rezultă αλ1 + βλ2 ∈ R şi deci
αx + βy = (αλ1 + βλ2 )v ∈ W.
Deci W este subspaţiu vectorial al lui Rn .

c) Fie p, q ∈ R1 [X]. Atunci p şi q sunt polinoame de grad cel mult 1 şi au forma p =
p0 + p1 X, q = q0 + q1 X, unde p0 , p1 , q 0 , q 1 ∈ R. Pentru ∀α, β ∈ R, αp + βq = (αp0 + βq0 ) +
(αp1 + βq1 )X ∈ R1 [X], deci R1 [X] formează un subspaţiu vectorial ı̂n R3 [X].
d) Pentru ∀α, β ∈ R şi ∀f, g ∈ C 1 (−1, 1), folosind proprietăţile funcţiilor continue şi ale
celor derivate, rezultă că αf + βg ∈ C 1 (−1, 1), deci mulţimea W este subspaţiu vectorial ı̂n
C 0 (−1, 1).
e) Fie p, q ∈ R2 [X] cu
(3) p(1) + p(−1) = 0, q(1) + q(−1) = 0.
Atunci pentru ∀α, β ∈ R,
(αp + βq)(1) + (αp + βq)(−1) = αp(1) + βq(1) + αp(−1) + βq(−1) =

(3)
= α(p(1) + p(−1)) + β(q(1) + q(−1)) = 0.
Soluţii 33
Deci αp + βq ∈ W . Rezultă că W este subspaţiu vectorial al lui R[X].

a1 0 b1 0
f ) Fie A, B ∈ M2×2 (R) de forma A = , B = . Atunci pentru
1 a2 1 b2

αa1 + βb1 0
∀α, β ∈ R, avem αA+βB = . Se observă că ı̂n general αA+βB ∈ /
α+β αa2 + βb2

a 0
a, b ∈ R , deoarece α + β = 1 nu are loc pentru orice α, β ∈ R şi deci mulţimea
1 b
W nu formează subspaţiu vectorial.
g) Fie x = (x1 , x2 , x3 , x4 ), y = (y1 , y2 , y3 , y4 ) ∈ R4 astfel ı̂ncât
(4) x1 + x2 = a, x1 − x3 = b − 1 şi y1 + y2 = a, y 1 − y3 = b − 1.
Pentru orice α, β ∈ R, αx + βy = (αx1 + βy 1 , αx2 + βy 2 , αx3 + βy 3 , αx4 + βy 4 ).

Atunci
αx + βy ∈ W ⇔ αx1 + βy 1 + αx2 + βy 2 = a şi αx1 + βy 1 −αx3 − βy 3 = b − 1
(4)
⇔(α + β)a = a şi (α + β)(b − 1) = (b − 1), ∀α, β ∈ R

a(α + β − 1) = 0 a=0
⇔ , ∀α, β ∈ R ⇔
(b − 1)(α + β − 1) = 0 b − 1 = 0.
Deci mulţimea W formează subspaţiu vectorial ⇔ a = 0 şi b = 1.

17. a) Fie f, g : (−1, 1) → R, două funcţii pare, deci satisfăcând condiţiile
(5) f (−x) = f (x), g(−x) = g(x), ∀x ∈ (−1, 1).
Atunci pentru orice scalari α, β ∈ R, funcţia αf + βg :(−1, 1) → R satisface relaţiile

(5)
(αf + βg)(−x) = αf (−x) + βg(−x) = αf (x) + βg(x) = (αf + βg)(x), ∀x ∈ (−1, 1)
şi deci αf + βg este o funcţie pară. Rezultă că mulţimea funcţiilor pare W1 este subspaţiu
vectorial ı̂n V . Analog se arată că mulţimea funcţiilor impare pe (−1, 1),
W2 = {f :(−1, 1) → R|f (−x) = −f (x), ∀x ∈ (−1.1)}
formează un subspaţiu vectorial ı̂n V .
b) W1 ∩ W2 = {0}, deoarece
f ∈ W 1 ∩ W2 ⇔ f (x) = f (−x) = −f (x), ∀x ∈ (−1, 1) ⇔

⇔ f (x) = 0,∀x ∈ (−1, 1), deci f ≡ 0.
Rezultă W1 ∩ W2 ⊂ {0}. Incluziunea inversă este imediată, deoarece funcţia nulă este
simultan pară şi impară pe (−1, 1). De asemenea, avem W1 + W2 = V deoarece incluziunea
W1 + W2 ⊃ V este asigurată de descompunerea
f (x) + f (−x) f (x) − f (−x)

f (x) = + , ∀x ∈ (−1, 1),
| 2
{z } | 2
{z }
=f1 (x) =f2 (x)
iar f1 ∈ W1 , f2 ∈ W2 .
c) În particular, pentru funcţia exponenţială avem:
ex + e−x ex − e−x
ex = + = chx + shx, ch ∈ W1 , sh ∈ W2 , ∀x ∈ (−1, 1).
2 2
34 ALGA-GDED
18. a) Evident P2 = L({1, t, t2 }), deoarece ∀p ∈ P2 , acesta se scrie ı̂n mod unic
p(t) = a + bt + ct2 , a, b, c ∈ R.
Fie p ∈ L({1 + t, t, 1 − t2 }). Atunci p(t) = α(1 + t) + βt + γ(1 − t2 ), α, β, γ ∈ R. Rezultă

p(t) = (α + γ) + (α + β)t + (−γ)t2 , deci p ∈ L({1, t, t2 }).
Demonstrăm incluziunea inversă. Fie q = α + βt + γt2 ∈ L({1, t, t2 }), (α, β, γ ∈ R); atunci
q se rescrie q = a(1 + t) + bt + c(1 − t2 ). Din identificarea coeficienţilor lui 1, t, t2 rezultă
a = α + γ, b = −α + β − γ, c = −γ, deci q = (γ + α)(1 + t) + (−α + β − γ)t + (−γ)(1 − t2 ).
Rezultă q ∈ L({1 + t, t, 1 − t2 }).
2 n 2 n
b) Fie p ∈ L({1, x, x2! , . . . , xn! }). Atunci p = α0 + α1 x + α2 x2! + . . . + αn xn! şi ţinând cont de
faptul că a 6= 1 obţinem
α0 + α1 a + α2!2 a + · · · + αn!n a

α2 2 αn n
p= (1 − a) + α1 (x − a) + (x − a) + · · · + (x − a),
1−a 2! n!
deci p ∈ L({1 − a, x − a, x2 − a, . . . , xn − a}).

Demonstrăm incluziunea inversă: fie q ∈ L({1 − a, x − a, x2 − a, . . . , xn − a}). Atunci q =
β0 (1 − a) + β1 (x − a) + β2 (x2 − a) + · · · + βn (xn − a), de unde rezultă
x2 xn
q = [β0 (1 − a) − a(β1 + β2 + · · · + βn )] + β1 x + 2!β2 + · · · + n!βn
2! n!
2 n
şi deci q ∈ L({1, x, x2! , . . . , xn! }).
19. a) Fie k1 , k2 ∈ R astfel ı̂ncât k1 e1 + k2 e2 = 0. Această relaţie se rescrie k1 (1, 0) +
k2 (0, 1) = (0, 0) de unde rezultă k1 = k2 = 0 şi deci ind {e1 , e2 }.
b) Fie k1 , k 2 , k 3 ∈ R astfel ı̂ncât
(6) k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0
Obţinem  
 k1 + k2 − k3 = 0  k1 = −α
2k 1 + k2 = 0 ⇔ k2 = 2α , α ∈ R.
k2 − 2k 3 = 0 k3 = α
 
De exemplu, pentru α = 1 6= 0 obţinem prin ı̂nlocuire ı̂n (6) următoarea relaţie de dependenţă
liniară:
v1 − 2v2 − v3 = 0 ⇔ v1 = 2v2 + v3 .
c) Fie α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât
(7) αf 1 + βf 2 + γf 3 = 0
Relaţia se rescrie
ex + e−x ex − e−x
α +β + γex = 0, ∀x ∈ R
2 2

⇔ α2 + β2 + γ ex + α2 − β2 e−x = 0, ∀x ∈ R

 α=t
α + β + 2γ = 0
⇔ ⇔ β=t
α−β =0
γ = −t, t ∈ R.

De exemplu, pentru t = 1, obţinem α = β = 1, γ = −1 şi ı̂nlocuind ı̂n (7) rezultă relaţia de

dependenţă liniară f1 + f2 − f3 = 0 ⇔ f3 = f1 + f2 .
Soluţii 35
d) Având ı̂n vedere că m3 = 0, rezultă că cele 3 matrici sunt liniar dependente: este suficient
să luăm k1 = k2 = 0 şi k3 = 1 6= 0 şi avem relaţia de dependenţă liniară
k1 m1 + k2 m2 + k3 m3 = 0.
Observaţie. În general, orice mulţime de vectori care conţine vectorul nul este liniar de-
pendentă.
e) Fie k1 , k 2 , k 3 ∈ R astfel ı̂ncât
(8) k1 p1 + k2 p2 + k3 p3 = 0.
Această relaţie se rescrie

 
 k1 + k2 + 3k 3 = 0  k1 = 2t
k1 − k2 + k3 = 0 ⇔ k2 = t
k2 + k3 = 0 k3 = −t, t ∈ R.
 
De exemplu, pentru t = 1, obţinem k1 = 2, k2 = 1, k 3 = −1 şi ı̂nlocuind ı̂n (8) rezultă relaţia

de dependenţă liniară:
2p1 + p2 − p3 = 0 ⇔ p3 = 2p1 + p2 .
f ) Este suficient să arătăm că orice submulţime finită a mulţimii date este liniar independentă.
Demonstrăm acest lucru pentru submulţimea {1, cos t, cos2 t, . . . , cosn t}, demonstraţia pen-
tru o submulţime arbitrară de forma {cosk1 t, . . . , coskn t}, 0 ≤ k1 < · · · < kn , n ≥ 1
decurgând analog. Fie k0 , k1 , k 2 , . . . , k n ∈ R astfel ı̂ncât
k0 + k1 cos t + k2 cos2 t + . . . + kn cosn t = 0, ∀t ∈ R.
Alegem t1 , t2 , . . . , tn+1 ∈ R astfel ı̂ncât cos t1 , cos t2 , . . . , cos tn+1 să fie distincte două câte
două, de exemplu tk = π3 · 21k , k = 1, n + 1, (0 < tn+1 < tn < · · · < t1 = π6 ).
Obţinem sistemul liniar omogen cu n + 1 ecuaţii şi n + 1 necunoscute (k0 , . . . , kn ):
 2 n
 k0 + k1 cos t1 + k2 cos t1 + . . . + kn cos t1 = 0



(9) k0 + k1 cos t2 + k2 cos2 t2 + . . . + kn cosn t2 = 0


 ...
k0 + k1 cos tn+1 + k2 cos2 tn+1 + . . . + kn cosn tn+1 = 0.

Determinantul matricii coeficienţilor este de tip Vandermonde,
cos2 t1 cosn t1

1 cos t1 ...
cos2 t2 cosn t2

1 cos t2 ... Y
= (cos ti − cos tj ) 6= 0.

.. .. .. . .. .
..
. . .

1 cos tn+1 cos2 tn+1 . . . cosn tn+1
i<j
i, j = 1, n + 1
Deci sistemul omogen (9) are doar soluţia banală k0 = k1 = k2 = . . . k n = 0 şi ı̂n concluzie
mulţimea {1, cos t, cos2 t, . . . , cosn t} este liniar independentă.
20. a) Fie k1 , k2 ∈ R. Vectorii e1 , e2 sunt liniar independenţi deoarece: k1 e1 + k2 e2 =
0 ⇔ (k1 , k2 ) = (0, 0), de unde rezultă k1 = k2 = 0.
Pe de altă parte, ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 avem x = x1 e1 + x2 e2 ∈ L({e1 , e2 }), deci R2 ⊂
L({e1 , e2 }). Incluziunea inversă este banală, deoarece ∀(x, y) ∈ R2 , avem (x, y) = xe1 +ye2 ∈
L(e1 , e2 ). Deci {e1 , e2 } generează R2 .
Deoarece e1 , e2 sunt liniar independenţi şi formează un sistem de generatori pentru R2 ,
rezultă că mulţimea {e1 , e2 } formează bază ı̂n R2 .
36 ALGA-GDED
b) Mulţimea {m11 , m12 , m21 , m22 } reprezintă o bază ı̂n M2×2 (R). Într-adevăr, mulţimea
este liniar independentă, deoarece:

k1 k2 0 0
k1 m11 + k2 m12 + k3 m21 + k4 m22 = 0 ⇔ = ,
k3 k4 0 0
de unde rezultă k1 = k2 = k3 = k4 = 0 şi orice matrice din spaţiulM2×2 (R) este

o combinaţie
1 5
liniară de matricile m11 , m12 , m21 , m22 . De exemplu, matricea ∈ M2×2 (R) se
3 −1
poate scrie ı̂n mod unic:

1 5
= m11 + 5m12 + 3m21 − m22 .
3 −1
c) Spaţiul vectorial R3 [X] = {p ∈ R[X]| grad p ≤ 3} al tuturor polinoamelor de grad cel

mult 3, are dimensiunea 3 + 1 = 4. Într-adevăr, observăm că familia de polinoame {1 =
X 0 , X 1 , X 2 , X 3 } este liniar independentă, deoarece
k0 + k1 X + k2 X 2 + k3 X 3 = 0 ⇒ k0 = k1 = k2 = k3 = 0
şi orice polinom de grad mai mic sau egal cu 3 este o combinaţie liniară finită de monoamele
mulţimii {1, X, X 2 , X 3 }. De exemplu, polinomul p = 3 + X + 5X 3 se scrie ı̂n mod unic:
p = 3 · 1 + 1 · X + 0 · X 2 + 5 · X 3.
21. a) Dimensiunea spaţiului R3 este 3, iar familia B 0 are 3 vectori, deci este suficient
să demonstrăm că vectorii f1, f 2 , f 3 sunt liniar independenţi (atunci ei vor forma o bază a
1 0 1
3

lui R ). Dar det[f1 , f2 , f3 ] = 1 1 1 = −1 6= 0, deci avem ind{f1 , f 2 , f 3 }. În concluzie
1 1 0
B este o bază ı̂n spaţiul R . Analog se demonstrează că B 00 formează o bază ı̂n R3 .
0 3
b) Matricea de trecere CB0 B 0 de la baza canonică B0 la baza B 0 = {f1 , f 2 , f 3 } are pe coloane

coeficienţii vectorilor f1 , f2 , f3 relativ la B0 .
Avem f1 = 1e1 + 1e2 + 1e3 = [f1 ]B0 = (1, 1, 1) t ; procedând analog pentru f2 şi f3 , obţinem:
 
1 0 1
CB0 B 0 = [f1 , f2 , f3 ]B0 =  1 1 1  .
1 1 0
Matricea de trecere CB 00 B0 de la baza B 00 = {g1 , g2 , g3 } la baza B0 = {e1 , e2 , e3 } are pe

coloane coeficienţii vectorilor e1 , e2 , e3 relativ la B 00 . Determinăm matricea CB 00 B0 . Ex-
primăm e1 relativ la baza B 00 ,
e1 = λ1 g1 + λ2 g2 + λ3 g3
şi obţinem sistemul: 

 λ3 = 1
λ2 + 2λ3 = 0
λ1 + λ2 + 3λ3 = 0,

a cărui soluţie este λ1 = −1; λ2 = −2; λ3 = 1, deci [e1 ]B 00 = (−1, −2, 1) t .

Analog obţinem componentele lui e2 ı̂n baza B 00 ,
e2 = µ1 g1 + µ2 g2 + µ3 g3 ⇔ µ1 = −1; µ2 = 1; µ3 = 0, [e2 ]B 00 = (−1, 1, 0) t ,

Soluţii 37
iar pentru e3 ,
e3 = γ1 g1 + γ2 g2 + γ3 g3 ⇔ γ1 = 1; γ 2 = 0; γ 3 = 0, [e3 ]B 00 = (1, 0, 0) t .
Aşezând componentele vectorilor bazei B0 relativ la B 00 pe coloane, obţinem matricea de
trecere de la B 00 la B0 ,
 
−1 −1 1
CB 00 B 0 = [e1 , e2 , e3 ]B 00 =  −2 1 0 .
1 0 0
Altfel. În general, avem

−1
(
[v]B1 = CB1 B2 [v]B2 ⇒ [v]B2 = CB1 B2
[v]B1 −1
⇒ CB2 B1 = CB1 B2
,
[v]B2 = CB2 B1 [v]B1
 −1  
0 0 1 −1 −1 1
−1
deci ı̂n cazul nostru obţinem CB 00 B0 = CB 0B
00 = 0 1 2  =  −2 1 0 .
1 1 3 1 0 0
Matricea de trecere CB 0 B 00 de la baza B 0 = {f1 , f 2 , f 3 } la baza B 00 = {g1 , g 2 , g 3 } are pe
coloane coeficienţii vectorilor g1 , g 2 , g3 relativ la B 0 .
Determinăm matricea CB 0 B 00 . Exprimăm g1 relativ la baza B 0 .
g1 = λ1 f1 + λ2 f2 + λ3 f3
şi obţinem sistemul: 
 λ1 + λ3 = 0
λ1 + λ2 + λ3 = 0
λ1 + λ2 = 1,

a cărui soluţie soluţie este λ1 = 1; λ2 = 0; λ3 = −1, deci [g1 ]B 0 = (1, 0, −1) t .

Analog obţinem componentele noi ale celorlalţi doi vectori
[g2 ]B 0 = (0, 1, 0) t , [g3 ]B 0 = (2, 1, −1) t .
Aşezând componentele vectorilor bazei B 00 relativ la B 0 pe coloane, obţinem matricea de
trecere de la B 0 la B 00 ,
 
1 0 2
CB 0 B 00 = [g1 , g 2 , g 3 ]B 0 ={f1 ,f2 ,f3 } = 0 1 1 .
−1 0 −1
Altfel. În general, avem

(
[v]B1 = CB1 B2 [v]B2 = CB1 B2 (CB2 B3 [v]B3 )
⇒ CB1 B3 = CB1 B2 CB2 B3 ,
[v]B1 = CB1 B3 [v]B3
deci ı̂n cazul nostru obţinem
 −1    
1 0 1 0 0 1 1 0 2
−1
CB 0 B 00 = CB 0 B0 CB0 B 00 = CB0B
0 CB0 B 00 = 1 1 1   0 1 2 = 0 1 1 .
1 1 0 1 1 3 −1 0 −1
c) Din formula X = CX 0 pentru X = [v]B 00 , X 0 = [v]B 0 , unde C este matricea CB 00 B 0 de

trecere de la baza B 00 la baza B 0 , rezultă [v]B 00 = CB 00 B 0 [v]B 0 , deci
    
−1 0 −2 1 −11
−1  −1 1 −1   1  =  −5  .
[v]B 00 = CB 0 B 00 [v]B 0 =
1 0 1 5 6
38 ALGA-GDED
22. a) Pentru a afla o bază ı̂n subspaţiul U este suficient să găsim o familie maximală
de vectori liniar independenţi din sistemul dat de generatori (observăm că ı̂n mod necesar
card B ≤ 3 = dim R3 ). Pentru aceasta, calculăm rangul matricii formate din componentele
vectorilor u1 , u2 , u3 şi u4 relativ la baza canonică B = {e1 , e2 , e3 } ⊂ R3 . Obţinem succesiv:
u1 = 1e1 + 1e2 + 1e3 = [u1 ]B0 = (1, 1, 1) t .
Procedând analog pentru u2 , u3 şi u4 , obţinem:

 
1 0 0 1
rang [u1 , u2 , u3 , u4 ]B0 = rang  1 0 1 2  = 2,
1 0 1 2
deoarece pe coloanele 3, 4 se formează un minor maximal nenul.

Rezultă ind{u3 , u4 } şi u1 , u2 ∈ L(u3 , u4 ), deci U = L(u1 , u2 , u3 , u4 ) = L(u3 , u4 ). Astfel
vectorii u3 , u4 formează şi un sistem de generatori liniar independenţi pentru U . Deci o bază
a subspaţiului U este BU = {u3 , u4 }.
Pentru a găsi o bază ı̂n subspaţiul V , observăm că notând y = t, z = s, ecuaţia x+y−2z =
0 are soluţiile (x, y, z) = (−t + 2s, t, s) = t(−1, 1, 0) + s(2, 0, 1). Deci orice vector (x, y, z) ∈ V
se poate scrie:
v = (x, y, z) = (−t + 2s, t, s) = t (−1, 1, 0) +s (2, 0, 1) ∈ L(v1 , v2 );

| {z } | {z }
v1 v2
rezultă V = L(v1 = (−1, 1, 0), v 2 = (2, 0, 1)).

Pe de altă parte, vectorii v1 , v 2 sunt liniar independenţi, deoarece:

−k 1 + 2k 2 = 0
k1 v1 + k2 v2 = 0 ⇔ ⇔ k1 = k2 = 0.
k1 = 0, k2 = 0
 
−1 2
Altfel. Avem rang[v1 , v2 ] = rang  1 0  = 2, deci ind{v1 , v2 }. În concluzie, BV =
0 1
{v1 , v 2 } formează o bază ı̂n subspaţiul V .
Aflăm o bază pentru U ∩ V . Avem v ∈ V ∩ U ⇔ ∃a, b, m, n ∈ R astfel ı̂ncât
(10) v = a(−1, 1, 0) + b(2, 0, 1) = m(0, 1, 1) + n(1, 2, 2).
Obţinem astfel sistemul ı̂n necunoscutele a şi b:


 −a + 2b = n
a = m + 2n
b = m + 2n,

care este compatibil (conform teoremei Rouche) doar dacă:

−1 2 n

1 0 m + 2n = 0 ⇔ m + n = 0 ⇔ m = −n.

0 1 m + 2n
Deci folosind relaţia (10) rezultă că v ∈ U ∩ V ⇔ v = −n(0, 1, 1) + n(1, 2, 2) = n(1, 1, 1), ∀n ∈
R şi prin urmare U ∩ V = L(v0 ), unde v0 = (1, 1, 1). Cum v0 6= 0R3 , avem ind{v0 }, deci o
bază a subspaţiului U ∩ V este BU ∩V = {v0 = (1, 1, 1)}.
Soluţii 39
Pentru a găsi o bază ı̂n U + V , căutăm o familie maximală de vectori liniar independenţi
din BU ∪ BV , deoarece U + V = L(BU ) + L(BV ) = L(BU ∪ BV ). Pentru aceasta calculăm
rangul matricei formate din componentele vectorilor u3 , u4 , v1 , v2 relativ la baza canonică,
 
0 1 −1 2
rang  1 2 1 0  = 3.
1 2 0 1
Coloanele formate cu vectorii u3 , v1 , v2 formează un minor nenul, deci u4 ∈ L(u3 , v1 , v2 ) şi

ind{u3 , v1 , v2 }. Cei trei vectori liniar independenţi determină o bază a lui U + V , BU +V =
{u3 , v1 , v2 } şi deci dim(U + V ) = 3.
Se observă că U + V ⊂ R3 şi spaţiile U + V şi R3 au aceeaşi dimensiune, deci U + V =
R . Putem astfel alege echivalent pentru U + V baza canonică a spaţiului R3 , B 0 U +V =
3
{e1 , e2 , e3 }.
b) Deoarece o bază ı̂n U ∩ V este BU ∩V = {(1, 1, 1)}, rezultă U ∩ V 6= {0}. În concluzie, U
şi V nu formează sumă directă şi deci nu sunt suplementare.
c) Deoarece bazele subspaţiilor U, V au câte doi vectori, iar bazele subspaţiilor U ∩V şi U +V
au 1, respectiv 3 vectori, rezultă dim U = dim V = 2, dim(U ∩ V ) = 1, dim(U + V ) = 3, deci
teorema Grassmann care afirmă că are loc egalitatea
dim U + dim V = dim(U + V ) + dim(U ∩ V )
este verificată (2 + 2 = 3 + 1).
23. a) Dimensiunea spaţiului P2 este 3, deci este suficient să demonstrăm că vectorii
p1 , p2 , p3 sunt liniar independenţi (atunci ei vor forma o bază).
Fie k1 , k 2 , k 3 astfel ı̂ncât k1 p1 + k2 p2 + k3 p3 = 0. Rezultă:

 k2 = 0
k2 X 2 + (k1 + k2 )X + (k1 + k3 ) = 0 ⇔ k1 + k2 = 0
k1 + k3 = 0,

sistem ce are soluţia k1 = k2 = k3 = 0, deci avem ind{p1 , p2 , p3 }.

Altfel. Calculăm determinantul matricii formate din componentele vectorilor p1 , p2 , p3
relativ la baza canonică {1, X, X 2 } aşezate pe coloane.

1 0 1

1 1 0 = 1 6= 0.

0 1 0
În concluzie avem ind{p1 , p2 , p3 }.

b) Pentru a găsi componentele vectorului p ı̂n baza F = {p1 , p2 , p3 }, căutăm scalarii α, β, γ ∈
R astfel ı̂ncât:
p = αp1 + βp2 + γp3 .
Înlocuind ı̂n relaţie vectorii p1 , p2 , p3 , obţinem:
1 + 2X + 3X 2 = (α + γ) + (α + β)X + βX 2
sau echivalent:  
 α+γ =1  α = −1
α+β =2 ⇔ β=3
β=3 γ = 2,
 
deci [p]F = (−1, 3, 2) t .

40 ALGA-GDED
Altfel. Notând B = {1, X, X 2 } baza canonică a spaţiului P2 , folosim relaţia X = CX 0 , unde

X = [p]B , X 0 = [p]F = (α, β, γ) t , C = CBF obţinem

 α+γ =1
        
1 1 0 1 α α −1
 2 = 1 1 0  β  ⇔ α + β = 2 , deci [p]F =  β  =  3 .
3 0 1 0 γ 
β=3 γ 2
II.2. Produs scalar. Spaţii euclidiene

24. a) Verificăm proprietăţile produsului scalar. Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ), z =
(z1 , z2 ) ∈ R2 , λ ∈ R. Atunci
• hx, yi = hy, xi ⇒ x1 y1 + αx2 y2 = y1 x1 + αy2 x2 . Egalitatea este adevărată, ţinând cont
de comutativitatea ı̂nmulţirii numerelor reale.
• hx, y + zi = x1 (y1 + z1 ) + αx2 (y2 + z2 ) = x1 y1 + αx2 y2 + x1 z1 + αx2 z2 = hx, yi + hx, zi;
• hλx, yi = λx1 y1 + αλx2 y2 = λ(x1 y1 + αx2 y2 ) = λhx, yi;
• hx, xi ≥ 0, ∀x ∈ R2 ⇔ x21 + αx22 ≥ 0, ∀x ∈ R2 ⇔ α ≥ 0, iar

2
x1 = 0
hx, xi = 0 ⇔ x21 + αx22 = 0 ⇔
αx22 = 0
sistem echivalent cu x = (x1 , x2 ) = (0, 0) doar dacă α > 0.
În concluzie operaţia definită ı̂n enunţ este un produs scalar doar pentru α > 0 .
b) Fie A, B, C ∈ M2×2 (C). Atunci
• hB, Ai = T r(B · Ā t ) = T r(B · Ā t ) = T r(B̄ · A t ) = T r((B̄ · A t ) t ) = T r(A · B̄ t ) =
hA, Bi. Am folosit proprietatea T rA = T r(A t );
• hA, B + Ci = T r(A · (B + C) t ) = T r(A · (B̄ t + C̄ t )) = T r(A · B̄ t ) + T r(A · C̄ t ) =

hA, Bi + hA, Ci;
• hλA, Bi = T r(λA · B̄ t ) = λT r(A · B̄ t ) = λhA, Bi;
hA, Ai = T r(A · Ā t ) = a211 + a212 + a221 + a222 ≥ 0

(
•
hA, Ai = 0 ⇔ a11 = a12 = a21 = a22 = 0.
Fie A = ( zz13 z2
z4 ) , zi ∈ C, i = 1, 4. Rezultă
= T r ( zz13 z2 z̄1 z̄3

T r(A · Ā t ) z4 ) z̄2 z̄4 = z1 z̄1 + z2 z̄2 + z3 z̄3 + z4 z̄4 =
= |z1 | + |z2 | + |z3 | + |z4 |2 ≥ 0, ∀A ∈ M2×2 (C);
2 2 2
hA, Ai = 0 ⇔ |z1 |2 + |z2 |2 + |z3 |2 + |z4 |2 = 0 ⇔

⇔ z1 = z2 = z3 = z4 = 0 ⇒ A = OM2×2 (C).
c) Verificăm proprietăţile produsului scalar. Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ), ∈ C2 .
hx, yi = hy, xi ⇔ x1 y2 = y1 x2 .
Relaţia obţinută nu este adevărată pentru orice x, y ∈ C2 . De exemplu, pentru x = (0, 1) şi
y = (1, 1) obţinem x1 y2 = 0 6= 1 = y1 x2 . În concluzie, operaţia definită ı̂n enunţ nu este un
produs scalar, deoarece nu este satisfăcută proprietatea de hermiticitate.
25. Trebuie să verificăm, ı̂n fiecare caz, proprietăţile produsului scalar.
a) Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ), z = (z1 , z2 , z3 ) ∈ R3 , λ ∈ R. Atunci au loc relaţiile:
Soluţii 41
• hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 = y1 x1 + y2 x2 + y3 x3 = hy, xi;
• hx, y + zi = x1 (y1 + z1 ) + x2 (y2 + z2 ) + x3 (y3 + z3 ) = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 + x1 z1 +

x2 z2 + x3 z3 = hx, yi + hx, zi;
• hλx, yi = (λx1 )y1 + (λx2 )y2 + (λx3 )y3 = λ(x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 ) = λhx, yi;
• hx, xi = x21 + x22 + x23 ≥ 0, ∀x ∈ R3 ;
hx, xi = 0 ⇔ x21 + x22 + x23 = 0 ⇔ x1 = x2 = x3 = 0 ⇔ x = OR3
b) Fie p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 , r = c0 + c1 x + c2 x2 ∈ P2 şi λ ∈ R. Atunci

avem
• hp, qi = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 = b0 a0 + b1 a1 + b2 a2 = hq, pi;
• hp, q + ri = a0 (b0 + c0 ) + a1 (b1 + c1 ) + a2 (b2 + c2 ) = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 + a0 c0 + a1 c1 +

a2 c2 = hp, qi + hp, ri;
• hλp, qi = (λa0 )b0 + (λa1 )b1 + (λa2 )b2 = λ(a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 ) = λhp, qi;
• hp, pi = a20 + a21 + a22 ≥ 0, ∀p ∈ P2 ;
hp, pi = 0 ⇔ a20 + a21 + a22 = 0 ⇔ a0 = a1 = a2 = 0 ⇔ p = 0.
c) Fie p, q, r polinoamele definite la punctul b).
Z 1 Z 1
• hp, qi = p(x)q(x)dx = q(x)p(x)dx = hq, pi;
−1 −1
Z 1 Z 1
• hp, q + ri = p(x)(q + r)(x)dx = p(x)(q(x) + r(x))dx =
−1 −1
Z 1 Z 1
= p(x)q(x)dx + p(x)r(x)dx = hp, qi + hp, ri;
−1 −1
Z 1 Z 1
• hλp, qi = (λp)(x)q(x)dx = λ p(x)q(x)dx = λhp, qi;
−1 −1
42 ALGA-GDED
• pozitivitate:
Z 1 Z 1
hp, pi = (p(x))2 dx = (a0 + a1 x + a2 x2 )2 dx =
−1 −1
Z 1
= [a20 + (a1 x)2 + (a2 x2 )2 + 2a0 a1 x + 2a0 a2 x2 + 2a1 x · a2 x2 ]dx =
−1
Z 1
= [a20 + 2a0 a1 x + (a21 + 2a0 a2 )x2 + 2a1 a2 x3 + a22 x4 ]dx =
−1
3 4 5
1
= a20 x 2
+ a0 a1 x + (a21 + 2a0 a2 ) x3 + a1 a2 x2 + a22 x5

−1
2
= 2a20 + 23 (a21 + 2a0 p2 ) + 25 a22 = 2 a0 + 31 a2 + 8 2
45 a2 + 23 a21 ≥ 0, ∀p ∈ P2 ;
hp, pi = 0 ⇔ 2(a0 + 13 a2 )2 + 45
8 2
a2 + 32 a21 = 0 ⇔

 a0 + 13 a2 = 0
⇔ a2 = 0 ⇔ a0 = a1 = a2 = 0 ⇔ p = 0P2 .
a1 = 0

d) Prima proprietate a produsului scalar rezultă din comutativitatea ı̂nmulţirii numerelor

reale, iar celelalte două rezultă din proprietatea de liniaritate a integralei. Proprietatea a
patra
Z b
hf, f i = f 2 (x)dx ≥ 0,
a
Z b
are loc deoarece g(x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b] 6= g implică g(x)dx ≥ 0 (proprietatea de monotonie
a
a operatorului de integrare definită).
Rb
Arătăm că hf, f i = 0 ⇔ f = 0. Dacă f ≡ 0, avem hf, f i = a
02 dx = 0. Implicaţia
hf, f i = 0 ⇒ f ≡ 0 este echivalentă cu implicaţia
f 6≡ 0 ⇔ hf, f i =
6 0.
Presupunem că f 6= 0. Atunci există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) 6= 0. Fie ε = |f (x0 )|/2.
Funcţia fiind continuă, rezultă că există o vecinătate V a lui x0 astfel ı̂ncât f (x) ∈ (f (x0 ) −
ε, f (x0 ) + ε), deci |f (x)| ∈ (ε/2, 3ε/2) ⇒ f 2 (x) > ε2 /4, ∀x ∈ V . Atunci ı̂n mulţimea
V ∩ [a, b] se găseşte un interval I = [c, d] 6= g astfel ı̂ncât f 2 (x) > ε2 /4, ∀x ∈ [c, d]. Atunci
Z b Z d 2
ε ε2
hf, f i = f 2 (x) ≥ dx ≥ (d − c) > 0, deci hf, f i = 6 0.
a c 4 4
e) Fie A, B, C ∈ M2×2 (R), λ ∈ R.
• hA, Bi = T r(A t · B) = T r(A t · B) t = T r(B t · A) = hB, Ai. Am folosit proprietatea

T rA = T r(A t );
• hA, B + Ci = T r(A t · (B + C)) = T r(A t B + A t C) = T r(A t B) + T r(A t C) =
= hA, Bi + hA, Ci
• hλA, Bi = T r((λA) t B) = T r(λA t · B) = λT r(A t B) = λhA, Bi;

Soluţii 43
• hA, Ai = T r(A t · A).

a11 a12
Fie A = , aij ∈ R, i, j = 1, 2. Rezultă
a21 a22
T r(A t · A) = a211 + a212 + a221 + a222 ≥ 0, ∀A ∈ M2×2 (R);
hA, Ai = 0 ⇔ a211 + a212 + a221 + a222 = 0 ⇔ a11 = a12 = a21 = a22 = 0 ⇔ A = OM2×2(R) .
f ) Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ), z = (z1 , z2 ) ∈ C2 , λ ∈ C. Atunci au loc relaţiile
• hx, yi = x1 ȳ1 + x2 ȳ2 = x̄1 y1 + x̄2 y2 = y1 x̄1 + y2 x̄2 = hy, xi;
• hx, y + zi = x1 (y1 + z1 ) + x2 (y2 + z2 ) = x1 y1 + x2 y2 + x1 z1 + x2 z2 = hx, yi + hx, zi;
• hλx, yi = (λx1 )y1 + (λx2 )y2 = λ(x1 y1 + x2 y2 ) = λhx, yi
• hx, xi = x1 x1 + x2 x2 = |x1 |2 + |x2 |2 ≥ 0, ∀x ∈ C2 ;

hx, xi = 0 ⇔ |x1 | = |x2 | = 0 ⇔ x1 = x2 = 0 ⇔ x = 0C2 .
26. Folosind produsele scalare canonice pe spaţiile considerate şi formulele

p hu, vi hu, vi
||u|| = hu, ui, prv u = [
v, cos (u, v) = ,
hv, vi kuk · kvk
obţinem:
a) Pentru u = (1, 2), v = (−2, 1) ∈ R2 , avem hu, vi = 1 · (−2) + 2 · 1 = 0 şi
 p √ √ p √

 kuk = hu, ui = 12 + 22 = 5, kvk = (−2)2 + 12 = 5;

 √ √
 d(u, v) = ||u − v|| = ||(3, 1)|| = 32 + 12 = 10





hu, vi 0 hv, ui 0
prv u = v = · (−2, 1) = (0, 0), pru v = u = · (1, 2) = (0, 0);



 hv, vi 5 hu, ui 5

hu, vi π



 [
 cos (u, v) = = 0 ⇒ (u,[ v) = arccos(0) = .
kuk · kvk 2
Deoarece hu, vi = 0 rezultă ortogonalitatea celor doi vectori.

b) Pentru u = (1, 1, 1), v = (1, −2, 0) ∈ R3 , avem hu, vi = 1 · 1 + 1 · (−2) + 1 · 0 = −1 şi
 p √ √ p p √

 kuk = hu, ui = 12 + 12 + 12 = 3, ||v|| = hv, vi = 12 + (−2)2 = 5;

 √
d(u, v) = ||u − v|| = ||(0, 3, 1)|| = 10






hu, vi −1 1 2


·v = (1, −2, 0) = − , , 0 ,

 prv u =

hv, vi 5 5 5
hv, ui −1 −1 −1 −1


pru v = u= (1, 1, 1) = ( , , );






 hu, ui 3 3 3 3

hu, vi −1 1


[
 cos (u, v) = = √ √ = − √ ∈ [−1, 1],


kuk · kvk 3· 5 15

[
de unde rezultă (u, v) = arccos − √115 = π − arccos √115 . Deoarece hu, vi = −1 6= 0, cei doi
vectori nu sunt ortogonali.
44 ALGA-GDED
Z 1
c) Folosind produsul scalar canonic pe P2 , hp, qi = p(x)q(x)dx , ∀p, q ∈ P2 , obţinem
−1
Z 1 Z 1 3 1
x4

2 x 2
hu, vi = u(x)v(x)dx = (1 + x)x dx = + = ;


3 4 3




 −1 −1 −1

 sZ sZ
1 1
 r

2 8
(1 + x)2 dx =
 p
kuk = hu, ui = (u(x)) dx = ;


3



 −1 −1


 sZ sZ
1 1
 r

 p 2 4 2
 kvk = hv, vi = (v(x)) dx = x dx = ;


−1 −1 5
 sZ
1

 q
 2 2
2 26
d(u, v) = ||u − v|| = ||1 + x − x || = (1 + x − x ) dx =



 15


 −1


 hu, vi 2/3 2 5
· x = x2 ;


 prv u = ·v =
hv, vi 2/5 3





hv, ui


 2/3 1
 pru v =
 ·u= (1 + x) = (1 + x),
hu, ui 8/3 4
√
hu, vi 2/3 15 √
[
şi cos (u, v) = = √ = [
∈ [−1, 1], de unde rezultă (u, v) = arccos 615 .
kuk · kvk 4/ 15 6
Deoarece hu, vi =
6 0, cei doi vectori nu sunt ortogonali.
Folosind cel de-al doilea produs scalar canonic pe P2 , hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + p2 q2 , unde
p = p0 + p1 x + p2 x2 , q = q0 + q1 x + q2 x2 ∈ P2 , obţinem
√ √ √
hu, vi = 0, kuk = 1 + 1 = 2, kvk = 1 = 1;


√

 p
d(u, v) = ||u − v|| = ||1 + x − x2 || = 12 + 12 + (−1)2 = 3


 [
prv u = pru v = 0, cos (u, v) = 0 ∈ [−1, 1],
[
de unde rezultă (u, v) = arccos 0 = π2 , deci u⊥v. Se observă că rezultatele obţinute folosind
cele două produse scalare diferă, deşi vectorii sunt aceiaşi.
d) Calculăm
1 1
ex + e−x
Z Z
hu, vi = u(x)v(x)dx = ex ·
dx =
0 0 2
1
1 1 2x 1 1
2x
e2 + 1
Z Z
e x
= e dx + dx = + = ;
2 0 2 0 4 2 0 4
Z 1 Z 1 1
2 2x e2x e2 − 1
hu, ui = (u(x)) dx = e dx = = ,
0 0 2 0 2
q
e2 −1
p
de unde rezultă kuk = hu, ui = 2 ; de asemenea, avem
1 12
ex + e−x 1 1 2x
Z Z Z
hv, vi = (v(x))2 dx = dx = (e + 2 + e−2x )dx =
0 0 2 4 0
2x −2x
1 2 −2
1 e e = e − e + 4;

= + 2x −
4 2 2
0 8
Soluţii 45
r
e2 − e−2 + 4
rezultă kvk = ;
8
s s r
1 1
ch 1 sh 1 − 1
Z Z
x 2 2
d(u, v) = ||u − v|| = (e − ch x) dx = sh xdx = .
0 0 2
De asemenea, obţinem
e2 +1

x −x
e2 +1


 prv u = hu,vi
hv,vi · v = 2
4
e −e−2 +4
· e +e
2 = e2 −e x
−2 +4 (e + e
−x
);
8



e2 +1


hv,ui e2 +1
pru v = hu,ui · u = e24−1 · ex = 2(e x
2 −1) · e ;

 2

e2 +1
 2
hu,vi

[
 cos (u, v) = kuk·kvk = q e2 −1 q4e2 −e−2 +4 = √ 2 e +1 ∈ [−1, 1],


2 −2 (e −1)(e −e +4)
2 · 8
[ e2 + 1 e2 +1
de unde rezultă (u, v) = arccos p . Deoarece hu, vi = 4 6= 0, vec-
(e2 − 1)(e2 − e−2 + 4)
torii u şi v nu sunt ortogonali.
e) Avem

t 2 −1
hu, vi = T r(u · v) = T r = 2 + 0 = 2;


1 0






5 2

t
hu, ui = T r(u · u) = T r = 5 + 1 = 6;

 2 1


1 0

 t
hv, vi = T r(v · v) = T r = 1 + 1 = 2,


0 1

p √ p √
deci kuk = hu, ui = 6, kvk = hv, vi = 2 şi
s
√

p 2 2
d(u, v) = ||u − v|| = T r((u − v) t · (u − v)) = Tr = 2+2=2
2 2

hu, vi 2

0 −1 0 −1
pr u = · v = · = ;


 v

hv, vi 2 1 0 1 0
hv, ui 2

 1 0 1/3 0
 pru v = ·u= · = .


hu, ui 6 2 1 2/3 1/3
√
hu, vi 2 3 √
[
De asemenea, cos (u, v) = = √ = [
∈ [−1, 1], deci (u, v) = arccos 33 .
kuk · kvk 12 3
Deoarece hu, vi = 2 6= 0, vectorii u şi v nu sunt ortogonali.
f ) Deoarece


 hu, vi = i(1 − i) + (−i)(1 + i) = i(1 + i) − i(1 − i) = −2;

hu, ui = i · i + (−i) · (−i) = 2;


hv, vi = (1 − i) · (1 − i) + (1 + i) · (1 + i) = 4;

46 ALGA-GDED
vom avea
 p √ p
 kuk = hu, ui = 2; kvk = hv, vi = 2;



 q √
||u − ||(2i − −2i − (2i − 1)(2i − 1) + (−2i − 1)(−2i − 1) = 10



 d(u, v) = v|| = 1, 1)|| =


hu, vi −2 1 1 1 1
prv u = ·v = · (1 − i, 1 + i) = − + i , − − i ;
hv, vi 4 2 2 2 2






hv, ui hu, vi −2



 pru v =
 ·u= ·u= (i, −i) = (−i, i).
hu, ui hu, ui 2
II.3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt

27. a) Familia S este ortogonală deoarece hv1 , v2 i = 1 · (−2) + 0 · 1 + 2 · 1 = 0.
b) Determinăm un vector v3 ∈ R3 , v3 = (x1 , x2 , x3 ), v3 6= 0 astfel ı̂ncât să fie satisfăcute
condiţiile:
hv1 , v3 i = 0, hv2 , v3 i = 0.
Obţinem sistemul liniar

 x1 = −2λ
x1 + 2x3 = 0
⇔ x2 = −5λ , λ ∈ R
−2x1 + x2 + x3 = 0
x3 = λ

Aşadar, putem completa sistemul de vectori la o bază ortogonală ı̂ntr-o infinitate de moduri.
De exemplu, dacă alegem λ = 1, obţinem v3 = (−2, −5, 1).
Vectorii v1 , v2 , v3 sunt ortogonali şi nenuli, deci sunt liniar independenţi. Numărul lor
fiind egal cu dimensiunea lui R3 , rezultă că ei formează o bază (ortogonală) a lui R3 .
28. a) Complementul ortogonal al spaţiului W este mulţimea
4
W⊥ = { y ∈ R | y ⊥ v1 , y ⊥ v2 }
Pentru a găsi vectorii y ∈ W , este suficient să punem condiţiile hy, v1 i = 0, hy, v2 i = 0.
Notând y = (y1 , y2 , y3 , y4 ), aceste condiţii sunt echivalente cu sistemul

y1 + y3 + y4 = 0
y1 − y2 + y3 = 0

1 0
ı̂n care minorul corespunzător lui y1 şi y2 este = −1 6= 0, deci vom considera y1
1 −1
şi y2 drept necunoscute principale, iar y3 şi y4 necunoscute secundare. Atunci sistemul are
soluţiile: y1 = −a − b, y2 = −b, y3 = a, y4 = b, unde a, b ∈ R.
Atunci
W ⊥ = {(−a − b, −b, a, b) | a, b ∈ R }
Observăm că (−a − b, −b, a, b) = a(−1, 0, 1, 0) + b (−1, −1, 0, 1) şi deci o bază ı̂n W ⊥ este
formată din vectorii
u1 = (−1, 0, 1, 0), u2 = (−1, −1, 0, 1).
b) Deoarece determinantul

1 1 −1 −1

0 −1 0 −1
= −5 6= 0,
det [v1 , v2 , u1 , u2 ] =
1 1 1 0

1 0 0 1
Soluţii 47
rezultă că vectorii v1 , v2 , u1 , u2 sunt liniar independenţi. Numărul lor fiind egal cu dimen-
siunea spaţiului total R4 , rezultă că ei formează o bază ı̂n R4 , deci L(v1 , v2 , u1 , u2 ) = R4 .
Dar W + W ⊥ = L(v1 , v2 ) + L(u1 , u2 ) = L(v1 , v2 , u1 , u2 ) şi deci W + W ⊥ = R4 . Deoarece
ı̂ntotdeauna avem W ∩ W ⊥ = {0}, rezultă R4 = W ⊕ W ⊥ .
c) Deoarece are loc relaţia W ⊕ W ⊥ = R4 , rezultă că v se scrie ı̂n mod unic sub forma
v = v0 + v ⊥ , cu v0 ∈ W şi v ⊥ ∈ W ⊥

⊥. Din v0 ∈ W rezultă că v0 = k1 v1 + k2 v2 cu k1 , k2 ∈ R,
iar condiţia v ∈ W conduce la v , v1 = 0 şi hv ⊥ , v2 i = 0. Ţinând cont de faptul că
⊥ ⊥
v ⊥ = v − v0 = v − k 1 v1 − k 2 v2 ,
relaţiile anterioare devin:

k1 hv1 , v1 i + k2 hv2 , v1 i = hv, v1 i
k1 hv1 , v2 i + k2 hv2 , v2 i = hv, v2 i
Aşadar, k1 şi k2 sunt soluţiile sistemului:

3k1 + 2k2 = 3 k1 = 7/5
⇒
2k1 + 3k2 = 1 k2 = −3/5
În concluzie, avem v0 = 57 v1 − 35 v2 = şi v ⊥ = v − v0 = 15 , 25 , 51 , − 25 .

4 3 4 7

5, 5, 5, 5
p p
De asemenea, prin calcul direct obţinem ||v|| = 2, ||v0 || = 18/5, ||v ⊥ || = 2/5, deci teo-
⊥ 2
rema Pitagora se verifică: ||v||2 ≡ 4 = 18 2 2
5 + 5 ≡ ||v0 || + ||v || .
d) Deoarece baza subspaţiului W dată de BW = {v1 , v2 } nu este o bază ortogonală,
ortogonalizăm folosind procedeul Gram-Schmidt {v1 , v2 } → {w1 , w2 }.
w1 = v1 = (1, 0, 1, 1)
hv2 ,w1 i
w2 = v2 − prw1 v2 = v2 − hw1 ,w1 i w1 =
= (1, −1, 1, 0) − 32 (1, 0, 1, 1) = ( 13 , −1, 31 , − 23 ).
Vectorul 31 , −1, 13 , − 23 este paralel cu vectorul (1, −3, 1, −2), deci o nouă baza ortogonală a

lui W este B0 = {w1 = (1, 0, 1, 1), w2 = (1, −3, 1, −2)}.

Se observă că avem
hv,w1 i hv,w2 i
v0 = prW v = prw1 v + prw2 v = hw1 ,w1 i w1 + hw2 ,w2 i w2 =
3 −3
= 3 (1, 0, 1, 1) + 15 (1, −3, 1, −2) = ( 54 , 35 , 54 , 75 ),
iar componenta ortogonală a vectorului v relativ la W este

4 3 4 7 1 2 1 2
v ⊥ = v − prW v = (1, 1, 1, 1) − , , , = , , ,− .
5 5 5 5 5 5 5 5
e) Normând vectorii {w1 , w2 }, rezultă baza ortonormată B = {f1 , f2 } a subspaţiului W
formată din vectorii:

1 1 1 1 1 1 −3 1 −2
f1 = w1 = √ , 0, √ , √ , f2 = w2 = √ , √ , √ , √
||w1 || 3 3 3 ||w2 || 15 15 15 15
√
f ) Coeficienţii Fourier ai lui v relativ la B sunt α1 = hv, f1 i = √33 = 3 şi α2 = hv, f2 i =
q
− √315 = − 35 . Se observă că aceşti coeficienţi sunt exact componentele proiecţiei v0 a lui
√
v pe W relativ la baza B a subspaţiului W : [prW v]B = [v0 ]B =
α1
= p3 . În
α2 − 3/5
√ p
plus, are loc inegalitatea Bessel: 22 ≥ 3 2 + (− 3/5)2 .
48 ALGA-GDED
p √ p
g) Egalitatea Parseval se verifică: 18/5 2 = 3 2 + (− 3/5)2 ;
h) Pentru w = β1 f1 + β2 f2 ∈ W , avem
q
d(v, w)2 = ||v − w||2 = ||v ⊥ + (v0 − w)||2 = hv ⊥ + (v0 − w), v ⊥ + (v0 − w)i.
Dar v ⊥ ∈ W ⊥ şi v0 − w ∈ W implică ortogonalitatea celor doi vectori, deci hv ⊥ , v0 − wi = 0.

Prin urmare:
d(v, w)2 = hv ⊥ , v ⊥ i + hv0 − w, v0 − wi = ||v ⊥ ||2 + ||v0 − w||2 =
= ||v ⊥ ||2 + ||(α1 − β1 )f1 + (α2 − β2 )f2 ||2 .
Dar B = {f1 , f2 } este familie ortonormată, deci
d(v, w)2 = ||v ⊥ ||2 + (α1 − β1 )2 + (α2 − β2 )2 .
Se observă că atunci când w variază ı̂n W , deci atunci când β1 , β2 ∈ R variază, minimul
expresiei d(v, w) se atinge pentru β1 = α1 şi β2 = α2 , deci pentru w = v0 = prW v, minimul
având valoarea d(v, v0 ) = ||v ⊥ ||.
29. a) Utilizând procedeul Gram-Schmidt, construim o bază ortogonală F 1 = {u1 , u2 , u3 }
formată din vectorii
u1 = v1 = (1, 1, 1)

hv2 , u1 i 2 1 1 2
u2 = v2 − u1 = (1, 1, 0) − (1, 1, 1) = , ,− ||(1, 1, −2)
hu1 , u1 i 3 3 3 3
hv3 , u1 i hv3 , u2 i
u3 = v3 − u1 − u2 =
hu1 , u1 i hu2 , u2 i
= (1, 0, 0) − 13 (1, 1, 1) − 16 (1, 1, −2) = ( 21 , − 12 , 0)||(1, −1, 0).
Împărţim fiecare vector din baza ortogonală prin norma sa şi obţinem o bază ortonormată
F 00 = {w1 , w2 , w3 } formată din vectorii

u1 √1 , √1 , √1


 w 1 = ku1 k = 3 3 3



w2 = kuu22 k = √16 , √16 , − √26



 w3 = u3 = √1 , − √1 , 0


ku3 k 2 2
Temă. Verificaţi că familia de vectori F 00 este ortonormată.

b) Se verifică faptul că f1 = ch şi f2 = id sunt vectori liniar independenţi, unde f1 (x) =
ex + e−x
ch x = şi f2 (x) = id(x) = x, pentru orice x ∈ [0, 1]. Mai exact, α1 f1 + α2 f2 = 0 ⇔
2 (
α1 = 0
α1 ch x+α2 x = 0, ∀x ∈ [0, 1]. Dar pentru x = 0 şi x = 1 rezultă sistemul
e+e−1
2 α1 + α2 = 0
cu soluţia α1 = α2 = 0, deci ind{f1 , f2 }.
Z 1
0
Folosind produsul scalar canonic din C [0, 1] , hf, gi = f (x)g(x)dx , ∀f, g ∈ C 0 [0, 1]
0
şi procedeul Gram-Schmidt, construim o bază ortogonală F 0 = {g1 , g2 } formată din vectorii
g1 = f1 = ch
hf2 ,g1 i
g2 = f2 − hg1 ,g1 i g1 =
R1
x ch xdx 1 − e−1 8(e − 1)
= id − R01 ch = id − ch = id − · ch .
ch 2 xdx (e2 − e−2 + 4)/8 e(e2 − e−2 + 4)
0
Soluţii 49
Normăm aceste funcţii şi obţinem familia ortonormată F 00 = {e1 , e2 }

 q
g1 8
e1 = = e2 +4−e−2 · ch


 kg1 k

id − a ch 8(e − 1)
 e2 = kgg22 k = qR ,a = .
e(e 2 + e−2 + 4)

 1
 (x − a ch x)2 dx
0

c) Procedând ca la punctele precedente, ortogonalizăm familia p1 = 1 + x, p2 = x + x2 , p3 = x
pentru a obţine familia ortogonală {q1 , q2 , q3 } unde:
hp2 , q1 i hp3 , q1 i hp3 , q2 i

q1 = p1 = 1 + x , q2 = p2 − · q1 , q3 = p3 − · q1 − · q2 .
hq1 , q1 i hq1 , q1 i hq2 , q2 i
Avem Z 1 Z 1
8
hq1 , q1 i = q12 (x)dx = (1 + x)2 dx = .
−1 −1 3
şi deoarece Z 1 Z 1
4
hp2 , q1 i = p2 (x)q1 (x)dx = (x + x2 )(1 + x)dx = ,
−1 −1 3
rezultă q2 = − 12 + 12 x + x2 . Apoi calculăm produsele scalare
Z 1 Z 1 2
1 1 2
hq2 , q2 i = q22 (x)dx = − + x + x2 dx = ,
−1 −1 2 2 5
Z 1
2
hp3 , q1 i = x(1 + x)dx = ,
−1 3
Z 1
1 1 2 1
hp3 , q2 i = x − + x + x dx = .
−1 2 2 3
Atunci
1 5 1 1 1 1 5
q3 = x − (1 + x) − − + x + x2 = + x − x2 .
4 6 2 2 6 3 6
Normăm aceste polinoame şi obţinem familia ortonormată {r1 , r2 , r3 }, unde
√ √ √ √ √ √ √ √
6 6 10 10 10 2 2 2 5 2 2
r1 = + x , r2 = − + x+ x , r3 = + x− x .
4 4 4 4 2 4 2 4
d) Ortogonalizăm mulţimea dată folosind relaţiile:
hw2 , u1 i hw3 , u1 i hw3 , u2 i

u1 = w1 , u2 = w2 − u1 , u3 = w3 − u1 − u2 .
hu1 , u1 i hu1 , u1 i hu2 , u2 i
Obţinem succesiv: hw2 , u1 i = i, hu1 , u1 i = 2, u2 = ( 21 , −i, −i 2 )||(1, −2i, −i) şi hw3 , u1 i =
3 1 i i
0, hw3 , u2 i = −1, hu2 , u2 i = 2 , u3 = ( 3 , 3 , − 3 )||(1, i, −i). După efectuarea calculelor rezultă
familia ortogonală
u1 = (−i, 0, 1) , u2 = (1, −2i, −i), u3 = (1, i, −i)
şi prin normare, familia ortonormată {v1 , v2 , v3 }, unde

u1 i 1 1 2i i 1 i i
v1 = = − √ , 0, √ , v2 = √ , − √ , − √ , v3 = √ , √ , − √ .
ku1 k 2 2 6 6 6 3 3 3
50 ALGA-GDED
30. a) Prin ortogonalizarea bazei BW = {p1 = 1+x2 , p2 = 1} obţinem w1 = p1 = 1+x2 ,

1 Z 1 −1
hp2 , w1 i
Z
w2 = p2 − prw1 p2 = p2 − w1 = 1 − (1 + t2 )dt (1 + t2 )2 dt · w1 =
hw1 , w1 i −1 −1
8/3 2 5
=1− (1 + x2 ) = − x2 ,
56/15 7 7
deci BW,ortog. = w1 = 1 + x2 , w2 = 27 − 57 x2 . Atunci

hv, w1 i hv, w2 i
v0 = prw1 v + prw2 v = w1 + w2 =
hw1 , w1 i hw2 , w2 i

8/3 2/21 5 5 2 2 5 2
= w1 + w2 = + x + − x = 1. Deci v ⊥ = v − v0 = x.
56/15 2/21 7 7 7 7
b) BW = {v1 = (2, 1, 0), v2 = (−1, 4, 1)} nefiind o bază ortogonală, ortogonalizăm folosind
procedeul Gram-Schmidt {v1 , v2 } → {w1 , w2 }.
w1 = v1 = (2, 1, 0)
hv2 , w1 i
w2 = v2 − prw1 v2 = v2 − w1 =
hw1 , w1 i
2
(2, 1, 0) = − 95 , 18

= ( −1, 4, 1) − 5 5 , 1 ||(−9, 18, 5)
şi obţinem Bortog, W = { w1 = (2, 1, 0) , w2 = (−9, 18, 5)}. Atunci avem:

4 32 40 92 16
v0 = prw v = prw1 v + prw2 v = (2, 1, 0) + (−9, 18, 5) = , ,
5 430 43 43 43

⊥ 3 6 27
şi deci v = v − v0 = ,− , .
43 43 43
1 0 0 1
c) Se observă că hC, Di = hD, Ci = 0, deci baza BW = C = , D=
0 1 2 0
este ortogonală; obţinem

2 1 0 10 0 1 1 2
v0 = prC v + prD v = + =
2 0 1 5 2 0 4 1
şi v ⊥ = v − v0 = 0. Observaţie. v ⊥ = 0 ⇒ v ∈ L(C, D). Într-adevăr, αC + βD = v ⇒ α =

1, β = 2, deci v = C + 2D ∈ L(C, D). d) Observăm că W se mai poate scrie:
W = {(x, −x + 2z, z) | x, z ∈ R } = {x (1, −1, 0) +z (0, 2, 1) | x, z ∈ R},

| {z } | {z }
v1 v2
deci o bază a lui W este
BW = {v1 = (1, −1, 0) , v2 = (0, 2, 1)} .
Ortogonalizând BW , obţinem baza ortogonală B 0 W = {w1 = (1, −1, 0), w2 = (1, 1, 1)}, deci

1 2 7 1 2
 v0 = prw1 v + prw2 v = 2 (1, −1, 0) + 3 (1, 1, 1) = 6 , 6 , 3




 ⊥ 7 1 2 5 5 5
v = (2, 1, −1) − , , = , , − .


