ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ,

GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI

DIFERENŢIALĂ

Dorel Fetcu
Referenţi:
Conf. Dr. Ariadna Lucia Pletea
Catedra de Matematică
Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi
Conf. Dr. Cezar Oniciuc
Facultatea de Matematică
Universitatea ”Al. I. Cuza” Iaşi
 Cuprins

Capitolul 1. CAPITOL INTRODUCTIV 7

1. Elemente de calcul matricial 7
2. Sisteme de ecuaţii liniare 13
Capitolul 2. SPAŢII LINIARE 21
1. Definiţii. Proprietăţi. Exemple 21
2. Baze ı̂n spaţii liniare finit dimensionale 27
Capitolul 3. APLICAŢII LINIARE ÎNTRE SPAŢII LINIARE FINIT
DIMENSIONALE 39
1. Definiţia aplicaţiilor liniare. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii
liniare. Matricea asociată unei aplicaţii liniare 39
2. Valori şi vectori proprii ai unui operator liniar 55
Capitolul 4. FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE
PE SPAŢII LINIARE FINIT DIMENSIONALE 67
1. Funcţionale liniare 67
2. Funcţionale biliniare 69
3. Funcţionale pătratice 74
Capitolul 5. SPAŢII EUCLIDIENE 89
1. Definiţii. Proprietăţi. Exemple 89
2. Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu euclidian 94
3. Subspaţii liniare ortogonale ale unui spaţiu euclidian 100
4. Aplicaţii liniare pe spaţii euclidiene 104
Capitolul 6. SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 109
1. Segmente orientate. Vectori liberi 109
2. Produse de vectori ı̂n spaţiul liniar al vectorilor liberi 115
Capitolul 7. REPERE 127
1. Repere carteziene 127
2. Coordonate polare 138
3. Coordonate cilindrice 141
4. Distanţe. Arii. Volume 142
Capitolul 8. DREAPTA ÎN PLAN 147
1. Reprezentări analitice ale dreptelor ı̂n plan 147
2. Unghiul a două drepte 151
3. Distanţa de la un punct la o dreaptă 153
3
4

4. Fascicule de drepte ı̂n plan 154

Capitolul 9. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 157
1. Reprezentări analitice ale planului 157
2. Distanţa de la un punct la un plan 164
3. Fascicule de plane 165
4. Reprezentări analitice ale dreptei ı̂n spaţiu 166
5. Unghiul a două drepte 170
6. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan 171
7. Poziţia relativă a unei drepte faţă de un plan 171
8. Distanţa de la un punct la o dreaptă ı̂n spaţiu 176
Capitolul 10. CERCUL ÎN PLAN 179
1. Reprezentări analitice ale cercului ı̂n plan 179
2. Poziţia relativă a unei drepte faţă de un cerc 182
3. Probleme de tangenţă 184
Capitolul 11. CONICE 191
1. Conice date prin ecuaţia canonică 191
2. Conice date prin ecuaţia generală 205
Capitolul 12. SFERA 225
1. Reprezentări analitice ale sferei 225
2. Poziţia relativă a unui plan faţă de o sferă. Cercul ı̂n spaţiu 229
3. Poziţia relativă a unei drepte faţă de o sferă 230
4. Probleme de tangenţă 231
Capitolul 13. CUADRICE 237
1. Cuadrice date prin ecuaţia canonică 237
2. Cuadrice riglate 249
3. Cuadrice date prin ecuaţia generală 251
Capitolul 14. CURBE 255
1. Teorema de inversare locală. Teorema funcţiilor implicite 255
2. Curbe ı̂n plan 256
3. Curbe ı̂n spaţiu 282
Capitolul 15. SUPRAFEŢE 303
1. Reprezentări analitice ale suprafeţelor 303
2. Curbe pe o suprafaţă. Planul tangent şi normala la o suprafaţă 305
3. Prima formă fundamentală a unei suprafeţe 310
4. Elementul de arie. Aria unei suprafeţe 314
5. Contactul dintre o curbă şi o suprafaţă. Sfera osculatoare şi cercul
osculator ale unei curbe ı̂n spaţiu 316
6. Înfăşurătoarea unei familii de suprafeţe 322
7. Generări de suprafeţe 325
7.2. Suprafeţe de rotaţie 331
Glosar 335
 5

Bibliografie 339
 CAPITOLUL 1

CAPITOL INTRODUCTIV

În acest prim capitol vom reaminti pe scurt unele noţiuni şi rezultate
referitoare la calculul matricial şi la sistemele de ecuaţii liniare. Toate acestea
sunt tratate pe larg ı̂n manualele de algebră pentru clasele a XI-a şi a XII-a
(ı̂n special cele pentru profilul M1) şi, din acest motiv, vom demonstra aici
doar unele dintre rezultatele prezentate.

1. Elemente de calcul matricial

Definiţia 1.1. Fie mulţimile de numere naturale I = {1, 2, . . . , m} şi
J = {1, 2, . . . , n}, m, n ∈ N∗ . Se numeşte matrice cu m linii şi n coloane o
aplicaţie A : I × J → K, unde (K, +, ·) este un corp comutativ. În acest caz
A(i, j) = aij , i ∈ I, j ∈ J, se numesc elementele matricei A iar matricea se
scrie sub forma unui tablou dreptunghiular cu m linii şi n coloane astfel
 
a11 a12 ... a1n
 a21 a22 ... a2n 
 
A= .. .. .. ..  = (aij ) i = 1, m .
 . . . .  j = 1, n
am1 am2 . . . amn

Mulţimea matricilor cu m linii şi n coloane cu elemente din corpul K se notează

Mm,n (K).

Dacă m = n atunci o matrice A cu m linii şi n coloane, cu elemente dintr-un

corp K, se numeşte matrice pătratică de ordin n (sau m). Mulţimea acestor
matrici se notează Mn (K). Pentru o matrice pătratică A = (aij )i, j = 1, n
definim urma matricei A prin trace A = a11 + a22 + . . . + ann .1

Definiţia 1.2. Fie A ∈ Mm,n (K) o matrice pătratică de ordin n cu

elemente din corpul K. Se numeşte determinantul matricei A elementul din
K

det A = (−1)sign(P ) · a1j1 · . . . · anjn ,
P ∈Pn

1În limba engleză trace=urmă.

7
8 CAPITOL INTRODUCTIV

1 2 ... n
unde P = ∈ Pn este o permutare a numerelor naturale
j1 j2 . . . jn
1, . . . n. Determinantul matricei A se notează

a11 a12 . . . a1n

a21 a22 . . . a2n

det A =
.. .. .. ..
.

. . . .

an1 an2 . . . ann

Definiţia 1.3. O matrice A ∈ Mn (K) pentru care det A = 0 se numeşte

matrice nesingulară iar mulţimea acestor matrici se notează GL(n, K). Dacă
det A = 0, unde 0 ∈ K este elementul neutru la operaţia de adunare din K,
matricea A se numeşte matrice singulară.
Definiţia 1.4. Fie matricea A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K). Se numeşte
j = 1, n
minor de ordin k ≤ min{m, n} al matricei A un determinant de forma

ai j ai j . . . ai1 jk

11 1 2

ai j ai j . . . ai2 jk

21 2 2
∆k =
.. .. .. ..
,

. . . .

aik j1 aik j2 . . . aik jk

unde il ∈ {1, 2, . . . , m} şi jl ∈ {1, 2, . . . , n} pentru orice l ∈ {1, 2, . . . , k}.

Definiţia 1.5. Fie matricea A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K). Spunem că
j = 1, n
matricea A are rangul r ≤ min{m, n} şi scriem rang A = r dacă aceasta are
un minor ∆r = 0 şi orice minor de ordin mai mare decât r este egal cu 0.
Definiţia 1.6. Două matrici A şi B care au acelaşi rang se numesc echiva-
lente şi se notează A ∼ B.
Definiţia 1.7. Se numesc transformări elementare asupra liniilor unei
matrici următoarele operaţii: ı̂nmulţirea unei linii cu un scalar (element din
corpul K), schimbarea a două linii ı̂ntre ele, adunarea la elementele unei linii
a elementelor unei alte linii ı̂nmulţite cu un scalar.
Propoziţia 1.1. Prin efectuarea de transformări elementare asupra unei
matrici rangul acesteia nu se schimbă.
Exemplu 1.1. Vom prezenta ı̂n continuare un exemplu de calcul al ran-
gului unei matrici cu ajutorul transformărilor
 elementare. 
0 4 10 1
 4 8 18 7 
Să se determine rangul matricei A =  
 10 18 40 17  ∈ M4 (R).
1 7 17 3
Avem
   
0 4 10 1 1 7 17 3
 4 8 18 7   0 4 10 1 
A=  
 10 18 40 17  ∼  4 8 18 7 


1 7 17 3 10 18 41 17
 CAPITOL INTRODUCTIV 9
   
1 7 17 3 1 7 17 3
L3 − 4L1  L3 + 5L2
0 4 10 1   0 4 10 1 
L4 − 10L1 
 0 −20 −50
 L4 + 13L2  
−5   0 0 0 0 
∼ ∼
0 −52 −130 −13 0 0 0 0

1 7 17 3
∼ ,
0 4 10 1
unde am notat cu Li , i = 1, 4 linia i a matricei A. Acum obţinem cu uşurinţă
rang A = 2.
Operaţii cu matrici
Adunarea matricilor
Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Definim adunarea a două matrici cu m
linii şi n coloane cu elemente din corpul K
+ : Mm,n (K) × Mm,n (K) → Mm,n (K),
prin (A, B) → A + B = (cij ) i = 1, m unde cij = aij + bij , A = (aij ) i = 1, m şi
j = 1, n j = 1, n
B = (bij ) i = 1, m .
j = 1, n
Înmulţirea matricilor cu scalari
Definim ı̂nmulţirea unei matrici cu m linii şi n coloane cu elemente din
corpul K cu un element din corpul K (numit scalar)
· : Mm,n (K) × Mm,n (K) → Mm,n (K),
prin (α, A) → α · A = (α · aij ) i = 1, m unde A = (aij ) i = 1, m şi α ∈ K.
j = 1, n j = 1, n
Înmulţirea matricilor
Definiţia 1.8. Două matrici A şi B se numesc ı̂nlănţuite dacă A ∈
Mm,p (K) şi B ∈ Mp,n (K), adică numărul de coloane din prima matrice este
egal cu numărul de linii din a doua matrice.
Definim ı̂nmulţirea a două matrici ı̂nlănţuite
× : Mm,p (K) × Mp,n (K) → Mm,n (K)
prin (A, B) → A × B = (cij ) i = 1, m unde
j = 1, n


p
cij = ai1 · b1j + ai2 · b2j + . . . + aip · bpj = aik · bkj ,
k=1
cu A = (aik ) i = 1, m şi B = (bkj ) k = 1, p .
k = 1, p j = 1, n
Transpunerea unei matrici
Definiţia 1.9. Fie matricea A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K). Se numeşte
j = 1, n
transpusa matricei A matricea At = (aji ) i = 1, m ∈ Mn,m (K).
j = 1, n

Propoziţia 1.2. (Proprietăţi ale operaţiei de transpunere)

10 CAPITOL INTRODUCTIV

(1) (At )t = A, ∀A ∈ Mm,n (K).

(2) (A + B)t = At + B t , ∀A, B ∈ Mm,n (K).
(3) (α · A)t = α · At , ∀α ∈ K şi A ∈ Mm,n (K).
(4) (A × B)t = B t × At , ∀A ∈ Mm,p (K) şi ∀B ∈ Mp,n (K).
Propoziţia 1.3. Fie A, B ∈ Mn (K). Atunci
(1) det A = det At .
(2) det(A × B) = det A · det B.
Definiţia 1.10. Fie matricea pătratică A ∈ Mn (K). Dacă A = At atunci
matricea A se numeşte matrice simetrică. Mulţimea matricilor simetrice cu n
linii şi n coloane cu elemente din K se notează cu Sn (K).
Propoziţia 1.4. (Proprietăţi ale matricilor simetrice)
Fie A, B ∈ Sn (K) şi α ∈ K. Atunci
(1) A + B ∈ Sn (K).
(2) α · A ∈ Sn (K).
Definiţia 1.11. Fie matricea pătratică A ∈ Mn (K). Dacă A = −At
atunci matricea A se numeşte matrice antisimetrică. Mulţimea matricilor
antisimetrice cu n linii şi n coloane cu elemente din K se notează cu AS n (K).
Propoziţia 1.5. (Proprietăţi ale matricilor antisimetrice)
Fie A, B ∈ AS n (K) şi α ∈ K. Atunci
(1) A + B ∈ AS n (K).
(2) α · A ∈ AS n (K).
(3) Dacă n = impar şi A ∈ AS n (R) atunci det A = 0.
Demonstraţie. Vom demonstra doar proprietatea (3). Este evident, din
definiţia determinantului unei matrici pătratice, că dacă A ∈ Mn (R) şi α ∈ R
atunci det(α · A) = αn · det A.
Acum considerăm matricea antisimetrică A ∈ AS n (K) cu n = impar. Urmea-
ză det A = det(−At ) = (−1)n · det At = − det A. În concluzie det A = 0 ı̂n
acest caz.

1.1. Matrici inversabile.
Definiţia 1.12. O matrice pătratică A ∈ Mn (K) de ordin n, cu elemente
din corpul (K, +, ·), se numeşte matrice inversabilă dacă există matricea no-
tată A−1 ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât A × A−1 = A−1 × A = In , unde
 
1 0 ... 0
 0 1 ... 0 
 
In =  .. .. .. .. 
 . . . . 
0 0 ... 1
este matricea unitate de ordin n. Matricea A−1 se numeşte matricea inversă
a matricei A.
Propoziţia 1.6. Inversa unei matrici, dacă există, este unică.
 CAPITOL INTRODUCTIV 11

Propoziţia 1.7. O matrice A ∈ Mn (K) este inversabilă dacă şi numai

dacă este nesingulară, adică det A = 0.
Demonstraţie. ”⇒” Fie matricea inversabilă A ∈ Mn (K). Rezultă că
există A−1 ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât A×A−1 = In şi, prin urmare det A·det A−1 =
det(A × A−1 ) = det In = 1. Astfel obţinem det A = 0.
”⇐” Fie matricea A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât det A = 0.
Definim matricea A−1 ∈ Mn (K) prin
1
A−1 = · A∗ ,
det A
unde A∗ ∈ Mn (K) este matricea adjunctă a matricei A, A∗ = (Aji )i, j = 1, n ,
unde

a11 . . . a1,j−1 a1,j+1 . . . a1n

.. .. .. .. .. ..

. . . . . .

a . . . a a . . . ai−1,n

Aij = (−1)i+j
i−1,1 i−1,j−1 i−1,j+1

.

ai+1,1 . . . ai+1,j−1 ai+1,j+1 . . . ai+1,n

.. .. .. .. .. ..

. . . . . .

a . . . an,j−1 an,j+1 . . . ann

n1

Se verifică, prin calcul direct, că A × A−1 = A−1 × A = In , ceea ce ı̂ncheie

demonstraţia.

Propoziţia 1.8. (Proprietăţi ale matricilor inversabile)
Fie matricile inversabile A, B ∈ GL(n, K). Atunci
(1) (A−1 )−1 = A.
(2) det(A−1 ) = det1 A .
(3) (At )−1 = (A−1 )t .
(4) In−1 = In−1 .
(5) (A × B)−1 = B −1 × A−1 .
Exemplu 1.2. Vom prezenta un mod de calcul al inversei unei matrici cu
ajutorul transformărilor elementare.
 
1 1 −1
Să se arate că matricea A =  2 1 0  ∈ M3 (R) este inversabilă
1 −1 1
şi să se determine matricea inversă.
Avem det A = 2 = 0 deci matricea A este inversabilă.
În continuare construim o matrice cu trei linii şi şase coloane astfel: primele
trei coloane sunt cele ale matricei A iar celelalte trei coloane sunt cele ale
matricei unitate de ordinul 3. Obţinem matricea


1 1 −1

1 0 0
B= 2 1 0

0 1 0  .
1 −1 1
0 0 1
Vom efectua transformări elementare asupra liniilor matricei B astfel ı̂ncât, ı̂n
final, primele trei coloane să fie cele ale matricei unitate. Atunci ultimele trei
12 CAPITOL INTRODUCTIV

coloane vor fi cele ale matricei A−1 .


 

1 1 −1

1 0 0 L2 − 2L1 1 1 −1

1 0 0
B= 2 1 0

0 1 0  L4 − L1  0 −1 2

−2 1 0 
1 −1 1
0 0 1 ∼ 0 −2 2
−1 0 1


1 1 −1

1 0 0
L2 → −L2 
0 1 −2

2 −1 0 
∼
0 −2 2
−1 0 1


1 1 −1

1 0 0
L3 + 2L2 
0 1 −2

2 −1 0 
∼
0 0 −2
3 −2 1


1 1 −1

1 0 0
L3 → − 2 L3 
1
0 1 −2

2 −1 0 
∼

0 0 1 −23
1 − 12


L2 + 2L3 1 1 0

− 12 1 − 12
L1 + L3  0 1 0

−1 1 −1 
∼ 0 0 1
− 32 1 − 12


1 0 0

1
0 1
L1 − L2  2 2
0 1 0

−1 1 −1 
∼
0 0 1
− 32 1 − 12
 1 1

2 0 2
Deci A−1 =  −1 1 −1 .
− 32 1 − 12

În continuare reamintim un rezultat care va fi folosit pe parcursul acestui

curs.
Propoziţia 1.9. Fie matricile A ∈ Mm,n (K) şi A ∈ Mm,n (K). Dacă
există matricile P ∈ GL(m, K) şi Q ∈ GL(n, K) astfel ı̂ncât A = P × A × Q,
atunci rang A = rang A .
O clasă importantă de matrici inversabile o reprezintă matricile ortogonale,
cu care ne vom reı̂ntâlni mai ales ı̂n capitolele de geometrie analitică ale acestui
curs.
Definiţia 1.13. O matrice A ∈ Mn (K) se numeşte matrice ortogonală
dacă At × A = In . Mulţimea matricilor ortogonale de ordin n se notează
GO(n, K).
Exemplu 1.3. Evident matricea unitate de ordin n este o matrice orto-
gonală (In ∈ GO(n, K)).
Exemplu 1.4. Un alt exemplu uzual de matrice ortogonală
 ı̂l reprezintă

cos α − sin α
matricea rotaţiei cu un unghi α ı̂n plan, adică A = ∈
sin α cos α
 CAPITOL INTRODUCTIV 13

M2 (R). Avem
 
cos α sin α cos α − sin α
At ×A = ×
− sin α cos α sin α cos α

cos2 α + sin2 α 0
= = I2 .
0 sin2 α + cos2 α
Prin urmare A ∈ GO(2, R).
Propoziţia 1.10. (Proprietăţi ale matricilor ortogonale)
(1) Dacă A este o matrice ortogonală atunci A este inversabilă cu A−1 =
At .
(2) Dacă A este o matrice ortogonală de ordinul n atunci A × At = In .
(3) Transpusa unei matrici ortogonale este o matrice ortogonală.
(4) Produsul a două matrici ortogonale este o matrice ortogonală
Demonstraţie. Vom demonstra doar proprietatea (4). Considerăm ma-
tricile ortogonale A, B ∈ GO(n, K). Avem
(A × B)t × (A × B) = B t × (At × A) × B = B t × In × B = B t × B = In .
În concluzie A × B ∈ GO(n, R).

2. Sisteme de ecuaţii liniare

Definiţia 1.14. Se numeşte sistem de ecuaţii liniare cu m ecuaţii şi n
necunoscute cu coeficienţi din corpul (K, +, ·) un sistem de ecuaţii algebrice
de forma


 a11 · x1 + a12 · x2 + . . . + a1n · xn = b1




(1.1) a21 · x1 + a22 · x2 + . . . + a2n · xn = b2 ,

 .. .. ..

 . . .

 a · x + a · x + ... + a · x = b
m1 1 m2 2 mn n m

unde aij ∈ K, i = 1, m, j ∈ 1, n se numesc coeficienţii sistemului iar bi ∈ K,

i = 1, m se numesc termeni liberi.
Definiţia 1.15. Sistemele pentru care bi = 0 pentru orice i ∈ 1, m, unde
0 este elementul neutru la adunare ı̂n corpul K, se numesc sisteme de ecuaţii
liniare omogene iar sistemele pentru care există măcar un termen liber diferit
de 0 se numesc sisteme de ecuaţii liniare neomogene.
Sistemului de ecuaţii liniare (1.1) i se asociază matricea coeficienţilor
 
a11 a12 . . . a1n
 a21 a22 . . . a2n 
 
A =  .. .. .. ..  = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K),
 . . . .  j = 1, n
am1 am2 . . . amn
14 CAPITOL INTRODUCTIV

şi matricea extinsă

 
a11 a12 ... a1n b1
 a21 a22 ... a2n b2 
 
Ā =  .. .. .. .. ..  ∈ Mm,n+1 (K).
 . . . . . 
am1 am2 . . . amn bm
 
x1
 x2 
 
În continuare notăm cu X =  ..  matricea coloană a necunoscutelor şi
 . 
xn
 
b1
 b2 
 
cu B =  ..  matricea coloană a termenilor liberi.
 . 
bm
Folosind aceste notaţii, sistemul (1.1) se scrie ı̂n forma matricială
(1.2) A × X = B.
Definiţia 1.16. Se numeşte soluţie a sistemului (1.1) un n-uplu (x01 , x02 ,
. . . , x0n ) de elemente din K care transformă ecuaţiile sistemului ı̂n identităţi.
Definiţia 1.17. Un sistem de ecuaţii liniare se numeşte incompatibil dacă
nu admite nici o soluţie.
Definiţia 1.18. Un sistem de ecuaţii liniare se numeşte compatibil deter-
minat dacă admite soluţie unică şi compatibil nedeterminat dacă admite mai
mult de o soluţie.
De acum şi pânâ la sfârşitul acestui capitol vom lucra doar cu sisteme de
ecuaţii liniare cu coeficienţi reali, adică vom considera K = R.

2.1. Sisteme de tip Cramer.

Definiţia 1.19. Un sistem de ecuaţii liniare pentru care numărul de
ecuaţii este egal cu numărul de necunoscute se numeşte sistem pătratic.
Teorema 1.11. (Teorema lui Cramer)
Fie sistemul pătratic de ecuaţii liniare cu coeficienţi reali


 a11 · x1 + a12 · x2 + . . . + a1n · xn = b1




(1.3) a21 · x1 + a22 · x2 + . . . + a2n · xn = b2 ,

 .. .. ..

 . . .

 a · x + a · x + ... + a · x =
n1 1 n2 2 nn n bn
cu matricea asociată A nesingulară, adică ∆ = det A = 0 (un astfel de sistem
se numeşte sistem de tip Cramer). Atunci sistemul (1.3) este compatibil
 CAPITOL INTRODUCTIV 15

∆j
determinat şi soluţia unică este dată de xj = ∆, j = 1, n, unde

a11 . . . a1,j−1 b1 a1,j+1 . . . a1n

a21 . . . a2,j−1 b2 a2,j+1 . . . a2n

∆j =
.. .. .. .. .. .. ..
.

. . . . . . .

an1 . . . an,j−1 bn an,j+1 . . . ann

Exemplu 1.5. Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare



 x1 + x2 + x3 + x4 = 2

2 · x2 + 2 · x3 + x4 = 2
.

 −2 · x1 + 2 · x2 − x4 = 2

3 · x1 + x2 − x3 = 2
 
1 1 1 1
 0 2 2 1 
Matricea sistemului este A =   −2 2
, cu ∆ = det A = 4 = 0.
0 1 
3 1 −1 0
Prin urmare sistemul este de tip Cramer. Avem

2 1 1 1

1 2 1 1

2 2 2 1

0 2 2 1

∆1 =

= −4, ∆ =
= 8,

2 2 0 −1

2
−2 2

0 −1

2 1 −1 0

3 2 −1 0

1 1 2 1

1 1 1 2

0 2 2 1

0 2 2 2

∆3 =

= −12, ∆4 =

= 16.

−2 2 2 −1

−2 2 0 2

3 1 2 0

3 1 −1 2

Conform teoremei lui Cramer soluţia sistemului este

∆1 ∆2 ∆3 ∆4
x1 = = −1, x2 = = 2, x3 = = −3, x4 = = 4.
∆ ∆ ∆ ∆
2.2. Sisteme de ecuaţii liniare neomogene. Fie sistemul de ecuaţii
liniare cu coeficienţi reali


 a11 · x1 + a12 · x2 + . . . + a1n · xn = b1




(1.4) a21 · x1 + a22 · x2 + . . . + a2n · xn = b2 ,

 .. .. ..

 . . .

 a · x + a · x + ... + a · x
m1 1 m2 2 mn n = bm

astfel ı̂ncât măcar unul din termenii liberi este diferit de 0, cu matricea asociată
A ∈ Mm,n (R) şi matricea extinsă Ā ∈ Mm,n+1 (R).

Teorema 1.12. (Teorema Kronecker-Capelli)

Sistemul (1.4) este compatibil dacă şi numai dacă rang A = rang Ā.
16 CAPITOL INTRODUCTIV

În continuare presupunem că rangul matricei asociate sistemului (1.4) este
rang A = r ≤ min{m, n} şi

ai j ai j . . . ai j

11 1 2 1 r

ai j ai j . . . ai j

21 2 2 2 r

∆r =
.. .. .. ..
= 0.

. . . .

air j1 air j2 . . . air jr

Ecuaţiile i1 , i2 , . . . , ir se numesc ecuaţii principale ale sistemului, celelate fiind

numite ecuaţii secundare. Necunoscutele j1 , j2 , . . . , jr se numesc necunoscute
principale iar celelalte necunoscute secundare.
Considerăm ı̂n continuare determinanţii

ai j ai j . . . ai j bi

11 1 2 1 r 1

ai j ai j . . . ai j bi

21 2 2 2 r 2

..
,
∆k =
... ..
.
..
.
..
. .

k = r + 1, m,

air j1 air j2 . . . air jr bir

aik j1 aik j2 . . . aik jr bik

(numiţi minori caracteristici ai sistemului (1.4)). Avem

Teorema 1.13. (Teorema Rouché-Fröbenius)
Sistemul (1.4) este compatibil dacă şi numai dacă minorii săi caracte-
ristici sunt nuli.
Observaţia 1.1. Teoremele 1.12 şi 1.13 sunt echivalente.
Observaţia 1.2. Dacă sistemul (1.4) este compatibil şi rangul matricei
sale asociate este rang A = r < n atunci este compatibil nedeterminat iar dacă
rang A = n atunci este compatibil determinat.
Exemplu 1.6. Să se rezolve următorul sistem

 x1 − x2 + 2 · x3 + x4 + x5 = 1
2 · x1 + x2 + x3 − x4 + 3 · x5 = 5

x1 − 4 · x2 + 5 · x3 + 4 · x4 = −2
Matricea sistemului este
   
1 −1 2 1 1 L2 − 2L1 1 −1 2 1 1
A= 2 1 1 −1 3  L3 − L1  0 3 −3 −3 1 
1 −4 5 4 0 ∼ 0 −3 3 3 −1
 
1 −1 2 1 1 
L3 + L2   1 −1 2 1 1
0 3 −3 −3 1 ∼ .
∼ 0 3 −3 −3 1
0 0 0 0 0
Se obţine rang A = 2. Matricea extinsă a sistemului este
   
1 −1 2 1 1 1 1 −1 2 1 1 1
Ā =  2 1 1 −1 3 5 ∼ 0 3 −3 −3 1 3 
1 −4 5 4 0 −2 0 −3 3 3 −1 −3
 CAPITOL INTRODUCTIV 17
 
1 −1 2 1 1 1 
1 −1 2 1 1 1
∼ 0 3 −3 −3 1 3  ∼ .
0 3 −3 −3 1 3
0 0 0 0 0 0
Astfel rang Ā = rang A = 2, deci sistemul este compatibil (nedeterminat),
conform teoremei lui Kronecker-Capelli, două necunoscute sunt principale, iar
celelalte trei, secundare (arbitrare).

1 −1

Putem alege ca determinant principal ∆ =

= 3 = 0. Astfel
2 1

x1 , x2 sunt necunoscutele principale iar, x3 = α, x4 = β, x5 = γ, α, β, γ ∈ R,

sunt necunoscutele secundare. Primele două ecuaţii ale sistemului sunt ecuaţii
principale, iar ecuaţia a treia este ecuaţie secundară. Subsistemul principal
(format din cele două ecuaţii principale) devine

x1 − x2 = 1 − 2 · α − β − γ
.
2 · x1 + x2 = 5 − α + β − 3·γ
Acesta este un sistem de tip Cramer şi are ca determinant pe ∆. Soluţia
sistemului este x1 = 2 − α − 43 · γ, x2 = 1 + 3 · α + β − 13 · γ, α, β, γ ∈ R. Soluţia
se poate scrie şi ı̂n forma matricială
         4 
x1 2 −1 0 −3
 x2   1   1   1   −1 
         3 
 x3  =  0  + α ·  1  + β ·  0  + γ ·  0  .
         
 x4   0   0   1   0 
x5 0 0 0 1
2.3. Sisteme de ecuaţii liniare omogene. Fie sistemul de ecuaţii lini-
are cu coeficienţi reali

 a11 · x1 + a12 · x2 + . . . + a1n · xn = 0





(1.5) a21 · x1 + a22 · x2 + . . . + a2n · xn = 0 ,

 .. .. ..

 . . .

 a · x + a · x + ... + a · x = 0
m1 1 m2 2 mn n

cu matricea asociată A ∈ Mm,n (R).

Propoziţia 1.14. (Proprietăţi ale sistemelor de ecuaţii liniare omogene)
(1) Sistemul (1.5) admite soluţia banală x1 = x2 = . . . = xn = 0.
(2) Sistemul (1.5) admite soluţii nebanale dacă şi numai dacă rangul
matricei sistemului este strict mai mic decât numărul de necunoscute,
adică rang A = r < n.
(3) Dacă m ≥ n şi rang A = n atunci acesta admite doar soluţia banală.
(4) Dacă m = n atunci condiţia necesară şi suficientă ca sistemul (1.5) să
admită soluţii nebanale este ca matricea asociată A să fie singulară,
adică det A = 0.
(5) Fie s = (x1 , x2 , . . . , xn ) şi s = (x1 , x2 , . . . , xn ) două soluţii ale sis-
temului (1.5). Atunci s = s + s = (x1 + x1 , x2 + x2 , . . . , xn + xn )
este o soluţie a sistemului.
18 CAPITOL INTRODUCTIV

(6) Fie s = (x1 , x2 , . . . , xn ) o soluţie a sistemului (1.5) şi α ∈ R. Atunci

α · s = (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xn ) este o soluţie a sistemului.
Definiţia 1.20. Dacă matricea asociată sistemului (1.5) are rangul r şi
dacă {s1 , s2 , . . . , sn−r }, sk = (xk1 , xk2 , . . . , xkn ), k = 1, n − r, sunt soluţii ale
sistemului astfel ı̂ncât matricea
 
x11 x12 . . . x1n
 x2 x22 . . . x2n 
 1 
S =  .. .. .. .. 
 . . . . 
x1n−r x2n−r . . . xnn−r
are rangul n − r, atunci spunem că {s1 , s2 , . . . , sn−r } este un sistem funda-
mental de soluţii pentru sistemul (1.5).
Exemplu 1.7. Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare


 x1 + x2 + 2 · x3 − x4 + x5 = 0

x1 − x2 + x3 + 3 · x4 − x5 = 0
.
 −x1 + 5 · x2 +
 x3 − 11 · x4 + 5 · x5 = 0

2 · x2 + x3 − 4 · x4 + 2 · x5 = 0
Matricea sistemului este
   
1 1 2 −1 1 1 1 2 −1 1
 1 −1 1 L − L
3 −1  2 1 
 L3 + L1  0 −2 −1 4 −2 
A= −1

5 1 −11 5   0 6 3 −12 6 
∼
0 2 1 −4 2 0 2 1 −4 2
 
1 1 2 −1 1 
L3 + 3L2 
0 2 1 −4 2   ∼ 1 1 2 −1 1 .
L4 + L2   0 0 0 0 0  0 2 1 −4 2
∼
0 0 0 0 0
Am obţinut rang A = 2 < 5. Astfel
sistemul
admite şi soluţii nebanale. Alegem

1 1

drept determinant principal ∆ =

= −2. Necunoscutele principale

1 −1

sunt x1 , x2 iar necunoscutele secundare x3 = α, x4 = β, x5 = γ, α, β, γ ∈ R.