6 6 3 6 6 3

Soluţii 51
II.4. Transformări liniare
31. a) Pentru ca T să fie liniară trebuie să arătăm că ∀k ∈ R şi ∀x, y ∈ R3 , avem
T (x + y) = T (x) + T (y)
. Într-adevăr, obţinem succesiv
T (kx) = kT (x)
T (x + y) = (x1 + y1 − x3 − y3 , x2 + y2 , 2x1 + 2y1 − 2x3 − 2y3 ) =

= ((x1 − x3 ) + (y1 − y3 ), x2 + y2 , (2x1 − 2x3 ) + (2y1 − 2y3 )) =
= (x1 − x3 , x2 , 2x1 − 2x3 ) + (y1 − y3 , y2 , 2y1 − 2y3 ) = T (x) + T (y)
T (kx) = (kx1 − kx3 , kx2 , 2kx1 − 2kx3 ) = (k(x1 − x3 ), kx2 , k(2x1 − 2x3 )) =
= k(x1 − x3 , x2 , 2x1 − 2x3 ) = kT (x).
Nucleul şi imaginea unei transformări liniare T : V → W sunt
Ker T = {v ∈ V | T (v) = 0}, Im T = {w ∈ W | ∃v ∈ V a.ı̂ T (v) = w}.
În cazul nostru ecuaţia T (x) = 0 ı̂n necunoscuta x ∈ R3 ne conduce la sistemul

 
 x1 − x3 = 0  x1 = a
x2 = 0 ⇒ x2 = 0 , a ∈ R.
2x1 − 2x3 = 0 x3 = a
 
Rezultă Ker T = {(a, 0, a) | a ∈ R}. O bază pentru Ker T este formată din vectorul
v1 = (1, 0, 1), deci
(11) dim Ker T = 1
şi prin urmare defectul lui T este 1. Din relaţia (11) rezultă că Ker T 6= {0}, deci T nu este
injectivă.
Acţiunea lui T pe baza canonică B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} a spaţiului
R3 , furnizează vectori ai căror coeficienţi relativ la baza B constituie coloanele matricii
transformării T relativ la B. Din relaţiile

 T (e1 ) = T ((1, 0, 0)) = (1 − 0, 0, 2 · 1 − 0) = (1, 0, 2) = e1 + 2e3


T (e2 ) = T ((0, 1, 0)) = (0 − 0, 1, 0 − 0) = (0, 1, 0) = e2


T (e3 ) = T ((0, 0, 1)) = (0 − 1, 0, 0 − 2 · 1) = (−1, 0, −2) = −e1 − 2e3 ,

se obţin [T (e1 )]B =  (1, 0, 2) t , [T (e2)]B = (0, 1, 0) t , [T (e3 )]B = (−1, 0, −2) t , deci matricea
1 0 −1
căutată este [T ]B =  0 1 0 . Dacă {e1 , e2 , e3 } este baza canonică a lui R3 , atunci
2 0 −2
vectorii {T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )} generează subspaţiul vectorial Im T . Extragem dintre aceştia
un sistem maximal de vectori liniar independenţi şi vom obţine ı̂n acest fel o bază pentru
Im T . Deoarece matricea transformării liniare T are pe coloane componentele vectorilor
T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) relativ la baza canonică, rezultă că este suficient să calculăm rangul
acestei matrice. Aceasta va fi dimensiunea spaţiului Im T , deci rangul lui T . Deoarece
1 0
rang A = 2, (de exemplu = 1 6= 0), rezultă că rangul transformării liniare T este 2,
0 1
o bază ı̂n Im T fiind formată din vectorii T (e1 ) = (1, 0, 2) şi T (e2 ) = (0, 1, 0).
Cum dim R3 = 3, rezultă că Im T 6= R3 , deci T nu este surjectivă, şi deci nici bijectivă.
52 ALGA-GDED
b) Fie k ∈ R şi p, q ∈ P2 . Atunci

Z 1
(T (p + q))(x) = x (p + q)(t)dt + (p + q)(1) − (p + q)0 (0) =
0
Z 1
=x (p(t) + q(t))dt + p(1) + q(1) − p0 (0) − q 0 (0) =
0
Z 1 Z 1
0
=x p(t)dt + p(1) − p (0) + x q(t)dt + q(1) − q 0 (0) =
0 0
= (T (p))(x) + (T (q))(x) = (T (p) + T (q))(x), ∀x ∈ R,

deci T (p + q) = T (p) + T (q), ∀p, q ∈ P2 . De asemenea, avem
Z 1
(T (kp))(x) = x (kp)(t)dt + (kp)(1) − (kp)0 (0) =
0
Z 1
=x kp(t)dt + kp(1) − kp0 (0) =
0
Z 1
=k x p(t)dt + p(1) − p0 (0) = (kT (p))(x), ∀x ∈ R,
0
deci T (kp) = kT (p), ∀p ∈ P2 , ∀k ∈ R. Fie p = a0 + a1 X + a2 X 2 ∈ P2 . Atunci ecuaţia

T (p) = 0 revine la
Z 1
x (a0 + a1 t + a2 t2 )dt + p(1) − p0 (0) = 0, ∀x ∈ R ⇔
0
1
t2 t3
⇔ x a0 t + a1 2 + a2 3 + (a0 + a1 + a2 ) − a1 = 0, ∀x ∈ R ⇔
0
a0 + a21 + a32 = 0

a1 a2

⇔ x a0 + 2 + 3 + a0 + a2 = 0, ∀x ∈ R ⇔
a0 + a2 = 0,
cu soluţia a0 = −α, a1 = 4α 4 2
3 , a2 = α. Aşadar Ker T = {α(−1 + 3 X + X ) | α ∈ R}. O bază
4 2
pentru Ker T este polinomul p0 = −1 + 3 X + X , deci
(12) dim Ker T = 1
şi prin urmare defectul lui T este 1. Din relaţia (12) rezultă Ker T 6= {0}, deci T nu este
injectivă.
Acţiunea lui T pe baza canonică B = {1, X, X 2 } a spaţiului P2 este dată prin
 Z 1
T (1) = X dt + 1 − 0 = X + 1,






 0
 Z 1
X

T (X) = X tdt + 1 − 1 = ,


 0 2
 Z 1
X


 T (X 2 ) = X t2 dt + 1 − 0 =

 + 1.
0 3
Matricea lui T are pe coloane coeficienţii polinoamelor T (1), T (X), T (X 2 ) relativ la baza
{1, X, X 2 } a codomeniului P2 . Atunci
 
1 0 1
A = [T ]B =  1 1/2 1/3  .
0 0 0
Soluţii 53
Pentru a determina imaginea lui T , procedând ca la punctul a) vom calcula rangul matricii
A = [T ]B = [T (1), T (X), T (X 2 )]B . Deoarece det A = 0, dar există un minor nenul de ordin
1 0
2 al lui A (de exemplu, 6= 0), rezultă că rangul matricei A este 2, acesta fiind şi
1 1/2
rangul transformării T .
O bază ı̂n Im T este formată din {T (1), T (X)}. Cum dim P2 = 3, rezultă Im T 6= P2 ,
deci T nu este surjectivă. Cum T nu este nici injectivă şi nici surjectivă rezultă că T nu este
bijectivă.
c) Pentru k, ` ∈ R şi A, B ∈ M2×2 (R), avem
T (kA + `B) = (kA + `B) t − 2 Tr (kA + `B)I2 = (kA) t + (`B) t − 2( Tr (kA) + Tr (`B))I2 =
= k · A t + ` · B t − 2k Tr (A)I2 − 2` Tr (B) · I2 = kT (A) + `T (B).

a1 a2
Fie A = ∈ M2×2 (R). Atunci ecuaţia T (A) = 0 se rescrie
a3 a4

a1 a3 1 0
− 2(a1 + a4 ) · = OM2×2 (R) ⇔
a2 a4 0 1

a1 − 2a1 − 2a4 a3 0 0
⇔ = ⇔
a2 a4 − 2a1 − 2a4 0 0
⇔ −a1 − 2a4 = 0, a3 = 0, a2 = 0, −2a1 − a4 = 0,
şi deci a1 = a2 = a3 = a4 = 0. Aşadar Ker T ⊆ {0} şi cum incluziunea {0} ⊆ Ker T
este ı̂ntotdeauna adevărată, rezultă Ker T = {0}, deci T este injectivă şi defectul lui T este
dim Ker T = 0.
Baza canonică a spaţiului M2×2 (R) este

1 0 0 1 0 0 0 0
B = m11 = , m12 = , m21 = , m22 = .
0 0 0 0 1 0 0 1
Din relaţiile

1 0 1 0 −1 0
 T (m11 ) = −2·1 = = −m11 − 2m22

0 0 0 1 0 −2




0 0 1 0 0 0


 T (m12 ) = −2·0 = = m21


1 0 0 1 1 0
0 1 1 0 0 1
T (m ) = −2·0 = = m12

21

0 0 0 1 0 0




0 0 1 0 −2 0


 T (m22 ) = −2·1 = = −2m11 − m22 ,


0 1 0 1 0 −1
se obţine matricea căutată

 
−1 0 0 −2
 0 0 1 0 
A = [T ]B = 
 0 1 0 0 .

−2 0 0 −1
Rangul matricii A = [T ]B = [T (m11 ), T (m12 ), T (m21 ), T (m22 )] este 4 (deoarece det A 6= 0);
rezultă că rangul transformării T este 4, o bază ı̂n Im T fiind formată din T (m11 ), T (m12 ),
T (m21 ), T (m22 ). Cum dim M2×2 (R) = 4, rezultă că această mulţime este bază şi pentru
M2×2 (R). Atunci
54 ALGA-GDED
Im T = L(T (m11 ), T (m12 ), T (m21 ), T (m22 )) = M2×2 (R),

deci T este surjectivă. În concluzie T rezultă bijectivă.
Altfel. Folosim teorema conform căreia un endomorfism pe un spaţiu vectorial finit-dimensional
Vn este simultan injectiv/surjectiv/bijectiv. În cazul nostru dim Vn = dim M2×2 (R), n =
4 < ∞, iar Ker T = {0}, deci T este injectivă, surjectiva şi bijectiva; din surjectivitate
rezultă Im T = M2×2 (R).
32. a) Pentru k, l ∈ R şi p, q ∈ R1 [X], avem

Z 1
1
(T (kp + lq))(x) = x (kp + lq)(t)dt + (kp + lq) =
0 2
Z 1 Z 1
1 1
=k x p(t)dt + p +l x q(t)dt + q =
0 2 0 2
= (kT (p) + lT (q))(x), ∀x ∈ R,
deci T (kp + lq) = kT (p) + lT (q), ∀k, l ∈ R, ∀p, q ∈ R1 [X].

b) Nucleul transformării liniare T este
Ker T = {p ∈ R1 [X] | T (p) = 0},
Dar T (p) = 0 doar dacă (T (p))(x) = 0, ∀x ∈ R. Considerăm polinomul p = a0 + a1 X ∈

R1 [X]. Atunci
Z 1
1
(T (p))(x) = 0 ⇔ x (a0 + a1 t)dt + a0 + a1 · =0 ⇔
0 2
1
+ a0 + a1 · 21 = 0 ⇔

⇔ x a0 + a1 · 2
(x + 1) a0 + a1 · 12 = 0.

⇔
Deoarece această egalitate are loc pentru orice x ∈ R, vom obţine

1
a0 + a1 · =0
2
cu soluţia a1 = −2a0 , deci p = a0 (1 − 2x), a0 ∈ R.
Aşadar
(13) Ker T = {a0 (1 − 2X) | a0 ∈ R},
deci o bază ı̂n Ker T este formată din polinomul (1 − 2X).

Imaginea trasformării liniare T este Im T = {q ∈ R1 [X] | ∃p ∈ R1 [X] a.ı̂. T (p) = q}. Fie
q ∈ R1 [X] şi p = a0 + a1 X. Atunci
Z 1
1
T (p) = q ⇔ X (a0 + a1 t)dt + a0 + a1 · =q ⇔
0 2
⇔ (X + 1)(a0 + a21 ) = q. Ecuaţia T (p) = q ı̂n necunoscuta p ∈ R1 [X] are soluţie doar
pentru q ∈ L(X + 1), şi deci
(14) Im T = {α(1 + X) | α ∈ R}.
Dar X + 1 6≡ 0 şi prin urmare polinomul (1 + X) formează o bază ı̂n imaginea lui T .
Soluţii 55
c) Deoarece o bază ı̂n Ker T este formată din polinomul (1 − 2X), rezultă Ker T 6= {0}, deci
T nu este injectivă. Deoarece Im T 6= R1 [X], T nu este nici surjectivă.
d) Avem |dim{zKer} T + dim
| {zIm} T = |dim {z
R1 [X].
}
1 1 2
e) Baza canonică a spaţiului R1 [X] este B = {1, X}, deci pentru a afla matricea transformării
liniare T calculăm Z 1
T (1) = X dt + 1 = X + 1
0
Z 1
1 X 1
T (X) = X tdt + = + .
0 2 2 2
În concluzie, matricea transformării liniare T este

1 1/2
A = [T ]B = [T (1), T (X)]B = .
1 1/2

a0
T este injectivă dacă şi numai dacă sistemul dat de T (a0 + a1 X) = 0 ⇔ [T ] · =
a1
0
(scris ı̂n formă matriceală) este compatibil determinat. Dar, deoarece sistemul este
0
1 1/2
omogen şi det A = = 0, rezultă că sistemul este compatibil nedeterminat, deci T
1 1/2
nu este injectivă.
Deoarece rangul matricii A este 1, rezultă că rangul transformării T este 1, deci o bază
ı̂n Im T este formată dintr-un singur vector (T (1) sau T (X)). Cum dim R1 [X] = 2 rezultă
Im T 6= R1 [X], deci T nu este surjectivă.
f ) Notăm cu B = {1, X} baza canonică a spaţiului R1 [X] şi
B 0 = {q1 = 1 − 2X, q2 = 1 + X}.
Are loc relaţia

[T ]B 0 = [B 0 ]−1 0
B [T ]B [B ]B ,

0 1 1 1 1/2 0 0 0
unde [B ]B = , [T ]B = , de unde rezultă [T ]B = . Altfel.
−2 1 1 1/2 0 3/2
Matricea dorită se poate obţine aşezând pe coloane coeficienţii polinoamelor {T (q1 ), T (q2 )}
relativ la noua bază B 0 = {q1 , q2 }.
g) Pentru ca imaginea şi nucleul lui T să fie subspaţii suplementare trebuie să avem Ker T ∩
Im T = {0} şi Ker T + Im T = R1 [X].
Fie p ∈ Ker T ∩ Im T . Din relaţiile (13) şi (14) rezultă

p = a0 (1 − 2X) a0 = α
⇔ a0 − 2a0 X = α + αX ⇔ ,
p = α(1 + X) −2a0 = α
deci a0 = α = 0. În concluzie p ≡ 0, deci Ker T ∩ Im T ⊆ {0}. Cum incluziunea inversă

{0} ⊆ Ker T ∩ Im T este banală, avem Ker T ∩ Im T = {0}.
Folosind teorema Grassmann, avem
dim( Ker T + Im T ) = dim Ker T +dim Im T −dim( Ker T ∩ Im T ) = 1+1−0 = 2 = dim R1 [x].
Cum Ker T + Im T ⊂ R1 [X] şi subspaţiul are aceeaşi dimensiune ca spaţiul total, rezultă
Ker T + Im T = R1 [X]; deci cele două subspaţii sunt suplementare.
56 ALGA-GDED
Altfel. Din ind{1 − 2X, 1 + X} şi Ker T + Im T = L(1 + X) + L(1 − 2X) = L(1 + X, 1 − 2X)
rezultă că {1 − 2X, 1 + X} este bază ı̂n Ker T + Im T . Dar Ker T + Im T ⊂ R1 [X], deci
Ker T + Im T = R1 [X] şi dim( Ker T + Im T ) = 2.
Am văzut că se verifică egalitatea dim Ker T + dim Im T = dim R1 [X]. Atunci folosind
teorema Grassmann, avem
dim( Ker T ∩ Im T ) = dim( Ker T ) + dim( Im T ) − dim( Ker T + Im T ) = 1 + 1 − 2 = 0,
deci Ker T ∩ Im T = {0} şi cele două subspaţii sunt suplementare.
33. a) Dimensiunea spaţiului R3 este 3, deci este suficient să demonstrăm că vectorii
v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi (atunci ei vor forma o bază a lui R3 ). Dar

1 0 0
det[v1 , v2 , v3 ] = 1 1 1 = −1 6= 0,
1 1 0
deci avem ind{v1 , v2 , v3 }.

b) Înlocuind ı̂n relaţiile ce definesc aplicaţia T vectorii v1 , v2 , v3 , w1 şi w2 , obţinem
T ((1, 0, 1)) = (0, 1), T ((0, 3, 1)) = (1, 1), T ((−1, −1, −1)) = (−1, 0),
deci
T (e1 + e3 ) = f2 , T (3e2 + e3 ) = f1 + f2 , T (−e1 − e2 − e3 ) = −f1 ,
unde B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} şi B 0 = {f1 = (1, 0), f2 = (0, 1)} reprezintă
bazele canonice ale spaţiului R3 , respectiv R2 .
Liniaritatea lui T permite rescrierea acestor relaţii sub forma:
  
 T (e1 ) + T (e3 ) = f2 1 0 −1
0 1 −1
3T (e2 ) + T (e3 ) = f1 + f2 ⇔ [T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]  0 3 −1  = [f1 , f2 ] ,
1 1 0
−T (e1 ) − T (e2 ) − T (e3 ) = −f1 1 1 −1

sistem compatibil ı̂n necunoscutele T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ), cu soluţia
T (e1 ) = 2f1 − 3f2 , T (e2 ) = f1 − f2 , T (e3 ) = −2f1 + 4f2 ,

2 1 −2
deci matricea căutată este A = [T ]B,B 0 = [T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]B 0 = .
−3 −1 4
c) Avem  
x1
2x1 + x2 − 2x3
[T (x)]B 0 = [T ]BB 0  x2  = ,
−3x1 − x2 + 4x3
x3
deci T (x) = (2x1 + x2 − 2x3 , −3x1 − x2 + 4x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
   
x 0
d) T este injectivă dacă şi numai dacă sistemul omogen dat de [T ]BB 0 ·  y  =  0 
z 0
este compatibil determinat. Se observă că ı̂n acest caz rangul matricei [T ]BB 0 fiind strict mai
mic decât numărul de coloane sistemul este compatil nedeterminat, deci T nu este injectivă.
Rangul matricii [T ] este 2, deci şi rangul transformării T este 2, o bază ı̂n Im T fiind formată
din vectorii T (e1 ) = (2, −3)t şi T (e2 ) = (1, −1)t . Aceasta este o bază pentru R2 , deci rezultă
Im T = R2 , adică T este surjectivă.
Soluţii 57
34. a) Pentru k, l ∈ R şi f, g ∈ C 1 (0, 1), avem

(T (kf + lg))(x) = (kf + lg)0 (x) = k · f 0 (x) + l · g 0 (x) =
= k(T (f ))(x) + l(T (g))(x), ∀x ∈ (0, 1)
şi deci T (kf + lg) = kT (f ) + lT (g).

b) Nucleul transformării liniare T este
Ker T = {f ∈ C 1 (0, 1) | T (f ) = 0}.
Dar
T (f ) = 0 ⇔ (T (f ))(x) = 0, ∀x ∈ (0, 1) ⇔ f 0 (x) = 0, ∀x ∈ (0, 1).
În concluzie, Ker T este mulţimea funcţiilor constante pe intervalul (0, 1).
Imaginea transformării liniare T este
Im T = {g ∈ C 0 (0, 1) | ∃f ∈ C 1 (0, 1) a.ı̂ T (f ) = g}.
Dar pentru g ∈ C 0 (0, 1), avem
T (f ) = g ⇔ T (f )(x) = g(x), ∀x ∈ (0, 1) ⇔ f 0 (x) = g(x), ∀x ∈ (0, 1),
adică f (x) = g(x)dx + c, c ∈ R şi deci ∃f ∈ C 1 (0, 1) a.ı̂ T (f ) = g; rezultă C 0 (0, 1) ⊂

R
Im T. Cum Im T ⊂ C 0 (0, 1), rezultă Im T = C 0 (0, 1).

3
c) Avem T (f )(x) = 1 − x2 ⇔ f 0 (x) = 1 − x2 ⇔ f (x) = x − x3 + c, c ∈ R.
d) Teorema dimensiunii nu se poate aplica, deoarece dimensiunea domeniului aplicatiei T
este dim C 1 (0, 1) = ∞.
35. a) Deoarece baza canonică a spaţiului R1 [X] este B = {1, X}, pentru a afla imaginea
lui T calculăm
(T (1))(x) = x − 1, (T (X))(x) = x2 .
Deci Im T = L({X − 1, X 2 }) şi deoarece {X − 1, X 2 } este familie de vectori liniar indepen-
dentă, rezultă B 0 = {u1 = X − 1, u2 = X 2 } bază ı̂n Im T .
Folosind procedeul Gram-Schimdt construim o bază ortogonală B 00 = {v1 , v2 }
v1 = u1 = X − 1
hu2 ,v1 i
v2 = u2 − prv1 u2 = u2 − hv1 ,v1 i · v1 .
Calculăm Z 1 Z 1
2
hu2 , v1 i = u2 (x)v1 (x)dx = x2 (x − 1)dx = − ,
−1 −1 3
Z 1 Z 1
2 8
hv1 , v1 i = v12 (x)dx = (x − 1) dx = ,
−1 −1 3
1 2
şi obţinem v2 = 4 (4X + X − 1). Pentru a găsi o bază ortonormată, calculăm
 p q

 kv1 k = hv1 , v1 i = 83
qR q
1 1 2 + x − 1)2 dx =
p 7
kv2 k = hv2 , v2 i =


−1 16
(4x 30
n o nq q o
v1 v2
şi deci baza căutată este B 000 = kv1 k , kv2 k = 3
8 (X − 1), 4 30
7 · (4X 2
+ X − 1) .
58 ALGA-GDED
b) Obţinem T (1 − 2X) = X(1 − 2X) − 1 = −2X 2 + X − 1.
II.5. Transformări liniare particulare

36. a) Nucleul şi imaginea unei transformări liniare T : V → W sunt respectiv date de:
Ker T = {x ∈ V |T (x) = 0}, Im T = {y ∈ W |∃x ∈ V a.ı̂. T (x) = y}.
În cazul nostru ecuaţia T (x) = 0, ı̂n necunoscuta x ∈ V = R3 ne conduce la sistemul

 
 x1 + x2 + x3 = 0  x1 = 0
x2 + x3 = 0 ⇒ x2 = 0
−x3 = 0 x3 = 0.
 
Rezultă Ker T = {0}, deci T este injectivă.

Deoarece B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} este o bază (baza canonică) a
lui R3 , rezultă că vectorii T (e1 ) = (1, 0, 0), T (e2 ) = (1, 1, 0), T (e3 ) = (1, 1, −1) generează
subspaţiul vectorial Im T . Deoarece

1 1 1

det[T (B)]B = det[T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]B = 0 1 1 = −1 6= 0,
0 0 −1
rezultă că vectorii T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) sunt liniar independenţi şi deci formează o bază ı̂n
Im T . Acesta este o bază şi pentru R3 (deoarece T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) sunt trei vectori liniar
independenţi ı̂ntr-un spaţiu de dimensiune 3), deci rezultă Im T = R3 , deci T este surjectivă.
Fiind injectivă şi surjectivă, rezultă T bijectivă, deci există T −1 .
Calculăm matricea transformării
 liniare T −1 ca 
fiind inversa matricei
  [T ]B; obţinem
−1
 [T ]B=
1 −1 0 1 −1 0 x1 x1 − x2
[T ]−1
B =  0 1 1 , iar [T −1 (x)]B =  0 1 1   x2  =  x2 + x3  ,
0 0 −1 0 0 −1 x3 −x3
deci expresia analitică a lui T −1 este
T −1 (x) = (x1 − x2 )e1 + (x2 + x3 )e2 + (−x3 )e3 =

= (x1 − x2 , x2 + x3 , −x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
b) T (v) = T ((1, 1, 1)) = (3, 2, −1); T −1 (v) = T −1 ((1, 1, 1)) = (0, 2, −1). Pentru a afla

1 3 2
valoarea expresiei (T 3 − 2T + Id)(v), calculăm mai ı̂ntâi [T 3 ]B = [T ]3B =  0 1 1 ,
0 0 −1
de unde rezultă
 
0 1 0
[T 3 − 2T + Id]B = [T 3 ]B − 2[T ]B + [Id]B =  0 0 −1  .
0 0 2
Prin urmare, [(T 3 − 2T + Id)(v)]B = [T 3 − 2T + Id]B (1, 1, 1) t = (1, −1, 2) t

şi deci (T 3 − 2T + Id)(v) = (1, −1, 2).
37. a) Baza canonică B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este ortonormată, deci endomor-
t
fismul T este transformare hermitică dacă matricea sa A= [T ]B satisface
relaţiaA = Ā .
1 −i 1 i
Această egalitate se verifică ı̂n acest caz deoarece: Ā t = = = A.
i 0 −i 0

a z a z
b) Deoarece a, b ∈ R, rezultă ā = a şi b̄ = b, deci avem Ā t = = = A.
z b z b
Soluţii 59

ia −z −ia −z
c) Avem Ā t = = = −A, deci endomorfismul T este antihermi-
z ib z −ib
tian.
T esteunitar dacă A ·
d) Endomorfismul A∗ = A∗ · A = I2 , unde ∗ t
A = Ā . Avem Ā =
t
ū v̄ ū v̄ u −v̄ ū v̄ 2
|u| +|v|2
0
¯ ū
¯ = şi deci A·A∗ = · = |v|2 +|u|2
=
− v̄ −v u v ū −v u 0
1 0
= I2 . Analog se verifică egalitatea A∗ · A = I2 .
0 1
e) Endomorfismul real T se numeşte simetric dacă matricea sa A = [T ]B relativ la baza
ortonormată canonică B = {e1 , e2 } ⊂ R2 satisface relaţia A = A t . Evident, ı̂n cazul nostru
această relaţie este satisfăcută.
f ) Endomorfismul T este antisimetric deoarece A = −A t (ceeace se poate
verifica uşor).

2 2 0 −1 0 −1
T se numeşte structură complexă dacă A = −I2 ; avem A = =
1 0 1 0

−1 0 0 −1 0 1 1 0
= −I2 . Deoarece A · A t = = = I2 şi
0 −1 1 0 −1 0 0 1
analog A t · A = I2 . Rezultă T endomorfism ortogonal.
g) Avem
cos2 α + sin2 α

t cos α − sin α cos α sin α 0
A·A = · = = I2
sin α cos α − sin α cos α 0 sin2 α + cos2 α
şi analog A t · A = I2 , deci T este ortogonal.

1/2 1/2
h) Endomorfismul T se numeşte proiecţie dacă A2 = A. Dar A2 = = A, deci
1/2 1/2
T este o proiecţie.
i) T este operator nilpotent de ordinul trei dacă A3 = 0M3×3 (R) , egalitate care se verifică.
38. a) Se foloseşte produsul scalar hA, Bi=Tr hA · t Bi, ∀A, B ∈ M2 (R). Dacă endomor-
fismul real T are proprietatea T = T ∗ , adică hT A, Bi = hA, T Bi, ∀A, B ∈ M2 (R), atunci T
se numeşte transformare simetrică.
În acest caz, folosind proprietăţile urmei T r(C) = T r(C t ), T r(AB) = T r(BA), avem
hT A, Bi = hA t , Bi = T rhA t · B t i = T r(BA) t = T r(BA) = T r(AB) = T r(A t · B t )=
hA, B t i = hA, T Bi, deci T este simetrică relativ la produsul scalar canonic pe M2×2 (R).
Rb
b) Se foloseşte produsul scalar hf, gi = a f (x)g(x)dx, ∀f, g ∈ C 0 [a, b] ⊃ V .
Fie f, g ∈ V . Folosind integrarea prin părţi şi egalităţile f (a) = f (b), g(a) = g(b), obţinem:
Rb Rb Rb
hT f, gi = a
(T (f )(x))g(x)dx = a f 0 (x)g(x)dx = f (x)g(x)|ba − a f (x)g 0 (x)dx =
Rb
= f (b)g(b) − f (a)g(a) − a f (x)(T (g)(x))dx = 0 − hf, T gi = −hf, T gi,
deci transformarea liniară este antisimetrică relativ la produsul scalar canonic pe C 0 [a, b] ⊃
V.
39. a) Tv este liniară dacă T (αx + βy) = αT (x) + βT (y), ∀α, β ∈ R, ∀x, y ∈ V . Avem
Tv (αx + βy) = αx + βy + v, αTv (x) + βTv (y) = α(x + v) + β(y + v) = αx + βy + αv + βv,
deci Tv este liniară dacă şi numai dacă v = αv +βv, ∀α, β ∈ R ⇔ (α+β −1)v = 0, ∀α, β ∈ R,
condiţie echivalentă cu v = 0. Evident, pentru v = 0, obţinem Tv = Id, unicul caz ı̂n care
Tv este liniară.
60 ALGA-GDED
b) Fie v 6= 0. Se ştie că T = Tv conservă produsul scalar dacă ∀x, y ∈ V avem
hT x, T yi = hx, yi ⇔ hx + v, y + vi = hx, yi ⇔
⇔ hx, yi + hx, vi + hv, yi + hv, vi = hx, yi ⇒ hx, vi + hv, yi + hv, vi = 0,
relaţie ce trebuie să aibă loc pentru orice x, y ∈ V . Dar pentru x = y = v obţinem
3hv, vi = 0 ⇔ 3kvk2 = 0 ⇔ kvk = 0 ⇔ v = 0,
ı̂n contradicţie cu presupunerea v 6= 0; deci T nu conservă produsul scalar. De asemenea,

T = Tv nu conservă norma pentru v 6= 0, deoarece
kTv (v)k = k2vk = 2kvk =

6 kvk,
şi deci relaţia kTv (x)k = kxk, ∀x ∈ V nu are loc.

c) Se observă că ∀y ∈ V , avem Tv (y − v) = y, deci Tv este surjectivă. De asemenea, se
observă că aplicaţia T = Tv conservă distanţa dacă d(Tv (x), Tv (y)) = d(x, y), ∀x, y ∈ V ,
unde d(x, y) = kx − yk, ∀x, y ∈ V . Avem
d(Tv (x), Tv (y)) = kT (x) − T (y)k = k(x + v) − (y + v)k = kx − yk = d(x, y),
deci T = Tv conservă distanţa indusă de norma dată de produsul scalar.

Observaţie. Dacă || · || este o normă oarecare pe V , se poate arăta analog că T = Tv conservă
distanţa indusă de || · ||.
II.6. Vectori şi valori proprii. Diagonalizare

40. a) Calculăm polinomul caracteristic

2−λ 0 0
= −λ3 + 2λ2 − λ + 2.

P (λ) = det(A − λI3 ) = 0 −λ 1
0 −1 −λ
b) Rezolvăm ecuaţia caracteristică
P (λ) = 0 ⇔ −λ3 + 2λ2 − λ + 2 = 0,
deci ecuaţia algebrică −(λ2 + 1)(λ − 2) = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile
proprii ale matricei A şi formează spectrul transformării T , σ(T ) = {2}. Deoarece nu toate
rădăcinile polinomului P (λ) sunt reale, rezultă că T nu este jordanizabilă, deci nu este nici
diagonalizabilă.
În acest caz σ(T C ) = {2, −i, +i} 6⊂ R.
c) Se observă că pentru λ = λ1 = 2 avem µa (λ 1 ) = 1, pentru λ = −i avem µa (−i) = 1, iar
pentru λ = i avem µa (i) = 1.
Pentru λ = λ1 = 2 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuaţii liniare care are
drept soluţii vectorii proprii asociaţi valorii proprii λ1 = 2. Acest sistem este:
    
0 0 0 x 0
−2y + z = 0
(A − 2I3 )(v) = 0 ⇔  0 −2 1   y  =  0  ⇔
−y − 2z = 0,
0 −1 −2 z 0
şi are soluţiile v = (x, y, z) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t ∈ R. Deci Sλ1 = L(v1 ) , unde v1 = (1, 0, 0)
este nenul, deci liniar independent, care formează astfel bază ı̂n subspaţiul propriu Sλ1 , de
unde µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1.
Soluţii 61
Precizăm că deoarece λ2,3 = ±i ∈/ R, λ2,3 nu sunt valori proprii ale endomorfismului T .
Pentru T C (complexificatul morfismului T ), deci pentru matricea A = [T C ] ∈ M3×3 (C),
diagonalizarea poate avea loc.
Pentru λ = λ2 = −i, sistemul caracteristic asociat este:
     
2+i 0 0 x 0  (2 + i)x = 0
(A + iI3 )v = 0 ⇔  0 i 1  y  =  0  ⇔ iy + z = 0
0 −1 i z 0 −y + iz = 0

şi are soluţiile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t ∈ C. Deci Sλ2 = L(v2 ) , unde v2 = (0, i, 1)
este nenul, deci liniar independent, care formează astfel bază ı̂n subspaţiul propriu Sλ2 , de
unde µg (λ2 ) = dim Sλ2 = 1.
Pentru λ = λ3 = i, sistemul caracteristic asociat este:
     
2−i 0 0 x 0  (2 − i)x = 0
(A − iI3 )v = 0 ⇔  0 −i 1   y  =  0  ⇔ −iy + z = 0
0 −1 −i z 0 −y − iz = 0

şi are soluţiile v = (x, y, z) = (0, −it, t) = t(0, −i, 1), t ∈ C. Deci Sλ3 = L(v3 ) , unde
v3 = (0, −i, 1) este nenul, deci liniar independent, care formează astfel bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ3 , de unde µg (λ3 ) = dim Sλ3 = 1.
Se observă că µa (λ) = µg (λ), pentru orice λ = λ1 , λ2 , λ3 , deci transformarea T C este
diagonalizabilă.

3−λ 0 0
= −λ3 + 7λ2 − 16λ + 12.

P (λ) = det(A − λI) = 0 2−λ 1
0 0 2−λ
Rezolvăm ecuaţia caracteristică
P (λ) = 0 ⇔ −λ3 + 7λ2 − 16λ + 12 = 0,
deci ecuaţia algebrică −(λ − 3)(λ − 2)2 = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt rădăcinile
reale ale acestei ecuaţii şi deoarece toate rădăcinile sunt reale, spectrul este σ(T ) = σ(T C ) =
{3, 2, 2}. Deoarece σ(T C ) ⊂ R, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = λ1 = 3 şi λ = λ2 = 2 avem µa (3) = 1, respectiv µa (2) = 2.
Pentru λ = λ1 = 3, sistemul caracteristic asociat este
    
0 0 0 a 0
−b + c = 0
(A − 3I)v = 0 ⇔  0 −1 1   b  =  0  ⇔
−c = 0,
0 0 −1 c 0
şi are soluţiile (a, b, c) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t ∈ R. Deci o bază ı̂n subspaţiul propriu Sλ1
este generatorul nenul (deci liniar independent) v1 = (1, 0, 0), de unde rezultă µg (λ1 ) =
dim Sλ1 = 1 = µa (λ1 ).
Pentru λ = λ2 = 2, sistemul caracteristic asociat este:
    
1 0 0 a 0
a=0
(A − 2I)v = 0 ⇔  0 0 1   b  =  0  ⇔
c = 0,
0 0 0 c 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (0, t, 0) = t(0, 1, 0), t ∈ R. În concluzie, o bază ı̂n Sλ2 este
vectorul v2 = (0, 1, 0) t , de unde rezultă µg (λ2 ) = dim Sλ2 = 1.
62 ALGA-GDED
Deoarece pentru λ = λ2 avem µg (λ2 ) = 1 6= µa (λ2 ) = 2 rezultă că endomorfismul T nu

este diagonalizabil.
b) Calculăm polinomul caracteristic

7−λ 4 −1
= −λ3 + 18λ2 − 81λ + 108.

P (λ) = det(A − λI3 ) = 4 7−λ −1
−4 −4 4−λ
Rezolvăm ecuaţia caracteristică
P (λ) = 0 ⇔ −λ3 + 18λ2 − 81λ + 108 = 0,
deci ecuaţia algebrică −(λ − 3)2 (λ − 12) = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt rădăcinile
acestei ecuaţii şi deoarece toate sunt reale, spectrul este σ(T ) = σ(T C ) = {12, 3, 3}. Deoarece
σ(T C ) ⊂ R, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = λ1 = 12 şi λ = λ2 = 3 avem µa (λ1 ) = 1, respectiv µa (λ2 ) = 2.
Pentru λ = λ1 = 12 sistemul caracteristic asociat este
     
−5 4 −1 a 0  −5a + 4b − c = 0
(A − 12I)v = 0 ⇔  4 −5 −1   b  =  0  ⇔ 4a − 5b − c = 0
−4 −4 −8 c 0 −4a − 4b − 8c = 0

şi are soluţiile v = (a, b, c) = (t, t, −t) = t(1, 1, −1), t ∈ R. Deci o bază ı̂n subspaţiul propriu
Sλ1 este vectorul v1 = (1, 1, −1) de unde rezultă µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1 = µa (λ1 ).
Pentru λ = λ2 = 3 sistemul caracteristic asociat este
    
4 4 −1 a 0
(A − 3I)v = 0 ⇔  4 4 −1   b  =  0  ⇔ 4a + 4b − c = 0
−4 −4 1 c 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (α, β, 4α + 4β) = α(1, 0, 4) + β(0, 1, 4). În concluzie, o bază
ı̂n Sλ2 este formată din vectorii v2 = (1, 0, 4) şi v3 = (0, 1, 4), de unde rezultă µg (λ2 ) =
dim Sλ2 = 2 = µa (λ2 ).
Deoarece avem µa (λ1 ) = µg (λ1 )(= 1) şi µa (λ2 ) = µg (λ2 )(= 2), rezultă că endomorfismul T
este diagonalizabil.
Baza B 0 a spaţiului R3 relativ la care matricea endomorfismului T este diagonală, este formată
din vectorii (proprii ai) bazelor de subspaţii proprii ale lui T , adică B 0 = {v1 , v2 , v3 }.
În concluzie, endomorfismul T este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare şi matricea
diagonală, respectiv
   
1 1 0 12 0 0
C = [v1 , v2 , v3 ]B =  1 0 1  , D =  0 3 0  .
−1 4 4 0 0 3
Verificăm relaţia D = C −1 AC sub forma CD = AC. Avem

    
1 1 0 12 0 0 12 3 0
C · D =  1 0 1   0 3 0  =  12 0 3 ;
−1 4 4 0 0 3 −12 12 12
    
7 4 −1 1 1 0 12 3 0
A·C = 4 7 −1   1 0 1  =  12 0 3  = CD.
−4 −4 4 −1 4 4 −12 12 12
Soluţii 63
II.7. Forma canonică Jordan


3−λ 3 3
= −λ3 + 7λ2 − 16λ + 12.

P (λ) = det(A − λI3 ) = −1 11 − λ 6
2 −14 −7 − λ
Rezolvăm ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 ⇔ −λ3 + 7λ2 − 16λ + 12, deci ecuaţia algebrică
−(λ − 3)(λ − 2)2 = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii ale matricei A
şi formează spectrul transformării T , σ(T ) = {3, 2, 2}. Deoarece toate rădăcinile polinomului
P (λ) sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
b) Se observă că pentru λ = λ1 = 3 avem µa (λ1 ) = 1, iar pentru λ = λ2 = 2 avem
µa (λ2 ) = 2.
Pentru λ = λ1 = 3 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuaţii liniare care are
drept soluţii vectorii proprii asociaţi valorii proprii λ1 = 3. Acest sistem este:
     
0 3 3 x 0  3y + 3z = 0
(A − 3I3 )v = 0 ⇔  −1 8 6  y  =  0  ⇔ −x + 8y + 6z = 0
2 −14 −10 z 0 2x − 14y − 10z = 0

şi are soluţiile (x, y, z) = (−2t, −t, t) = t(−2, −1, 1), t ∈ R. Deci Sλ1 = L(v1 ) unde
v1 = (−2, −1, 1) este nenul (deci liniar independent), care formează astfel bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ1 ; rezultă µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1 = µa (λ1 ). Deci µa (λ1 ) = µg (λ1 ) şi o bază ı̂n Sλ1
este {v1 = (−2, −1, 1) t }; familiei v1 ı̂i corespunde celula Jordan J1 (3) = (3).
Pentru λ = λ2 = 2, sistemul caracteristic asociat este
     
1 3 3 x 0  x + 3y + 3z = 0
(A − 2I3 )v = 0 ⇔  −1 9 6  y  =  0  ⇔ −x + 9y + 6z = 0
2 −14 −9 z 0 2x − 14y − 9z = 0

şi are soluţiile v = (x, y, z) = (−3t, −3t, 4t) = t(−3, −3, 4), t ∈ R. Deci Sλ2 = L(v2 ), unde
v2 = (−3, −3, 4) este nenul (deci liniar independent), care formează astfel bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ2 ; rezultă µg (λ2 ) = dim Sλ2 = 1. Deoarece avem µg (λ2 ) = 1 6= 2 = µa (λ2 ), rezultă
că endomorfismul T nu este diagonalizabil.
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ2 ) − µg (λ2 ) = 2 − 1 = 1. Vectorii proprii
au forma v = (−3t, −3t, 4t), t ∈ R; vectorii principali p = (a, b, c) asociaţi ı̂i determinăm
rezolvând sistemul
     
1 3 3 a −3t  a + 3b + 3c = −3t
(A − λ2 I3 )p = v ⇔  −1 9 6   b  =  −3t  ⇔ −a + 9b + 6c = −3t
2 −14 −9 c 4t 2a − 14b − 9c = 4t,


1 3
1
3 −3t
cu minorul principal 6= 0. Condiţia de compatibilitate ∆car = −1 6 −3t ≡
−1 6
2 −9 4t

0 este identic satisfăcută, deci sistemul este compatibil nedeterminat. Considerând b necunos-
cută secundară, notăm b = s şi obţinem p = (a, b, c) = (s − t, s, − 34 s − 23 t). Obţinem spre
exemplu, pentru t = 1 şi s = 1, vectorul propriu v = (−3, −3, 4)t şi vectorul principal
2 1
p = (0, 1, −2) t . Familiei {v2 , p} ı̂i corespunde celula Jordan J2 (2) = .
0 2
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obţinem baza jordanizatoare B 0 =
{v1 = (−2, −1, 1); v2 = (−3,  −3, 4), p= (0, 1, −2)}, căreia ı̂i corespunde matricea Jordan
3 0 0
J = diag (J1 (3), J2 (2)) =  0 2 1 .
0 0 2
64 ALGA-GDED
d) Matricea de  trecere de la baza

 canonică la baza jordanizatoare este C = [B 0 ]B0 =
−2 −3 0
[v1 ; v2 , p]B0 =  −1 −3 1 .
1 4 −2
e) v. pct. c). f ) Matricea Jordan asociată endomorfismului T relativ la baza B 0 satisface
relaţia J = C −1 AC. Verificăm această relaţie sub forma CJ = AC:
    
−2 −3 0 3 0 0 −6 −6 −3
C · J =  −1 −3 1   0 2 1  =  −3 −6 −1  ;
1 4 −2 0 0 2 3 8 0
    
3 3 3 −2 −3 0 −6 −6 −3
A · C =  −1 11 6   −1 −3 1  =  −3 −6 −1  = C · J.
2 −14 −7 1 4 −2 3 8 0
Deci C · J = A · C.
43. a) Rezolvăm ecuaţia caracteristică

2−λ −1 2

P (λ) = 0 ⇔ det(A − λI3 ) = 0 ⇔ 5 −3 − λ 3 = 0,

−1 0 −2 − λ
deci ecuaţia algebrică −(λ + 1)3 = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii
ale matricei A şi formează spectrul transformării liniare, σ(T ) = { − 1, −1, −1}.
Deoarece toate rădăcinile polinomului caracteristic sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = λ1 = −1, cu ordinul de multiplicitate algebrică µa (λ1 ) = 3, sistemul caracte-
ristic asociat este un sistem de ecuaţii liniare care are drept soluţii nebanale vectorii proprii
v = (x, y, z) asociaţi valorii proprii λ = −1. Acest sistem este
    
a 0  3a − b + 2c = 0

3 −1 2
(A + I3 )v = 0 ⇔  5 −2 3   b  =  0  ⇔ 5a − 2b + 3c = 0
−1 0 −1 c 0

−a − c = 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (−t, −t, t) = t(−1, −1, 1), t ∈ R. Deci Sλ = L(v1 ) unde
v1 = (−1, −1, 1) este nenul (deci liniar independent) şi formează astfel o bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ1 , de unde rezultă µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1 6= 3 = µa (λ1 ).
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ1 ) − µg (λ1 ) = 3 − 1 = 2, pe care ı̂i vom
determina rezolvând, pe rând, sistemele (A + I3 )p1 = v şi (A + I3 )p2 = p1 .
Rezolvăm (A + I3 )p1 = v, cu p1 = (a, b, c), impunând condiţiile de compatibilitate, sistemul
fiind neomogen. Avem
    
a −t  3a − b + 2c = −t

3 −1 2
(A + I3 )p1 = v ⇔  5 −2 3   b  =  −t  ⇔ 5a − 2b + 3c = −t
−1 0 −1 c t

−a − c = t.
Sistemul este compatibil (∆car = 0, verificaţi!) nedeterminat. Considerând c = s drept

necunoscută secundară, se obţine p1 = (a, b, c) = (−t − s, −2t − s, s).
Pentru aflarea celui de-al doilea vector principal p2 = (a, b, c), rezolvăm sistemul
(15) 
   
a −t − s  3a − b + 2c = −t − s

3 −1 2
(A+I3 )p2 = p1 ⇔  5 −2 3   b  =  −2t − s  ⇔ 5a − 2b + 3c = −2t − s
−1 0 −1 c s

−a − c = s.
Soluţii 65

3
−1 −t − s
Pentru a avea sistem compatibil punem condiţia ∆car ≡ 5 −2 −2t − s = 0, condiţie
−1 0 s
 3a − b + 2c = 0
identic satisfăcută. Astfel, pentru s = −t, sistemul (15) devine 5a − 2b + 3c = −t , cu
−a − c = −t

soluţiile p2 = (a, b, c) = (−α + t, −α + 3t, α), α ∈ R. Obţinem, spre exemplu, pentru t = −1
şi α = 1 vectorul propriu v = (1, 1, −1) şi vectorii principali asociaţi p1 = (0, 1, 1) şi p2 =
(−2, −4, 1). Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obţinem baza jordanizatoare
B 0 = {v = (1, 1, −1); p1 = (0, 1, 1); p2 = (−2, −4, 1)},

 
−1 1 0
căreia ı̂i corespunde celula Jordan J3 (−1) =  0 −1 1  = J.
0 0 −1
0
În concluzie, matricea
 de trecere
de la baza canonică la baza jordanizatoare este C = [B ]B0 =
1 0 −2
[v, p1 , p2 ]B0 =  1 1 −4 , iar matricea Jordan J asociată endomorfismului T relativ
−1 1 1
la baza B 0 satisface relaţia J = C −1 AC ⇔ CJ = AC. Într-adevăr, avem
    
1 0 −2 −1 1 0 −1 1 2
C · J =  1 1 −4   0 −1 1  =  −1 0 5 
−1 1 1 0 0 −1 1 −2 0
    
2 −1 2 1 0 −2 −1 1 2
A · C =  5 −3 3   1 1 −4  =  −1 0 5  = C · J.
−1 0 −2 −1 1 1 1 −2 0

−4 − λ −7 −5

b) Rezolvăm ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 ⇔ det(A−λI3 ) = 0 ⇔ 2 3−λ 3 =

1 2 1−λ
0, deci ecuaţia algebrică −λ3 = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii
ale matricei A şi formează spectrul transformării liniare, σ(T ) = {0, 0, 0}. Deoarece toate
rădăcinile polinomului caracteristic sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = 0, avem µa (λ) = 3; determinăm vectorii proprii asociaţi v = (a, b, c) ∈ Sλ1 ,
rezolvând sistemul caracteristic asociat
     
−4 −7 −5 a 0  −4a − 7b − 5c = 0
A·v =0⇔ 2 3 3  b  =  0  ⇔ 2a + 3b + 3c = 0
1 2 1 c 0 a + 2b + c = 0,

care are soluţiile v = (a, b, c) = (−3t, t, t) = t(−3, 1, 1), t ∈ R. În concluzie, o bază ı̂n Sλ este
formată din vectorul v1 = (−3, 1, 1), de unde rezultă µg (λ) = dim Sλ = 1.
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ) − µg (λ) = 3 − 1 = 2 pe care ı̂i vom
determina rezolvând pe rând, sistemele A · p1 = v şi A · p2 = p1 .
Rezolvăm A · p1 = v cu p1 = (a, b, c), impunând condiţiile de compatibilitate, sistemul
fiind neomogen. Avem
     
−4 −7 −5 a −3t  −4a − 7b − 5c = −3t
A · p1 = v ⇔  2 3 3  b  =  t  ⇔ 2a + 3b + 3c = t
1 2 1 c t a + 2b + c = t.

Sistemul este compatibil (∆car = 0, verificaţi!) nedeterminat. Considerând c = s drept

necunoscută secundară, se obţine p1 = (a, b, c) = (−3s − t, s + t, s).
66 ALGA-GDED
Pentru aflarea celui de-al doilea vector principal p2 = (a, b, c), rezolvăm
(16)      
−4 −7 −5 a −3s − t  −4a − 7b − 5c = −3s − t
A · p2 = p1 ⇔  2 3 3  b  =  s + t  ⇔ 2a + 3b + 3c = s + t
1 2 1 c s a + 2b + c = s.


−4 −7 −3s − t

Pentru a avea sistem compatibil punem condiţia ∆car = 2 3 s + t = 0 ⇔
1 2 s
0 · s + 0 · t = 0; deci sistemul este compatibil pentru orice s, t ∈ R şi are soluţiile p2 =
(a, b, c) = (−3α − s + 2t, α + s − t, α), α ∈ R.
Obţinem, spre exemplu, pentru t = s = α = 1, vectorul propriu v = (−3, 1, 1) şi vectorii
principali asociaţi p1 = (−4, 2, 1) şi p2 = (−2, 1, 1).
Familia celor trei vectori formează baza jordanizatoare
B 0 = {v = (−3, 1, 1), p1 = (−4, 2, 1), p2 = (−2, 1, 1)},

 
0 1 0
căreia ı̂i corespunde celula Jordan J3 (0) =  0 0 1 . În concluzie, matricea de trecere
0 0 0  
−3 −4 −2
de la baza canonică la baza jordanizatoare este C = [B 0 ]B0 = [v, p1 , p2 ]B0 =  1 2 1 ,
1 1 1
0
iar
 matricea Jordan
 J asociată endomorfismului T relativ la baza B este J = diag (J3 (0)) =
0 1 0
 0 0 1 . Relaţia J = C −1 AC ⇔ CJ = AC are loc; ı̂ntr-adevăr, obţinem:
0 0 0
    
−3 −4 −2 0 1 0 0 −3 −4
C ·J = 1 2 1  0 0 1  =  0 1 2 
1 1 1 0 0 0 0 1 1
    
−4 −7 −5 −3 −4 −2 0 −3 −4
A·C = 2 3 3  1 2 1 = 0 1 2  = C · J.
1 2 1 1 1 1 0 1 1

−λ 1 0

c) Rezolvăm ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 ⇔ det(A − λI3 ) = 0 ⇔ −4 4 − λ 0 ,
0 0 2−λ
3
deci ecuaţia algebrică −(λ − 2) = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii
ale matricei A şi formează spectrul transformării liniare, σ(T ) = {2, 2, 2}. Deoarece toate
rădăcinile polinomului caracteristic sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = 2, cu ordinul de multiplicitate algebrică µa (λ) = 3, sistemul caracteristic asociat
este un sistem de ecuaţii liniare care are drept soluţii nebanale vectorii proprii v = (a, b, c)
asociaţi valorii proprii λ = 2. Acest sistem este
     
−2 1 0 a 0  −2a + b = 0
(A − 2I3 )v = 0 ⇔  −4 2 0   b  =  0  ⇔ −4a + 2b = 0
0 0 0 c 0 0=0

şi are soluţiile v = (a, b, c) = (t, 2t, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 0, 1), s, t ∈ R. În concluzie, o bază
ı̂n Sλ1 este formată din vectorii v1 = (1, 2, 0) şi v2 = (0, 0, 1), de unde rezultă µg (λ1 ) =
dim Sλ1 = 2.
Soluţii 67
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ1 ) − µg (λ1 ) = 3 − 2 = 1, pe care ı̂i vom
determina rezolvând, sistemul (A − 2I3 )p = v. Rezolvăm acest sistem, impunând condiţiile
de compatibilitate, sistemul fiind neomogen. Notând p = (a, b, c), sistemul se rescrie
     
−2 1 0 a t  −2a + b = t
(A − 2I3 )p = v ⇔  −4 2 0   b  =  2t  ⇔ −4a + 2b = 2t
0 0 0 c s 0 = s.


1 t 1 t
Pentru a avea sistem compatibil punem condiţiile ∆car1 = = 0 şi ∆car2 = =
2 2t 0 s
0, de unde rezultă că trebuie să avem s = 0.
Considerând a şi c necunoscute secundare şi notând a = α şi c = β, se obţine p =
(a, b, c) = (α, t + 2α, β).
Obţinem, spre exemplu pentru t = 1, s = 0, α = 1 şi β = 2, vectorul propriu v1 = (1, 2, 0)
şi vectorul principal asociat p1 = (1, 3, 2). Al doilea vector propriu va fi ales astfel ı̂ncât
s 6= 0; spre exemplu pentru t = 1, s = −1 obţinem v2 = (1, 2, −1). Reunind familiile de
vectori determinate mai sus, obţinem baza jordanizatoare
B 0 = {v1 = (1, 2, 0), p1 = (1, 3, 2); v2 = (1, 2, −1)},

0
deci matricea de  trecere de la
 baza canonică la baza jordanizatoare este C = [B ]B0 =
1 1 1
[v1 , p1 ; v2 ]B0 =  2 3 2 . Matricea Jordan J asociată endomorfismului T relativ la
0 2 −1
 
2 1 0
baza B 0 este J = diag (J2 (2), J1 (2)) =  0 2 0 . Relaţia J = C −1 AC ⇔ CJ = AC
0 0 2
are loc; ı̂ntr-adevăr, obţinem
    
1 1 1 2 1 0 2 3 2
C · J =  2 3 2  0 2 0  =  4 8 4 
0 2 −1 0 0 2 0 4 −2
    
0 1 0 1 1 1 2 3 2
A · C =  −4 4 0   2 3 2  =  4 8 4  = C · J.
0 0 2 0 2 −1 0 4 −2
d) Subspaţiul propriu asociat unicei valori proprii distincte λ = 0 (µ = 4) este Sλ=0 =

L({f1 = (1, −2, 1, −6)t , f2 = (0, 0, 1, −1)t }). Deci multiplicitatea geometrică este 2 < 4.
Determinăm cei 4 − 2 = 2 vectori principali rezolvând sistemul (A − 0I4 )p = v, unde v =
af1 + bf2 . Alegănd minorul principal la intersecţia liniilor 1 şi 3 cu primele două coloane,
compatibilitatea ecuaţiilor secundare 2 şi 4 este identic satisfăcută, iar soluţiile sunt de forma
p = (s, a − 2s, b − t − 5s, t)t . Pentru s = t = b = 0, a = 1 rezultă v1 = (1, −2, 1, −6)t , p1 =
(0, 1, 0, 0)t , iar pentru s = t = a = 0, b = 1 rezultă v2 = (0, 0, 1, −1)t , p2 = (0, 0, 1, 0)t .
Celor două familii de vectori le corespunde ı̂n matricea Jordan J câte o celulă Jordan J2 (0).
Baza
 jordanizatoareeste deci B 0 = {v1 , p1 ; v2 , p2 }, matricea jordanizatoare este C = [B 0 ]B =
1 0 0 0
 −2 1 0 0 
 1 0 1 1  iar matricea Jordan asociată este J = diag (J2 (0), J2 (0)).
 
−6 0 −1 0
e) Cele două valori proprii distincte sunt σ(A) = {λ1 = −1, λ2 = 2} cu multiplicităţile
algebrice µ1 = 1, µ2 = 2 respectiv. Pentru λ1 = −1 avem Sλ1 = L(v1 = (1, 1, 1)), deci
multiplicităţile algebrică şi geometrică sunt egale şi avem B1 = {v1 } bază ı̂n subspaţiul
68 ALGA-GDED
propriu Sλ1 . Pentru λ2 = 2, avem Sλ2 = L(v0 = (0, 1, 1)t ), deci multiplicitatea geometrică
este 1 < µ2 = 2. Determinăm un vector principal p rezolvând sistemul liniar (A − 2I3 )p = v,
unde v = (0, t, t)t . Condiţia de compatibilitate a sistemului neomogen este identic satisfăcută
şi obţinem soluţia p = (0, s, s + t)t ; alegând t = 1, s = 0 rezultă familia de vectori B2 =
{v2 = (0, 1, 1)t , p2 = (0, 0, 1)t }, bază ı̂n subspaţiul invariant asociat valorii proprii λ2 = 2.
0
Atunci baza jordanizatoare
  este B = B1 ∪ B2 = {v1 ; v2 , p2 }, matricea jordanizatoare este
1 0 0
C = [B 0 ]B =  1 1 0  iar matricea Jordan J = diag (J1 (−1), J2 (2)).
1 1 1
44. Prezentăm ı̂ntâi pe scurt algoritmul de jordanizare folosind metoda şirului de nuclee.
• Se determină rădăcinile complexe distincte ρ(A) = {λ1 , . . . , λp } ale polinomului carac-
teristic P (λ) = det(A − λIn ) matricii A a endomorfismului T ∈ End(V ) (dimK V = n).
• Dacă ρ(A) 6⊂ K, atunci T nu este jordanizabil, stop algoritm. În caz contrar, T admite
formă canonică Jordan şi algoritmul continuă.
• Pentru fiecare valoare proprie distinctă λ = λi (i = 1, p) având multiplicitatea algebrică

µi , se parcurg următorii paşi:
i) se determină o bază ı̂n subspaţiul propriu Si = Ker (T − λId). Dacă dim Si = µi ,
atunci se notează această bază cu Bi (căreia ı̂n matricea Jordan ı̂i corespunde blocul
diag (λi , . . . , λi ) de dimensiune µi ) şi se trece la următoarea valoare proprie distinctă .
În caz contrar, se trece la subpunctul următor.
ii) notăm τ = T − λId, M = [τ ] = A − λIn şi Kj = Ker (τ j ). Se determină ordinul
maxim al unei celule Jordan asociată valorii proprii λ (ordinul de nilpotenţă) ca fiind
numărul natural s ≥ 2 pentru care K1 ⊂ K2 ⊂ · · · ⊂ Ks = Ks+1 = Ks+2 = . . . .
iii) se descompun succesiv bazele βj ale subspaţiilor Kj (j = 1, s), după cum urmează:
βs = βs−1 ∪ Cs
βs−1 = βs−2 ∪ τ (Cs ) ∪ Cs−1
βs−2 = βs−3 ∪ τ 2 (Cs ) ∪ τ (Cs−1 ) ∪ Cs−2
...
β2 = β1 ∪ τ s−2 (Cs ) ∪ τ s−3 (Cs−1 ) ∪ . . . ∪ τ (C3 ) ∪ C2
β1 = g ∪ τ s−1 (Cs ) ∪ τ s−2 (Cs−1 ) ∪ . . . ∪ τ 2 (C3 ) ∪ τ (C2 ) ∪ C1
unde Cs , Cs−1 , . . . C1 sunt mulţimi de vectori (nu toate vide) construite pentru a com-
pleta reuniunile ce le preced, la bazele βs , . . . β1 respectiv. Pentru fiecare k ∈ 1, s şi
fiecare vector pk ∈ Ck , se construieşte familia
{v = τ k−1 (p), τ k−2 (p), . . . , τ (p), p},
formată din k vectori (v= vector propriu şi k − 1 vectori principali pentru k ≥ 2 şi
vectorul propriu v = p pentru k = 1), căreia ı̂n matricea Jordan J ı̂i corespunde celula
Jk (λ). Se notează cu Bi reuniunea acestor familii. Aceasta este o bază ı̂n subspaţiul
invariant Ks (Ks ⊃ K1 = S1 ) asociat valorii proprii λi .
• Se construieşte baza jordanizatoare B 0 = B1 ∪ · · · ∪ Bp şi matricea de trecere la această

bază, C = [B 0 ]B . Se construieşte matricea Jordan J = [T ]B 0 asociată endomorfismului
T aşezând pe diagonală blocurile/celulele asociate familiilor care compun B 0 , ı̂n ordinea
apariţiei acestor familii ı̂n noua bază B 0 .
Soluţii 69
• Se verifică relaţia J = C −1 AC sub forma echivalentă a acesteia, CJ = AC.

a) Pentru unica valoare proprie distinctă λ = −1 (µ = 3), obţinem M 2 6= 03 , M 3 = 0,
deci s = 3 şi K3 = R3 . Deoarece K2 = L({(1, 0, −2), (0, 1, 1)} 63 e3 = (0, 0, 1), alegem
C3 = {p = e3 }. Atunci avem
β3 = β2 ∪ {p = e3 }
β2 = β1 ∪ τ (e3 ) ∪ g
β1 = g ∪ τ 2 (e3 ) ∪ g.
Familia de vectori
B 0 = B1 = {v = M 2 e3 = (1, 1, −1)t , p1 = M e3 = (2, 3, −1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1)}
este baza a subspaţiului invariant K3 = R3 şi reprezintă o bază jordanizatoare

 a endomorfis-

1 2 0
mului T . Ei ı̂i corespunde matricea de schimbare de bază C = [v, p1 , p2 ]B =  1 3 0 
−1 −1 1
şi matricea Jordan J = J3 (−1). Se observă că alegând p = (−2, −4, 1)t 6∈ K2 , se obţine baza
jordanizatoare determinată ı̂n exerciţiul 43-a),
B 0 = {v = M 2 p = (1, 1, −1)t , M p = (0, 1, 1)t , p = (−2, −4, 1)t }.
b) Pentru unica valoare proprie distinctă λ = 0 obţinem M 2 6= 03 , M 3 = 03 , deci s = 3 şi

K3 = R3 . Deoarece K2 = L({(1, −1, 0)t , (0, −2, 1)t } 63 e3 = (0, 0, 1)t , alegem C3 = {p = e3 }.
Atunci avem
β3 = β2 ∪ {p = e3 }
β2 = β1 ∪ τ (e3 ) ∪ g
β1 = g ∪ τ 2 (e3 ) ∪ g.
Familia de vectori B 0 = B1 = {v = M 2 e3 = (−6, 2, 2)t , p1 = M e3 = (−5, 3, 1)t , p2 = e3 =

(0, 0, 1)t } este o bază a subspaţiului invariant K3 = R3 , 
bază jordanizatoare
 B 0 . Ei ı̂i core-
−6 −5 0
spunde matricea de schimbare de bază C = [v, p1 , p2 ]B =  2 3 0  şi matricea Jordan
2 1 1
J = J3 (0). Se observă că alegând p = (−2, 1, 1)t 6∈ K2 , se obţine baza jordanizatoare deter-
minată ı̂n exerciţiul 43-b), B 0 = {v = M 2 p = (−3, 1, 1)t , M p = (−4, 2, 1)t , p = (−2, 1, 1)t }.
c) Pentru unica valoare proprie distinctă λ = 2 obţinem M 2 = 0, deci s = 2 şi K2 = R3 .
Deoarece K1 = L({(1, 2, 0)t , e3 = (0, 0, 1)t } 63 e2 = (0, 1, 0), alegem C2 = {p = e2 }. Atunci
avem
β2 = β1 ∪ {e2 }
β1 = g ∪ τ (e2 ) ∪ {e3 }.
Familiei de vectori {v1 = M p1 = (1, 2, 0) , p1 = (0, 1, 0)t } ı̂i va corespunde celula Jordan
t
J2 (2), iar vectorului C1 = {v2 = e3 }, celula Jordan J1 (2). O bază a subspaţiului invariant
K2 = R3 este B 0 = {v1 , p1 ; v2 }, bază jordanizatoare.
 Ei ı̂i corespunde matricea de schimbare
1 0 0
de bază C = [v1 , p1 , v2 ]B =  2 1 0  şi matricea Jordan J = [T ]B 0 = diag (J2 (2), J1 (2)).
0 0 1
Se observă că alegând p = (1, 3, 2) 6∈ K1 şi selectând C1 = {v2 = (1, 2, −1)t }, se obţine baza
t
jordanizatoare determinată ı̂n exerciţiul 43-c), B 0 = {v = M p = (1, 2, 0)t , p = (1, 3, 2)t ; v2 =

(1, 2, −1)t }.
70 ALGA-GDED
d) Avem σ(A) = {λ1 = 0}, µ1 = 4 şi pentru unica valoare proprie distinctă λ = 0 obţinem
M = A, M 2 = 0, deci s = 2 şi K2 = R4 . Deoarece K1 = L({(0, 0, −1, 1)t , (1, −2, 1, −6)t } 63
p1 = e2 = (0, 1, 0, 0)t , p2 = e3 = (0, 0, 1, 0)t , alegem C3 = {e2 , e3 }. Atunci avem
β2 = β1 ∪ {e2 , e3 }
β1 = g ∪ {τ (e2 ), τ (e3 )} ∪ g.
Familia de vectori B 0 = B1 = {v1 = M e2 = (1, −2, 1, −6)t , p1 = e2 = (0, 1, 0, 0)t ; v2 =

M e3 = (0, 0, 1, −1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1, 0)t } bază a subspaţiului invariant K4 = R4 , o bază
jordanizatoare pentru
 T . Matricea jordanizatoare
 este matricea de schimbare de bază C =
1 0 0 0
 −2 1 0 0 
[v1 , p1 ; v2 , p2 ]B =
  iar matricea Jordan este J = diag (J2 (0), J2 (0)). Se
1 0 1 1 
−6 0 −1 0
observă că s-au obţinut aceleaşi rezultate ca ı̂n exerciţiul 43-d).
e) Pentru λ1 = −1 avem S1 = K1 = K2 = . . . , deci s = 1 şi rezolvând sistemul (A+I3 )v = 03
rezultă B1 = g ∪ {v1 = (1, 1, 1)t } = {v1 }, bază a subspaţiului propriu, căruia ı̂n matricea
Jordan ı̂i corespunde blocul (celula Jordan) J1 (−1). Pentru λ = 2 obţinem K1 ⊂ K2 = K3 =
. . . , deci s = 2 şi avem K2 = L(e1 , e2 ). Alegem p2 = e3 6∈ K2 şi obţinem
β2 = β1 ∪ {e3 }
β1 = g ∪ {τ (e3 )} ∪ g.
Familia de vectori B2 = {v2 = M e3 = (0, 1, 1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1)t } este o bază a subspaţiului
invariant K2 . Ei ı̂i corespunde ı̂n matricea J celula Jordan J2 (2). Atunci baza jordanizatoare
este B 0 = B1 ∪ B2 = {v1 ; v2 , p2 } şi se regăsesc rezultatele obţinute ı̂n exerciţiul 43-e).
II.8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice

45. a) Rezolvăm ecuaţia caracteristică:

3−λ 2 0
= 0 ⇔ −(λ + 1)2 (λ − 4) = 0.

P (λ ) = 0 ⇔ det(A − λ I3 ) = 0 ⇔ 2 0−λ 0
0 0 −1 − λ
Rădăcinile acestei ecuaţii fiind reale, sunt valorile proprii ale matricei A şi formează spectrul
transformării σ (T ) = {−1, −1, 4}.
Deoarece matricea A este simetrică (A = A t ), rezultă că endomorfismul T este diagona-
lizabil şi vectorii săi proprii din subspaţii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru λ = λ 1 = −1, sistemul caracteristic asociat este
    
4 2 0 a 0
(A + I3 )v = 0 ⇔  2 1 0   b  =  0  ⇔ 2a + b = 0
0 0 0 c 0
şi are soluţiile (a, b, c) = s(1, −2, 0) + t(0, 0, 1), s, t ∈ R. Deci am obţinut vectorii proprii
generatori v1 = (1, −2, 0) şi v2 = (0, 0, 1). Se observă că hv1 , v2 i = 0, deci v1 ⊥ v2 .
Pentru λ = λ 2 = 4, sistemul caracteristic asociat este
    
−1 2 0 a 0
−a + 2b = 0
(A − 4I3 )v = 0 ⇔  2 −4 0   b  =  0  ⇔
−5c = 0
0 0 −5 c 0
Soluţii 71
şi are soluţiile (a, b, c) = t(2, 1, 0), t ∈ R.

Notăm v3 = (2, 1, 0) vectorul propriu generator al subspaţiului propriu Sλ2 . Deoarece
v1 , v2 , v3 formează o bază diagonalizatoare ortogonală, baza diagonalizatoare ortonormată
este

v1 v2 v3 1 2 2 1
B= , , = √ , − √ , 0 , (0, 0, 1) , √ , √ , 0 .
kv1 k kv2 k kv3 k 5 5 5 5
b) Rezolvăm ecuaţia caracteristică

−2 − λ 1 1
= 0 ⇔ −λ (λ + 3)2 = 0.

P (λ ) = 0 ⇔ det(A − λ I3 ) = 0 ⇔ 1 −2 − λ 1
1 1 −2 − λ
Rădăcinile acestei ecuaţii sunt reale, deci formează spectrul transformării σ(T ) = {0, −3, −3}.
Deoarece matricea A este simetrică (A = A t ), rezultă că endomorfismul T este diagonalizabil
şi că vectorii săi proprii din subspaţii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru λ = λ 1 = 0, sistemul caracteristic asociat este
     
−2 1 1 a 0  −2a + b + c = 0
A · v = 0 ⇔  1 −2 1   b  =  0  ⇔ a − 2b + c = 0
1 1 −2 c 0 a + b − 2c = 0

şi are soluţiile

v = (a, b, c) = (t, t, t) = t (1, 1, 1), t ∈ R.
Deci am obţinut vectorul propriu generator v1 = (1, 1, 1).
Pentru λ = λ 2 = −3, sistemul caracteristic asociat este
    
1 1 1 a 0
(A + 3I3 )v = 0 ⇔  1 1 1   b  =  0  ⇔ {a + b + c = 0
1 1 1 c 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (−s − t, s, t) = s(−1, 1, 0) + t(−1, 0, 1), s, t ∈ R.

Se observă că vectorii v2 = (−1, 1, 0) şi v3 = (−1, 0, 1) nu sunt ortogonali. Folosind procedeul
1 1

Gram-Schmidt obţinem vectorii ortogonali u2 = (−1, 1, 0)şi u 3 = − 2 , − 2 , 1 . În concluzie,
vectorii v1 = (1, 1, 1), u2 = (−1, 1, 0) şi u3 = − 12 , − 12 , 1 formează o bază diagonalizatoare

ortogonală, deci baza diagonalizatoare ortonormată cerută este

v1 u2 u3 1 1 1 1 1 1 1 2
B= , , = √ ,√ ,√ , −√ , √ , 0 , −√ , −√ , √ .
kv1 k ku2 k ku3 k 3 3 3 2 2 6 6 6
II.9. Teorema Cayley-Hamilton. Funcţii de matrice

 
1 2 0
46. 1. a) Polinomul caracteristic al matricei A =  0 2 0  este
−2 −2 −1
PA (λ) = det(A − λI) = (−1 − λ)(1 − λ)(2 − λ) = −λ3 + 2λ2 + λ − 2.
Termenul liber al polinomului caracteristic este −2 = det A, nenul, deci matricea A este
inversabilă. Folosind teorema Cayley-Hamilton, are loc egalitatea P (A) = 0, adică
(17) P (A) ≡ −A3 + 2A2 + A − 2I = 0.

72 ALGA-GDED
Relaţia se rescrie −A3 + 2A2 + A = 2I ⇔ A(−A2 + 2A + I) = 2I, de unde, ı̂nmulţind la

stânga cu 21 A−1 obţinem 12 (−A2 + 2A + I) = A−1 şi deci
 
1 1 −1 0
−1
A = − (A2 − 2A − I) =  0 1/2 0 .
2 −2 1 −1
b) Aplicând teorema ı̂mpărţirii cu rest ı̂n R[t], obţinem
Q(t) ≡ t5 + 2t4 − t2 + 5 = (−t2 − 4t − 9) · P (t) + 19t2 + t − 13.
Dar P (A) = 0, deci

   
1 6 0 1 2 0
Q(A) = 19A2 + A − 13I3 = 19 0 4 0  +  0 2 0 +
0 −6 1 −2 −2 −1
   
−13 0 0 7 116 0
+ 0 −13 0 = 0 65 0 .
0 0 −13 −2 −116 5
c) Valorile proprii ale matricei A sunt distincte: λ1 = −1, λ2 = 1, λ3 = 2. Putem scrie:
(18) f (A) = f (−1)Z1 + f (1)Z2 + f (2)Z3
unde matricele Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla particularizăm funcţia f succesiv:
f (t) = t − 1 ⇒ f (A) = A − I = −2Z1 + Z3

f (t) = t + 1 ⇒ f (A) = A + I = 2Z2 + 3Z3
2
f (t) = t ⇒ f (A) = A2 = Z1 + Z2 + 4Z3 ,

 −2Z1 + Z3 = A − I
de unde obţinem sistemul liniar care are matrice drept necunoscute 2Z2 + 3Z3 = A + I
Z1 + Z2 + 4Z3 = A2

care admite soluţia
 
A−I 0 −2 0 1
1 0 0 0
2 3 = 61 (A2 − 3A + 2I) =  0 0 0 

Z1 = A+I 2 / 0
3

A2 1 4
1 1 4 1 0 1
 
−2 A − I 1 −2 0 1 1 −2 0
1 2

Z2 = 0 A + I 3 / 0 2 3 = 6 (−3A + 3A + 6I) =  0 0 0 
1 A2 4 1 1 4 −1 2 0
 
−2 0 A − I −2 0 1 0 2 0
2 3 = 16 (2A2 − 2I) =  0

Z3 = 0 2 A + I / 0 1 0 .
1 1 A2 1 1 4 0 −2 0
Atunci, pentru f (z) = Q(z) = z 5 + 2z 4 − z 2 + 5 ı̂n relaţia (18) obţinem:

   
0 0 0 1 −2 0
f (A) = f (−1)Z1 + f (1)Z2 + f (2)Z3 = 5 0 0 0  + 7 0 0 0 +
1 0 1 −1 2 0
(19)    
0 2 0 7 116 0
+65 0 1 0  =  0 65 0 .
0 −2 0 −2 −116 5
Soluţii 73
Pentru f (A) = eA , prin ı̂nlocuirea funcţiei f şi a soluţiei Z1 , Z2 , Z3 ı̂n relaţia (19) obţinem:
1 −1 2
eA = [e (A − 3A + 2I) + e(−3A2 + 3A + 6I) + e2 (2A2 − 2I)],
6
2e2 − 2e
 
e 0
şi deci eA = 0 e2 0 .
e−1 − e 2e − 2e2 e −1
Altfel. Pentru cele trei valori proprii λ1 = −1, λ2 = 1, λ3 = 2 se obţin vectorii proprii
generatori pentru subspaţiile proprii corespunzătoare
v1 = (0, 0, 1), v2 = (−1, 0, 1), v3 = (2, 1, −2),

 
0 −1 2
deci matricea diagonalizatoare este C = [v1 , v2 , v3 ] =  0 0 1 . Atunci eA =
1 1 −2
 
−1 0 0
CeD C −1 , unde D =  0 1 0  este matricea diagonală D = C −1 AC asociată lui A.
0 0 2
Prin calcul direct, rezultă:
 −1
2e2 − 2e
    
0 −1 2 e 0 0 1 0 1 e 0
A
e = 0 0 1  0 e 0  −1 2 0 = 0 e2 0 
1 1 −2 0 0 e2 0 1 0 e−1 − e 2e − 2e2 e−1
 
1 2 0
2) a) Polinomul caracteristic al matricei A =  0 2 0  este
−2 −2 1
P (λ) = det(A − λI) = (1 − λ)2 (2 − λ) = −λ3 + 4λ2 − 5λ + 2
şi deci, ı̂n baza teoremei Cayley-Hamilton, avem
1 3
−A3 + 4A2 − 5A + 2I = 0 ⇔ (A − 4A2 + 5A) = I,
2
 
1 −1 0
deci A−1 = 12 (A2 − 4A + 5I) =  0 1/2 0 .
2 −1 1
b) Aplicăm teorema ı̂mpărţirii cu rest ı̂n R[t]; ı̂mpărţim polinomul Q la P = −t3 +4t2 −5t+2
şi obţinem Q(t) ≡ t5 + 2t4 − t2 + 5 = (−t2 − 6t − 19) · P (t) + 47t2 − 83t + 43, deci ţinând
cont că P (A) = 0, rezultă
 
7 116 0
5 4 2 2
Q(A) = A + 2A − A + 5I = 47A − 83A + 43I =  0 65 0 .
−22 −304 7
c) Valorile proprii ale matricei A sunt λ1 = λ2 = 1 şi λ3 = 2. Deoarece λ1 = λ2 , ı̂n acest caz
scriem:
(20) f (A) = f (λ1 )Z1 + f 0 (λ1 )Z2 + f (λ3 )Z3
sau echivalent
(21) f (A) = f (1)Z1 + f 0 (1)Z2 + f (2)Z3 ,

74 ALGA-GDED
unde matricile Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla, particularizăm funcţia f succesiv:

f (t) = t − 1 ⇒ f (A) = A − I = Z2 + Z3
f (t) = t + 1 ⇒ f (A) = A + I = 2Z1 + Z2 + 3Z3
2
f (t) = t ⇒ f (A) = A2 = Z1 + 2Z2 + 4Z3 ,
de unde obţinem sistemul liniar compatibil determinat ı̂n necunoscute matricele Z1 , Z2 , Z3

 Z2 + Z3 = A − I
2Z1 + Z2 + 3Z3 = A + I
Z1 + 2Z2 + 4Z3 = A2 .

sistem a cărui soluţie este Z1 = −A2 + 2A, Z2 = −A2 + 3A − 2I, Z3 = A2 − 2A + I, deci

     
1 −2 0 0 0 0 0 2 0
Z1 =  0 0 0 , Z2 =  0 0 0 , Z 3 =  0 1 0 .
0 6 1 −2 4 0 0 −6 0
Pentru f (A) = eA , prin ı̂nlocuirea funcţiei f şi a soluţiei z1 , z2 , z3 ı̂n relaţia (21), obţinem:
eA = (−A2 + 2A)e + (−A2 + 3A − 2I)e + (A2 − 2A + I)e2 =
= (−2A2 + 5A − 2I)e + (A2 − 2A + I)e2 =
2e2 − 2e
     
1 −2 0 0 2 0 e 0
= e 0 0 0  + e2  0 1 0 = 0 e2 0 .
−2 10 1 0 −6 0 −2e 10e − 6e2 e
Pentru f (z) = Q(z) = z 5 + 2z 4 − z 2 + 5 ı̂n relaţia (20), rezultă
Q(A) = Q(1)Z1 + Q0 (1)Z2 + Q(2)Z3 =
     
1 −2 0 0 0 0 0 2 0
=7· 0 0 0  + 11 ·  0 0 0  + 65 ·  0 1 0 =
0 6 1 −2 4 0 0 −6 0
 
7 116 0
= 0 65 0 .
−22 −304 7
 
1 2 0
47. 1) Pentru A =  0 2 0  şi f (A) = ctg A, prin ı̂nlocuirea funcţiei f ı̂n
−2 −2 −1
relaţia (18), obţinem:
1
ctg A = [(A2 − 3A + 2I) ctg (−1) + (−3A2 + 3A + 6I) ctg 1 + (2A2 − 2I) ctg 2] =
6
1
= [(−4A2 + 6A + 4I) ctg 1 + (2A2 − 2I) ctg 2] =
6
   
1 6 −12 0 1 0 12 0 
=  0 0 0  ctg 1 +  0 6 0 ctg2.
6 −12 12 −6 6 0 −12 0
 
1 2 0
2) Pentru A =  0 2 0  şi f (A) = ctg A, ı̂nlocuind ı̂n relaţia (20), avem
−2 −2 1
ctg A = (−A2 + 2A) ctg 1 + (−A2 + 3A − 2I)(− sin12 1 ) + (A2 − 2A + I) ctg 2 =

     
1 −2 0 0 0 0 1 0 2 0
= 0 0 0  ctg 1 +  0 0 0  2 + 0 1 0  ctg 2.
0 6 1 −2 4 0 sin 1 0 −6 0
Soluţii 75

1 2
48. a) Polinomul caracteristic al matricii A = 2 1
este
P (λ) = det(A − λI) = (λ + 1)(λ − 3) = λ2 − 2λ − 3.
Termenul liber −3 al acestui polinom este exact determinantul matricii A, deci A este in-
versabilă. Conform teoremei Cayley-Hamilton avem
P (A) ≡ A2 − 2A − 3I = 0 ⇔ A2 − 2A = 3I ⇔ A(A − 2I) = (A − 2I)A = 3I
şi ı̂nmulţind la stânga (respectiv la dreapta) cu 31 A−1 , rezultă
1

−1/3 2/3
A−1 = (A − 2I) = .
3 2/3 −1/3
b) Aplicăm teorema ı̂mpărţirii cu rest ı̂n R[t]; ı̂mpărţim polinomul Q la P = t2 − 2t − 3 şi

obţinem
Q(t) = t4 − 2t3 + 3t − 4 = (t2 + 3)(t2 − 2t − 3) + 9t + 5,
şi cum P (A) ≡ A2 − 2A − 3I = 0, rezultă

14 18
Q(A) = A4 − 2A3 + 3A − 4I = 9A + 5I = .
18 14

0 2
49. Polinomul caracteristic al matricei A = 2 0
este
P (λ) = det(A − λI) = λ2 − 4 = (λ − 2)(λ + 2),
deci valorile proprii sunt λ1 = −2 şi λ2 = 2. Putem scrie
f (A) = f (λ1 )Z1 + f (λ2 )Z2 ,
deci
(22) f (A) = f (−2)Z1 + f (2)Z2 ,
unde matricile Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla particularizăm funcţia f succesiv:
f (t) = t − 1 ⇒ f (A) = A − I = −3Z1 + Z2

f (t) = t + 1 ⇒ f (A) = A + I = −Z1 + 3Z2 ,
de unde obţinem sistemul liniar care are matrice drept necunoscute

−3Z1 + Z3 = A − I
−Z1 + 3Z3 = A + I,
care admite soluţia

1 1/2 −1/2 1 1/2 1/2
Z1 = (−A + 2I) = , Z2 = (A + 2I) = .
4 −1/2 1/2 4 1/2 1/2
Pentru f (t) = et , prin ı̂nlocuirea funcţiei f şi a soluţiei Z1 şi Z2 ı̂n relaţia (22) obţinem
1 1 (e2 + e−2 )/2 (e2 − e−2 )/2

e = (−A + 2I)e−2 + (A + 2I)e2 =
A
.
4 4 (e2 − e−2 )/2 (e2 + e−2 )/2
76 ALGA-GDED
Pentru f (t) = sin t, prin ı̂nlocuirea funcţiei f ı̂n relaţia (22) obţinem

1 1 1 0 sin 2
sin A = (−A + 2I) sin(−2) + (A + 2I) sin 2 = A sin 2 = .
4 4 2 sin 2 0
II.10. Forme biliniare. Forme pătratice

50. a) Se verifică aditivitatea şi omogenitatea aplicaţiei A ı̂n f şi g:
Z 1 Z 1
A(λf + µg, h) = (λ f (t) + µ g(t)) dt · h (s)ds =
0 0
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
=λ f (t)dt · h (s)ds+µ g (t)dt · h (s)ds =
0 0 0 0
= λ · A (f, h) + µ · A (g, h)
Z 1 Z 1
A(f, λg + µh) = f (t)dt · (λ g(s) + µ h(s)) ds =
0 0
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
=λ f (t)dt · g (s)ds+µ f (t)dt · h (s)ds =
0 0 0 0
= λ · A (f, g) + µ · A (f, h) , ∀ f, g, h ∈ V, ∀λ , µ ∈ R.
b) Avem
Z 1 Z 1
A(f, g) = f (t)dt · g (s)ds =
0 0
Z 1 Z 1
= g (s)ds · f (t)dt = A (g, f ) , ∀f, g ∈ V,
0 0
deci A este simetrică.
Z 1 2
c) Q(f ) = A(f, f ) = f (t)dt , ∀f ∈ C 0 [0, 1].
0
d) Vectorii izotropi ai formei pătratice Q sunt funcţiile f ∈ V pentru care Q(f ) = 0. Deoarece
Z 1
f ∈ V ∈ C 0 [0, 1], avem f (t)dt = 0. De exemplu, vectorii izotropi ai formei pătratice Q
0
1
pot fi funcţii de forma f (t) = tn − n+1 , n ∈ R. (Verificaţi!)
51. a) Se verifică aditivitatea şi omogenitatea ı̂n x şi y:
A(λx + µx0 , y) = (λx1 + µx1 0 )y1 − 2(λx1 + µx1 0 )y2 − 2(λx2 + µx2 0 )y1 + 3(λx2 + µx2 0 )y2 =
= λ(x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 ) + µ (x1 0 y1 − 2x1 0 y2 − 2x2 0 y1 + 3x2 0 y2 ) =
= λA(x, y) + µA(x0 , y).
Analog
A ( x, λ y + µ y 0 ) = λ A(x, y) + µ A(x, y 0 ) , ∀x, x0 , y, y 0 ∈ R2 , ∀λ, µ ∈ R.
Arătăm că forma biliniară A este simetrică:

A(x, y) = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 =
= y1 x1 − 2y1 x2 − 2y2 x1 + 3y2 x2 = A(y, x).
b) Q(x) = A(x, x) = x21 − 2x1 x2 − 2x2 x1 + 3x22 = x21 − 4x1 x2 + 3x22 .

Soluţii 77
c) Matricea asociată formei pătratice Q relativ la B = {e1 , e2 } este

A(e1 , e1 ) A(e1 , e2 )
A = [A]{e1 ,e2 } = .
A(e2 , e1 ) A(e2 , e2 )

A(e1 , e1 ) = 1, A(e1 , e2 ) = −2
Dar deci matricea asociată lui A (şi lui Q) relative la baza
A(e2 , e1 ) = −2, A(e2 , e2 ) = 3,

1 −2
naturală este A = [A]B = .
−2 3

0 t 0 1 1 1 −2 1 1 0 −2
d) [A]B 0 = [B ]B [A]B [B ]B = = .
1 −1 −2 3 1 −1 −2 8
52. Prin dedublare, deci prin substituţiile
→ 21 (xi yj + xj yi )
(
xi xj
x2i → 12 (xi yi + yi xi ) = xi yi
efectuate ı̂n expresia analitică a formei pătratice Q, obţinem expresia analitică a formei polare
ataşate
1
A(x, y) = x1 y1 − 4 · (x1 y2 + x2 y1 ) + 3x2 y2 = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 .
2
53. a), b) La ambele subpuncte se verifică aditivitatea şi omogenitatea ı̂n x şi y.
a) Se observă că
A(λx + µx0 , y) = (λx1 + µx0 1 ) · y2 − (λx2 + µx0 2 )2 6=

6= λx1 y2 + µ x0 1 y2 − λx22 − µx0 2 2 = λA(x, y) + µA(x0 , y),
deci A nu este formă biliniară.

b) Avem
A(λx + µx0 , y) = (λx1 + µx1 0 ) · y2 − (λx2 + µx2 0 ) · y1 =

= λ(x1 y2 − x2 y1 ) + µ (x1 0 y2 − x2 0 y1 ) =
= λA(x, y) + µA(x0 , y)
A(x, λ y + µ y 0 ) = x1 (λ y2 + µ y2 0 ) − x2 (λ y1 + µ y1 0 ) =
= λ (x1 y2 − x2 y1 ) + µ (x1 y2 0 − x2 y1 0 ) =
= λA(x, y) + µA(x, y 0 ), ∀x, x0 , y, y 0 ∈ R2 , ∀λ, µ ∈ R.
54. a) şi b) Avem

A(x, y) = x1 y2 − x2 y1 , A(y, x) = y1 x2 − y2 x1 = −x1 y2 + x2 y1 .
Se observă că A(x, y) = −A(y, x) , ∀ x, y ∈ R2 , deci forma biliniară A este antisimetrică.

c) Notăm B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} baza canonică a lui R2 . Calculăm
(
A(e1 , e1 ) = 0, A(e1 , e2 ) = 1
A(e2 , e1 ) = −1, A(e2 , e2 ) = 0,
78 ALGA-GDED

0 1
de unde rezultă A = [A]B = . Deoarece A = −A t , rezultă că forma biliniară A
−1 0
este antisimetrică.
1 2 0 1 1 3 0 −7
d) [A]B 0 = [B 0 ]B t [A]B [B 0 ]B = = .
3 −1 −1 0 2 −1 7 0
55. a) Obţinem
A (λ x + µx0 , y) = 2(λx1 + µx1 0 )y1 − 3(λx1 + µx1 0 ) · y3 − 3(λx3 + µx3 0 )y1 + 4(λx2 + µx2 0 )y2 =
= λ(2x1 y2 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 ) + µ (2x1 0 y1 − 3x1 0 y3 − 3x3 0 y1 + 4x2 0 y2 ) =
= λA(x, y) + µA(x0 , y).
Analog
A ( x, λ y + µ y 0 ) = λ A(x, y) + µA(x, y 0 ) , ∀x, x0 , y, y 0 ∈ R3 , ∀λ, µ ∈ R.
Arătăm că forma biliniară A este simetrică:
A(x, y) = 2x1 y1 −3x1 y3 −3x3 y1 +4x2 y2 = 2y1 x1 −3y1 x3 −3y3 x1 +4y2 x2 = A(y, x) , ∀x, y ∈ R3 .
b) Notăm B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza canonică a lui R3 . Calculăm


 A(e1 , e1 ) = 2, A(e1 , e2 ) = 0, A(e1 , e3 ) = −3

A(e2 , e1 ) = 0, A(e2 , e2 ) = 4, A(e2 , e3 ) = 0


A(e3 , e1 ) = −3, A(e3 , e2 ) = 0, A(e3 , e3 ) = 0,

 
2 0 −3
de unde rezultă A = [A]B =  0 4 0 . Efectuăm verificarea
−3 0 0
 
2 0 −3
  
y1 2y1 − 3y3
A(x, y) = (x1 , x2 , x3 )  0 4 0   y2  = (x1 , x2 , x3 ) 4y2 =
−3 0 0 y 3 −3y 1
= 2x1 y1 − 3x1 y3 + 4x2 y2 − 3x3 y1 .
c) Nucleul unei forme biliniare simetrice este definit prin
Ker A = {x ∈ V | A(x, y) = 0, ∀ y ∈ V }.
Avem
A(x, y) = 0, ∀ y ∈ V ⇔ 2x1 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 = 0, ∀y = (y1 , y2 , y3 ) ⇔
⇔ x1 = x2 = x3 = 0 ⇔ x = 0R3 ,
deci Ker A = {0}, de unde rezultă dim Ker A = 0. Rangul formei biliniare A este egal cu
rangul matricii A. Deoarece det A = −36 6= 0, rezultă rang A = rang A = 3. În concluzie,
se verifică teorema dimensiunii:
3
dim
| {zKer A} + rang A = |dim
{zR} .
| {z }
0 3 3
d) Q(x) = A(x, x) = 2x21 − 3x1 x3 − 3x3 x1 + 4x22 = 2x21 − 6x1 x3 + 4x22 .

Soluţii 79
e) Deoarece matricea A este nesingulară rezultă că forma biliniară A este nedegenerată.
Q admite vectori izotropi nenuli dacă şi numai dacă
Q(x) = 0, x 6= 0 ⇔ 2x21 − 6x1 x3 + 4x22 = 0, (x1 , x2 , x3 ) 6= (0, 0, 0).
2x2 +4x2 2x2

Presupunând x1 6= 0, obţinem x3 = 16x1 2 = x31 + 3x21 . De exemplu, pentru x1 = 1, x2 = 1
rezultă x3 = 1; deci pentru vectorul nenul x = (1, 1, 1) 6= 0R3 , avem Q(x) = 0.
56. a) Se procedează la fel ca la exerciţiul 50 a).
b) Calculăm [A]B 0 :
 Z 1 2 1 2
t2

a = A(q , q ) = (1 + t)dt = t + = 94

11 1 1

 2
0



 0

 Z 1 Z 1 1 3
2

2
 a12 = A(q1 , q2 ) = s ds = t + t2 · s3 = 1

(1 + t)dt

 2

 0 0 0


 Z 1 Z 1

 3
 a13 = A(q1 , q3 ) = 0 (1 + t)dt · 0 1ds = 2



 Z 1 2
1 2
t dt = 91




 a21 = a12 = 2 , a22 = A(q1 , q2 ) =

 0

 Z 1 Z 1
1

 2
a23 = A(q2 , q3 ) = t dt · 1ds =





 0 0 3



 Z 1 2
 3 1
 a31 = a13 = 2 , a32 = a23 = 3 , a33 = A(q3 , q3 ) = 1ds = 1,


0
 
9/4 1/2 3/2
deci A = [A]B 0 =  1/2 1/9 1/3 .
3/2 1/3 1
c) Nucleul formei biliniare A este:
Ker A = {p ∈ V = R2 [x] | A(p, q) = 0, ∀ q ∈ R2 [x] } .
Avem
Z 1 Z 1 Z 1
(23) A(p, q) = 0, ∀ q ∈ R2 [x] ⇔ p(t)dt · q(s)ds = 0 , ∀q ∈ R2 [x] ⇔ p(t)dt = 0.
0 0 0
Considerăm polinomul p ∈ R2 [x] de forma p(x) = ax2 + bx + c. Atunci relaţia (23) se rescrie
1 1
t3 t2
Z
2

(at + bt + c)dt = 0 ⇔ a + b + ct = 0 ⇔
0 3 2 0
a b
⇔ 3 + 2 + c = 0 ⇔ c = − a3 − 2b .
Rezultă
a b 1 1
p(x) = ax2 + bx − + = a x2 − +b x− ,
3 2 3 2
deci Ker A = L v1 = x2 − 13 , v2 = x − 21 şi deoarece vectorii v1 şi v2 sunt liniar independenţi

avem B = {v1 , v2 } o bază ı̂n Ker A = 0. Deci dim Ker A = 2.

Rangul formei biliniare A este egal cu rangul matricii A, care se observă că este egal cu 1.
80 ALGA-GDED
Ker A} + rang A = dim R2 [x].

Se verifică astfel teorema dimensiunii, |dim {z
| {z } | {z }
2 1 3
R1
d) Q(p) = A(p, p) = ( 0 p(t)dt)2 .
e) Deoarece matricea A este singulară, rezultă că forma biliniară A este degenerată. Q
Z 1 Z 1
admite vectori izotropi nenuli doar dacă p(t)dt = 0, p 6= 0 ⇔ (at2 + bt + c)dt = 0 ⇔
0 0
a b
c=− − .
3 2
57. a) Prin dedublare, deci prin substituţiile
→ 21 (xi yj + xj yi )
(
xi xj
x2i → 12 (xi yi + yi xi ) = xi yi
efectuate ı̂n expresia analitică a formei pătratice Q, obţinem expresia analitică a formei polare
ataşate:
1 1 1 1
A(x, y) = x1 y1 − (x1 y2 + x2 y1 ) + 2 · (x2 y3 + x3 y2 ) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 .
2 2 2 2
b) Fie B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza canonică a spaţiului R3 . Avem:


 A(e1 , e1 ) = 1, A(e1 , e2 ) = − 21 , A(e1 , e3 ) = 0

A(e2 , e1 ) = − 21 , A(e2 , e2 ) = 0, A(e2 , e3 ) = 1


A(e3 , e1 ) = 0, A(e3 , e2 ) = 1, A(e3 , e3 ) = 0,

 
1 −1/2 0
deci A = [A]B =  −1/2 0 1 .
0 1 0
58. a) Avem U ⊥

= y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 | A(v1 , y) = 0, A(v2 , y) = 0 . Formăm sis-
temul de ecuaţii

A(v1 , y) = 0 2y1 − 3y3 + 4y2 = 0
⇔
A(v2 , y) = 0 −3y1 + 4y2 = 0,
ce are soluţiile y = (y1 , y2 , y3 ) = t, 43 t, 53 t , t ∈ R. În concluzie, U ⊥ = t 1, 34 , 53 | t ∈ R =

L(v3 ), unde v3 = 1, 34 , 53 6= 0R3 . Deci o bază ı̂n U ⊥ este {v3 = (1; 3/4; 5/3)}.
b) Din teorema Grassmann avem dim(U ∩U ⊥ ) = dim U +dim U ⊥ −dim(U +U ⊥ ) = 2+1−3 =
0, de unde rezultă
(24) U ∩ U ⊥ = {0} .
Deoarece v1 , v2 şi v3 sunt trei vectori liniar independenţi ı̂n spaţiul R3 de dimensiune 3,
rezultă că v1 , v2 şi v3 formează o bază ı̂n R3 , deci
(25) R3 = U + U ⊥
Din relaţiile (24) şi (25) rezultă U ⊕ U ⊥ = R3 .

c) Deoarece U ⊕ U ⊥ = R3 , restricţia A|U este nedegenerată.
Soluţii 81
II.11. Expresia canonică a unei forme pătratice

59. Folosind relaţia Q = X t A X, obţinem expresia analitică a formei pătratice Q:
  
1 −2
0 x1
Q(x) = (x1 , x2 , x3 )  1
0 3   x2  =
−2
3 0 x3
 
x1
= (x2 − 2x3 , x1 + 3x3 , −2x1 + 3x2 )  x2  =
x3
= x1 x2 − 2x1 x3 + x1 x2 + 3x2 x3 − 2x1 x3 + 3x2 x3 =
= 2x1 x2 − 4x1 x3 + 6x2 x3 .
Deoarece forma pătratică Q nu conţine nici un pătrat, se aplică schimbarea de coordonate:

   
 x1 = y1 + y2 x1
 
1 1 0 y1
x2 = y1 − y2 ⇔  x2  =  1 −1 0  y2 .

x3 = y3 x3 0 0 1 y3
Obţinem
Q(y) = 2(y1 + y2 )(y1 − y2 ) − 4(y1 + y2 )y3 + 6(y1 − y2 )y3 = 2y12 − 2y22 + 2y1 y3 − 10y2 y3 .
Grupând termenii pentru a forma pătrate obţinem:
Q(y) = 2y12 + 2y1 y3 − 2y22 − 10y2 y3 = 21 (2y1 + y3 )2 − 2y22 − 10y2 y3 − 21 y32 =

25y32 y32
= 12 (2y1 + y3 )2 + 1
−2 (−2y2 − 5y3 )2 + 2 − 2 =
= 21 (2y1 + y3 )2 − 12 (−2y2 − 5y3 )2 + 12y32 ,
de unde, examinând restrângerile de pătrate, rezultă schimbarea de coordonate

   
 z1 = 2y1 + y3 2 0 1
 
z1 y1
z2 = −2y2 − 5y3 ⇔  z2  =  0 −2 −5   y2 .

z3 = y3 z3 0 0 1 y3
Se observă că ı̂n aceste coordonate forma pătratică are expresie canonică. Pentru a obţine
baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de coordonate inversă
este:  1 1
 y1 = 2 z1 − 2 z3   
1/2 0 −1/2
  
 y1 z1
1 5
y2 = − 2 z2 − 2 z3 ⇔  y2  =  0 −1/2 −5/2   z2 .

 y3 0 0 1 z3
y3 = z3

În final, relaţia dintre coordonatele iniţiale (x1 , x2 , x3 ) şi cele finale (z1 , z2 , z3 ) este:
        
x1 1 1 0 1/2 0 −1/2 z1 1/2 −1/2 −3 z1
 x2  =  1 −1 0  0 −1/2 −5/2  z2  =  1/2 1/2 2  z2 ,
x3 0 0 1 0 0 1 z3 0 0 1 z3
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este:

 
1/2 −1/2 −3
0
[B ] = M =  1/2 1/2 2 .
0 0 1
82 ALGA-GDED
Matricea a formei pătratice relativ la această bază este matricea diagonală

 
1/2 0 0
[Q]B 0 = 0 −1/2 0 .
0 0 12
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, −, +) sau ı̂ncă (n+ , n− , n0 ) = (2, 1, 0).
60. Fie A = [A] matricea formei polare
A(x, y) = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + x2 y2
(obţinută
prin
dedublare) asociată formei pătratice Q relativ la baza naturală. Avem A =
1 −2
. Aplicând metoda Jacobi, prin calcul direct obţinem minorii
−2 1

1 −2
∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = = −3
−2 1
şi vectorii bazei corespunzătoare:

1 1 e1 1

1 e2 2/3
v1 = e1 ≡t , v2 = = − (−2e1 − e 2 ) ≡ ,
∆1 0 ∆2 1 −2 3 1/3
deci matricea de trecere la noua bază B 0 şi matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ
la această bază sunt respectiv

0 1 2/3 t ∆0 /∆1 0 1 0
C = [B ]B = , [Q]B 0 = CAC = = ,
0 1/3 0 ∆1 /∆2 0 −1/3
iar expresia analitică a formei ı̂n noile coordonate [x]B 0 =t (x0 1 , x0 2 ) este Q(x) = x021 − 31 x022 .

1 −2
61. Spectrul matricii A = −2 1
asociate formei pătratice Q este σ(A) = {−1, 3}.
Pentru λ1 = −1 aflăm un vector propriu generator asociat rezolvând sistemul caracteristic

2 −2 x 0 x=t
(A − (−1)I)v = 0 ⇒ = ⇔ , t ∈ R.
−2 2 y 0 y=t
Soluţiile acestui sistem sunt de forma v = (t, t) = t(1, 1), t ∈ R, deci un vector propriu asociat
este v1 = (1, 1). Analog, pentru λ2 = 3 avem vectorul propriu asociat v2 = (1, −1). Normând
baza ortogonală B = {v1 , v2 } obţinem o bază ortonormată

1 1 1 1
B 0 = w1 = √ , √ , w2 = √ , − √
2 2 2 2
formată din vectori proprii ai matricei A, a cărei matricea asociată este
√ √
0 1/√2 1/ √2
C = [B ]B = [w1 , w2 ] = .
1/ 2 −1/ 2
Atunci matricea formei pătratice Q relativ la B 0 este

λ1 0 −1 0
[Q]B 0 =t CAC = = ,
0 λ2 0 3
x0 1

iar expresia canonică a lui Q va fi Q(x) = −x021 + 3x022 , unde am notat [x]B 0 = .
x0 2
Soluţii 83
Signatura formei pătratice Q este (−, +), (n+ , n− , n0 ) = (1, 1, 0).

62. a) Metoda Gauss. Grupând termenii pentru a forma pătrate conform metodei
b2
Gauss, ax2 + bx = a1 (ax + 2b )2 − 4a , obţinem:
Q(v) = (x2 − 8xy − 16xz) + 7y 2 − 8yz + z 2 =

= x2 + 2x · (−4y − 8z) + 7y 2 − 8yz + z 2 =
= (x − 4y − 8z)2 − (4y + 8z)2 + 7y 2 − 8yz + z 2 =
= (x − 4y − 8z)2 − 9y 2 − 72yz − 63z 2 =
= (x − 4y − 8z)2 − 91 (−9y − 36z)2 + 144z 2 − 63z 2 =
= (x − 4y − 8z)2 − 91 (−9y − 36z)2 + 81z 2 = x02 − 91 y 02 + 81z 02 ,
de unde examinând restrângerile de pătrate obţinem schimbarea de coordonate

 0
 x = x − 4y − 8z
y 0 = −9y − 36z
 0
z = z.
Se observă că relativ la aceste coordonate forma pătratică are expresia canonică. Pentru a
obţine baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de coordonate
inversă este
x = x0 − 94 y 0 − 8z 0

     0 

 x 1 −4/9 −8 x
y = − 19 y 0 − 4z 0 ⇔  y  =  0 −1/9 −4  y 0 ,
 z 0 0 1 z0
z = z0


 
1 −4/9 −8
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este C = [B 0 ] =  0 −1/9 −4 .
0 0 1
Matricea diagonală a formei pătratice relativ la această bază este
 
1 0 0
[Q]B 0 = C t AC =  0 −1/9 0 .
0 0 81
Metoda valorilor proprii. Prin dedublare obţinem forma polară A asociată formei
pătratice Q,
A(v1 , v2 ) = x1 x2 − 4x1 y2 − 4x2 y1 − 8x1 z2 − 8x2 z1 + 7y1 y2 − 4y1 z2 − 4y2 z1 + z1 z2 ,
v1 = (x
1 , y1 , z1 ), v2 = (x
2 , y2 , z2 ). Matricea acestei forme relativ la baza naturală este A =
1 −4 −8
[A] =  −4 7 −4 , cu spectrul σ(A) = {9, 9, −9}. Se determină o bază formată
−8 −4 1
din vectorii proprii ortonormaţi ai matricii (fapt posibil deoarece A este matrice simetrică).
Pentru λ = 9, obţinem sistemul caracteristic
  
a  −8a − 4b − 8c = 0
(A − 9I)v = 0, v ≡  b  ⇔ −4a − 2b − 4c = 0 ⇔ b = −2a − 2c,
c −8a − 4b − 8c = 0

cu soluţiile v = (t, −2t − 2s, s) = t(1, −2, 0) + s(0, −2, 1), t, s ∈ R, deci doi vectori proprii
liniar independenţi sunt v1 = (1, −2, 0), v2 = (0, −2, 1). Ortogonalizăm {v1 , v2 } cu procedeul
84 ALGA-GDED
Gram-Schmidt şi obţinem



 u1 = v1 = (1, −2, 0)


 hv2 , u1 i
u2 = v2 − pru1 v2 = v2 − · u1 =

 hu 1 , u1 i

= (0, −2, 1) − 45 (1, −2, 0) = (− 54 , − 25 , 1)||(−4, −2, 5).