Subsistemul principal devine

x1 + x2 = −2 · α + β − γ
.
x1 − x2 = −α − 3 · β + γ
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu soluţia

 x1 = − 32 · α − β
.

x2 = − 12 ·α+2·β−γ
Prin urmare mulţimea soluţiilor sistemului iniţial este
  3 1  
S = s = − · α − β, − · α + 2 · β − γ, α, β, γ |α, β, γ ∈ R .
2 2
 CAPITOL INTRODUCTIV 19

Soluţia generală se poate scrie sub forma matricială

   3     
x1 −2 −1 0
 x2   −1   2   −1 
   2     
 x3  = α ·  1  + β ·  0  + γ ·  0  .
       
 x4   0   1   0 
x5 0 0 1
Pentru  
• α = 1, β = γ = 0 avem soluţia particulară s1 = − 2 , − 2 , 1, 0, 0 ;
3 1

• β = 1, α = γ = 0 avem soluţia particulară s2 = (−1, 2, 0, 1, 0);

• γ = 1, α = β = 0 avem soluţia particulară s3 = (0, −1, 0, 0, 1).
Vom arăta că mulţimea {s1 , s2 , s3 } este un sistem fundamental de soluţii.
Într-adevăr matricea având liniile formate din elementele celor trei soluţii par-
ticulare este  3 
− 2 − 12 1 0 0
 
 
S=  −1 2 0 1 0 .

 
0 −1 0 0 1

că rang
S ≤ 3 şi, pe de altă parte că S are minorul de ordin 3,
Este clar

1 0 0

∆3 =

0 1 0

= 1 = 0. Prin urmare rang S = 3 şi {s1 , s2 , s3 } este un

0 0 1

sistem fundamental de soluţii.

 CAPITOLUL 2

SPAŢII LINIARE

1. Definiţii. Proprietăţi. Exemple

Vom ı̂ncepe acest capitol prin a reaminti unele chestiuni studiate ı̂n liceu,
cum ar fi: legi de compoziţie, grupuri, inele sau corpuri, care vor fi folosite
ulterior pentru introducerea noţiunii de spaţiu liniar.

1.1. Legi de compoziţie. Monoizi. Grupuri. Inele. Corpuri.

Definiţia 2.1. Fie A şi B două mulţimi nevide. Se numeşte lege de
compoziţie internă ı̂n A o aplicaţie f : A × A → A care asociază fiecărei
perechi (x, y) de elemente din A un element f (x, y) din A. Se numeşte lege
de compoziţie externă ı̂n A peste B o aplicaţie g : B × A → A care asociază
fiecărei perechi (α, x) ∈ B × A un element g(α, x) ∈ A.

Notaţii. În general, o lege de compoziţie internă o vom nota prin ”+”, ”·”,
”∗” sau ”◦”, iar o lege de compoziţie externă prin ”·”. O lege de compoziţie
internă notată ”+” o vom numi generic adunare iar o lege de compoziţie
internă notată ”·” o vom numi ı̂nmulţire.
Definiţia 2.2. Fie G o mulţime nevidă şi ∗ : G × G → G o lege de
compoziţie internă ı̂n G. Spunem că (G, ∗) este un grup dacă sunt ı̂ndeplinite
simultan următoarele condiţii:
(G1) Legea de compoziţie internă ” ∗ ” este asociativă, adică
∀x, y, z ∈ G ⇒ (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z);
(G2) Există element neutru ı̂n G ı̂n raport cu legea de compoziţie ” ∗ ”,
adică
∃θ∈G astfel ı̂ncât ∀x ∈ G ⇒ x ∗ θ = θ ∗ x = x;
(G3) Orice element din G este simetrizabil ı̂n raport cu legea de compozi-
ţie ” ∗ ”, adică
∀x ∈ G ∃ x ∈ G astfel ı̂ncât x ∗ x = x ∗ x = θ.
Dacă, ı̂n plus,
(G4) Legea de compoziţie ” ∗ ” este comutativă, adică
∀x, y ∈ G ⇒ x ∗ y = y ∗ x,
spunem că (G, ∗) este un grup abelian (sau comutativ).
21
22 SPAŢII LINIARE

Observaţia 2.1. Reamintim că o mulţime nevidă G ı̂mpreună cu o lege

de compoziţie internă ” ∗ ” asociativă, (G, ∗), se numeşte monoid . Dacă, ı̂n
plus, legea ” ∗ ” este comutativă atunci (G, ∗) se numeşte monoid comutativ.
Exemplu 2.1. Mulţimea matricilor cu m linii şi n coloane cu elemente
numere reale ı̂mpreună cu operaţia de adunare a matricilor, (Mm,n (R), +),
este un grup abelian.
Exemplu 2.2. Mulţimea matricilor inversabile de ordin n ı̂mpreună cu
operaţia de ı̂nmulţire a matricilor, (GL(n, R), ×), este un grup necomutativ.
Exemplu 2.3. Mulţimea matricilor ortogonale de ordin n ı̂mpreună cu
operaţia de ı̂nmulţire a matricilor, (GO(n, R), ×), este un grup necomutativ.
Observaţia 2.2. Mulţimile matricilor inversabile şi a matricilor ortog-
onale ı̂mpreună cu adunarea matricilor sunt doar monoizi comutativi şi nu
grupuri deoarece elementul neutru la adunarea matricilor ı̂n mulţimile de ma-
trici pătratice de acelaşi ordin, matricea nulă, nu este o matrice inversabilă deci
nu avem element neutru ı̂n raport cu adunarea ı̂n GL(n, R) sau ı̂n GO(n, R).
Definiţia 2.3. Fie mulţimea nevidă I şi fie legile de compoziţie internă
∗ : I × I → I şi ◦ : I × I → I. Atunci (I, ∗, ◦) se numeşte inel dacă:
(1) (I, ∗) este grup abelian;
(2) (I, ◦) este monoid;
(3) Legea ” ◦ ” este distributivă la stânga şi la dreapta faţă de legea ” ∗ ”,
adică
∀x, y, z ∈ G ⇒ x ◦ (y ∗ z) = (x ◦ y) ∗ (x ◦ z);
şi, respectiv,
∀x, y, z ∈ G ⇒ (x ∗ y) ◦ z = (x ◦ z) ∗ (y ◦ z).
Dacă monoidul (I, ◦) este comutativ atunci (I, ∗, ◦) se numeşte inel comutativ.
Dacă există element neutru ı̂n I ı̂n raport cu legea ” ◦ ” atunci acest element se
va numi unitatea inelului (I, ∗, ◦) care la rândul lui se numeşte inel cu unitate.
Definiţia 2.4. Fie inelul (K, ∗, ◦). Dacă (K\{0}, ◦), unde 0 este elementul
neutru ı̂n raport cu legea ” ∗ ” ı̂n K, este grup atunci (K, ∗, ◦) se numeşte corp.
Dacă, ı̂n plus, (K \{0}, ◦) este grup comutativ atunci (K, ∗, ◦) se numeşte corp
comutativ.
Exemplu 2.4. Fie mulţimea numerelor reale R. Operaţiile de adunare şi
de ı̂nmulţire a numerelor reale sunt legi de compoziţie internă ı̂n R. Se verifică
uşor că (R, +, ·) este un corp comutativ numit corpul comutativ al numerelor
reale.
Exemplu 2.5. Fie mulţimea numerelor complexe C. Operaţiile de adu-
nare şi de ı̂nmulţire a numerelor complexe sunt legi de compoziţie internă ı̂n
C. Se verifică uşor că (C, +, ·) este un corp comutativ numit corpul comutativ
al numerelor complexe.
 SPAŢII LINIARE 23

1.2. Spaţii liniare.

Definiţia 2.5. Fie (V, +) un grup abelian şi fie (K, +, ·) un corp comu-
tativ, al cărui element neutru ı̂n raport cu operaţia ” · ” ı̂l vom nota cu 1.
Considerăm legea de compoziţie externă ı̂n V peste K notată · : K × V → V .
Atunci (V, ·) se numeşte modul stâng peste corpul K dacă:
(M1) 1 · x = x, ∀x ∈ V ;
(M2) α · (β · x) = (α · β) · x, ∀α, β ∈ K şi ∀x ∈ V ;
(M3) α · (x + y) = α · x + α · y, ∀α ∈ K şi ∀x, y ∈ V ;
(M4) (α + β) · x = α · x + β · x, ∀α, β ∈ K şi ∀x ∈ V .
Propoziţia 2.1. Fie (V, +) un grup abelian, corpul comutativ (K, +, ·) şi
legea de compoziţie externă · : K × V → V ı̂n V peste K astfel ı̂ncât (V, ·) este
modul stâng peste corpul K. Atunci, dacă 0 este elementul neutru la adunare
ı̂n corpul K iar θ este elementul neutru la adunare ı̂n V , avem
(1) 0 · x = θ, ∀x ∈ V ;
(2) α · θ = θ, ∀α ∈ K;
(3) Dacă α · x = θ, α ∈ K, x ∈ V , atunci α = 0 sau x = θ;
(4) (−1) · x = −x, ∀x ∈ V , unde −1 ∈ K este simetricul lui 1 ı̂n raport
cu operaţia de adunare ı̂n corpul K iar −x ∈ V este simetricul lui x
ı̂n raport cu operaţia de adunare ı̂n V .
Demonstraţie. Folosind proprietatea (M3) cu α = β = 0 avem
0 · x = (0 + 0) · x = 0 · x + 0 · x, ∀x ∈ V
de unde rezultă 0 · x = θ.
În continuare fie α ∈ K şi x ∈ V . Notăm cu −x simetricul lui x ı̂n raport
cu operaţia de adunare ı̂n V . Avem, folosind proprietăţile (M4) şi (M1),
α · θ = α · (x + (−x)) = α · x + α · (−x) = α · x + (−(α · x)) = θ.
Acum, pentru a demonstra (3), să presupunem că α · x = θ şi α = 0. Atunci
elementul α este simetrizabil ı̂n corpul K ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire,
adică există α ∈ K astfel ı̂ncât α · α = 1. Astfel, din proprietăţile (M1) şi
(M2) şi din (2), obţinem
x = 1 · x = (α · α) · x = α · (α · x) = α · θ = θ.
În final, din (1) şi din proprietăţile (M3) şi (M1) rezultă
θ = (1 + (−1)) · x = 1 · x + (−1) · x = x + (−1) · x.
Deoarece simetricul unui element din V ı̂n raport cu operaţia de adunare este
unic urmează că (−1) · x = −x.

Definiţia 2.6. Fie mulţimea nevidă V , corpul comutativ (K, +, ·) legea de
compoziţie internă + : V ×V → V şi legea de compoziţie externă · : K×V → V
ı̂n V peste K. Atunci (V, +, ·) se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial) peste
corpul K dacă:
(1) (V, +) este grup abelian;
(2) (V, ·) este modul stâng peste corpul K.
24 SPAŢII LINIARE

Elementele mulţimii V se numesc vectori iar cele din corpul K se numesc

scalari . Dacă K = R atunci (V, +, ·) se numeşte spaţiu liniar real iar dacă
K = C atunci (V, +, ·) se numeşte spaţiu liniar complex .
Definiţia 2.7. Elementul neutru ı̂n raport cu adunarea ı̂ntr-un spaţiu
liniar se numeşte vectorul nul din acest spaţiu.
Observaţia 2.3. După cum am văzut, pentru mai multe tipuri de adunări
sau de ı̂nmulţiri (ı̂n corpul (K, +, ·) sau ı̂n spaţiul liniar (V, +, ·)) folosim, din
raţiuni evidente de estetică şi logică a scrierii formulelor matematice, aceleaşi
simboluri. Este clar că trebuie evitate confuziile ı̂ntre operaţiile notate la fel.
Observaţia 2.4. Cu scopul de a nu complica enunţurile definiţiilor, pro-
poziţiilor sau teoremelor prezentate ı̂n acest curs, atunci când nu va exista
vreun pericol de confuzie, nu vom preciza operaţiile din spaţiul liniar cu care
lucrăm sau pe cele din corpul de scalari, notând simplu spaţiile liniare sau
corpurile ı̂n acelaşi fel ca mulţimea pe care sunt definite aceste operaţii. De
exemplu, atunci când nu este posibilă nici o confuzie, vom nota un spaţiu liniar
(V, +, ·) peste un corp (K, +, ·) doar cu V , iar corpul de scalari doar prin K.
Exemplu 2.6. Fie corpul comutativ (K, +, ·). Considerăm produsul carte-
zian al mulţimii K cu ea ı̂nsăşi de m ori, definit prin
K m = K × K × . . . × K = {x = (x1 , x2 , . . . , xn )|xi ∈ K, i = 1, n}.
Definim operaţia de adunare ı̂n K m , + : K m × K m → K m prin
x+y = (x1 , x2 , . . . , xn )+(y1 , y2 , . . . , yn ) = (x1 +y1 , x2 +y2 , . . . , xn +yn ) ∈ K m ,
oricare ar fi x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m şi y = (y1 , y2 , . . . , ym ) ∈ K m .
Definim legea de compoziţie externă ı̂n K n peste K (ı̂nmulţirea la stânga cu
scalari), · : K × K m → K m , prin
α · x = α · (x1 , x2 , . . . , xm ) = (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xm ) ∈ K m ,
oricare ar fi α ∈ K şi x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m .
Vom demonstra că (K m , +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K. Tehni-
ca de lucru ı̂n astfel de cazuri constă ı̂n a reduce studiul operaţiilor definite pe
spaţiul liniar la cel al operaţiilor din corpul de scalari ale căror proprietăţi le
cunoaştem.
Mai ı̂ntâi arătăm că (K m , +) este un grup abelian.
(G1) Fie x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m , y = (y1 , y2 , . . . , ym ) ∈ K m şi z =
(z1 , z2 , . . . , zm ) ∈ K m . Avem, conform definiţiei adunării ı̂n K m ,
x + (y + z) = (x1 , x2 , . . . , xm ) + (y1 + z1 , y2 + z2 , . . . , ym + zm )
= (x1 + (y1 + z1 ), x2 + (y2 + z2 ), . . . , xm + (ym + zm ))
= ((x1 + y1 ) + z1 , (x2 + y2 ) + z2 , . . . , (xm + ym ) + zm )
= (x + y) + z,
unde am folosit faptul că adunarea ı̂n corpul K este asociativă. Am obţinut
astfel că şi adunarea din K m este la rândul ei asociativă.
 SPAŢII LINIARE 25

(G2) Considerăm elementul θ = (0, 0, . . . , 0) din K m , unde 0 este elemen-

tul neutru la adunare ı̂n K, şi fie x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m . Atunci
x + θ = (x1 + 0, x2 + 0, . . . , xm + 0) = (x1 , x2 , . . . , xm ).
Analog se obţine θ + x = x. Prin urmare θ este elementul neutru la adunare
ı̂n K m .
(G3) Fie x = (x1 , x2 , . . . , xm ) un element oarecare din K m . Considerăm
−x = (−x1 , −x2 , . . . , −xm ) ∈ K n , unde −xi ∈ K este simetricul lui xi ∈ K
ı̂n raport cu adunarea ı̂n K, pentru orice i = 1, m. Din definiţia operaţiei de
adunare ı̂n K m rezultă
x + (−x) = (x1 + (−x1 ), x2 + (−x2 ), . . . , xm + (−xm )) = (0, 0, . . . , 0) = θ.
Analog se arată (−x) + x = θ şi, astfel, că orice element x din K m este
simetrizabil.
(G4) Fie x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m şi y = (y1 , y2 , . . . , ym ) ∈ K m . Atunci
x+y = (x1 , x2 , . . . , xm ) + (y1 , y2 , . . . , ym )
= (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xm + ym )
= (y1 + x1 , y2 + x2 , . . . , ym + xm )
= y + x,
unde am folosit faptul că adunarea ı̂n corpul K este comutativă. Am obţinut
astfel că şi adunarea din K m este la rândul ei comutativă.
În continuare demonstrăm că (K m , ·) este modul stâng peste corpul K.
(M1) Fie x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ K m şi 1 elementul neutru la ı̂nmulţire ı̂n
K. Avem
1 · x = 1 · (x1 , x2 , . . . , xm ) = (1 · x1 , 1 · x2 , . . . , 1 · xm ) = (x1 , x2 , . . . , xm ) = x.
(M2) Fie α, β ∈ K şi x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m . Atunci
α · (β · x) = α · (β · x1 , β · x2 , . . . , β · xm )
= (α · (β · x1 ), α · (β · x2 ), . . . , α · (β · xm ))
= ((α · β) · x1 , (α · β) · x2 , . . . , (α · β) · xm )
= (α · β) · x,
unde am folosit asociativitatea ı̂nmulţirii ı̂n corpul K.
(M3) Fie α ∈ K, x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ K m şi y = (y1 , y2 , . . . , ym ) ∈ K m .
Datorită distributivităţii ı̂nmulţirii faţă de adunare ı̂n corpul K, obţinem
α · (x + y) = (α · (x1 + y1 ), α · (x2 + y2 ), . . . , α(xm + ym ))
= (α · x1 + α · y1 , α · x2 + α · y2 , . . . , α · xm + α · ym )
= (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xm ) + (α · y1 , α · y2 , . . . , α · ym )
= α · x + α · y.
(M4) Ca şi la demonstrarea proprietăţii (M3) vom folosi distributivităţii
ı̂nmulţirii faţă de adunare ı̂n corpul K. Fie α, β ∈ K şi x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈
K m . Atunci
(α + β) · x = (α + β) · (x1 , x2 , . . . , xm )
= ((α + β) · x1 , (α + β) · x2 , . . . , (α + β) · xm )
= (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xm ) + (β · x1 , β · x2 , . . . , β · xm )
= α · x + βx.
26 SPAŢII LINIARE

În concluzie (K m , +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K. În cazul ı̂n care
K = R obţinem spaţiul liniar real (Rm , +, ·), cel ı̂n care vom lucra cel mai des
pe parcursul acestui curs.
Prezentăm ı̂n continuare alte două exemple de spaţii liniare (pe care le vom
da fără demonstraţii deoarece acestea sunt foarte asemănătoare cu demonstra-
ţia din exemplul precedent).
Exemplu 2.7. Fie mulţimea matricilor cu m linii şi n coloane, cu ele-
mente dintr-un corp comutativ (K, +, ·), Mm,n (K), ı̂mpreună cu operaţiile de
adunare a matricilor şi de ı̂nmulţire cu scalari definite ı̂n capitolul precedent şi
notate tot prin ” + ” şi, respectiv ” · ”. Atunci (Mm,n (K), +, ·) este un spaţiu
liniar peste corpul K.
Exemplu 2.8. Fie un corp comutativ (K, +, ·) şi fie mulţimea polinoamelor
de grad mai mic sau egal cu n ∈ N cu coeficienţi din K
Pn [K] = {p = p(x) = an · xn + an−1 · xn−1 + . . . + a1 · x + a0 |ai ∈ K, i = 0, n}
Definim adunarea polinoamelor + : Pn [K] × Pn [K] → Pn [K] astfel: fie
p = p(x) = an · xn + an−1 · xn−1 + . . . + a1 · x + a0 ∈ Pn [K]
şi
q = q(x) = bn · xn + bn−1 · xn−1 + . . . + b1 · x + b0 ∈ Pn [K],
atunci, prin definiţie, avem
p + q = (an + bn ) · xn + (an−1 + bn−1 ) · xn−1 + . . . + (a1 + b1 ) · x + a0 + b0 ∈ Pn [K].
Definim ı̂nmulţirea polinoamelor cu scalari astfel: dacă α ∈ K şi
p = p(x) = an · xn + an−1 · xn−1 + . . . + a1 · x + a0 ∈ Pn [K],
atunci
α · p = (α · an ) · xn + (α · an−1 ) · xn−1 + . . . + (α · a1 ) · x + α · a0 ∈ Pn [K].
Se demonstrează uşor că (Pn [K], +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K.
Definiţia 2.8. Fie (V, +, ·) un spaţiu liniar peste corpul (K, +, ·) şi fie
V0 ⊆ V o submulţime a lui V . Spunem că (V0 , +, ·) este un subspaţiu liniar al
spaţiului liniar (V, +, ·) şi notăm V0 ⊆ V dacă (V0 , +, ·) este spaţiu liniar peste
s.s.l.
corpul K.
Observaţia 2.5. Din definiţia de mai sus rezultă imediat că vectorul nul
dintr-un spaţiu liniar aparţine oricărui subspaţiu liniar al acestuia.
Propoziţia 2.2. Fie (V, +, ·) un spaţiu liniar peste corpul (K, +, ·) şi fie
V0 ⊆ V o submulţime a lui V . Atunci V0 este un subspaţiu liniar al spaţiului
liniar V dacă şi numai dacă
(1) ∀x, y ∈ V0 ⇒ x + y ∈ V0 şi
(2) ∀α ∈ K şi ∀x ∈ V0 ⇒ α · x ∈ V0 .
 SPAŢII LINIARE 27

Demonstraţie. ”⇒” Presupunem V0 ⊆ V . Atunci (V0 , +, ·) este spaţiu

s.s.l.
liniar peste corpul K, prin urmare (V0 , +) este subgrup al grupului (V, +)
de unde rezultă (1). Deoarece (V0 , ·) este modul stâng peste corpul K, din
proprietăţile (M1) şi (M2) obţinem (2).
”⇐” Din (1) rezultă că (V0 , +) este subgrup al grupului (V, +) deci (V0 , +)
este grup abelian. Faptul că (V0 , ·) este modul stâng peste corpul K rezultă
din (1), (2) ţinând cont că (V, ·) este modul stâng peste K.

Evident, această propoziţie poate fi reformulată după cum urmează.
Propoziţia 2.3. Fie (V, +, ·) un spaţiu liniar peste corpul (K, +, ·) şi fie
V0 ⊆ V o submulţime a lui V . Atunci V0 este un subspaţiu liniar al spaţiului
liniar V dacă şi numai dacă
∀α, β ∈ K şi ∀x, y ∈ V0 ⇒ αx + βy ∈ V0 .

Corolar 2.4. Intersecţia a două subspaţii liniare V1 ⊆ V şi V2 ⊆ V este un

s.s.l. s.s.l.
subspaţiu liniar al spaţiului liniar V .
Observaţia 2.6. Dacă notăm cu θ vectorul nul din spaţiul liniar V şi
considerăm mulţimea V0 = {θ} atunci (V0 , +, ·) este un subpaţiu liniar al lui
V . Deasemeni, este clar că V ⊆V . Aceste subspaţii liniare, V0 şi V , sunt
s.s.l.
numite subspaţii liniare triviale ale lui V .
Exemplu 2.9. Considerăm spaţiul liniar (Mn (K), +, ·) al matricilor pătra-
tice de ordin n peste corpul (K, +, ·), mulţimea matricilor simetrice de ordin
n cu elemente din K, Sn (K) şi mulţimea matricilor antisimetrice de ordin n
cu elemente din K, AS n (K). Acum, folosind proprietăţile matricilor simet-
rice şi antisimetrice şi propoziţia 2.2, de caracterizare a unui subspaţiu liniar,
obţinem Sn (K) ⊆ Mn (K) şi, respectiv, AS n (K) ⊆ Mn (K).
s.s.l. s.s.l.

2. Baze ı̂n spaţii liniare finit dimensionale

În acest paragraf vom lucra ı̂ntr-un spaţiu liniar (V, +, ·) peste corpul co-
mutativ (K, +, ·).
Definiţia 2.9. Fie sistemul (mulţimea) de vectori din spaţiul liniar V ,
S = {v1 , v2 , . . . , vp }. Spunem că un vector x ∈ V este o combinaţie liniară de
vectori din S dacă există scalarii αi ∈ K, i = 1, p, astfel ı̂ncât

p
x = α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = αi · vi .
i=1
Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare de vectori din S se numeşte acoperirea
liniară a lui S şi se notează L[S].
Observaţia 2.7. În definiţia precedentă scalarii αi nu sunt ı̂n mod necesar
nenuli. Ca o consecinţă, rezultă că vectorul nul din spaţiul liniar S se găseşte
ı̂n acoperirea liniară a oricărui sistem de vectori din V .
28 SPAŢII LINIARE

Propoziţia 2.5. Fie S = {v1 , v2 , . . . , vp } un sistem de vectori din V .

Atunci acoperirea liniară L[S] a lui S este un subspaţiu liniar al lui V . Mai
mult L[S] este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ale lui V care conţin
sistemul de vectori S.
Demonstraţie. Fie x, y ∈ L[S]. Atunci există scalarii αi ∈ K, i = 1, p,
şi βi ∈ K astfel ı̂ncât

p
x = α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = αi · vi ,
i=1
şi

p
y = β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βp · vp = βi · vi .
i=1
Acum fie scalarii oarecare α, β ∈ K. Avem
αx + βy = (α · α1 + β · β1 ) · v1 + (α · α2 + β · β2 ) · v2 + . . .

+(α · αp + β · βp ) · vp
p
= i=1 (α · αi + β · βi ) · vi .
Prin urmare am obţinut αx+βy ∈ L[S] şi, conform propoziţiei de caracterizare
a subspaţiilor liniare, urmează că L[S] ⊆ V .
s.s.l.

În continuare, este evident că S ∈ L[S] deci Vk ⊆ L[S]. Fie Vk ⊆ V
Vk ⊆ V s.s.l.
s.s.l.
S ⊆ Vk
astfel ı̂ncât S ⊂ Vk . Conform propoziţiei de caracterizare a subspaţiilor liniare
rezultă că orice combinaţie liniară de vectori din S aparţinesubspaţiului liniar
Vk , ceea ce ı̂nseamnă că L[S] ⊆ Vk şi, prin urmare L[S] ⊆ Vk .
Vk ⊆ V
s.s.l.
S ⊆ Vk
În concluzie L[S] este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ale lui V care
conţin sistemul de vectori S.

Observaţia 2.8. Subspaţiul liniar L[S] mai este numit şi subspaţiul liniar
generat de sistemul de vectori S.
Definiţia 2.10. Sistemul de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } ⊂ V se numeşte
liniar dependent dacă există scalarii αi ∈ K, i = 1, p, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât
α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θ,
unde θ este vectorul nul din spaţiul liniar V .
Definiţia 2.11. Sistemul de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } ⊂ V se numeşte
liniar independent dacă din
α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θ,
 SPAŢII LINIARE 29

unde θ este vectorul nul din spaţiul liniar V şi αi ∈ K, i = 1, p, sunt scalari,
rezultă
α1 = α2 = . . . = αp = 0,
unde 0 este elementul nul ı̂n raport cu adunarea ı̂n corpul K.
Următoarea teoremă este un rezultat de caracterizare a sistemelor de vec-
tori liniar dependente.
Teorema 2.6. O condiţie necesară şi suficientă pentru ca un sistem de
vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } dintr-un spaţiu liniar V , să fie liniar dependent
este ca măcar unul dintre vectorii din sistemul S să se scrie ca o combinaţie
liniară a celorlalţi vectori din S.
Demonstraţie. ”⇒” Presupunem că sistemul de vectori S = {v1 , v2 , . . . ,
vp } este liniar dependent. Rezultă că există scalarii αi ∈ K, i = 1, p, nu toţi
nuli, astfel ı̂ncât
(2.1) α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θ.
În continuare presupunem că αk = 0 şi astfel rezultă că scalarul αk este
simetrizabil ı̂n raport cu ı̂nmulţirea ı̂n corpul K. Adică există αk−1 ∈ K astfel
ı̂ncât αk · αk−1 = 1, unde 1 este unitatea din corpul K. Acum, ı̂nmulţim relaţia
(2.1) cu αk−1 şi obţinem
(α1 · αk−1 ) · v1 + (α2 · αk−1 ) · v2 + . . . + vk + . . . + (αp · αk−1 ) · vp = θ.
de unde
vk = (−α1 · αk−1 ) · v1 + (−α2 · αk−1 ) · v2 + . . . + (−αk−1 · αk−1 ) · vk−1

+(−αk+1 · αk−1 ) · vk+1 + . . . + (−αp · αk−1 ) · vp

= β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βk−1 · vk−1 + βk+1 · vk+1 + . . . + βp · vp ,

unde βi = −αi · αk−1 ∈ K, i ∈ {1, 2, . . . , p} \ {k}, sunt elementele simetrice
ı̂n raport cu operaţia de adunare ı̂n corpul K ale scalarilor αi · αk−1 ∈ K,
i ∈ {1, 2, . . . , p} \ {k}. Astfel vectorul vk este o combinaţie liniară a celorlalţi
vectori din S.
”⇐” Să presupunem că unul dintre vectorii din sistemul S, vk , se poate
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori din S, adică există scalarii
βi ∈ K astfel ı̂ncât
vk = β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βk−1 · vk−1 + βk+1 · vk+1 + . . . + βp · vp .
Urmează că
β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βk−1 · vk−1 + (−1) · vk + βk+1 · vk+1 + . . . + βp · vp = θ,
adică sistemul de vectori S este liniar dependent.

Exemplu 2.10. Fie sistemul de vectori S = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 , unde v1 =
(1, 2, −4), v2 = (2, 0, 1), v3 = (−3, 2, −6). Să se arate că S este un sistem de
vectori liniar dependent.
30 SPAŢII LINIARE

Considerăm scalarii α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 · v1 + α2 · v2 + α3 · v3 = θ,

unde θ = (0, 0, 0) ∈ R3 este vectorul nul. Această relaţie este echivalentă cu
sistemul de ecuaţii liniare

 α1 + 2 · α2 − 3 · α3 = 0
2 · α1 + 2 · α3 = 0 .

−4 · α1 + α2 − 6 · α3 = 0
 
1 2 −3
Matricea acestui sistem este A =  2 0 2 , cu det A = 0. Prin urmare
−4 1 −6
rangul matricei A este mai mic decât 3 şi sistemul admite soluţii nebanale,
adică αi , i = 1, 3 nu sunt toţi egali cu 0. Rezultă că sistemul de vectori S este
liniar dependent.
Demonstraţiile următoarelor trei propoziţii sunt imediate şi, din acest mo-
tiv, vom prezenta doar enunţurile acestora.
Propoziţia 2.7. Un sistem de vectori dintr-un spaţiu liniar format dintr-
un singur vector nenul este liniar independent.
Propoziţia 2.8. Un sistem de vectori dintr-un spaţiu liniar care conţine
vectorul nul este un sistem liniar dependent.
Propoziţia 2.9. Un sistem de vectori dintr-un spaţiu liniar care conţine
un subsistem de vectori liniar dependent este la rândul său liniar dependent.
Definiţia 2.12. Un sistem de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } din spaţiul liniar
V se numeşte sistem de generatori pentru V dacă orice vector din V se scrie
ca o combinaţie liniară de elemente din S, adică

p
∀x ∈ V ∃αi ∈ K, i = 1, p astfel ı̂ncât x = αi · vi .
i=1

Observaţia 2.9. Se observă cu uşurinţă că un sistem de vectori din spaţiul

liniar V este un sistem de generatori pentru V dacă şi numai dacă V este
acoperirea liniară a lui S, adică V = L[S].
Definiţia 2.13. Spunem că un spaţiu liniar V este infinit dimensional
dacă există un sistem de vectori din V cu un număr infinit de elemente care
este liniar independent. În caz contrar spunem că spaţiul liniar V este finit
dimensional.
Definiţia 2.14. Fie V un spaţiu liniar finit dimensional. Spunem că V
are dimensiunea n şi scriem dim V = n dacă numărul maxim de vectori liniar
independenţi din V este n.
Propoziţia 2.10. Dacă ı̂n spaţiul liniar V există un sistem de generatori
S = {v1 , v2 , . . . , vn } liniar independent atunci dim V = n.
Demonstraţie. Vom demonstra că orice sistem de vectori din V format
din n + 1 elemente este liniar dependent.
 SPAŢII LINIARE 31

Fie S  = {w1 , w2 , . . . , wn , wn+1 } un sistem de vectori din V . Deoarece S

este un sistem de generatori pentru spaţiul liniar V rezultă că există scalarii
αij ∈ K, i = 1, n + 1, j = 1, n, astfel ı̂ncât vectorii din S  se pot scrie

n
(2.2) wi = αi1 · v1 + αi2 · v2 + . . . + αin · vn = αij · vj , ∀i = 1, n + 1.
j=1

Acum, considerăm scalarii βi ∈ K, i = 1, n + 1, astfel ı̂ncât

(2.3) β1 · w1 + β2 · w2 + . . . + βn+1 · wn+1 = θ,
unde θ este vectorul nul din V . Din (2.2) şi (2.3) obţinem
n  n  n 
β1 · α1j · vj + β2 · α2j · vj + . . . + βn+1 · αn+1j · vj = θ,
j=1 j=1 j=1

de unde
(β1 · α11 + β2 · α21 + . . . + βn · αn1 + βn+1 · αn+1,1 ) · v1

+ (β1 · α12 + β2 · α22 + . . . + βn · αn2 + βn+1 · αn+1,2 ) · v2

.........