Aflăm al treilea vector propriu. Sistemul caracteristic asociat valorii proprii λ = −9 este

 10a − 4b − 8c = 0
(A + 9I)v = 0 ⇒ −4a + 16b − 4c = 0 ,
−8a − 4b + 10c = 0

are soluţiile v = (2t, t, 2t) = t(2, 1, 2), t ∈ R, deci obţinem u3 = v3 = (2, 1, 2).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii  u
√1 , u2 şi u3 ,√rezultă baza
 ortonor-
1/ √5 −4/3√5 2/3
mată căutată cu matricea de trecere asociată [B 0 ] =  −2/ 5 −2/3√ 5 1/3 . Matricea
0 5/3 5 2/3
 
9 0 0
diagonală ataşată formei pătratice relativ la această bază este [Q]B 0 = 0 9 0 .
0 0 −9
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obţinem minorii:

1 −4 −8
1 −4
∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = = 7 − 16 = −9, ∆3 = −4 7 −4 = −729
−4 7 −8

−4 1

   
1 4/9
1 1 e1 1

e2
e0 1 = e1 ≡  0  , e0 2 = = − (−4e 1 − e 2 ) ≡  1/9  ,
∆1 ∆2 1 −4 9
0 0
 
1 e1
e2 e3 1 −8/81
e0 3 = 1 −4 −8 = − (72e1 + 36e2 − 9e3 ) ≡  −4/81 ,
∆3 −4 7 −4 729 1/81
deci matricea de trecere la noua bază B0 şi matricea diagonală

 ataşată formei pătratice relativ
1 4/9 −8/81
la această bază sunt respectiv [B 0 ] =  0 1/9 −4/81  şi
0 0 1/81
   
∆0 /∆1 0 0 1 0 0
t
[Q]B 0 = CAC =  0 ∆1 /∆2 0 = 0 −1/9 0 ,
0 0 ∆2 /∆3 0 0 1/81
iar expresia analitică a formei pătratice Q relativ la noile coordonate (x0 , y 0 , z 0 ) este
1 1
Q(v) = x02 − y 02 + z 02 , ∀v = x0 e0 1 + y 0 e0 2 + z 0 e0 3 ∈ R3 .
9 81
Se observă că oricare ar fi metoda de obţinere a expresiei canonice a formei pătratice Q,
signatura acesteia este (+, +, −), (n+ , n− , n0 ) = (2, 1, 0).
b) Metoda Gauss. Grupând termenii pentru a forma pătrate prin metoda Gauss, deci
b2
folosind restrângeri de pătrate de tipul ax2 + bx = a1 (ax + 2b )2 − 4a , obţinem
1 4 1 4
Q(x) = −5x22 + 4x1 x2 = − (−5x2 + 2x1 )2 + x21 = − y12 + y22 ,
5 5 5 5
Soluţii 85
de unde rezultă schimbarea de coordonate

y1 = 2x1 − 5x2

y1 2 −5 x1
⇔ = .
y2 = x1 y2 1 0 x2
Pentru a obţine baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de
coordonate inversă este

x1 = y2

x1 0 1 y1
⇔ = ,
x2 = − 15 y1 + 25 y2 x2 −1/5 2/5 y2
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonală a formei

pătratice relativ la această bază sunt

0 1 −1/5 0
C = [B 0 ] = , [Q]B 0 = C t AC = .
−1/5 2/5 0 4/5
Metoda valorilor proprii. Fie A forma polară asociată formei pătratice Q,
A(x, y) = −5x2 y2 + 2x1 y2 + 2x2 y1 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2
obţinută prin dedublare. Matricea acesteia relativ la baza naturală este

A(e1 , e1 ) A(e1 , e2 ) 0 2
A = [A] = =
A(e2 , e1 ) A(e2 , e2 ) 2 −5
−ν−5
unde e1 = (1, 0), e2 = (0, 1). Spectrul acestei matrice este σ(A) = { ν−5 2 , 2 }, unde ν =
√
41. Se determină o bază formată din vectori proprii ortonomaţi ai matricii A (fapt posibil
deoarece A este matrice simetrică); această bază se obţine, de exemplu,
prin normarea unei

4 4
baze ortogonale formate din vectori proprii, de matrice asociată [B̄] = .
ν−5 −ν − 5
0
După normarea acestora, obţinem matricea de trecere la noua bază B şi matricea diagonală
ataşată formei pătratice relativ la această bază,
1 ν−5

4 4 0
C = [B 0 ] = √ , [Q]B 0 = C t AC = 2
−ν−5 .
82 − 10ν ν−5 −ν − 5 0 2

0 2
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obţinem minorii ∆0 = 1, ∆1 = 0, ∆2 = = −4.
2 0
Unul dintre minori fiind nul, metoda nu este aplicabilă. Se observă că signatura formei
pătratice Q este (+, −) sau ı̂ncă, (n+ , n− , n0 ) = (1, 1, 0).
c) Metoda Gauss. Folosind relaţia Q =t XAX unde A = [Q]B , X = [x]B , obţinem expresia
analitică a formei pătratice Q,
  
3 −2 −4 x1
Q(x) = (x1 , x2 , x3 ) −2 6 −2  x2  = 3x21 − 4x1 x2 − 8x1 x3 + 6x22 − 4x2 x3 + 3x23 .
−4 −2 3 x3
Grupând termenii pentru a forma pătrate, obţinem:
Q(x) = 3x21 − 4x1 x2 − 8x1 x3 + 6x22 − 4x2 x3 + 3x23 =

= 31 (3x1 − 2x2 − 4x3 )2 − 16
3 x2 x3 − 34 x22 − 16 2
3 x3 + 6x22 − 4x2 x3 + 3x23 =
= 31 (3x1 − 2x2 − 4x3 )2 + 14 2
3 x2 − 73 x23 − 28
3 x2 x3 =
2 142
= 13 (3x1 − 2x2 − 4x3 )2 + 3
14
14
3 x2 − 14
3 x3 − 3
14 · 32 · x23 − 37 x23 =
2
= 13 (3x1 − 2x2 − 4x3 )2 + 3
14
14
3 x2 − 14
3 x3 − 7x23 = 31 y12 + 3 2
14 y2 − 7y32 ,
86 ALGA-GDED
de unde, examinând restrângerile de pătrate, rezultă schimbarea de coordonate:


 y1 = 3x1 − 2x2 − 4x3
    
y1 3 −2 −4 x1
y2 = 14 14
3 x2 − 3 x3 ⇔  y2  =  0 14/3 −14/3  x2 .

y3 = x3 y3 0 0 1 x3
Pentru a obţine baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de
coordonate inversă este

 x1 = 31 y1 + 17 y2 + 2y3     

 x1 1/3 1/7 2 y1
3
x2 = 14 y2 + y3 ⇔  x2  =  0 3/14 1  y2 ,

 x3 0 0 1 y3
x3 = y3

deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagnală a formei

pătratice relativ la această bază, sunt
   
1/3 1/7 2 1/3 0 0
0 t
C = [B ] =  0 3/14 1 , [Q]B 0 = C AC =  0 3/14 0 .
0 0 1 0 0 −7
Metoda valorilor proprii. Procedând analog punctului a), obţinem spectrul matricii
date σ(A) = {−2, 7, 7} şi vectorii proprii corespunzători v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, −2, 0),
v3 = (0, −2, 1). Fie u1 = v1 . Se observă că v1 ⊥ v2 , v1 ⊥ v3 . Ortogonalizând {v2 , v3 } cu
procedeul Gram-Schmidt obţinem
(
u2 = v2 = (1, −2, 0)
u3 = v3 − pru2 v3 = (−4/5, −2/5, 1)||(−4, −2, 5).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii
 proprii√v1 , u2 , u3 obţinem
√  baza ortonor-
2/3 1/ √5 −4/3√5
mată căutată cu matricea asociată C = [B 0 ] =  1/3 −2/ 5 −2/3√ 5 . Matricea diag-
2/3 0 5/3 5
 
−2 0 0
onală ataşată formei pătratice relativ la această bază este [Q]B 0 = C t AC =  0 7 0 .
0 0 7

3 −2 −4
3 −2
= −98
∆0 = 1, ∆1 = 3, ∆2 = = 14, ∆ 3 = −2 6 −2
−2 6
−4

−2 3
şi vectorii bazei corespunzătoare

   
1 1/3 1 e1

1 −1/7
e2
v1 = e1 ≡  0 , v2 = = (−2e1 − 3e2 ) ≡  −3/14 ,
∆1 ∆2 3 −2 14
0 0
 
1 e1
e2 e3 1 −2/7
v3 = 3 −2 −4 = − (28e1 + 14e2 + 14e3 ) ≡  −1/7 ,
∆3 −2 6 −2 98 −1/7
la această bază sunt respectiv:
   
1/3 −1/7 −2/7 1/3 0 0
0 t
C = [B ] =  0 −3/14 −1/7 , [Q]B 0 = C AC =  0 3/14 0 ,
0 0 −1/7 0 0 −1/7
Soluţii 87
iar expresia analitică a formei ı̂n noile coordonate (x0 , y 0 , z 0 ) este:

1 02 3 1
Q(v 0 ) = x + y 02 − z 02 , v = x0 v1 + y 0 v2 + z 0 v3 ∈ R3 .
3 14 7
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, −), (n+ , n− , n0 ) = (2, 1, 0).
d) Metoda Gauss. Folosind relaţia Q =t XAX, unde A = [Q]B , X = [x]B =t (x1 , x2 , x3 ),
obţinem expresia analitică a formei pătratice
Q(x) = x21 + 2x1 x2 − 2x1 x3 + 2x22 + 3x23 ,
care după gruparea termenilor pentru a forma pătrate devine Q(x) = (x1 + x2 − x3 )2 +
(x2 + x3 )2 + x23 .
Examinând restrângerile de pătrate, rezultă schimbarea de coordonate:

 y1 = x1 + x2 − x3
    
y1 1 1 −1 x1
y2 = x2 + x3 ⇔  y2  =  0 1 1  x2 ,

y3 = x3 y3 0 0 1 x3
iar transformarea de coordonate inversă este:


 x1 = y1 − y2 + 2y3
    
x1 1 −1 2 y1
x2 = y2 − y3 ⇔  x2  =  0 1 −1  y2 ,

x3 = y3 x3 0 0 1 y3

pătratice relativ la această bază sunt
   
1 −1 2 1 0 0
0 t
C = [B ] = M =  0 1 −1 , [Q]B 0 = C AC =  0 1 0 .
0 0 1 0 0 1
Metoda valorilor proprii. Polinomul caracteristic al matricii A este P (λ) = −λ3 + 6λ2 −
9λ + 1. Rădăcinile polinomului sunt reale, deoarece A este matrice simetrică, ı̂nsă fiind
iraţionale, nu pot fi determinate direct. Prin urmare metoda valorilor proprii nu se poate
aplica.

1 1
Metoda Jacobi. Obţinem minorii Jacobi ∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = = 1, ∆3 =
1 2

1
1 −1

1 2 0 = 1 şi baza asociată

−1 0 3
  

1 1
1 1 e1 e2
v1 = ∆1 e 1 ≡  0 , v2 =∆2 = e1 − e2 ≡  −1 ,
1 1
0 0
 
e1 e2 e3 2
v3 = ∆13 1

1 −1 = 2e1 − e2 + e3 ≡  −1 ,
1 2 0 1
deci matricea de trecere la noua bază B 0 şi matricea diagonală sunt respectiv:
   
1 1 2 1 0 0
C = [B 0 ] =  0 −1 −1 , [Q]B 0 = C t AC =  0 1 0 .
0 0 1 0 0 1
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, +), (n+ , n− , n0 ) = (3, 0, 0).
88 ALGA-GDED
e) Metoda Gauss. Grupând termenii pentru a forma pătrate obţinem:

1
Q(x) = −1 (−x1 + 3x3 )2 + x22 + 4x2 x3 + 4x23 =
= −(−x1 + 3x3 )2 + (x2 + 2x3 )2 = −y12 + y22 .
Din relaţiile schimbării de coordonate


 y1 = −x1 + 3x3
    
y1 −1 0 3 x1
y2 = x2 + 2x3 ⇔  y2  =  0 1 2  x2 

y3 = x3 y3 0 0 1 x3
obţinem     
x1 −1 0 3 y1
 x2  =  0 1 −2  y2 ,
x3 0 0 1 y3
deci matricea noii baze şi matricea diagonală a formei pătratice sunt respectiv:
   
−1 0 3 −1 0 0
C = [B 0 ] =  0 1 −2 , [Q]B 0 = C t AC =  0 1 0 .
0 0 1 0 0 0
 polare A (obţinută
Metoda valorilor proprii. Matricea relativ la bazanaturală a formei
−1 0 3
prin dedublarea formei pătratice Q) este A = [A]B =  0 1 2 , are spectrul σ(A) =
3 2 −5
{−7, 2, 0} şi vectorii proprii corespunzători v1 = (2, 1, −4), v2 = (1, 2, 1), v3 = (3, −2, 1). Prin
normarea bazei ortogonale formate din vectorii √proprii v√1 , v2 , v3 √
obţinem
 baza ortonormată
2/√21 1/√6 3/ √14
căutată cu matricea asociată C = [B 0 ] =  1/ √21 2/√6 −2/√ 14 .
−4/ 21 1/ 6 1/ 14
Matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ la această bază este
 
−7 0 0
[Q]B 0 = C t AC =  0 2 0 .
0 0 0
Metoda Jacobi. Prin calcul direct obţinem minorii:

−1 0 3
−1 0

∆0 = 1, ∆1 = −1, ∆2 = = −1, ∆ 3 = 0 1 2 = 0.
0 1
3 2 −5
Unul din minori fiind nul, metoda nu este aplicabilă.

Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, −, 0) sau (n+ , n− , n0 ) = (1, 1, 1).
f ) Metoda Gauss. Folosind relaţia Q(x) =t X · A · X, unde A = [Q]B , X = [x]B , obţinem
expresia analitică a formei pătratice Q,
Q(x) = 2x1 x2 − 6x1 x3 − 6x2 x4 + 2x3 x4 , x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 .
Deoarece forma pătratică Q nu conţine termeni de forma aii x2i , i = 1, 4, efectuăm schimbarea
de coordonate
    
 x1 1 1 0 0 y1
 x1 = y1 + y2  x2   1 −1 0 0  y2 
x2 = y1 − y2 ⇔  x3  =  0
   ;
0 1 0  y3 
x3 = y3 , x 4 = y4

x 4 0 0 0 1 y 4
Soluţii 89
Notăm cu M matricea din membrul drept. Relativ la noile coordonate, avem
Q(x) = 2y12 − 2y22 − 6y1 y3 − 6y1 y4 − 6y2 y3 + 6y2 y4 + 2y3 y4 .
Grupând termenii pentru a forma pătrate se obţine ı̂n final

2
Q(y) = 21 (2y1 − 3y3 − 3y4 )2 − 29 − 29 y3 − 3y2 − 72 y4 + 12 (2y2 − 32 y4 )2 − 2y42 =
= 12 z12 − 29 z22 + 21 z32 − 2z42 ,
de unde rezultă transformarea de coordonate


 z1 = 2y1 − 3y3 − 3y4     

 z1 2 0 −3 −3 y1
 z2 = −3y2 − 9 y3 − 7 y4

2 2  z2   0 −3 −9/2 −7/2 
  y2
 
⇔  z3  = 
  ,
z = 2y − 2
y 0 2 0 −2/3  y3 
3 2 4

 3


 z4 0 0 0 1 y4
z4 = y4 ,

a cărei inversă este

y1 = 12 z1 + 13 z2 − 12 z3


     

 y1 1/2 1/3 −1/2 0 z1
 y2 = 1 z3 + 1 z4

 y2   0
2 3 0 1/2 1/3 
  z2
 
⇔
  =  .

 y3 = 29 z2 − 13 z3 − z4 y3   0 2/9 −1/3 −1  z3 


 y4 0 0 0 1 z4
y4 = z4

Notăm cu N matricea din membrul drept. Matricea de trecere la baza diagonalizatoare se

obţine folosind relaţiile X = M Y = M N Z ≡ CZ; obţinem matricea de trecere C şi respectiv
matricea diagonală a formei pătratice relativ la această bază:
 
1/2 1/3 0 1/3
 1/2 1/3 −1 −1/3 
C = [B 0 ] = M N =  ,
 0 2/9 −1/3 −1 
0 0 0 1
 
1/2 0 0 0
 0 −2/9 0 0 
[Q]B 0 = C t AC = 
 0
.
0 1/2 0 
0 0 0 −2
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este σ(A) = {−4, −2, 2, 4}, iar vectorii
proprii corespunzători sunt
v1 = (1, −1, 1, −1), v2 = (1, 1, 1, 1), v3 = (1, −1, −1, 1), v4 = (−1, −1, 1, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v1 , v2 , v3 şi v4 obţinem baza
ortonormată căutată cu matricea asociată
 
1/2 1/2 1/2 −1/2
0
 −1/2 1/2 −1/2 −1/2 
C = [B ] =  .
 1/2 1/2 −1/2 1/2 
−1/2 1/2 1/2 1/2
Matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ la această bază este

 
−4 0 0 0
t
 0 −2 0 0 
[Q]B 0 = C AC = 
 .
0 0 2 0 
0 0 0 4
90 ALGA-GDED
Metoda Jacobi. Deoarece minorul ∆1 = 0 este nul, metoda nu este aplicabilă.

Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, −, −) sau (n+ , n− , n0 ) = (2, 2, 0).
g) Metoda Gauss. Procedând analog punctului c), obţinem expresia analitică a formei
pătratice Q,
Q(x) = 5x21 − 4x1 x2 − 4x1 x3 + 6x22 + 4x23 .
Grupând termenii pentru a forma pătrate obţinem:
Q(x) = 51 (5x1 − 2x2 − 2x3 )2 + 26 2
5 x2 + 16 2
− 85 x2 x3 =
5 x3
2 40 2
= 51 (5x1 − 2x2 − 2x3 )2 + 5
26
26 4
5 x2 − 5 x3 − 13 x3 =
= 15 y12 + 5 2
26 y2 − 40 2
13 y3 ,
de unde rezultă transformarea inversă de coordonate:


 x1 = 15 y1 + 13
1 6
y2 + 13 y3     

 x1 1/5 1/13 6/13 y1
5 2
x2 = 26 y2 + 13 y3 ⇔  x2  =  0 5/26 2/13  y2 ,

 x3 0 0 1 y3
x3 = y3


pătratice relativ la această bază sunt:
   
1/5 1/13 6/13 1/5 0 0
0 t
C = [B ] = M =  0 5/26 2/13 , [Q]B 0 = C AC =  0 5/26 0 .
0 0 1 0 0 −40/13
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este σ(A) = {2, 5, 8}, iar vectorii proprii
corespunzători sunt
v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, 2, −2), v3 = (−2, 2, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii
 proprii v1 , v2 şi v3 obţinem baza ortonor-
2/3 1/3 −2/3
mată căutate cu matricea asociată [B 0 ] =  1/3 2/3 2/3 . Matricea diagonală
2/3 −2/3 1/3
 
2 0 0
ataşată formei pătratice relativ la această bază este [Q]B 0 = 0 5 0 .
0 0 8

5 −2 −2
5 −2

∆0 = 1, ∆1 = 5, ∆2 = = 26, ∆ 3 = −2 6 0 = 80
−2 6
−2

0 4

   
1 1/5 1 e1

1 −1/13
e2
v1 = e1 ≡  0 , v2 = = (−2e1 − 5e2 ) ≡  −5/26 ,
∆1 ∆2 5 −2 26
0 0
 
1 e1 e2 e3 1 3/20

v3 = 5 −2 −2 = (12e1 + 4e2 + 26e3 ) ≡  1/20 ,
∆3 −2 6 0 80 13/40
la această bază sunt respectiv:
   
1/5 −1/13 3/20 1/5 0 0
0 t
C = [B ] =  0 −5/26 1/20 , [Q]B 0 = C AC =  0 5/26 0 .
0 0 13/40 0 0 13/40
Soluţii 91
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, +) sau (n+ , n− , n0 ) = (3, 0, 0).
III.1. Vectori liberi

63. a) Identificăm
vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonică
ortonormată ī, j̄, k̄ , ā ≡ (1, 2, µ), b̄ ≡ (1, 1, 2). Prin calcul direct obţinem:

ī j̄ k̄

ā × b̄ = 1 2 µ = (4 − µ)ī + (−2 + µ)j̄ − k̄.

1 1 2

b) Avem ind ā, b̄ ⇔ ā × b̄ 6= 0. În cazul nostru ā × b̄ = (4 − µ)ī + (−2 + µ)j̄ − k̄ 6= 0̄
(coeficientul lui k̄ este totdeauna nenul), deci ind ā, b̄ . Dar ā × b̄ 6= 0, (ā × b̄)⊥ā, (ā × b̄)⊥b̄,
deci ā × b̄ ∈
/ L(ā, b̄); deci o bază ı̂n V3 este dată de ā, b̄, ā × b̄ .

c) Fie O(0, 0, 0) originea sistemului de coordonate iar ī, j̄, k̄ baza acestuia. Atunci tri-
−→ −−→
unghiul determinat de reprezentanţii OA şi OB de origine O ai vectorilor liberi ā şi respectiv
b̄ ca muchii adiacente are cele trei vârfuri O(0, 0, 0), A(1, 2, 2) şi B(1, 1, 2). Aria triunghiului
OAB este dată de formula:
1 1 1 1√
A[∆OAB] = ā × b̄ = k(1, 2, 2) × (1, 1, 2)k = k(2, 0, −1)k = 5.
2 2 2 2
Evident aria paralelogramului determinat
√ de ā şi b̄ ca muchii adiacente este egală cu dublul
ariei triunghiului OAB, deci egală cu 5.
64. a) Identificăm vectorii liberi cu tripletele coordonatelor relativ la baza canonică

ortonormată {ī, j̄, k̄}, ā ≡ (1, 1, 1), b̄ ≡ (0, 1, µ), c̄ ≡ (0, 1, 1). Obţinem:

1 1 1

hā, b̄ × c̄i = 0 1 µ = 1 − µ.

0 1 1
b) Pentru
µ = 1, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependenţi). Deoarece pentru µ 6= 1
avem ā, b̄ × c̄ 6= 0, rezultă că ı̂n acest caz cei trei vectori sunt liniar independenţi, deci
sunt
necoplanari.
Vectorii ā, b̄, c̄ determină ı̂n V3 o bază pozitiv orientată dacă şi numai dacă
ā, b̄ × c̄ > 0, condiţie echivalentă cu µ < 1.
c) Volumul tetraedrului determinat de vectorii ā, b̄, c̄ ca muchii adiacente este dat de formula
Vt = 61 |hā, (b̄ × c̄)i|. Deoarece o prismă triunghiulară poate fi descompusă natural ı̂n trei
tetraedre de volume egale, iar paralelipipedul ı̂n două prisme de volume egale, avem Vpr =
3Vt , Vpp = 2Vpr = 6Vt , deci pentru µ = 0 obţinem Vt = 16 |1 − 0| = 61 , Vpr = 12 , Vpp = 1.
65. a) Identificăm
vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonică
ortonormată

ī, j̄, k̄

, ā ≡ (1, −1, 1), b̄ ≡ (1, 2, 3), c̄ ≡ (0, 1, 1). Prin calcul direct, obţinem:
ī j̄ k̄

b̄ × c̄ = 1 2 3 = −ī − j̄ + k̄ ≡ (−1, −1, 1) şi apoi dublul produs vectorial:

0 1 1

ī j̄ k̄

ā × (b̄ × c̄) = 1 −1 1 = −2j̄ − 2k̄ ≡ (0, −2, −2).

−1 −1 1

b) Aplicând formula ā×(b̄× c̄) = hā, c̄i b̄− ā, b̄ c̄, avem ā×(b̄× c̄) ≡ 0·(1, 2, 3)−2·(0, 1, 1) =
(0, −2, −2) ≡ −2j̄ − 2k̄.
c) Se observă că dublul produs vectorial w̄ = ā×(b̄× c̄) este ortogonal atât
pe ā cât şi pe b̄× c̄
(fiind produsul vectorial al acestor vectori). Din relaţia w̄ = hā, c̄i b̄ − ā, b̄ c̄ se observă că
92 ALGA-GDED
vectorul w̄ aparţine subspaţiului L(b̄, c̄), fiind combinaţie liniară de generatorii subspaţiului,
deci w̄ este coplanar cu b̄ şi c̄.
III.2. Dreapta şi planul ı̂n spaţiu

66. a) Dreapta ∆ ce trece prin punctele A(1, 2, 3) şi B(4, 2, 1) este dată de ecuaţiile
carteziene:
x−1 y−2 z−3 x−1 y−2 z−3
∆: = = ⇔ = = .
4−1 2−2 1−3 3 0 −2
Egalând şirul de rapoarte cu t, obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei, ∆ : (x, y, z) =
(1 + 3t, 2, 3 − 2t), t ∈ R.
b) Identificăm vectorul
director v̄ cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonică
ortonormată ī, j̄, k̄ , v̄ ≡ (−1, 0, 2). Dreapta ∆ determinată de direcţia v̄ şi punctul
y−6
C(2, 6, 1) are ecuaţiile carteziene x−2 z−1
−1 = 0 = 2 ; egalând şirul de rapoarte cu t, obţinem
ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : (x, y, z) = (2 − t, 6, 1 + 2t), t ∈ R.

2x + y − 5z = 12
67. Rezolvând sistemul de ecuaţii 4x + 7y − 33z = 1 şi considerând ca necunoscută
secundară y = t, obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : (x, y, z) = ( 17 1
2 + 23 t, t, 1 +
x− 17
5
∈ R. Extrăgând t din fiecare egalitate, obţinem t = 1 2 = y−0
23 t), t 1 = 23
z−1
5 , deci vectorul
23
1 5 1 5

director este v̄ ≡ 23 , 1, 23 ≡ 23 ī+ j̄ + 23 k̄. Dând valori lui t ∈ R ı̂n ecuaţiile parametrice ale
dreptei ∆, obţinem puncte ale dreptei. De exemplu, pentru t = 0 şi t = 1 obţinem respectiv
punctele A0 ( 17 393 28
2 , 0, 1), A1 ( 46 , 1, 23 ) ∈ ∆.
68. a) Avem A, B, C necoliniare doar dacă ind {AB,

AC} ⇔ AB × AC 6= 0̄. Dar
ī j̄ k̄

AB = ī − 3j̄, AC = 2ī − j̄ iar AB × AC = 1 −3 0 = 5k̄ 6= 0̄, deci punctele A, B şi C

2 −1 0
nu sunt coliniare. Ecuaţia planului π determinat de punctele A, B, C este dată de:

x y z 1

1 −2 1 1
π: = 0 ⇔ z = 1.
2 −5 1 1

3 −3 1 1
b)
Identificăm
vectorul n̄ cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonică ortonormată
ī, j̄, k̄ , n̄ ≡ (0, 3, 2). Planul ce trece prin punctul D(1, 5, 0) şi are direcţia normală n̄ ≡
(0, 3, 2) este
π : 0(x − 1) + 3(y − 5) + 2(z − 0) = 0 ⇔ 3y + 2z − 15 = 0.
Altfel. π face parte din fasciculul paralel de plane de direcţii normale comune n̄ ≡ (0, 3, 2),
de ecuaţie πλ : 0x + 3y + 2z + λ = 0, λ ∈ R. Planul cerut conţine punctul D(1, 5, 0).
Condiţia D ∈ πλ conduce la 3 · 5 + 2 · 0 + λ = 0 ⇒ λ = −15, deci planul căutat este
π = πλ=−15 : 3y + 2z − 15 = 0.
c) Avem vectorii ū ≡ (2, 0, 0) şi v̄ ≡ (−1, 0, 3). Atunci
planul π ce trece prin
punctul E(2, 1, 2)
x−2 y−1 z−2

şi este paralel cu direcţiile ū şi v̄ este dat de π : 2 0 0 = 0 ⇔ 6y − 6 = 0 ⇔

−1 0 3
y = 1.
69. Se observă că un vector normal al planului x + 2y − 3z = 4 este ū = (1, 2, −3), iar
trei puncte ce aparţin planului sunt A(1, 0, −1),B(2, 1, 0) şi C(0, 2, 0). Deoarece punctul C,
de exemplu, nu aparţine dreptei determinate de punctele A şi B (care are ecuaţiile x − 1 =
y = z + 1) rezultă că A, B şi C sunt necoliniare (echivalent, verificaţi că AB × AC 6= 0̄).
Soluţii 93
Pentru a afla ecuaţiile parametrice ale planului, avem nevoie de un punct aparţinând planului
şi de doi vectori necoliniari ū = a1 ī + b1 j̄ + c1 k̄ şi v̄ = a2 ī + b2 j̄ + c2 k̄ ce admit reprezentanţi
−−→ −→
conţinuţi ı̂n planul π. Deoarece ştim că segmentele orientate AB şi AC sunt conţinute ı̂n
−−→ −→
plan, alegem ū şi v̄ astfel ı̂ncât AB ∈ ū şi AC ∈ v̄. Atunci avem:
−−→
AB ≡ (a1 , b1 , c1 ) = (2 − 1, 1 − 0, 0 − (−1)) = (1, 1, 1),
−→
AC ≡ (a2 , b2 , c2 ) = (0 − 1, 2 − 0, 0 − (−1)) = (−1, 2, 1).
În concluzie, planul π ce conţine punctul A(1, 0, −1) şi are direcţiile ū = ī + j̄ + k̄ şi v̄ =
−ī + 2j̄ + k̄ se poate rescrie sub formă parametrică:

 x=1+s−t
π: y = 0 + s + 2t , s, t ∈ R,
z = −1 + s + t

sau carteziană:

x−1 y−0 z+1

π : 1 1 1 = 0 ⇔ −1(x − 1) − 2y + 3(z + 1) = 0 ⇔ x + 2y − 3z = 4.

−1 2 1
Temă. Verificaţi {A, B, C} ⊂ π.

70. a) Dacă mărimile algebrice ale segmentelor determinate de π pe axele Ox, Oy şi Oz
sunt respectiv 1, −3 şi 2, rezultă că planul π intersectează axele de coordonate ı̂n punctele
M1 (1, 0, 0), M2 (0, −3, 0) şi M3 (0, 0, 2). Scriem ecuaţia planului prin tăieturi:
x y z
π: + + − 1 = 0 ⇔ 6x − 2y + 3z − 6 = 0.
1 −3 2
b) Avem un punct F (1, 2, 3) aparţinând planului, un vector conţinut ı̂n plan ū ≡ (1, −1, 0)
(dat de vectorul director al dreptei ∆ : x1 = y−1−1 =
z−1
0 . Considerăm v̄ = F M al doilea
vector conţinut ı̂n plan, unde M ∈ ∆ este un punct oarecare al dreptei ∆. Fie M (0, 1, 1).
Rezultă v̄ = F M ≡ (0 − 1, 1 − 2, 1 − 3) = (−1, −1, −2). Obţinem:

x−1 y−2 z−3

π : 1 −1 0 = 0 ⇔ x + y − z = 0.

−1 −1 −2
Altfel. Considerăm ∆ : x = 1 − y = z−1

0 ca fiind dreapta aflată la intersecţia planelor

x=1−y x+y−1=0
⇔
x = z−1
0 z − 1 = 0,
deci ecuaţia fasciculului redus de plane ce trec prin dreapta ∆ este:
(x + y − 1) + r(z − 1) = 0, r ∈ R.
Dar π aparţine acestui fascicul şi deoarece F (1, 2, 3) ∈ π, avem
(1 + 2 − 1) + r(3 − 1) = 0 ⇔ 2 + 2r = 0 ⇔ r = −1,
şi deci: π : (x + y − 1) − 1(z − 1) = 0 ⇔ π : x + y − z = 0.

c) Planul π trece prin punctul G(2, 0, −1) şi are vectorul normal n̄ = (1, 0, −3) (acelaşi cu al
planului π∗ : x − 3z + 1 = 0). Avem
π : 1(x − 2) + 0(y − 0) + (−3)(z + 1) = 0 ⇔ x − 3z − 5 = 0.

94 ALGA-GDED
Altfel. Fasciculul redus de plane paralele ce au vectorul normal n̄ = (1, 0, −3) are ecuaţia de
forma
πλ : 1 · x + 0 · y − 3 · z + λ = 0, λ ∈ R.
Planul π aparţine acestui fascicul şi conţine punctul G(2, 0, −1), deci condiţia G ∈ πλ se
rescrie 1 · 2 + 0 · 0 − 3 · (−1) + λ = 0 ⇔ λ = −5; deci π : x − 3z − 5 = 0.
III.3. Probleme relative la dreaptă şi plan

71. a) Pentru a determina poziţia relativă a dreptelor ∆1 şi ∆2 , rezolvăm sistemul
determinat de cele 2 + 2 ecuaţii ale acestora:
(
x − y = 2, x+z =3
2x + 3z = 4, y = −1.
Se observă că sistemul este incompatibil, deci intersecţia lor este mulţimea vidă. Vectorii
x− 12
directori ai dreptelor ∆1 : x1 = y+2 1 = z−3
−1 şi ∆2 : 3 = y+10 = z−1
−1 sunt respectiv
2
3
v̄1 = (1, 1, −1) şi v̄2 = 2 , 0, −1 . În urma calculelor rezultă v̄1 × v̄2 = −1, − 12 , − 23 6= 0̄E3 ,

deci dreptele ∆1 şi ∆2 nu sunt paralele. Deoarece hv̄1 , v̄2 i = 52 6= 0, rezultă că dreptele ∆1 şi
∆2 nu sunt perpendiculare.
b) Planele π1 : x − 3y = 1 şi π2 : 2y + z = 2 au vectorii normali n̄1 = (1, −3, 0), respectiv
n̄2 = (0, 2, 1). Deoarece n̄1 × n̄2 = (−3, −1, 2) 6= 0̄, cele două plane nu sunt nici paralele,
nici confundate, deci intersecţia lor este o dreaptă ∆∗ ale cărei puncte satisfac sistemul de
ecuaţii:
x − 3y − 1 = 0
2y + z − 2 = 0.
Se observă că sistemul este compatibil simplu nedeterminat, deci π1 şi π2 se intersectează
după o dreaptă. Deoarece hn̄1 , n̄2 i = −6 6= 0, rezultă că cele două plane nu sunt perpendic-
ulare.

x−y =2
72. a) Considerând x necunoscuta secundară ı̂n sistemul x + z = 3 , obţinem soluţiile:

 x=t
y = −2 + t , t ∈ R, de unde, explicitând t ı̂n fiecare din cele trei relaţii, rezultă ecuaţiile
z =3−t

y+2
carteziene ale dreptei ∆1 : x−0 z−3
1 = 1 = −1 = t, deci un vector director al dreptei ∆1 este
v̄1 = ī + j̄ − k̄ ≡ (1, 1, −1).
1
x− 2 y+1 z−1
Ecuaţiile carteziene ale dreptei ∆2 sunt ∆2 : 3 = = , deci aceasta admite
2
0 −1
drept vector director v̄2 ≡ 32 , 0, −1 . Avem

3
√
hv̄1 , v̄2 i 2 +0+1 5 39
cos(∆1 , ∆2 ) = cos(v̄1 , v̄2 ) = =√ q = ,
kv̄1 k kv̄2 k 3 · 13 39
4
√
şi deci (∆1 , ∆2 ) = arccos 5 3939 ∈ 0, π2 .

y
b) Se observă că un vector director al dreptei ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 este v̄ ≡ (−1, 2, 5), iar un
vector normal la planul π : y − z = 1 este n̄ ≡ (0, 1, −1). Fie α unghiul dintre dreapta ∆ şi
planul π. Avem √
hv̄, n̄i −3 15
sin α = =√ √ =− ,
kv̄k kn̄k 30 · 2 10
Soluţii 95
√ √
− 15
= − arcsin 1015 ∈ − π2 , 0 .

deci α = arcsin 10
c) Se observă că doi vectori normali la planele π1 : x − 3y = 1 şi π2 : 2y + z = 2 sunt respectiv
n̄1 = (1, −3, 0) şi n̄2 = (0, 2, 1). Fie θ unghiul dintre cele două plane. Atunci:
hn̄1 , n̄2 i −6 6
cos θ = cos(n̄1 , n̄2 ) = =√ √ =− √ ,
kn̄1 k kn̄2 k 10 · 5 5 2
6 π

deci θ = π − arccos 5√ 2
∈ 2,π
.
p √ √
73. a) Avem d(A, B) = (−1 − 1)2 + (0 − 2)2 + (1 − 3)2 = 12 = 2 3.
y
b) Dreapta ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 admite drept vector director v̄ ≡ (−1, 2, 5) şi conţine punctul
kAC×v̄k
C(1, 0, −1) obţinut anulând numărătorii fracţiilor. Atunci d(A, ∆) = kv̄k . Dar AC ≡

ī j̄ k̄ √ √

(0, −2, −4), deci AC × v̄ = 0 −2 −4 ≡ (2, −4, 2). Rezultă AC × v̄ = 24 = 2 6;
−1 2 5
√ 2
√
6 2
√
5
kv̄k = 30, deci d(A, ∆) = √30 = 5 .
c) Planul π are ecuaţia y − z − 1 = 0. Distanţa de la punctul A(1, 2, 3) la π este d (A, π) =
|0·1+1·2+(−1)·3−1| √
√2 2 2
= √2 = 2.
2
0 +1 +(−1)
74. a) Planul π este dat de ecuaţia π : y − z = 1, deci un vector normal la plan

este n̄ ≡ (0, 1, −1). Proiecţia punctului A pe planul π este punctul B de intersecţie al
perpendicularei d dusă din A pe π. Dreapta ∆ ce trece prin A(1, 2, 3) şi are vectorul director
˜ : x − 1 = y − 2 = z − 3.
v∆ = n̄ ≡ (0, 1, −1) (care este normal la planul π) are ecuaţiile ∆
0 1 −1
Coordonatele punctului B le aflăm rezolvând sistemul:
 
x−1 y−2 z−3  x=1  x=1
˜ : 0 = 1 = −1
{B} = π ∩ ∆ ⇔ y+z =5 ⇔ y=3
y−z =1
y−z =1 z = 2.
 
Rezultă B(1, 3, 2).

x−1 y z+1
b) Se observă că dreapta ∆ : = = are vectorul director v̄ ≡ (−1, 2, 5). Planul
−1 2 5
ce trece prin punctul A şi este perpendicular pe dreapta ∆ are ecuaţia:
π0 : −1(x − 1) + 2(y − 2) + 5(z − 3) = 0 ⇔ x − 2y − 5z + 18 = 0.
Proiecţia A0 a punctului A pe dreapta ∆ se află rezolvând sistemul:

0 x − 2y − 5z + 18 = 0
{A } = π0 ∩ d : x−1 y z+1
−1 = 2 = 5 ,
de unde rezultă A0 15 , 85 , 3 .

y
c) Determinăm planul π∗ ce trece prin ∆ : x−1 −1 = 2 =
z+1
5 şi este perpendicular pe
π : y − z = 1. Acesta va conţine punctul C(1, 0, −1) ∈ ∆, vectorul director v̄ ≡ (−1, 2, 5) al
dreptei ∆ şi vectorul n̄ ≡ (0, 1, −1) normal la π, deci

x−1 y z+1

π∗ : −1 2 5 = 0 ⇔ 7x + y + z = 6.
0 1 −1

y−z =1
Astfel găsim proiecţia ∆0 = π ∩ π∗ :
7x + y + z = 6
96 ALGA-GDED
75. a) Fie A0 (x0 , y0 , z0 ) simetricul punctului A(1, 2, 3) faţă de B. Deoarece B este

mijlocul segmentului [AA0 ], avem
xA + xA 0 yA + yA0 zA + zA0
xB = , yB = , zB = ,
2 2 2
deci x02+1 = −1, y02+2 = 0, z02+3 = 1, de unde rezultă A0 (−3, −2, −1).
b) Fie A0 proiecţia punctului A(1, 2, 3) pe dreapta ∆, deci A0 este piciorul perpendicularei
y
dusă din punctul A(1, 2, 3) pe dreapta ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 . Planul π∗ ce trece prin A şi este
perpendicular pe ∆ are ecuaţia
π∗ : −1(x − 1) + 2(y − 2) + 5(z − 3) = 0 ⇔ x − 2y − 5z + 18 = 0

x − 2y − 5z + 18 = 0
Coordonatele punctului {A0 } = π∗ ∩∆ le aflăm rezolvând sistemul A0 : x−1 y z+1
−1 = 2 = 5 ,
de unde rezultă A0 15 , 85 , 3 . Simetricul punctului

A faţă de dreapta ∆ este simetricul lui A
faţă de A0 , deci are coordonatele A00 − 53 , 65 , 3 .

c) Fie A00 simetricul lui A faţă de planul π. Pentru a găsi pe A0 , scriem mai ı̂ntâi ecuaţiile
dreptei ∆∗ ce trece prin A0 şi este perpendiculară pe π,
x−1 y−2 z−3
∆∗ : = = .
0 1 −1

 x=1
Intersecţia {A0 } = ∆∗ ∩ π : y + z = 5 conduce la prπ A = A0 (1, 3, 2). Coordonatele lui
y−z =1

A00 se găsesc observând că A0 este mijlocul lui AA00 . Astfel, din relaţiile 1+x2A00 = 1, 2+y2A00 =
3, 3+z2A00 = 2, rezultă A00 (1, 4, 1).
y
d) Ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : x−1 −1 = 2 =
z+1
5 = t sunt ∆ : (x, y, z) =
(1 − t, 2t, −1 + 5t), t ∈ R. Pentru t = 0 şi t = 1 obţinem punctele E(1, 0, −1), respectiv
F (0, 2, 4) ale dreptei ∆. Analog cu punctul c), găsim simetricele E 00 şi F 00 ale punctelor E,
respectiv F faţă de planul π : y − z = 1. Observăm că E ∈ π, deci E 00 = E(1, 0, −1). După
calcule, obţinem F 00 (0, 5, 1). Simetrica dreptei ∆ faţă de planul π este dreapta ∆∗ ce trece
prin E 00 (1, 0, −1) şi F 00 (0, 5, 1).
x−1 y−0 z+1 x−1 y z+1
∆∗ : = = ⇔ ∆∗ : = = .
0−1 5−0 1+1 −1 5 2
x−0 y+2 z−3
76. Metoda I. Ecuaţiile carteziene ale celor două drepte sunt: ∆1 : 1 = 1 = −1
x− 12
(vezi ex. 8a), respectiv ∆2 : 3 = y+1 z−1
0 = −1 , deci vectorii lor directori sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1),
2
respectiv v̄2 ≡ 23 , 0, −1 .

Perpendiculara comună a celor două drepte are direcţia dată de vectorul liber

ī j̄ k̄
1 3
ū = v̄1 × v̄2 = 1 1 −1 ≡ −1, − , −
.
3 0 −1 2 2
2
Fie π∗ planul ce trece prin ∆1 (deci conţine un punct al dreptei ∆1 , de exemplu A(0, −2, 3) ∈
∆1 şi direcţia lui ∆1 , dată de v̄1 ≡ (1, 1, −1)) şi care conţine direcţia perpendicularei comune
celor două drepte, dată de n̄ ≡ −1, − 21 , − 32 . Atunci:

x−0 y+2 z−3

π∗ : 1 1 −1 = 0 ⇔ −4x + 5y + z + 17 = 0.
−1 − 12 − 23
Soluţii 97
Un punct A0 al perpendicularei comune se află la intersecţia lui π∗ cu ∆2 ,

 
y+1  y = −1  x = − 71
( 2x−1
0 3 = 0 = 1 − z
{A } = ∆2 ∩ π∗ : ⇔ 2x + 3z = 4 ⇔ y = −1
−4x + 5y + z + 3 = 0 −4x + 5y + z = −3 z = 10
7 ,
 
deci A0 − 17 , −1, 10

7 .
Perpendiculara comună ∆⊥ conţine punctul A0 − 17 , −1, 10 1 3

7 şi are direcţia n̄ ≡ −1, − 2 , − 2 .
Atunci:
x + 17 y+1 z − 10 7x + 1 2y + 2 14z − 20
∆⊥ : = 1 = 7
⇔ = = .
−1 −2 − 32 −7 −1 −21
Metoda II. Fie v̄ ⊥ = v̄1 × v̄2 vectorul liber care dă direcţia perpendicularei comune. Perpen-
diculara comună a dreptelor ∆1 şi ∆2 se află la intersecţia dintre planul π1 = π∗ ce trece
prin ∆1 şi este paralel cu v̄ ⊥ (vezi Metoda I) şi planul π2 ce trece prin ∆2 şi este paralel cu
v̄ ⊥ .
Planul π2 va conţine un punct al dreptei ∆2 (considerăm B( 21 , −1, 1) ∈ ∆2 ), direcţia lui
∆2 dată de v̄2 ≡ ( 32 , 0, −1) şi direcţia dată de perpendiculara comună a lui ∆1 şi ∆2 , deci de
v̄ ⊥ = (−1, − 12 , − 32 ).
Atunci

x − 1/2 y+1 z−1

π2 : 3/2 0 −1 = 0 ⇔ π2 : −2x + 13y − 3z + 17 = 0.

−1 −1/2 −3/2
În concluzie, avem (

−4x + 5y + z + 7 = 0
∆⊥ = π 1 ∩ π 2 :
−2x + 13y − 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuaţiile parametrice ale celor două drepte, considerăm punctele
C1 (t) = (t, t − 2, −t + 3) ∈ ∆1 , t ∈ R, C2 (s) = (3/2s + 1/2, −1, −s + 1) ∈ ∆2 , s ∈ R.
Segmentul C1 (t)C2 (s) este inclus ı̂n perpendiculara comună ∆1 a celor două drepte doar ı̂n
situaţia ı̂n care vectorul w̄ = C1 (t)C2 (s) ≡ ( 3s+1 2 − t, −t + 1, −s + t − 2) este ortogonal pe
cei doi vectori directori v̄1 şi v̄2 . Această condiţie se rescrie

w̄⊥v̄1 hw̄, v̄1 i = 0 −6t + 5s + 7 = 0 t = 9/7
⇔ ⇔ ⇔
w̄⊥v̄2 hw̄, v̄2 i = 0 −10t + 13s + 11 = 0 s = 1/7.
Punctele corespunzătoare celor două valori obţinute pentru s şi t sunt respectiv

9 9 5 12 1 5 6
B1 = C1 = ,− , ∈ ∆1 , B2 = C2 = , −1, ∈ ∆2 .
7 7 7 7 7 7 7
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune ∆⊥ , iar dreapta B1 B2 este exact perpendic-
ulara comună. Obţinem
x − 5/7 y+1 z − 6/7 7x − 5 7y + 7 7z − 6
∆⊥ : = = ⇔ = = .
4/7 2/7 6/7 4 2 6
Se observă că prin această metodă putem calcula uşor şi distanţa dintre cele două drepte.
Deoarece B1 ∈ ∆1 şi B2 ∈ ∆2 sunt picioarele perpendicularei comune, avem
s 2 2 2 √
9 5 5 12 6 2 14
d(∆1 , ∆2 ) = d(B1 , B2 ) = − + − +1 + − = .
7 7 7 7 7 7
98 ALGA-GDED
−−−−−−−→
Metoda IV. Considerăm două puncte C1 (t) ∈ ∆1 şi C2 (s) ∈ ∆2 şi funcţia f (s, t) = ||C1 (t)C2 (s)||2 ,
s, t ∈ R. Distanţa dintre cele două drepte este dată de valoarea minimă a funcţiei f când
s, t ∈ R. Avem
f (s, t) = ( 3s+1 2 2 2
2 − t) + (−t + 1) + (−s + t − 2) =
13 11 21
= 4 · s2 − 3t2 − 5st + 2 · s − 7t + 4 .
Punctele critice (s, t) ∈ R2 ale funcţiei f (care conţin punctul de minim) se află rezolvând
sistemul ( 13
s − 5t + 11
(
∂f
= 0 2 2 =0 s = 1/7
∂s ⇔ ⇔
∂f
∂t = 0 6t − 5s − z = 0 t = 9/7,
soluţie unică (v. valorile obţinute prin metoda III). În continuare, pentru a determina per-
pendiculara comună a dreptelor ∆1 şi ∆2 se procedează analog cu Metoda III.
x−0 y+2 z−3 x− 12 y+1 z−1
77. Vectorii directori ai dreptelor ∆1 : 1 = 1 = −1 şi ∆2 : 3 = 0 = −1
2
sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1), respectiv v̄2 ≡ 32 , 0, −1 , iar două puncte de pe aceste drepte sunt

A1 (0, −2, 3), respectiv A2 12 , −1, 1 . Atunci:

1
−2 , −1, − 21 , − 32

|hA1 A2 , v̄1 × v̄2 i| 2 , 1,

d(∆1 , ∆2 ) = =
−1, − 1 , − 3
=
||v̄1 × v̄2 || 2 2
√
| 12 · (−1) + 1 · − 12 + (−2) · − 32 |

2 14
= √ = .
14/2 7
III.4. Coordonate curbilinii

78. a) Folosim formulele
 p

 ρ = x2 + y 2


kπ + arctg xy ,

pentru x 6= 0

 
(26) 



 θ= π/2, pentru x = 0, y > 0

 

3π/2, pentru x = 0, y < 0,
 
unde k = 0, 1, 2, după cum punctul (x, y) sep

află respectiv√ı̂n cadranele I, II & III, sau IV.
Avem x = 1, y = −2. Atunci rezultă ρ = x2 + y 2 = 5 şi deoarece punctul se află ı̂n
cadranul IV, θ = 2π + arctg (−2) = 2π − arctg 2.
b) Folosim formulele
x = ρ cos θ
, (ρ, θ) ∈ [0, ∞) × [0, 2π].
y = ρ sin θ
3π
Coordonatele carteziene pentru ρ = 2 şi θ = 4 sunt
√
x = 2 cos 3π π π

4 = 2cos π − 4 = −2cos 4 = √− 2
y = 2 sin 3π π π
4 = 2 sin π − 4 = 2 sin 4 = 2.
√ p
79. a) Folosim formulele (26). Avem x = 1, y = −2, z = −3. Deci ρ = x2 + y 2 = 5;
proiecţia punctului pe planul x0y aflându-se ı̂n cadranul IV, rezultă θ = 2π + arctg xy =
2π− arctg 2, iar z = −3.
Soluţii 99

 x = ρ cos θ
y = ρ sin θ , (ρ, θ, z) ∈ [0, ∞) × [0, 2π] × R.
z=z

4π
Avem ρ = 1, θ = 3 ,z = 2. Atunci rezultă:
4π π π 1

 x = 1 · cos 3 = cos π + 3 = −cos 3 = −√2
y = 1 · sin 3 = sin π + 3 = − sin 3 = − 23
4π π π
z = 2.


 p

 r = x2 + y 2 + z 2


 ϕ = arccos(z/r)


y


  kπ + arctg x , pentru x 6= 0
θ= π/2, pentru x = 0, y > 0




3π/2, pentru x = 0, y < 0.
 
unde k = 0, 1, 2, după cum punctul (x, y, 0) se află respectiv ı̂n cadranele I,pII & III, sau IV
ale planului xOy ≡ R2 . Avem x= 1, y = −2, z = −3, de unde
2
obţinem r = x + y + z =
2 2
√
14 şi ϕ = arccos zr = arccos − √314 = π − arccos √314 . Rezolvăm sistemul

 √ √ 2 2
x +y

1 = 14 · · cos θ  cos θ = √1
( √
x = r · sin ϕ · cos θ


14 5
⇔ √ 2 2 ⇔
y = r · sin ϕ · sin θ  √
 −2 = 14 · √ x +y  sin θ = − √2 ⇒ tg θ = −2
14
· sin θ 5
şi deoarece ne aflăm ı̂n cadranul IV, rezultă θ = 2π + arctg (−2) = 2π − arctg 2 ∈ [0, 2π).
De asemenea, putem scrie θ = 2π − arcsin √25 = 2π − arccos √15 .

 x = r sin ϕ cos θ
y = r sin ϕ sin θ , (r, ϕ, θ) ∈ [0, ∞) × [0, π] × [0, 2π].
z = r cos ϕ

2π 5π
Avem r = 1, ϕ = 3 ,θ = 3 şi obţinem
√
3
cos ϕ = cos(π − π3 ) = − cos π3 = − 21 , sin ϕ = sin(π − π3 ) = sin π3 = 2 ,
√
3
cos θ = cos(2π − π3 ) = cos π3 = 21 , sin θ = sin(2π − π3 ) = sin(− π3 ) = − sin π3 = − 2 ,
deci √ √
3 1 3


 x = r sin ϕ cos θ = 1 · 2 · 2 = 4 ,
√ √

3 3 3
 y = r sin ϕ sin θ = 1 · 2 (− 2 ) = − 4 ,

z = r cos ϕ = 1 · (− 21 ) = − 12 .

√
3 3 1
În concluzie coordonatele carteziene ale punctului sunt (x, y, z) = ( 4 , − 4 , − 2 ).
100 ALGA-GDED
III.5. Conice
81. Metoda 1. Punctele conicei satisfac o ecuaţie de tipul
(27) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0,
unde coeficienţii a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:

a11 + 2a12 + a22 + 2a10 + 2a20 + a00 = 0 
a11 = −4α


 a11 − 2a12 + a22 + 2a10 − 2a20 + a00 = 0

 

a12 = a10 = a20 = 0

a11 − 2a12 + a22 − 2a10 + 2a20 + a00 = 0 ⇔ , unde α ∈ R∗ .
a22 = 3α
a11 + 2a12 + a22 − 2a10 − 2a20 + a00 = 0

 

a00 = α

 
 1
a
4 11 + a10 + a00 = 0
În concluzie, ı̂nlocuind coeficienţii ı̂n (27) şi simplificând

α 6= 0, obţinem
prin ecuaţia conicei
a 11 a12 −4 0
Γ : −4x2 + 3y 2 + 1 = 0. Se observă că δ =

= = −12 < 0, deci
a21
a22 0 3

a11 a12 a10 −4 0 0

avem conică de gen hiperbolic. Mai mult, deoarece ∆ = a12 a22 a20 = 0
3 0 =

a10 a20 a00 0 0 1
−12 6= 0, conica este nedegenerată, deci o hiperbolă.
Metoda 2. Se dezvoltă determinantul
2
x
xy y 2 x y 1
1 1 1 1 1 1

1 −1 1 1 −1 1 1 3
Γ : = 0 ⇔ −x2 + + y 2 = 0.
1 −1 1 −1 1 1 4 4
1
1 1 1 −1 −1 1
1

4 0 0 2 0 1
Se obţine ecuaţia conicei cerute (hiperbolă)
x2 y2
Γ : −4x2 + 3y 2 + 1 = 0 ⇔ − = 1.
1/4 1/3
82. Metoda I. Conicele cerute satisfac ecuaţii de forma (27). Condiţia A, B, C, D ∈ Γ se

rescrie 
a22 + 2a20 + a00 =0 
 a11 = −α, a12 = β


a11 − 2a10 + a00 =0

⇔ a22 = −α
a22 − 2a20 + a00 =0
a10 = a20 = 0, a00 = α,

 
a11 + 2a10 + a00 =0

unde α, β ∈ R nu sunt ambele nule. În concluzie, conicele ce trec prin punctele A, B, C şi D
satisfac ecuaţia
Γ : αx2 − 2βxy + αy 2 − α = 0, α, β ∈ R, α2 + β 2 > 0.
Metoda II. Se aplică formula
Γ : α(AB)(CD) + β(AC)(BD) = 0, α, β ∈ R.
Ecuaţiile generale ale dreptelor (AB), (CD), (AC), (BD) sunt respectiv
x − y + 1 = 0, x − y − 1 = 0, x = 0, y = 0.
Soluţii 101
Rezultă ecuaţia conicei
Γ : α(x − y + 1)(x − y − 1) + γxy = 0 ⇔ αx2 − (2α − γ)xy + αy 2 − α = 0,
unde α, γ ∈ R, α2 + β 2 > 0. Notând β = 2α − γ, rezultă ecuaţia obţinută la metoda 1.

83. Metoda I. Conica Γ este descrisă de o ecuaţie de forma (27). Coeficienţii se obţin
din condiţiile A, B, C ∈ Γ, care se rescriu

 a11 + 2a10 + a00 = 0
a11 = −2α, a12 = γ, a22 = −2β
a00 = 0 ⇔
a10 = α, a20 = β, a00 = 0
a22 + 2a20 + a00 = 0

unde α, β ∈ R nu sunt ambele nule. Înlocuind ı̂n ecuaţia generală (27) şi ı̂mpărţind prin −2,
rezultă ecuaţia conicelor ce trec prin punctele A, B şi C,
Γ : αx2 − γxy + βy 2 − αx − βy = 0.
Metoda II. Se aplică formula
a(AB)(AC) + b(BC)(BA) + c(CA)(CB) = 0, a, b, c ∈ R.
Ecuaţiile generale ale dreptelor (AB), (AC), (BC), (BA), (CA) şi (CB) sunt respectiv
(AB) ≡ (BA) : y = 0, (AC) ≡ (CA) : x + y − 1 = 0, (BC) ≡ (CB) : x = 0.
Rezultă ecuaţia conicei
Γ : ay(x + y − 1) + bxy + c(x + y − 1) · x = 0 ⇔

⇔ cx2 + (a + b + c)xy + ay 2 − cx − ay = 0,
unde a, b, c ∈ R, a2 + b2 + c2 > 0. Renotând α = c, β = a, γ = −(a + b + c), rezultă ecuaţia

obţinută la metoda I.

0 2
84. a) Se observă că δ = 2 −3 = −4 < 0, deci conica este de gen hiperbolic.

0 2 2

Deoarece ∆ = 2 −3 −7 = −16 6= 0, conica este o hiperbolă.
2 −7 −7
b) Centrul hiperbolei este C(2, −1). Acesta se determină rezolvând sistemul

4y + 4 = 0 x=2
⇔
4x − 6y − 14 = 0 y = −1.
c) Pantele axelor de simetrie ale conicei Γ satisfac relaţia (a11 − a22 )k + a12 (k 2 − 1) = 0. În
cazul nostru avem 2k 2 + 3k − 2 = 0 ⇒ k ∈ {−2, 21 } şi deci k1 = −2 şi k2 = 12 sunt respectiv
pantele axelor.
Ţinând cont că axele trebuie să treacă prin centrul conicei C0 (2, −1), rezultă că ecuaţiile
celor două axe sunt respectiv
1
∆1 : y + 1 = −2(x − 2) ⇔ 2x + y − 3 = 0, ∆2 : y + 1 = (x − 2) ⇔ x − 2y − 4 = 0.
2
Direcţiile celor două asimptote sunt date de vectorii liberi v̄ = lī + mj̄ care satisfac relaţia
a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0 ⇔ 4lm − 3m2 = 0 ⇔ m(4l − 3m) = 0,

102 ALGA-GDED
deci avem (l, m) ∈ {(1, 0), (3, 4)}. În concluzie ecuaţiile carteziene ale asimptotelor asociate
celor două direcţii asimptotice date de vectorii v̄1 ≡ (1, 0) şi v̄2 ≡ (3, 4) sunt
˜1 :
∆ x−2
= y+1
⇔ y = −1
1 0
˜2 :
∆ x−2
= y+1
⇔ 4x − 3y − 11 = 0.
3 4
Aflăm vârfurile conicei intersectând Γ cu axele de simetrie ∆1 şi ∆2 . Obţinem
4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0

y = −2x + 3
{V1,2 } = Γ ∩ ∆1 : ⇔
y = −2x + 3 5x2 − 20x + 19 = 0,
√
x = 2 ± 1/ √ 5
deci . Prin urmare vârfurile sunt V1 (2+ √15 , −1− √25 ), V2 (2− √15 , −1+ √25 );
y = −1 ∓ 2/ 5
acestea se află la intersecţia conicei cu prima axă de simetrie. De asemenea, Γ ∩ ∆2 = g,
deci ∆2 este axa de simetrie netransversă a conicei (vezi figura 1).
Figura 1 Figura 2

9 3
85. a) Se observă că δ =
3 1
= 0, deci conica este de gen parabolic. Deoarece

9
3 −2

∆ = 3 1 −4 = −100 6= 0, conica este o parabolă.

−2 −4 −4
b) Deoarece conica Γ este o parabolă, ecuaţia axei de simetrie a acesteia este de forma
∆ : a11 gx + a12 gy = 0. În cazul nostru avem
∆ : 9(18x + 6y − 4) + 3(6x + 2y − 8) = 0 ⇔ y = −3x + 1.
Vârful V al parabolei ı̂l găsim intersectând parabola Γ cu axa de simetrie ∆.
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0 (3x + y)2 = 4(x + 2y + 1)

V : ⇔ ⇔
y = −3x + 1 3x + y = 1

x + 2y + 1 = 1/4 x = 11/20
⇔ ⇔
3x + y = 1 y = −13/20,
11
deci am găsit vârful V ( 20 , − 13
20 ).
c) Obţinem
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0 9x2 − 4x − 4 = 0

Γ ∩ Ox : ⇔
y=0 y = 0,
Soluţii 103
n √ o
deci Γ ∩ Ox = A1,2 2(1±9 10) , 0 , iar
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0

x=0
Γ ∩ Oy : ⇔
x=0 y 2 − 8y − 4 = 0,
√
deci Γ ∩ Oy = {B1,2 (0, 4 ± 2 5)} (vezi figura 2).

86. a) Se observă că δ = 16 2

= 300 > 0, deci conica este de gen eliptic. Cum
2 19

16 2 40

∆ = 2 19 5 = 18000 6= 0, conica este o elipsă.
40 5 40
b) Centrul C al elipsei Γ ı̂l aflăm rezolvând sistemul

32x + 4y + 80 = 0 x = −5/2
⇒
4x + 38y + 10 = 0 y = 0,
deci C(− 25 , 0).

c) Pantele k1,2 ale axelor de simetrie sunt date de ecuaţia (16 − 19)k + 2(k 2 − 1) = 0 ⇔
2k 2 − 3k − 2 = 0 şi deci avem k1 = 2 şi k2 = − 21 . Ţinând cont că axele trebuie să treacă prin
centrul conicei C(− 52 , 0), rezultă că ecuaţiile celor două axe sunt respectiv ∆1 : y = 2(x + 25 )
şi ∆2 : y = − 12 (x + 52 ). Vârfurile conicei Γ sunt punctele de intersecţie dintre Γ şi axele de
simetrie ∆1 , ∆2 . Rezolvând sistemul
16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0 20x2 + 100x + 113 = 0

Γ ∩ ∆1 : ⇔
y = 2x + 5 y = 2x + 5,
n √ √ o
obţinem vârfurile Γ ∩ ∆1 = V1,2 −25±2 10
15
, ± 2 515 . De asemenea,
16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0 20x2 + 100x + 61 = 0

Γ ∩ ∆2 : x 5 ⇔
y = −2 − 4 y = − x2 − 54 ,
n √ √ o
de unde rezultă Γ ∩ ∆2 = V3,4 ( −25±8
10
5
, ∓ 2 5
5 ) (vezi figura 3).
Figura 3
87. a) Ecuaţia polarei punctului A ı̂n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuaţiei
conicei cu coordonatele punctului A(1, 2); obţinem
1 1 1 3
∆pol,A : 1 · x − 2 · (x · 2 + 1 · y) + 3 · 2y − 4 · · (x + 1) + 6 · (y + 2) − 4 = 0 ⇔ y = x.
2 2 2 8
104 ALGA-GDED
Intersecţia dintre polara ∆ şi conică este dată de

2
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0 43x2 − 112x − 256 = 0

⇔
y = 3x/8 y = 3x/8,
√ √
deci de punctele T1,2 ( 56±843 221 , 21±343 221 ). Atunci cele două tangente au ecuaţiile
√
−65 ± 3 221
∆1,2 : y − 2 = (x − 1) · √ .
13 ± 8 221
b) Diametrul conicei Γ conjugat cu direcţia v̄ = ī − 2j̄ ≡ (1, −2) este dat de ecuaţia
∆conj,v̄ : 1 · (2x − 2y − 4) + (−2)(−2x + 6y + 6) = 0 ⇔ 3x − 7y − 8 = 0.
Dacă ducem tangentele de direcţie v̄ ≡ (1, −2) la conică, atunci punctele de tangenţă {A, B}
le aflăm rezolvând sistemul
2
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0

x = (7y + 8)/3
{A, B} = Γ ∩ ∆conj : ⇔ ,
3x − 7y − 8 = 0 y2 + y − 2 = 0
de unde rezultă A(−2, −2) şi B(5, 1). În concluzie, ecuaţiile tangentelor de direcţie v̄ la
conică sunt respectiv
y+2
∆1 : x+2
1 = −2 ⇔ 2x + y + 6 = 0
x−5 y−1
∆2 : 1 = −2 ⇔ 2x + y − 11 = 0.
c) Tangenta dusă prin punctul B(1, 1) ∈ Γ la conica Γ are ecuaţia obţinută prin dedublare
cu coordonatele punctului B,
∆tg,B : 1 · x − (x + y) + 3 · y − 2(x + 1) + 3(y + 1) − 4 = 0
sau echivalent 2x − 5y + 3 = 0.

0 2
88. Se observă că δ = 2 −3
= −4 < 0, deci avem conică de gen hiperbolic. Cum

0 2 2

∆ = 2 −3 −7 = −16 6= 0, conica este hiperbolă. Notând k = tg α, unghiul de rotaţie

2 −7 −7
α se obţine din ecuaţia

2k 4 2 1
= ⇔ 4k + 6k − 4 = 0 ⇒ k1,2 ∈ −2, .
1 − k2 0+3 2

1 1
 cos α = ±√1+k 2
= ±√ 5
Pentru k = −2, rezultă . Alegând cos α = √15 şi sin α = − √25 ,
 sin α = √ k = 2
√
± 1+k 2 ± !5
√1 √2
obţinem matricea de rotaţie C = 5 5 , deci ecuaţiile rotaţiei de reper xOy →
− √25 √1
5
x0 Oy 0 devin √
x0 x = (x0 + 2y 0 )/ √

x 5
=C ⇔
y y0 y = (−2x0 + y 0 )/ 5.
Înlocuind x, y ı̂n ecuaţia conicei Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0, rezultă noua ecuaţie a
acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :
4 0 3 4 14
Γ: (x + 2y 0 )(−2x0 + y 0 ) − (−2x0 + y 0 )2 + √ (x0 + 2y 0 ) − √ (−2x0 + y 0 ) − 7 = 0,
5 5 5 5
Soluţii 105
care după restrângerea pătratelor ı̂n x0 şi y 0 se rescrie

2 2
0 4 0 3
−4 x − √ + y − √ + 4 = 0,
5 5
| {z } | {z }
x00 y 00
deci efectuăm translaţia X 0 = X 00 + V 0 dată de relaţiile

! !
x0 − √45 √4
0 00 0 00
x x x x 5
→ = ⇔ = + .
y0 y 00 y 0 − √35 y0 y 00 √3
5
Relativ la noile coordonate, Γ are ecuaţia canonică (hiperbolă) Γ : −4x002 + y 002 + 4 = 0 ⇔

00 2
x002 − y 4 = 1.
Observaţia 1. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin metoda valorilor proprii, după cum
urmează. Matricea asociată formei pătratice ataşate conicei este:

a11 a12 0 2
A= = .
a21 a22 2 −3

−λ 2
Avem PA (λ) = det (A−λI) = = λ2 + 3λ − 4. Rădăcinile ecuaţiei caracte-
2 −3 − λ
ristice λ2 + 3λ − 4 = 0 sunt λ1 = −4 < 0 şi λ2 = 1 > 0, deci conica este de gen hiperbolic.
Pentru λ = 1, vectorii proprii asociaţi v = (a, b) satisfac sistemul

−a + 2b = 0

−1 2 a 0
(A − I)v = 0 ⇔ = ⇔ ,
2 −4 b 0 2a − 4b = 0
ce are soluţiile v = (2t, t) = t(2, 1), t ∈ R. Pentru t = 1 obţinem vectorul propriu asociat
v1 = (2, 1). Analog, pentru λ = −4, obţinem vectorul propriu v2 = (1, −2). Normând cei
doi vectori obţinem baza ortonormată:

2 1 1 2
f1 = √ , √ , f2 = √ , − √ .
5 5 5 5
Deoarece det [f1 , f2 ] < 0, permutând coloanele matricii şi notând e1 = f2 , e2 = f1 , rezultă
matricea C a rotaţiei: √ √
1/ √5 2/√5
C = [e1 , e2 ] = ,
−2/ 5 1/ 5
√
x = (x + 2y 0 )/ 5
0
(
0 0
iar ecuaţiile rotaţiei xOy → x Oy devin √ . Pe baza valorilor proprii
y = (−2x0 + y 0 )/ 5
şi a invarianţilor se poate anticipa ecuaţia canonică a conicei. Avem λ1 = −4, λ2 = 1 şi
∆ −16
δ = −4 = 4, deci
∆ y 002
Γ00 : λ1 x002 + λ2 y 002 + = 0 ⇔ −4x002 + y 002 + 4 = 0 ⇔ x002 − = 1.
δ 4
Observaţia 2. Coordonatele centrului de simetrie al hiperbolei C0 (x, y) satisfac sistemul:

2y + 2 = 0 x=2
⇔
2x − 3y − 7 = 0 y = −1
deci putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate xOy → x0 C0 y 0 , de vector
OC0 ≡ t (2, −1): 0
x = x0 + 2

x x 2
= 0 + ⇔ ,
y y −1 y = y0 − 1
106 ALGA-GDED
de unde rezultă Γ : 4x0 y 0 − 3y 02 + 4 = 0. Se observă că este necesară o rotaţie de sistem

x0 C0 y 0 → x00 C0 y 00 de matrice C, dată de relaţiile: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina
fie aplicând formula

2a12 cos θ − sinθ
(28) tg 2θ = , C= ,
a11 − a22 sin θ cos θ
fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1). Se obţine ecuaţia redusă a conicei (vezi
figura 1),
2 y 002
Γ : x00 − = 1.
4
89. Invarianţii conicei sunt:

9 3 −2
9

3
∆ = 3 1 −4 = −100 6= 0, δ = = 0,
−2
3 1
−4 −4
deci conica este o parabolă (conică fără centru). Deoarece a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al
cărei unghi θ este soluţia ecuaţiei
a11
tg θ = − ⇔ tg θ = −3.
a12
Rezultă ca posibilă alegere cos θ = √1 , sinθ = − √310 (o alegere echivalenta fiind cos θ =
10 √ √
1/ √10 3/√10
− √110 , sin θ = √3 ), deci matricea de rotaţie este R = , iar formulele
10 −3/ 10 1/ 10
rotaţiei sunt: √
x = (x0 + 3y 0 )/ 10
(
x0

x
=R ⇔ √
y y0 y = (−3x0 + y 0 )/ 10.
Ecuaţia conicei relativ la sistemul rotit x0 Oy 0 este (după restrângerea unui pătrat şi gruparea
termenului liniar complementar de gradul I):
2
√

0 1 0 5
10 y − √ = −2 10 x − √ .
10 2 10
Deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relaţiile y 00 = y 0 −
√1 , x00 = x0 − √5 iar relaţiile ce definesc translaţia sunt
10 2 10
 
0
00
√5
x x 2 10
= + .
y0 y 00 √1
10
Originea O00 este exact vârful parabolei, care are coordonatele (x00 , y 00 ) = (0, 0) şi (x0 , y 0 ) =
( 2√510 , √110 ). Relativ la reperul x00 Oy 00 conica are ecuaţia canonică Γ : y 002 = − √210 x00 .
Observaţie. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin metoda valorilor proprii,
după
cum
9 3
urmează. Matricea asociată formei pătratice ataşate conicei este A = . Avem
3 1
9−λ 3
PA (λ) = det(A − λI) = = λ2 − 10λ. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice
3 1−λ
λ2 − 10λ = 0 sunt λ1 = 0, λ2 = 10, deci conica este de gen parabolic.
Pentru λ = 0, vectorii proprii asociaţi v = (a, b) satisfac sistemul

9 3 a 0 9a + 3b = 0
(A − λI)v = 0 ⇔ = ⇔
3 1 b 0 3a + b = 0
Soluţii 107
care are soluţiile v = (t, −3t) = t(1, −3), t ∈ R. Pentru t = 1, obţinem vectorul propriu
asociat v1 = (1, −3). Analog, pentru λ = 10, obţinem vectorul propriu v2 = (3, 1). Normând
vectorii v1 şi v2 , obţinem baza ortonormată

1 3 3 1
B0 = e1 = √ , −√ , e2 = √ ,√ ,
10 10 10 10
!
√1 √3
deci matricea de rotaţie este: R = [e1 , e2 ] = 10 10 ; trecerea de la sistemul de
− √310 √1
10
coordonate xOy la cel nou, rotit x0 Oy 0 este descrisă de relaţiile
√
x = (x0 + 3y 0 )/ √

10
0 0
y = (−3x + y )/ 10.
Înlocuind ı̂n ecuaţia conicei relativ la reperul xOy, obţinem ecuaţia relativ la noul reper:
2
√

0 1 0 5
Γ : 10 y − √ = −2 10 x − √
10 2 10
Cele două paranteze sunt expresiile noilor coordonate, respectiv y 00 = y 0 − √110 , x00 = x0 − 2√510 ,
de unde rezultă ecuaţiile translaţiei x0 Oy 0 → x00 Oy 00 :
  
 x00 = x0 − √5 0 00 √5
2 10 x x 2 10
⇔ = + ,
 y 00 = y 0 − √1 y0 y 00 √1
10 10

de vector OO00 = √5 , √1
2 10 10
. În final, ecuaţia canonică a conicei (relativ la reperul x00 O00 y 00 )
este Γ : y 002 = − √210 x00 (vezi figura 2).
q
−∆ √1
Verificare. Avem ∆ = −100, δ = 0, I = 10 ⇒ p = I3 = 10
deci ecuaţia redusă a conicei
este de forma y 2 = ±2px ⇔ y 002 = ± √210 x00 (s-a obţinut varianta cu semnul minus).
90. Invarianţii conicei sunt:

16 2 40
= −18.000 6= 0, δ = 16 2

∆ = 2 19 5 2 19
= 300 > 0,

40 5 40
deci conica este o elipsă (conică cu centru). Deoarece a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al cărei
unghi θ, care se determină aplicând formula
2a12 4
tg 2θ = ⇔ tg 2θ = − ;
a11 − a22 3
rezultă tg θ ∈ 2, − 12 . Pentru tg θ = 2, rezultă ca posibilă alegere cos θ = √15 , sin θ = √2 ,

! 5
√1 − √25
deci matricea de rotaţie este C = 5 , iar formulele rotaţiei sunt:
√2 √1
5 5
√
x0 x = (x0 − 2y 0 )/√ 5

x
=C ⇔
y y0 y = (2x0 + y 0 )/ 5.
108 ALGA-GDED
Înlocuind x, y ı̂n ecuaţia conicei Γ : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0, rezultă noua
ecuaţie a acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :
√ √
Γ : 20x02 + 15y 02 + 20 5 · x0 − 30 5 · y 0 + 40 = 0 ⇔
√ ! 2
0 5 √ 2
⇔ 20 x + + 15 y 0 − 5 = 60,
2 | {z }
| {z } y 00
x00
√
deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relaţiile x00 = x0 + 5
2 ,
√
y 00 = y 0 − 5, iar relaţiile ce definesc translaţia sunt
0 00 √
x x − √5/2
= + .
y0 y 00 5
00 2 00 2
Se obţine ecuaţia canonică a elipsei Γ : 20x002 + 15y 002 = 60 ⇔ x3 + y 4 = 1.
Observaţia 1. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin metoda valorilorproprii, după
cum
16 2
urmează. Matricea asociată formei pătratice ataşate conicei este A = . Avem
2 19
16 − λ 2 = λ2 − 35λ + 300. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice λ2 − 35λ +

PA (λ) =
2 19 − λ
300 = 0 sunt λ1 = 15 şi λ2 = 20, iar vectorii proprii ortonormaţi sunt

2 1 1 2
B 0 = e1 = − √ , √ , e2 = √ , √ .
5 5 5 5
Deoarece det [e1 , e2 ] < 0, permutând coloanele matricii, rezultă matricea R a rotaţiei: √R=
√ √ 0 0
−

1/√5 −2/√ 5 x = (x 2y )/√5 .
[e2 , e1 ] = , iar ecuaţiile rotaţiei xOy → x0 Oy 0 devin
2/ 5 1/ 5 y = (2x0 + y 0 )/ 5
Pe baza valorilor proprii şi a invarianţilor se poate anticipa ecuaţia canonică a conicei. Avem
λ1 = 15,λ2 = 20, ∆ δ = −60, deci
∆ x002 y 002
Γ00 : λ1 x002 + λ2 y 002 + = 0 ⇔ 15x002 + 20y 002 − 60 = 0 ⇔ + = 1.
δ 4 3
Observaţia 2. Coordonatele centrului de simetrie al elipsei C0 (x, y) satisfac sistemul
x = − 25

8x + y + 20 = 0
⇔ ,
2x + 19y + 5 = 0 y=0
deci putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate xOy → x0 C0 y 0 , de vector
5
t

OC ≡ − 2 , 0 , descrisă de relaţiile:
0
x = x0 − 5/2

x x −5/2
= 0 + ⇔
y y 0 y = y0 .
Relativ la noul sistem ecuaţia conicei este: Γ : 16x02 + 4x0 y 0 + 19y 02 − 60 = 0. Prezenţa
termenului x0 y 0 ı̂n ecuaţie arată că este necesară o rotaţie de sistem x0 C0 y 0 → x00 C0 y 00 de ma-
2a12
trice C: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina fie aplicând formula tg 2θ = ,
a11 − a22
cos θ − sinθ
C = , fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1 şi rezolvarea prin
sin θ cos θ
x002 y 002
metoda ı̂n care rotaţia precede translaţiei). În final se obţine Γ : 3 + 4 = 1 (vezi figura
3).
Soluţii 109
III.6. Cuadrice
91. a) Se observă că prin restrângerea pătratelor, ecuaţia sferei Σ se rescrie sub forma
Σ : (x + 1)2 + (y − 3)2 + (z + 2)2 = 4 ⇔ [x − (−1)]2 + (y − 3)2 + [z − (−2)]2 = 4.
Rezultă centrul sferei, punctul C(−1, 3, −2) şi raza sferei r = 2.

b) Distanţa de la centrul C(−1, 3, −2) al sferei la planul π este
| − 4 + 3 − 6 + 13| 6
d = d(C, π) = √ = √ < 2,
42 + 12 + 32 26
deci planul π este secant sferei.
c) Notând cu C 0 centrul cercului Γ de intersecţie al sferei Σ cu planul π, cu A un punct
oarecare al cercului Γ şi cu r0 raza acestuia, aplicând teorema lui Pitagora ı̂n triunghiul
√ q
CC A, rezultă raza cercului de secţiune r = r − d = 13 . Centrul C 0 al cercului se află
0 0 2 2 34
la intersecţia planului π cu dreapta prin C care este perpendiculară pe π. Avem

 
 4x + y + 3z + 13 = 0  x = −25/13
x + 1 y − 3 z + 2 ⇔ y = 36/13
 = = 
z = −35/13
4 1 3
deci s-a obţinut centrul C 0 (− 13
25 36
, 13 , − 35
13 ).
(x, y, z) = x2 − y
92. I. a) Pentru cuadrica Σ1 , obţinem g  2
+ z 2 − 2xy − 2yz − 2zx.
1 −1 −1
Matricea formei pătratice asociate este: A =  −1 −1 −1 , deci σ(A) = {1, −2, 2}.
−1 −1 1
Invarianţii cuadricei sunt:

1 −1 −1 −5/2
1 −1 −1

33

−1 −1 −1 0
∆ = = , δ = det A = −1 −1 −1 = −4
−1 −1 1 0 2

−5/2
−1 −1 1
0 0 −1

1 −1 1 −1 −1 −1
J = + + = −2 + 0 − 2 = −4,
−1 −1 −1 1 −1 1
I = T r A = 1 − 1 + 1 = 1.
În concluzie, cuadrica este nedegenerată (∆ 6= 0) şi admite centru de simetrie (deoarece
δ 6= 0).
b) Centrul de simetrie al cuadricei este soluţia sistemului:
  
 gx = 0  2x − 2y − 2z = 5  x = 5/4
gy = 0 ⇔ −2y − 2x − 2z = 0 ⇔ y = −5/4
gz = 0 2z − 2y − 2x = 0 z = 0,
  
deci Cs (5/4, −5/4, 0).

c) Valorile proprii ale matricei sunt λ1 = 1, λ2 = −2 şi λ3 = 2. Vectorii proprii v = (a, b, c)
ataşaţi valorii proprii λ1 = 1 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
     
0 −1 −1 a 0  −b − c = 0
(A − λ1 I) · v = 0 ⇔  −1 −2 −1   b  =  0  ⇔ −a − 2b − c = 0
−1 −1 0 c 0 −a − b = 0,

110 ALGA-GDED
cu soluţia v = (t, −t, t) = t (1, −1, 1) , t ∈ R, deci un generator al spaţiului propriu este
v1 = (1, −1, 1).
Analog găsim vectorii proprii v2 = (1, 2, 1) şi v3 = (−1, 0, 1). Normând, obţinem baza
ortonormată

1 1 1 1 2 1 1 1
B 0 = e0 1 = √ , − √ , √ , e0 2 = √ , √ , √ , e0 3 = − √ , 0, √ , .
3 3 3 6 6 6 2 2
Relaţiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:

   0   x = √13 x0 + √16 y 0 − √12 z 0
x x



 y  = C  y0  ⇔ y = − √13 x0 + √26 y 0
0
z z


 z = √1 x0 + √1 y 0 + √1 z 0 .

3 6 2
Înlocuind expresiile obţinute ale coordonatelor x, y, z ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă ecuaţia
cuadricei relativ la noul sistem de coordonate:
Σ0 : x02 − 2y 02 + 2z 02 − √53 x0 − √56 y 0 + √52 z 0 − 1 = 0 ⇔
2 2 2
⇔ x0 − 2√ 5
3
− 2 y 0
− 5
√
4 6
+ 2 z 0
+ 5
√
4 2
− 33
8 = 0.
Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de
formulele:
 00 √  0   00   √ 
 x = x0 − 5 2√ 3 x x 52√3
y 00 = y 0 − 5 4√ 6 ⇔  y 0  =  y 00  +  5 4 √6  .
z0 z 00
 00
z = z0 + 5 4 2 −5 4 2
Prin ı̂nlocuirea coordonatelor (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei rezultă ecuaţia relativ la reperul
O00 x00 y 00 z 00 ,
33
x002 − 2y 002 + 2z 002 − = 0,
8
de unde rezultă ecuaţia canonică
x00 y 00 z 00
(29) − + − 1 = 0,
33/8 33/16 33/16
deci cuadrica este un hiperboloid cu o pânză.

Altfel. Deoarece δ = −4 6= 0, avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (5/4, −5/4, 0) şi
putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , (O0 = Cs )
de vector OO0 = (5/4, −5/4, 0), descrisă de relaţiile:
  0  
 x = x0 + 5/4
  
x x 5/4
0
 y  =  y  +  −5/4  ⇔ y = y 0 − 5/4
0
z z 0 z = z0.

Rezultă ecuaţia cuadricei relativ la Ox0 y 0 z 0 ,
Σ : x02 − y 02 + z 02 − 2x0 y 0 − 2x0 z 0 − 2y 0 z 0 − 1 = 0.
Efectuăm o rotaţie de sistem Ox0 y 0 z 0 → O0 x00 y 00 z 00 de matrice C, dată de relaţiile X 0 = CX 00 ;

determinăm matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obţine ı̂n final
ecuaţia canonică (redusă) a cuadricei Σ, dată de (29) (vezi figura 4).
Soluţii 111
Figura 4
II. a) Considerăm
 cuadrica√Σ2 . 
0
√ − 3 0
a) Avem A =  − 3 2 0 , deci σ (A) = {−1, 3, −7}. Invarianţii cuadricei
0 0 −7
sunt:
√
√

0
√ − 3 0 56
− 3 √
0
√ − 3 0
2 0 −8
∆ = = 112 377 − 56 3 , δ = − 3 2 0 = 21,

0 0 −7 −7
0 0 −7
56 −8 −7 −87
√
0 − 3 0 0 2 0
J = √
+ + = −17, I = T rA = −5.
− 3 2 0 −7 0 −7
În concluzie, Σ2 este nedegenerată (∆ 6= 0) şi are centru de simetrie (deoarece δ 6= 0).
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei satisfac sistemul:
 √  √
 −2√3y + 112 = 0  x = 112/3 √ − 8/ 3

112 8 56

−2 3x + 4y − 16 = 0 ⇔ y = 56/ 3 ⇒ Cs − √ , √ , −1 .
3 3 3
−14z − 14 = 0 z = −1
 
 √ 
√ 0
√ − 3 0
c) Matricea formei pătratice g (x, y, z) = −2 3xy+2y 2 −7z 2 este A =  − 3 2 0 ,
0 0 −7
iar valorile proprii ale acesteia sunt λ1 = −1, λ2 = 3 şi λ−3 = −7. Vectorii proprii v = (a, b, c)
ataşaţi valorii proprii λ1 = −1 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
 √      √
1
√ − 3 0 a 0  a− √ 3b = 0
(A − λ1 I) v = 0 ⇔  − 3 3 0  b  =  0  ⇔ − 3a + 3b = 0
0 0 −6 c 0 −6c = 0

√ √
cu soluţiile v = t 3, 1, 0 , t ∈ R. Pentru t = 1 obţinem generatorul v1 = ( 3, 1, 0). Analog,
√
găsim vectorii proprii v2 = (1, − 3, 0) şi v3 = (0, 0, 1). Normând, obţinem baza ortonormată
( √ ! √ ! )
3 1 1 3
B 0 = e0 1 = , , 0 , e0 2 = ,− , 0 , e0 3 = (0, 0, 1) ,
2 2 2 2
a cărei matrice asociată relativ la vechea bază este:

 √ 
3 2 1/2 0
√
C0 = [e0 1 , e0 2 , e0 3 ] =  1/2 − 3 2 0 .
0 0 1
112 ALGA-GDED
Deoarece det C0 < 0, obţinem matricea de rotaţie C schimbând ı̂ntre ele primele două coloane,
 √ 
1/2
√ 3/2 0
C =  − 3/2 1/2 0  .
0 0 1
Relaţiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:

 0   √
 x = 21 x√0 + 23 y 0
 
x x 
 y  = C  y0  ⇔ y = − 23 x0 + 21 y 0
0
z z z = z0.


Ecuaţia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate rotit Ox0 y 0 z 0 va fi:

√ √
Σ2 : 3x02 − y 02 − 7z 02 + 8 7 + 3 x0 + 8 7 3 − 1 y 0 − 14z 0 − 87 = 0 ⇔

√ 2
√

0 4(7+ 3) 2 2
⇔3 x + 3 − y0 − 4 7 3 − 1 − 7 (z 0 + 1) + a = 0,
√
16(377−56 3)
unde a = 3 > 0. Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia
Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de formulele:
 √
 x00 = x0 + 4(7+3 3)
  0   00   √ 
 x x −4 7 + √3 3
√

00 0 ⇔  y 0  =  y 00  +  4 7 + 3 .

 y =y −4 7 3−1 0 00

 00 z z −1
z = z0 + 1

Înlocuind (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă un hiperboloid cu o pânză de ecuaţie redusă
002 002 00 2
(vezi figura 5) − xa/3 + y a + za/7 = 1.
Figura 5
 
1 −3 1
III. a) Avem A =  −3 1 −1 , deci σ(A) = {−2, 3, 6}. Invarianţii cuadricei sunt:
1 −1 5

1 −3 1 −2
1 −3 1
−3 1 −1 4
= −216, δ = −3
∆ = 1 −1 = −36
1 −1 5 −6
1 −1 5
−2 4 −6 14

1 −3 1 1 1 −1
J = + + = −8 + 4 + 4 = 0, I = T rA = 1 + 1 + 5 = 7.
−3 1 1 5 −1 5
Soluţii 113
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt soluţiile sistemului:

 
 2x − 6y + 2z − 4 = 0  x − 3y + z = 2
2y − 6x − 2z + 8 = 0 ⇔ −3x + y − z = −4 ⇒ Cs (1, 0, 1).
10z + 2x − 2y − 12 = 0 x − y + 5z = 6
 
c) Matricea ataşată a formei pătratice
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz

 
1 −3 1
asociate cuadricei date este A =  −3 1 −1 . O bază formată din vectori proprii
1 −1 5
asociaţi valorilor proprii λ1 = −2, λ2 = 3 şi λ3 = 6 este {v1 = (1, 1, 0), v2 = (−1, 1, 1), v3 =
(1, −1, 2)}. Normând, obţinem baza ortonormată

1 1 1 1 1 1 1 2
B 0 = e0 1 = √ , √ , 0 , e0 2 = − √ , √ , √ , e0 3 = √ , − √ , √ ,
2 2 3 3 3 6 6 6
a cărei matrice asociată relativ la vechea bază este
 √ √ √ 
1/√2 −1/√ 3 1/ √6
0 0 0
C0 = [e 1 , e 2 , e 3 ] =  1/ 2 1/√3 −1/√ 6 .
0 1/ 3 2/ 6
Deoarece det C0 > 0, rezultă matricea de rotaţie C = C0 . Relaţiile de trecere la noul sistem
de coordonate sunt:

   0   x = √12 x0 − √13 y 0 + √16 z 0
x x



 y  = C  y0  ⇔ y = √12 x0 + √13 y 0 − √16 z 0
0
z z


 z = √1 y 0 + √2 z 0 .

3 6
Ecuaţia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va fi

√ √
Σ2 : −2x02 + 3y 02 + 6z 02 + 2√22 x0 − 6√66 z 0 + 14 = 0 ⇔
(30) 2 √ 2
⇔ −2 x0 − √12 + 3y 02 + 6 z 0 − 26 + 1 = 0.
Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de
formulele:  00   00   √ 
0 1
 x = x − √2 x0

x 1/ 2
y 00 = y 0 √ ⇔ y 0  =  y 00  +  √ 0  .
z0 z 00
 00 0 6
z =z − 2 6/2
Prin ı̂nlocuirea ı̂n ecuaţia (30) a cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox0 y 0 z 0 , rezultă
ecuaţia relativ la reperul O00 x00 y 00 z 00 :
−2x002 + 3y 002 + 6z 002 = −1,
de unde rezultă ecuaţia canonică
x002 y 002 z 002

(31) Σ3 : − + + = −1,
1/2 1/3 1/6
deci cuadrica este un hiperboloid cu două pânze (vezi figura 6).

114 ALGA-GDED
Figura 6
Altfel. Deoarece avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (1, 0, 1) (δ = −36 6= 0), putem
efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , unde O0 = Cs ,
de vector OO0 ≡ (1, 0, 1).
  0   
 x = x0 + 1
 
x x 1
0
 y = y + 0 ⇔ y = y0
0
z z 1 z = z0 + 1

deci ecuaţia cuadricei devine Σ : x02 + y 02 + 5z 02 − 6x0 y 0 + 2x0 z 0 − 2y 0 z 0 + 5 = 0. Prezenţa

termenilor micşti indică necesitatea unei rotaţii de reper O0 x0 y 0 z 0 → O0 x00 y 00 z 00 de matrice
C : X 0 = C · X 00 , pe care o determinăm folosind metoda valorilor proprii, urmând calea
prezentată mai sus. În final se obţine ecuaţia canonică (31).
2

∂g ∂g ∂g
93. Notând g (x, y, z) = x9 + y2 − 2z şi (a, b, c) = ∂x , ∂y , ∂z = 2x9A , 2yA , −2 , ecuaţia

planului tangent este de forma π : a (x − xA ) + b (y − yA ) + c(z − zA ) = 0, deci

2xA
π : (x − xA ) · + (y − yA ) · 2yA + (z − zA ) · (−2) = 0,
9
unde xA = −3, yA = −1 şi zA = 1. Înlocuind (xA , yA , zA ) = (−3, −1, 1), obţinem π :
x + 3y + 3z + 3 = 0.
94. Cuadrica este o şa (paraboloid hiperbolic), deci admite două familii de generatoare.
Generatoarele sunt drepte şi au ecuaţiile de forma
˜ : x − 3 = y − 1 = z = t, t ∈ R ⇔ (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t ∈ R.

∆
a b c
˜ ⊂ Σ impune ca punctul curent al dreptei ∆
Condiţia ∆ ˜ să satisfacă ecuaţia cuadricei Σ,
pentru orice t ∈ R. Prin ı̂nlocuire obţinem
2 2 2
c2 2

(at + 3) (ct) a 2a
− = bt + 1 ⇔ − t + − b t = 0, ∀t ∈ R,
9 4 9 4 3
deci din sistemul obţinut prin anularea coeficienţilor polinomului ı̂n t, rezultă b = 2a/3;
c = ±2a/3, soluţiile v̄ ≡ a, 2a 3 , ± 2a
3 = a
3 (3, 2, ±2). Corespunzător celor două direcţii
distincte date de vectorii (3, 2, ±2), rezultă generatoarele ∆ ˜ : x−3 = y−1 = z = t, t ∈ R.
3 2 ±2
Unghiul θ dintre cele două generatoare este cel format de vectorii directori ai acestora,
deci
h(3, 2, 2) , (3, 2, −2)i
θ = arccos = arccos (9/17) .
k(3, 2, 2)k · k(3, 2, −2)k
Soluţii 115
Planul π tangent la cuadrică ı̂n punctul M (3, 1, 0) se obţine prin dedublarea ecuaţiei cuadricei
cu coordonatele punctului M , deci
x·3 z·0 1
π: − = (y + 1) ⇔ 2x − 3y − 3 = 0.
9 4 2
Direcţia normalei ∆0 3 M (3, 1, 0) este dată de vectorul ū ≡ (2, −3, 0) normal la planul
y−1
tangent; rezultă ∆0 : x−3 z
2 = −3 = 0 .
III.7. Suprafeţe generate

95. Cilindrul Σ are generatoarele paralele cu dreapta dată doar dacă ecuaţiile acestora
sunt de forma

0 x−a y−b z−c x−y =a−b x−y =λ
∆ : = = ⇔ ⇔
1 1 −1 y+z =c−b y + z = µ,
unde
(32) λ = a − b, µ = c − b, λ, µ ∈ R.
x = y2

0
Împunem ca ∆ să se sprijine pe curba . Acest lucru este echivalent cu compati-
z=0
bilitatea sistemului
x = y2 , z = 0

0 x = µ + λ, z = 0
∆ ∩ Ga : ⇔
x − y = λ, y + z = µ y = µ, x = y 2 ,
deci cu validarea condiţiei de compatibilitate λ + µ = µ2 . Înlocuind λ şi µ date de relaţiile

(32) ı̂n condiţia de compatibilitate obţinută, rezultă ecuaţia suprafeţei cilindrice căutate
2
Σ : x − y + y + z = (y + z) ⇔ y 2 + 2yz + z 2 − x − z = 0,
un cilindru parabolic (cuadrică).

96. Generatoarele suprafeţei conice Σ trec prin vârful acesteia V (1, 0, 0), deci ecuaţiile
acestora sunt de forma
x−1 y−0 z−0
∆0 : = = , (a2 + b2 + c2 > 0);
a b c
presupunând a 6= 0, ı̂mpărţind prin a şi notând λ = ab , µ = ac ∈ R, aceste ecuaţii se rescriu

x−1 y−0 z−0 λx − λ = y
= = ⇔
1 λ µ µx − µ = z,
unde
y z
(33) λ= , µ= .
x−1 x−1
2
x + y2 = 1
În plus, faptul că ∆0 se sprijină pe curba Γ : conduce la condiţia de compa-
x−z =0
tibilitate a sistemului
( 2 µ
x + y 2 = 1, x − z = 0
(
x = z = µ−1
0
∆ ∩Γ: ⇔
λ
λx − λ = y, µx − µ = z y = µ−1 , x2 + y 2 = 1,
116 ALGA-GDED
2
anume µ2 + λ2 = (µ − 1) ⇔ λ2 + 2µ − 1 = 0. Înlocuind λ şi µ din relaţiile (33) ı̂n condiţia
de compatibilitate obţinută, rezultă ecuaţia suprafeţei conice căutate
2
y z 2
Σ: +2 − 1 = 0 ⇔ (x − 1) − 2 (x − 1) z − y 2 = 0
x−1 x−1
deci un con (cuadrică).
97. a) Planul π ı̂n care se află cercul generator al cuadricei este perpendicular pe axa
Oy : x0 = y1 = z0 , deci are ecuaţia de forma πλ : 0 · x + 1 · y + 0 · z = λ ⇔ y = λ, λ ∈ R. În
plus, cercul generator se află pe o sferă Σr cu centrul pe axa Oy. Presupunând centrul sferei
Σr al sferei ı̂n C(0, 0, 0) ∈ Oy, aceasta va avea ecuaţia Σr : x2 + y 2 + z 2 = µ, deci cercul
generator are ecuaţiile

y=λ
(34) Γλ,µ :
x2 + y 2 + z 2 = µ.
x−1 y+2 z−3
Faptul că acest cerc generator se sprijină pe dreapta directoare ∆ : 0 = 2 = 0 este
echivalent cu satisfacerea condiţiei de compatibilitate a sistemului
y = λ, x2 + y 2 + z 2 = µ

(35)
x = 1, z = 3.
Eliminând x, y, z din sistem se obţine condiţia de compatibilitate
1 + λ2 + 9 = µ ⇔ λ2 + 10 = µ.
Înlocuind λ şi µ din relaţiile (34) ı̂n (35) se obţine ecuaţia suprafeţei căutate (un cilindru
circular drept cu axa de simetrie Oy): Σ : x2 + z 2 = 10.
b) Planul şi sfera care determină cercul generator au ecuaţiile y = λ, λ ∈ R, respectiv
x2 + y 2 + z 2 = µ, unde µ = R2 > 0. Obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului
y = λ, x2 + y 2 + z 2 = µ

x = 3y + 6, z = −y − 2,
dată de 11λ2 + 40λ + 40 = µ. Înlocuind λ şi µ din determinările lor iniţiale, rezultă ecuaţia
suprafeţei căutate, un con cu axa de simetrie Oy, de ecuaţie
2
Σ : x2 − 10y 2 + z 2 − 40y + 40 = 0 ⇔ x2 − 10 (y + 2) + z 2 = 0.
c) Urmând acelaşi procedeu, obţinem condiţia de compatibilitate 11λ2 + 34λ + 37 = µ, unde

λ = y, iar µ = x2 + y 2 + z 2 , iar suprafaţa de rotaţie obţinută este hiperboloidul cu o pânză
2
2 2 2 2 17 81
Σ : x − 10y + z − 34y − 37 = 0 ⇔ x − 10 y + + z2 = .
10 10
IV.1. Aplicaţii diferenţiabile

98. a) Fie s, t ∈ R. Atunci
s2 = t2

f (s) = f (t) ⇔ (s2 , s3 ) = (t2 , t3 ) ⇔ ⇔ s = t,
s3 = t3
şi deci f este injectivă. Fie (x, y) ∈ R2 un punct oarecare din domeniul valorilor. Deoarece
2
s =x
f (s) = (x, y) ⇔ (s2 , s3 ) = (x, y) ⇔
s3 = y,
Soluţii 117
iar pentru x < 0 sistemul nu are soluţii, rezultă că funcţia f nu este surjectivă. Nefiind
surjectivă, f nu este bijectivă.
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f = (f1 , f2 ) este
df1 !
!
ds
2s
[J(f )] = = .
df2
ds
3s2
Deoarece pentru s = 0 avem rang[J(f )] = 0 < 1, f nu este nici imersie, nici submersie.
Deoarece J(f ) nu este matrice pătratică, f nu poate fi difeomorfism.
99. a) Relaţia f (s) = f (t) se rescrie

 2 cos2 s = 2 cos2 t
sin s = sin t
sin 2s = sin 2t ⇔
cos s = ± cos t
2 sin s = 2 sin t

şi deoarece s, t ∈ 0, π2 , rezultă s = t, deci f este injectivă. Fie

 (x, y, z) ∈ R3 un punct
2
 2 cos t = x
oarecare din domeniul valorilor. Deoarece f (t) = (x, y, z) ⇔ sin 2t = y şi deoarece
2 sin t = z

pentru x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞) sau y ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞) sau z ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞),
sistemul nu are soluţii, rezultă că funcţia f nu este surjectivă şi deci nici bijectivă.
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f este
   
4 cos t · (− sin t) −2 sin 2t
[J(f )] =  2 cos 2t  =  2 cos 2t .
2 cos t 2 cos t
Deoarece pentru ∀t ∈ R, avem (−2 sin 2t)2 + (2 cos 2t)2 = 4 6= 0, rezultă rang[J(f )] = 1, deci
f este imersie. Evident, f nu este nici submersie (rang[J(f )] = 1 6= 3), nici difeomorfism.

v =s+t−u
100. a) Pentru (u, v), (s, t) ∈ R2 , avem f (u, v) = f (s, t) ⇔ u2 − u(s + t) + st = 0 ,
ı̂n care a doua ecuaţie a sistemului are soluţiile posibile (u, v) = (s, t) sau (u, v) = (t, s),
ceea ce indică simetria funcţiei f ı̂n variabilele u, v. Deoarece ∀(u, v) ∈ R2 , f (u, v) = f (v, u),
rezultă că f nu este injectivă (de exemplu, f (0, 1) = f (1, 0) = (1, 0)); f nu este nici bijectivă.
Pe de altă parte, avem

v =x−u
f (u, v) = (x, y) ⇔
u2 − ux + y = 0,
iar a doua ecuaţie admite soluţii reale doar dacă avem y ≤ x2 /4. Deci există perechi (x, y) ∈
R2 care nu au preimagine prin f ; prin urmare f nu este surjectivă. Pentru (x, y) = (0, 1)
obţinem
u+v =0
f (u, v) = (0, 1) ⇔ ⇒ u2 = −1,
uv = 1
deci f −1 (0, 1) = g. De asemenea, condiţia (x, y) ∈ Im f conduce la inegalitatea de mai sus,

y ≤ x2 /4. Prin urmare, Im f = {(x, y) ∈ R2 | y ≤ x2 /4}.

−1 2v
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f este [J(f )] = . Avem det[J(f )] = 1 − 6vu2 ,
3u2 −1
deci rang [J(f )] = 2 pentru ∀(u, v) ∈ R2 \D, unde D = {(u, v)|u2 v = 61 }, deci f este şi
imersie şi submersie pe R2 \D. Folosind teorema funcţiilor implicite rezultă că funcţia f este
difeomorfism local, dar fiind bijectivă, rezultă f difeomorfism global pe R2 \D.
118 ALGA-GDED
101. Notând f1 (ρ, θ) = ρ cos θ şi f2 (ρ, θ) = ρ sin θ, obţinem matricea Jacobiană a funcţiei
f:  
∂f1 ∂f1 !
∂ρ ∂θ cos θ −ρ sin θ
J(f ) =  ∂f2 ∂f2
= .
∂ρ ∂θ
sin θ ρ cos θ
Deoarece det[J(f )] = ρ cos2 θ + ρ sin2 θ = ρ > 0, ∀(ρ, θ) ∈ (0, ∞) × [0, 2π), folosind teorema
funcţiei inverse, rezultă f difeomorfism. Pentru a afla inversa lui f , rezolvăm următorul
sistem ı̂n ρ şi θ:

ρ cos θ = x p
⇒ ρ2 (cos2 θ + sin2 θ) = x2 + y 2 ⇒ ρ = x2 + y 2 .
ρ sin θ = y
Distingem cazurile:
1o . x = 0, y > 0 ⇒ θ = π/2; 2o . x = 0, y < 0 ⇒ θ = 3π/2; 3o . x > 0, y ≥ 0 ⇒ θ = arctg xy ;
4o . x < 0 ⇒ θ = π + arctg xy ; 5o . x > 0, y < 0 ⇒ θ = 2π + arctg xy , deci f −1 (x, y) =
p
( x2 + y 2 , θ), unde
y

 kπ + arctg x , pentru x 6= 0,
(36) θ= π/2, pentru x = 0, y > 0
3π/2, pentru x = 0, y < 0,

unde k ia valorile 0, 1 şi 2 după cum (x, y) se află respectiv ı̂n cadranul I, cadranele II sau
III, sau ı̂n cadranul IV. În concluzie,
p
f −1 (x, y) = ( x2 + y 2 , θ), f −1 : R2 \{(0, 0)} → (0, ∞) × [0, 2π),
cu valorile unghiului θ date de egalitatea (36).
IV.2. Curbe ı̂n Rn

102. Aflăm valoarea parametrului t0 ∈ R pentru care α(t0 ) = (1, −1, 1, 3); din această
egalitate obţinem
t40 = 1, −1 = −1, t50 = 1, t60 + 2 = 3,
de unde rezultă t0 = 1. Vectorul α0 (t0 ) tangent ı̂n punctul A la curbă are coordonatele
(4t30 , 0, 5t40 , 6t50 ) = (4, 0, 5, 6), deci tangenta şi hiperplanul normal ı̂n punctul A au respectiv
ecuaţiile
∆tg,A : x14−1 = x20+1 = x35−1 = x46−3
Hnor,A : 4(x1 − 1) + 0(x2 + 1) + 5(x3 − 1) + 6(x4 − 3) = 0 ⇔
⇔ 4x1 + 5x3 + 6x4 − 27 = 0.
103. Observăm că α(t0 ) = (0, −1, 0, 2) implică t0 = 0. Avem

 0
 α (0) = (4t30 , 0, 5t40 , 6t50 ) = (0, 0, 0, 0)
 00

α (0) = (12t20 , 0, 20t30 , 30t40 ) = (0, 0, 0, 0)

 α000 (0) = (24t0 , 0, 60t20 , 120t30 ) = (0, 0, 0, 0)
 (iv)
α (0) = (24, 0, 120t0 , 360t20 ) = (24, 0, 0, 0) 6= (0, 0, 0, 0),
deci rezultă B punct singular de ordinul 4. În concluzie, tangenta şi hiperplanul normal la
curba α ı̂n punctul B au respectiv ecuaţiile

 x2 = −1
∆tg,B : x124−0 = x20+1 = x30−0 = x40−2 ⇔ x3 = 0
x4 = 2

Hnor,B : 24 · (x1 − 0) + 0 · (x2 + 1) + 0 · (x3 − 0) + 0 · (x4 − 2) = 0 ⇔ x1 = 0.

Soluţii 119
Din relaţia α0 (t) = 0 rezultă unica soluţie t = 0, deci B este unicul punct singular al curbei.
104. Găsim punctul comun al curbelor rezolvând sistemul α(t) = β(s), care se rescrie
t2 + 1 = 2 + s s2 + s = 0

s=0
⇔ ⇔
ln t = s, t = s + 1 ln t = s, t = s + 1 t = 1,
deci punctul comun al curbelor are coordonatele α(1) = β(0) = (2, 0, 1). Vectorii tangenţi ı̂n
punctul comun la cele două curbe sunt α0 (1) = (2, 1, 1), respectiv β 0 (0) = (1, 1, 1), deci avem
hα0 (1), β 0 (0)i 4
(α0 (1),
\ β 0 (0)) = arccos 0 0
= arccos √ .
kα (1)k · kβ (0)k 3 2
t2
105. Notând x(t) = t − 1, y(t) = t−1 , obţinem
lim x(t) = −∞, lim y(t) = −∞,

t→−∞ t→−∞
lim x(t) = ∞, lim y(t) = ∞,

t→+∞ t→+∞
y(t) t2
şi deoarece lim = lim = 1 = m, rezultă v̄ ≡ (1, 1) direcţie asimptotică a
t→±∞ x(t) t→±∞ (t − 1)2
2t − 1
curbei pentru t → ±∞. Deoarece n = lim (y(t) − m · x(t)) = lim = 2 rezultă
t→±∞ t→±∞ t − 1
y = x + 2 asimptotă a curbei pentru t → ±∞.
În punctul de acumulare t = 1 avem
lim x(t) = 0, lim y(t) = −∞, lim y(t) = +∞,
t→1 t%1 t&1
deci curba admite pentru t → 1 asimptota bilaterală x = 0 (axa Oy).