+ (β1 · α1n + β2 · α2n + . . . + βn · αnn + βn+1 · αn+1,n ) · vn

= θ.
Dar sistemul de vectori S este liniar independent de unde, conform definiţiei
independenţei liniare, rezultă sistemul de ecuaţii liniare cu necunoscutele βi ,
i = 1, n + 1,


 α11 · β1 + α21 · β2 + . . . + αn1 · βn + αn+1,1 · βn+1 = 0






 α12 · β1 + α22 · β2 + . . . + αn2 · βn + αn+1,2 · βn+1 = 0
.



 . . . . . . . . .




 α · β + α · β + ... + α · β + α
1n 1 2n 2 nn n n+1,n · βn+1 = 0

Matricea asociată acestui sistem este

 
α11 α21 . . . αn1 αn+1,1
 α12 α22 . . . αn2 αn+1,2 
 
A =  .. .. .. .. .. ,
 . . . . . 
α1n α2n . . . αnn αn+1,n
cu rang A ≤ n < n + 1. Prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, adică
există βi , i = 1, n + 1, nu toţi nuli, care transformă ecuaţiile sistemului ı̂n
identităţi. Ţinând cont de relaţia (2.3) rezultă că sistemul de vectori S  este
liniar dependent.
32 SPAŢII LINIARE

În concluzie, numărul maxim de vectori liniar independenţi din V este n şi,
astfel, dim V = n.

Definiţia 2.15. Un sistem de vectori liniar independent din spaţiul liniar
V cu un număr de elemente egal cu dimensiunea spaţiului se numeşte bază ı̂n
V.
Teorema 2.11. (Teorema de reprezentare a unui vector ı̂ntr-o bază)
Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o bază ı̂n spaţiul liniar V . Atunci orice vector
x ∈ V se reprezintă ı̂n mod unic ca o combinaţie liniară de vectori din B,
adică

n
∀x ∈ V ∃!αi ∈ K, i = 1, n astfel ı̂ncât x = αi · ei .
i=1
Scalarii αi ∈ K, i = 1, n, se numesc coordonatele vectorului x ı̂n baza B şi
notăm x = (α1 , α2 , . . . , αn )B .
Demonstraţie. Existenţa. Fie x ∈ V un vector oarecare din spaţiul
liniar V . Considerăm sistemul de vectori S = {e1 , e2 , . . . , en , x} din V . Deoare-
ce B = {e1 , e2 , . . . , en } este o bază ı̂n V , conform definiţiei, rezultă că dim V =
n şi, mai departe, că S este un sistem de vectori liniar dependent. Deci există
scalarii βi , i = 0, n, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât
(2.4) β0 · x + β1 · e1 + . . . + βn · en = θ,
unde θ este vectorul nul din V . Presupunem, prin reducere la absurd, că
β0 = 0. Atunci
β1 · e1 + β2 · e2 + . . . + βn · en = θ,
unde βi , i = 1, n, nu sunt toţi nuli. Aceasta este o contradicţie, pentru că
sistemul de vectori B este o bază, adică este liniar independent.
Am obţinut β0 = 0 de unde rezultă că β0 este simetrizabil ı̂n raport cu operaţia
de ı̂nmulţire ı̂n corpul K. Prin urmare există β0−1 ∈ K astfel ı̂ncât β0 · β0−1 =
β0−1 · β0 = 1, unde 1 este unitatea din K.
Înmulţind ecuaţia (2.4) cu β0−1 rezultă
x + (β0−1 · β1 ) · e1 + . . . + (β0−1 · βn ) · en = θ,
adică
x = α1 · e1 + α2 · e2 + . . . + αn · en ,
unde am folosit notaţiile αi = −β0−1 · βi ∈ K, i = 1, n.
Unicitatea. Presupunem, prin reducere la absurd, că un vector oarecare
x ∈ V se poate scrie ca o combinaţie liniară de elemente din B ı̂n două moduri
distincte, adică există αi ∈ K, αi ∈ K, i = 1, n, astfel ı̂ncât
x = α1 · e1 + α2 · e2 + . . . + αn · en = α1 · e1 + α2 · e2 + . . . + αn · en .
Rezultă
(α1 + (−α1 )) · e1 + (α2 + (−α2 )) · e2 + . . . + (αn + (−αn )) · en = θ
unde −αi ∈ K, i = 1, n, sunt elementele simetrice ale αi ı̂n raport cu operaţia
de adunare ı̂n corpul K. Cum B este un sistem de vectori liniar independent,
 SPAŢII LINIARE 33

urmează αi + (−αi ) = 0, i = 1, n, de unde αi = αi , ∀i = 1, n, ceea ce ı̂nseamnă

că scrierea unui vector din V ca o combinaţie liniară de vectori din B este
unică.

Observaţia 2.10. Doi vectori x şi y din spaţiul liniar V cu dim V = n,
exprimaţi ı̂n aceeaşi bază B, x = (x1 , x2 , . . . , xn )B şi y = (y1 , y2 , . . . , yn )B , sunt
egali dacă xi = yi , pentru orice i = 1, n.
Ca o consecinţă putem enunţa
Teorema 2.12. Un sistem de vectori dintr-un spaţiu liniar este o bază ı̂n
acest spaţiu dacă şi numai dacă este un sistem de generatori liniar independent
pentru spaţiul liniar considerat.
Exemplu 2.11. Fie spaţiul liniar (K n , +, ·) peste corpul (K, +, ·), definit
in exemplul 2.6. Considerăm vectorii
e1 = (1, 0, 0, . . . , 0, 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0, 0), . . . , en = (0, 0, 0, . . . , 0, 1)
din K n . Atunci B = {e1 , e2 , . . . , en } este o bază ı̂n K n numită baza canonică
din spaţiul liniar (K n , +, ·). Ca o consecinţă rezultă dim K n = n.
Într-adevăr, dacă α1 , α2 , . . . , αn ∈ K sunt scalari astfel ı̂ncât α1 e1 +α2 e2 +
. . . + αn en = θ, unde θ este vectorul nul din K n , rezultă imediat α1 = α2 =
. . . = αn = 0, deci B este un sistem liniar independent. În continuare fie
x = (x1 , ..., xn ) ∈ K n . Se obţine imediat x = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en . Prin
urmare B este un sistem de generatori pentru K n . În concluzie B este o bază
ı̂n spaţiul liniar K n .
În cadrul aplicaţiilor, dacă lucrăm cu vectori exprimaţi ı̂n baza canonică
din spaţiul ambient, nu vom mai preciza baza atunci când scriem coordonatele
acestor vectori (dacă nu este posibilă nici o confuzie).
Exemplu 2.12. În spaţiul liniar (Mm,n (K), +, ·) peste corpul (K, +, ·),
definit ı̂n exemplul 2.7, considerăm următoarele m · n matrici, numite matrici
unitare,
   
1 0 0 ... 0 0 1 0 ... 0
 0 0 0 ... 0   0 0 0 ... 0 
   
E11 =  .. .. .. .. ..  , E12 =  .. .. .. .. .. ,...
 . . . . .   . . . . . 
0 0 0 ... 0 0 0 0 ... 0
   
0 0 0 ... 1 0 0 0 ... 0
 0 0 0 ... 0   1 0 0 ... 0 
   
E1n =  .. .. .. .. ..  , E21 =  .. .. .. .. .. ,...
 . . . . .   . . . . . 
0 0 0 ... 0 0 0 0 ... 0
   
0 0 0 ... 0 0 0 0 ... 0
 0 0 0 ... 1   0 0 0 ... 0 
   
E2n = .. .. .. .. ..  , . . . , Em1 = .. .. .. .. .. ,...
 . . . . .   . . . . . 
0 0 0 ... 0 1 0 0 ... 0
 
0 0 0 ... 0
 0 0 0 ... 0 
 
Emn = . . . .. .. .
 .. .. .. . . 
0 0 0 ... 1
34 SPAŢII LINIARE

Se verifică uşor că sistemul de vectori

B = {E11 , . . . , E1n , E21 , . . . , E2n , . . . , Em1 , . . . , Emn }
este un sistem de generatori liniar independent ı̂n spaţiul liniar (Mm,n (K),
+, ·), deci o bază. Această bază este numită baza canonică din acest spaţiu
liniar. Pe de altă parte, de aici rezultă şi dim Mm,n (K) = m · n.
Aşa cum am văzut ı̂n exemplul 2.9, ı̂n spaţiul liniar Mn (K) al matricilor
pătratice de ordin n cu elemente din corpul K avem două subspaţii liniare
remarcabile: cel al matricilor simetrice Sn (K) şi cel al matricilor antisimetrice
AS n (K).
Se verifică imediat că o bază ı̂n Sn (K) este
B1 = {E11 , E22 , . . . , Enn } ∪ {Eij + Eji |i, j = 1, n, i = j}

şi astfel dim Sn (K) = n(n+1)

2 .
O bază ı̂n AS n (K) este
B2 = {Eij − Eji |i, j = 1, n, i = j}

şi dim AS n (K) = n(n−1)

2 .
Se observă că dim Mn (K) = dim Sn (K) + dim AS n (K) = n2 , ceea ce era
de aşteptat pentru că orice matrice pătratică se poate scrie ca suma dintre o
matrice simetrică şi una antisimetrică astfel: dacă A ∈ Mn (K) este o matrice
pătratică şi definim A1 = 12 (A + At ) ∈ Sn (K) şi A2 = 12 (A − At ) ∈ AS n (K)
atunci A = A1 + A2 .
Exemplu 2.13. Fie spaţiul liniar (Pn (K), +, ·) al polinoamelor de grad
mai mic sau egal cu n cu coeficienţi din corpul K, definit ı̂n exemplul 2.8. În
acest spaţiu considerăm sistemul de vectori
B = {p0 = 1, p1 = x, p2 = x2 , . . . , pn = xn }
care, aşa cum se verifică imediat, este un sistem de generatori liniar indepen-
dent pentru Pn [K] adică o bază ı̂n acest spaţiu, numită baza canonică. De aici
rezultă şi dim Pn [K] = n + 1.
2.1. Operaţii cu vectori exprimaţi ı̂ntr-o bază. Fie spaţiul liniar
(V, +, ·) peste corpul (K, +, ·) cu dim V = n şi baza B = {v1 , v2 , . . . , vn } ı̂n
acest spaţiu. Considerăm vectorii
x = (x1 , x2 , . . . , xn )B = x1 · v1 + x2 · v2 + . . . + xn · vn ∈ V
şi
y = (y1 , y2 , . . . , yn )B = y1 · v1 + y2 · v2 + . . . + yn · vn ∈ V.
Avem
x + y = (x1 + y1 ) · v1 + (x2 + y2 ) · v2 + . . . + (xn + yn ) · vn

= (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )B ∈ V
 SPAŢII LINIARE 35

şi
α · x = (α · x1 ) · v1 + (α · x2 ) · v2 + . . . + (α · xn ) · vn

= (α · x1 , α · x2 , . . . , α · xn )B ∈ V, ∀α ∈ K.

2.2. Transformarea coordonatelor unui vector la o schimbare de

bază. Fie spaţiul liniar (V, +·) peste corpul (K, +, ·) cu dim V = n şi bazele
B1 = {v1 , v2 , . . . , vn } şi B2 = {w1 , w2 , . . . , wn } ı̂n acest spaţiu. Deoarece B1
este un sistem de generatori pentru V vectorii din B2 se pot scrie ca fiind
combinaţii
 liniare de vectori din B1 astfel wi = αi1 · v1 + αi2 · v2 + . . . + αin · vn
= nj=1 αij · vj , ∀i = 1, n, sau, pe larg,


 w1 = α11 · v1 + α12 · v2 + . . . + α1n · vn






 w2 = α21 · v1 + α22 · v2 + . . . + α2n · vn
.



 . . . . . . . . .




 w αn1 · v1 + αn2 · v2 + . . . + αnn · vn
n =
 
α11 α12 . . . α1n
 α21 α22 . . . α2n 
 
Matricea acestui sistem C =  .. .. .. ..  se numeşte matricea
 . . . . 
αn1 αn2 . . . αnn
C
schimbării de bază. Această schimbarea de bază se notează B1 −→ B2 . Deoarece
B2 este un sistem de vectori liniar independent rezultă că rang C = n, adică
matricea C este nesingulară (det C = 0).
În continuare fie vectorul x = (x1 , x2 , . . . , xn )B1 = (x1 , x2 , . . . , xn )B2 ∈ V .
Avem
x = x1 · v1 + x2 · v2 + . . . + xn · vn

= x1 · w1 + x2 · w2 + . . . + xn · wn

= x1 · (α11 · v1 + α12 · v2 + . . . + α1n · vn )

+x2 · (α21 · v1 + α22 · v2 + . . . + α2n · vn )

.........

+xn · (αn1 · v1 + αn2 · v2 + . . . + αnn · vn )

 
= ( ni=1 αi1 · xi ) · v1 + ( ni=1 αi2 · xi ) · v2 + . . .

+( ni=1 αin · xi ) · vn ,
36 SPAŢII LINIARE

de unde rezultă coordonatele lui x ı̂n baza B1 ı̂n funcţie de coordonatele sale
ı̂n baza B2 

 x1 = α11 · x1 + α21 · x2 + . . . + αn1 · xn






 x2 = α12 · x1 + α22 · x2 + . . . + αn2 · xn
.



 .........




 x = α · x + α · x + . . . + α · x
n 1n 1 2n 2 nn n
sistemeste C t , transpusa
Matricea acestui   matricei
 schimbării de bază. Dacă
x1 x1
 x   x 
 2   2 
notăm cu X1 =  ..  şi cu X2 =  ..  atunci sistemul de mai sus se
 .   . 
xn xn
scrie matricial
X1 = C t × X2 ,
şi, cum C t este inversabilă, ı̂nmulţind această relaţie la stânga cu matricea
inversă (C t )−1 , obţinem formula matricială
X2 = (C t )−1 × X1
de transformare a coordonatelor vectorului x ∈ V la schimbarea de bază
C
B1 −→ B2 .
Exemplu 2.14. Să se arate că sistemul de vectori B = {v1 = (0, 1, 1),
v2 = (1, 0, 1), v3 = (1, 1, 0)} este o bază ı̂n spaţiul liniar real (R3 , +, ·) şi apoi
să se determine coordonatele vectorului x = (1, 2, 3) ı̂n această bază, unde toţi
vectorii sunt exprimaţi ı̂n baza canonică B din R3 .
Vom arăta mai ı̂ntâi că B este un sistem de vectori liniar independent.
Fie scalarii α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât
α1 · v1 + α2 · v2 + α3 · v3 = θ,
unde θ = (0, 0, 0) ∈ R3 este vectorul nul din R3 . Înlocuind v1 , v2 şi v3 ı̂n relaţia
de mai sus obţinem următorul sistem de ecuaţii liniare omogene cu coeficienţi
reali 
 α2 + α3 = 0
α1 + α3 = 0 ,

α1 + α2 = 0
 
0 1 1
a cărui matrice este A =  1 0 1  cu det A = 2 = 0. Prin urmare sistemul
1 1 0
admite doar soluţia banală α1 = α2 = α3 = 0 şi, astfel, B  este un sistem de
vectori liniar independent.
Acum, deoarece card B = dim R3 = 3, rezultă, conform definiţiei bazei
ı̂ntr-un spaţiu liniar, că B este o bază ı̂n R3 .
 SPAŢII LINIARE 37

 Matriceaschimbării de bază de la baza canonică B la baza B este C =

0 1 1
 1 0 1 , iar inversa matricei sale transpuse este
1 1 0
 1 
−2 1
2
1
2
 
 1 
(C ) = 
t −1
 2 −2
1 1 
2 
 
2 −2
1 1 1
2
 
1
Notăm cu X =  2  matricea coloană a coordonatelor vectorului x =
3
  
x1
(1, 2, 3) ı̂n baza canonică şi cu X  =  x2  matricea coloană a coordo-
x3
natelor lui x ı̂n baza B . Conform formulei de transformare a coordonatelor
unui vector la o schimbare de bază avem
    1   
x1 −2 1
2
1
2 1
     
    1   
X  = (C t )−1 × X adică   
 x2  =  2 − 2
1 1   
2  ×  2 ,
     

2 −2
x3 1 1 1 3
2

de unde rezultă x1 = 2, x2 = 1, x3 = 0. În concluzie x = (2, 1, 0)B
.

 CAPITOLUL 3

APLICAŢII LINIARE ÎNTRE SPAŢII LINIARE

FINIT DIMENSIONALE

1. Definiţia aplicaţiilor liniare. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii

liniare. Matricea asociată unei aplicaţii liniare
Definiţia 3.1. Fie spaţiile liniare (V, +, ·) şi (W, +, ·) peste acelaşi corp
comutativ (K, +, ·). O aplicaţie f : V → W se numeşte aplicaţie liniară dacă
(1) aplicaţia f este aditivă, adică
∀x, y ∈ V ⇒ f (x + y) = f (x) + f (y);
(2) aplicaţia f este omogenă, adică
∀α ∈ K şi ∀x ∈ V ⇒ f (α · x) = α · f (x).
Mulţimea tuturor aplicaţiilor liniare ı̂ntre spaţiile liniare V şi W se notează
L(V, W ).
De acum, ı̂n această secţiune, vom folosi spaţiile liniare (V, +, ·) şi (W,
+, ·) peste acelaşi corp comutativ (K, +, ·), cu dim V = n şi dim W = m.
Propoziţia 3.1. O aplicaţie f : V → W este aplicaţie liniară dacă şi
numai dacă
(3.1) f (α · x + β · y) = α · f (x) + β · f (y)
pentru orice α, β ∈ K şi orice x, y ∈ V .
Demonstraţie. ”⇒” Fie f : V → W o aplicaţie liniară şi fie α, β ∈ K şi
x, y ∈ V . Deoarece aplicaţia f este aditivă şi omogenă rezultă
f (α · x + β · y) = f (α · x) + f (β · y) = α · f (x) + β · f (y).
”⇐” Fie f : V → W o aplicaţie cu proprietatea (3.1). Alegem α = β = 1,
unde 1 este unitatea din corpul K. Din (3.1) obţinem
f (x + y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ V,
adică f este aditivă. Acum alegem α ∈ K şi β = 0. Din nou folosind (3.1)
rezultă
f (α · x) = α · f (x), ∀x ∈ V,
adică f este omogenă.
În concluzie f este o aplicaţie liniară.

39
40 APLICAŢII LINIARE

Se verifică direct, cu ajutorul propoziţiei 3.1, că dacă f, g ∈ L(V, W ) atunci

aplicaţia h : V → W definită prin h(x) = f (x) + g(x), pentru orice x ∈ V este
o aplicaţie liniară, şi că dacă α ∈ K atunci aplicaţia i : V → W definită prin
α · f = α · f (x) pentru orice x ∈ V este, deasemeni, o aplicaţie liniară.
Prin urmare, adunarea aplicaţiilor liniare este o lege de compoziţie internă ı̂n
L(V, W )
+ : L(V, W ) × L(V, W ) → L(V, W ),

(f, g) → f + g, (f + g)(x) = f (x) + g(x), ∀x ∈ V,

iar ı̂nmulţirea aplicaţiilor liniare cu scalari este o lege de compoziţie externă
ı̂n L(V, W ) peste K
· : K × L(V, W ) → L(V, W ),

(α, f ) → α · f, (α · f )(x) = α · f (x).

Cu ajutorul definiţiei spaţiului liniar obţinem uşor
Propoziţia 3.2. (L(V, W ), +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K.
Două proprietăţi importante ale aplicaţiilor liniare sunt date de următoa-
rea propoziţie.
Propoziţia 3.3. (1) Fie f ∈ L(V, U ) şi g ∈ L(U, W ) două aplicaţii
liniare, unde (V, +, ·), (U, +, ·) şi (W, +, ·) sunt spaţii liniare peste
acelaşi corp (K, +, ·). Atunci aplicaţia obţinută prin compunerea lor
este o aplicaţie liniară, adică g ◦ f ∈ L(V, W ).
(2) Fie h ∈ L(V, W ) o aplicaţie liniară bijectivă. Atunci aplicaţia h este
inversabilă şi aplicaţia inversă este o aplicaţie liniară, adică h−1 ∈
L(W, V ).
Demonstraţie. (1) Fie α, β ∈ K şi x, y ∈ V . Acum considerăm f ∈
L(V, U ) şi g ∈ L(U, W ). Atunci, conform propoziţiei 3.1, aplicată pe rând
pentru f şi apoi pentru g, avem
(g ◦ f )(α · x + β · y) = g(f (α · x + β · y)) = g(α · f (x) + β · f (y))

= α · g(f (x)) + β · g(f (y))

= α · (g ◦ f )(x) + β · (g ◦ f )(y).
Prin urmare, din propoziţia 3.1, am obţinut g ◦ f ∈ L(V, W ).
(2) În continuare fie aplicaţia liniară bijectivă h ∈ L(V, W ). Urmează că
h este inversabilă, adică există h−1 : W → V astfel ı̂ncât h ◦ h−1 = idW
şi h−1 ◦ h = idV , unde idV : V → V , idV (x) = x, pentru orice x ∈ V şi
idW : W → W , idW (y) = y, pentru orice y ∈ W , sunt aplicaţiile identitate pe
V şi respectiv pe W .
Acum, fie α, β ∈ K şi y1 , y2 ∈ W . Deoarece h este o aplicaţie surjectivă
rezultă că există x1 , x2 ∈ V astfel ı̂ncât y1 = h(x1 ) şi y2 = h(x2 ) sau, altfel
 APLICAŢII LINIARE 41

spus, x1 = h−1 (y1 ) şi x2 = h−1 (y2 ). Avem, folosind propoziţia 3.1 pentru
aplicaţia liniară h,
h−1 (α · y1 + β · y2 ) = h−1 (α · h(x1 ) + β · h(x2 ))

= h−1 (h(α · x1 + β · x2 ))

= h−1 (h(α · h−1 (y1 ) + β · h−1 (y2 )))

= α · h−1 (y1 ) + β · h−1 (y2 ),

adică h−1 ∈ L(W, V ), conform propoziţiei 3.1.

1.1. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare.
Definiţia 3.2. Fie f : V → W o aplicaţie liniară. Se numeşte nucleul lui
f şi se notează Ker f mulţimea
Ker f = {x ∈ V |f (x) = θW } ⊂ V,
unde θW este vectorul nul din spaţiul liniar W .1
Propoziţia 3.4. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Atunci θV ∈ Ker f ,
unde θV este vectorul nul din spaţiul liniar V .
Demonstraţie. Fie vectorul oarecare x ∈ V . Deoarece f este o aplicaţie
liniară avem
f (x) = f (x + θV ) = f (x) + f (θV ),
de unde rezultă f (θV ) = θW , adică θV ∈ Ker f .

Propoziţia 3.5. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Atunci nucleul lui f
este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar V .
Demonstraţie. Fie α, β ∈ K şi x, y ∈ Ker f . Atunci, deoarece f este o
aplicaţie liniară,
f (α · x + β · y) = α · f (x) + β · f (y) = θW ,
deoarece f (x) = f (y) = θW . Am obţinut α · x + β · y ∈ Ker V şi, con-
form propoziţiei de caracterizare a subspaţiilor liniare ale unui spaţiu liniar,
Ker f ⊆ V .

s.s.l.

Definiţia 3.3. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Dimensiunea spaţiului

liniar Ker f se numeşte defectul aplicaţiei liniare f şi se notează def f =
dim(Ker f ).
Definiţia 3.4. O aplicaţie liniară injectivă se numeşte monomorfism de
spaţii liniare.
Propoziţia 3.6. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Atunci f este un
monomorfism de spaţii liniare dacă şi numai dacă Ker f = {θV }.
1În limba engleză kernel=nucleu.
42 APLICAŢII LINIARE

Demonstraţie. ”⇒” Fie f ∈ L(V, W ) un monomorfism de spaţii liniare

şi fie x ∈ V un vector diferit de vectorul nul θV . Deoarece f este o aplicaţie
injectivă rezultă f (x) = f (θV ) = θW , adică x ∈
/ Ker f şi, prin urmare Ker f =
{θV }.
”⇐” Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ) cu Ker f = {θV }. În continuare,
fie x1 , x2 ∈ V astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ). Atunci, deoarece f este o aplicaţie
liniară, rezultă f (x1 + (−x2 )) = θW , unde −x2 este simetricul lui x2 ı̂n raport
cu operaţia de adunare ı̂n corpul K. Urmează că x1 + (−x2 ) ∈ Ker f şi, din
ipoteză, x1 + (−x2 ) = θV . În concluzie x1 = x2 şi, astfel, f este o aplicaţie
injectivă, adică un monomorfism de spaţii liniare.

Definiţia 3.5. Fie f : V → W o aplicaţie liniară. Se numeşte imaginea
lui f şi se notează Im f mulţimea
Im f = {y ∈ W | ∃ x ∈ V astfel ı̂ncât y = f (x)} = {f (x)| x ∈ V } ⊂ W.
Propoziţia 3.7. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Atunci imaginea lui
f este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar W .
Demonstraţie. Fie α, β ∈ K şi fie y1 , y2 ∈ Im f . Atunci există x1 , x2 ∈
V astfel ı̂ncât f (x1 ) = y1 şi f (x2 ) = y2 . Atunci
α · y1 + β · y2 = α · f (x1 ) + β · f (x2 ) = f (α · x1 + β · x2 ),
deoarece f este o aplicaţie liniară. Am arătat că α · y1 + β · y2 ∈ Im f şi, astfel,
că Im f ⊆ W .

s.s.l.

Definiţia 3.6. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Dimensiunea spaţiului

liniar Im f se numeşte rangul aplicaţiei liniare f şi notăm rang f = dim(Im f ).
Definiţia 3.7. O aplicaţie liniară surjectivă se numeşte epimorfism de
spaţii liniare.
Observaţia 3.1. Este evident, conform definiţiei surjectivităţii, o apli-
caţie liniară f ∈ L(V, W ) este epimorfism de spaţii liniare dacă şi numai dacă
Im f = W .

Propoziţia 3.8. Fie f ∈ L(V, W ) o aplicaţie liniară şi fie V0 ⊆ V un

s.s.l.
subspaţiu liniar al spaţiului liniar V . Atunci
f (V0 ) = {y ∈ W | ∃x ∈ V0 astfel ı̂ncât y = f (x)} ⊆ W
este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar W .
Demonstraţie. Fie scalarii α, β ∈ K şi vectorii y1 , y2 ∈ f (V0 ). Rezultă
că există vectorii x1 , x2 ∈ V0 astfel ı̂ncât f (x1 ) = y1 şi f (x2 ) = y2 . Atunci,
deoarece f este o aplicaţie liniară şi V0 ⊆ V , avem
s.s.l.

α · y1 + β · y2 = α · f (x1 ) + β · f (x2 ) = f (α · x1 + β · x2 ) ∈ f (V0 ),

ceea ce ı̂nseamnă f (V0 ) ⊆ W , conform propoziţiei de caracterizare a subspa-

s.s.l.
ţiilor liniare.

 APLICAŢII LINIARE 43

Propoziţia 3.9. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ). Atunci, imaginea prin

f unui sistem de vectori liniar dependent din spaţiul liniar V este un sistem
de vectori liniar dependent ı̂n spaţiul liniar W .
Demonstraţie. Fie sistemul de vectori liniar dependent S = {v1 , v2 ,
. . . vp } ⊂ V . Imaginea prin f a acestui sistem de vectori este S  = f (S) =
{f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vp )}. Acum, deoarece S este liniar dependent urmează că
există scalarii αi , i = 1, p, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât
α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θV ,
unde θV este vectorul nul din spaţiul liniar V .
Atunci f (α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp ) = f (θV ) = θW , unde θW este vectorul
nul din spaţiul liniar W . Deoarece f este o aplicaţie liniară am obţinut
α1 · f (v1 ) + α2 · f (v2 ) + . . . + αp · f (vp ) = θW ,
adică sistemul de vectori S  = {f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vp )} este liniar dependent.


În ceea ce priveşte imaginea printr-o aplicaţie liniară a unui sistem de
vectori liniar independent putem enunţa următoarea
Propoziţia 3.10. Fie monomorfismul de spaţii liniare f ∈ L(V, W ).
Atunci, imaginea prin f unui sistem de vectori liniar independent din spaţiul
liniar V este un sistem de vectori liniar independent ı̂n spaţiul liniar W .
Demonstraţie. Fie sistemul de vectori liniar independent S = {v1 , v2 ,
. . . vp } ⊂ V . Fie scalarii α1 , α2 , . . . , αp ∈ K astfel ı̂ncât
α1 · f (v1 ) + α2 · f (v2 ) + . . . + αp · f (vp ) = θW .
Deoarece f este o aplicaţie liniară rezultă
f (α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp ) = θW
şi, cum Ker f = {θV } deoarece aplicaţia f este injectivă, avem
α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θV .
Dar din ipoteză ştim că sistemul de vectori S este liniar independent şi prin
urmare α1 = α2 = . . . = αp = 0, unde 0 este elementul neutru la adunare ı̂n
corpul K.
Am obţinut astfel că sistemul de vectori f (S) = {f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vp )}
este liniar independent.

Propoziţia 3.11. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ) şi fie B = {v1 , v2 ,
. . . , vn } o bază ı̂n spaţiul liniar V . Atunci imaginea bazei B prin aplicaţia f ,
f (B) = {f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vn )}, este un sistem de generatori pentru spaţiul
liniar Im f .
Demonstraţie. Fie un vector oarecare y ∈ Im f . Atunci există vectorul
x ∈ V cu proprietatea y = f (x). În continuare, deoarece B este o bază ı̂n V ,
rezultă că există scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
x = α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αn · vn .
44 APLICAŢII LINIARE

Avem
y = f (x) = f (α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αn · vn )

= α1 · f (v1 ) + α2 · f (v2 ) + . . . + αn · f (vn ),

adică sistemul de vectori f (S) este un sistem de generatori pentru Im f .