106. a) Conform definiţiei, lungimea arcului de curbă este
Z 2π
l = α([0, 2π]) = kα0 (t)kdt.
0
Avem α0 (t) = (a(1 − cos t), a · sin t), deci

q √
kα0 (t)k = a2 (1 − cos t)2 + a2 · sin2 t = a 2 − 2 cos t.
Folosind relaţia cos t = 1 − 2 sin2 2t , rezultă

s
Z 2π √
Z 2π
t
l=a 2 − 2 cos tdt = a 2 − 2 1 − 2 sin2 dt.
0 0 2
t
Dar t ∈ [0, 2π] ⇔ 2 ∈ [0, π] ⇒ sin t ≥ 0, deci
Z 2π 2π
t t
l = 2a sin dt = −4a cos · = −4a(−1 − 1) = 8a.
0 2 2
0
b) Deoarece originea α(0) = (0, 0) nu este un punct regulat al curbei α (deoarece α0 (0) = 0),
vom calcula abscisa curbilinie corespunzătoare lui t = π. Avem
Z t Z t Z t
√ u
s(t) = kα0 (u)kdu = a 2 − 2 cos u du = 2a sin du =
π π π 2
t

= −4a · cos . u2 = −4a cos 2t , s : [0, 2π] → [−4a, 4a].
π
120 ALGA-GDED
s
Se observă că inversa acestei funcţii, t : [−4a, 4a] → [a, 2π] este dată de t(s) = 2 arccos(− 4a ).
2
În concluzie, parametrizarea normală a curbei α este β : [−4a, 4a] → R ,
β(s) = (α ◦ s−1 )(s) = α(s−1 (s)) = α(2 arccos(− 4a

s
)) =
s s s
= (a(2 arccos(− 4a ) − sin(2 arccos(− 4a ))), a(1 − cos(2 arccos(− 4a )))).
IV.3. Curbe plane

107. Din relaţia α(t) = A rezultă t = −1. Dar α0 (−1) ≡ (−2, 3) 6= 0, iar ecuaţiile
tangentei şi normalei ı̂n A sunt respectiv
x−1 y+3
∆tg : −2 = 3 ⇔ 3x + 2y + 3 = 0
∆nor : −2(x − 1) + 3(y + 3) = 0 ⇔ −2x + 3y + 11 = 0.
Punctul de intersecţie T al tangentei cu axa Ox este soluţia sistemului

3x + 2y + 3 = 0 x = −1
∆tg ∩ Ox : ⇔ ⇒ T (−1, 0).
y=0 y=0
p
Notând
√ cu C proiecţia punctului A(1, −3) pe axa Ox, subtangenta este St = AT 2 − AC 2 =
13 − 9 = 2. Aflăm punctul de intersecţie N al normalei cu axa Ox, dat de

−2x + 3y + 11 = 0 x = 11/2
∆nor ∩ Ox : ⇔ ⇒ N (11/2, 0).
y=0 y=0
În concluzie, subnormala este

r
p 117 9
Sn = AN 2 − AC 2 = −9= .
4 2
108. a) Notăm F (x, y) = x2 − y3 − 3 şi (xA , yA ) = (−2, 1). Folosind formulele tangentei
şi normalei la o curbă plană dată prin ecuaţie carteziană implicită,

∆tg : (x − xA ) · ∂F ∂F

∂x (xA ,yA ) + (y − yA ) · ∂y = 0,
(xA ,yA )
x − xA y − yA
∆nor : ∂F = ∂F .
( ∂x )(xA ,yA ) ( ∂y )(xA ,yA )
y−1
Obţinem ∆tg : 4x + 3y + 5 = 0, respectiv ∆nor : x+2
−4 = −3 .
√
b) Avem x2 − y 3 − 3 = 0 ⇒ y = 3 x2 − 3, deci o parametrizare a curbei α este

x = t√
, t ∈ R.
y = 3 t2 − 3
109. a) Baza reperului Frenet RF = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t)}} al curbei α este dată de
perechea de câmpuri vectoriale {T~ , N
~ }, unde:

~ α0 (t) x0 (t) y 0 (t)
 T (t) ≡ kα0 (t)k = √ 0 2 , √ 02


02 02

x (t)+y (t) x (t)+y (t)

~ (t) = Rπ/2 (T~ (t)) ≡ −y 0 (t) x0 (t)

 N

 √ ,√ .
x02 (t)+y 0 2 (t) x02 (t)+y 0 2 (t)
Soluţii 121
În cazul nostru x(t) = t, y(t) = t2 , deci x0 (t) = 1, y 0 (t) = 2t. Rezultă

1 2t 2t 1
T (t) = √ , √ , N (t) = − √ , √ .
1 + 4t2 1 + 4t2 1 + 4t2 1 + 4t2
Deoarece α0 (t) = (1, 2t) 6= OR2 , rezultă α curbă regulată şi deci valoarea curburii curbei este
dată de egalitatea
x0 (t)y 00 (t) − x00 (t)y 0 (t) 1 · 2 − 0 · 2t 2
(37) k(t) = = = .
(x02 (t) + y 02 (t))3/2 (1 + 4t2 )3/2 (1 + 4t2 )3/2
b) Reperul Frenet asociat curbei α ı̂n punctul curent α(t) este RF = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t)}},
α0 (t)
unde T̄ (t) = kα 0 (t)k şi N̄ (t) = R 2 T̄ (t) sunt versorul tangent şi respectiv normal la curba α ı̂n
π
punctul α(t). Aceşti versori, consideraţi ı̂n punctul A ∈ Imα ı̂i vom nota cu T̄A , N̄A . Cum
α(t) = (t, t2 ) rezultă α0 (t) = (1, 2t). Avem √ A ∈ Imα, deoarece A(−2, 4) = α(−2). Deoarece
α0 (−2) = (1, −4) are norma kα0 (−2)k = 17 6= 0, punctul A este un punct regulat al curbei
α. Versorii căutaţi sunt:
α0 (−2)

1 4
 T̄A = kα0 (−2)k = ( √17 , − √17 )


! !
cos π2 − sin π2 √1 √4

 N̄A = R π2 T̄A ≡ 17 = 17 ,

sin π2 cos π2 − √417 √1

17
deci reperul Frenet asociat curbei α ı̂n punctul A(−2, 4) este

1 4 4 1
RF,A = A(−2, 4); T̄A = √ , − √ , N̄A = √ , √ .
17 17 17 17
Folosind relaţia (37), pentru t = tA = −2, obţinem valoarea curburii ı̂n punctul A(−2, 4) =
2
α(−2), k(−2) = 17√ 17
.
c) Ecuaţia cercului osculator ı̂n punctul A = α(−2) o aflăm folosind formula (x − x0 )2 +
(y − y0 )2 = R02 , unde
1
x0 = xC (−2), y0 = yC (−2), R0 = R(−2) = ,
|k(−2)|
iar coordonatele centrului cercului osculator la curbă corespunzător punctului curent α(t) =
(x(t), y(t)) sunt date de
x0 2 (t)+y 0 2 (t)

 xC (t) = x(t) − y 0 (t) · x0 (t)y 00 (t)−x00 (t)y 0 (t) = −4t
3
(38)
x02 (t)+y 02 (t) 1+6t2
yC (t) = y(t) + x0 (t) · x0 (t)y 00 (t)−x00 (t)y 0 (t) = 2 .

Funcţia de curbură k(t) ı̂n α(t) este dată de relaţia (37), deci raza cercului osculator este
1 (1 + 4t2 )3/2
R(t) = = .
|k(t)| 2
În punctul α(−2), obţinem, ı̂nlocuind t = −2:

√
3 1 + 6 · (−2)2 25 17 17
x0 = −4 · (−2) = 32, y0 = = , R0 = .
2 2 2
În concluzie, ecuaţia cercului osculator la curba α ı̂n punctul A = α(−2) este (x − 32)2 +
(y − 25 2 4913
2 ) = 4 .
122 ALGA-GDED
d) Folosind formulele (38) obţinem parametrizarea evolutei:

2

3 6t + 1
αev (t) = −4t , , t ∈ R.
2
e)
Ecuaţia carteziană a curbei α se obţine prin eliminarea parametrului t din sistemul
x=t
. Înlocuind t obţinut din prima relaţie ı̂n cea de-a doua, obţinem Γ = Imα :
y = t2
x − y = 0 ⇒ y = x2 , o parabolă.
2
2
110. a) Notând F (x, y, a) = (x − a)2 + y2 − a2 , ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe plane
Γa : F (x, y, a) = 0 (dacă există) este conţinută ı̂n curba Γ∗ definită de sistemul
(
F (x, y, a) = 0
∂F
∂a (x, y, a) = 0, a ∈ R,
care ı̂n cazul nostru devine

2
(x − a)2 + y 2 − a2 = 0 a = 2x
⇔ a2
−2(x − a) − a = 0 (x − a)2 + y 2 − 2 =0
din care, eliminând pe a, obţinem Γ∗ : x2 − y 2 = 0 sau x = ±y, deci curba Γ∗ este reuniunea
celor 2 bisectoare y = x şi y = −x.
b) Procedând analog punctului a), ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe Γα : x·cos α+y ·sin α = 2
este conţinută ı̂n curba Γ∗ definită prin sistemul

x · cos α + y · sin α = 2
−x · sin α + y · cos α = 2, α ∈ R.
Înmulţind cu cos α prima relaţie şi cu − sin α a doua relaţie, iar apoi cu sin α prima relaţie
şi cu cos α a doua şi sumându-le, obţinem

x = 2(cos α − sin α)
y = 2(cos α + sin α)
din care, eliminând prin sumarea pătratelor variabila α, obţinem Γ∗ : x2 + y 2 = 4, deci curba
Γ∗ este cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază 2.
c) Înfăşurătoarea familiei de curbe Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0 este conţinută ı̂n curba
Γ∗ definită prin sistemul:
2
x + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0

λ=x+2
⇔
−2x + 2λ − 4 = 0 x2 + y2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0,
din care, eliminând variabila λ, obţinem Γ∗ : y 2 − 4x = 4 ⇔ y 2 = 4(x + 1), deci o parabolă

cu vârful pe axa Ox, care admite Ox ca axă de simetrie.
111. a) Folosim formulele tangentei, respectiv normalei la curba Γ : F (x, y) = 0 ı̂n
punctul (x0 , y0 ) ∈ Γ,
∂f ∂f
∆tg : (x − x0 ) · (x0 , y0 ) + (y − y0 ) · (x0 , y0 ) = 0
∂x ∂y
x − x0 y − y0
∆nor : ∂f = ∂f .
∂x (x0 , y0 ) ∂y (x0 , y0 )
Soluţii 123
Pentru (x0 , y0 ) = (2, −1) şi f (x, y) = x3 −2y 2 obţinem ecuaţiile tangentei, respectiv normalei
x−2 y+1
∆tg : 3x + y − 5 = 0, ∆nor : = ⇔ x − 3y − 5 = 0.
3 1
b) Punctele singulare ale curbei Γ sunt soluţiile sistemului

f (x, y) = 0  3
 x − 2y 2 = 0


x=0

∂f 2
∂x (x, y) = 0 ⇔ 3x = 0 ⇒
y = 0,
−4y = 0
 
 ∂f

∂y (x, y) = 0
deci O(0, 0) este unicul punct singular al curbei. Deoarece
∂2f ∂2f

∂x2
(0, 0) ∂x∂y
(0, 0)
0

0
det[Hess(f )]O = = = 0,
∂2f ∂2f
0 −4

∂x∂y
(0, 0) ∂y 2
(0, 0)
unde f (x, y) = x3 − 2y 2 , rezultă că O(0, 0) este punct singular de ı̂ntoarcere al curbei Γ.
Direcţia v = (l, m) a tangentei ı̂n O(0, 0) la curbă este dată de relaţia
∂2f ∂2f 2
2 ∂ f
l2 · (0, 0) + 2l · m · (0, 0) + m · (0, 0) = 0 ⇔ m2 · (−4) = 0 ⇔ m = 0,
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
deci v = l(1, 0). În concluzie, ecuaţiile tangentei, respectiv normalei la curba Γ ı̂n punctul
O(0, 0) ∈ Γ sunt
x−0 y−0
∆tg : 1 = 0 ⇔ y = 0, (axa Ox)
∆nor : 1 · x − 0 + 0 · (y − 0) = 0 ⇔ x = 0, (axa Oy).
Deoarece are puncte singulare, Γ nu este curbă regulată.

112. Urmăm o serie de paşi preliminari.
i) Domeniul de definiţie este Dα = (−∞, 0) ∪ (0, ∞). Se observă că 0 ∈
/ Dα , iar
1
Γ ∩ Ox : 2 + t + = 0 ⇔ t2 + 2t + 1 = 0 ⇔ t = −1,
t
deci Γ ∩ Ox = {α(−1)} = {(2, 0)}. De asemenea,
1 √
Γ ∩ Oy : 2 − t + = 0 ⇔ t2 − 2t − 1 = 0 ⇔ t = 1 ± 2,
t
√ √
deci Γ ∩ Oy = {α(1 ± 2)} = {(0, 2 ± 2 2)}.
ii) Studiem dacă α este o curbă periodică, deci dacă ∃T > 0, α(t) = α(t + T ), ∀t ∈ Dα a.ı̂.
t + T ∈ Dα . Avem ( 1 1
t = −T + t+T
⇔ T = 0.
1 1 ∗
t = T + t+T , ∀t ∈ R
Rezultă că α nu este o curbă periodică.
iii) Determinăm comportarea asimptotică a curbei Γ = Imα (puncte asimptotice; asimptote
orizontale, oblice sau verticale). Cum Dα = (−∞, 0) ∪ (0, +∞), studiul se face pentru
t0 = {±∞, 0} (deci ı̂n punctele de acumulare ce nu aparţin domeniului de definiţie).
124 ALGA-GDED
Calculăm limitele ı̂n punctele de acumulare din R ce nu aparţin domeniului de definiţie

al curbei, t0 ∈ D̃α = {±∞, 0− , 0+ }. Avem
lim α(t) = (+∞, −∞), lim α(t) = (−∞, +∞),

t→−∞ t→+∞
lim α(t) = (−∞, −∞), lim α(t) = (+∞, +∞),

t%0 t̄&0
deci α nu admite asimptote orizontale sau verticale. Pentru t → ±∞, t % 0 şi t & 0 există
ramuri infinite. Studiem existenţa asimptotelor oblice. Avem:

y(t) t(1 + 2t + t12 )
= −1

 m = lim
 = lim
t→±∞ x(t) t→±∞ t(−1 + 2 + 12 )

t t

 2
 n = lim (y(t) + x(t)) = lim (4 + ) = 4.

t→±∞ t→±∞ t
Rezultă că dreapta ∆as,±∞ : y = −x + 4 este asimptotă oblică a curbei pentru t → ±∞. De
asemenea,
y(t) t2 + 2t + 1

 m = lim
 = lim 2 =1
t→0 x(t) t→0 t − 2t + 1
 n = lim (y(t) − x(t)) = lim 2t = 0,

t→0 t→0
deci dreapta ∆as,0 : y = x este asimptotă oblică a curbei pentru t → 0− şi pentru t → 0+ .
iv) Studiem existenţa punctelor singulare şi de extrem pentru funcţiile coordonate ale curbei.
2
t2 −1
Avem x0 (t) = − t t+1 0
2 , y (t) = − t2 . Se observă că deoarece x0 (t) < 0, ∀x 6= 0, avem
0
α (t) 6= (0, 0), ∀t 6= 0, deci curba α este o curbă regulată.
Ecuaţia x0 (t) = 0 nu are soluţii, iar ecuaţia y 0 (t) = 0 implică t2 − 1 = 0 ⇔ t = ±1, deci
α(−1) = (2, 0) şi α(1) = (2, 4) sunt puncte de extrem local pentru y(t).
v) Studiem existenţa punctelor multiple α(t1 ) = α(t2 ), t1 6= t2 ; t1 , t2 ∈ Dα = R∗ . Această
relaţie conduce la sistemul
−t1 + t11 + t2 − t12 = 0

( (
x(t1 ) = x(t2 )
⇒
y(t1 ) = y(t2 ) t1 + t11 − t2 − t12 = 0
ı̂n necunoscuta t2 , parametru t1 . Scăzând cele două relaţii, obţinem t2 = t1 , deci curba α nu
are puncte multiple.
vi) Studiem existenţa punctelor de(inflexiune. Prin calcul direct, rezultă că ecuaţia α0 (t) =
2
00 − t t−12 = λ · t23
λ·α (t) este echivalentă cu sistemul 2
t −1 2
, care are necunoscutele t ∈ Dα , λ ∈ R.
t2 = λ · t3
Acesta nu are soluţii (t, λ) ∈ Dα × R (spre exemplu, scăzând ecuaţiile obţinem −2 = 0), deci
curba nu are puncte de inflexiune.
vii) Tabelul de variaţie al curbei α este (vezi figura 7):
√ √
t −∞ −1 1− 2 0 1 1+ 2 +∞
x(t) +∞ & 2 & 0 & −∞|∞ & 2 & 0 & −∞
√ √
y(t) −∞ % 0 & 2−2 2 & −∞|∞ & 4 % 2+2 2 % +∞
x0 (t) − − −1 − − − −|− − −1 − − − −
y 0 (t) + + 0 − − − −|− − 0 + + + +
Obs. y = −x + 4 My A y = x|y = −x my B y = −x + 4
113. a) Pentru curba Γ1 : y2 (a − x) − x3 = 0, ecuaţia curbei este echivalentă cu

Γ1 : y 2 a − x(x2 + y 2 ) = 0. Notăm y = t · x şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia curbei, obţinem
at2 x2 − t2 x3 − x3 = 0 ⇔ x2 (x + xt2 − at2 ) = 0.

Soluţii 125
Figura 7 Figura 8
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 avem y = 0, deci se obţine punctul A(0, 0) ∈ Γ;
at2 at3
ii) pentru x 6= 0 avem x + xt2 − at2 = 0, deci x = 1+t2 şi y = 1+t2 . Rezultă pentru curba
Γ1 parametrizarea (vezi figura 8):
at2 at3

2
α1 : R → R , α1 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2

2 2 2 x = ρ cos θ
Ecuaţia curbei se rescrie Γ1 : y a − x(x + y ) = 0. Considerăm relaţiile , care
y = ρ sin θ
definesc trecerea de la coordonatele carteziene la coordonatele polare (ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π)).
Înlocuind ı̂n ecuaţia curbei, aceasta devine
aρ2 sin2 θ − ρ cos θ(ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ) = 0,
de unde pentru ρ > 0 avem ρ2 (a sin2 θ − ρ cos θ) = 0, deci ρ cos θ = a sin2 θ, iar pentru
θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{ π2 , 3π
2 } obţinem ecuaţia polară a curbei,
a sin2 θ
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ care nu fac parte din Dα sunt θ0 ∈ D̃ρ = { π2 , 3π
2 }.
Calculăm distanţa de la origine la asimptotă folosind formula
a sin2 θ
d = lim ρ(θ) · sin(θ − θ0 ) = lim · (− sin θ0 · cos θ) = ±a.
θ→θ0 θ→θ0 cos θ
Ecuaţiile polare ale celor două asimptote sunt deci
d ±a
ρ∆ (θ) = ⇒ ρ∆1,2 (θ) = , θ ∈ Dρ .
sin(θ − θ0 ) sin(θ − π2 )
b) Ecuaţia carteziană a curbei fiind Γ2 : x3 + y 3 − 3axy = 0 observăm că ecuaţia este de

forma Γ : Q3 (x, y) − P2 (x, y) = 0, unde P2 (x, y) = 3axy şi Q3 (x, y) = x3 + y 3 sunt polinoame
omogene de gradul II, respectiv III ı̂n x şi y; pentru a obţine o parametrizare a curbei se
foloseşte substituţia y = tx. Înlocuind ı̂n ecuaţia carteziană, obţinem (vezi figura 9):
x3 + t3 x3 − 3atx2 = 0 ⇔ x2 (x + t3 x) − 3at = 0.
Distingem cazurile:
126 ALGA-GDED
Figura 9 Figura 10
i) pentru x = 0 rezultă y = 0, deci obţinem punctul A(0, 0) ∈ Γ;

3at 3at2
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t3 ) = 3at, deci x = 1+t3 şi y = 1+t3 , t ∈ R\{−1}.
Rezultă că o parametrizare a curbei Γ2 este α2 : Dα2 = R\{−1} → R2 ,
3at2

3at
α2 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ Dα .
1 + t3 1 + t3
Procedând analog cu punctul a), ecuaţia curbei devine
ρ3 cos3 θ + ρ3 sin3 θ − 3aρ2 cos θ · sin θ = 0 ⇔ ρ2 (ρ cos3 θ + ρ sin3 θ − 3a cos θ · sin θ) = 0.
Pentru ρ = 0 se obţine punctul A(0, 0) = α(0) al curbei; pentru ρ 6= 0 (deci ρ > 0), rezultă
ρ(cos3 θ + sin3 θ) = 3a cos θ sin θ.
Pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{θ| cos3 θ + sin3 θ = 0} = [0, 2π)\{ 3π 7π
4 , 4 } obţinem ecuaţia polară a
curbei,
3a cos θ sin θ
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos3 θ + sin3 θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ care nu-i aparţin sunt θ0 ∈ D̃ρ = { 3π 7π
4 , 4 }. Cal-
3π a
culăm distanţa de la origine la asimptotă; ı̂n ambele cazuri lim ρ(θ) sin(θ − ) = √ .
θ→θ0 4 2
Ecuaţiile polare ale celor două asimptote sunt
√
a/ 2
∆1 : ρ∆1 (θ) = sin(θ− 3π
,θ ∈ Dρ ,
4 )
√
a/ 2
∆2 : ρ∆2 (θ) = sin(θ− 7π
,θ ∈ Dρ .
4 )
c) Înlocuind y = tx ı̂n ecuaţia curbei Γ3 : x(x2 + y 2 ) + a(y 2 − x2 ) = 0, obţinem (vezi figura

10)
x3 + t2 x3 + at2 x2 − ax2 = 0 ⇔ x2 (x + t2 x + at2 − a) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezultă y = 0, deci obţinem punctul A(0, 0) ∈ Γ;
2 2
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t2 ) = a − at2 , deci x = a(1−t )
1+t2 şi y =
at(1−t )
1+t2 , t ∈ R. Rezultă că
2
o parametrizare a curbei Γ3 este α3 : Dα3 = R → R ,
a(1 − t2 ) at(1 − t2 )

α3 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ Dα3 .
1 + t2 1 + t2
Soluţii 127
Procedând analog cu punctele a) şi b), ecuaţia curbei devine
ρ3 cos θ + aρ2 (sin2 θ − cos2 θ) = 0.
Pentru ρ > 0 rezultă ρ cos θ = a(cos2 θ − sin2 θ), iar pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{ π2 , 3π
2 } obţinem
ecuaţia polară a curbei,
a(cos2 θ − sin2 θ)
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ sunt θ0 ∈ D̃ρ = { π2 , 3π
2 }. Distanţa de la origine la
asimptotă este
lim ρ(θ) sin(θ − θ0 ) = lim a · sin3 θ0 = ±a.
θ→θ0 θ→θ0
Ecuaţiile polare ale celor două asimptote sunt

a
∆1 : ρ∆1 (θ) = sin(θ− π ,θ ∈ Dρ ,
2)
−a
∆2 : ρ∆2 (θ) = sin(θ− 3π
,θ ∈ Dρ .
2 )

ρ ρ
∆t : y = (x − ρ), ∆n : y + x − ρ = 0,
ρ0 ρ0
care dau respectiv ecuaţiile tangentei şi normalei la curbă ı̂n sistemul mobil XOY şi formula
02
2
−ρρ00
curburii, k = ρ(ρ+2ρ
2 +ρ0 2 )3/2 .
Reprezentarea grafică a curbei pentru t ∈ R şi t ≥ 0 este dată ı̂n figurile 11a şi 11 b respectiv.
Figura 11a Figura 11b
Pentru curba Γ1 : ρ = aθ, obţinem

aθ
∆t : y = a (x − aθ) ⇔ y = θ(x − aθ),
aθ
∆n : a y + x − aθ = 0 ⇔ θy + x − aθ = 0.
Folosind formula de mai sus, obţinem curbura spiralei lui Arhimede:
a2 θ2 + 2a2 a2 (θ2 + 2) θ2 + 2
k1 = 2 2 2 3/2
= 3 2 3/2
= .
(a θ + a ) a (θ + 1) a(θ2 + 1)3/2
b) Pentru curba Γ2 : ρ = eaθ (vezi figura 12), obţinem

128 ALGA-GDED
Figura 12
eaθ
∆t : y = aeaθ
(x − eaθ ) ⇔ y = a1 (x − eaθ ),
eaθ
∆n : aeaθ
y + x − eaθ = 0 ⇔ y + ax − aeaθ = 0,
iar curbura spiralei exponenţiale este:
e2aθ + 2a2 e2aθ − a2 e2aθ e2aθ (1 + a2 ) 1

k2 = 2aθ 2 2aθ 3/2
= 3aθ 2 3/2
= √ .
(e +a e ) e (1 + a ) e aθ 1 + a2
IV.4. Curbe ı̂n spaţiu

115. a) Observăm că α : I → R3 este curbă regulată, căci vectorul √
tangentei la curbă
0 0
ı̂n punctul curent este α (t) = (−2 sin t, 2 cos t, 1), de normă kα (t)k = 5 6= 0. Versorul
tangent este deci
α0 (t)

2 2 1
T̄ = = − √ sin t, √ cos t, √ .
kα0 (t)k 5 5 5
Calculăm vectorul normal
√ la planul osculator al curbei, α0 × α00 = (2 sin t, −2 cos t, 4), de
0 00
normă kα × α k = 2 5; obţinem versorul binormal
α0 (t) × α00 (t)

1 1 2
B̄(t) = = √ sin t, − √ cos t, √ .
kα0 (t) × α00 (t)k 5 5 5
Versorul normalei principale la curbă ı̂n punctul curent este N̄ = B̄ × T̄ , deci

1
ī j̄ k̄
N̄ (t) = sin t − cos t 2 = (− cos t)ī + (− sin t)j̄ ≡ (− cos t, − sin t, 0).
5 −2 sin t 2 cos t 1
Deci obţinem reperul mobil Frenet al curbei ı̂ntr-un punct mobil al său,
Rα (t) = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t), B̄(t)}},
cu câmpurile de versori descrise mai sus. Folosind formulele curburii şi torsiunii:
kα0 (t) × α00 (t)k hα0 (t) × α00 (t), α000 (t)i
k(t) = , τ (t) = ,
kα0 (t)k3 kα0 (t) × α00 (t)k2
obţinem √
2 5 2 4 sin2 t + 4 cos2 t 1
k(t) = √ = > 0, τ (t) = = > 0.
5 5 5 20 5
Soluţii 129
b) Avem A(−2, 0, π) = α(π) şi calculând elementele Frenet pentru t0 = π, obţinem:

−2 √1
T (t0 ) = (0, √ 5
, 5 ) ≡ (0, −2, 1)
N (t0 ) = (1, 0, 0)
B(t0 ) = (0, √15 , √25 ) ≡ (0, 1, 2).
c) Curba α este elice dacă raportul dintre curbură şi torsiune este constant; ı̂n cazul nostru
2/5
avem k(t)/τ (t) = 1/5 = 2 = const.. În concluzie, curba α este o elice.
d) Ecuaţiile carteziene ale curbei α se obţin prin eliminarea parametrului t din sistemul

 x = 2 cos t
y = 2 sin t . Adunând pătratele primelor două relaţii obţinem x2 + y 2 = 4 şi ı̂nlocuind t
z=t

din ultimele ecuaţii ı̂n prima, rezultă x = 2 cos z, deci

x = 2 cos z
T = Im α :
x2 + y 2 = 4.
e) Muchiile reperului Frenet ı̂ntr-un punct curent al curbei sunt dreptele tangentă, normală
principală şi binormală. Acestea au respectiv versorii directori T̄ (t), N̄ (t), B̄(t). Ecuaţiile
carteziene ale acestora sunt
x − 2 cos t y − 2 sin t z−t
∆tg : 2 = 2 = 1
− 5 sin t
√ √
5
cos t √
5
∆nor.pr. : = =
− cos t − sin t 0
∆bin : 1 = = 2 .
√ sin t
5
− √15 cos t √
5
116. a) Ecuaţia planului osculator (determinat de punctul curent α(t) şi de vectorii
α0 (t) şi α00 (t) este
x − (t2 + t) y − (t2 − t) z − (t2 − t)

x − x(t) y − y(t) z − z(t)
: x0 (t) y 0 (t) z 0 (t)

πosc,α(t) =0⇔ 2t + 1 2t − 1 2t − 1 =0⇔
x00 (t) y 00 (t) z 00 (t)

2 2 2
⇔ −4(y − (t2 − t)) + 4(z − (t2 − t)) = 0 ⇔ y − z = 0.

Deci ecuaţia planului osculator nu depinde de parametrul t şi deci α este o curbă plană.
Aflăm planul π ⊃ Imα.
Fie π : ax + by + cz + d = 0, a2 + b2 + c2 6= 0; presupunem că α este inclusă ı̂n planul π.
Cum α(t) = (t2 + t, t2 − t, t2 − t), t ∈ R, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului avem
a(t2 + t) + b(t2 − t) + c(t2 − t) + d = 0, ∀t ∈ R ⇔

⇔ t2 (a + b + c) + t(a − b − c) + d = 0, ∀t ∈ R ⇔

 a+b+c=0
(
a = 0, b = λ,
⇔ a−b−c=0 ⇔ λ ∈ R.

d=0 c = −λ, d = 0
Soluţiile sistemului sunt deci (a, b, c, d) = λ(0, 1, −1, 0), λ ∈ R. Alegând λ = 1, obţinem
ecuaţia planului căutat ı̂n care este conţinută curba, π : y − z = 0. Se observă că planul
obţinut este exact planul osculator, deci
Γ = Imα ⊂ π = πosc,α(t) .
130 ALGA-GDED
 0
 α (t) = (2t + 1, 2t − 1, 2t − 1)
b) Avem α00 (t) = (2, 2, 2) , deci hα0 , α00 × α000 i = 0 şi torsiunea curbei α ı̂n
 000
α (t) = (0, 0, 0)
punctul curent devine:
hα0 , α00 × α000 i
τ= = 0, ∀t ∈ R.
kα0 × α00 k2
c) Avem

ī j̄ k̄
0 00

α (t) × α (t) = 2t + 1 2t − 1 2t − 1 = 0 · ī − 4 · j̄ + 4 · k̄ ≡ (0, −4, 4),

2 2 2
deci câmpul de versori ai binormalei este

√√ !
α0 (t) × α00 (t) 1 2 2
B̄(t) = 0 00
= √ (0, −4, 4) = 0, − , .
kα (t) × α (t)k 4 2 2 2
care ı̂n mod evident este independent de t.

F (x, y, z) = 0
117. a) Pentru o curbă ı̂n spaţiu dată prin ecuaţii carteziene implicite, Γ : G(x, y, z) = 0
,
ecuaţiile dreptei tangente şi ecuaţia planului normal sunt respectiv
x − x0 y − y0 z − z0
∆tg,A : = =
a b c
πnor,A : a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0.
unde n̄ = aī + bj̄ + ck̄ = ( grad F × grad G)|A . În cazul nostru, F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 −
2, G(x, y, z) = z − 1 şi

ī j̄ k̄

n̄ = ( grad F × grad G)|A = 2x 2y 2z

=
0 0 1 A(−1,0,1)

ī j̄ k̄

= −2 0 2 ≡ (0, 2, 0) = (a, b, c).

0 0 1
Deci
x+1 y−0 z−1 x = −1
∆tg,A : 0 = 2 = 0 ⇔
z=1
πnor,A : (x + 1) · 0 + (y − 0) · 2 + (z + 1) · 0 = 0 ⇔ y = 0 (planul xOz).
2
x + y2 + z2 = 2
b) În sistemul Γ : ı̂nlocuind z din a doua ecuaţie ı̂n prima, obţinem
z=1
2 2
x + y = 1, deci o parametrizare a curbei este

 x = cos t
Γ: y = sin t , t ∈ [0, 2π).
z=1

IV.5. Suprafeţe
118. a) Vitezele parţiale sunt derivatele parţiale ale functiei r,
∂r
(
ru = ∂u = (cos v, sin v, 2u)
∂r
rv = ∂v = (−u sin v, u cos v, 0).
Soluţii 131
Aplicaţia r este o parametrizare dacă este imersie injectivă. Verificăm injectivitatea. Pentru
(u1 , v1 ), (u2 , v2 ) ∈ D, folosind faptul că u > 0, obţinem
(39) 
 u1 cos v1 = u2 cos v2
u1 = u2
r(u1 , v1 ) = r(u2 , v2 ) ⇔ u1 sin v1 = u2 sin v2 ⇔ ⇔ (u1 , v1 ) = (u2 , v2 ),
 2 v1 = v2
u1 = u22
deci r este injectivă. Verificăm că r este imersie. Avem

du
dr = ru · du + rv · dv = [ru , rv ]r(u,v) · .
dv
Construim matricea Jacobiană [J(r)] = [ru , rv ]r(u,v) a aplicaţiei r şi verificăm dacă rang [J(r)] =
2. Obţinem  
cos v −u sin v
[J(r)] =  sin v u cos v  ,
2u 0
deci
cos v −u sin v

sin v = u > 0 ⇒ rang [J(r)] = 2,
u cos v
deci r este imersie; fiind şi injectivă, rezultă că r este o parametrizare. Astfel, Σ = r(D) este
o suprafaţă simplă (vezi figura 10).
b) Determinăm parametrii u şi v asociaţi punctului A ∈ Σ. Rezolvăm sistemul

 u cos v = −2
u=2
r(u, v) = A ⇔ (u cos v, u sin v, u2 ) = (−2, 0, 4) ⇔ u sin v = 0 ⇒ ⇒ A = r(2, π).
 2 v=π
u =4
Calculăm vitezele parţiale ı̂n punctul A.
ru |A = (cos π, sin π, 22 ) = (−1, 0, 4)

rv |A = (−2 sin π, 2 cos π, 0) = (0, −2, 0).
Atunci avem
x+2
y z−4

πtg,A : −1 0 4 ⇔ 4x + z + 4 = 0.

0 −2 0
y
Prin urmare, un vector normal la plan este n̄ = v̄nor ≡ (4, 0, 1), iar ∆nor,A : x+2 z−4
4 = 0 = 1 .
Altfel. Aflăm vectorul director n̄ al dreptei ∆nor,A .

ī j̄ k̄
= (−2u2 cos v, −2u2 sin v, u)u=2,v=π = (8, 0, 2),

n̄ = r̄u ×r̄v = cos v sin v 2u
−u sin v u cos v 0 A=r(2,π)
de unde rezultă
x+2 y z−4
∆nor,A : 8 = 0 = 2
πtg,A : 8(x + 2) + 0 · y + 2(z − 4) = 0 ⇔ 4x + z + 4 = 0.

r̄u ×r̄v
c) Avem n̄ = ||r̄u ×r̄v || şi folosind u > 0,
p p p
||r̄u × r̄v || = 4u4 cos2 v + 4u4 sin2 v + u2 = 4u4 + u2 = u 4u2 + 1,
132 ALGA-GDED
deci
−2u cos v −2u sin v 1
n̄ = √ ,√ ,√ .
2
4u + 1 2
4u + 1 4u2 + 1
Atunci reperul mobil Gauss va fi
RG = {r(u, v); {r̄u , r̄v , n̄}}.
Reperul este format din punctul P = r(u, v) ∈ Σ şi baza {r̄u , r̄v , n̄} a spaţiului vectorial
TP R3 ≡ V3 .
d) Pentru a afla ecuaţia carteziană a suprafeţei, eliminăm parametrii u şi v din ecuaţiile
parametrice ale acesteia,

 x = u cos v
y = u sin v ⇒ x2 + y 2 = z ⇔ x2 + y 2 − z = 0,
z = u2

deci Σ este o cuadrică (paraboloid eliptic).

e) Prima familie de curbe coordonate este
Γu=u0 ,v=t : α(t) = r(u0 , t) = (u0 cos t, u0 sin t, u20 ), t ∈ [0, 2π].
Pentru a vedea ce reprezintă curba, pentru diferite valori ale lui u0 , obţinem ecuaţiile
carteziene ale acesteia

 x = u0 cos t x2 + y 2 = u20 (cilindru)
(
y = u0 sin t ⇒

z = u20 z − u20 = 0 (plan),
deci un cerc; rezultă că prima familie de curbe coordonate este formată din cercuri. A doua
familie de curbe coordonate este dată de
Γv=v0 ,u=s : β(s) = r(s, v0 ) = (s cos v0 , s sin v0 , s2 ), s > 0.
Pentru a afla ce reprezintă familia a doua de curbe coordonate, aflăm ecuaţiile carteziene ale
acestora,

 x = s cos v0
(
y sin v0 − x cos v0 = 0 (plan)
y = s sin v0 ⇒

z = s2 z = cos12 v0 · x2 (cilindru parabolic),
deci o parabolă; prin urmare a doua familie de curbe coordonate este formată din parabole.
f ) Unghiul format de curbele coordonate este dat de

hru , rv i π
θ = arccos = arccos 0 = .
||ru || · ||rv || A
2
Deci curbele coordonate se intersectează ı̂n A sub un unghi de 90o . Se observă că pentru
suprafaţa dată avem ı̂n general
hru , rv i = −u cos v sin v + u sin v cos v + 0 = 0 ⇔ ru ⊥ rv ,
deci ı̂n oricare punct al suprafeţei curbele coordonate sunt ortogonale. De asemenea re-
marcăm că cei doi vectori ortogonali tangenţi la curbele coordonate nu sunt ı̂n general versori,
deoarece p √
||ru || = 1 + 4u2 ≥ 1, ||rv || = u2 = |u| = u > 0.
Soluţii 133
119. a) Notăm Σ : f (x, y, z) ≡ x3 − z + 1 = 0 şi examinăm dacă Σ conţine sau nu

puncte critice ale lui f . Acestea se obţin prin anularea gradientului funcţiei f ,

 3x2 = 0
2
grad f ≡ (3x , 0, −1) = (0, 0, 0) ⇔ 0=0
−1 = 0,

fără soluţii, deci f nu are puncte critice; prin urmare nici suprafaţa Σ : f = 0 nu are puncte
singulare, deci este o suprafaţă regulată.
b) Câmpul de versori normali la suprafaţă este
3x2

grad f −1
n̄ = = √ , 0, √ .
|| grad f || 1 + 9x4 1 + 9x4
c) Vectorul normal la suprafaţă ı̂n A este vnor,A = grad f |A = (3x2 , 0, −1)|A(1,0,2) =

(3, 0, −1), deci
y
∆nor,A : x−1 z−2
(
3 = 0 = −1
πtg,A : 3(x − 1) + 0 · y + (−1)(z − 2) = 0 ⇔ 3x − z − 1 = 0.
120. a) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu

r(u, v) = u(cos v, sin v, 0) + (0, 0, v) = (0, 0, v) +u (cos v, sin v, 0),
| {z } | {z }
≡ᾱ(v) ≡β̄(v)
deci suprafaţa
 Σ = r(R2 ) este un elicoid (vezi figura 13a) cu axa directoare ∆ax = Im (α) =
 x=0
Oz : y=0 (pe care se sprijină generatoarele elicoidului) şi plan director πdir =
z=v=t∈R

xOy ⊃ Im (β) (plan faţă de care sunt paralele generatoarele elicoidului de direcţie β(v)).
Eliminând cei doi parametri u şi v din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia
carteziană a acesteia

 x = u · cos v y
y = u · sin v ⇒ x = tg v = tg z ⇒ tg z − = 0 ⇔ x sin z − y cos z = 0,
x
z=v

deci s-a obţinut o ecuaţie deforma φ( xy , z) = 0; deci suprafaţa este un conoid cu plan director
x=0
z = 0 şi axă directoare ∆ : , axa Oz.
y=0
b) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu
r(u, v) = (cos u, sin u, 0) + v(0, 0, 1) = (cos u, sin u, 0) +v (0, 0, 1),
| {z } | {z }
≡ᾱ(u) ≡β̄0
deci suprafaţa dată este de tip cilindric (vezi figura 13b), cu generatoarele paralele cu direcţia
β0 ; eliminând cei doi parametri din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia
carteziană a acesteia, x2 + y 2 − 1 = 0, o ecuaţie de forma φ(x, y) = 0; deci suprafaţa
x=0
este cilindrică, cu generatoarele paralele cu dreapta ∆ : , axa Oz.
y=0
c) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu
r(u, v) = (0, 0, 0) +v · (cos u, sin u, 1),
| {z } | {z }
≡ᾱ0 ≡β̄(u)
134 ALGA-GDED
Figura 13a Figura 13b
Figura 13c
deci suprafaţa dată este o suprafaţă conică (vezi figura 13c), cu vârful ı̂n punctul O(0, 0, 0);
eliminând cei doi parametri din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia carteziană
2 2
a acesteia, x2 + y 2 − z 2 = 0 ⇔ xz + yz − 1 = 0, o ecuaţie de forma x
y
 φ z , z = 0;
 x=0
deci suprafaţa este o suprafaţă conică, cu vârful localizat ı̂n punctul O : y = 0 , deci ı̂n
z=0

origine.

hr , r i hr , r i
121. a)-b) Matricea primei forme fundamentale este [I] = hru, rui hru, rv i ≡
v u v v

E F
. Obţinem succesiv
F G

ru = (cos v, sin v, 0)
rv = (−u · sin v, u · cos v, 1),
deci 
 E=1
1 0 1 0
F =0 ⇒ [I] = = ,
0 u2 + 1 0 ρ2
G = u2 + 1

√
unde am notat ρ = u2 + 1 > 0. Deci prima formă fundamentală a suprafeţei este

E F du
ds2 = (du, dv) = E · du2 + 2F · du dv + G · dv 2 = du2 + (1 + u2 )dv 2 .
F G dv
Soluţii 135
Matricea celei de-a doua forme fundamentale este

hruu , ni hruv , ni L M
[II] = ≡ ,
hrvu , ni hrvv , ni M N
ru × rv
unde n = . Obţinem
||ru × rv ||

ī j̄ k̄

r̄u × r̄v = cos v sin v 0 = sin v ī − cos v j̄ + uk̄ ≡ (sin v, − cos v, u),

−u · sin v u · cos v 1
deci
p sin v − cos v u
||ru × rv || = u2 + 1 ⇒ n̄ = , , .
ρ ρ ρ
Se observă că
 
 ruu = (0, 0, 0)  L=0
0 −1/ρ
ruv = (− sin v, cos v, 0) ⇒ M = −1/ρ ⇒ [II] = ,
−1/ρ 0
rvv = (−u · cos v, −u · sin v, 0) N =0
 
deci a doua formă fundamentală este

L M du −2
dσ 2 = (du, dv) =√ du dv.
M N dv u2 + 1
Matricea celei de-a treia forme fundamentale este
1/ρ4

0
[III] = [II] · [I]−1 · [II] = .
0 1/ρ2
Din coeficienţii matricei primei forme fundamentale se observă că
• ||ru ||2 = hru , ru i = E = 1, deci ||ru || = 1 (ru este versor);
• ||rv ||2 = hrv , rv i = G = ρ2 6= 0, deci ||ru || ≥ 1 iar rv nu este ı̂n general versor, iar
• F = hru , rv i = 0, deci ru ⊥ rv . În concluzie, rv nefiind versor ı̂n fiecare punct al suprafeţei,
baza reperului Gauss BG = {r̄u , r̄v , n̄} nu este ortonormată.
c) Curburile Gauss şi medie ale suprafeţei sunt date de
det[II] 1 EN + LG − 2F M
K= , H= · ,
det[I] 2 det[I]
iar pentru suprafaţa dată obţinem,
−1/ρ2 1 1 0+0·2
K= 2
= − 4 < 0, H= · = 0.
ρ ρ 2 ρ2
d) Deoarece K 6≡ 0, suprafaţă nu este desfăşurabilă, dar este minimală, deoarece H ≡ 0.
Deoarece K < 0, rezultă că toate punctele suprafeţei sunt de tip hiperbolic.
e) Verificăm formula Beltrami-Enneper, [III] − 2H[II] + K[I] = [0]. Într-adevăr, are loc
identitatea
1/ρ4 0 − ρ1

0 1 1 0 0 0
−2·0· + − 4 = .
0 1/ρ2 − ρ1 0 ρ 0 ρ2 0 0
122. a) Matricea operatorului Weingarten este dată de relaţia

1 0 0 −1/ρ 0 −1/ρ
[S] = [I]−1 · [II] = · = .
0 1/ρ2 −1/ρ 0 −1/ρ3 0
136 ALGA-GDED
b) Conform teoremei Rodriguez, curburile principale k1,2 sunt exact valorile proprii ale
matricii [S], iar direcţiile principale sunt date de o pereche de vectori proprii w1,2 asociaţi
acestora. Pentru a afla valorile proprii ale matricii [S], calculăm polinomul caracteristic,

−λ −1/ρ 1
P (λ) = det([S] − λI2 ) = = λ2 − 4 .
−1/ρ3 −λ ρ
Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are deci rădăcinile
λ1 = k1 = − ρ12
(
1
λ2 = k2 = ρ2 .
Aflăm vectorii proprii corespunzători celor două valori proprii.

Pentru λ1 = − ρ12 , sistemul caracteristic ([S] − λ1 I2 )w = 0 se rescrie, pentru w = t (a, b),
− 1ρ
!
1
ρ2 a 0 b=s a = ρs
1 = ⇔ 1 1 ⇔ ⇒ (a, b) = s(ρ, 1);
1
− ρ3 b 0 ρ 2 · a − ρ · s = 0 b=s
ρ2
Prima direcţie principală este dată deci de vectorul tangent w1 = (ρ, 1),
w1 = (ρ, 1) ≡ ρr̄u + r̄v ∈ Tr(u,v) Σ,
ale cărui componente ı̂n spaţiul cu trei dimensiuni sunt
p
w1 ≡ 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 · (−u sin v, u cos v, 1).
Pentru λ2 = ρ12 , sistemul caracteristic ([S] − λ1 I2 )w = 0 se rescrie, pentru w = t (a, b),
−1/ρ2 −1/ρ

a 0 b=s a = −ρs
= ⇔ 1 1 ⇔
−1/ρ3 −1/ρ2 b 0 − ρ2 · a − ρ · s = 0 b = s,
deci (a, b) = (−ρs, s) = s(−ρ, 1). A doua direcţie principală este dată deci de vectorul
w2 = (−ρ, 1) ≡ −ρr̄u + r̄v ∈ Tr(u,v) Σ,
ale cărui componente in spaţiul cu trei dimensiuni sunt
p
w2 ≡ − 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 · (−u sin v, u cos v, 1).
Putem determina cele două curburi principale k1,2 şi folosind curburile K şi H ale suprafeţei.
Acestea satisfac ecuaţia
k1 = − ρ12

1
λ2 − 2Hλ + K = 0 ⇔ λ2 − 4 = 0 ⇒
ρ k2 = ρ12 .
c) Vectorul tangent w = 2ru − rv ≡ (2, −1) are curbura normală asociată

0 − ρ1

2
(2, −1)
[II](w, w) −1 0 −1 4
4
kn (w) = = ρ = ρ
= .
[I](w, w) 1 0 2 4 + ρ2 ρ(4 + ρ2 )
(2, −1)
0 ρ2 −1
Aflăm valorile parametrilor u şi v corespunzători punctului A(−1, 0, π), rezolvând sistemul

 u · cos v = −1
u=1
u · sin v = 0 ⇒ ⇔ (u, v) = (1, π),
v=π
v=π

Soluţii 137
√
de unde ρ|A = 2, iar
√
4 2 2
kn (w) = √ = √ = .
2(4 + 2) 3 2 3
În plus, direcţia efectivă (ı̂n 3D) determinată de w este dată de
w = (2ru − rv )|A ≡ 2(−1, 0, 0) − (0, −1, 1) = (−2, 1, −1).

√
d) Se observă că ı̂n punctul A avem ρ = 2, deci k1 = − 21 , k2 = 12 . Atunci, faţă de un
sistem de coordonate convenabil ales, suprafaţa are o formă asemănătoare cu cea de ecuaţie
carteziană
y2 x2

1 1 2 1 2
Σaprox : z = − x + y ⇔ − = z,
2 2 2 4 4
deci local suprafaţa are forma unui paraboloid hiperbolic (vezi figura 14).
Figura 14
123. a) Parametrizăm curba notând u = t; rezultă v = 2t, deci

α(t) = r(t, 2t) = (t cos 2t, t sin 2t, 2t), t ∈ [1, 2],
iar p
α0 (t) = (cos 2t − 2t sin 2t, sin 2t + 2t cos 2t, 2) ⇒ ||α0 (t)|| = 4t2 + 1 + 4.
Atunci, folosind o substituţie de tip Euler pentru calculul integralei definite, lungimea arcului
de curbă este
Z 2
0
Z 2p √ 15 5 √ √ √ 3
l= ||α (t)||dt = 4t2 + 5dt = 21 − · ln 5 + · ln(4 5 + 21 5) − .
1 1 8 4 2
b) Aplicăm formula de calcul a ariei

ZZ p ZZ p
A = det[I] du dv = EG − F 2 du dv =
D D
ZZ p Z 1 Z π p
= 2 2
1(1 + u ) − 0 du dv = du 1 + u2 dv =
D 0 0
R1√ Rπ R1√
= 0
1 + u2 du · 0
dv = π · 0
1 + u2 du.
138 ALGA-GDED
√
Folosind substituţia u2 + 1 = u + t rezultă
 2


 u2 + 1 = u2 + 2tu + t2 ⇒ u = 1−t 2t
 2 2 2
du = 12 · −2t −(1−t
t2
)
dt = −1+t 2t2 dt
 √ 2

 2
1+t2

u + 1 = u + t = 1−t 2t + t = 2t .
√
De asemenea, avem u = 0 ⇒ t = 1 şi u = 1 ⇒ t = 2 − 1, deci
Z √2−1
1 + t2 1 + t2 π 1 (1 + t2 )2 π 1
Z Z
2 1
A =π · (− 2
)dt = √ 3
dt = √ (t2 + + 3 )dt =
1 2t 2t 4 2−1 t 4 2−1 t t
π t2 t−2 1 π
h
1 1 3−2
√
2
√ 1√
i
= 4 · ( 2 + 2 ln |t| + −2 )|√2−1 = 4 ( 2 + 2 ln 1 − 2 ) − ( 2 + 2 ln( 2 − 1) + 2(3−2 2)
)
h √ √ i √ √ √
= π4 · 12 3 − 2 2 + 4 ln( 2 − 1) + 2(3−2 1 √
2
= π8 (3 − 2 2 + 4 ln( 2 − 1) + 3 + 2 2) =
√ √
= π8 · 6 + π8 · 4 ln( 2 − 1) = 3π π
4 + 2 ln( 2 − 1).
124. a) Ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură α(t) = r(u(t), v(t)) este

02
−u0 v 0 u02

v

E F G = 0.

L M N
Calculăm coeficienţii de pe liniile inferioare ale determinantului,


 E = hru , ru i = 1
ru = (− sin u, cos u, 0)
⇒ F = hru , rv i = 0
rv = (0, 0, 1)
G = hrv , rv i = 1.

Obţinem  
 ruu = (− cos u, − sin u, 0)  L = hruu , ni = −1
ruv = (0, 0, 0) ⇒ M = hruv , ni = 0
rvv = (0, 0, 0) N = hrvv , ni = 0.
 
Determinăm câmpul n de versori normal la suprafaţă,

ī j̄ k̄ √
ru × rv = − sin u cos u 0 ≡ (cos u, sin u, 0) ⇒ ||ru × rv || = 1 = 1,
0 0 1
deci n = (cos u, sin u, 0). Atunci ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură (ecuaţia curbelor
principale) devine 02
−u0 v 0 u02

v
1 = 0 ⇔ u0 v 0 = 0.

1 0

−1 0 0
Distingem următoarele cazuri:
Cazul I. u0 = 0 ⇔ u(t) = a = const.. Notăm v(t) = t şi obţinem curbele
α(t) = r(a, t) = (cos a, sin a, t), t ∈ R.
Ecuaţiile carteziene ale acestora se obţin prin eliminarea parametrului t din ecuaţiile para-
metrice, 
 x = cos a
x − cos a = 0 (plan)
y = sin a ⇒
y − sin a = 0 (plan),
z=t

Soluţii 139
deci fiecare din curbe este o dreaptă. Acest  lucru se poate vedea şi observând că ecuaţiile
 x = 0t + cos a
parametrice ale acestor curbe sunt de forma y = 0t + sin a din care, prin eliminarea
z = 1t + 0, t ∈ R

parametrului t, rezultă ecuaţiile carteziene canonice ale unor drepte
x − cos a y − sin a z−0
(t =) = =
0 0 1
de direcţie v = (0, 0, 1) ≡ k̄, deci drepte paralele cu axa Oz. Acestea sunt exact generatoarele
cilindrului din enunţ. Se observă că, ı̂ntr-adevăr, suprafaţa parametrizată dată este un
cilindru, deoarece ecuaţia carteziană a acestuia, obţinută din ecuaţiile parametrice,

 x = cos u
y = sin u ⇒ x2 + y 2 = 1,
z=v

este ecuaţia unui cilindru circular drept de rază 1 şi axă de simetrie Oz. În concluzie, prima
familie de curbe principale ale cilindrului dat este formată din generatoarele acestuia.
Cazul II. v 0 = 0 ⇒ v(t) = b = const.. Notând u = t, obţinem ecuaţiile parametrice şi apoi
carteziene ale celei de-a doua familii de curbe principale,

 x = cos t 2
x + y 2 = 1 (cilindrul dat)
β(t) = r(t, b) = (cos t, sin t, b) ⇔ y = sin t ⇒
z − b = 0 (plan perp. pe axa cilindrului)
z=b

deci curbele principale ale celei de-a doua familii sunt cercuri de secţiune transversală a
cilindrului. În concluzie, curbele principale ale cilindrului constau din generatoare şi cercuri.
b) Curbele (”liniile”) asimptotice satisfac ecuaţia diferenţială
0
0 0 u
(u , v )[II] = 0.
v0

−1 0
Înlocuind L, M, N determinate la punctul a), obţinem matricea [II] = , deci
0 0
ecuaţia liniilor asimptotice se rescrie
0
0 0 −1 0 u
(u , v ) = 0 ⇔ −u02 = 0 ⇔ u0 = 0.
0 0 v0
Dar u0 = 0 ⇒ u(t) = a = const. şi v(t) = t, deci se obţin generatoarele cilindrului considerate
la punctul anterior. În concluzie, liniile asimptotice ale cilindrului sunt generatoarele acestuia.
c) Determinăm geodezicele cilindrului. Pentru a obţine ecuaţiile geodezicelor α(t) = r(u(t), v(t)),
punem conditiile ca acestea să fie de viteză unu (||α0 (t)|| = 1) şi să satisfacă relaţia α00 (t) ⊥
Tα(t) Σ. În ansamblu aceste condiţii se rescriu
 hα00 , ru |α(t) i = 0

hα00 , rv |α(t) i = 0
hα0 , α0 i = 1,

Obţinem succesiv
α0 = u0 ru + v 0 rv

α00 = u00 ru + v 00 rv + u02 ruu + 2u0 v 0 ruv + v 02 rvv .

140 ALGA-GDED
La noi, r(u, v) = (cos u, sin u, v) şi obţinem
α0 = u0 (− sin u, cos u, 0) + v 0 (0, 0, 1).
Înlocuind ı̂n cele trei relaţii ale sistemului precedent, obţinem

 00

 u E + v 00 F + u02 hruu , ru i + 2u0 v 0 hruv , ru i + v 02 hrvv , ru i = 0

u00 F + v 00 G + u02 hruu , rv i + 2u0 v 0 hruv , rv i + v 02 hrvv , rv i = 0

Eu02 + 2F u0 v 0 + Gv 02 = 1.


Înlocuind derivatele parţiale rezultă

 00

 u · 1 + v 00 · 0 + u02 · 0 + 2u0 v 0 · 0 + v 02 · 0 = 0

u00 · 0 + v 00 · 1 + u02 · 0 + 2u0 v 0 · 0 + v 02 · 0 = 0

1 · u02 + 2 · 0 · u0 v 0 + 1 · v 02 = 1,


de unde rezultă
u00 = 0 ⇒ u0 = a


 ⇒ u = at + b

(40) v 00 = 0 ⇒ v 0 = c ⇒ v = ct + d

u02 + v 02 = 1

⇒ a2 + c2 = 1.

Determinăm curba α prin substituirea funcţiilor u şi v obţinute ı̂n ecuaţia parametrică a
suprafeţei,
α(t) = r(u(t), v(t)) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).
Examinăm curba α; distingem trei cazuri:
i) a = 0; din a treia relaţie (40) rezultă c = ±1, deci obţinem curbele
α1 (t) = (cos b, sin b, ±t + d);
eliminând parametrul t din ecuaţiile parametrice obţinute, rezultă că acestea sunt genera-
toarele cilindrului paralele cu axa Oz şi aflate la distanţa 1 de această axă,
x − cos b y − sin b z−d

∆: = = (= t).
0 a ±1
ii) c = 0; dintr-a treia relaţie (40) rezultă a = ±1, deci obţinem
α2 (t) = (cos(±t + b), sin(±t + b), d).
Eliminând parametrul t, se constată că s-a obţinut o familie de cercuri de ecuaţii carteziene
( 2
x + y2 = 1
z = d.
În concluzie, a doua familie de godezice ale cilindrului este formată din cercuri de secţiune
transversală.
iii) Dacă a 6= 0, c 6= 0 şi a2 + c2 = 1, atunci
α3 (t) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).