Din propoziţiile 3.10 şi 3.11 obţinem
Teorema 3.12. Fie monomorfismul de spaţii liniare f ∈ L(V, W ) şi fie
B = {v1 , v2 , . . . , vn } o bază ı̂n spaţiul liniar V . Atunci imaginea mulţimii B
prin aplicaţia f , f (B) = {f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vn )}, este o bază ı̂n spaţiul liniar
Im f .
Următorul rezultat pune ı̂n evidenţă legătura dintre rangul şi defectul unei
aplicaţii liniare.
Propoziţia 3.13. Dacă f ∈ L(V, W ) este o aplicaţie liniară atunci
rang f + def f = dim V.
Demonstraţie. Începem prin a nota def f = d şi considerăm baza B =
{v1 , v2 , . . . , vd } ı̂n Ker f .
În continuare, fie baza B = {v1 , v2 , . . . , vd , vd+1 , . . . , vn } ı̂n spaţiul liniar
V , unde dim V = n. Urmează, conform propoziţiei 3.10, că f (B) = {f (v1 ),
f (v2 ), . . . , f (vn )} este un sistem de generatori pentru Im f . Rezultă că pentru
orice vector y ∈ Im f există scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
y = α1 · f (v1 ) + . . . + αd · f (vd ) + αd+1 · f (vd+1 ) + . . . + αn · f (vn ).
Dar v1 , v2 , . . . , vd ∈ Ker f , adică f (v1 ) = f (v2 ) = . . . = f (vd ) = θV , unde θV
este vectorul nul din spaţiul liniar V . Astfel
y = αd+1 · f (vd+1 ) + . . . + αn · f (vn ),
şi prin urmare B = {vd+1 , vd+2 , . . . , vn } este un sistem de generatori pentru
Im f .
Vom demonstra că B este un sistem de vectori liniar independent şi, astfel,
o bază ı̂n Im f .
Într-adevăr, considerând scalarii βd+1 , βd+2 , . . . , βn ∈ K astfel ı̂ncât
βd+1 · f (vd+1 ) + βd+2 · f (vd+2 ) + . . . + βn · f (vn ) = θW ,
unde θW este vectorul nul din spaţiul liniar W , obţinem
f (βd+1 · vd+1 + βd+2 · vd+2 + . . . + βn · vn ) = θW
deoarece f este o aplicaţie liniară, adică
βd+1 · vd+1 + βd+2 · vd+2 + . . . + βn · vn ∈ Ker f.
Dar cum B = {v1 , v2 , . . . , vd } este o bază ı̂n Ker f rezultă că există scalarii
β1 , β2 , . . . , βd ∈ K astfel ı̂ncât
βd+1 · vd+1 + βd+2 · vd+2 + . . . + βn · vn = β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βd · vd .
 APLICAŢII LINIARE 45

Am obţinut
(−β1 ) · v1 + . . . + (−βd ) · vd + βd+1 · vd+1 + . . . + βn · vn = θV ,
unde scalarii −βi ∈ K, i = 1, d, sunt elementele simetrice ale scalarilor βi ı̂n
raport cu operaţia de adunare ı̂n corpul K. Deoarece B = {v1 , . . . , vd , vd+1 ,
. . . , vn } este o bază ı̂n V urmează că β1 = · · · = βd = βd+1 = . . . = βn = 0,
ceea ce ı̂nseamnă că B  este un sistem de vectori liniar independent şi, astfel,
o bază ı̂n Im f .
Am arătat că dacă def f = dim(Ker f ) = d atunci rang f = dim(Im f ) =
n − d, adică rang f + def f = n = dim V .

Folosind această propoziţie se obţine imediat
Corolar 3.14. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ), unde dim V = dim W
= n. Atunci avem
(1) Dacă f este o aplicaţie injectivă atunci f este o aplicaţie bijectivă.
(2) Dacă f este o aplicaţie surjectivă atunci f este o aplicaţie bijectivă.
Demonstraţie. (1) Aplicaţia liniară f este injectivă dacă şi numai dacă
Ker f = {θV }, adică def f = dim(Ker f ) = 0 şi, conform propoziţiei anterioare,
rang f = dim(Im f ) = dim V − def f = n = dim W . Dar cum Im f ⊆ W rezultă
s.s.l.
că Im f = W . Prin urmare f este şi surjectivă, deci bijectivă.
(2) Aplicaţia liniară f este surjectivă dacă şi numai dacă Im f = W , adică
rang f = dim(Im f ) = dim W = n şi def f = dim(Ker f ) = dim V −rang f = 0.
Rezultă Ker f = {θV }. Prin urmare f este şi injectivă, deci bijectivă.

Exemplu 3.1. Să se arate că aplicaţia f : R2 → R3 definită prin f (x) =
(x1 + x2 , x1 − 2 · x2 , x2 ), ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 este o aplicaţie liniară şi să se
determine Ker f , Im f , def f şi rang f .
Dacă α, β ∈ K şi x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 atunci α · x + β · y =
(α · x1 + β · y1 , α · x2 + β · y2 ) ∈ R2 şi
f (α · x + β · y) = (α · x1 + β · y1 + α · x2 + β · y2 ,

α · x1 + β · y1 − 2α · x2 − 2β · y2 , α · x2 + β · y2 )

= α · (x1 + x2 , x1 − 2x2 , x2 ) + β · (y1 + y2 , y1 − 2y2 , y2 )

= α · f (x) + β · f (y),
adică f este o aplicaţie liniară, conform propoziţiei 3.1.
În continuare vom determina nucleul aplicaţiei liniare f , Ker f = {x ∈
R2 |f (x) = θ3 }, unde θ3 = (0, 0, 0) ∈ R3 este vectorul nul din R3 . Ecuaţia
f (x) = θ3 , x = (x1 , x2 ), este echivalentă cu următorul sistem de ecuaţii liniare
omogene cu coeficienţi reali

 x1 + x2 = 0
x1 − 2 · x2 = 0 ,

x2 = 0
46 APLICAŢII LINIARE

care, evident, admite doar soluţia x1 = x2 = 0. Am obţinut astfel Ker f =

{θ2 }, unde θ2 = (0, 0) ∈ R2 este vectorul nul din R2 . Deci aplicaţia liniară f
este injectivă şi def f = 0.
Imaginea aplicaţiei liniare f este mulţimea Im f = {y ∈ R3 | ∃ x ∈
R astfel ı̂ncât y = f (x)}. Fie y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 . Atunci există x =
2

(x1 , x2 ) ∈ R2 astfel ı̂ncât f (x) = y, adică


 x1 + x2 = y1
x1 − 2 · x2 = y2 .

x2 = y3
 
1 1
Matricea asociată acestui sistem este A =  1 −2  cu rang A = 2. Con-
0 1
form Teoremei Kronecker-Capelli condiţia ca sistemul să fie compatibil, şi
implicit ca y ∈ Im f , este ca rangul matricei extinse a sistemului
 
1 1 y1
Ā =  1 −2 y2 
0 1 y3

să fie egal cu rangul matricei asociate, adică rang Ā = 2. Rezultă

1 1 y1

det Ā =
1 −2 y2
= y1 − y2 − 3y3 = 0.

0 1 y3

Dacă notăm y2 = α ∈ R şi y3 = β ∈ R obţinem y1 = α + 3 · β şi, astfel

Im f = {y = (α + 3 · β, α, β)|α, β ∈ R}.

Acum fie y = (α + 3 · β, α, β) ∈ Im f un vector oarecare din imaginea aplicaţiei

f . Acesta se poate scrie y = α · (1, 1, 0) + β · (3, 0, 1) = α · v1 + β · v2 , unde
v1 = (1, 1, 0) şi v2 = (3, 0, 1). Urmează că B = {v1 , v2 } este un sistem de
generatori pentru Im f . Se verifică uşor că B este liniar independent şi, prin
urmare, o bază ı̂n Im f . Am obţinut astfel şi rang f = 2.
Deoarece f este o aplicaţie injectivă o altă metodă de a obţine o bază
ı̂n Im f este şi considerarea imaginii prin f a unei baze din R2 . Această
imagine este o bază ı̂n Im f conform teoremei 3.12. Astfel, imaginea bazei
canonice din R2 , formată din vectorii u1 = (1, 0) şi u2 = (0, 1), este baza
B  = {f (u1 ) = (1, 1, 0), f (u2 ) = (1, −2, 1)} ı̂n Im f .
Se observă că este verificată relaţia dintre rangul şi defectul unei aplicaţii
liniare rang f + def f = 2 = dim R2 .

Aplicaţie 3.1. Vom prezenta ı̂n cele ce urmează o aplicaţie interesantă a

propoziţiei 3.13 care are şi o importanţă teoretică evidentă.
 APLICAŢII LINIARE 47

Fie sistemul de ecuaţii liniare omogene cu coeficienţi reali



 a11 · x1 + a12 · x2 + . . . + a1n · xn = 0




(3.2) a21 · x1 + a22 · x2 + . . . + a2n · xn = 0

 .. .. ..

 . . .

 a · x + a · x + ... + a · x = 0
m1 1 m2 2 mn n

cu rangul matricei asociate A egal cu r ≤ min{m, n} şi fie Bs = {s1 , s2 ,

. . . , sn−r }, sk = (xk1 , xk2 , . . . , xkn ), k = 1, n − r, un sistem fundamental de soluţii
(reamintim că acest lucru ı̂nseamnă că matricea
 
x11 x12 . . . x1n
 x2 x22 . . . x2n 
 1 
S =  .. .. .. .. 
 . . . . 
x1n−r x2n−r . . . xnn−r
are rangul n − r).
Atunci mulţimea S a soluţiilor sistemului (3.2) este un subspaţiu liniar al
spaţiului liniar real (Rn , +, ·). În plus sistemul fundamental de soluţii Bs este
o bază ı̂n S şi dim S = n − r.
Din proprietăţile soluţiilor unui sistem liniar omogen, prezentate ı̂n pri-
mul capitol al acestui curs, şi din propoziţia de caracterizare a unui subspaţiu
liniar al unui spaţiu liniar rezultă imediat că S ⊆ Rn .
s.s.l.
În continuare vom demonstra că Bs = {s1 , s2 , . . . , sn−r } este un sistem de
vectori liniar independent.
Fie scalarii α1 , α2 , . . . , αn−r ∈ R astfel ı̂ncât
α1 · s1 + α2 · s2 + . . . + αn−r · sn−r = θn ,
unde θn ∈ Rn este vectorul nul din Rn . Obţinem următorul sistem cu ne-
cunoscutele α1 , α2 , . . . , αn−r


 x11 · α1 + x21 · α2 + . . . + x1n−r · αn−r = 0







 x2 · α1 + x2 · α2 + . . . + x2 · αn−r = 0
1 2 n−r

,

 .. .. ..

 . . .





 1
xn · α1 + x2n · α2 + . . . + xnn−r · αn−r = 0
cu matricea asociată S cu rang S = n − r. Astfel singura soluţie a sistemului
este α1 = α2 = . . . = αn−r = 0, deci Bs este un sistem de vectori liniar
independent in S şi dim S ≥ n − r.
Definim aplicaţia f : Rn → Rm prin
f (x) = (a11 · x1 + . . . + a1n · xn , a21 · x1 + . . . + a2n · xn ,

. . . , am1 · x1 + . . . + amn · xn ).
48 APLICAŢII LINIARE

Se verifică imediat că f este o aplicaţie liniară şi Ker f = S. Rezultă că
def f = dim Ker f = dim S ≥ n−r. Folosind propoziţia 3.13 obţinem rang f =
dim Im f = dim R − def f ≤ n − (n − r) = r.
Acum, ştim că rang A = r deci există

ai j ai j . . . ai j

11 1 2 1 r

ai j ai j . . . ai j

21 2 2 2 r

∆r =
.. .. .. ..
= 0

. . . .

air j1 air j2 . . . air jr

Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } baza canonică din Rn . Considerăm vectorii

f (ejk ) = (a1jk , a2jk , . . . , anjk ) ∈ Im f, k = 1, r
şi scalarii β1 , β2 , . . . , βr ∈ R astfel ı̂ncât
β1 · f (ej1 ) + β2 · f (ej2 ) + . . . + βr · f (ejr ) = θn .
Obţinem următorul sistem cu necunoscutele βi , i = 1, r


 a1j1 · β1 + a1j2 · β2 + . . . + a1jr · βr = 0






 a2j1 · β1 + a2j2 · β2 + . . . + a2jr · βr = 0

,

 .. .. ..

 . . .





 a · β + a · β + ... + a · β = 0
nj1 1 nj2 2 njr r

a cărui matrice asociată are, evident, rangul egal cu r. Prin urmare singura
soluţie a sistemului este β1 = β2 = . . . = βr = 0, adică vectorii f (ejk ) ∈ Im f ,
k = 1, r, formează un sistem de vectori liniar independent. Am obţinut astfel
rang f = dim Im f ≥ r. Ţinând cont că avem şi rang f = dim Im f ≤ r rezultă
rang f = dim Im f = r şi def f = dim Ker f = n − r.
În concluzie Bs este un sistem de n − r vectori liniar independent ı̂n spaţiul
liniar S cu dim S = n − r, deci Bs este o bază ı̂n S.
Definiţia 3.8. O aplicaţie liniară bijectivă f ∈ L(V, W ) se numeşte
izomorfism de spaţii liniare. Spunem că spaţiile liniare V şi W sunt izomorfe
şi notăm V  W .
Teorema 3.15. Două spaţii liniare peste acelaşi corp finit dimensionale
sunt izomorfe dacă şi numai dacă au aceeaşi dimensiune.
Demonstraţie. Fie spaţiile liniare finit dimensionale (V, +, ·), (W, +, ·)
peste corpul (K, +, ·).
”⇒” Mai ı̂ntâi să presupunem că spaţiile liniare V şi W sunt izomorfe.
Rezultă că există aplicaţia liniară bijectivă f ∈ L(V, W ). Fie B = {v1 , v2 ,
. . . , vn } o bază ı̂n V , unde am presupus dim V = n. Deoarece f este o aplicaţie
liniară injectivă urmează, conform teoremei 3.12, că sistemul de vectori B =
{f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vn )} este o bază ı̂n Im f . Pe de altă parte, f fiind şi
surjectivă, avem Im f = W . Am obţinut că B este o bază ı̂n spaţiul liniar W ,
ceea ce ı̂nseamnă dim W = n = dim V .
 APLICAŢII LINIARE 49

”⇐” Acum, presupunem că dim V = dim W = n. Fie B1 = {v1 , v2 ,

. . . , vn } o bază ı̂n V şi B2 = {w1 , w2 , . . . , wn } o bază ı̂n W . Fie vectorul
oarecare x = (α1 , α2 , . . . , αn )B1 ∈ V , adică
x = α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αn · vn .
Definim aplicaţia f : V → W prin f (x) = y, unde
y = (α1 , α2 , . . . , αn )B2 = α1 · w1 + α2 · w2 + . . . + αn · wn .
Evident f este o aplicaţie bine definită, adică f ı̂i asociază fiecărui vector
x ∈ V un unic vector y ∈ W .
Vom demonstra că f este o aplicaţie liniară bijectivă.
Fie scalarii α, β ∈ K şi vectorii x = (α1 , α2 , . . . , αn )B1 ∈ V , y = (β1 , β2 ,
. . . , βn )B1 ∈ V . Atunci
f (α · x + β · y) = (α · α1 + β · β1 ) · w1 + . . . + (α · αn + β · βn ) · wn
= α · (α1 · w1 + α2 · w2 + . . . αn · wn )
+β · (β1 · w1 + β2 · w2 + . . . βn · wn )
= α · f (x) + β · f (y),
de unde rezultă că f este o aplicaţie liniară.
În continuare fie v1 = (α1 , α2 , . . . , αn )B1 ∈ V şi v2 = (β1 , β2 , . . . , βn )B1 ∈ V
astfel ı̂ncât f (v1 ) = f (v2 ). Rezultă imediat v1 = v2 şi prin urmare f este
injectivă şi, mai mult, bijectivă, conform corolarului 3.14. Astfel f este un
izomorfism şi concluzionăm V  W .

Următoarele trei corolare sunt consecinţe imediate ale teoremei anterioare.
Corolar 3.16. Dacă V şi W sunt două spaţii liniare finit dimensionale
cu dimensiuni diferite atunci V şi W nu sunt izomorfe.
Corolar 3.17. Fie V un spaţiu liniar peste corpul K cu dim V = n < ∞.
Atunci V este izomorf cu spaţiul liniar K n (definit ı̂n exemplul 2.6).
Corolar 3.18. Dacă aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ) este un izomorfism
de spaţii liniare şi B = {v1 , v2 , . . . , vn } este o bază ı̂n spaţiul liniar V atunci
f (B) = {f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vn )} este o bază ı̂n spaţiul liniar W .
1.2. Matricea unei aplicaţii liniare. În acest paragraf vom vedea cum,
folosind noţiunea de spaţii liniare izomorfe, fiecărei aplicaţii liniare ı̂i poate fi
asociată o matrice şi apoi cum multe dintre proprietăţile aplicaţiei liniare pot
fi studiate cu ajutorul acestei matrici.
Pentru ı̂nceput să reamintim că mulţimea Mm,n (K), a matricilor cu m linii
şi n coloane cu elemente dintr-un corp K, ı̂mpreună cu adunarea matricilor şi
cu ı̂nmulţirea matricilor cu scalari formează un spaţiu liniar peste corpul K
(vezi exemplul 2.7), şi că baza canonică ı̂n acest spaţiu a fost pusă ı̂n evidenţă
ı̂n exemplul 2.12 obţinându-se totodată şi dim Mm,n = m · n.
Acum putem enunţa
Teorema 3.19. Fie (V, +, ·) şi (W, +, ·) două spaţii liniare finit dimen-
sionale peste acelaşi corp (K, +, ·) cu dim V = n şi dim W = m. Atunci
50 APLICAŢII LINIARE

(L(V, W ), +, ·), spaţiul liniar al aplicaţiilor liniare ı̂ntre V şi W , este izomorf
cu spaţiul liniar (Mm,n , +, ·) şi dim L(V, W ) = m · n.
Demonstraţie. Fie f ∈ L(V, W ) o aplicaţie liniară oarecare şi fie B1 =
{v1 , v2 , . . . , vn } şi B2 = {w1 , w2 , . . . , wm }.
Acum, pentru un vector oarecare x = (x1 , x2 , . . . , xn )B1 = x1 · v1 + x2 · v2 +
. . . + xn · vn ∈ V avem
f (x) = f (x1 · v1 + x2 · v2 + . . . + xn · vn )
(3.3)
= x1 · f (v1 ) + x2 · f (v2 ) + . . . + xn · f (vn ).
Pe de altă parte, deoarece f (vj ) ∈ W , j = 1, n, şi B2 este o bază ı̂n W , există
scalarii aij ∈ K, i = 1, m, j = 1, n, astfel ı̂ncât
(3.4)
 m
 f (v1 ) = a11 · w1 + a21 · w2 + . . . + am1 · wm =
 i=1 ai1 · wi



 m


 f (v2 ) = a12 · w1 + a22 · w2 + . . . + am2 · wm =
 i=1 ai2 · wi
.

 .. .. .. .. ..

 . . . . .





 m
f (vn ) = a1n · w1 + a2n · w2 + . . . + amn · wm = i=1 ain · wi
Din ecuaţiile (3.3) şi (3.4) rezultă
 m m
f (x) = x1 · m i=1 ai1 · wi + x2 · i=1 ai2 · wi + . . . + xn · i=1 ain · wi

= (x1 · a11 + x2 · a12 + . . . + xn · a1n ) · w1

+(x1 · a21 + x2 · a22 + . . . + xn · a2n ) · w2

.........

+(x1 · am1 + x2 · am2 + . . . + xn · amn ) · wm .

Deoarece f (x) ∈ W există scalarii yi ∈ K, i = 1, m astfel ı̂ncât f (x) =
y1 · w1 + y2 · w2 + . . . + yn · wn . Avem yi = x1 · ai1 + x2 · ai2 + . . . + xn · ain
pentru orice i = 1, m. Aceste ecuaţii se numesc ecuaţiile scalare ale aplicaţiei
liniare f ı̂n perechea de baze  (B1 , B2
).  
y1 x1
 y2   x2 
   
În continuare notăm cu Y =  ..  ∈ Mn1 (K), X =  ..  ∈ Mm1 (K)
 .   . 
yn xm
şi definim matricea
 
a11 a12 ... a1n
 a21 a22 ... a2n 
 
A= .. .. .. ..  ∈ Mm,n (K).
 . . . . 
am1 am2 . . . amn
 APLICAŢII LINIARE 51

Folosind aceste notaţii putem scrie ecuaţia matricială a aplicaţiei liniare f ı̂n
perechea de baze (B1 , B2 )
Y = A × X.
Matricea A se numeşte matricea aplicaţiei f ı̂n perechea de baze (B1 , B2 ).
Definim aplicaţia φ : L(V, W ) → Mm,n (K) prin φ(f ) = A. Vom demon-
stra că φ este o aplicaţie liniară bijectivă adică un izomorfism de spaţii liniare.
Fie scalarii α, β ∈ K şi aplicaţiile liniare f, g ∈ L(V, W ) cu matricile
A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K) şi respectiv B = (bij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K). Se
j = 1, n j = 1, n
obţine imediat, folosind ecuaţiile matriciale ale aplicaţiilor liniare implicate,
că matricea aplicaţiei liniare α · f + β · g este α · A + β · B. Atunci
φ(α · f + β · g) = α · A + β · B = α · φ(f ) + β · φ(f ),
adică aplicaţia φ este o aplicaţie liniară.
Din nou considerăm aplicaţiile liniare f, g ∈ L(V, W ) cu matricile A =
(aij ) ∈ Mm,n (K) şi respectiv B = (bij ) ∈ Mm,n (K) astfel ı̂ncât φ(f ) = φ(g).
Rezultă A = B adică aij = bij , pentru orice i = 1, m şi orice j = 1, n. Din
ecuaţiile scalare ale aplicaţiilor f şi g urmează că f (x) = g(x) oricare ar fi
x ∈ V , adică f = g deci φ este o aplicaţie injectivă.
În final, fie matricea A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K) şi considerăm aplicaţia
j = 1, n
liniară f ∈ L(V, W ) cu ecuaţia matricială Y = A × X. Evident φ(f ) = A deci
φ este o aplicaţie surjectivă.
În concluzie φ este o aplicaţie liniară bijectivă, adică un izomorfism de
spaţii liniare şi L(V, W )  Mm,n (K) ceea ce ı̂nseamnă şi dim L(V, W ) =
m · n.

Observaţia 3.2. Se observă că elementele de pe coloana j, j = 1, n, a
matricei aplicaţiei liniare f ı̂n perechea de baze (B1 , B2 ) sunt componentele
vectorului f (vj ), unde B1 = {v1 , v2 , . . . , vn }.
Corolar 3.20. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ) şi fie B1 , B2 două baze
ı̂n spaţiile liniare V şi respectiv W . Dacă A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K),
j = 1, n
unde dim V = n, dim W = m, este matricea aplicaţiei f ı̂n perechea de baze
(B1 , B2 ) atunci rang f = rang A.
Demonstraţie. Ştim că def f = dim Ker f = n − r, unde rang f = r.
Acum fie vectorul x = (x1 , x2 , . . . , xm )B2 ∈ Ker f , adică f (x) = θW , unde θW
este vectorul nul din W . Atunci coordonatele lui x verifică sistemul


 a11 · x1 + a12 · x2 + . . . + a1n · xn = 0






 a21 · x1 + a22 · x2 + . . . + a2n · xn = 0

(3.5) .

 .. .. ..

 . . .





 a · x + a · x + ... + a · x = 0
m1 1 m2 2 mn n
52 APLICAŢII LINIARE

Matricea acestui sistem este chiar matricea A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (K) a

j = 1, n
aplicaţiei liniare f . Astfel, dacă rang A = r rezultă că un sistem fundamental
de soluţii ale sistemului (3.5) va fi format din n − r vectori. Dar am văzut
(vezi aplicaţia 3.1) că un sistem fundamental de soluţii este o bază ı̂n spaţiul
soluţiilor sistemului (3.5) şi că acesta coincide cu nucleul aplicaţiei f . Prin
urmare avem dim Ker f = n − r , adică n − r = n − r ceea ce duce la rang f =
rang A = r.

Deoarece rangul unei aplicaţii liniare nu depinde de bazele considerate ı̂n

domeniul şi ı̂n codomeniul său, o consecinţă importantă a acestui corolar este
următoarea
Propoziţia 3.21. Rangul matricei unei aplicaţii liniare f ∈ L(V, W ) este
invariabil la schimbările de bază din spaţiile liniare V şi W .
Propoziţia 3.22. Fie V , U şi W trei spaţii liniare peste corpul K cu
dim V = n, dim U = p, dim W = m şi fie B1 , B2 şi respectiv B3 trei baze ı̂n
aceste spaţii. Fie aplicaţiile liniare f ∈ L(V, U ) şi g ∈ L(U, W ) cu matricile
A ∈ Mp,n (K) ı̂n perechea de baze (B1 , B2 ) şi respectiv B ∈ Mm,p (K) ı̂n
perechea de baze (B1 , B2 ). Atunci matricea aplicaţiei liniare g ◦ f ∈ L(V, W )
ı̂n perechea de baze (B1 , B3 ) este B × A ∈ Mm,n (K).
Demonstraţie. Fie vectorii x = (x1 , x2 , . . . , xn )B1 ∈ V , y = (y1 , y2 ,
. . . , yp )B2 ∈ U şi z = (z1 , z2 , . . . , zm )B3 ∈W astfel
 ı̂ncât f (x) = y şig(y) =
 z,
x1 y1
 x2   y2 
   
adică (g ◦ f )(x) = z. Dacă notăm X =  ..  ∈ Mn1 (K), Y =  ..  ∈
 .   . 
xn yp
 
z1
 z2 
 
Mp1 (K) şi Z =  ..  ∈ Mm1 (K) atunci ecuaţiile matriciale ale lui f şi
 . 
zm
respectiv g sunt
Y = A × X, Z = B × Y.
Rezultă că ecuaţia scalară a aplicaţiei g ◦ f se obţine astfel
Z = B × Y = B × A × X = (B × A) × X,
adică matricea aplicaţiei g ◦ f este B × A.

Propoziţia 3.23. Fie izomorfismul f ∈ L(V, W ), unde V şi W sunt spaţii
liniare real cu dim V = dim W = n, cu matricea A ∈ Mn (R). Atunci inversa
aplicaţiei f este un izomorfism f −1 ∈ L(W, V ) şi matricea sa este A−1 ∈
Mn (R).
Demonstraţie. Prima parte a propoziţiei este evidentă, ştiind că f −1
este o aplicaţie liniară şi, evident, bijectivă.
 APLICAŢII LINIARE 53

Mai departe, deoarece f este un izomorfism atunci, ı̂n particular, f este o

aplicaţie surjectivă şi Im f = W . Urmează că rang f = dim Im f = dim W = n
şi astfel avem şi rang A = rang f = n. În concluzie det A = 0 deci matricea A
este inversabilă.
Acum, dacă ı̂nmulţim ecuaţia matricială Y = A × X, a lui f , la stânga
cu A−1 rezultă ecuaţia X = A−1 × Y , care, tinând cont din nou că f este
bijectivă, este chiar ecuaţia matricială a aplicaţiei inverse f −1 .

Prin următoarea teoremă punem ı̂n evidenţă modul de transformare a
matricei unei aplicaţii liniare la schimbările de bază ı̂n domeniul şi codomeniul
acestei aplicaţii.
Pentru ı̂nceput, fie spaţiile liniare V şi W peste corpul K cu dim V = n
şi dim W = m. Considerăm bazele B1 şi B1 ı̂n spaţiul liniar V cu matricea
schimbării de la B1 la B1 notată cu C, şi bazele B2 şi B2 ı̂n spaţiul liniar V cu
matricea schimbării de la B2 la B2 notată cu D.
Acum putem enunţa
Teorema 3.24. Considerăm aplicaţia liniară f ∈ L(V, W ) cu matricea
A ∈ Mm,n (K) ı̂n perechea de baze (B1 , B2 ) şi cu matricea A ∈ Mm,n (K) ı̂n
perechea de baze (B1 , B2 ). Atunci
A = (Dt )−1 × A × C t .
Demonstraţie. Vom folosi ecuaţia matricială a aplicaţiei liniare f . Pen-
tru aceasta fie vectorii x = (x1 , x2 , . . . , xn )B1 = (x1 , x2 , . . . , xn )B1
∈ V şi
y = (y1 , y2 , . . . , ym )B2 = (y1 , y2 , . . . , ym
 )
∈ W astfel ı̂ncât f (x) = y.
B2
    
x1 x1
 x2   x 
   2 
Notăm X =  ..  ∈ Mn1 (K), X  =  ..  ∈ Mn1 (K), Y =
 .   . 
xn xn
   
y1 y1
 y2   y 
   2 
 .. ∈ Mm1 (K) şi Y  =  ..  ∈ Mm1 (K). Atunci, aplicând legea de
 .  . 
ym 
ym
transformare a coordonatelor unui vector la o schimbare de bază avem
X = Ct × X şi Y = Dt × Y  .
Înlocuind X şi Y ı̂n ecuaţia matricială a aplicaţiei liniare f ı̂n perechea de
baze (B1 , B2 ), Y = A × X obţinem
Dt × Y  = A × C t × X  ⇒ Y  = (Dt )−1 × A × C t × X  .
Comparând ultima ecuaţie cu ecuaţia matricială a aplicaţiei f ı̂n perechea de
baze (B1 , B2 ), Y  = A × X  , rezultă concluzia teoremei.

Observaţia 3.3. Un caz particular important este cel al aplicaţiilor liniare
pentru care domeniul de definiţie şi codomeniul coincid, adică al aplicaţiilor
liniare f : V → V , dim V = n. Este clar că matricea unei astfel de aplicaţii
54 APLICAŢII LINIARE

ı̂ntr-o bază B din spaţiul liniar V este o matrice pătratică A ∈ Mn (K), iar
C
legea de transformare a acesteia la o schimbare de bază B −→ B  este

A = (C t )−1 × A × C t ,

unde A ∈ Mn (K) este matricea aplicaţiei liniare f ı̂n raport cu baza B din
V.

Exemplu 3.2. Să se scrie matricea aplicaţiei liniare f : R3 → R2 , f (x) =

(x1 + x2 + x3 , x1 − 2 · x2 )B2 , pentru orice x = (x1 , x2 , x3 )B1 , unde bazele
B1 şi B2 sunt bazele canonice ı̂n spaţiile liniare R3 şi respectiv R2 . Care
este matricea aplicaţiei f ı̂n perechea de baze (B1 , B2 ) unde B1 = {v1 =
(1, 1, 1), v2 = (1, 1, 0), v3 = (1, 0, 0)} şi B2 = {w1 = (1, 2), w2 = (0, 1)}.
Matricea aplicaţiei f ı̂n perechea de baze canonice este

1 1 1
A= .
1 −2 0

Reamintim că baza canonică B1 este formată din vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 =
(0, 1, 0) şi e3 = (0, 0, 1). Avem f (e1 ) = (1, 1), f (e2 ) = (1, −2) şi f (e3 ) = (1, 0),
adică se verifică faptul că elementele de pe coloanele matricei A sunt respectiv
componentele vectorilor f (e1 ), f (e2 ) şi f (e3 ).
Acum, deoarece rang A = 2 rezultă rang f = 2 şi, deoarece rang f +def f =
dim R3 = 3 urmează def f = 1. Ca o consecinţă, f este o aplicaţie surjectivă,
pentru că rang f = dim Im f = dim R2 = 2, adică Im f = R2 , şi f nu este
injectivă deoarece def f = 0.
În continuare, deoarece vectorii care formează bazele B1 şi B2 sunt daţi
ı̂n bazele canonice din R3 şi respectiv R , rezultă
2
 că matricea C a schimbării
1 1 1
de bază de la B1 la B1 este C =  1 1 0 , iar matricea D a schimbării
1 0 0
 
 1 1 1
1 2
de bază de la B1 la B1 este D = . Atunci C t =  1 1 0  şi
0 1
1 0 0

1 0
(Dt )−1 = . Obţinem matricea A a aplicaţiei liniare f ı̂n perechea
−2 1
de baze (B1 , B2 )
 
  1 1 1
1 0 1 1 1
A = (Dt )−1 × A × C t = × × 1 1 0 
−2 1 1 −2 0
 1 0 0
3 2 1
= ,
−3 −1 −1
adică expresia aplicaţiei ı̂n această pereche de baze este

f (x) = (3 · x1 + 2 · x2 + x3 , −3 · x1 − x2 − x3 )B2
, ∀x = (x1 , x2 , x3 )B1
∈ R3 .
 APLICAŢII LINIARE 55

2. Valori şi vectori proprii ai unui operator liniar

O problemă esenţială ı̂n studiul aplicaţiilor liniare a căror codomeniu co-
incide cu domeniul său de definiţie este găsirea expresiei sale canonice (dacă
există), sau echivalent a diagonalizării matricei sale, şi determinarea bazei ı̂n
care se obţine această expresie. Vom vedea că rezolvarea acestei probleme
constă ı̂n determinarea valorilor şi vectorilor proprii ale aplicaţiei liniare con-
siderate.
De acum ı̂nainte, ı̂n această secţiune vom lucra cu spaţiul liniar (V, +, ·)
peste corpul (K, +, ·) (unde K = R sau K = C), cu dimensiunea finită dim V =
n < ∞.
Definiţia 3.9. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(V, V ) = L(V ). Atunci f se
numeşte operator liniar . În cazul ı̂n care f este un izomorfism de spaţii liniare
aplicaţia liniară se numeşte automorfism al spaţiului liniar V .
Definiţia 3.10. Fie operatorul liniar f ∈ L(V ). Un vector x0 ∈ V diferit
de vectorul nul din V se numeşte vector propriu al operatorului liniar f dacă
există un scalar λ0 ∈ K astfel ı̂ncât f (x0 ) = λ0 · x0 . Scalarul λ0 se numeşte
valoare proprie a operatorului liniar f , iar mulţimea valorilor proprii ale lui f
se numeşte spectrul operatorului liniar.
Propoziţia 3.25. Dacă x0 ∈ V \ {θV }, unde θV este vectorul nul din V ,
este un vector propriu al operatorului liniar f ∈ L(V ) atunci orice vector din
V coliniar cu x0 (adică orice vector din V pentru care există un scalar β ∈ K,
β = 0, astfel ı̂ncât x = β · x0 ) este un vector propriu al lui f corespunzător
aceleiaşi valori proprii ca şi vectorul x0 .
Demonstraţie. Fie scalarul λ0 ∈ K astfel ı̂ncât f (x0 ) = λ0 · x0 şi fie
vectorul x ∈ V astfel ı̂ncât x = β · x0 , β ∈ K.
Atunci, deoarece f este o aplicaţie liniară, avem
f (x) = f (β · x0 ) = β · f (x0 ) = β · λ0 · f (x0 )

= λ0 · (β · f (x0 )) = λ0 · f (β · x0 )

= λ0 · f (x),
ceea ce ı̂nseamnă că x ∈ V este un vector propriu al operatorului liniar f
corespunzător valorii proprii λ0 .

Propoziţia 3.26. Fie valoarea proprie λ0 ∈ K a operatorului liniar f ∈
L(V ). Atunci mulţimea tuturor vectorilor proprii corespunzători valorii proprii
λ0 la care se adaugă vectorul nul din V , notată
V (λ0 ) = {x ∈ V \ {θV }| f (x) = λ0 · x} ∪ {θV }
este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar V şi se numeşte subspaţiul propriu
al operatorului liniar f corespunzător lui λ0 .
Demonstraţie. Fie vectorii proprii ai lui f corespunzători valorii proprii
λ0 ∈ K, x ∈ V \ {θV } şi y ∈ V \ {θV }. Atunci
f (x + y) = f (x) + f (y) = λ0 · x + λ0 · y = λ0 · (x + y),
56 APLICAŢII LINIARE

adică vectorul v = x + y este un vector propriu al lui f corespunzător valorii

proprii λ0 , v = x + y ∈ V (λ0 ).
Dacă x0 ∈ V \ {θV } este un vector propriu al lui f corespunzător lui
λ0 şi β ∈ K un scalar atunci, aşa cum am văzut ı̂n propoziţia anterioară,
β · x0 ∈ V (λ0 ).
În concluzie, conform propoziţiei de caracterizare a subspaţiilor liniare,
V (λ0 ) ⊆ V .

s.s.l.

Propoziţia 3.27. Un subspaţiu propriu V (λ0 ) ⊆ V al unui operator liniar

s.s.l.
f ∈ L(V ) este un subspaţiu invariant prin f , adică f (V (λ0 )) ⊆ V (λ0 ).
Demonstraţie. Fie x ∈ V (λ0 ) un vector propriu al operatorului liniar
f , corespunzător valorii proprii λ0 . Avem f (x) = λ0 · x şi atunci f (f (x)) =
λ0 · f (x), adică f (x) ∈ V (λ0 ). Vectorul x ∈ V (λ0 ) fiind un vector oarecare
rezultă f (V (λ0 )) ⊆ V (λ0 ), deci V (λ0 ) este un subspaţiu invariant prin f .

Observaţia 3.4. Dacă λ0 ∈ K este o valoare proprie a operatorului liniar
f ∈ L(V ) atunci subspaţiul propriu V (λ0 ) corespunzător este
V (λ0 ) = Ker(f − λ0 · idV ),
unde idV : V → V , idV (x) = x, ∀x ∈ V , este aplicaţia (liniară) identitate a
lui V .
Propoziţia 3.28. Vectorii proprii ai unui operator liniar corespunzători
unor valori proprii distincte formează un sistem de vectori liniar independent.
Demonstraţie. Vom demonstra propoziţia prin metoda inducţiei mate-
matice.
Fie operatorul liniar f ∈ L(V ), cu dim V = n.
Pasul 1. Fie v ∈ V \ {θV } un vector propriu al lui f . Deoarece v = θV atunci
{v} este un sistem de vectori liniar independent.
Pasul 2. Considerăm vectorii proprii v1 , v2 ∈ V \ {θV } corepunzători valorilor
proprii λ1 , λ2 ∈ K cu λ1 = λ2 .
Fie scalarii β1 , β2 ∈ K astfel ı̂ncât β1 · v1 + β2 · v2 = θV . Rezultă
0 = f (θV ) = f (β1 · v1 + β2 · v2 ) = β1 · f (v1 ) + β2 · f (v2 )

= β1 · λ1 · v1 + β2 · λ2 · v2 = λ1 · β1 · v1 + λ2 · (−(β1 · v1 ))

= β1 · (λ1 + (−λ2 )) · v1 ,
de unde, deoarece v1 = θV şi λ1 + (−λ2 ) = 0, rezultă β1 = 0. Urmează,
conform ipotezei, β2 · v2 = θV şi, mai departe, β2 = 0, deoarece v2 = θV .
Am obţinut β1 = β2 = 0, adică {v1 , v2 } este un sistem de vectori liniar
independent.
Pasul p. Presupunem că avem valorile proprii λ1 = λ2 = . . . = λp − 1 = λp şi
sistemul de vectori {v1 , v2 , . . . , vp−1 } format din vectorii proprii corespunzători
primelor p − 1 valori proprii este liniar independent.
 APLICAŢII LINIARE 57

Vom demonstra că sistemul de vectori {v1 , v2 , . . . , vp−1 , vp } este liniar in-
dependent.
Fie scalarii β1 , β2 , . . . , βp ∈ K astfel ı̂ncât
β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βp−1 · vp−1 + βp · vp = θV .
Atunci
f (β1 · v1 + β2 · v2 + . . . + βp−1 · vp−1 + βp · vp ) = f (θV ) = θV ,

de unde pi=1 βi · f (vi ) = θV , adică

p−1
βi · λi · vi + βp · λp · vp = θV .
i=1
p−1
Dar, din ipoteză, avem βp · vp = i=1 (−βi ) · vi . Rezultă

p−1 
p−1 
p−1
βi · λi · vi + λp (−βi ) · vi = βi · (λi − λp ) · vi = θV .
i=1 i=1 i=1

Cum λi = λp , i = 1, p − 1, şi {v1 , v2 , . . . , vp−1 } este un sistem de vectori liniar

independenţi obţinem βi = 0, i = 1, p − 1 şi βp · vp = θV , de unde avem şi
βp = 0.
Am arătat că sistemul de vectori {v1 , v2 , . . . , vp−1 , vp } este liniar independent,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Prima problemă care va fi studiată ı̂n drumul spre determinarea valorilor

şi vectorilor proprii ai unui operator liniar este cea a găsirii valorilor proprii.
Această chestiune va fi rezolvată ı̂n continuare.
Mai ı̂ntâi vom defini noţiunea de polinom caracteristic al unei matrici
pătratice
Definiţia 3.11. Fie matricea pătratică A ∈ Mn (K) cu elemente din
corpul K. Se numeşte polinomul caracteristic al matricei A polinomul cu
coeficienţi din corpul K ı̂n variabila λ
p(λ) = det(A − λ · In ).
Dacă A este matricea unui operator liniar f ∈ L(V ) atunci polinomul ca-
racteristic al matricei A este deasemeni numit polinomul caracteristic al lui
f.
Propoziţia 3.29. Polinomul caracteristic al unui operator liniar este in-
variant la o schimbare de bază.
Demonstraţie. Considerăm operatorul liniar f ∈ L(V ) cu matricea A ∈
Mn (K) ı̂n baza B şi matricea A ∈ Mn (K) ı̂n baza B . Fie C matricea
C
schimbării de bază B −→ B  . Atunci legătura dintre matricile A şi A este
58 APLICAŢII LINIARE

A = (C t )−1 × A × C t şi polinomul caracteristic al matricei A este

p (λ) = det(A − λ · In ) = det((C t )−1 × A × C t − λ · (C t )−1 × In × C t )

= det((C t )−1 × (A − λ · In ) × C t )

= det(C t )−1 · det(A − λ · In ) · det C t

= det(C t )−1 · det C t · p(λ) = det((C t )−1 × C t ) · p(λ) = det In · p(λ)

= p(λ),
unde p(λ) = det(A − λ · In ) este polinomul caracteristic al matricei A. Am
obţinut astfel că polinomul caracteristic al operatorului liniar f nu se modifică
la o schimbare de bază.

Teorema 3.30. Fie operatorul liniar f ∈ L(V ) cu matricea pătratică A =
(aij )i, j = 1, n ∈ Mn (K). Atunci valorile proprii ale lui f sunt rădăcinile poli-
nomului caracteristic al matricei A care aparţin corpului K, adică rădăcinile
din K ale ecuaţiei caracteristice p(λ) = det(A − λ · In ) = 0.
Demonstraţie. Fie x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ V un vector propriu al ope-
ratorului liniar
 f corespunzător
 valorii proprii λ ∈ K. Avem f (x) = λ · x şi,
x1
 x2 
 
notând X =  .. , din ecuaţia matricială a lui f , rezultă A × X = λ · X,
 . 
xn
 
0
 0 
 
adică (A − λ · In ) × X = On,1 , unde On,1 =  ..  ∈ Mn,1 (K) este matricea
 . 
0
coloană nulă.
Această ecuaţie matricială este echivalentă cu următorul sistem de ecuaţii
liniare omogene cu coeficienţi din corpul K


 (a11 − λ) · x1 + a12 · x2 + ... + a1n · xn = 0







 a21 · x1 + (a22 − λ) · x2 + . . . + a2n · xn = 0
,

 .. .. .. .. .. .. .. .. ..

 . . . . . . . . .





 an1 · x1 + an2 · x2 + . . . + (ann − λ) · xn = 0
a cărui matrice asociată este B = A − λ · In . Deoarece x ∈ V este un vector
propriu al lui f atunci, conform definiţiei, este diferit de vectorul nul din V .
Prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, deci det(A − λ · In ) = 0, adică
λ este o soluţie a ecuaţiei p(λ) = det(A − λ · In ) = 0.

 APLICAŢII LINIARE 59

Următorul corolar este o consecinţă imediată a teoremei de mai sus şi a

propoziţiei 3.29.
Corolar 3.31. Valorile şi vectorii proprii ai unui operator liniar nu de-
pind de baza considerată ı̂n spaţiul liniar pe care este definit acest operator.
Observaţia 3.5. Este clar, din demonstraţia teoremei anterioare, că o
rădăcină a polinomului caracteristic al unui operator liniar, aparţinând cor-
pului de scalari al spaţiului vectorial ı̂n care lucrăm, este o valoare proprie a
operatorului liniar respectiv.
Observaţia 3.6. Conform teoremei lui D’Alembert orice polinom cu coefi-
cienţi complecşi admite cel puţin o rădăcină. În consecinţă orice operator liniar
definit pe un spaţiu liniar complex admite cel puţin o valoare proprie.
Propoziţia 3.32. Fie automorfismul f ∈ L(V ). Atunci valorile proprii
ale automorfismului invers f −1 ∈ L(V ) sunt elementele simetrice (inverse)
valorilor proprii ale lui f ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire ı̂n corpul K şi
vectorii proprii ai lui f −1 sunt vectorii proprii ai lui f .
Demonstraţie. Fie vectorul propriu x ∈ V al lui f corespunzător valorii
proprii λ ∈ K. Avem f (x) = λ · x. Compunând această relaţie cu f −1 la
stânga obţinem (f −1 ◦ f )(x) = f −1 (λ · x), de unde x = λ · f −1 (x). Rezultă
f −1 = λ−1 · x, unde λ−1 ∈ K este simetricul lui λ ı̂n raport cu operaţia de
ı̂nmulţire ı̂n corpul K, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Teorema 3.33. Dimensiunea unui subspaţiu propriu al unui operator lini-
ar este mai mică sau egală cu multiplicitatea valorii proprii corespunzătoare
(privită ca rădăcină a ecuaţiei caracteristice a operatorului liniar).
Demonstraţie. Considerăm operatorul liniar f ∈ L(V ) având valorile
proprii λ1 , λ2 , . . . , λp ∈ K cu multiplicităţile respective m1 , m2 , . . . , mp ∈ N∗ .
Vom demonstra teorema pentru valoarea proprie λ1 , ceea ce, evident, va fi
suficient.
Deoarece λ1 este o rădăcină a polinomului caracteristic al operatorului
liniar f cu multiplicitatea m1 atunci acest polinom are forma
(3.6) p(λ) = (λ − λ1 )m1 · q(λ),
unde q(λ) este un polinom de grad n − m1 cu q(λ1 ) = 0.
Acum, fie V (λ1 ) subspaţiul propriu al lui f corespunzător valorii proprii λ1
şi fie B1 = {v1 , v2 , . . . , vk } o bază ı̂n V (λ1 ). Completăm această bază până
la o bază B = {v1 , v2 , . . . , vk , vk+1 , . . . , vn } ı̂n spaţiul liniar V . Pentru a scrie
matricea operatorului liniar f ı̂n această bază să ne reamintim mai ı̂ntâi că
această matrice va avea pe fiecare coloană coordonatele vectorilor f (vi ), i =
1, n ı̂n baza B. Conform construcţiei acestei baze avem
f (v1 ) = λ1 · v1 , f (v2 ) = λ1 · v2 , . . . , f (vk ) = λ1 · vk
şi
f (vj ) = a1j · v1 + a2j · v2 + . . . + anj · vn , aij ∈ K, i = 1, n, j = k + 1, n.
60 APLICAŢII LINIARE

Astfel matricea operatorului liniar f ı̂n baza B este

 
λ1 0 ... 0 a1k+1 ... a1n
 0 λ1 ... 0 a2k+1 ... a2 n 
 . 
 . .. .. .. .. .. .. 
 . . . . . . . 
 
A= 0 0 . . . λ1 akk+1 . . . akn .
 
 0 0 . . . 0 ak+1k+1 . . . ak+1n 
 . .. .. .. .. .. .. 
 .. . . . . . . 
0 0 ... 0 ank+1 . . . ann
Prin urmare, deoarece polinomul caracteristic nu depinde de baza aleasă, avem
p(λ) = det(A − λ · In ) = (λ − λ1 )k · q  (λ),
unde q  (λ) este un polinom de grad n − k. Comparând această expresie a
polinomului caracteristic cu expresia (3.6) rezultă k ≤ m1 .

Definiţia 3.12. Spunem că un operator liniar f ∈ L(V ) este de structură
simplă dacă există o bază ı̂n spaţiul liniar V astfel ı̂ncât matricea lui f ı̂n
această bază să fie o matrice diagonală, adică de forma
 
λ1 0 . . . 0
 0 λ2 . . . 0 
 
diag(λ1 , λ2 , . . . , λn ) =  .. .. .. ..  ∈ Mn (K).
 . . . . 
0 0 . . . λn
Expresia operatorului liniar ı̂n această bază se numeşte expresia canonică a
lui f .
Teorema 3.34. Un operator liniar f ∈ L(V ) este de structură simplă
dacă şi numai dacă
(1) rădăcinile λ1 , λ2 , . . . , λp ale polinomului caracteristic al lui f aparţin
corpului de scalari K al spaţiului liniar V , şi
(2) dimensiunea fiecărui subspaţiu propriu V (λi ), i = 1, p, al lui f este
egală cu multiplicitatea mi a valorii proprii corespunzătoare, λi .
Demonstraţie. ”⇒” Să presupunem că f ∈ L(V ) este un operator liniar
de structură simplă. Conform definiţiei există o bază ı̂n spaţiul liniar V ı̂n care
matricea lui f este o matrice diagonală
A = diag(λ1 , . . . , λ1 , λ2 . . . , λ2 , . . . , λp . . . , λp ) ∈ Mn (K),

unde fiecare λi , i = 1, p apare de mi ∈ N∗ ori, pi=1 mi = n, şi λ1 = λ2 =
. . . = λp = λ1 . Atunci polinomul caracteristic al lui f este
p(λ) = det(A − λ · In ) = (λ1 − λ)m1 · (λ2 − λ)m2 · . . . · (λp − λ)mp .
Rezultă că valorile proprii ale lui f sunt λ1 , λ2 , . . . , λn ∈ K cu multiplicităţile
respective m1 , m2 , . . . , mp .
 APLICAŢII LINIARE 61

Acum fie B = {v1 , v2 , . . . , vn } baza ı̂n spaţiul liniar V ı̂n care f are matricea
A. Avem 

 f (vk1 ) = λ1 · vk1 , ∀k1 = 1, m1




f (vk2 ) = λ2 · vk2 , ∀k2 = 1, m2

 ..

 .


f (vkp ) = λp · vkp , ∀kp = 1, mp
Prin urmare fiecare subspaţiu propriu V (λi ) al lui f conţine câte un sistem de
vectori liniar independent
Bi = {vm1 +m2 +...+mi−1 +1 , vm1 +m2 +...+mi−1 +2 , . . . , vm1 +m2 +...+mi−1 +mi }
format din mi vectori, ceea ce ı̂nseamnă că dim V (λi ) ≥ mi pentru orice
i = 1, p. Dar, din teorema 3.33, ştim că dim V (λi ) ≤ mi pentru orice i = 1, p.
Am obţinut astfel că dim(λi ) = mi pentru orice i = 1, p.
”⇐” Presupunem că sunt verificate condiţiile (1) şi (2) şi, cum dim V (λi ) =
mi , i = 1, p, putem considera ı̂n fiecare subspaţiu propriu V (λi ) al operatorului
liniar f câte o bază de forma
Bi = {vm1 +m2 +...+mi−1 +1 , vm1 +m2 +...+mi−1 +2 , . . . , vm1 +m2 +...+mi−1 +mi },
formată, evident, din vectori proprii ai lui f . Acum, deoarece vectorii proprii
ai unui operator liniar corespunzători unor valori proprii distincte formează un
sistem liniar independent (vezi propoziţia 3.28), rezultă imediat că sistemul
de vectori
B = B1 ∪ B2 ∪ . . . ∪ Bp ⊂ V
este liniar independent. Dar acest sistem este format din m1 +m2 +. . .+mp =
dim V = n vectori, ceea ce ı̂nseamnă că B este o bază ı̂n V formată din vectori
proprii ai lui V . Ţinând cont că elementele coloanelor matricei lui f ı̂n baza
B sunt coordonatele vectorilor f (vk ), k = 1, n, ı̂n această bază, rezultă că f
are ı̂n baza B matricea
A = diag(λ1 , . . . , λ1 , λ2 . . . , λ2 , . . . , λp . . . , λp ) ∈ Mn (K),

unde fiecare λi , i = 1, p apare de mi ∈ N∗ ori şi pi=1 mi = n.

Observaţia 3.7. Din demonstraţia teoremei anterioare vedem că pentru
un operator de structură simplă f ∈ L(V ) există o bază formată din vectori
proprii ai acestuia ı̂n care matricea sa are forma diagonală având ca elemente
valorile proprii ale lui f , iar această bază se obţine prin reunirea bazelor din
subspaţiile proprii ale lui f .
Exemplu 3.3. Să se determine valorile şi vectorii proprii ai operatorului
liniar f : R3 → R3 a cărei matrice ı̂n baza canonică B = {e1 = (1, 0, 0), e2 =
(0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} este
 
1 −1 2
A =  −1 1 −2  .
2 −2 0
Să se precizeze dacă f este un operator liniar de structură simplă.
62 APLICAŢII LINIARE

Mai ı̂ntâi trebuie să remarcăm că expresia operatorului liniar f ı̂n baza
canonică din R3 este
f (x) = (x1 −x2 +2·x3 , −x1 +x2 −2·x3 , 2·x1 −2·x2 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
Vom folosi această expresie după determinarea valorilor proprii ale lui f pentru
găsirea vectorilor proprii corespunzători.
În continuare obţinem ecuaţia caracteristică a matricei A

1 − λ −1 2

P (λ) = det(A − λI3 ) =

−1 1 − λ −2

= −λ · (λ − 4) · (λ + 2) = 0.

2 −2 −λ

Astfel, valorile proprii ale lui f sunt λ1 = 0, λ2 = 4 şi λ3 = −2, toate cu

multiplicităţile egale cu 1.
În continuare vom determina subspaţiile proprii ale lui f corespunzătoare
fiecărei valori proprii.
λ1 = 0.
Ecuaţia f (x) = λ1 · x ⇔ f (x) = θ este echivalentă cu sistemul

 x1 − x2 + 2 · x3 = 0
−x1 + x2 − 2 · x3 = 0 ,

2 · x1 − 2 · x2 = 0
unde x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Se obţine imediat că matricea

acestui

sistem

1 −2

are rangul 2 şi putem alege minorul principal ∆p =

= −4 =
−2 0

0, necunoscutele principale x2 şi x3 şi necunoscuta secundară x1 = α ∈ R.

Ecuaţiile principale vor fi a doua şi a treia ale sistemului.
Rezultă soluţia generală x1 = α, x2 = α, x3 = 0, cu α ∈ R. Avem subspaţiul
propriu al lui f corespunzător valorii proprii λ1 = 0
V (λ1 ) = {x = (α, α, 0) = α · (1, 1, 0)|α ∈ R} = L[v1 ],
unde v1 = (1, 1, 0). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 = {v1 }, deci dimensiunea
sa este dim V (λ1 ) = 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ1 .
λ2 = 4.
Ecuaţia f (x) = λ2 · x ⇔ f (x) = 4 · x este echivalentă cu sistemul

 −3 · x1 − x2 + 2 · x3 = 0
−x1 − 3 · x2 − 2 · x3 = 0 ,

2 · x1 − 2 · x2 − 4 · x3 = 0
unde x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Se arată

uşor că
matricea sistemului are rangul 2.

−3 −1

Alegem ca minor principal ∆p =

= 8 = 0, necunoscute principale
−1 −3

x1 şi x2 şi necunoscuta secundară x3 = α ∈ R. Ecuaţiile principale vor fi

prima şi a doua.
Se obţine soluţia x1 = α, x2 = −α, x3 = α, cu α ∈ R. Rezultă că subspaţiul
propriu al lui f corespunzător valorii proprii λ2 = 4 este
V (λ2 ) = {x = (α, −α, α) = α · (1, −1, 1)|α ∈ R} = L[v2 ],
 APLICAŢII LINIARE 63

unde v2 = (1, −1, 1). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 = {v2 }, deci dimensiunea
sa este dim V (λ2 ) = 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ2 .
λ3 = −2.
Ecuaţia f (x) = λ3 · x este echivalentă cu sistemul

 3 · x1 − x2 + 2 · x3 = 0
−x1 + 3 · x2 − 2 · x3 = 0 ,

2 · x1 − 2 · x2 + 2 · x3 = 0
unde x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Se
arată că matricea

sistemului are rangul 2.

3 −1

Alegem ca minor principal ∆p =

= 8 = 0, necunoscute principale
−1 3

x1 şi x2 şi ca necunoscută secundară x3 = α ∈ R. Se obţine soluţia sistemului

x1 = − 12 · α, x2 = 12 · α, x3 = α, cu α ∈ R. Ecuaţiile principale sunt prima şi
a doua.
Obţinem subspaţiul propriu al lui f corespunzător valorii proprii λ3 = −2
  1 1  1 
V (λ3 ) = x = − · α, · α, α = · α · (1, −1, −2)|α ∈ R = L[v3 ],
2 2 2
unde v3 = (1, −1, −2). O bază ı̂n acest spaţiu este B3 = {v3 } şi dimensiunea
sa este dim V (λ3 ) = 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ3 .
Deoarece valorile proprii ale operatorului sunt reale şi dimensiunile subspa-
ţiilor proprii corespunzătoare fiecăreia dintre ele sunt egale cu ordinele de
multiplicitate ale acestora, rezultă, conform teoremei 3.34, că operatorul liniar
f este de structură simplă, adică există baza
B  = B1 ∪ B2 ∪ B3 = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3
ı̂n R3 , ı̂n care matricea operatorului este diagonală
   
λ1 0 0 0 0 0
A =  0 λ2 0  =  0 4 0 .
0 0 λ3 0 0 −2
2.1. Teorema Cayley-Hamilton. Încheiem acest capitol cu următorul
rezultat care evidenţiază o proprietate importantă şi, ı̂n acelaşi timp, intere-
santă a matricilor pătratice.
Teorema 3.35. (Teorema Cayley-Hamilton) Fie A ∈ Mn (K) o matrice
pătratică de ordin n cu elemente dintr-un corp (K, +, ·), al cărei polinom
caracteristic este
p(λ) = det(A − λ · In ) = αn · λn + αn−1 · λn−1 + . . . + α0 , αi ∈ K, i = 0, n.
Definim matricea
p(A) = αn · An + αn−1 · An−1 + . . . + α0 · In ∈ Mn (K).
Atunci p(A) = On , unde On este matricea pătratică nulă de ordin n.
Demonstraţie. Fie matricea pătratică A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (K) şi fie
(A − λ · In )∗ = (Aji )i, j = 1, n ∈ Mn (K) adjuncta matricei A − λ · In . Ţinând
cont de modul de calcul al elementelor matricei adjuncte (vezi Capitolul 1) se
observă cu uşurinţă că acestea sunt de fapt polinoame ı̂n variabila λ având
64 APLICAŢII LINIARE

coeficienţi din corpul K, de grad mai mic sau egal cu n − 1. Prin urmare
putem scrie
(A − λ · In)∗ = λn−1 · Bn−1 + λn−2 · Bn−2 + . . . + B0 ,
unde Bi ∈ Mn (K), i = 0, n − 1, sunt matrici pătratice ale căror elemente nu
depind de λ.
Acum, ţinem cont de faptul că (A−λ·In )×(A−λ·In )∗ = det(A−λ·In )·In
şi obţinem
(3.7) (A − λ · In ) × (λn−1 · Bn−1 + λn−2 · Bn−2 + . . . + B0 ) = p(λ) · In .
Calculăm termenul din stânga al ecuaţiei şi avem
(A − λ · In ) × (λn−1 · Bn−1 + λn−2 · Bn−2 + . . . + B0 )
= −λn · Bn−1 + λn−1 · (A × Bn−1 − Bn−2 ) + . . . + λ · (A × B1 − B0 ) + A × B0 .
Înlocuim expresia polinomului caracteristic p(λ) al matricei A ı̂n termenul din
dreapta al ecuaţiei (3.7). Rezultă
p(λ) · In = (αn · λn + αn−1 · λn−1 + . . . + α0 ) · In .
Acum, din ecuaţia (3.7), egalând coeficienţii lui λn , λn−1 , . . . , λ şi termenii
liberi din stânga cu cei din dreapta , obţinem următoarele n + 1 egalităţi
−Bn−1 = αn · In , A × Bn−1 − Bn−2 = αn−1 · In , . . .
A × B1 − B0 = α1 · In , A × B0 = α0 · In .
Înmulţind prima egalitate la stânga cu An , a doua cu An−1 , şi aşa mai departe,
obţinem
−An × Bn−1 = αn · An , An × Bn−1 − An−1 × Bn−2 = αn−1 · An−1 , . . .
A2 × B1 − A × B0 = α1 · A, A × B0 = α0 · In .
Sumând cele n + 1 egalităţi rezultate avem
−An × Bn−1 + (An × Bn−1 − An−1 × Bn−2 ) + . . . + (A2 × B1 − A × B0 ) + A × B0
= αn · An + αn−1 · An−1 + . . . + α1 · A + α0 · In ,
adică
On = p(A),
ceea ce ı̂ncheie demonstarţia.

Exemplu 3.4. Vom prezenta un tip de exerciţiu ı̂n rezolvarea căruia poate
fi folosită teorema Cayley-Hamilton.

1 0
Fie matricea A = ∈ M2 (R). Să se calculeze An şi, dacă există,
1 1
A−1 .
Polinomul caracteristic al matricei A este

1−λ 0

p(λ) = det(A − λ · I2 ) =
= λ2 − 2λ + 1.
1 1−λ

Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezultă

P (A) = A2 − 2 · A + I2 = O2 .
 APLICAŢII LINIARE 65

Urmează că A × (2 · I2 − A) = I2 şi, deoarece det A = 1 = 0, matricea A este

nesingulară şi 
−1 1 0
A = 2 · I2 − A = .
−1 1
În continuare, din p(A) = O2 rezultă că A2 = 2 · A − I2 . Calculăm
A3 = 2 · A2 − A = 3 · A − 2 · I2 .
Vom demonstra prin inducţie matematică relaţia
An = n · A − (n − 1) · I2 ,
pentru orice n ∈ N∗ .
Primii doi paşi au fost demonstraţi. Presupunem adevărată relaţia Ak =
k · A − (k − 1) · I2 şi vom demonstra Ak+1 = (k + 1) · A − k · I2 . Avem
Ak+1 = Ak ×A = (k ·A−(k −1)·I2 )×A = k ·A2 −(k −1)·A = (k +1)·A−k ·I2 .
În concluzie

1 0
A = n · A − (n − 1) · I2 =
n
.
n 1
 CAPITOLUL 4

FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI

PĂTRATICE PE SPAŢII LINIARE FINIT
DIMENSIONALE

În acest capitol vom lucra, ı̂n general, ı̂ntr-un spaţiu liniar n-dimensional
(V, +, ·) al cărui corp de scalari, ı̂n lipsa altor precizări, va fi corpul comutativ
(K, +, ·).

1. Funcţionale liniare
Definiţia 4.1. O aplicaţie f : V → K se numeşte funcţională liniară
dacă pentru orice scalari α, β ∈ K şi orice vectori x, y ∈ V are loc următoarea
relaţie
f (α · x + β · y) = α · f (x) + β · f (y).
Folosind definiţia funcţionalei liniare obţinem prin verificare directă urmă-
toarele două rezultate.
Propoziţia 4.1. Dacă f : V → K este o funcţională liniară atunci pentru
orice scalari α1 , α2 , . . . , αn ∈ K şi orice vectori v1 , v2 , . . . , vn ∈ V atunci
f (α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αn · vn ) = α1 · f (v1 ) + α2 · f (v2 ) + . . . + αn · f (vn ).
În continuare considerăm V ∗ = L(V, K) mulţimea funcţionalelor liniare
f : V → K cu acelaşi domeniu de definiţie V şi definim adunarea funcţionalelor
liniare, + : V ∗ ×V ∗ → K, şi ı̂nmulţirea la stânga cu un scalar a unei funcţionale
liniare, · : K × V ∗ → K, la fel ca operaţiile omonime din cazul aplicaţiilor
liniare. Avem
Propoziţia 4.2. (V ∗ , +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K, numit
spaţiul dual al spaţiului liniar V .
Definiţia 4.2. Dualul (V ∗ )∗ al spaţiului dual V ∗ al unui spaţiu liniar V
se numeşte spaţiul bidual al lui V .
Propoziţia 4.3. Spaţiul dual V ∗ al spaţiului liniar V este izomorf cu
spaţiul liniar M1,n (K) al matricilor linie cu n coloane şi elemente din corpul
K.
Demonstraţie. Dacă ı̂n exemplul 2.6 considerăm cazul particular m = 1
vedem că putem gândi (K, +, ·) ca un spaţiu liniar peste el ı̂nsuşi. Din această
perspectivă funcţionala liniară f : V → K este o aplicaţie liniară şi atunci
rezultă că spaţiul dual este izomorf cu M1,n (K), conform teoremei 3.19.