Soluţii 141
Efectuând schimbarea de parametru θ = at+b rezultă t = θ−b cθ bc

a şi ct+d = a − a +d = mθ+n,
c bc
unde am notat m = a , n = − a + d. Atunci, reparametrizând curba α3 , obţinem nouă
expresie
α̃3 (θ) = (cos θ, sin θ, mθ + n).
Se observă că s-a obţinut o familie de elice. În concluzie, geodezicele cilindrului sunt
• drepte (generatoarele cilindrului),
• cercuri (obţinute prin secţionarea cilindrului cu plane transversale pe axa sa de simetrie),
• elice.
V.1. Ecuaţii diferenţiale ordinare

125. Prin derivarea relaţiei date ı̂n enunţ rezultă
y 0 cos y − c = 0 ⇒ c = y 0 cos y.
Înlocuind valoarea obţinută pentru c ı̂n relaţie, rezultă
sin y − y 0 cos y · x = 0 ⇔ xy 0 cos y − sin y = 0,
ecuaţia dată, ceea ce probează că funcţia y dată implicit satisface ecuaţia.
Altfel. Folosind relaţia dată, explicităm funcţia y,
(−1)k c
sin y − cx = 0 ⇒ sin y = cx ⇒ y = kπ + (−1)k arcsin(cx) ⇒ y 0 = √
1−c2 x2
,
iar sin y = sin(kπ + (−1)k arcsin(cx)) = cx,

q p
cos y = cos(kπ + (−1)k arcsin cx) = (−1)k · 1 − sin2 (arcsin cx) = (−1)k 1 − c2 x2 .
Înlocuind y 0 , sin y şi cos y ı̂n ecuaţie, aceasta devine
(−1)k c p
xy 0 cos y − sin y = 0 ⇔ x · p · (−1)k 1 − c2 x2 − cx ⇔ 0 = 0,
1 − c2 x2
identitate; deci funcţia y este soluţia ecuaţiei diferenţiale date.
dy
126. Înlocuim y0 = dx ı̂n ecuaţie şi obţinem
dy cos y dx
x· · cos y = sin y ⇔ · dy =
dx sin y x
de unde, prin integrarea celor doi membri ai egalităţii rezultă
Z Z
cos y dx
dy = ⇔ ln | sin y| = ln |x| + c0 , c0 ∈ R.
sin y x
Notând c0 = ln |c1 |, obţinem
ln | sin y| = ln |c1 x| ⇒ sin y = ±c1 x ⇒ sin y − cx = 0,
unde c = ±c1 ; avem soluţia y = kπ + (−1)k arcsin(cx), k ∈ ZZ dată sub forma explicită.
127. a) În cazul ecuaţiilor omogene, derivata depinde doar de raportul xy , deci aceste
ecuaţii sunt de forma y 0 = f ( xy ).
2
Ecuaţia dată se rescrie y 0 = xy 2 deci este ecuaţie diferenţială omogenă. Aplicăm algoritmul
de integrare pentru acest tip de ecuaţii, efectuând schimbarea de funcţie necunoscută y →
142 ALGA-GDED
u(x) = y(x) y 0 0
x dată de relaţiile y = u · x ⇔ u = x . Avem y = u · x ⇒ y = u · x + u. Înlocuind ı̂n
ecuaţie obţinem u x + u = u , o ecuaţie cu variabile separabile. Substituind u0 = du
0 2
dx , rezultă
du du dx du dx
· x = u2 − u ⇔ 2 = ⇔ = ,
dx u −u x u(u − 1) x
ecuaţie cu variabileRseparate. Integrând ambii membri ai acesteia, rezultă F (u) = ln |x|, unde
am notat F (u) = u2du u−1
−u = ln | u | + c1 . Notând c1 = − ln |c0 | (c0 6= 0) şi ţinând cont că
u = y/x, obţinem

u − 1
ln
− ln |c0 | = ln |x| ⇔ c0 x = u − 1 ⇔ y = x
, c0 6= 0.
u u 1 − c0 x
Dar pentru c0 = 0 se obţine tot o soluţie, y = x, deci prelungind prin continuitate după
parametrul c0 familia de soluţii şi renotând c = −c0 , rezultă soluţia generală a ecuaţiei,
x
y= , c ∈ R.
1 + cx
b) Ecuaţia dată se rescrie

sin xy y
y0 = ⇔ y 0 = tg ,
cos xy x
deci este ecuaţie diferenţială omogenă. Aplicăm algoritmul de integrare a acestor ecuaţii,
efectuı̂nd schimbarea de funcţie necunoscută y 7→ u(x) = y(x) x dată de relaţiile y = u · x ⇔
u = xy . Avem
y = u · x ⇒ y 0 = u0 x + u.
Înlocuind ı̂n ecuaţie obţinem u0 x + u = tg u, o ecuaţie cu variabile separabile. Substituind
u0 = du
dx , rezultă
du du dx
· x = tg u − u ⇔ = ,
dx tg u − u x
ecuaţie cu variabile separate; integrând ambii membri ai acesteia rezultă F (u) = ln |x|+ln |c0 |,
unde am notat F (u) = tgdu
R
u−u
. Notând c = ±c0 , rezultă
F (u) − ln |c0 x| = 0 ⇔ c0 x = ±eF (u) ⇔ cx = eF (u) ,
şi folosind u = xy , avem

cx = eF (y/x) ⇔ cx − eF (y/x) = 0,
deci s-a obţinut soluţia y(x) a ecuaţiei sub forma implicită.

128. a) Ecuaţia dată, (x + y − 1)dx + (x − y − 1)dy = 0, este evident de forma:
(41) (a1 x + b1 y + c1 )dx + (a2 x + b2 y + c2 )dy = 0,
unde a21 + b21 > 0, a22 + b22 > 0. Efectuăm dubla schimbare de variabilă şi funcţie necunoscută
x → X; y(x) → Y (X) dată de relaţiile

X = x − x0 x = X + x0
⇔
Y = y − y0 y = Y + y0 ,
unde (x0 , y0 ) sunt soluţiile sistemului dat de intersecţia dreptelor ∆1 şi ∆2 ,

∆1 : x + y − 1 = 0 x0 = 1
⇔
∆2 : x − y − 1 = 0 y0 = 0.
Soluţii 143
Practic efectuăm translaţia de reper xOy 7→ XO0 Y (unde O0 (x0 , y0 )), dată de

x=X +1
(42)
y = Y + 0.

dx = dX
Prin diferenţierea acestora, obţinem Înlocuind ı̂n ecuaţie, aceasta devine (X +
dy = dY.
Y )dX + (X − Y )dY = 0. Împărţind ecuaţia prin dX şi ı̂nlocuind Y 0 = dXdY
, obţinem
Y
Y +X +1
(X + Y ) + (X − Y )Y 0 = 0 ⇔ Y 0 = ⇔Y0 = X
Y
,
Y −X X −1
Y
unde expresia din membrul drept depinde doar de raportul , deci s-a obţinut o ecuaţie
X
omogenă. Substituim
Y
(43) u= ⇔ Y = uX,
X
de unde prin derivare rezultă Y 0 = u0 X + u. Înlocuind ı̂n ecuaţie, aceasta devine u0 X + u =

u+1
u−1 .
Notand u0 = dXdu
, obţinem
du 1 + 2u − u2 (u − 1)du dX
·X = ⇔ 2
= ,
dX u−1 1 + 2u − u X
de unde, prin integrarea ecuaţiei cu variabile separate obţinute, rezultă
u−1
Z
du = ln |cX| ⇔ F (u) − ln|cX| = 0,
1 + 2u − u2
R u−1
unde am notat F (u) = 1+2u−u 2 du. Revenim la funcţia Y (X) folosind relaţia (43) şi

Y X =x−1
obţinem F ( X ) − ln |c(x − 1)| = 0. Utilizând relaţia (42), avem şi obţinem
Y =y
soluţia ı̂n formă implicită a ecuaţiei diferenţiale date,

y
F − ln |c(x − 1)| = 0.
x−1
b) (x +y − 1)dx + (x + y)dy = 0 este evident o ecuaţie de tipul (41). Deoarece

∆1 : x + y − 1 = 0
sistemul este incompatibil, efectuăm schimbarea de funcţie necunos-
∆2 : x + y = 0
cută y(x) 7→ u(x) = x + y(x) dată de relaţia
(44) u = x + y ⇔ y = u − x,
de unde prin diferenţiere rezultă dy = du − dx. Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, obţinem
(u − 1)dx + u(du − dx) = 0 ⇔ (u − 1)dx + udu − udx = 0 ⇔ udu − dx = 0 ⇔ udu = dx,

u2
o ecuaţie cu variabile separate; prin integrare, rezultă 2 = x + C. Folosind substituţia (44)
rezultă soluţia dată prin ecuaţie carteziană implicită
(x + y)2
(45) = x + C.
2
144 ALGA-GDED
2
Verificare. Izolând constanta C, ecuaţia (45) se rescrie (x+y)
2 −x = C. Diferenţiem egalitatea
ı̂n ambii membri şi rezultă

2(x + y) 2(x + y)
− 1 dx + dy = 0 ⇔ (x + y − 1)dx + (x + y)dy = 0,
2 2
deci ecuaţia iniţială, ceea ce probează corectitudinea soluţiei obţinute.

129. a) Determinăm atât soluţia generală a ecuaţiei cât şi acea solutie care satisface
condiţia indicată ı̂n enunţ (y(1) = 1). Ecuaţia ı̂mpreună cu condiţia iniţială formeaza o
problemă Cauchy, iar soluţia acestei probleme este unică şi se numeşte soluţia problemei
Cauchy. La punctul b) vom determina soluţia generală a ecuaţiei.
Determinăm ı̂n prealabil soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale; observăm că aceasta este
ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I, adica are forma
(46) y 0 = f (x) · y + g(x).
Într-adevăr, ı̂mpărţind ecuaţia la x, obţinem y 0 = ( −2

x )y + 3, deci ecuaţie diferenţială liniară
cu f (x) = −2x , g(x) = 3. Algoritmul de rezolvare al ecuaţiei liniare are trei etape:
1) Aflăm soluţia yom a ecuaţiei omogene y 0 = f (x)y asociate;
2) Aflăm o soluţie yp a ecuaţiei iniţiale y 0 = f (x)y + g(x) prin metoda variaţiei constan-
telor;
3) Soluţia generală căutată este y = yom + yp .
Parcurgem cei trei paşi ai integrării.
1) Ecuaţia dată este y 0 = (− x2 )y + 3, deci ecuaţia omogenă ataşată este ecuaţia cu variabile
separabile
2 dy −2y dy dx
y0 = − y ⇔ = ⇔ = −2 ,
x dx x y x
de unde prin integrare, rezultă notând c = ±c0
±c0
Z Z
dy dx c
0 c
= −2 ⇔ ln |y| = −2 ln |x| + ln |c0 | ⇒ |y| = 2 ⇔ y = 2 ⇔ y = 2 .
y x x x x
Verificare. Dacă y = c
x2 , atunci y 0 = − −2c 2
x3 şi deci, ı̂nlocuind c = x y ı̂n expresia derivatei,
rezultă
0 2 −2c 2 c
y = − y ⇔ 3 = − · 2,
x x x x
c
egalitate adevărată. Deci soluţia ecuaţiei omogene asociate este yom = x2 .
2) Aplicăm metoda variaţiei constantelor pentru a obtine o soluţie particulară yp a ecuaţiei
initiale y 0 = − x2 y + 3. Înlocuind ı̂n yom , constanta c cu o funcţie c(x), determinăm o
asemenea funcţie c(x) astfel ı̂ncât yp = c(x)
x2 să fie soluţia ecuaţiei iniţiale. Prin derivare
0 2
obţinem yp 0 = c (x)·x x−2xc(x)
4 . Înlocuind yp şi yp 0 ı̂n ecuaţie, punem condiţia ca ecuaţia sa se
verifice, de unde rezultă
c0 (x) 2c(x) 2c(x)

2
− 3
= − 3 + 3 ⇔ c0 (x) = 3x2 ,
x x x
c(x) x3
de unde prin integrare obţinem c = x3 şi deci yp = x2 = x2 = x.
Verificare. Înlocuim yp = x ı̂n ecuaţia dată, y 0 = − x2 · y + 3. Obţinem egalitatea adevărată
1 = − x2 · x + 3.
Soluţii 145
3) În concluzie, soluţia generală a ecuaţiei liniare este

c
y = yom + yp = + x.
x2
unde c ∈ R.
y 0 = − x2 y + 3

Determinăm soluţia problemei Cauchy . Dintre toate soluţiile y = xc2 + x
y(1) = 1
selectăm acea soluţie care satisface condiţia y(1) = 1; ı̂nlocuind obţinem 1 = 1c2 + 1, deci
c = 0; prin urmare soluţia problemei Cauchy este y = x02 + x, deci y = x.
b) Avem ecuaţia
3
xy 0 + 3y = x2 ⇔ y 0 = (− )y + x,
x
deci ecuaţia diferenţială este liniară, de forma (46), cu f (x) = − x3 şi g(x) = x. Parcurgem
cei trei paşi ai integrării.
1) Ecuaţia dată este y 0 = (− x3 )y + x, deci ecuaţia omogenă ataşată este ecuaţia cu variabile
separabile
3
(47) y 0 = − y.
x
dy
Notând y 0 = dx , aceasta se rescrie succesiv:
dy 3y dy dx
=− ⇔ = −3 ,
dx x y x
de unde prin integrare, rezultă notând c = ±c0

Z Z
dy dx
= −3 ⇔ ln |y| = −3 ln |x| + ln |c0 | ⇒
y x
c0 c0 c
⇒ |y| = | | ⇔ y = ± 3 ⇔ y = 3.
x3 x x
Temă. Verificaţi că y satisface ecuaţia diferenţială omogenă (47).
2) Aplicăm metoda variaţiei constantelor pentru a obţine o soluţie particulară yp a ecuaţiei
iniţiale y 0 = (− x3 )y + x. Înlocuind ı̂n yom constanta c cu o funcţie c(x) şi punem condiţia ca
yp = c(x)
x3 să fie soluţia ecuaţiei iniţiale. Prin derivare obţinem
c0 (x) · x − c(x) · 3
y0 p =
x4
Înlocuind yp şi y 0 p ı̂n ecuaţie, punem condiţia ca ecuaţia să se verifice, de unde rezultă
c0 (x) 3c(x) 3c(x)

− = − 4 + x ⇔ c0 (x) = x4 ,
x3 x4 x
de unde, prin integrare (considerând o constantă de integrare particulară, spre exemplu nulă),
5
x5 x2
obţinem c = x5 şi deci yp = c(x)
x3 = 5x3 = 5 .
c x2
3) În concluzie, soluţia generală a ecuaţiei liniare este y = yom + yp = x3 + 5 , unde c ∈ R.
130. a) Ecuaţia se rescrie y0 = y · 1 + y1/2 (−x), deci este de tip Bernoulli, fiind de forma
(48) y 0 = y · f (x) + y r g(x), r ∈ R\{0, 1}.
146 ALGA-GDED
Efectuăm schimbarea de funcţie necunoscută specifică acestui tip de ecuaţie, y(x) 7→ z(x) =
(y(x))1−r , dată de relaţia z = y 1−r . La noi, z = y 1/2 ⇒ y = z 2 , de unde prin derivare rezultă
y 0 = 2z · z 0 . Înlocuind ı̂n ecuaţia dată obţinem 2zz 0 = z 2 − xz. Distingem două cazuri:
√
Cazul I. z = 0 ⇒ y = z 2 = 0 ⇒ y = 0, soluţie singulară a ecuaţiei; verificare: 0 = 0 − x · 0,
identitate.
Cazul II. z 6= 0. Avem
1 x
2z 0 = z − x ⇔ z 0 = z + − .
2 2
S-a obţinut o ecuaţie liniară ı̂n funcţia necunoscută z. Parcurgem cei trei paşi de rezolvare
a acestei ecuaţii:
1) Notând c = ±ec1 , rezultă
z z0 1 x
z0 = ⇒ = ⇔ ln |z| = + c1 ⇔ |z| = ec1 · ex/2 ⇔ z = c · ex/2 ,
2 z 2 2
deci obţinem soluţia zom = c · ex/2 .
2) Aplicăm metoda variaţiei constantelor: căutăm o soluţie zp de forma zp = c(x) · ex/2 ;
introducând ı̂n ecuaţia originară obţinem
1 1 x x
c0 · ex/2 + c · ex/2 = c · ex/2 − ⇔ c0 = − · e−x/2 ,
2 2 2 2
de unde prin integrare,
c = − 12 x · e−x/2 dx ⇒ c = − 12 x(e−x/2 )0 · (−2)dx =

R R
= x · e−x/2 − e−x/2 dx = x · e−x/2 + 2e−x/2 = (x + 2) · e−x/2 ,

R
deci zp = (x + 2) · e−x/2 ) · e−x/2 = x + 2.

| {z }
c(x)
3) Soluţia ecuaţiei diferenţiale liniare este deci z = zom + zp = c · ex/2 + x + 2, deci y = z 2 =

(c · ex/2 + x + 2)2 .
dy
b)Înlocuind dx = y 0 , ecuaţia se rescrie y 0 = y · x + y 3 · (−x), deci ecuaţia este de tip Bernoulli
de forma (48), cu r = 3. Efectuăm substituţia z = y 1−s , deci z = y12 ⇒ y = z −1/2 , de unde,
0
prin derivare, rezultă y 0 = − 2√z z3 . Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, obţinem
z0 1 1
− √ = √ · x − √ · x ⇔ z 0 = −2zx + 2x.
2 z 3 z z3
S-a obţinut o ecuaţie liniară ı̂n funcţia necunoscută z. Procedăm ı̂n continuare analog punc-
tului a):
1) Ecuaţia omgenă asociată se rescrie:
z0
z 0 = −2zx ⇒ = −2x ⇔ ln |z| = −x2 + c1 ⇔
z
2 2
⇔ |z| = ec1 · e−x ⇔ z = c · e−x ,
2
unde am notat c = ± · ec1 , deci obţinem soluţia zom = c · e−x .
2
2) Aplicând metoda variaţiei constantelor, căutăm o soluţie zp de forma zp = c(x) · e−x ;
introducând ı̂n ecuaţia originară, obţinem
2 2 2 2
c0 · e−x + (−2x) · c · e−x = −2x · c · e−x + 2x ⇔ c0 = 2x · ex ,
Soluţii 147
2 2 2 2
de unde, prin integrare avem c = 2 x · ex dx = ex şi deci zp = ex · e−x = 1.
R
2
3) Soluţia ecuaţiei diferenţiale liniare este prin urmare z = zom + zp = c · e−x + 1 şi deci
y = √1z = √ −x 1
2
.
c·e +1
131. a) Înca nu se cunoaşte soluţia particulară a ecuaţiei, ci doar forma acesteia. Pentru
a afla constanta a, impunem ca y1 să satisfacă ecuaţia dată; avem y1 = x+a 1
⇒ y 0 1 = − (x+a)
1
2.
Înlocuind y1 şi y 0 1 ı̂n ecuaţie, obţinem

1 x 1 1
− = − ⇔ a = 1 ⇒ y1 = .
(x + a)2 (x + a)2 x+a x+1
Ecuaţia dată se rescrie
y 0 = y 2 · x + y · (−1) + 0,
şi este de tip Riccati, fiind de forma
y 0 = y 2 · f (x) + y · g(x) + h(x).
Efectuăm schmbarea de funcţie necunoscută specifică acestui tip de ecuaţie, y(x) 7→ z(x) =
1 1
y(x)−y1 dată de relaţia y = y1 + z . În cazul nostru avem
1 1
(49) y= + ,
x+1 z
de unde prin derivare rezultă y 0 = − (x+1)

1
2 −
1
z2 · z 0 . Înlocuind y şi y 0 ı̂n ecuaţie, obţinem
1 z0 x 2x x 1 1
− − = + + − − .
(x + 2)2 z2 (x + 1)2 z(x + 1) z 2 x+1 z
0
Ecuaţia se rescrie − zz2 = (x+1)
x+1 1 2x x
2 − x+1 + z(x+1) + z 2 −
1
z şi aducând la acelaşi numitor,
conduce la următoarea ecuaţie liniară ı̂n necunoscuta z:
1−x
z0 = z · + x.
1+x
Temă. Determinaţi soluţia generală z(x, c) = ce−x (x + 1)2 + x + 1, c ∈ R a acestei ecuaţii şi
1
apoi folosind (49) deduceţi soluţia ecuaţiei originare, y = x+1 1
+ z(x,c) 1
= x+1 + (ce−x (x +
1)2 + x + 1)−1 .
b) Ecuaţia dată se rescrie y 0 = y 2 · (−1) + y · 0 + x22 , deci este o ecuaţie de tip Riccati. Pentru
a afla constanta a, impunem ca y1 să satisfacă ecuaţia dată; avem y1 = xa ⇒ y 0 1 = − xa2 .
Înlocuind y1 şi y 0 1 ı̂n ecuaţie, obţinem
a a2 2
− 2
+ 2
= 2 ⇔ a2 − a − 2 = 0 ⇒ a1 = −1 sau a2 = 2.
x x x
În cele ce urmează tratăm cazul a = −1. Efectuăm schimbarea de funcţie necunoscută
1
z = y−y 1
, de unde y = y1 + z1 . În cazul nostru avem
1 1
(50) y=− + .
x z
de unde, prin derivare, rezultă y 0 = 1
x2 − 1
z2 · z 0 . Înlocuind y şi y 0 ı̂n ecuaţie, obţinem
1 z0 1 2 1 2 z
2
− 2
=− 2 + − 2 + 2 ⇔ z 0 = −2 + 1
x z x xz z x x
148 ALGA-GDED
Ecuaţia este de forma z 0 = f ( xz ), deci este omogenă. În urma schimbării de funcţie ne-
dy
cunoscută z → t = t(x) cu t = xz , rezultă dx = t + x · dx dt
; ı̂nlocuind ı̂n ecuaţie avem:
dt dt dx
t + x dx = −2t + 1, adică −3t+1 = x , ecuaţie cu variabile separate. Prin integrare obţinem
− 31 ln |−3t + 1| = ln |x| + ln |c| , c 6= 0, adică t = 31 (1 − (cx)
1 z
3 ). Reı̂nlocuind t = x , rezultă
z = x3 (1 − (cx)
1
3 ).
132. a) Ecuaţia este de forma P dx + Q dy = 0 şi satisface condiţia de exactitate

∂P ∂Q
= .
∂y ∂x
dy
Într-adevăr, ecuaţia se rescrie, amplificând cu dx şi folosind substituţia y 0 = dx ,
(x + y) dx + (x + 2y) dy = 0,
| {z } | {z }
P Q
∂Q
Avem ∂P∂y = 1; ∂x = 1, deci ecuaţia diferenţială dată este exactă. Soluţia ecuaţiei sub formă
implicită se obţine aplicând formula
Z x Z y
P (u, y)du + Q(x0 , v)dv = c, c ∈ R,
x0 y0
deci,
x y y=y
Rx Ry u2

(u + y)du + (x0 + 2v)dv = c ⇔ + uy|xx + x0 v + v2 =c⇔
x0 y0 2 0
x0 y0 y=y0
x2 −x20 2
⇔ 2 + y(x − x0 ) + x0 (y − y0 ) + y − y02 = c;
alegând x0 = 0 şi y0 = 0, rezultă soluţia sub formă carteziană implicită:
x2
(51) + xy + y 2 = c.
2
Verificare. Pentru a testa soluţia, diferenţiem relaţia (51) şi obţinem
(x + y) · dx + (x + 2y) · dy = 0,
echivalentă cu ecuaţia iniţială, deci soluţia verifică ecuaţia dată.

∂Q
b) Avem ecuaţia (x2 + y 2 + 2x) dx + 2xy dy = 0, iar ∂P
∂y = 2y, ∂x = 2y, deci ecuaţia
| {z } |{z}
P Q
diferenţială dată este exactă. Aplicând formula de la punctul a), obţinem
Rx Ry
(u2 + y 2 + 2u)du + 2x0 vdv = c ⇔
x0 y0
u3 x
⇔ 3 |x0 + y 2 · u|xx0 + u2 |xx0 + x0 · v 2 |yy0 = c ⇔
x3 −x30
⇔ 3 + y 2 (x − x0 ) + (x2 − x20 ) + x0 (y 2 − y02 ) = c.
Alegând x0 = 0 şi y0 = 0, rezultă soluţia
x3
(52) + y 2 x + x2 = c
3
Soluţii 149
Verificare. Diferenţiem relaţia (52); se obţine ecuaţia iniţială.

133. a) În cazul ecuaţiei (xy − x2 ) dy − y2 dx = 0 avem P = −y2 , Q = xy − x2 ,
| {z } |{z}
Q P
∂Q
deci ∂P
∂y = −2y, ∂x = y − 2x, prin urmare ecuaţia dată nu este exactă şi căutăm un factor
integrant µ pentru aceasta. Deoarece P şi Q sunt ambele polinoame omogene (de ordinul 2),
factorul integrant este
1 1 1
µ(x, y) = = 2 2 2
=− 2
xP + yQ −xy + xy − x y x y
Amplificând ecuaţia cu µ, deci cu − x12 y , obţinem

y 1 1
dx + − + dy = 0
x2
|{z} x y
| {z }
P Q
∂Q
Se observă că ∂P 1 1
∂y = x2 , ∂x = x2 , deci ecuaţia diferenţială este exactă. Aplicând formula de
la subpunctul a), exerciţiul (132), obţinem
Zx Zy x y
y 1 1 y + − v + ln v = c ⇔

du + − + dv = c ⇔ −
u2 x0 v u
x0 x0
y0
x0 y0
y y y y0
⇔− + − + + ln u − ln y0 = c.
x x0 x0 x0
Alegând x0 = y0 = 1, rezultă soluţia sub formă implicită, dată de relaţia
y
(53) − + ln y = c
x
b) În cazul ecuaţiei (5x2 + 12xy − 3y 2 )dx + (3x2 − 2xy)dy = 0 avem P = 5x2 + 12xy − 3y 2 ,
∂Q
Q = 3x2 − 2xy, deci ∂P ∂y = 12x − 6y, ∂y = 6x − 2y şi prin urmare ecuaţia dată nu este exactă.
Căutăm un factor integrant µ pentru aceasta. Se observă că avem

1 ∂P ∂Q 6x − 4y 2
− = 2 = = ψ(x) ⇒
Q ∂y ∂x 3x − 2xy x
2
R R
ψ(x)dx x dx
⇒µ=e =e = e2 ln x = x2 ,
deci µ(x) = x2 . Amplificând ecuaţia cu µ, deci cu x2 , obţinem
(5x4 + 12x3 y − 3x2 y 2 ) dx + (3x4 − 2x3 y) dy = 0.

| {z } | {z }
P Q
∂Q
Deoarece ∂P 3 2 3 2
∂y = 12x − 6x y şi ∂y = 12x − 6x y, ecuaţia diferenţială obţinută (echivalentă
cu cea iniţială) este exactă.
Temă. Aflaţi soluţia ecuaţiei, folosind formula de la subpunctul a), exerciţiul 132.
dy
c) Înlocuim y 0 = dx şi ecuaţia se rescrie dx + xy dy = 0. Avem P = 1, Q = x
y, deci ∂P
∂y =
∂Q 1
0, ∂x = y;
prin urmare ecuaţia dată nu este exactă şi căutăm un factor integrant µ pentru
aceasta. Calculăm

1 ∂Q ∂P 1 1 1 R R 1
− = − 0 = = ψ(y) ⇒ µ = e ψ(y)dy = e y dy = eln y = y,
P ∂x ∂y 1 y y
150 ALGA-GDED
deci µ(x, y) = y. Amplificăm ecuaţia cu µ, deci cu y şi obţinem
x dy = 0,
y dx + |{z}
|{z}
P nou Q nou
care este exactă, este echivalentă cu ecuaţia iniţială şi are soluţia construită implicit
Z x Z y
ydu + x0 dv = c, c ∈ R
x0 y0
Alegem x0 = 0, y0 = 0 şi obţinem

x
c
x · u + 0 = c ⇔ xy = c ⇔ y = , x 6= 0.
0 x
134. Ecuaţia se rescrie y = xy0 + (− ln y0 ), deci este de tip Clairaut, fiind de forma
y = xy 0 + ψ(y 0 ). Notăm y 0 = p şi derivăm ecuaţia ı̂n raport cu x tinând cont că y 00 = p0 ;
obţinem:
p0

0 0 1
p = p + xp − ⇔p x− = 0.
p p
Distingem cazurile:
Cazul 1. p0 = 0 ⇒ p = const. Introducând ı̂n ecuaţia iniţială şi folosind y 0 = p = c obţinem
y = cx − ln c, c > 0. Cazul 2. Dacă x − p1 = 0, atunci notand p = t rezultă x = 1t ; ı̂nlocuim
ı̂n ecuaţia iniţială ţinând cont că y 0 = p = t şi obţinem
1
y= · t − ln t = 1 − ln t,
t
de unde rezultă soluţia singulară a ecuaţiei

1 1
x = , y = 1 − ln t, t > 0 ⇒ α(t) = , 1 − ln t , t > 0.
t t
135. a) Ecuaţia se rescrie y = x(2y0 ) + (−y02 ), deci are forma unei ecuaţii Lagrange:
y = x · ϕ(y 0 ) + ψ(y 0 ), unde ϕ(y 0 ) 6= y 0 . Pentru a integra ecuaţia notăm p = y 0 , deci p0 = y 00 ;
derivăm ecuaţia şi obţinem
dp
p = 2p + 2xp0 − 2pp0 ⇔ p0 (2x − 2p) = −p ⇔ p0 = .
dx
Cazul 1. p0 = 0 ⇒ p = const. Obţinem p = 0 ⇒ y 0 = 0 ⇒ y = const. ⇒ y = 0, soluţia
singulara a ecuaţiei.
Cazul 2. Avem p0 6= 0, deci p10 = dx
dp 6= 0; inversăm funcţia x →
7 p(x) şi obţinem funcţia
p 7→ x(p), cu derivata x0 = dx
dp = 1
dp/dx . Înlocuind ı̂n ecuaţia obţinută, rezultă

2p − 2x 2
x0 ⇒ x0 =
2x − 2p = −p |{z} ⇔ x0 = x · − + 2.
p p
1
p0
S-a obţinut o ecuaţie liniară ı̂n funcţia necunoscută x = x(p). Integrând această ecuaţie
avem
x = tc2 + 2t
(
3
t2
y = 2t( tc2 + 2t
3) − t2 = 2c
t + 3, t 6= 0.
Soluţii 151
S-a obţinut astfel soluţia generală a ecuaţiei Lagrange, formată dintr-o familie de curbe
parametrizate.
b) Ecuaţia se rescrie y = x − y 02 + 2y 03 , deci este o ecuaţie de tip Lagrange. Pentru a integra
ecuaţia notăm p = y 0 , deci p0 = y 000 , derivăm ecuaţia şi obţinem:
p = p2 + 2xpp0 + 6p2 p0 ⇔ p0 (2xp − 6p2 ) = p − p2

1o . p = 0 ⇒ y 0 = 0 ⇒ y = C. Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, obţinem C = 0, deci rezultă soluţia
singulară y = 0.
2o . p0 = 0 ⇒ p = const. Obţinem p = 0 sau p = 1, deci y 0 = 0 sau y 0 = 1. Rezultă y = C
soluţie singulară, ca ı̂n cazul 1; de asemenea, alternativa y = x + C ı̂nlocuită ı̂n ecuaţie,
conduce la x + C = x + 2 ⇒ C = 2, deci rezultă soluţia singulară y = x + 2.
3o . Avem p0 6= 0 şi p 6= 0, deci p10 = dx
dp 6= 0. Inversa funcţiei x → p(x) este funcţia p → x(p),
a cărei derivată este x0 = dx
dp = 1
dp/dx . Înlocuind ı̂n ecuaţia obţinută p0 (2x − 6p) = 1 − p,
x0
rezultă 2x − 6p = (1 − p) · |{z} ⇒ x0 = 2(x−3p)
1−p ⇔ x0 2
= x 1−p − 6p
1−p . Ecuaţia obţinută este
1/p0
liniară, deci are forma x0 = x · f (p) + ρ(p). Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată:
2 dx 2
x0 = x⇔ = dp ⇔
1−p x 1−p
1
⇔ ln |x| = −2 ln |p − 1| + ln |C0 | ⇔ ln |x| = ln + ln |C0 | ⇔
(p − 1)2
c
⇔ x(p − 1)2 = C ⇔ xom = ,
(p − 1)2
C(p)
unde am notat C = ±C0 . Aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date xp = (p−1)2 .
Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială, obţinem
c0 (p − 1)2 − 2(p − 1)C 2C 6p

4
=− 3
+ ⇔
(p − 1) (p − 1) p−1
⇔ c0 = 6p2 − 6p ⇔ C = 2p3 − 3p2 .

p 2
Atunci o soluţie particulară a ecuaţiei este xp = ( p−1 ) · (2p − 3). Soluţia generală a ecuaţiei
neomogene date este prin urmare
C p2 (2p − 3)
x = xom + xp = 2
+ .
(p − 1) (p − 1)2
Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială funcţia x(p) obţinută şi ı̂nlocuind apoi p cu t, rezultă soluţia
generală a ecuaţiei date sub formă parametrică,
t2 (2t − 3) t2 (2t − 3)

C C 2 3
α(t) = + , + − t + 2t , t ∈ R\{1}, C ∈ R.
(t − 1)2 (t − 1)2 (t − 1)2 (t − 1)2
V.2. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

136. a) Asociem ecuaţia caracteristică, folosind substituţia y(k) 7→ rk şi obţinem ecuaţia
algebrică de gradul doi r2 +2r−3 = 0 ale cărei soluţii sunt r1 = 1, r2 = −3. Folosim procedeul
de asociere a cvasipolinoamelor:
152 ALGA-GDED
Rădacina Cvasipolinomul
a ± ib ∈ C, simplă e(a±ib)x → eax · cos bx, eax sin bx
a ± ib ∈ C, dublă eax · cos bx, eax sin bx, xeax cos bx, xeax sin bx
a ∈ R, simplă eax
a ∈ R, dublă eax , xeax
±ib ∈ C\R, simplă e±ibx → cos bx, sin bx
±ib ∈ C\R, dublă cos bx, sin bx, x cos bx, x sin bx
Celor două rădăcini reale simple 1 şi −3 le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele
e1·x = ex şi e−3x . Atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene date este combinaţie de aceste
cvasipolinoame,
y = c1 ex + c2 · e−3x .
b) Asociem ecuaţia caracteristică, folosind substituţia y (k) → rk şi obţinem ecuaţia algebrică
de gradul doi r2 +4 = 0 ale cărei soluţii sunt r1 = −2i, r2 = 2i. Celor două rădăcini complexe
simple ±2i le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele cos 2x şi sin 2x (vezi tabelul de
la punctul a). Atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene date este combinaţie de aceste
cvasipolinoame:
y = C1 cos(2x) + C2 sin(2x).
137. 1o . Polinomul caracteristic al ecuaţiei este r2 + 2r − 3 = 0 şi are rădăcinile

r1 = 1, r2 = −3, deci cvasipolinoamele asociate sunt ex şi e−3x , iar soluţia ecuaţiei omogene
y(x) = c1 ex + c2 e−3x .
2o . Impunem conditiile iniţiale y(0) = −1 şi y(−1) = 0; rezultă
4
c1 = e−e

−1 = c1 + c2 c1 + c2 = −1 4 −1
−1 3 ⇔ 4 ⇔ 1
0 = c1 e + c2 e c1 + c2 e = 0 c2 = e− 1 ,
iar soluţia problemei la limită va fi
e4 1
y∗ = − · ex + 4 · e−3x .
e4 − 1 e −1
138. Ecuaţia este de tip Euler deoarece puterile lui x coincid cu ordinele de derivare ale
funcţiei y. Efectuăm dubla substituţie x 7→ t; y(x) 7→ z(t) dată de relaţiile x = et , z(t) =
y(et ). Folosim relaţiile
z = y, z0 ≡ dz
dt = y 0 · et = y 0 x
dy 0 det
(54) z 00 = d 0 t
dt (y (e ) · et ) = · et + y 0 (et ) 0 · |{z}
· |{z} et =
dx dt | {z }
|{z} |{z} x y x
y 00 x
= y 00 · x2 + y 0 x,
dy d2 y
unde s-a notat y 0 = dx , y 00 = dx2 . Relaţiile (54) conduc la egalităţile
y = z, xy 0 = z 0 , x00 y 00 = z 00 − z 0 .
Înlocuind expresiile lui y, y 0 , y 00 ı̂n ecuaţia dată, obţinem
z 00 − z 0 − 3z 0 + 4z = 0 ⇔ z 00 − 4z 0 + 4z = 0,
deci o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul doi cu coeficienţi constanţi, căreia ı̂i atasăm
polinomul caracteristic r2 − 4r + 4 = 0 ⇔ (r − 2)2 = 0, ale cărui rădăcini sunt r1 = r2 = 2;
Soluţii 153
deci z(t) = c1 · e2t + c2 t · e2t . Pentru x > 0, din relaţia et = x, rezultă e2t = x2 , unde t = ln x.
Înlocuind ı̂n soluţie, obţinem
y(x) = z(ln x) = c1 · x2 + c2 · ln x · x2 ;
prin urmare soluţia generală a ecuaţiei Euler date este
y(x) = c1 · x2 + c2 · x2 ln x.
Pentru a afla soluţia problemei cu legături ı̂nlocuim condiţiile iniţiale:

2
x=e e = c1 · e2 + c2 · e2 · |{z}
1 c2 = 1
⇒
y = e2 ln e

x=1
⇒ 0 = c1 + c2 · 12 · |{z}
ln 1 ⇒ c1 = 0.
y=0
0
Din sistem se obţine c1 = 0, c2 = 1; ı̂nlocuind ı̂n soluţia generală obţinem
y = 0 · x2 + 1 · x2 · ln x ⇒ y = x2 · ln x.
139. a) Rezolvarea decurge ı̂n trei paşi. 1o . Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată y00 +
2y − 3y = 0 şi obţinem soluţia yom = c1 · ex + c2 · e−3x .
0
2o . Folosind metoda variaţiei constantelor aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date,
yp = c1 (x) · ex + c2 (x) · e−3x .
Ecuaţia dată este y 00 + 2y 0 − 3y = e−3x , iar cele două funcţii c1 şi c2 sunt soluţiile sistemului
0 x
c1 · e + c2 0 · e−3x = 0
c1 0 · ex − 3c2 0 · e−3x = e−3x ,
de unde obţinem
4c2 0 · e−3x = −e−3x ⇒ c2 0 = − 41 ⇒ c2 = − x4

(
c1 0 · ex + 1
4 · e−3x = 0 ⇒ c1 0 = 1
4 · e−4x ⇒ c1 = − 16
1
· e−4x .
Deci c1 = 1
16 · e−4x şi c2 = x4 . Atunci
e−4x x x −3x −e−3x x

yp = − ·e − ·e = − · e−3x .
16 4 16 4
Verificare. Derivând expresia lui yp obţinem
y p = −( −3
( 0 −3x
16 · e + 1
4 · e−3x − 3x
4 · e−3x )
y 00p = −( −3
16 · e
−3x
− 3
4 · e−3x + 9
4 · x · e−3x ).
Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, rezultă identitatea

[( −15
16 e
−3x
+ 94 xe−3x ) + 2( 16
1 −3x
e − 3x −3x
4 e ) 1 −3x
− 3( 16 e + x4 e−3x )] = e−3x ⇔ e−3x = e−3x ,
3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene date este
−1 −3x x −3x
y = yom + yp = c1 · ex + c2 · e−3x + ·e − ·e .
16 4
154 ALGA-GDED
1
Se observă că renotând c̄1 = c1 şi c̄2 = c2 − 16 , soluţia se poate rescrie echivalent
x −3x
y = c̄1 · ex + c̄2 · e−3x − ·e .
4
b) 1o . Ecuaţia caracteristică a ecuaţiei omogene ataşate y 000 − y 00 − y 0 + y = 0 este r3 − r2 −
r + 1 = 0 şi are rădăcinile y1,2 = 1 şi y3 = −1; soluţia ecuaţiei omogene este deci
yom = c1 ex + c2 xex + c3 e−x .
2o . Folosind metoda variaţiei constantelor aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date,
soluţie de forma:
yp = c1 (x)ex + c2 (x) · x · ex + c3 (x)e−x .
Ecuaţia dată este y 000 − y 00 − y 0 + y = x · cos x, iar cele trei funcţii C1 , C2 şi C3 sunt soluţiile
următorului sistem de ecuaţii, care este sistem algebric liniar ı̂n necunoscutele c0 1 , c0 2 , c0 3 :
 0 x

 c 1 e + c0 2 · x · ex + c0 3 e−x = 0

c0 1 ex + c0 2 · (ex + xex ) − c0 3 e−x = 0

 0 x
c 1 e + c0 2 · (2ex + xex ) + c0 3 e−x = x · cos x.

Rezultă c0 1 = − 41 (2x + 1)x · e−x cos x, c0 2 = 12 x · e−x cos x şi c0 3 = 14 x · ex cos x. Integrând,
obţinem
c1 (x) = − 41 (−x2 − x2 + 1)e−x cos x + 41 (−x2 − 52 x − 23 )e−x sin x





c2 (x) = − 14 xe−x cos x − 12 (− 21 x − 12 )e−x sin x


c3 (x) = 18 x cos xex − 14 (− 12 x + 12 )ex sin x,

deci yp = 14 x cos x − 14 cos x − 14 x sin x − 12 sin x.

3o . Rezultă in final soluţia generală a ecuaţiei date,
1 1 1 1
y = c1 ex + c2 xex + c3 e−x + x cos x − cos x − x sin x − sin x.
4 4 4 2
c) 1o . Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată y 00 − y = 0 şi obţinem soluţia yom = C1 ex + C2 e−x .
2o . Folosind metoda variaţiei constantelor aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date
yp = C1 (x)ex + C2 (x)e−x . Ecuaţia dată este y 00 − y = x · ex , iar cele două funcţii C1 şi C2
sunt soluţiile sistemului:
( 0 x ( 0
c 1 e + c0 2 e−x = 0 c 1 = x2
⇒
c0 1 ex − c0 2 e−x = xex c0 2 = − 21 xe2x .
x2 e2x
Rezultă c1 = 4 şi c2 = 4 (2x − 1). Atunci
x2 x e2x ex
yP = ·e + (2x − 1) · e−x ⇔ yp = (x2 + 2x − 1).
4 4 4
3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene date este
ex 2
y = yom + yP = C1 ex + C2 e−x + (x + 2x − 1)
4
d) 1o . Procedând analog punctelor a), b) şi c) obţinem soluţia
yom = C1 ex + C2 e−x + C3 cos x + C4 sin x.

Soluţii 155
2o . O soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date y iv − y = 8ex este
yP = C1 (x)ex + C2 (x)e−x + C3 (x) cos x + C4 (x) sin x.
Cele patru funcţii C1 , C2 , C3 , C4 sunt soluţiile sistemului

 0 x
c 1 e + c0 2 e−x + c0 3 cos x + c0 4 sin x = 0 c0 1

  =2
 0 x
c 1 e − c0 2 e−x − c0 3 sin x + c0 4 cos x = 0 c0 2
 
= −2e2x

0 x 0 −x 0 0 ⇔
 c 1 e + c 2 e − c 3 cos x − c 4 sin x = 0  c0 3 = 2ex sin x
 0 x
c 1 e − c0 2 e−x + c0 3 sin x − c0 4 cos x = 8ex c0 4
 
= −2ex cos x.

Prin urmare avemC1 = 2x, C2 = −e2x , C3 = ex (sin x − cos x) şi C4 = −ex (sin x + cos x).
Atunci
yP = 2xex − ex + ex cos x(sin x − cos x) − ex sin x(sin x + cos x) ⇔
⇔ yp = 2(x − 1)ex .
3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene y IV − y = 8ex este
y = yom + yP = C1 ex + C2 e−x + C3 cos x + C4 sin x + 2(x − 1)ex
În continuare, rezolvăm problema Cauchy. Avem

 0  
 y (0) = 0  C1 − C2 + C4 + 2 = 0  C1 = −1/2
 00
  
y (0) = 2 C1 + C2 − C3 + 2 = 2 C2 = −1/2
 
000 ⇔ ⇔

 y (0) = 6 
 C1 − C 2 − C 4 + 4 = 6 
 C3 = −1
 IV
y (0) = 4 C1 + C2 + C3 + 6 = 4 C4 = −2.
 
În concluzie, soluţia ecuaţiei Cauchy este

1
y = − (ex + e−x ) − cos x − 2 sin x + 2(x − 1)ex .
2
140. a) Avem
(55) Γa : f (x, y, a) ≡ y − ax = 0.
Pentru y funcţie de x, derivând relaţia (55), rezultă
(56) y 0 − a = 0.
Eliminând parametrul a din sistemul (55) şi (56), rezultă

y − ax = 0
⇔ y − y 0 x = 0,
y0 = a
ecuaţia căutată a familiei de curbe. Verificare. Integrăm ecuaţia obţinută, rescrisă sub forma
y0 1
y = x şi notând a = ±c, obţinem
ln |y| = ln |x| + ln |c| ⇔ |y| = |cx| ⇔ y = ±cx ⇒ y = ax,
deci ecuaţia familiei de drepte.

b) Ecuaţia traiectoriilor ortogonale este: F (x, y, − y10 ) = 0, unde F (x, y, y 0 ) = 0 este ecuaţia
diferenţială a familiei date. În cazul dat, aceasta din urmă este y − y 0 x = 0, deci ecuaţia
traiectoriilor ortogonale va fi

−1 x
y− x = 0 ⇔ y + 0.
y0 y
156 ALGA-GDED
dy
Notănd y 0 = dx , aceasta se rescrie
xdx
y+ = 0 ⇔ xdx = ydy,
dy
ecuaţie cu variabile separate care prin integrare conduce la
x2 y2
= − + c0 ⇔ x2 + y 2 = 2c0 ⇔ x2 + y 2 = r2 ,
2 2
unde pentru 2c0 = r2 > 0 se obţine o familie de cercuri centrate ı̂n origine.
0
y −m
c) Folosind substituţia y 0 7→ 1+y 0
0 m , unde m = tgα ı̂n ecuaţia F (x, y, y ) = 0, obţinem familia
o
izogonală care taie familia iniţială la unghi de α = 45 . Aceasta are ecuaţia diferenţială
0
y 0 −1
F (x, y; yy0 −1
+1 ) = 0. În cazul nostru obţinem y − y 0 +1 · x = 0.
141. a) Ecuaţia dată xy000 − y00 = 0 este de ordinul trei, nu contine y şi y0 . Notăm
y = z, ceea ce conduce la y 000 = z 0 şi ecuaţia devine
00
xz 0 − z = 0 ⇒ z = Cx;
revenind la funcţia necunoscută y, obţinem prin integrări succesive

cx2 Cx3
y 00 = Cx ⇒ y 0 = + c1 ⇒ y = + c1 x + c2 .
2 6
Temă. Amplificaţi ecuaţia dată cu x2 , verificaţi că se obtine o ecuaţie de tip Euler apoi
integraţi.
b) Se observă că ecuaţia dată 2yy 0 = y 02 + 1 este de forma f (y, y 0 ) = 0 şi că lipseşte variabila
x; notăm y 0 = p(y); prin derivarea ecuaţiei obţinem
dp dy
2y · p = p2 + 1 ⇒ y 00 = · = p0 · p;
dy dx
derivăm ecuaţia,
2(y 0 · y 0 + y · y 00 ) = 2y 0 y 00 ⇔ 2y 02 + 2yy 00 = 2y 0 y 00 ⇒ 2p2 + 2yp0 p = 2p · p0 p,

dp
deci 2p2 = 2pp0 (p − y) ⇒ p = p0 (p − y). Notăm p0 = dy 6= 0, inversăm funcţia y 7→ p(y),
0 dy 1
obtinând p 7→ y(p), de unde y = dp = dp/dy . Înlocuind ı̂n ecuaţie, rezultă

1 p−y 0 1
= ⇒y =y − + 1,
p0 p p
ecuaţie diferenţială liniară, de ordin inferior celei iniţiale.
Altfel. Folosind aceleaşi notaţii y 0 = p(y), ecuaţia iniţială se rescrie
p2 + 1
2yp = p2 + 1 ⇒ y = ,
2p
deci derivând ecuaţia ı̂n raport cu x rezultă
dp dp dy
= · = p0 · p,
dx dy dx
şi obţinem
2p2 − 2 p2 − 1 2p2 dp 2p2 dp(p2 − 1)
y0 = p = = · pp 0
⇒ p 0
= ⇔ = ⇔ = dy.
4p2 2p2 p2 − 1 dy p2 − 1 2p2
Soluţii 157
S-a obţinut ecuaţia cu variabile separate

p2 − 1 p2 − 1
Z
dp = dy ⇒ y = dp + c,
2p2 2p2
dx 1 1
unde, folosind dp = dp/dx = p0 ·p , avem
1 p2 − 1
2p2
= ,
·p 2p3
p2 −1
de unde, prin integrare, rezultă

p2 − 1
Z
x= dp.
2p3
c) Se constată că ecuaţia dată xy 0 + y 00 = 0 este o ecuaţie de forma F (x, y, y 0 , y 00 ) = 0
omogenă de ordinul ı̂ntâi ı̂n raport cu y, y 0 , y 00 , deoarece
F (x, λy, λy 0 , λy 00 ) = x · λy 0 + λy 00 = λ1 (xy 0 + y 0 ) = λ1 F (x, y, y 0 , y 00 ).

y0
Efectuăm schimbarea de funcţie necunoscută y(x) 7→ z(y) dată de relaţia z = y , care
conduce00
la 0 2
z 0 = y y−y
y 2 ⇒ y 0 = zy. Înlocuind ı̂n ecuaţie, rezultă
y 2 (z 0 + z 2 )
z 0 · y 2 = y 00 y − y 02 ⇒ y 00 = = y(z 0 + z 2 ).
|{z} y
z2 y2
Înlocuim ı̂n ecuaţia obţinută,
x · zy + y(z 0 + z 2 ) = 0 ⇒ xz + z 0 + z 2 = 0,
şi s-a obţinut o ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi, de tip Bernoulli, deoarece aceasta admite
forma
z 0 = z (−x) +z 2 (−1) .
| {z } | {z }
f (x) g(x)
Temă. Integraţi acestă ecuaţie de tip Bernoulli (r = 2) şi obţineţi soluţia z = z(x, c1 ) =
2 2 0
[ex /2 (c1 + e−x /2 dx)]−1 . Apoi, folosind relaţia yy = z(x, c1 ) (ecuaţie cu variabile separabile
R
ı̂n funcţia necunoscută y(x)), obţineţi soluţia generală y = c2 ez(x,c1 ) .
V.3. Sisteme de ecuaţii diferenţiale

142. Observăm că sistemul diferenţial este liniar cu coeficienţi constanţi
şi omogen;
x(t)
de asemenea, se poate rescrie sub forma X 0 (t) = AX(t), unde X(t) este vectorul
y(t)
funcţiilor necunoscute, iar matricea A a sistemului este A = (01 10 ). Integrarea sistemului se
realizează ı̂n trei paşi.
o
1 . Determinăm
valorile proprii ale matricei A; polinomul caracteristic este P (λ) =
−λ 1 2
1 −λ = λ − 1 iar ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are rădăcinile λ ∈ {−1, 1}.

2o . Celor doua rădăcini le ataşăm cvasipolinoamele corespunzătoare, −1 7→ e−t , 1 7→ et .

3o . Soluţiile ecuaţiei omogene rezultă de forma

a c
X= · e−t + · et , a, b, c, d ∈ R.
b d
158 ALGA-GDED
Cele patru constante a, b, c, d nu sunt arbitrare, relaţiile pe care acestea le satisfac se deter-
mină punând condiţia ca X să satisfacă sistemul dat. Avem succesiv

a c
X0 = − · e−t + · et ,
b d

b −t d
AX = ·e + · et .
a c
Egalând cele două expresii obţinem

a c b d
− · e−t + · et = · e−t + · et
b d a c
sau, echivalent,
b+a d−c
· e−t + · et = 0, ∀t ∈ R.
a+b c−d
Anulând coeficienţii celor două cvasipolinoame, rezultă


 b+a=0
a+b=0 a = −b

⇔ .
 d−c=0
 d=c
c−d=0

Notând b = c1 , c = c2 , obţinem a = −c1 , d = c2 . Deci soluţia sistemului omogen este

−e−t
t
−c1 −t c2 t e
X= ·e + · e = c1 +c2 ,
c1 c2 e−t et
| {z } | {z }
X1 X2
x(t) = −c1 e−t + c2 et

deci pe componente . Se observă ca folosind matricea Wronski a
c1 e−t + c
y(t) = 2e
t
−e−t
t
e
soluţiilor fundamentale X1 = şi X2 = , soluţia sistemului se rescrie sub
e−t et
forma
−e−t et

c1
X = WC = .
e−t et c2
| {z } | {z }
=W =[X1 ,X2 ] C
0
143. Sistemul dat se rescrie matriceal
sub forma X = AX + b, unde A, X sunt matricile
0
determinate ı̂n problema 1), iar b = . Soluţia se determină ı̂n trei paşi:
2
1o . Aflăm soluţia generală a sistemului omogen asociat X 0 = AX.
−e−t et

c1
Xom = W C = .
e−t et c2
| {z } | {z }
=W =[X1 ,X2 ] C
2o . Căutăm o soluţie particulară a sistemului neomogen dat (X 0 = AX + b) folosind metoda

variaţiei constantelor, de forma Xp = W (t)C(t). Din condiţia ca Xp să satisfacă sistemul
diferenţial neomogen, obţinem
−et et
t
0 −1 1 0 e
C (t) = W · b = = ,
2 e−t e−t 2 e−t
| {z } | {z }
W −1 b
Soluţii 159
0
c 1 = et c1 = et

deci ⇒ . Introducem c1 şi c2 determinate ı̂n Xp (t) şi obţinem
c0 2 = e−t c2 = −e−t
−e−t et et

−2
Xp (t) = = .
e−t et −e−t 0
Se observă că
−e−t et et −et −et et

1 1
W = ⇒ W −1 = − = .
e−t et 2 −e−t −e−t 2 e−t e−t
Verificare. Verificăm că X 0 = AX + b, pentru X = Xp . Prin ı̂nlocuire ı̂n sistem, obţinem

−2 0 1 −2 0 0
= + = ,
0 1 0 0 2 0
| {z } | {z } | {z } | {z }
Xp 0 A X b
identitate. Deci Xp este soluţie a sistemului neomogen dat.