67
68 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Din propoziţia anterioară şi din teorema 3.15 rezultă imediat următorul
Corolar 4.4. Dimensiunea spaţiului dual V ∗ al unui spaţiu liniar V este
egală cu dimensiunea lui V , adică dim V ∗ = dim V = n.
Teorema 4.5. (Expresia analitică a unei funcţionale liniare)
Fie aplicaţia f : V → K, unde dim V = n. Atunci f este o funcţională
liniară dacă şi numai dacă există scalarii a1 , a2 , . . . , an ∈ K astfel ı̂ncât

n
(4.1) f (x) = a1 · x1 + a2 · x2 + . . . + an · xn = ai · xi ,
i=1

pentru orice vector x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V , unde B este o bază ı̂n spaţiul

liniar V . Expresia (4.1) se numeşte expresia analitică a funcţionalei
liniare f ı̂n baza B.
Demonstraţie. ”⇒” Presupunem că f : V → K este o funcţională
liniară, adică f ∈ V ∗ . Deoarece V ∗  M1,n (K), adică există izomorfis-
mul de spaţii liniare φ : V ∗ → M1,n (K), rezultă că lui f ı̂i corespunde
prin acest izomorfism o matrice linie A = (a1 a2 . . . an ) ∈M1,n (K)  ast-
x1
 x2 
 
fel ı̂ncât ecuaţia matricială a lui f este y = A × X, unde X =  .. , adică
 . 
xn
f (x) = a1 ·x1 +a2 ·x2 +. . .+an ·xn , pentru orice vector x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ V .
”⇐” Presupunem că f are proprietatea (4.1) şi fie scalarii α, β ∈ K şi
vectorii x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ V , y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ V . Avem
f (α · x + β · y) = a1 · (α · x1 + β · y1 ) + a2 · (α · x2 + β · y2 ) + . . .

+an · (α · xn + β · yn )

= α · (a1 · x1 + . . . + an · xn ) + β · (a1 · y1 + . . . + an · yn )

= α · f (x) + β · f (y),
adică f este o funcţională liniară.

Teorema 4.6. Fie funcţionala liniară f : V → K şi fie bazele B şi B
ı̂n spaţiul liniar V cu matricea schimbării de la B la B notată C. Dacă
A ∈ M1,n (K) şi A ∈ M1,n (K) sunt matricile lui f ı̂n bazele B şi respectiv B
atunci legătura dintre cele două matrici este
A = A × C t .
Demonstraţie. Din nou privim (K, +, ·) ca fiind un spaţiu liniar peste el
ı̂nsuşi şi astfel gândim f ca fiind o aplicaţie liniară ı̂ntre spaţiile liniare V şi K.
Baza canonică ı̂n K este B0 = {1} unde 1 este elementul neutru la ı̂nmulţire
ı̂n K.
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 69

Acum să reamintim că legea de transformare a matricei lui f : V → K (ca

aplicaţie liniară) la o schimbare de bază este
A = (Dt )−1 × A × C t ,
unde C este matricea schimbării de bază ı̂n V şi D matricea schimbării de bază
ı̂n K. Dacă lasăm baza din K neschimbată avem, evident, D = 1. Înlocuind
ı̂n expresia de mai sus concluzionăm A = A × C t .

Observaţia 4.1. Dacă notăm a = At ∈ Mn,1 (K) şi a = (A )t ∈ Mn,1 (K)
atunci
(A )t = (A × C t )t ⇒ a = C × a,
adică matricea schimbării de bază ı̂n spaţiul liniar V este şi matricea cu care
se schimbă matricea coloană a coeficienţilor funcţionalei liniare.
Exemplu 4.1. Considerăm
C([a, b]) = {u : [a, b] → R | u = funcţie continuă}
mulţimea funcţiilor continue definite pe intervalul ı̂nchis [a, b]. Deoarece prin
adunarea a două funcţii continue se obţine o funcţie continuă şi prin ı̂nmulţirea
unei funcţii continue cu un număr real se obţine o funcţie continuă se verifică
imediat că (C([a, b]), +, ·) este un spaţiu liniar real.
Acum, definim aplicaţia f : C([a, b]) → R prin
 b
f (u) = k(x) · u(x)dx,
a

unde k ∈ C([a, b]) este o funcţie continuă dată.

Vom demonstra că f ∈ (C([a, b]))∗ , adică f este o funcţională liniară.
Într-adevăr, dacă α, β ∈ R sunt doi scalari şi u, v : [a, b] → R sunt două
funcţii continue atunci, folosind proprietăţile integralei definite, avem
b
f (α · u + β · v) = a k(x) · (α · u + β · v)(x)dx
b b
= α· a k(x) · u(x)dx + β · a k(x) · v(x)dx

= α · f (u) + β · f (v).
Prin urmare f este o funcţională liniară.

2. Funcţionale biliniare
Definiţia 4.3. O aplicaţie g : V × V → K se numeşte funcţională (sau
formă) biliniară dacă este liniară ı̂n ambele argumente, adică pentru orice
scalari α, β ∈ K şi orice vectori v1 , v2 , w1 , w2 , v, w ∈ V avem
(1) g(α · v1 + β · v2 , w) = α · g(v1 , w) + β · g(v2 , w), şi
(2) g(v, α · w1 + β · w2 ) = α · g(v, w1 ) + β · g(v, w2 ).
Mulţimea funcţionalelor biliniare g : V × V → K se notează L2 (V, K).
70 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Teorema 4.7. (Expresia analitică a unei funcţionale biliniare)

O aplicaţie g : V × V → K, unde dim V = n, este o funcţională biliniară
dacă şi numai dacă există scalarii aij ∈ K, i, j ∈ 1, n, astfel ı̂ncât

n 
n
(4.2) g(x, y) = aij · xi · yj ,
i=1 j=1

pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V şi orice y = (y1 , y2 , . . . , yn )B ∈ V ,

unde B este o bază ı̂n spaţiul liniar V . Expresia (4.2) se numeşte expresia
analitică a funcţionalei biliniare f ı̂n baza B.
Demonstraţie. ”⇒” Fie funcţionala biliniară g : V × V → K şi fie
B = {e1 , e2 , . . . , en } o bază ı̂n spaţiul liniar V . Considerăm vectorii

n
x = (x1 , x2 , . . . , xn )B = xi · ei ∈ V
i=1
şi

n
y = (y1 , y2 , . . . , yn )B = yj · ej ∈ V
j=1
Acum, folosind pe rând liniaritatea lui g ı̂n fiecare din cele două argumente,
obţinem
 
g(x, y) = g( ni=1 xi · ei , nj=1 yj · ej )
n n n n
= i=1 xi · g(ei , j=1 yj · ej ) = i=1 j=1 xi · yj · g(ei , ej )
n n
= i=1 j=1 aij · xi · yj ,
unde aij = g(ei , ej ) ∈ K, i = 1, n.
”⇐” Presupunem că aplicaţia g : V × V → K are proprietatea (4.2). Se
verifică direct, cu ajutorul definiţiei, că g este o aplicaţie liniară ı̂n ambele
argumente, adică g este o funcţională biliniară, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.


Definiţia
  4.4. Fie funcţionala biliniară g : V × V → K definită prin
g(x, y) = ni=1 nj=1 aij · xi · yj , pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V şi orice
y = (y1 , y2 , . . . , yn )B ∈ V , unde B este o bază ı̂n spaţiul liniar V . Matricea
A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (K) se numeşte matricea funcţionalei biliniare ı̂n baza
B.
Observaţia 4.2. Fie funcţionala biliniară g : V × V → K cu matricea
A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (K) ı̂n baza B din spaţiul liniar V şi fie vectorii x =
(x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V şi y = (y1 , y2 , . . . , yn )B ∈ V . Dacă notăm tot cu x =
(x1 x2 . . . xn ) ∈ M1,n (K) şi cu y = (y1 y2 . . . yn ) ∈ M1,n (K) matricile linii
ale căror elemente sunt coordonatele celor doi vectori, putem scrie ecuaţia
matricială a funcţionalei biliniare g ı̂n baza B
g(x, y) = x × A × y t .
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 71

Într-adevăr
   
a11 a12 . . . a1n y1
 a21 a22 . . . a2n   y2 
   
x × A × yt = (x1 x2 . . . xn ) ×  .. .. .. .. × .. 
 . . . .   . 
n n an1 an2 . . . ann yn
= i=1 j=1 aij · xi · yj = g(x, y).

În continuare considerăm următoarele legi de compoziţie:

• Adunarea a două funcţionale biliniare
+ : L2 (V, K) × L2 (V, K) → L2 (V, K)
definită prin
(g, h) ∈ L2 (V, K) × L2 (V, K) → g + h ∈ L2 (V, K),
unde (g + h)(x, y) = g(x, y) + h(x, y), pentru orice x, y ∈ V .
• Înmulţirea la stânga cu un scalar a unei funcţionale biliniare
· : K × L2 (V, K) → L2 (V, K)
definită prin
(α, g) ∈ K × L2 (V, K) → α · g ∈ L2 (V, K),
unde (α · g)(x) = α · g(x), pentru orice x ∈ V .
Se verifică imediat că aceste două operaţii au codomeniul precizat corect,
adică adunarea este o lege de compoziţie internă ı̂n L2 (V, K), iar ı̂nmulţirea
la stânga cu scalari o lege de compoziţie externă ı̂n L2 (V, K) peste corpul K.
Acum putem enunţa
Propoziţia 4.8. (L2 (V, K), +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K. Mai
mult, L2 (V, K) este izomorf cu Mn (K), spaţiul liniar al matricilor pătratice
de ordin n cu elemente din K.
Prima parte a acestei propoziţii se demonstrează prin verificare directă, ı̂n
timp ce a doua parte se demonstrează verificând că aplicaţia φ : L2 (V, K) →
Mn (K), definită de φ(g) = A, unde A ∈ Mn (K) este matricea funcţionalei
biliniare g, este un izomorfism de spaţii liniare. Deoarece aceste verificări sunt
perfect asemănătoare cu cele făcute ı̂n cazul rezultatelor similare din capitolul
dedicat aplicaţiilor liniare le vom lăsa ı̂n sarcina cititorului.
Din teorema anterioară şi teorema 3.15 avem următorul
Corolar 4.9. Dimensiunea spaţiului liniar (L2 (V, K), +, ·) este egală cu
dimensiunea spaţiului liniar Mn (K), adică dim L2 (V, K) = dim Mn (K) = n2 .
Teorema 4.10. Fie funcţionala biliniară g : V → K şi fie bazele B şi
B  ı̂n spaţiul liniar V cu matricea schimbării de la B la B notată C. Dacă
A ∈ Mn (K) şi A ∈ Mn (K) sunt matricile lui g ı̂n bazele B şi respectiv B
atunci legătura dintre acestea este
A = C × A × C t .
72 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Demonstraţie. Considerăm vectorii

x = (x1 , x2 , . . . , xn )B = (x1 , x2 , . . . , xn )B
∈ V
şi
y = (y1 , y2 , . . . , yn )B = (y1 , y2 , . . . , yn )B
∈ V.
Atunci ecuaţia matricială ı̂n baza B a funcţionalei biliniare g este
g(x, y) = x × A × y t
şi ecuaţia matricială ı̂n baza B este
g(x, y) = x × A × (y  )t ,
unde, la fel cum am procedat şi ı̂n observaţia 4.2, am notat tot cu x şi y
matricile linie care au drept componente coordonatele celor doi vectori ı̂n baza
B şi cu x şi y  matricile linie care au drept componente coordonatele vectorilor
ı̂n baza B  . Legăturile dintre matricile x şi x şi dintre y şi y  sunt
(x )t = (C t )−1 × xt ⇒ x = x × C −1 şi respectiv (y  )t = (C t )−1 × y t .
În concluzie, avem
g(x, y) = x × A × (y  )t = x × C −1 × A × (C t )−1 × y t
şi, comparând cu ecuaţia matricială a lui g ı̂n baza B obţinem
A = C −1 × A × (C t )−1 ⇒ A = C × A × C t .


Definiţia 4.5. Se numeşte rangul unei funcţionale biliniare rangul matri-
cei sale.
Din teorema precedentă rezultă că matricile unei funcţionale biliniare ı̂n
două baze diferite sunt echivalente, adică au acelaşi rang. Astfel putem enunţa
următoarea
Propoziţia 4.11. Rangul unei funcţionale biliniare este invariabil la o
schimbare de bază.
Definiţia 4.6. O funcţională biliniară g : V × V → K se numeşte nede-
generată dacă rang g = dim V = n şi degenerată dacă rang g < dim V = n.
Observaţia 4.3. O funcţională biliniară g : V ×V → K este nedegenerată
dacă şi numai dacă matricea sa A ∈ Mn (K) este nesingulară, adică det A = 0.
Definiţia 4.7. O funcţională biliniară g : V × V → K se numeşte
funcţională biliniară simetrică dacă g(x, y) = g(y, x), pentru orice x, y ∈ V .
Mulţimea funcţionalelor biliniare simetrice se notează SL2 (V, K).
Definiţia 4.8. O funcţională biliniară g : V × V → K se numeşte
funcţională biliniară antisimetrică dacă g(x, y) = −g(y, x), pentru orice x, y ∈
V . Mulţimea funcţionalelor biliniare antisimetrice se notează ASL2 (V, K).
Propoziţia 4.12. O funcţională biliniară g : V × V → K este antisime-
trică dacă şi numai dacă g(x, x) = 0, pentru orice vector x ∈ V .
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 73

Demonstraţie. ”⇒” Presupunem că g : V × V → K este o funcţională

biliniară antisimetrică. Atunci, conform definiţiei, pentru orice vector x ∈ V
avem g(x, x) = −g(x, x), adică g(x, x) = 0.
”⇐” Fie g : V × V → K este o funcţională biliniară cu proprietatea
g(x, x) = 0 oricare ar fi x ∈ V .
Acum, fie scalarul nenul λ ∈ K şi vectorii x, y ∈ V . Atunci g(x + λ · y, x +
λ · y) = 0, ceea ce devine, dacă ţinem cont că g este o funcţională biliniară,
g(x, x) + λ2 · g(y, y) + λ · (g(x, y) + g(y, x)) = 0.
Dar g(x, x) = g(y, y) = 0 şi, cum λ = 0, rezultă
g(x, y) + g(y, x) = 0,
adică g este o funcţională biliniară antisimetrică.

Propoziţia 4.13. Matricea unei funcţionale biliniare simetrice este o ma-
trice simetrică, iar matricea unei funcţionale biliniare antisimetrice este o
matrice antisimetrică.
Demonstraţie. Aşa cum am văzut anterior, matricea unei funcţionale
biliniare g : V ×V → K, dim V = n, ı̂ntr-o bază B = {e1 , e2 , . . . , en } din spaţiul
liniar V , este o matrice pătratică A ∈ Mn (K) cu elementele aij = g(ei , ej ),
i, j = 1, n.
Acum, dacă g este simetrică atunci aij = g(ei , ej ) = g(ej , ei ) = aji , i, j =
1, n, deci A = At , adică A este o matrice simetrică. Dacă g este antisimetrică
atunci aij = g(ei , ej ) = −g(ej , ei ) = −aji , i, j = 1, n. Prin urmare A = −At ,
adică A este o matrice antisimetrică.

Propoziţia 4.14. Mulţimile SL2 (V, K) ⊂ L2 (V, K) şi ASL2 (V, K) ⊂
L2 (V, K) ı̂mpreună cu operaţiile de adunare a funcţionalelor biliniare şi de
ı̂nmulţire a unei funcţionale biliniare cu un scalar sunt subspaţii liniare ale
spaţiului liniar (L2 (V, K), +, ·). Mai mult spaţiul liniar SL2 (V, K) este izomorf
cu spaţiul liniar Sn (K) al matricilor simetrice de ordin n, iar spaţiul liniar
ASL2 (V, K) este izomorf cu spaţiul liniar AS n (K) al matricilor antisimetrice
de ordin n.
Demonstraţie. Prima parte a propoziţiei se obţine imediat verificând di-
rect, cu ajutorul definiţiei funcţionalelor biliniare, că suma a două funcţionale
biliniare simetrice (antisimetrice) este o funcţională biliniară simetrică (anti-
simetrică) şi că ı̂nmulţind o funcţională biliniară simetrică (antisimetrică) cu
un scalar se obţine tot o funcţională biliniară simetrică (antisimetrică).
Definim aplicaţiile
φ1 : SL2 (V, K) → Sn (K) şi φ2 : ASL2 (V, K) → AS n (K)
prin φ1 (g) = G pentru orice funcţională biliniară simetrică g şi respectiv prin
φ2 (h) = H pentru orice funcţională biliniară antisimetrică h, unde G este
matricea lui g şi H matricea lui h. Se obţine cu uşurinţă (ı̂n acelaşi mod
ca ı̂n cazul rezultatului similar ce priveşte aplicaţiile liniare) că φ1 şi φ2 sunt
izomorfisme de spaţii liniare.

74 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Cum era de aşteptat (datorită rezultatului similar din cazul matricilor)

avem urmă toarea
Propoziţia 4.15. Orice funcţională biliniară se poate scrie ca suma dintre
o funcţională biliniară simetrică şi una antisimetrică.
Demonstraţie. Fie funcţionala liniară g : V × V → K şi definim g1,2 :
V × V → K prin g1 (x, y) = 12 (g(x, y) + g(y, x)) şi g2 (x, y) = 12 (g(x, y) −
g(y, x)). Se verifică uşor că g1 este o funcţională biliniară simetrică şi că g2
este o funcţională biliniară antisimetrică. Cum g = g1 + g2 propoziţia este
demonstrată.

3. Funcţionale pătratice
Definiţia 4.9. O aplicaţie h : V → K se numeşte funcţională (sau formă)
pătratică dacă există o funcţională biliniară simetrică g : V × V → K, numită
funcţionala biliniară polară a lui h, astfel ı̂ncât h(x) = g(x, x), pentru orice
x ∈ V . Prin definiţie matricea funcţionalei pătratice h ı̂ntr-o bază din spaţiul
liniar V este matricea funcţionalei biliniare polare g ı̂n acea bază.
În continuare vom vedea cum se poate determina funţionala biliniară po-
lară a unei forme pătratice cunoscute.
Propoziţia 4.16. Dacă h : V → K este o funcţională pătratică atunci
funcţionala biliniară polară corespunzătoare g : V × V → K este dată de
1
g(x, y) = · (h(x + y) − h(x) − h(y)), ∀x, y ∈ V.
2
Demonstraţie. Dacă h : V → K este o funcţională pătratică şi g :
V × V → K funcţionala biliniară polară atunci, conform definiţiei, avem
h(x+y) = g(x+y, x+y) = g(x, x)+2·g(x, y)+g(y, y) = h(x)+2g(x, y)+h(y),
de unde rezultă expresia lui g.

Teorema 4.17. (Expesia analitică a unei funcţionale pătratice)
Fie h : V → K o funcţională pătratică, unde dim V = n. Atunci există
scalarii aij ∈ K, cu aij = aji , i, j = 1, n, astfel ı̂ncât

n 
n
(4.3) h(x) = aij · xi · xj ,
i=1 j=1

pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn )B , unde B este o bază ı̂n spaţiul liniar V .

Expresia (4.3) se numeşte expresia analitică a funcţionalei pătratice f
ı̂n baza B.
Demonstraţie. Fie g : V × V → K funcţionala biliniară polară a lui h,
cu expresia analitică ı̂n baza B
n n
g(x, y) = aij · xi · yj , x = (x1 , x2 , . . . , xn )B , y = (y1 , y2 , . . . , yn )B ∈ V.
i=1 j=1

Deoarece g este funcţională biliniară simetrică rezultă că aij = aji , i, j = 1, n.

 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 75

Mai departe, din definiţie, obţinem


n 
n
h(x) = g(x, x) = aij · xi · xj ,
i=1 j=1

pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V .

Definiţia 4.10. Se numeşte rangul unei funcţionale pătratice rangul ma-

tricei sale asociate. O funcţională pătratică se numeşte nedegenerată dacă
rangul său este egal cu dimensiunea spaţiului liniar pe care este definită şi
degenerată dacă rangul este mai mic decât dimensiunea spaţiului de definiţie.

Exemplu 4.2. Să se determine funcţionala biliniară polară a formei pă-

tratice
h : R3 → R, h(x) = x21 + x22 − x1 · x2 + 2 · x2 · x3 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ı̂n baza canonică din R3 , şi să se scrie matricea lui
h.
Funcţionala biliniară polară g : R3 × R3 → R este dată de
g(x, y) = 12 · (h(x + y) − h(x) − h(y))
= x1 · y1 + x2 · y2 − 12 · x1 · y2 − 1
2 · x2 · y1 + x2 · y3 + x3 · y2 ,

unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ R3 şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ R3 .

Matricea lui h este, prin definiţie, aceeaşi cu matricea lui g, adică
 
1 − 12 0
A =  − 12 1 1 .
0 1 0
Deoarece rang A = 3 rezultă că rang h = rang g = rang A = 3, adică h este
nedegenerată.

Definiţia 4.11. Se numeşte expresie canonică a unei funcţionale pătratice

expresia acesteia ı̂ntr-o bază ı̂n care matricea sa este o matrice diagonală. O
astfel de bază se numeşte baza canonică corespunzătoare funcţionalei pătratice.

Vom da aici, fără demonstraţie, următorul rezultat (pentru demonstraţie

vezi [16]).

Propoziţia 4.18. Orice matrice simetrică este diagonalizabilă.

Deoarece matricea oricărei funcţionale pătratice este simetrică, din această

propoziţie rezultă imediat

Propoziţia 4.19. Pentru orice funcţională pătratică există o expresie

canonică.

Observaţia 4.4. Fie h : V → K o funcţională pătratică cu rang h =

r ≤ n = dim V . Atunci matricea acestei funcţionale ı̂n baza canonică B
76 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

corespunzătoare este de forma

 
a1 0 ... 0 ... 0
 0 a2 ... 0 ... 0 
 . .. .. 
 . .. .. .. 
 . . . . . . 
 
A =  0 0 . . . ar ... 0 ,
 
 0 0 ... 0 ... 0 
 . .. .. .. .. .. 
 .. . . . . . 
0 0 ... 0 ... 0
adică expresia canonică a lui h este

r
h(x) = a1 · x21 + a2 · x22 · . . . · ar · x2r = ai · x2i ,
i=1

pentru x = (x1 , x2 , . . . , xn )B
∈ V .

Definiţia 4.12. O funcţională pătratică h : V → R, unde V este un spaţiu
liniar real cu dim V = n, se numeşte
(1) pozitiv definită, dacă h(x) > 0, pentru orice x ∈ V \ {θ};
(2) negativ definită, dacă h(x) < 0, pentru orice x ∈ V \ {θ};
(3) semipozitiv definită, dacă h(x) ≥ 0, pentru orice x ∈ V \ {θ};
(4) seminegativ definită, dacă h(x) ≤ 0, pentru orice x ∈ V \ {θ};
(5) nedefinită, dacă există vectorii x ∈ V şi y ∈ V astfel ı̂ncât h(x) < 0
şi h(y) > 0,
unde θ este vectorul nul din V .
Definiţia 4.13. Numărul p al coeficienţilor pozitivi dintr-o expresie ca-
nonică a unei funcţionale pătratice se numeşte indice pozitiv de inerţie al
funcţionalei pătratice iar numărul q de coeficienţi negativi se numeşte indice
negativ de inerţie.
Teorema 4.20. (Teorema lui Sylvester)
Indicii pozitiv şi negativ de inerţie ai unei funcţionale pătratice sunt in-
varianţi la o schimbare de bază.
Demonstraţie. Fie funcţionala pătratică h : V → R cu rang h = r.
Presupunem prin reducere la absurd că există bazele B = {v1 , v2 , . . . , vn } şi
B  = {w1 , w2 , . . . , wn } ı̂n care h are expresiile canonice
h(x) = x21 + x22 + . . . + x2p − x2p+1 − . . . − x2r
şi respectiv
h(x) = (x1 )2 + (x2 )2 + . . . + (xp
)2 − (xp
+1 )2 − . . . − (xr )2
cu p > p unde x = (x1 , x2 , . . . , xr )B = (x1 , x2 , . . . , xr )B
∈ V .
Considerăm sistemele de vectori S1 = {v1 , v2 , . . . , vp } şi S2 = {wp
+1 ,
wp +2 , . . . , wn }. Dimensiunile acoperirilor liniare ale acestor sisteme sunt

dim L[S1 ] = p şi dim L[S2 ] = n − p ,

 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 77

adică dim L[S1 ] + dim L[S2 ] = n + p − p > n ceea ce implică faptul că există
un vector nenul u ∈ L[S1 ] ∩ L[S2 ].
În continuare vom demonstra această afirmaţie.
Fie două subspaţii liniare V1 , V2 ⊆ V ale spaţiului liniar V astfel ı̂ncât dim V1 =
s.s.l.
n1 , dim V2 = n2 , dim V1 + dim V2 = n1 + n2 > dim V = n, şi fie B1 =
{e1 , e2 , . . . , en1 } o bază ı̂n V1 şi B2 = {f1 , f2 , . . . , fn2 } o bază ı̂n V2 . Deoarece
n1 + n2 > n rezultă că sistemul de vectori S = B1 ∪ B2 ⊂ V nu poate fi
liniar independent ı̂n spaţiul liniar V . Prin urmare măcar unul din vectorii
din S se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori din S. Putem
presupune fără a restrânge generalitatea că acest vector este e1 ∈ B1 . Atunci
există scalarii α2 , . . . , αn1 ∈ K şi β1 , β2 , . . . , βn2 ∈ K astfel ı̂ncât
 n1 n2
e1 = αi · ei + βi · fi .
i=2 i=1
Acum să observăm că scalarii βi ∈ K, i = 1, n1 , nu pot fi toţi nuli pentru că
ı̂n acest caz, sistemul de vectori B1 ar fi liniar dependent, ceea ce reprezintă o
contradicţie, B1 fiind o bază ı̂n V1 . Rezultă că vectorul
n1 
n2
u = e1 + (−αi ) · ei = βi · fi
i=2 i=1
este un vector nenul şi u ∈ V1 ∩ V2 .
Revenind la demonstraţia teoremei, deoarece u ∈ L[S1 ], rezultă că h(u) > 0.
Dar u ∈ L[S2 ] implică h(u) < 0 ceea ce este o contradicţie. Am obţinut astfel
rezultatul dorit.

Folosind această teoremă obţinem imediat
Propoziţia 4.21. Fie h : V → R o funcţională pătratică cu dim V = n şi
rang h = r. Dacă indicele pozitiv de inerţie al lui h este p iar indicele negativ
de inerţie este q atunci funcţionala pătratică este
(1) pozitiv definită, dacă şi numai dacă p = r = n;
(2) semipozitiv definită, dacă şi numai dacă p = r < n;
(3) negativ definită, dacă şi numai dacă q = r = n;
(4) seminegativ definită, dacă şi numai dacă q = r < n;
(5) nedefinită, dacă şi numai dacă p = 0 şi q = 0.
3.1. Reducerea expresiei unei funcţionale pătratice la o expre-
sie canonică. Problema legată de funcţionalele pătratice asupra căreia ne
vom apleca cu mai multă atenţie ı̂n acest curs este modul de determinare a
unei expresii canonice pentru o funcţională (formă) pătratică dată, definită pe
un spaţiu liniar real finit dimensional. Vom descrie trei metode care servesc
acestui scop.
Metoda I. Metoda lui Gauss
Teorema 4.22. (Teorema lui Gauss)
Pentru orice funcţională (formă) pătratică definită pe un spaţiu liniar real
finit dimensional există o expresie canonică.
78 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Demonstraţie. Fie funcţionala pătratică h : V → R, unde V este un

spaţiu liniar real cu dim V = n, cu expresia

n 
n
h(x) = aij · xi · xj
i=1 j=1

ı̂ntr-o bază B, unde x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V , şi rang h = r.

Mai ı̂ntâi să presupunem că toţi coeficienţii aii , i = 1, n, sunt nuli. Rezultă
că există măcar un coeficient aij = 0, i = j. Facem o schimbare de bază
ı̂n spaţiul liniar V astfel ı̂ncât ı̂n noua bază coordonatele unui vector x =
(x1 , x2 , . . . , xn )B să fie
1
x1 = x1 , . . . , xi−1 = xi−1 , xi = (xi + xj ), xi+1 = xi+1 , . . . , xj−1 = xj−1
2

1
xj = (xi − xj ), xj+1 = xj+1 , . . . , xn = xn ,
2
unde am presupus, fără a restrânge generalitatea, că i < j. Trebuie observat
că această transformare de coordonate corespunde ı̂ntr-adevăr unei schimbări
de bază pentru că matricea sistemului de mai sus are determinantul egal cu
1
2 , adică este nesingulară.
Expresia funcţionalei pătratice h devine

n 
n
h(x) = 2 · aij · (xi )2 − 2 · aij · (xj )2 + akl · xk · xl .
k=1 l=1
k = i, j l=
 i, j

Aceasta arată că putem presupune fără a restrânge generalitatea că există
măcar un coeficient aii = 0. Pentru simplificarea scrierii vom presupune chiar
a11 = 0. În acest caz putem scrie

1   2 
n n 
n
h(x) = · a11 · x1 + a1j · xj + αij · xi · xj ,
a11
j=2 i=2 j=2
 
unde, aşa cum se verifică uşor, h1 : V → R, h1 (x) = ni=2 nj=2 αij · xi · xj ,
este o formă pătratică cu rang h1 = r − 1.
La fel ca mai sus putem presupune α22 = 0 şi atunci expresia lui h devine
  2
h(x) = a111 · a11 · x1 + nj=2 a1j · xj

  2  
+ α122 · α22 · x2 + nj=3 α2j · xj + ni=3 nj=3 βij · xi · xj ,
 
unde h2 : V → R, h2 (x) = ni=3 nj=3 αij · xi · xj este o formă pătratică cu
rang h2 = r − 2.
Continuăm ı̂n acelaşi fel şi, ı̂n final, obţinem expresia funcţionalei pătratice ca
o sumă algebrică de r pătrate.
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 79

Acum, pentru un vector oarecare x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V notăm

  

 x1 = a11 · x1 + nj=2 a1j · xj



 n


 x2 = α22 · x2 + j=3 α2j · xj
.



 ...




 
xr = xr , xr+1 = xr+1 , . . . , xn = xn
Matricea acestui sistem de ecuaţii liniare este
 
a11 a12 . . . a1r α1r+1 . . . a1n
 0 α22 . . . α2r α2r+1 . . . α2n 
 . 
 . .. .. .. .. .. .. 
 . . . . . . . 
 
D= 0 0 ... 1 0 ... 0 .
 
 0 0 ... 0 1 ... 0 
 . .. .. .. .. .. .. 
 .. . . . . . . 
0 0 ... 0 0 ... 1
cu det D = a11 · α22 · . . . · 1 = 0, adică o matrice nesingulară. Prin urmare
C
putem considera schimbarea de bază B −→ B  ı̂n spaţiul liniar V , astfel ı̂ncât
D = (C t )−1 . În baza B  expresia funcţionalei pătratice va fi
h(x) = b1 · x21 + b2 · x22 + . . . + br · x2r ,
unde am notat b1 = 1
a11 , b2 = 1
α22 , etc., adică o expresie canonică.