3o . Soluţia generală a sistemului neomogen este
−e−t
t
e −2
X = Xom + Xp = c1 + c2 + ,
e−t et 0
x(t) = −c1 e−t + c2 et − 2

sau, pe componente,
y(t) = c1 e−t + c2 et .
144. Din familia de soluţii ale sistemului (vezi problema anterioară)
x(t) = −c1 e−t + c2 et − 2

(57)
y(t) = c1 e−t + c2 et ,
determinăm acea soluţie care satisface condiţia iniţială x(0) = 0, y(0) = 2. Înlocuim t =
0, x(0) = 0, y(0) = 2 ı̂n (57) şi obţinem egalităţile

0 = −c1 + c2 − 2 c1 = 0
⇔
2 = c1 + c2 c2 = 2.
Deci soluţia problemei Cauchy (soluţia căutată) este

t
x(t) = 2et − 2

2e − 2
X∗ (t) = t ⇒
2e y(t) = 2et .
145. Eliminăm una din cele două funcţii necunoscute astfel: din prima ecuaţie avem
x0 = y, iar prin derivare ı̂n raport cu t, rezultă x00 = y 0 . Înlocuim ı̂n ecuaţia a doua şi obţinem
x00 = x + 2, o ecuaţie liniară de ordinul doi cu coeficienţi constanţi ı̂n funcţia necunoscută
x = x(t). Se observă că acestă ecuaţie este neomogenă (prezintă termen liber nenul. O
rezolvăm ı̂n trei paşi.
1o . Aflăm soluţia generală a ecuaţiei omogene cu coeficienţi constanţi asociată x00 − x = 0.
Ataşăm polinomul caracteristic (prin substituţia x(k) 7→ rk ) şi rezultă r2 − 1 = 0 ⇒ r ∈
{−1, 1}. Cvasipolinoamele asociate celor două rădăcini sunt e−t şi et . Atunci soluţia generală
a ecuaţiei omogene este xom = c1 e−t + c2 et .
2o . Aflăm o soluţie xp pentru ecuaţia neomogenă x00 − x = 2 dată folosind metoda variaţiei
constantelor,
xp = c1 (t)e−t + c2 (t)et ,
160 ALGA-GDED
unde c1 0 şi c2 0 satisfac sistemul algebric liniar

0 −t
c1 e + c2 0 et = 0
−c1 0 e−t + c2 0 et = 12 .
Adunând cele două ecuaţii rezultă
2c2 0 et = 2 ⇒ c2 0 = e−t ⇒ c2 = −e−t .
Înlocuim c2 0 = e−t ı̂n prima ecuaţie şi acesta devine
c1 0 e−t + e−t · et = 0 ⇒ c1 0 = −et ⇒ c1 = −et ,
deci c1 = −et şi c2 = −e−t . Înlocuim ı̂n expresia lui xp şi obţinem
xp = −et · e−t + (−e−t ) · et = −2.
Temă. Verificaţi că xp (t) = −2 satisface ecuaţia neomogenă dată x00 − x = 2.

3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene date este deci
x = xom + xp = c1 e−t + c2 et − 2,
deci x0 = −c1 e−t + c2 et . Renotând c̃1 = −c1 şi c̃2 = c2 obţinem
x(t) = −c̃1 e−t + c̃2 et − 2

y(t) = c̃1 e−t + c̃2 et .
146. Renotăm y(x) 7→ x(t) şi ecuaţia devine x00 − x = 2, cu soluţia x = c1 e−1 + c2 et − 2,
deci y(x) = c1 e−x + c2 ex − 2, de unde y 0 (x) = −c1 e−x + c2 ex .
147. Ştim că soluţia ecuaţiei date este
y(x) = c1 e−x + c2 ex − 2;
punem condiţia iniţială şi ı̂nlocuim x = 0; rezultă

1 = c1 + c2 − 2 c1 = 1/2
⇒
2 = −c1 + c2 c2 = 5/2.
Soluţia căutată a problemei Cauchy este

1 −x 5 x
y= e + e − 2.
2 2
V.4. Stabilitate
148. Se observă că ambele rădăcini ale polinomului caracteristic
(λ1 = −1, λ2 = −2)
0
sunt rădăcini reale negative. Deci poziţia de echilibru X0 = este stabilă şi asimptotic
0
stabilă.
149. a) Partea reală a ambelor rădăcini este strict negativă, deci poziţia de echilibru
este stabilă şi asimptotic stabilă.
b) Partea reală este nulă, iar rădăcinile au multiplicitate 1, deci soluţia este stabilă dar nu
asimptotic stabilă.
c) Partea reală este strict pozitivă, deci soluţia este instabilă.
Soluţii 161
V.5. Linii de câmp (sisteme simetrice, integrale prime)

150. a) Pentru a determina liniile de câmp atasăm sistemul simetric
dx dy dz
= = .
x y x+y
Din prima egalitate (ecuaţie cu variabile separate) obţinem
Z Z
dx dy y
= ⇒ y = c1 x ⇔ = c1 .
x y x
S-a determinat astfel prima integrală primă a sistemului simetric, f1 (x, y, z) = xy . Folosim
dy
sistemul simetric dx dz
x = y = x+y pentru a determina a doua integrală primă f2 (x, y, z).
Sistemul simetric se rescrie echivalent
−dx −dy dz −dx − dy + dz d(z − x − y)
= = = = ,
−x −y x+y 0 0
de unde rezultă z − x − y = c2 . S-a obţinut a doua integrală primă a sistemului simetric,
f2 (x, y, z) = z − x − y. În concluzie, liniile de câmp ale lui X sunt date de ecuaţiile carteziene
y
x = c1 y − c1 x = 0, plan π1 , n1 = (−c1 , 1, 0)
⇔
z − x − y = c2 z − x − y = c2 , plan π2 , n2 = (−1, −1, 1).
b) Asociem sistemul simetric

dx dy dz
(58) 2
= = 2.
x xy y
Din prima egalitatea prin amplificare cu x, obtinem
dx dy
= ⇒ ln |x| + ln |c1 | = ln |y|,
x y
de unde rezultă
y
(59) = c1 ,
x
deci prima integrală primă este f1 (x, y, z) = xy . Pentru aflarea celei de-a doua integrale
dy
prime, observăm că ultima relaţie nu poate fi folosită direct (mai exact, ı̂n egalitatea xy =
dz
y2 ⇔ dyx =
dz
y , variabila x este legată de y prin relaţia (59). Folosim prima integrală primă,
deci relaţia
y y
= c1 ⇒ x =
x c1
şi ı̂nlocuim ı̂n egalitatea a doua din (58)
dy dz dy dz
= ⇒ = ⇒ c1 dy = dz,
x y y/c1 y
y
de unde prin integrare, rezultă yc1 = z + c2 . Înlocuim c1 cu f1 = x şi obţinem
y y2
y· = z + c2 ⇔ − z = c2 .
x x
În final liniile de câmp au ecuaţiile

y − c1 x = 0 (plan)
y 2 − xz − c2 x = 0 (hiperboloid),
162 ALGA-GDED
deci o familie de conice (elipse, hiperbole sau perechi de drepte)

151. a) Pentru a determina funcţia necunoscută u = u(x, y, z) care satisface ecuaţia
dată, ataşăm ı̂n prealabil sistemul caracteristic
dx dy dz
= = .
x y x+y
Aflăm cele două integrale prime independente ale sistemului simetric. Acestea sunt
y
f1 ≡ = c1 , f 2 ≡ z − y − x = c2 .
x
Soluţia ecuaţiei cu derivate parţiale va fi u(x, y, z) = φ xy , z − x − y , unde φ este o funcţie

arbitrară diferenţiabilă de două argumente.

dy
b) Asociem sistemul caracteristic: dx dz
x2 = xy = y 2 . Aflăm cele două integrale prime indepen-
y2
dente ale sistemului simetric. Acestea sunt f1 = xy = C1 , f2 = x − z = C2 . Soluţia ecuaţiei
cu dervate parţiale va fi
y y2

(60) u(x, y, z) = φ , −z ,
x x
unde φ(a, b) este o funcţie arbitrară diferenţiabilă de două argumente.
Verificare. Derivatele parţiale ale funcţiei φ sunt
−y 2
= φa · − −y
 ∂u

 ∂x x 2 + φb · x 2

∂u 1 2y
∂y = φa · x + φb · x


∂u

∂z = −φb ,
unde am notat

∂φ ∂φ
φa = (a, b) , φb = (a, b)
∂a 2
a= y ,b= y −z ∂b 2
a= y ,b= y −z.
x x x x
Înlocuind ı̂n ecuaţie, rezultă

−y 2

2 −y 1 2y
x · φa · − 2 + φb · 2 + xy · φa · + φb · + y 2 · (−φb ) = 0,
x x x x
identitate; deci (60) este soluţia generală a ecuaţiei date.
152. Aflăm cele două integrale prime ale sistemului simetric asociat
dx dy dz
= =
x y x+y
ale ecuaţiei omogene ataşate,
∂u ∂u ∂u
x +y + (x + y) = 0.
∂x ∂y ∂z
Acestea sunt
y
f1 = , f2 = z − x − y.
x
Ataşăm sistemul
y

 = c1
x
z − x − y = c2
y = 1, z = x2 .

Soluţii 163
Eliminăm x, y, z din sistem şi obţinem

1 1
y = 1, x = , z= 2
c1 c1
şi condiţia de compatibilitate a sistemului,

1 1
c2 = − − 1.
c21 c1
Înlocuind c1 şi c2 respectiv cu f1 şi f2 ı̂n această relaţie, determinăm ecuaţia Σ : u(x, y, z) = 0
a suprafeţei cerute,
x x2
+ 1 + (z − x − y) = 2 ⇔ xy + y 2 + (z − x − y)y 2 − x2 = 0,
y y | {z }
u(x,y,z)
2 2
care se rescrie cartezian explicit Σ : z = x −xy−y y2 + x + y. Temă. Verificaţi că funcţia
u determinată
satisface ecuaţia cu derivate parţiale şi că suprafaţa u = 0 conţine curba
y=1
Γ: ⇔ Γ : (x, y, z) = (t, 1, t2 ), t ∈ R.
z = x2
dx dy dz
b) Aflăm cele două integrale prime ale sistemului simetric asociat x2 = xy = y2 al ecuaţiei
omogene ataşate.
∂u ∂u ∂u
(61) x2 + xy + y2 = 0.
∂x ∂y ∂z
y2
Acestea sunt f1 = xy , f2 = x − z. Ataşăm sistemul
 y

 x = C1

2
y
x − z = C2


z = x3 .

y = 1,
Eliminăm x, y, z din sistem şi obţinem


1 1
 y = 1, x= C1 , z= C13
 C1 − 1
C13
= C2 .
Înlocuind C1 şi C2 respectiv cu f1 şi f2 ı̂n ultima relaţie (condiţia de compatibilitate a

sistemului) rezultă ecuaţia suprafeţei cerute:
y x3 y2
− 3 = − z ⇔ Σ : y 4 − x4 − y 5 + xy 3 z = 0,
x y x | {z }
u(x, y, z)
determinată de funcţia u(x, y, z), soluţie a e.d.p. (61). Temă. Verificaţi că funcţia u
determinată
satisface ecuaţia cu derivate parţiale şi că suprafaţa u = 0 conţine curba
y=1
Γ: ⇔ Γ : (x, y, z) = (t, 1, t3 ), t ∈ R.
z = x3 .
Addenda
Programe MAPLEr
1. Algebra liniara: ortonormare (procedeul Gram Schmidt si normare)

# Input: trei vectori din R^3;
# Output: vectori ortonormati;
> restart: with(linalg): u1:=vector([3,-1,2]);
> u2:=vector([1,2,1]); u3:=vector([1,1,4]); # u1, u2 si u3
> gs:=GramSchmidt({u1,u2,u3},normalized); # procedura pentru calc.vect.ortog.
> M:=matrix([gs[1],gs[2],gs[3]]); # M=matricea formata din vect.ortonormati
2. Algebra liniara: descompunerea LU a unei matrice

# Input: matricea A;
# Output: matricele L si U din descomp. A=L*U (L=inf.triunghiulara,U=sup.triungh.)
> restart: with(linalg): A:=array(1..3,1..3,[[3,1,1],[-1,2,1],[2,1,4]]); # matr.A
# procedura ce realizeaza descompunerea LU a unei matrice
> x:= LUdecomp(A,L=’l’,U=’u’,U1=’u1’,R=’r’,P=’p’,det=’d’,rank=’ran’);
# matricea inferior trunghiulara, respectiv cea superior triunghiulara
> evalm(l); evalm(u); # L, U
> map(normal,evalm(l &* u)); # verificare: A=L*U
3. Algebra liniara: descompunerea QR a unei matrice

# Input: matrice patratica A
# Output: matricele din descompunerea A=Q*R
> restart: with(linalg):
> A:=matrix(3,3,[[1,3,3],[2,4,5],[7,3,8]]); # matricea A
> det(A); # det.matr.A (nenul)
# procedura ce realizeaza descompunerea QR a matricei A
> R:=QRdecomp(A, Q=’q’, rank=’r’); Q:=evalm(q); # matricea Q
> evalm(Q&*R); # verificare A=Q*R
4. Algebra liniara: formele canonice digonala si Jordan

# Input: matricele A si B;
# Output: formele canonice corespunzatoare (diagonala, respectiv Jordan);
> restart: with(linalg): A:=array([[1,2,3], [2,3,1], [3,1,2]]); # matricea A
> B:=array([[3,1,0,0], [1,2,0,0], [0,0,2,1], [0,0,0,2]]); # matricea B
# forme canonice
> J1:=jordan(A, ’P1’); C1:=print(P1); # forma diagonala a matricei A
> J2:=jordan(B, ’P2’); C2:=print(P2); # forma Jordan a matricei B
# verificari: J1=P1^(-1)*A*P1, J2= P2^(-1)*A*P2
> J1:=simplify(multiply(inverse(P1), A ,P1));
> J2:=simplify(multiply(inverse(P2), B , P2));
# verificari: A=A^t, matrice simetrica diagonalizabila
> evalm(A-transpose(A));
5. Algebra liniara: operatii cu vectori liberi

# Input: vectorii liberi u,v,w;
# Output: produs vectorial, scalar si mixt, unghi, norma, proiectie;
> restart: with(linalg):
> u:=vector(3,[1,2,3]); v:=vector(3,[2,3,4]); w:=vector(3,[1,4,2]); # u,v,w
# produs vectorial, produs scalar
Addenda - Programe MAPLEr 165
> a:=crossprod(u,v); s:=innerprod(u,v); # a= uxv, s= <u,v>

# unghi
> Theta:=In/U/V; angle(u,v); # unghiul dintre u si v
> A:=norm(a)/2; # A=||a||/2
> c:=crossprod(v,w); d:=crossprod(u,c); # c=vxw, d= <u,c>
# produs mixt
> d2:=evalm(innerprod(u,w)*v-innerprod(u,v)*w); # d2=<u,w>v-<u,v>w
> m1:=crossprod(u,v); # m1 = uxv
> m:=crossprod(m1,w); # m = <m1,w>
> e:=innerprod(v,v); # e = <v,v>
> pro:=(evalm(s)/evalm(e))*evalm(v); evalm(pro); # proiectia lui u pe v
> dif:=evalm(d)-evalm(d2); # verificare
6. Geometrie analitica: dreapta si planul

# 6a.
# Input: Punctele A1,A2,A3 si vectorii v1, v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(geom3d): with(linalg):
> point(A1,1,5,0); point(A2,2,3,4); point(A3,1,0,-2); # A1,A2,A3
> v1:=[1,-2,1]; n1:=[0,-1,2]; # v1,n1
# dreapta prin doua puncte, respectiv dreapta printr-un punct si o directie data
> line(d1,[A1,A2]); Equation(d1,’t’); # d1=dr(A1,A2)
> line(d2,[A3,v1]); Equation(d2,’t’); # d2=dr(A3,v1)
# planul printr-un punct si cu vectorul normal dat, resp. planul prin trei puncte
> plane(p1,[A3,n1]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A3,n1)
> plane(p2,[A1,A2,A3]); Equation(p2,[x,y,z]); # p2=pl(A1,A2,A3)
# distante
> e1:=distance(A1,A2); e2:=distance(A1,d2); # e1=d(A1,A2), e2=d(A1,d2)
> e3:=distance(A2,p1); e4:=distance(d1,d2); # e3=d(A2,p1), e4=d(d1,d2)
# unghiuri
> u1:=FindAngle(d1,d2); # u1=unghiul dintre d1 si d2
> u2:=FindAngle(p1,p2); # u2=unghiul dintre p1 si p2
> u3:=FindAngle(p2,d2); # u3=unghiul dintre p2 si d2
# proiectii
> projection(R1,d1,A3); coordinates(R1); # R1=proiectia lui A3 pe d1
> projection(R2,p1,A1); coordinates(R2); # R2=proiectia lui A1 pe p1
> projection(d3,d2,p2); Equation(d3,’t’); # d3=proiectia lui d2 pe p2
# simetrii
> w1:=coordinates(A1); w2:=coordinates(A2); w3:=coordinates(A3);
> point(S0,2*w2-w1); coordinates(S0); # S0=simetricul lui A1 fata de A2
> tz1:=coordinates(R1); point(S1,2*tz1-w3); coordinates(S1);
> # S1=simetricul lui A3 fata de R1
> tz2:=coordinates(R2); point(S2,2*tz2-w1); coordinates(S2);
> # S2=simetricul lui A1 fata de R2
# verificari
> evalf(distance(A3,d1)-distance(A3,R1));
> evalf(distance(A1,p1)-distance(A1,R2));
> point(A4,0,2,-3); qro:=coordinates(A4);
> projection(B4,A4,p2); pro:=coordinates(B4); 2*pro-qro;
166 ALGA-GDED
# 6b.
# Input: Punctele A, B, C, E si vectorul v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(linalg): with(geom3d):
> point(A,2,3,-5); point(B,1,2,1); # A,B
> point(C,1,5,3); point(E,1,1,1); # C,E
> v2:=[3,1,-1]; # v2
# ecuatiile dreptei prin doua puncte
> line(d1,[A,B]); Equation(d1,’t’); # d1=dr(A,B)
> line(d3,[B,C]); Equation(d3,’t’); # d3=dr(B,C)
> line(d5,[A,E]); Equation(d5,’t’); # d5=dr(A,E)
# ecuatiile dreptei ce trece printr-un punct si are vector director dat
> line(d2,[C,v2]); Equation(d2,’t’); # d2=dr(C,v2)
> line(d4,[B,v2]); Equation(d4,’t’); # d4=dr(B,v2)
# extragerea vectorului director
> v1:=ParallelVector(d1); # v1||d1
# proiectie (punct pe dreapta)
> projection(D,A,d2); coordinates(D); # D=proi. lui A pe d2
# ecuatia planului dat de punct si doua directii; extragerea vectorului normal
> plane(p1,[A,d3,d4]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A,d3,d4)
> n1:=NormalVector(p1); # n1||p1
# proiectii (punct pe plan)
> projection(F,E,p1); coordinates(F); # proi.pct.E pe p1
# intersectia dintre o dreapta si un plan
> intersection(V,d2,p2); detail(V); coordinates(V);
# verificari (distante aflate cu ajutorul proiectiilor determinate anterior)
> distance(E,p1); distance(E,F); # distanta de la un punct la un plan
> distance(A,d2); distance(A,D); # distanta de la un punct la o dreapta
> q:=crossprod(v1,v2); line(d8,[A,v1]);
7. Geometrie analitica: plotari de drepte si conice

# Input: 5 curbe in reprezentare parametrica;
# Output: plotari simultane si plotarea punctelor de intersectie a doua curbe;
> restart: with(linalg): with(plots): with(plottools):
# curbe in reprezentare parametrica
> x1:=3*cos(t1); y1:=2*sin(t1); # C1
> x2:=3*cosh(t2); y2:=2*sinh(t2); # C2
> x3:=t3^2; y3:=2*t3; # C3
> x4:=t4+2; y4:=t4-1; # C4
> x5:=3*t5; y5:=2*t5+1; # C5
# plotarea curbelor C1,C2 si C3
> d1:=plot([x1,y1,t1=-3..3],color=blue):
> d2:=plot([x2,y2,t2=-3..3],color=red):
> d3:=plot([x3,y3,t3=-3..3],color=green):
> display(d1,d2,d3); # plot. simultana a curbelor C1,C2,C3
# plotarea curbelor C4 si C5
> d4:=plot([x4,y4,t4=-3..3],color=blue):
> d5:=plot([x5,y5,t5=-3..3],color=red):
> display(d4,d5); # plotarea simultana a curbelor C4,C5
# aflarea punctelor de intersectie ale curbelor C4 si C5
> w1:=solve(x4=x5,t4); # sol. t4 a ecuatiei x4=x5 fnc. de t5
> t5_:=solve(subs(t4=w1,y5=y4)); t4_:=subs(t5=t5_,w1);

> # t4_ si t5_ sunt param. in pct. de intersectie
> xp1:=subs(t4=t4_,x4); yp1:=subs(t4=t4_,y4);
> xp2:=subs(t5=t5_,x5); yp2:=subs(t5=t5_,y5);
> # pct. de intersectie (xp1,yp1)=(xp2,yp2)
# plotarea punctelor de intersectie ale curbelor C1 si C2
> plot([[xp1,yp1],[xp2,yp2]],style=point,color=green);
8. Geometrie analitica: plotari simultane de drepte si conice

# Input: doua drepte si trei conice;
# Output: plotari simultane ale acestora
# 8a.
> restart; with(plots): with(linalg): with(plottools):
> # prima dr. in exprimare parametrica
> d1:=[3*t+2,2*t-1]: # d1
# prima dreapa in exprimare carteziana
> a:=solve(x=d1[1],t): # a= sol. t a ecuatiei x=3t+2 fnc. de x
> b:=subs(t=a,y=d1[2]): # b= d1 in expr. cartez. (ec. in x si y)
# a doua dreapta in exprimare carteziana
> d2:=3*x-5*y-4: # d2
# punctul de intersectie al celor doua drepte
> A:=solve({b,d2},{x,y}); # A= solutia in x si y a sistemului b=0, d2=0
> p1:=point([rhs(A[1]),rhs(A[2])],color=blue): # plotarea punctului A
# plotare drepte
> p2:=implicitplot(d2,x=-25..65,y=-25..65,color=green):
> p3:=plot([d1[1],d1[2],t=-25..25]):
> display(p1,p2,p3); # plotarea simultana a dr. d1, d2 si d3
# curbe in exprimare carteziana
> c1:=x^2/4+y^2=1: c2:=x^2-y^2/9=1: c3:=y^2-2*x=0: # c1, c2 si c3
# plotarea celor 3 curbe
> f1:=implicitplot(c1,x=-10..10,y=-10..10,color=red):
> f2:=implicitplot(c2,x=-10..10,y=-10..10,color=blue):
> f3:=implicitplot(c3,x=-10..10,y=-10..10,color=green):
> display(f1,f2,f3); # plot. simult. a conicelor c1,c2 si c3
# 8b.
> restart: with(plots): with(plottools):
# drepte in exprimare parametrica, respectiv carteziana
>d1:={x=t+2,y=-2*t}; d2:=y-2*x+4=0; # d1, d2
# prima dreapta in exprimare carteziana
>s:=solve(d1[1],t); # sol. t a ecuatiei x=t+2 functie de x
>d1_:=subs(t=s,d1[2]); # d1_= ec. carteziana a dreptei d1
# punctul de intersectie al celor 2 drepte
>A:=solve({d1_,d2},{x,y}); # A= punctul de intersectie al dr. d1 si d2
>x0:=rhs(A[1]); y0:=rhs(A[2]); # (x0, y0)= coordonatele punctului A
# plotari
>fig1:=implicitplot({d2},x=-10..10,y=-10..10): # plotarea dreptei d2
>fig2:=plot([rhs(d1[1]),rhs(d1[2]),t=-10..10]): # plotarea dreptei d1
>l:=point([x0,y0],color=green):
>plots[display](l); # plotarea punctului A
>plots[display](fig1,fig2,l); # plotarea simultana a dr. d1,d2 si a pct.A
168 ALGA-GDED
# curbe (in exprimare parametrica sau carteziana)

>c1:={x=3*cos(s),y=2*sin(s)}; c2:=9*x^2-y^2=1; c3:=y^2-2*x; # c1, c2 si c3
# plotari curbe
>fig3:=plot([rhs(c1[1]),rhs(c1[2]),s=-10..10],color=red):
>fig4:=implicitplot({c2},x=-10..10,y=-10..10,color=green,numpoints=5000):
>fig5:=implicitplot({c3},x=-10..10,y=-10..10,color=blue,numpoints=3000):
>plots[display](fig3,fig4,fig5); # plotarea simultana a curbelor c1,c2,c3
9. Geometrie analitica: transformari geometrice si reprezentari de conice
# 9a.
# Input: ecuatii elipsa si hiperbola;
# Output: plotari elipsa, hiperbola, translatie, rotatie,
# reflectie (simetrie fata de o dreapta), omotetie;
> restart: with(plottools): with(plots):
# ecuatie elipsa
> eq:= (x-x0)^2/a^2 + (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0; y0:=0;
# plotare elipsa
> elli:= ellipse([x0,y0], a, b, filled=true, color=gold): # elipsa
> plots[display](elli, scaling=constrained,title=‘Elipsa‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# ecuatie hiperbola
> eq:= (x-x0)^2/a^2 - (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0: y0:= 0:
> h:= hyperbola([x0,y0], a, b, -2..2): # hiperbola
# plotare hiperbola
> display(h,title=‘Hiperbola‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# plotari dupa ce s-au operat transformari geometrice: translatie, rotatie,
# oglindire (simetrie fata de o dreapta), omotetie (scalare izotropa),
# scalare (scalare anizotropa)
> display([elli,translate(elli,-2,-3)]); # translatie
> display([h,translate(h,-2,-3)]); # translatie
> display(rotate(elli, Pi/6)); # rotatie
> display(rotate(h, Pi/6)); # rotatie
> display(reflect(elli,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(reflect(h,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(plottools[homothety](elli,1/2)); # omotetie
> display(plottools[homothety](h,1/2)); # omotetie
> display(scale(elli,3,1/2,[0,0])); # scalare
> display(scale(h,3,1/2,[0,0])); # scalare
# 9b.
# Input: ecuatiile pentru tor si sa;
# Output: plotari: tor, sa transformate (translatie, rotatie, scalare, omotetie);
> restart: with(plots): with(plottools):
> c:=torus([0,0,0],2,3): # c (tor)
> plots[display](c,scaling=constrained,
title=‘Torus‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # plotare tor c
> plot3d(x*y,x=-1..1,y=-1..1); # plotare sa
> e1:=4*cos(u)*sin(v);e2:=2*sin(u)*sin(v);e3:=3*cos(v); # ec.par. sa
> plot3d([e1,e2,e3],u=-Pi..Pi,v=-Pi..Pi,scaling=constrained, # plotare sa
title=‘Shea‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
> display([c,translate(c,-,1,3)],scaling=constrained,title=‘Translate‘
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # translatie
> plots[display](rotate(c,Pi/4,[[1,1,2],[-2,3,1]]),scaling=constrained,
title=‘Rotate‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # rotatie
> q1:=reflect(c,[1,1,2],[-2,3,1]):
> # torul simetrizat in relativ la o dreapta
> plots[display]([c,q1],scaling=constrained,title=‘Reflect‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # oglindire
> o:= plottools[homothety](c,1/2):
> plots[display]([c,o],scaling=constrained,title=‘Homothety‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # omotetie
> M:=scale(c,2,3,1/3):
> plots[display]([c,M],scaling=constrained,title=‘Scaling‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # scalare
10. Geometrie diferentiala: plotarea unui fascicul animat de suprafete

# Input: patru suprafete (r1,r2,r3,r4) n reprezentare parametrica;
# Output: plotarea fasciculului determinat de r1,r2 si a celui det. de r3,r4
> restart: with(plots):
> r1:=[cos(u)*cosh(v),sin(u)*cosh(v),sinh(v)]; # r1
> r2:=[cos(u)*sinh(v),sin(u)*sinh(v),cosh(v)]; # r2
> r3:=[u*cos(v),u*sin(v),u^2]; r4:=[u,v,u*v]; # r3,r4
> f1:=evalm(t*r1+(1-t)*r2); # f1; fascicule de suprafete
> f2:=evalm(s*r3+(1-s)*r4); # f2; plotarea animata a celor doua fascicule
> animate3d(f1,u=-0..2*Pi,v=-2..2,t=0..1);
> animate3d(f2,u=-2..2,v=0..2*Pi,s=0..1,frames=20);
11. Geometrie diferentiala: suprafete parametrizate - curburi si reprez. grafica

# Input: suprafata r;
# Output: prima si a 2-a forma fundamentala, curbura totala si curbura medie;
> restart: with(plots): with(geom3d): with(linalg):
> r:=[u,v,u^2-v^2]; # suprafata r, derivate partiale
> r_u:=diff(r,u); r_v:=diff(r,v); # prima forma fundamentala
> E:=innerprod(r_u,r_u); # E = <r_u, r_u>
> F:=innerprod(r_u,r_v); # F = <r_u, r_v>
> G:=innerprod(r_v,r_v); # G = <r_v, r_v>
> i:=matrix(2,2,[E,F,F,G]); # i = matricea primei forme fundamentale
> r_uu:=diff(r_u,u); # der. partiale de ordinul al doilea
> r_uv:=diff(r_u,v); r_vv:=diff(r_v,v);
> n:=evalm((crossprod(r_u,r_v))/norm((crossprod(r_u,r_v),2)));
> # n= vectorul normal la suprafata r
> L:=innerprod(r_uu,n); # a doua forma fundamentala; L= <r_uu, n>
> M:=innerprod(r_uv,n); # M= <r_uv, n>
> N:=innerprod(r_vv,n); # N= <r_vv, n>
> ii:=matrix(2,2,[L,M,M,N]); # II= matricea formei II fundamentale
> k:=det(ii)/det(i); H:=(1/2)*((E*N+G*L-2*F*M)/det(i)); # curb.Gauss k si medie H
> imag1:=plot3d(r,u=-2..2,v=-2..2,color=red): # plotari
> imag2:=plot3d([u,v,k],u=-2..2,v=-2..2,color=blue):
> imag3:=plot3d([u,v,H],u=-2..2,v=-2..2,color=green):
> display(imag1,imag2,imag3); # plot. simultana: suprafata, k, si H
12. Geometrie diferentiala: rotatie animata

# Input: curba in reprezentare parametrica si matricea de rotatie;
# Output: plotarea curbei rotite (unghi variabil);
170 ALGA-GDED
> restart: with(plots): x:=2*cos(s); y:=sin(s); # ec.param.ale unei curbe

> v:=array(1..2,[x,y]); d:=0..2*Pi; # R=matricea de rotatie
> R:=matrix(2,2,[[cos(theta),-sin(theta)],[sin(theta),cos(theta)]]);
> W:=evalm(R&*v); # W=R*v
> animate([W[1],W[2],s=d],theta=0..8*Pi,frames=80); # plotare animata
13. Ecuatii diferentiale: EDO (ecuatii diferentiale ordinare)

# Input: ecuatie diferentiala ordinara (ex. 128)
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotare solutia generala
> restart: ode1:= diff(y(x),x)*x+2*y(x)-3*x=0; # EDO
> sol:=dsolve(ode1); # solutia generala
# o solutie particulara - pentru conditia initiala y(1)=1
> sol1:=dsolve( {ode1, y(1)=1}, y(x));
> with(DEtools): # plotare sol. generala
> DEplot(ode1, y(x), x=-10..10, y=10..10, linecolour=blue, stepsize=0.5);
14. Ecuatii diferentiale: SEDO (sisteme de ecuatii diferentiale ordinare)

# Input: sistem de ecuatii diferentiale ordinare (ex. 143);
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotari;
> restart: sys1:= {diff(x(t),t) = y(t), diff(y(t),t) = x(t)+2}; # SODE
> sol:=dsolve(sys1); # solutia generala
# o solutie particulara - cu conditiile initiale x(0)=0,y(0)=2
> sol1:=dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)});
> with(DEtools): with(plots): # plotari
# plotarea solutiei generale
> DEplot(sys1,[x(t),y(t)],t=-2..2,x=-1..2,y=-1..2,title=‘plot SODE‘,
color=blue,stepsize=0.5);
# plotarea solutiei generale in 3D
> DEplot3d(sys1,{x(t),y(t)},t=-1..1, [[x(0)=0,y(0)=2]],x=0..2,y=0..4,
scene=[t,x(t),y(t)],linecolour=COLOR(HUE,.5));
# plotarea solutiei particulare
> p:= dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)}, type=numeric);
> odeplot(p, [[t,x(t)],[t,y(t)]],-4..4); # x si y plot.fnc.de t
> odeplot(p, [x(t),y(t)],-4..4); # sp.fazelor: x(t)&y(t)
> odeplot(p, [t,x(t),y(t)],-4..4, color=blue, axes=boxed); # plot sol.3D
15. Ecuatii diferentiale: linii de camp

# Input: un cmp vectorial;
# Output: plotarea liniilor de camp;
> restart: with(plots):
> fieldplot3d([x,y,x+y],x=-1..1,y=-1..1,z=-1..1,grid=[5,5,5], axes=boxed);
16. Ecuatii diferentiale: EDP (ecuatii diferentiale cu derivate partiale)

# Input: ecuatie liniara omogena cu derivate partiale (ex. 150);
# Output: plotarea solutiei ecuatiei cu derivate partiale pentru anumite cond.ini.
> restart: # ecuatie liniara omogena cu derivate partiale
> pde:= x*diff(u(x,y,z),x)+y*diff(u(x,y,z),y)+(x+y)*diff(u(x,y,z),z) = 0;
> ics:=[cos(t)*sin(s),cos(s)*cos(t),cos(t),sin(t)],[t=0..Pi, s=0..Pi]; # cond.ini.
> with(PDEtools): # plotarea solutiei
> PDEplot(pde, ics, numsteps=[-5,6], stepsize=.1, axes=boxed, style=PATCHNOGRID,
numchar=[16,16], orientation=[148,66], lightmodel=’light2’);
Bibliografie
[1] E.Arghiriade, Curs de algebră superioară, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1963. U: II8905.
P: TIII10857.
[2] Gh.Atanasiu, Gh.Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică, diferenţială
şi ecuaţii diferenţiale, Ed. All, Bucureşti, 1994; 1996. U: II38657, 1998. U: 39368.
[3] Gh.Atanasiu, Gh.Pitiş, M.Cazacu, V.Grosaru, Culegere de probleme de geometrie analitică şi
diferenţială, Tipogr. Univ. Braşov, 1980. U: III15589.
[4] Gh.Atanasiu, E.Stoica, Algebră liniară, geometrie analitică, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2003.
[5] V.Balan, Algebră liniară, geometrie analitică, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999. U: II39499.
[6] V.Balan, S.Dinu, Geometrie analitică – Elemente de teorie şi probleme, Ed. Printech, 2003;
Ed. Bren, 2004.
[7] V.Balan, I-R.Nicola, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale
(exerciţii şi probleme), Ed. Bren, 2004-2008.
[8] M.Bercovici, S.Rimer, A.Triandaf, Culegere de probl. de geometrie analitică şi diferenţială,
Ed. Didactică şi Pedagogică, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[9] M.Bodnariu, Elemente de algebră, Ed. Printech, 1998.
[10] N.Boja, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale: culegere de
probleme, Ed. Politehnicii Timişoara, 2001. U: II39565.
[11] S.Bontaş, Geometrie şi calcul integral, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2009.
[12] V.Brânzănescu, O. Stănăşilă, Matematici speciale, Ed. ALL, Bucureşti, 1994.
[13] F.Bucur, Algebră liniară, geometrie analitică, Lit. Inst. Constr. Bucureşti, 1971. U: II23383.
[14] S.Chiriţă, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
[15] N.Ciorănescu, M.Roşculeţ, Culegere de probleme de algebră şi analiză matematică, Ed.
Tehnică, 1959. U: II6262. P: TIII6747.
[16] S.Corbu, Gh.Mocică, Ecuaţii diferenţiale. Teorie şi aplicaţii, Ed. Fair Partners, Bucureşti,
2003.
[17] C.Coşniţă, I.Sager, I.Matei, I.Dragotă, Culegere de probleme de geometrie analitică, Ed.
Didactică şi Pedagogică, 1963.
[18] M.Craioveanu, Introducere ı̂n geometria diferenţială, Ed. Univ. de Vest, Timişoara, 2008.
[19] I.Creangă, Gh.Gheorghiu, A.Haimovici, M.Haimovici, O.Mayer, Curs de geometrie analitică:
pentru uzul institutelor tehnice, Ed. Tehnică, 1951. U: II3632.
[20] I.Creangă, C.Reischer, Algebră liniară, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1970. U: II17295.
P: TIII19311.
[21] I.Crişan, A.Lare, Culegere de probleme de geometrie analitică, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1971. U: II18018.
[22] Gh.Dodescu, Metode numerice ı̂n algebră, Ed. Tehnică, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[23] O.Dogaru, M.Doroftei, Algebră liniară, Geometry Balkan Press, 1998.
[24] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie analitică şi difernţială, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
[25] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie diferenţială liniară şi pătratică, Fair Partners, 2006.
[26] L.Drăguşin, C.Drăguşin, C.Radu, Calcul integral şi ecuaţii diferenţiale, Ed. Style, 1996.
[27] M.A.Geanău, Probleme de algebră, Ed. Printech, 1997.
[28] Gh.Gheorghiev, R.Miron, D. Papuc, Geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1968-1969. U: II13538.
[29] Gh.Th.Gheorghiu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi programare, Ed.
Didactică şi Pedagogică, 1977. U: II25541.
[30] Gh.Th.Gheorghiu, Elemente de algebră şi geometrie analitică, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1961. U: II8079.
171
172 ALGA-GDED
[31] Gh.Th.Gheorghiu, Geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1969.
U: II14354.
[32] I.Glazman, Iu.Liubici, Alg. liniară pe spaţii finit dimensionale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1980. U: II28752.
[33] A.Haimovici, Grupuri de transformări, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1968.
[34] I.-E.Hirică, L.Nicolescu, S.Leiko, G.Pripoae, Geometrie diferenţială. Probleme. Aplicaţii, Ed-
itura Fundaţiei ”România de Mâine”, Bucureşti, 1999.
[35] A.Ioanoviciu, N.Mihăileanu, M.Silişteanu Milovaru, M.Neumann, I.Peterfi, L.Stanciu,
P.Stanciu, Culegere de probleme de geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi
[36] C.Ionescu-Bujor, Geometrie analitică şi diferenţială, Inst. Pol. Bucureşti, 1950. U: III7673.
[37] C.Ionescu-Bujor, O.Sacter, Exerciţii şi probleme de geometrie analitică şi diferenţială, Ed.
Didactică şi Pedagogică, 1963. U: II9022.
[38] O.Kreindler, Geometrie analitică şi diferenţială, Ed. I.P.B., 1950. U: III8196.
[39] A.Leonte, G.Vraciu, Elemente de calcul matriceal cu aplicaţii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1975.
U: II22658.
[40] E.Mănzatu, Probleme de geometrie analitică, Acad.Militară, Bucureşti, 1979.
[41] N.Mihăileanu, Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1971. U: II18522.
[42] N.Mihăileanu, Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială: complemente, Ed. Didactică şi
[43] N.Mihăileanu, Lecţii complementare de geometrie, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976.
[44] R.Miron, Geometrie analitică, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976. U: II24293.
[45] P.S.Modenov, Geometrie analitică, Ed. Tehnică, 1957. U: II5663.
[46] E.Murgulescu, Geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1974.
U: II8904.
[47] E.Murgulescu, N.Donciu, Culegere de probleme de geometrie analiticăşi diferenţială,
Universitatea ”Politehnica” Bucureşti, 1971. U: II18509.
[48] E.Murgulescu, N.Donciu, V.Popescu, Geometrie analiticăı̂n spaţiu şi geometrie diferenţială -
culegere de probleme, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1974. U: II21167.
[49] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, Geometrie analitică, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[50] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.Târnoveanu, Geometrie analitică şi
diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1965. U: II10530.
[51] Al.Myller, Curs de geometrie analitică, Ed. Sem.Mat. Iaşi, 1936. U: II2171.
[52] Al.Myller, Geometrie analitică, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1972. U: II19632.
[53] M.Neagu, Geometrie superioară ı̂n plan şi ı̂n spaţiu, Ed. Univ. Transilvania din Braşov, 2008.
[54] Gh.Necşuleu, V.Necşuleu, N.-C.Necşuleu, Transformări geometrice ı̂n spaţiul euclidian
tridimensional. Aplicaţii ı̂n geometrie şi mecanică, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2005.
[55] I.R.Nicola, Metode geometrice pentru studiul unor procese biologice complexe, Ed. Bren,
Bucureşti, 2007
[56] V.Obădeanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică,, Ed. Facla, 1981.
U: II29956.
[57] V.Olariu, O.Olteanu, Analiză matematică, Ed. Semne, 1998. U: II38622.
[58] D.Pompeiu, Geometrie analitică (curs), Ed. Matac, 1938. U: III15093.
[59] I.Pop, Gh.Neagu, Algebră liniară şi geometrie analitică ı̂n plan şi ı̂n spaţiu, Ed.Plumb, Bacău,
1996.
[60] I. Popescu, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1964.
[61] I.I. Popescu, G.G.Vrănceanu, C.Tudor, Matematici superioare, Ed. Didactică şi
[62] T.V. Postelnicu, M.I.Stoka, G.G.Vrănceanu, Culegere de probleme de geometrie analitică şi
diferenţială, Ed. Tehnică, 1970. U: II17159.
[63] C.Radu, Algebră liniară, geometrie analitică, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2004.
[64] C.Radu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Ed. ALL, 1996. U: II38657.
[65] C.Radu, C.Drăguşin, L.Drăguşin, Algebră liniară, analiză matematică, geometrie analitică şi
diferenţială, Ed. Fair Partners, 2000.
[66] C.Radu, C.Drăguşin, L.Drăguşin, Aplicaţii de alg., geometrie şi matematici spec., Ed. Didac-
tică şi Pedagogică, 1991. U: II36960.
[67] M.Roşculeţ, Algebră liniară, geometrie analitică şi geometrie diferenţială , Ed. Tehnică, 1987.
U: II33881.
Bibliografie 173
[68] O.Sacter, Despre conice şi alte curbe, Ed. Tehnică, 1955.
[69] M.Sarian, Conice: elemente geometrice, Universitatea ”Politehnica” Bucureşti, 1936.
U: III8968.
[70] N.Soare, Curs de geometrie, Ed. Univ. Bucureşti, 1996. U: II38760.
[71] N.Soare, A.M.Panait, L.Preda, I.Soare, Metoda transformărilor geometrice, Ed. Gimnasium,
Târgovişte, 2002.
[72] Şt.Staicu, Aplicaţii ale calculului matriceal ı̂n mec. solidelor, Ed.Acad.,1986. U: II33045.
P: TIII36932.
[73] I.Stamate, Culegere de probleme de matematici superioare, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1971.
U: II18621.
[74] O. Stănăşilă, Analiză liniară şi geometrie, vol.1, Ed. ALL Educaţional, Bucureşti, 2000.
[75] I.D.Teodorescu, Geometrie şi elemente de algebră liniară, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1965. U: II10973; 1967 (culegere de probleme). U: II12858; 1971 (culegere de probleme).
U: II18461; 1972. U: II19190.
[76] N.Teodorescu, Metode vectoriale ı̂n fizica matematică, Ed. Tehnică, 1954. U: II4186.
[77] O.Tino, E.Murgulescu, V.Bănărescu, Exerciţii şi probleme pentru cursul de geometrie analitică
ı̂n şcolile tehnice superioare, Litogr. Tip. Înv. Buc. U: II5720.
[78] A.Turtoi, Geometrie, Ed. Univ. Bucureşti, 1996. U: II38665.
[79] Gh.Ţiţeica, Culegere de probleme de geometrie analitică, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S.A.
1939. U: II2233.
[80] Gh.Ţiţeica, Curs de geometrie analitică, Ed. Facultăţii de Ştiinţe Bucureşti, 1929.
U: 16294; 1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[81] Gh.Ţiţeica, Geometrie analitică, Lit. Ştefănescu 1901. U: II12622.
[82] C.Udrişte, Algebră liniară geometrie analitică, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947.
P: III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000, 2005.
[83] C.Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1993. U: II3765. P: III41318.
[84] C.Udrişte, Probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1976.
[85] C.Udrişte, O.Dogaru, Geometrie analitică, Universitatea ”Politehnica” Bucureşti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
[86] C.Udrişte, C.Radu, C.Dicu, O.Mălăncioiu, Algebră, geometrie analitică şi şi ecuaţii
diferenţiale, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
[87] C.Udrişte, C.Radu, C.Dicu, O.Mălăncioiu, Probleme de algebră, geometrie analitică şi ecuaţii
diferenţiale, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
[88] S.Vasilache, Elemente de teoria mulţimilor şi a structurilor algebrice, Ed. Academiei, 1956.
U: II5352.
[89] Ge. Vraciu, Algebră liniară, Ed. Universităţii din Craiova, 1994.
[90] Gh.Vrănceanu, Curs de geometrie analitică şi proiectivă, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S.A.
1944-45. U: II3361.
[91] Gh.Vrănceanu, Geometrie analitică şi proiectivă, Ed. Tehnică, 1954. U: II4347.
[92] Gh.Vrănceanu, Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[93] Gh.Zapan, Curs de geometrie analitică, aplicaţii, Autografia Şc. de Artilerie, Geniu şi Marină
1919. U: II2786.
[94] ***, Cuadrice, Univ. Bucureşti 1922. U: II17971.
[95] ***, Dicţionar de matematici generale, Ed. Enciclopedică Română, 1974.
[96] ***, Geometrie analitică, Univ. Bucureşti. U: II222.
[97] ***, Mica enciclopedie matematică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1980.
= Cărţi editate ı̂n limbi străine. =
[98] L.Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[99] E.Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[100] R.M.Bowen, C.C.Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[101] A.Burdun, Culegere de probleme de algebră şi geometrie analitică (lb. rusă), Univ. Minsk,
1989.
[102] G.Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Ed. Societa Anonima D.Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.
174 ALGA-GDED
[103] N.Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[104] J.Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[105] A.Dubrovin, S.P.Novikov, A.T.Fomenko, Geometrie contemporană (l. rusă), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[106] C.V.Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[107] C.H.Edwards, D.E.Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[108] N.V.Efimov, E.R.Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[109] C.W.Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[110] M.Farkas, I.Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed.Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[111] G.Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972.U: II36067
[112] G.Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[113] J.W.Harris, H.Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, Springer-
Verlag, 1998.
[114] G.E.Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[115] A.Howard, Elementary Linear Algebra, J.Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
[116] A.Howard, C.Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[117] A.Jeffrey, Mathematics for Engineering and Scientists, V.N.R.International Eds., 1989.
[118] P.K.Kenshaft, Linear Mathematics.U: II36195.
[119] D.V.Kletenik, Problémés de géometrie analitique, Ed. Mir, 1969. U: II14574.
[120] W.Klingenberg, Lineare Algebra und Geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[121] E.Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, J.Wiley & Sons, New York, 1962. U: II37192.
[122] I.Moş, An introduction to Geometric Mechanics, Cluj University Press (Presa Universitară
Clujeană), Cluj-Napoca 2005.
[123] A.D.Myskis, Introductory Mathematics for Engineers, Mir Publ., 1975. U: II22920.
[124] P.V.O0 Neill, Advanced Engineering Mathematics, Wadsworth Eds., 1991.
[125] A.V.Pogorelov, Analytic Geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[126] I. Proskurakov, Culegere de probleme de algebră liniară, Ed. Nauka, Moscova, 1978.
U: II28443. P: TII21426 (l. rusă).
[127] P.H.Selby, Practical Algebra, John Wiley & Sons, 1974, U: II36187.
[128] L.Smith, Linear Algebra, Springer Verlag, 1978. U: II26153.
[129] M.V.Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engineering and Mathematics,
Ellis Horwood Ltd., 1984.U: II36163.
[130] O.N.Ţuberbiller, Probleme şi exerciţii de geometrie analitică, Ed. Nauka, 1970 (l.rusă).
[131] C.Udrişte, Geometric Dynamics, Kluwer Acad. Publishers, 2000.
[132] C.Udrişte, Problems of Linear Algebra, Analytic and Differential Geometry, Differential
Equations, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
[133] C.Udriste, V.Balan, Analytic and Differential Geometry, University Lectures Series 7,
Geometry Balkan Press, Bucharest 1999.
[134] C.Udriste, V.Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Balkan Press, Bucharest 2001.
[135] C.Udrişte, I.Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
[136] E.Young, Vector and Tensor Analysis, M.Dekker, 1993.
= Cărţi editate ı̂n tipografia U.P.B. =
[137] I.Bacalu, G.Budianu, R.F.Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.

[138] V.Balan, Algebră liniară şi geometrie analitică, 1999.
[139] V.Balan, N.Bı̂lă, Geometrie diferenţială, culegere de exerciţii şi probleme, 1998, P: TIII45014.
[140] V.Balan, A.Suciu, Algebră liniară, Culegere de probleme de algebră liniară, 1999.
[141] L.Brânzănescu, Curs de algebră şi geometrie, 1990. P: TIII39235.
[142] L.Brânzănescu, R.Minculescu, Algebră: culegere de probleme, 1991. P: TIII40800.
[143] L.Brânzănescu & al., Geometrie analitică şi diferenţială: culegere de probleme, 1992.
[144] M.Cârnu, Spaţii vectoriale, 1991. P: TIII40940.
[145] E.Cioară, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, 1991. P:TIII40030.
[146] E.Cioară, Algebră liniară. Culegere de probleme, 1996. P: TIII44534.
[147] A.Colojoară, Algebră liniară, 1990. P: TIII39578.
[148] M.Craiu, A.M.Neagu, G.Toma, Probleme de algebră şi geometrie, 1979. P: TIII33536.
Bibliografie 175
[149] F.Gândac, S.Corbu, Culegere de probleme de alg. liniară şi geometrie analitică, 1981.
[150] M.Geanău, Lecţii de algebră liniară, 1993.
[151] E.Grecu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi programare liniară, 1995.
[152] E.Grecu, Culegere de probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi
programare liniară, 1995.
[153] E.Grecu, Culegere de probleme de algebră liniară şi programare, 1979.
[154] E.Grecu, Curs de geometrie analitică, 1997.
[155] E.Grecu, Probleme rezolvate de geometrie analitică, 1997.
[156] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.Târnoveanu, Geometrie analitică şi
diferenţială. U: II10530.
[157] E.Murgulescu, N.Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitică şi diferenţială, 1971.
U: II18509.
[158] A.Niţă, O.Stănăşilă, Seturi de probleme (algebră, geometrie, ecuaţii diferenţiale), 1988.
[159] C.Radu, C.Drăguşin, L.Drăguşin, Aplicaţii de algebră, geometrie şi matematici speciale, 1991.
U: II36960.
[160] C.Radu, A.Zlătescu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, 1992.
[161] C.Udrişte, Linear Algebra, 1992. P: TIII42992.
[162] C.Udrişte, Problems of Algebra, Geometry and Differential Equations, 1992.
[163] C.Udrişte, O.Dogaru, Algebră liniară, 1991, 1993. P: TIII4024.
[164] C.Udrişte, O.Dogaru, Geometrie analitică, 1991, 1992. P: TIII40425.
NOTĂ. La sfârşitul citărilor se află cotele lucrărilor, la bibliotecile:
P - Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnica Bucureşti,

Adresa: Localul Polizu, Calea Grivitei, nr. 132, corp I, etaj 2, camera 210,
Tel: 021.402.39.82, 021.312.70.44, 021.650.31.32;
e-mail: Cristina Albu <c albu@library.pub.ro>,
http://www.library.pub.ro
U - Biblioteca Facultăţii de Matematică - Informatică a Universităţii din Bucureşti,
Adresa: Fac. de Matematică, Str. Academiei 14, Etaj 1, cam. A102 & A125.
Tel: 021.314.35.08 / int. 2213, 2206,
e-mail: Ramona Moldoveanu <ramona@univ.bcub.ro>,
http://fmi.unibuc.ro/ro/biblioteca/biblioteca anunturi

Rom Algagded Ex

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rom Algagded Ex

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vladimir Balan Ileana-Rodica Nicola

Exerciţii, probleme şi aplicaţii cu soft specializat

14 ianuarie 2019 Autorii.

Cap. I. Recapitulare (algebră liniară şi geometrie analitică)

3. Pentru matricea A din exerciţiul precedent, calculaţi A−1 :

4. Rezolvaţi sistemul AX = b, unde se dă matricea extinsă Ā = (A|b):

2. Dreapta ı̂n plan. Conice

7. Aflaţi dreapta ∆ care conţine punctele A(1, 2) şi B(3, −1).

9. Determinaţi distanţa de la punctul A(1, 2) la dreapta y = 2x − 1.

11. Se dă cercul Γ : (x − 6)2 + (y − 3)2 = 4. Aflaţi:

12. Se dă elipsa E : x2 + 4y 2 − 4 = 0. Aflaţi:

13. Se dă hiperbola H : x2 − 2y 2 − 2 = 0. Aflaţi:

14. Se dă parabola P : y 2 = 4x. Aflaţi:

II. Algebră liniară

17. Se dau V = {f | f : (−1, 1) → R} şi submulţimile

18. Arătaţi că:

a) Arătaţi că B 0 şi B 00 sunt baze ı̂n R3 ;

22. Se dau subspaţiile

a) Aflaţi câte o bază ı̂n subspaţiile U, V, U ∩ V, U + V .

23. a) Arătaţi că F = {p1 = 1 + X, p2 = X + X 2 , p3 = 1} este bază ı̂n P2 .

2. Produs scalar. Spaţii euclidiene

3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt

28. Se dă subspaţiul W = L(v1 = (1, 0, 1, 1), v2 = (1, −1, 1, 0)) ⊂ R4 .

f ) Aflaţi coeficienţii Fourier αi = hv, fi i, i = 1, 2 ai lui v relativ la B şi verificaţi inegalitatea

29. Ortonormaţi familiile de vectori:

32. Se dă aplicaţia T : R1 [X] → R1 [X],

a) Arătaţi că T este transformare liniară.

33. Se dă transformarea liniară T ∈ L(R3 , R2 ), care satisface condiţiile

T (v1 − v3 ) = w1 , T (v2 + 2v3 ) = w2 , T (−v1 ) = w1 − w2 ,

34. Se dă aplicaţia T : C 1 (0, 1) → C 0 (0, 1),

(T (f ))(x) = f 0 (x), ∀x ∈ (0, 1), f ∈ C 1 (0, 1).

a) Arătaţi că T este transformare liniară.

35. Se dă morfismul de spaţii vectoriale T ∈ L(R1 [X], R2 [X]),

5. Transformări liniare particulare

38. Arătaţi că aplicaţia

39. Fie V un spaţiu euclidian. Se dă translaţia Tv de vector v, Tv : V → V, Tv (x) =

6. Vectori şi valori proprii. Diagonalizare

41. Aceeaşi problemă pentru matricele

7. Forma canonică Jordan

 42. Se dă transformarea

b) Pentru fiecare valoare proprie distinctă λ a lui T , efectuaţi următoarele:

43. Aceeaşi problemă pentru matricele:

44. Să se jordanizeze endomorfismul T de matrice A folosind metoda şirului de nuclee,

8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice

9. Teorema Cayley-Hamilton. Funcţii de matrice

În fiecare din cele două cazuri, aflaţi:

10. Forme biliniare. Forme pătratice

a) Arătaţi că A este formă biliniară.

51. Considerăm aplicaţia

A : R2 × R2 → R, A(x, y) = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .

a) Arătaţi că A este formă biliniară simetrică.

52. Se dă forma pătratică Q : R2 → R, Q(x) = x21 − 4x1 x2 + 3x22 , ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .

53. Verificaţi dacă aplicaţiile următoare A : R2 × R2 → R sunt forme biliniare:

54. Se dă forma biliniară A : R2 × R2 → R,

A(x, y) = x1 y2 − x2 y1 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .

a) Este A formă biliniară simetrică ?

55. Se dă forma biliniară A : R3 × R3 → R,

A(x, y) = 2x1 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 .

a) Arătaţi că A este formă biliniară simetrică.

57. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q(x) = x21 − x1 x2 + 2x2 x3 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

58. Se dă forma biliniară simetrică A : R3 × R3 → R,

A(x, y) = 2x1 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 .

a) Aflaţi U ⊥ , unde U = L(v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1)).

11. Expresia canonică a unei forme pătratice