Aşa cum vom vedea ı̂n următoarele exemple, modul ı̂n care se demon-
strează teorema lui Gauss ne furnizează şi o metodă practică de a determina
o expresie canonică a unei funcţionale pătratice.
Exemplu 4.3. Să se determine o expresie canonică şi baza ı̂n care se obţine
aceasta pentru funcţionala pătratică h : R3 → R, care ı̂n baza canonică B din
R3 este dată de
h(x) = x21 + x22 + 2 · x2 · x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
Urmând paşii din demonstraţia teoremei lui Gauss avem
h(x) = (x21 − x1 · x2 ) + x22 + 2 · x2 · x3
 
= x21 − 2 · x1 · 1
2 · x2 + 1
4 · x22 − 1
4 · x22 + x22 + 2 · x2 · x3

 2  
= x1 + 12 · x2 + 34 · x22 + 83 · x2 · x3
 2  
= x1 + 12 · x2 + 34 · x22 + 2 · x2 · 43 · x3 + 16
9 · x2 −
3
4
3 · x23

 2  2
= x1 + 1
2 · x2 + 3
4 · x2 + 4
3 · x3 − 4
3 · x23
80 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

C
Acum considerăm schimbarea de bază B −→ B  , B  = {v1 , v2 , v3 }, astfel ı̂ncât
coordonatele unui vector oarecare

x = (x1 , x2 , x3 )B = (x1 , x2 , x3 )B
∈ R3

să se transforme după formulele

1 4
x1 = x1 − · x2 , x2 = x2 + · x3 , x3 = x3 .
2 3

În baza B  obţinem o expresie canonică a funcţionalei pătratice

3 4
h(x) = (x1 )2 + · (x2 )2 − · (x3 )2 , x = (x1 , x2 , x3 )B
∈ R3 .
4 3
Indicele pozitiv de inerţie al lui h este p = 2 = 0 şi indicele negativ de inerţie
este q = 1 = 0, adică h este nedefinită.
Acum, pentru determinarea vectorilor din baza B , exprimăm coordonatele
iniţiale ale unui vector ı̂n funcţie de cele ale aceluiaşi vector scris ı̂n baza B .
Obţinem uşor


 x1 = x1 + 12 · x2 − 23 · x3



x2 = x2 − 43 · x3 .





x3 = x3

C
Matricea acestui sistem este transpusa matricei schimbării de bază C −→ B  .
 
1 12 − 23
Avem astfel matricea C t =  0 1 − 43 , ale cărei coloane, conform modu-
0 0 1
lui de obţinere a matricei schimbării de bază, au drept elemente coordonatele
vectorilor din B exprimaţi ı̂n baza iniţială. Rezultă că aceşti vectori sunt
1   2 4 
v1 = (1, 0, 0), v2 = , 1, 0 , v3 = − ,− ,1 .
2 3 3
Exemplu 4.4. Să se determine o expresie canonică şi baza ı̂n care aceasta
se obţine pentru funcţionala pătratică h : R3 → R care ı̂n baza canonică B din
spaţiul liniar R3 este dată prin

h(x) = x1 · x2 + 2 · x1 · x3 + 2 · x2 · x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

Mai ı̂ntâi facem o schimbare de bază ı̂n R3 , trecând de la baza canonică la

baza B  , astfel ı̂ncât transformarea coordonatelor unui vector oarecare să fie
dată de
x1 = x1 + x2 , x2 = x1 − x2 , x3 = x3 .
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 81

Obţinem noua expresie a lui h

h(x) = (x1 + x2 ) · (x1 − x2 ) + 2 · (x1 + x2 ) · x3 + 2 · (x1 − x2 ) · x3

= (x1 )2 − (x2 )2 + 4 · x1 · x3

= ((x1 )2 + 2 · x1 · 2 · x3 + 4 · (x3 )2 ) − 4 · (x3 )2 − (x2 )2

= (x1 + 2 · x3 )2 − (x2 )2 + 4 · (x3 )2 .

Considerăm baza B  = {v1 , v2 , v3 } ı̂n R3 ı̂n care coordonatele unui vector
oarecare să fie date de
x1 = x1 + 2 · x3 , x2 = x2 , x3 = x3 .
Atunci, ı̂n baza B  funcţionala pătratică are o expresie canonică
h(x) = (x1 )2 − (x2 )2 + 4 · (x3 )2 , x = (x1 , x2 , x3 )B
∈ R3 .
Indicele pozitiv de inerţie al lui h este p = 2 = 0, iar indicele negativ de inerţie
este q = 1 = 0, deci h este o funcţională pătratică nedefinită.
Pentru a găsi vectorii bazei B trebuie să punem ı̂n evidenţă, mai ı̂ntâi,
legea de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea de bază
C
B −→ B  . Din legile de transformare a coordonatelor unui vector la trecerea
de la B  la B  obţinem
x1 = x1 − 2 · x3 , x2 = x2 , x3 = x3 .
Înlocuind ı̂n ecuaţiile primei schimbări de coordonate avem

 x1 = x1 + x2 − 2 · x3
x2 = x1 − x2 − 2 · x3 .

x3 = x3
 
1 1 −2
Ştim că matricea acestui sistem este C t =  1 −1 −2 , transpusa matri-
0 0 1
t
cei C a schimbării de bază. Coloanele din C au drept elemente coordonatele
vectorilor din B  exprimaţi ı̂n baza iniţială. Rezultă
v1 = (1, 1, 0), v2 = (1, −1, 0), v3 = (−2, −2, 1).
Metoda a II-a. Metoda lui Jacobi
Fie matricea pătratică A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (R) şi minorii săi

a11 a12 . . . a1k

a21 a22 . . . a2k

∆k =
.. .. .. ..
, k = 1, n.

. . . .

ak1 ak2 . . . akk

Deoarece unei funcţionale pătratice nedegenerate ı̂i corespunde o matrice

nesingulară avem următorul rezultat evident.
82 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Propoziţia 4.23. Fie funcţionala pătratică nedegenerată h : V → R,

unde V este un spaţiu liniar real cu dim V = n. Atunci există o bază ı̂n V
astfel ı̂ncât toţi minorii ∆1 , ∆2 , . . . , ∆n ai matricei A a funcţionalei pătratice
ı̂n această bază să fie nenuli.
Teorema 4.24. (Teorema lui Jacobi)
Fie funcţionala pătratică nedegenerată h : V → R, unde V este un spaţiu
liniar real cu dim V = n, având expresia
n  n
h(x) = aij · xi · xj , ∀x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ V,
i=1 j=1

ı̂n baza canonică B = {e1 , e2 , . . . , en }. Atunci există o bază ı̂n V ı̂n care
obţinem o expresie canonică a lui h:
n
∆i−1
h(x) = · (xi )2 , x = (x1 , x2 , . . . , xn )B
∈ V
∆i
i=1

d11 d12 . . . d1k

d21 d22 . . . d2k

cu ∆0 = 1, ∆k =
.. .. .. ..
, k = 1, n, unde D = (dij )i, j = 1, n ∈

. . . .

dk1 dk2 . . . dkk

Mn (R) este matricea lui h ı̂ntr-o bază din V astfel ı̂ncât ∆k = 0, k = 1, n.

Demonstraţie. Funcţionala pătratică h este nedegenerată şi atunci, fără
a restrânge generalitatea, putem presupune că minorii ∆k , k = 1, n, ai matricei
A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (R) a lui h ı̂n baza canonică sunt toţi nenuli.
În continuare considerăm vectorii


 v = c11 · e1
 1
v2 = c21 · e1 + c22 · e2
,

 ...

vn = cn1 · e1 + cn2 · e2 + . . . + cnn · enn
unde cij ∈ R, i, j = 1, n, astfel ı̂ncât g(v1 , e1 ) = 1 şi

g(vk , ei ) = 0
, ∀i = 1, k − 1, ∀k = 2, n,
g(vk , ek ) = 1
unde g : V × V → R este funcţionala biliniară polară a lui h. Pe larg, pentru
un k fixat, aceste condiţii sunt


 ck1 · g(e1 , e1 ) + ck2 · g(e1 , e2 ) + . . . + ckk · g(e1 , ek ) = 0







 ck1 · g(e2 , e1 ) + ck2 · g(e2 , e2 ) + . . . + ckk · g(e2 , ek ) = 0



... ,







 ck1 · g(ek−1 , e1 ) + ck2 · g(ek−1 , e2 ) + . . . + ckk · g(ek−1 , ek ) = 0




 c · g(e , e ) + c · g(e , e ) + . . . + c · g(e , e ) = 1
k1 k 1 k2 k 2 kk k k
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 83

adică, ţinând cont de faptul că aij = g(ei , ej ), i, j = 1, n, pentru fiecare k = 1, n

avem sistemul de ecuaţii liniare


 a11 · ck1 + a12 · ck2 + . . . + a1k · ckk = 0







 a21 · ck1 + a22 · ck2 + . . . + a2k · ckk = 0



... ,







 ak−1,1 · ck1 + ak−1,2 · ck2 + . . . + ak−1,k · ckk = 0




 a · c + a · c + ... + a · c = 1
k1 k1 k2 k2 kk kk

cu necunoscutele ckj , j = 1, k. Matricea unui astfel de sistem are determinan-

tul ∆k = 0. Rezultă că toate aceste sisteme sunt toate de tip Cramer şi astfel
obţinem cii = ∆∆i−1 i
, i = 1, n, unde ∆0 = 1.
Folosind cii = 0, i = 1, n, se arată uşor că B = {v1 , v2 , . . . , vn } este un
sistem de vectori liniar independent, deci o bază ı̂n spaţiul liniar V . Urmează
că elementele matricei A = (aij )i, j = 1, n , a funcţionalei pătratice ı̂n această
bază, sunt
  j  
 0, dacă i = j
aij = g(vi , vj ) = g vi , cjl · el = , pentru i ≥ j.
cii , dacă i = j
l=1

Dar g este o funcţională biliniară simetrică şi, prin urmare, şi matricea sa, ı̂n
orice bază, este simetrică, deci
   ∆0 
c11 0 . . . 0 ∆1 0 . . . 0
 0 c22 . . . 0    ∆1
0 

   0 ∆2 . . .
.. 

A =  .. .. .. ..  =  .. .. .. .
 . . . .   . . . . 
0 0 . . . cnn 0 0 . . . ∆∆n−1n

În concluzie, ı̂n baza B  funcţionala pătratică are expresia canonică


n
∆i−1
h(x) = · (xi )2 , x = (x1 , x2 , . . . , xn )B
∈ V.
∆i
i=1

Din teorema lui Sylvester şi teorema lui Jacobi obţinem imediat
Teorema 4.25. Fie h : V → R o funcţională pătratică nedegenerată
definită pe spaţiul liniar real n-dimensional V . Atunci
(1) h este pozitiv definită dacă şi numai dacă ∆i > 0, i = 1, n, şi
(2) h este negativ definită dacă şi numai dacă ∆i < 0 dacă i = impar, şi
∆i > 0 dacă i = par, i = 1, n,
unde determinanţii ∆i , i = 1, n, sunt definiţi ı̂n teorema lui Jacobi.
84 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Exemplu 4.5. Să se determine o expresie canonică şi baza ı̂n care se obţine
aceasta pentru funcţionala pătratică h : R3 → R dată prin
h(x) = x21 + x1 · x2 + 2 · x23 + 2 · x2 · x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,
ı̂n baza canonică din spaţiul liniar real R3 .  
1
1 2 0
Matricea funcţionalei pătratice ı̂n baza canonică este A =  1
2 0 1 
0 1 12
cu det A = − 32 = 0. Prin urmare matricea A este nesingulară, deci rang h =
rang A = 3, adică h este o funcţională pătratică nedegenerată. De aici rezultă
că ı̂n cazul lui h se poate aplica metoda lui Jacobi de determinare a unei
expresii canonice.

1 1

Avem ∆0 = 1, ∆1 = 1 = 0, ∆2 =
1
2
= − 1 = 0 şi ∆3 = det A =
0
4
2
− 2 = 0. Atunci, conform teoremei lui Jacobi, există o bază B = {v1 , v2 , v3 }
3

ı̂n R3 ı̂n care h are următoarea expresie canonică

∆0 ∆1 ∆2 1
h(x) = · (x1 )2 + · (x2 )2 + · (x3 )2 = (x1 )2 − 4 · (x2 )2 + · (x3 )2 .
∆1 ∆2 ∆3 6
  
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn )B
∈ V . Se observă că indicele pozitiv de inerţie al
lui h este p = 2 = 0, iar indicele negativ de inerţie este q = 1 = 0, adică
funcţionala pătratică este nedefinită.
Fie B = {e1 , e2 , e3 } baza canonică din R3 . Acum, căutăm vectorii bazei B
de forma 
 v1 = c11 · e1
v2 = c21 · e1 + c22 · e2 ,

v3 = c31 · e1 + c32 · e2 + c33 · e3
astfel ı̂ncât

  g(v3 , e1 ) = 0
g(v2 , e1 ) = 0
1) g(v1 , e1 ) = 1, 2) , 3) g(v3 , e2 ) = 0 ,
g(v2 , e2 ) = 1 
g(v3 , e3 ) = 1
unde g : R3 × R3 → R3 este funcţionala biliniară simetrică polară a lui h.
Ecuaţia g(v1 , e1 ) = 1 devine
g(c11 · e1 , e1 ) = 1 ⇒ c11 · g(e1 , e1 ) = 1.
Dar matricea A a lui h ı̂n baza canonică este aceeaşi cu matricea lui g ı̂n baza
canonică, adică elementele lui A sunt aij = g(ei , ej ), i, j = 1, 3. Atunci ecuaţia
anterioară se scrie
a11 · c11 = 1 ⇒ c11 = 1.
Prin urmare v1 = c11 · e1 = e1 = (1, 0, 0).
În continuare rezolvăm sistemul 2). Avem
 
g(v2 , e1 ) = 0 g(c21 · e1 + c22 · e2 , e1 ) = 0
⇒
g(v2 , e2 ) = 1 g(c21 · e1 + c22 · e2 , e2 ) = 1
 
c21 · g(e1 , e1 ) + c22 · g(e2 , e1 ) = 0 a11 · c21 + a21 · c22 = 0
⇒ ⇒
c21 · g(e1 , e2 ) + c22 · g(e2 , e2 ) = 1 a12 · c21 + a22 · c22 = 1
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 85

c21 + 12 · c22 = 0
⇒ .
2 · c21
1
=1
Soluţia acestui sistem se obţine imediat şi este c21 = 2, c22 = −4. Rezultă
v2 = c21 · e1 + c22 · e2 = 2 · e1 − 4 · e2 = (2, −4, 0).
În final rezolvăm sistemul 3). Obţinem
 
 g(v3 , e1 ) = 0  g(c31 · e1 + c32 · e2 + c33 · e3 , e1 ) = 0
g(v3 , e2 ) = 0 ⇒ g(c31 · e1 + c32 · e2 + c33 · e3 , e2 ) = 0
 
g(v3 , e3 ) = 1 g(c31 · e1 + c32 · e2 + c33 · e3 , e3 ) = 1

 c31 · g(e1 , e1 ) + c32 · g(e2 , e1 ) + c33 · g(e3 , e1 ) = 0
⇒ c31 · g(e1 , e2 ) + c32 · g(e2 , e2 ) + c33 · g(e3 , e2 ) = 0

c31 · g(e1 , e3 ) + c32 · g(e2 , e3 ) + c33 · g(e3 , e3 ) = 1

 a11 · c31 + a21 · c32 + a31 · c33 = 0
⇒ a12 · c31 + a22 · c32 + a32 · c33 = 0 .

a13 · c31 + a23 · c32 + a33 · c33 = 1
Matricea acestui sistem este chiar matricea A a lui h cu det A = − 32 , adică
sistemul este de tip Cramer cu soluţia c31 = − 13 , c32 = 23 , c33 = 16 . Rezultă
v3 = c31 · e1 + c32 · e2 + c33 · e3 = − 13 · e1 + 23 · e2 + 16 · e3 = (− 13 , 23 , 16 ).
Metoda a III-a. Metoda valorilor şi vectorilor proprii
Matricea A ∈ Mn (R) a unei funcţionale pătratice h : V → R, unde V este
un spaţiu liniar real cu dim V = n, este o matrice simetrică.
Considerăm operatorul liniar f : V → V a cărui matrice ı̂n baza canonică
este A. Polinomul caracteristic al acestui operator are doar rădăcini reale
singulare şi, prin urmare, subspaţiile sale proprii au dimensiunile egale cu 1,
aşa cum am văzut ı̂n capitolul anterior. În concluzie, matricea A poate fi
diagonalizată, adică există baza B  ı̂n spaţiul liniar V , formată din vectori
proprii ai lui f , ı̂n care operatorului liniar ı̂i corespunde matricea diagonală
A = diag(λ1 , λ2 , . . . , λn ) ∈ Mn (R), unde λ1 = λ2 = . . . = λn = λ1 sunt
valorile proprii ale matricei A. Atunci ı̂n baza B funcţionala pătratică h are
o expresie canonică:
h(x) = λ1 · (x1 )2 + λ2 · (x2 )2 + . . . + λn · (xn )2 , x = (x1 , x2 , . . . , xn )B
∈ V.
Exemplu 4.6. Să se determine o expresie canonică şi baza ı̂n care se obţine
aceasta pentru funcţionala pătratică h : R3 → R dată prin
h(x) = x22 − 2 · x1 · x2 + 4 · x1 · x3 − 2 · x2 · x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,
ı̂n baza canonică din spaţiul liniar real R3 .  
0 −1 2
Matricea lui h ı̂n baza canonică este A =  −1 1 −1 . Polinomul
2 −1 0
caracteristic al lui A este

−λ −1 2

p(λ) = det(A − λ · I3 ) =
−1 1 − λ −1

= −λ3 + λ2 + 6 · λ,

2 −1 −λ

cu rădăcinile λ1 = 0, λ2 = −2 şi λ3 = 3.
86 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Prin urmare există baza B = {v1 , v2 , v3 } ı̂n R3 ı̂n care funcţionala pătratică
h are expresia canonică
h(x) = λ1 · (x1 )2 + λ2 · (x2 )2 + λ3 · (x3 )2 = −2 · (x2 )2 + 3 · (x3 )2 ,
pentru orice x = (x1 , x2 , x3 )B
∈ R3 . Indicele pozitiv de inerţie al lui h este
p = 1 = 0, iar indicele negativ de inerţie este q = 1 = 0, adică h este o
funcţională pătratică nedefinită.
În continuare pentru a determina vectorii bazei B să considerăm opera-
torul liniar f : R3 → R3 cu matricea A ı̂n baza canonică din spaţiul liniar R3 .
Aşa cum am văzut valorile proprii ale lui f sunt λ1 = 0, λ2 = −2 şi λ3 = 3,
iar vectorii v1 , v2 şi v3 din baza B  sunt vectori proprii ai lui f , corespunzători
celor trei valori proprii. În continuare vom determina aceşti vectori.
λ1 = 0. Ecuaţia f (x) = λ1 · x, x = (x1 , x2 , x3 ), se scrie f (x) = (−x2 +
2x3 , −x1 + x2 − x3 , 2 · x1 − x2 ) = (0, 0, 0) şi este echivalentă cu sistemul

 − x2 + 2x3 = 0
−x1 + x2 − x3 = 0 ,

2 · x1 − x2 = 0
a cărui soluţie generlă este x1 = α, x2 = 2 · α, x3 = α, α ∈ R, adică subspaţiul
propriu al lui f corespunzător valorii proprii λ1 = 0 este
V (λ1 ) = {x = (α, 2 · α, α)|α ∈ R},
iar o bază ı̂n acest subspaţiu este B1 = {v1 = (1, 2, 1)}.
λ2 = −2. Ecuaţia f (x) = λ2 · x devine (−x2 + x3 , −x1 + x2 − x3 , 2 · x1 − x2 ) =
(−2 · x1 , −2 · x2 , −2 · x3 ) adică

 2 · x1 − x2 + 2 · x3 = 0
−x1 + 3x2 − x3 = 0 .

2 · x1 − x2 + 2 · x3 = 0
Soluţia generală a cestui sistem este x1 = −α, x2 = 0, x3 = α, α ∈ R.
Subspaţiul propriu al lui f corespunzător lui λ2 este
V (λ2 ) = {x = (−α, 0, α)|α ∈ R}.
O bază ı̂n V (λ2 ) este B2 = {v2 = (−1, 0, 1)}.
λ3 = 3. Ecuaţia f (x) = λ3 · x este (−x2 + x3 , −x1 + x2 − x3 , 2 · x1 − x2 ) =
(3 · x1 , 3 · x2 , 3 · x3 ) şi este echivalentă cu sistemul

 −3 · x1 − x2 + 2 · x3 = 0
−x1 − 2x2 − x3 = 0 ,

2 · x1 − x2 − 3 · x3 = 0
cu soluţia generală x1 = α, x2 = −α, x3 = α, α ∈ R. Subspaţiul propriu al
lui f corespunzător lui λ3 este
V (λ3 ) = {x = (α, −α, α)|α ∈ R}.
O bază ı̂n V (λ3 ) este B3 = {v3 = (1, −1, 1)}.
 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE 87

În concluzie baza din R3 ı̂n care am obţinut expresia canonică a funcţionalei
pătratice h este
B  = B1 ∪ B2 ∪ B3 = {v1 = (1, 2, 1), v2 = (−1, 0, 1), v3 = (1, −1, 1)}.
 CAPITOLUL 5

SPAŢII EUCLIDIENE

În acest capitol vom introduce o nouă operaţie definită ı̂ntr-un spaţiu liniar
real (V, +, ·), numită produs scalar, şi vom studia proprietăţile spaţiului V
atunci când este dotat cu o astfel de operaţie.

1. Definiţii. Proprietăţi. Exemple

Definiţia 5.1. Fie spaţiul liniar real (V, +, ·) cu dim V = n < ∞. O
aplicaţie ,  : V × V → R se numeşte produs scalar ı̂n spaţiul liniar V dacă
are următoarele proprietăţi:
(PS1) x, x ≥ 0 pentru orice vector x ∈ V . În plus x, x = 0 dacă şi numai
dacă x = θ, unde θ este vectorul nul din spaţiul liniar V ;
(PS2) x, y = y, x pentru orice vectori x, y ∈ V ;
(PS3) λ · x, y = λ · x, y pentru orice scalar λ ∈ R şi orice vectori x, y ∈ V ;
(PS4) x + y, z = x, z + y, z pentru orice vectori x, y, z ∈ V .
Spaţiul liniar V dotat cu produsul scalar ,  se numeşte spaţiu euclidian şi se
notează (V, , ).
Observaţia 5.1. Un produs scalar este o funcţională biliniară simetrică
pentru care funcţionala pătratică corespunzătoare este pozitiv definită.
Propoziţia 5.1. Fie (V, , ) un spaţiu euclidian şi fie θ vectorul nul din
V . Atunci x, θ = 0 pentru orice vector x ∈ V .
Demonstraţie. Fie vectorii x, y ∈ V şi fie vectorul −y ∈ V simetricul
lui y ı̂n raport cu adunarea ı̂n V . Atunci, folosind pe rând proprietăţile (PS3)
şi (PS2), avem
x, θ = x, y + (−y) = x, y + x, (−1) · y = x, y − x, y = 0,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Teorema 5.2. (Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz)
Într-un spaţiu euclidian (V, , ) are loc inegalitatea
 
|x, y| ≤ x, x · y, y,
pentru orice vectori x, y ∈ V .
Demonstraţie. Dacă x = θ sau y = θ atunci inegalitatea se reduce la
identitatea 0 = 0. În continuare presupunem y = θ, considerăm scalarul λ ∈ R
şi avem, folosind proprietăţile produsului scalar,
0 ≤ x + λ · y, x + λ · y = x, x + 2 · λ · x, y + λ2 · y, y.
89
90 SPAŢII EUCLIDIENE

Această inegalitate are loc pentru orice scalar λ dacă şi numai dacă
∆ = 4 · x, y2 − 4 · x, x · y, y ≤ 0,
de unde rezultă inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz.

Exemplu 5.1. Fie spaţiul liniar real (Rn , +, ·) şi fie aplicaţia
,  : Rn × Rn → R
definită prin

n
x, y = x1 · y1 + x2 · y2 + . . . + xn · yn = xi · yi ,
i=1

unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn ı̂n baza canonică

din spaţiul liniar Rn .
Vom verifica direct că această aplicaţie este un produs scalar, numit pro-
dusul scalar uzual ı̂n Rn , şi, astfel, că En = (Rn , , ) este un spaţiu euclidian.
(PS1) Avem x, x = x21 + x22 + . . . + x2n ≥ 0 pentru orice vector x ∈ Rn , cu
egalitate dacă şi numai dacă x1 = x2 = . . . = xn = 0, adică x = θ este vectorul
nul din Rn .
(PS2) Pentru orice doi vectori x, y ∈ Rn rezultă

n 
n
x, y = xi · yi = yi · xi = y, x.
i=1 i=1

(PS3) Pentru un număr real λ şi doi vectori x, y ∈ V avem


n 
n 
λ · x, y = (λ · xi ) · yi = λ · xi · yi = λ · x, y.
i=1 i=1

(PS4) În final, pentru vectorii x, y, z ∈ Rn obţinem


n 
n 
n
x + y, z = (xi + yi ) · zi = xi · zi + yi · zi = x, z + y, z,
i=1 i=1 i=1

unde z = (z1 , z2 , . . . , zn ).
În ceea ce priveşte inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz, ı̂n acest caz
se obţine
(x1 · y1 + x2 · y2 + . . . + xn · yn )2 ≤ (x21 + x22 + . . . + x2n ) · (y12 + y22 + . . . + yn2 ),
pentru orice x1 , x2 , . . . , xn , y1 , y2 , . . . , yn ∈ R, adică o variantă a inegalităţii
cunoscută şi folosită ı̂n aplicaţii ı̂ncă din clasele liceale.
Exemplu 5.2. Considerăm spaţiul liniar (Mm,n (R), +, ·) al matricilor cu
m linii şi n coloane cu elemente numere reale. Se demonstrează prin verificare
directă că aplicaţia ,  : Mm,n (R) × Mm,n (R) → R definită prin
A, B = trace(At × B)
 SPAŢII EUCLIDIENE 91

este un produs scalar pe acest spaţiu liniar (produsul scalar uzual). Dacă
A = (aij ) i = 1, m ∈ Mm,n (R) şi B = (bij ) i = 1, m ∈ Mm,n (R) atunci expresia
j = 1, n j = 1, n
produsului scalar devine

m 
n
A, B = trace(A × B) =
t
aji · bij .
i=1 j=1

Definiţia 5.2. Fie spaţiul liniar real (V, +, ·). O aplicaţie  ·  : V → R

se numeşte normă pe V dacă are următoarele proprietăţi:
(N1) x ≥ 0 pentru orice vector x ∈ V . Mai mult x = 0 dacă şi numai
dacă x = θ, unde θ este vectorul nul din V ;
(N2) λ · x = |λ| · x pentru orice scalar λ ∈ R şi orice vector x ∈ V ;
(N3) x + y ≤ x + y pentru orice vectori x, y ∈ V .
Spaţiul liniar V dotat cu o normă  ·  se numeşte spaţiu liniar normat şi se
notează (V,  · ), iar x se numeşte norma sau lungimea vectorului x.
Din definiţiile produsului scalar şi normei rezultă imediat
Propoziţia 5.3. Dacă (V, , )este un spaţiu euclidian atunci aplicaţia
 ·  : V → R definită prin x = x, x pentru orice vector x ∈ V , este o
normă pe spaţiul V , numită norma euclidiană.
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi să observăm că aplicaţia dată ı̂n propoziţie
este bine
 definită, adică, datorită proprităţii (PS1) a produsului scalar, există
x = x, x pentru orice vector x ∈ V . Acum, proprietăţile (N1)-(N3) se
verifică direct astfel 
 evident x = x, x ≥ 0 pentru orice x ∈ V . Mai mult dacă
(N1) Avem
x = x, x = 0 atunci, ţinând cont de (PS1), rezultă x = θ.
(N2) Pentru un scalar λ ∈ R şi un vector x ∈ V avem, folosind (PS3),

λ · x = λ · x, λ · x = λ2 · x, x = |λ| · x.
(N3) Considerăm vectorii x, y ∈ V . Folosind (PS4), (PS2) şi inegalitatea
Cauchy-Buniakovski-Schwarz obţinem
x + y2 = x + y, x + y = x, x + 2 · x, y + y, y

= x2 + y2 + 2 · x, y

≤ x2 + y2 + 2 · x · y = (x + y)2 .

Exemplu 5.3. Cel mai simplu exemplu de normă  pe un spaţiu liniar este
x, x ≥ 0
funcţia modul | · | : R → R definită prin |x| = , unde R este
−x, x < 0
gândit ca un spaţiu liniar real, ca un caz particular al exemplului 2.6. Se
verifică uşor că funcţia modul este o normă pe R şi astfel (R, | · |) este un
spaţiu normat.
92 SPAŢII EUCLIDIENE

Exemplu 5.4. O generalizare naturală a modulului se obţine considerând

spaţiul euclidian (Rn , , ), unde ,  este produsul scalar uzual pe Rn definit ı̂n
exemplul 5.1, şi norma euclidiană pe acest spaţiu. Obţinem expresia explicită
a acestei norme

  n
 
x = x, x = x1 + x2 + . . . + xn = 
2 2 2 x2i ,
i=1

unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn .
Definiţia 5.3. Fie spaţiul euclidian (V, , ) şi fie vectorii nenuli x, y ∈ V .
Definim unghiul ϕ = (x, y) ∈ [0, π] dintre vectorii x şi y prin
x, y
cos ϕ = ,
x · y

unde  ·  : V → R, x = x, x, x ∈ V , este norma euclidiană pe V .
Observaţia 5.2. Cosinusul unghiului dintre doi vectori nenuli este bine
definit, deoarece din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz rezultă | cos ϕ|
< 1.
Definiţia 5.4. Doi vectori nenuli x şi y din spaţiul euclidian (V, , ) se
numesc ortogonali dacă x, y = 0. Faptul că vectorii x şi y sunt ortogonali se
notează x ⊥ y.
Teorema 5.4. (Teorema lui Pitagora)
Dacă (V, , ) este un spaţiu euclidian şi · : V → R este norma euclidiană
pe V atunci pentru orice doi vectori ortogonali x, y ∈ V avem
x + y2 = x2 + y2 .
Demonstraţie. Considerăm vectorii ortogonali x, y ∈ V şi obţinem
x + y2 = x + y, x + y = x, x + x, y + y, x + y, y = x2 + y2 .


Observaţia 5.3. Este clar că doi vectori nenuli dintr-un spaţiu euclidian
sunt ortogonali dacă şi numai dacă unghiul dintre ei este egal cu π2 .
Definiţia 5.5. O aplicaţie d : V × V → R, unde (V, +, ·) este un spaţiu
liniar real finit dimensional, se numeşte distanţă sau metrică pe V dacă are
următoarele proprietăţi:
(D1) d(x, y) ≥ 0 pentru orice vectori x, y ∈ V . În plus d(x, y) = 0 dacă şi
numai dacă x = y;
(D2) d(x, y) = d(y, x) pentru orice vectori x, y ∈ V ;
(D3) d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y) pentru orice vectori x, y, z ∈ V .
Spaţiul liniar V dotat cu o metrică d se numeşte spaţiu metric şi se notează
(V, d).
Din proprietăţile normei obţinem prin verificare directă următorul rezultat.
 SPAŢII EUCLIDIENE 93

Propoziţia 5.5. Fie spaţiul euclidian (V, , ) şi fie aplicaţia d : V ×V → R

definită prin d(x, y) = x − y pentru orice x, y ∈ V , unde  ·  : V → R este
norma euclidiană. Atunci d este o metrică pe V .
Exemplu 5.5. În spaţiul euclidian (Rn , , ) metrica obţinută folosind
propoziţia anterioară este d : Rn → R,

d(x, y) = x − y = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 + . . . + (xn − yn )2
n
= i=1 (xi − yi )2 ,
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn .
În continuare vom vedea cum, ı̂ntr-un spaţiu euclidian, independenţa sau
dependenţa liniară a unui sistem de vectori poate fi determinată cu ajutorul
unui determinant asociat acestui sistem de vectori, numit determinant Gram.
Definiţia 5.6. Fie spaţiul euclidian (V, , ) şi sistemul de vectori S =
{v1 , v2 , . . . , vp } din acest spaţiu. Atunci determinantul

v1 , v1  v1 , v2  . . . v1 , vp 

v2 , v1  v2 , v2  . . . v2 , vp 

Gp =
.. .. .. ..

. . . .

vp , v1  vp , v2  . . . vp , vp 

se numeşte determinant Gram asociat sistemului de vectori S.

Propoziţia 5.6. Determinantul Gram al oricărui sistem de vectori in-
clus ı̂ntr-un spaţiu euclidian este non-negativ şi este nul dacă şi numai dacă
sistemul de vectori este liniar dependent.
Demonstraţie. Fie spaţiul euclidian n-dimensional (V, , ). Mai ı̂ntâi
să presupunem că sistemul de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } este liniar indepen-
dent. Considerăm baza B = {v1 , . . . , vp , vp+1 , . . . , vn } ı̂n V . Ştim că produsul
scalar ,  este o funcţională biliniară simetrică cu funcţionala pătratică core-
spunzătoare pozitiv definită. Atunci produsele aij = vi , vj , i, j = 1, p, sunt
coeficienţi ai acestei funcţionale biliniare şi conform teoremei 4.25 rezultă că
determinantul Gram al sistemului de vectori S este strict pozitiv.
În continuare presupunem că sistemul de vectori S = {v1 , v2 , . . . , vp } este
liniar dependent. Atunci unul din elementele sale se scrie ca o combinaţie
liniară a celorlalte. Fără a restrânge generalitatea putem considera că acest
element este vectorul vp şi avem
vp = α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp−1 · vp−1 , αi ∈ R, i = 1, p − 1
şi
 
p−1  
p−1
vi , vp  = vi , αi · vi = αi · vi , vj , ∀i = 1, p,
j=1 j=1
adică ultima coloană din determinantul Gram asociat sistemului de vectori S
este o combinaţie liniară a celorlalte coloane, de unde rezultă că determinantul
este egal cu 0 ı̂n acest caz.

94 SPAŢII EUCLIDIENE

2. Baze ortonormate ı̂ntr-un spaţiu euclidian

Definiţia 5.7. Un sistem de vectori Sp = {v1 , v2 , . . . , vp } dintr-un spaţiu
euclidian (V, , ) se numeşte ortogonal dacă vectorii vi , i = 1, p, sunt ortogonali
doi câte doi şi ortonormat dacă este ortogonal şi, ı̂n plus, toţi vectorii au norma
egală cu 1.

Observaţia 5.4. Dacă un sistem de vectori Sp = {v1 , v2 , . . . , vp }, dintr-un

spaţiu euclidian (V, , ), este ortonormat atunci

0 dacă i = j
vi , vj  = δij = ,
1 dacă i = j
unde δij se numesc simbolii lui Kronecker.

Propoziţia 5.7. Un sistem de vectori ortogonali dintr-un spaţiu euclidian

este liniar independent.

Demonstraţie. Fie sistemul de vectori ortogonali Sp = {v1 , v2 , . . . , vp }

din spaţiul euclidian (V, , ) şi fie scalarii α1 , α2 , . . . , αp ∈ R astfel ı̂ncât

α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp = θ,

unde θ este vectorul nul din V . Înmulţind scalar această relaţie, pe rând, cu
vectorii vi , i = 1, p, obţinem

α1 · v1 , vi  + α2 · v2 , vi  + . . . + αi · vi , vi  + . . . + αp · vp , vi  = θ, vi ,

pentru orice i = 1, p. Sistemul de vectori Sp fiind ortogonal rezultă αi ·vi , vi  =

αi = 0 oricare ar fi i = 1, p. În concluzie Sp este liniar independent.

Ca o consecinţă a propoziţiei anterioare avem

Propoziţia 5.8. Un sistem de n vectori ortogonali dintr-un spaţiu eucli-

dian n-dimensional este o bază ı̂n acest spaţiu, numită bază ortogonală. Dacă
ı̂n plus toţi vectorii din această bază au norma egală cu 1 atunci baza se
numeşte ortonormată.

Exemplu 5.6. Este evident că baza canonică din spaţiul euclidian En =
(Rn , , ), unde ,  este produsul scalar uzual, este o bază ortonormată.

Acum putem enunţa şi demonstra rezultatul central al acestei secţiuni,

care ne va oferi suportul teoretic dar şi, aşa cum vom vedea, practic ı̂n drumul
spre obţinerea de baze ortonormate ı̂n spaţii euclidiene.

Teorema 5.9. (Teorema Gram-Schmidt)

Dacă Sp = {v1 , v2 , . . . , vp } este un sistem de vectori liniar independent
ı̂ntr-un spaţiu euclidian (V, , ) atunci există sistemul de vectori ortonormat
Sp = {w1 , w2 , . . . , wn } ı̂n V astfel ı̂ncât subspaţiul liniar al lui V generat de
Sp să coincidă cu subspaţiul liniar generat de Sp , adică L[Sp ] = L[Sp ].
 SPAŢII EUCLIDIENE 95

Demonstraţie. Pentru ı̂nceput vom construi un sistem de vectori Sp =

{f1 , f2 , . . . , fp } ortogonal astfel ı̂ncât L[Sp ] = L[Sp ], astfel: considerăm vectorii


 f1 = v1



 f 2 = v2 − λ21 · f1


 f3 = v3 − λ31 · f1 − λ32 · f2
... ,



 f i = v i − λ i1 · v 1 − . . . − λ ii−1 · fi−1



 . . .
 f = v − λ · v − ... − λ
p p p1 1 pp−1 · fp−1

unde λij ∈ R, i ∈ 1, p, j ∈ 1, p − 1, i ≥ j, şi impunem fi ⊥ fj pentru orice

i = j. Acum, din f1 ⊥ f2 avem

f1 , f2  = 0 ⇒ f1 , v2 − λ21 · f1  = 0 ⇒ f1 , v2  − λ21 · f1 , f1  = 0

f1 , v2 
⇒ λ21 = .
f1 , f1 
f1 ,v2 
Am determinat astfel vectorul f2 = v2 − f1 ,f1  · f1 .
În continuare, avem
  
f3 ⊥ f1 f3 , f1  = 0 v3 − λ31 · f1 − λ32 · f2 , f1  = 0
⇒ ⇒
f3 ⊥ f2 f3 , f2  = 0 v3 − λ31 · f1 − λ32 · f2 , f2  = 0

 v3 ,f1 
v3 , f1  − λ31 · f1 , f1  − λ32 · f2 , f1  = 0 λ31 = f1 ,f1 
⇒ ⇒ v3 ,f2  ,
v3 , f2  − λ31 · f1 , f2  − λ32 · f2 , f2  = 0 λ32 = f2 ,f2 

v3 ,f1  v3 ,f2 

adică f3 = v3 − f1 ,f1  · f1 − f2 ,f2  · f2 .
În acelaşi mod se determină vectorii f1 , f2 , . . . , fp−1 . Vom găsi ultimul
vector fp astfel
 

 f p ⊥ f1 
 f , f  =0
  p 1
fp ⊥ f2 fp , f2  =0
⇒

 . . . 
 . . .
 
fp ⊥ fp−1 fp , fp−1  = 0


 v − λp1 · f1 − . . . − λpp−1 · fp−1 , f1  =0
 p
vp − λp1 · f1 − . . . − λpp−1 · fp−1 , f2  =0
⇒

 ...

vp − λp1 · f1 − . . . − λpp−1 · fp−1 , fp−1  = 0


 v , f  − λp1 · f1 , f1  − . . . − λpp−1 · fp−1 , f1  =0
 p 1
vp , f2  − λp1 · f1 , f2  − . . . − λpp−1 · fp−1 , f2  =0
⇒

 . . .

vp , fp−1  − λp1 · f1 , fp−1  − . . . − λpp−1 · fp−1 , fp−1  = 0
96 SPAŢII EUCLIDIENE

Deoarece vectorii determinaţi deja verifică fi ⊥ fj , i = j, rezultă că sistemul

de ecuaţii devine

  v ,f 
= fp1 ,f11 
 vp , f1  − λp1 · f1 , f1  = 0 
 λp1

 
 v ,f 
vp , f2  − λp2 · f2 , f2  = 0 λp2 = fp2 ,f22 
⇒ .

 ... 
 . . .
 

vp , fp−1  − λpp−1 · fp−1 , fp−1  = 0  λpp−1 = vp ,fp −1
fp−1 ,fp−1 
vp ,f1  vp ,f2  vp ,fp −1
Obţinem fp = vp − f1 ,f1  · f1 − f2 ,f2  · f2 − . . . − fp−1 ,fp−1  · fp−1 .
Din construcţia vectorilor fi , i = 1, p, urmează că aceştia aparţin sub-
spaţiului liniar generat de sistemul de vectori Sp , adică fi ∈ L[Sp ]. Prin urmare
avem Sp ⊂ L[Sp ]. Dar sistemul de vectori Sp este ortogonal şi, astfel, liniar
independent, deci o bază ı̂n L[Sp ], deoarece dim L[Sp ] = p. Concluzionăm
L[Sp ] = L[Sp ].
În final considerăm vectorii wi = f1i  · fi , i = 1, p, unde norma care apare
ı̂n formule este norma euclidiană pe (V, , ). Rezultă
!
  1 1  1 
wi  = wi , wi  = · fi , · fi = · fi , fi  = 1, ∀i = 1, p,
fi  fi  fi 
şi
 1 1  1 1
wi , wj  = · fi , · fj = · · fi , fj  = 0, ∀i, j = 1, p, i = j,
fi  fj  fi  fj 

1 dacă i = j
adică wi , wj  = δij = pentru orice i, j = 1, p.
0 dacă i = j
În concluzie sistemul de vectori Sp = {w1 , w2 , . . . , wp } este ortonormat şi, ı̂n
plus, L[Sp ] = L[Sp ] = L[Sp ], aşa cum am văzut mai sus.

O consecinţă imediată a teoremei Gram-Scmidt este
Propoziţia 5.10. În orice spaţiu euclidian există o bază ortonormată.
Exemplu 5.7. Vom studia ı̂n cele ce urmează un exemplu concret ı̂n care se
aplică teorema Gram-Schmidt pentru găsirea unei baze ortonormate ı̂n spaţiul
euclidian (R3 , , ). Vom vedea că metoda folosită este chiar cea prin care se
demonstrează teorema.
Să se determine o bază ortonormată ı̂n spaţiul euclidian (R3 , , ), unde
,  este produsul scalar uzual, pornind de la baza B = {v1 = (1, 2, 0), v2 =
(0, −1, 2), v3 = (1, 1, 1)}, folosind procedeul de ortonormare Gram-Schmidt.
Mai ı̂ntâi calculăm
v1 , v1  = 5, v1 , v2  = −2, v1 , v3  = 3, v2 , v2  = 5, v2 , v3  = 1, v3 , v3  = 3
şi observăm că nu avem ı̂n B nici o pereche de vectori ortogonali.
Din teorema Gram-Schmidt ştim că există o bază ortogonală B = {f1 ,
f2 , f3 } ı̂n (R3 , , ), ai cărei elemente le căutăm de forma
f1 = v1 = (1, 2, 0), f2 = v2 − λ21 · f1 , f3 = v3 − λ31 · f1 − λ32 · f2 ,
 SPAŢII EUCLIDIENE 97

unde λij ∈ R, i ∈ {1, 2, 3}, j ∈ {1, 2}.

Din f2 ⊥ f1 rezultă
f2 , f1  = 0 ⇒ v2 − λ21 · f1 , f1  ⇒ v2 , f1  − λ21 · f1 , f1  = 0
v2 , f1  2
⇒ λ21 = =− ,
f1 , f1  5
 
adică f2 = v2 − λ21 · f1 = (0, −1, 2) + 25 · (1, 2, 0) = 25 , − 15 , 2 .

f3 ⊥ f1
În continuare, din , avem
f3 ⊥ f2
 
f3 , f1  = 0 v3 − λ31 · f1 − λ32 · f2 , f1  = 0
⇒
f3 , f2  = 0 v3 − λ31 · f1 − λ32 · f2 , f2  = 0

v3 , f1  − λ31 · f1 , f1  − λ32 · f2 , f1  = 0 λ31 = v 3 ,f1 
f1 ,f1  =
3
5
⇒ ⇒ ,
v3 , f2  − λ31 · f1 , f2  − λ32 · f2 , f2  = 0 λ32 = v 3 ,f2 
f2 ,f2  =
11
21
adică
v3 ,f1  v3 ,f2 
f3 = v3 − f1 ,f1  · f1 − f2 ,f2  · f2 = (1, 1, 1) − 3
5 · (1, 2, 0)
   
21 ·
− 11 5, −5, 2
2 1
= 21 , − 21 , − 21
4 2 1
.

Acum considerăm vectorii wi = f1i  , i ∈ {1, 2, 3} şi obţinem

 

 w = 1
· f = 1
· (1, 2, 0)

 1 f1  1  5  
w2 = f12  · f2 = 21 5
· 25 , − 15 , 2 ,

 √  

 w3 = 1 · f2 = 21 · 4 , − 2 , − 1
f3  21 21 21

şi astfel baza ortonormată B = {w1 , w2 , w3 } ı̂n spaţiul euclidian (R3 , , ).
Exemplu 5.8. În acest exemplu vom determina, folosind acelaşi procedeu
Gram-Schmidt, o bază ortonormată ı̂n spaţiul euclidian (M2 (R), , ), unde
produsul scalar considerat este cel uzual, pornind de la baza B = {A1 , A2 ,
A3 , A4 }, unde
   
1 −1 0 1 0 0 0 0
A1 = , A2 = , A3 = , A4 = .
0 0 0 0 −1 1 0 −1
Ca şi ı̂n exemplul precedent, mai ı̂ntâi calculăm
A1 , A1  = trace(At1 × A1 ) = 2, A2 , A3  = trace(At2 × A3 ) = 0
A1 , A2  = trace(At1 × A2 ) = −1, A2 , A4  = trace(At2 × A4 ) = 0
A1 , A3  = trace(At1 × A3 ) = 0, A3 , A3  = trace(At3 × A3 ) = 2
A1 , A4  = trace(At1 × A4 ) = 0, A3 , A4  = trace(At3 × A4 ) = −1
A2 , A2  = trace(At2 × A2 ) = 1, A4 , A4  = trace(At4 × A4 ) = 1
şi obţinem A1 ⊥ A3 , A1 ⊥ A4 , A2 ⊥ A3 şi A2 ⊥ A4 . Conform teoremei Gram-
Schmidt există baza ortogonală B = {F1 , F2 , F3 , F4 } ı̂n Mn (R). Putem alege
F1 = A1 şi F2 = A3 deoarece A1 ⊥ A3 .
98 SPAŢII EUCLIDIENE

 În continuare căutăm F3 de forma F3 = A2 − λ31 · F1 − λ32 · F2 astfel ı̂ncât

F3 ⊥ F1
. Rezultă
F3 ⊥ F2
 
F3 , F1  = 0 A2 − λ31 · F1 − λ32 · F2 , F1  = 0
⇒
F3 , F2  = 0 A2 − λ31 · F1 − λ32 · F2 , F2  = 0

A2 , F1  − λ31 · F1 , F1  − λ32 · F2 , F1  = 0
⇒
A2 , F2  − λ31 · F1 , F2  − λ32 · F2 , F2  = 0
A2 ,F1 
λ31 = F1 ,F1  = − 12
⇒ A2 ,F2  ,
λ32 = F2 ,F2  = 0
adică
  
0 1 1 1 −1 1 1
F3 = A2 − λ31 · F1 − λ32 · F2 = + · = 2 2 .
0 0 2 0 0 0 0
Mai departe,
 căutăm F4 de forma F4 = A4 − λ41 · F1 − λ42 · F2 − λ43 · F3
 F4 ⊥ F1
astfel ı̂ncât F4 ⊥ F2 . Rezultă

F4 ⊥ F3
 
 F4 , F1  = 0  A4 − λ41 · F1 − λ42 · F2 − λ43 · F3 , F1  = 0
F4 , F2  = 0 ⇒ A4 − λ41 · F1 − λ42 · F2 − λ43 · F3 , F2  = 0
 
F4 , F3  = 0 A4 − λ41 · F1 − λ42 · F2 − λ43 · F3 , F3  = 0

 A4 , F1  − λ41 · F1 , F1  − λ42 · F2 , F1  − λ43 · F3 , F1  = 0
⇒ A4 , F2  − λ41 · F1 , F2  − λ42 · F2 , F2  − λ43 · F3 , F2  = 0

A4 , F3  − λ41 · F1 , F3  − λ42 · F2 , F3  − λ43 · F3 , F3  = 0

 A4 ,F1 

 λ41 = F1 ,F1  = 0
A4 ,F2 
⇒ λ42 = F2 ,F2  = − 12 ,


 λ43 = A4 ,F3  = 0
F3 ,F3 
şi, prin urmare
 
0 0 0 0
F4 = A4 − λ41 · F1 − λ42 · F2 − λ43 · F3 = + 1
·
0 −1 2 −1 1

0 0
= .
− 12 − 12
În final obţinem baza ortonormată B = {E1 , E2 , E3 , E4 }, unde
√  √ 
1 2 1 −1 1 2 0 0
E1 = · F1 = · , E2 = · F2 = ·
F1  2 0 0 F2  2 −1 1
 1 1 
1 √ 1 √ 0 0
E3 = · F3 = 2 · 2 2 , E4 = · F4 = 2 · ,
F3  0 0 F4  − 12 − 12
unde norma folosită mai sus este norma euclidiană pe M2 (R).
 SPAŢII EUCLIDIENE 99

Propoziţia 5.11. Fie B şi B două baze ortonormate ı̂n spaţiul euclidian
C
n-dimensional (V, , ). Atunci matricea schimbării de bază B −→ B  este o
matrice ortogonală, adică C t × C = In .
Demonstraţie. Fie bazele ortonormate B = {v1 , v2 , . . . , vn } şi B  =
C
{w1 , w2 , . . . , wn } ı̂n (V, , ). Matricea schimbării de bază B −→ B  este C =
(cij )i, j = 1, n , unde
n
wi = cij · ej , ∀i = 1, n.
j=1

Baza B fiind ortonormată obţinem, pentru orice a, b = 1, n,

 n  
n n n
wa , wb  = c
j=1 aj · ej , c
k=1 bk · ek = j=1 k=1 caj · cbk · ej , ek 

n n n
= j=1 k=1 caj · cbk · δjk = j=1 caj · cbj ,

unde δjk , j, k ∈ 1, n, sunt simbolii lui Kronecker. Dar şi baza B este ortonor-
mată, deci

n
wa , wb  = caj · cbj = δab , ∀a, b = 1, n,
j=1

ceea ce ı̂nseamnă că matricea C este ortogonală.

2.1. Spaţiul euclidian raportat la o bază ortonormată. Fie spaţiul

euclidian n-dimensional (V, , ) şi baza ortonormată B = {v1 , v2 , . . . , vn } ı̂n
acest spaţiu. Considerăm vectorii

n 
n
x = (x1 , x2 , . . . , xn )B = xi · vi ∈ V şi y = (y1 , y2 , . . . , yn )B = yj · vj ∈ V.
i=1 j=1

Atunci, expresia produsului scalar devine

 n   
n n n
x, y = i=1 xi · vi , j=1 yj · vj = i=1 j=1 xi · yj · vi , vj 

n n n
= i=1 j=1 xi · yj · δij = i=1 xi · yi .
Norma euclidiană este

 n
 
x = x, x =  x2 , i
i=1

iar distanţa corespunzătoare


 n

d(x, y) = x − y =  (xi − yi )2 .
i=1
100 SPAŢII EUCLIDIENE

În final, unghiul ϕ, făcut de vectorii x şi y, este dat de

n
x, y · yi
i=1 xi 
cos ϕ = =     .
x · y n
x 2 · n
y 2
i=1 i i=1 i

Se observă că atunci când raportăm un spaţiu euclidian la o bază ortonor-

mată atunci expresiile produsului scalar, a normei euclidiene şi a distanţei sunt
analoge celor ale produsului scalar uzual din Rn exprimat ı̂ntr-o bază oarecare
din acest spaţiu.

3. Subspaţii liniare ortogonale ale unui spaţiu euclidian

Definiţia 5.8. Fie subspaţiile liniare V1 ⊆ V şi V2 ⊆ V ale unui spaţiu eu-
s.s.l. s.s.l.
clidian (V, , ). Spunem că V1 şi V2 sunt subspaţii ortogonale şi scriem V1 ⊥ V2
dacă orice vector din V1 este ortogonal pe toţi vectorii din V2 .
Exemplu 5.9. Fie baza ortonormată B = {v1 , v2 , . . . , vn } ı̂ntr-un spaţiu
euclidian (V, , ). Considerăm subspaţiile liniare V1 = L[S1 ] ⊆ V şi V2 =
s.s.l.

L[S2 ] ⊆ V , unde S1 = {v1 , v2 , . . . , vp } şi S2 = {vp+1 , vp+2 , . . . , vn } cu p < n.

s.s.l.
Considerăm vectorii oarecare x ∈ V1 şi y ∈ V2 şi rezultă că există scalarii
α1 , α2 , . . . , αp , αp+1 , . . . , αn ∈ R astfel ı̂ncât x = α1 · v1 + α2 · v2 + . . . + αp · vp
şi y = αp+1 · vp+1 + αp+2 · vp+2 + . . . + αn · vn . Atunci
 p n   p n
x, y = αi · vi , αj · vj = αi · αj · vi , vj  = 0,
i=1 j=p+1 i=1 j=p+1
adică V1 şi V2 sunt subspaţii ortogonale.
Definiţia 5.9. Spunem că un vector dintr-un spaţiu euclidian este orto-
gonal pe un subspaţiu liniar dacă este perpendicular pe toţi vectorii din acest
subspaţiu liniar.
Propoziţia 5.12. Două subspaţii liniare V1 şi V2 ale unui spaţiu euclidian
(V, , ) sunt ortogonale dacă şi numai dacă vectorii dintr-o bază din V1 sunt
ortogonali pe vectorii dintr-o bază din V2 .
Demonstraţie. ”⇒” Dacă subspaţiile liniare V1 şi V2 sunt ortogonale
atunci fiecare vector din V1 este ortogonal pe fiecare vector din V2 . Prin
urmare această proprietate o au şi vectorii din orice două baze câte una din
fiecare spaţiu.
”⇐” Fie B = {v1 , v2 , . . . , vp } o bază ı̂n subspaţiul liniar V1 şi B  = {w1 , w2 ,
. . . , wr } o bază ı̂n subspaţiul liniar V2 astfel  ı̂ncât vi ⊥ wj pentru orice i = 1, p
şi orice j = 1, r. Considerăm vectorii x = pi=1 xi ·vi ∈ V1 şi y = rj=1 yj ·wj ∈
V2 . Atunci, avem
 p r   p  r
x, y = xi · vi , yj · wj = xi · yj · vi , wj  = 0,
i=1 j=1 i=1 j=1
adică x ⊥ y pentru orice x ∈ V1 , y ∈ V2 , ceea ce ı̂nseamnă V1 ⊥ V2 .

 SPAŢII EUCLIDIENE 101

Avem următorul rezultat care se demonstrează prin verificare directă.

Propoziţia 5.13. Fie subspaţiul liniar V0 ⊆ V al spaţiului euclidian (V, , )

s.s.l.
şi notăm V0⊥ = {x ∈ V | x ⊥ V0 }. Atunci V0⊥ este un subspaţiu liniar
al spaţiului euclidian V , numit complementul ortogonal al lui V0 ı̂n V sau
subspaţiul liniar normal al lui V0 ı̂n V .

Teorema 5.14. Fie V0 ⊆ V un subspaţiu liniar al spaţiului euclidian n-

s.s.l.
dimensional (V, , ) şi fie V0⊥ subspaţiul liniar normal al lui V0 ı̂n V . Atunci
dim V0 + dim V0⊥ = dim V = n.
Demonstraţie. Fie B = {v1 , v2 , . . . , vn } o bază ı̂n spaţiul euclidian V
astfel ı̂ncât B  = {v1 , v2 , . . . , vp } este o bază ı̂n V0 . Vom demonstra că B =
{vp+1 , . . . , vn } este o bază ı̂n V0⊥ .
Dacă x ∈ V este un vector nenul din subspaţiul liniar V0⊥ atunci x ⊥ V0
şi, cum B este o bază ı̂n V , rezultă
x = x1 · v1 + . . . + xp · vp + xp+1 · vp+1 + . . . + xn · vn ⊥ y, ∀y ∈ V0 ,
adică
x1 · v1 , y + . . . + xp · vp , y + xp+1 · vp+1 , y + . . . + xn · vn , y = 0, ∀y ∈ V0 ,
şi, din definiţia lui V0⊥ , avem
xp+1 · vp+1 , y + . . . + xn · vn , y = 0, ∀y ∈ V0 .
Luând pe rând y = v1 , y = v2 , . . . , y = vp ı̂n relaţia de mai sus rezultă x1 =
. . . = xp = 0. De aici obţinem x = xp+1 ·vp+1 +. . .+xn ·vn , oricare ar fi vectorul
x ∈ V0⊥ . Prin urmare sistemul de vectori B = {vp+1 , . . . , vn } este un sistem
de generatori pentru V0⊥ şi, cum este şi liniar independent, urmează că B este
o bază ı̂n V0⊥ . Astfel dim V0⊥ = n − p şi dim V0 + dim V0⊥ = p + n − p = n.

În finalul acestui paragraf vom studia o problemă cu un pronunţat caracter
geometric: proiecţia unui vector pe un subspaţiu liniar al unui spaţiu euclidian.
Mai ı̂ntâi vom demonstra
Propoziţia 5.15. Un vector dintr-un spaţiu euclidian este ortogonal pe
un subspaţiu liniar al acestui spaţiu dacă şi numai dacă este ortogonal pe toţi
vectorii unei baze din subspaţiul liniar.
Demonstraţie. Fie spaţiul euclidian (V, , ), subspaţiul său liniar p-
dimensional V0 şi fie baza B = {v1 , v2 , . . . , vp }.
”⇒” Este evident că un vector y ⊥ V0 , fiind ortogonal pe orice vector din
V0 va fi ortogonal şi pe vectorii din baza B.
”⇐” Considerăm vectorul y ∈ V astfel ı̂ncât y ⊥ vi , pentru orice vi ∈ B.
Presupunând că ı̂n baza B un vector oarecare x ∈ V0 se scrie x = x1 · v1 + x2 ·
v2 + . . . + xp · vp , obţinem
y, x = y, x1 · v1 + x2 · v2 + . . . + xp · vp 
= x1 · y, v1  + x2 · y, v2  + . . . + xp · y, vp 
= 0.
102 SPAŢII EUCLIDIENE

Astfel rezultă că y este ortogonal pe orice vector x ∈ V0 şi prin urmare y este
ortogonal pe subspaţiul liniar V0 .

Definiţia 5.10. Fie subspaţiul liniar V0 al spaţiului euclidian (V, , ) şi
/ V0 . Atunci vectorul y0 ∈ V0 cu propritatea că
vectorul y ∈ V astfel ı̂ncât y ∈
y − y0 este ortogonal pe V0 se numeşte proiecţia ortogonală a vectorului y pe
subspaţiul liniar V0 .
Propoziţia 5.16. Proiecţia ortogonală a unui vector dintr-un spaţiu eu-
clidian pe un subspaţiu liniar, care nu conţine vectorul considerat, există şi
este unică.
Demonstraţie. Considerăm spaţiul euclidian (V, , ), subspaţiul liniar
V0 ⊆ V şi fie baza B = {v1 , v2 , . . . , vp }. Deasemeni considerăm vectorul y ∈ V
s.s.l.
astfel ı̂ncât y ∈
/ V0 .
Acum, căutăm vectorul y0 ∈ V0 cu y − y0 ⊥ V0 . Aşa cum am văzut
anterior, va fi suficient ca y − y0 ⊥ vi , i = 1, p. Deoarece y0 ∈ V0 urmează că
vectorul y0 se scrie
y0 = y01 · v1 + y02 · v2 + . . . + y0p · vp
ı̂n baza B. Avem sistemul de ecuaţii
 

 y − y 0 , v1  = 0 
 v1 , v1  · y01 + . . . + vp , v1  · y0p = y, v1 

 


 


 
 p
 y − y0 , v2  = 0  v1 , v2  · y01 + . . . + vp , v2  · y0 = y, v2 
⇔ .

 


 ... 
 ...

 


 

 y − y , v  = 0 
0 p v1 , vp  · y01 + . . . + vp , vp  · y0p = y, vp 
Matricea sa are determinantul

v1 , v1  v2 , v1  . . . vp , v1 

v1 , v2  v2 , v2  . . . vp , v1 

Gp =
.. .. .. ..
,

. . . .

v1 , vp  v2 , vp  . . . vp , vp 

care este determinantul Gram al bazei B şi, ı̂n consecinţă Gp = 0. Astfel,

sistemul de mai sus este un sistem de tip Cramer, adică există şi este unică o
soluţie a sa ale cărei componente sunt coordonatele vectorului y0 ı̂n baza B.
Mai mult, dacă B este  o bază ortonormată atunci rezultă imediat y0i =
y, vi , i = 1, p, adică y0 = pi=1 y, vi  · vi .

Propoziţia 5.17. Fie spaţiul euclidian (V, , ) şi fie d : V × V → R,
d(x, y) = x − y, metrica provenită din norma euclidiană pe V . Atunci
proiecţia ortogonală y0 a unui vector y ∈ V pe un subspaţiu liniar V0 ⊆ V
s.s.l.
realizează minimul distanţei de la y la orice vector x ∈ V0 , adică
y − y0  ≤ y − x, ∀x ∈ V0 ,
cu egalitate doar pentru x = y0 .
 SPAŢII EUCLIDIENE 103

Demonstraţie. Dacă avem vectorul x ∈ V0 atunci şi simetricul lui ı̂n

raport cu adunarea este conţinut ı̂n acelaşi subspaţiu, adică −x ∈ V0 . Vectorul
y0 fiind proiecţia ortogonală a lui y pe subspaţiul V0 rezultă că y − y0 ⊥ y0 − x.
Atunci, din teorema lui Pitagora, obţinem
y − x2 = y − y0 + y0 − x2 = y − y0 2 + y0 − x2
de unde rezultă y − x2 ≥ y − y0 2 cu egalitate doar ı̂n cazul x = y0 .

Exemplu 5.10. Să se determine proiecţia ortogonală a vectorului y =
(1, −1, 2) ∈ R3 pe subspaţiul V0 , generat de vectorii v1 = (1, 0, 1), v2 =
(2, −1, 1).
Se verifică uşor că sistemul de vectori B = {v1 , v2 } este liniar independent
şi, prin urmare, o bază ı̂n subspaţiul liniar V0 .
În continuare verificăm y ∈ / V0 . Presupunem că y ∈ V0 . Rezultă că există
α1 , α2 ∈ R astfel ı̂ncât y = α1 · v1 + α2 · v2 . În acest caz α1 , α2 verifică sistemul
de ecuaţii 
 α1 + 2 · α2 = 1
−α2 = −1 .

α1 + α2 = 2
Se verifică uşor că rangul matricei sistemului este 2 iar cel al matricei extinse
este 3. Prin urmare sistemul este incompatibil şi astfel y ∈ / V0 .
Căutăm y0 = y0 · v1 + y0 · v2 ∈ V0 astfel ı̂ncât y − y0 ⊥ V0 . Rezultă
1 2
 
y − y0 ⊥ v 1 y − y0 , v1  = 0
⇒
y − y0 ⊥ v 2 y − y0 , v2  = 0
 1
y0 · v1 , v1  + y02 · v2 , v1  = v, v1 
⇒ .
y01 · v1 , v2  + y02 · v2 , v2  = v, v2 

2 · y01 + 3 · y02 = 3
⇒ .
3 · y01 + 6 · y02 = 5

v1 , v1  v2 , v1 

2 3

Determinantul matricei sistemului este G =

=

=
v2 , v1  v2 , v2 

3 6

3 = 0. Astfel sistemul este de 1 2 1

 şi are soluţia unică y0 = 1, y0 = 3 .
 tip Cramer
În sfârşit y0 = v1 + 1
3 · v2 = 3, −3, 3
5 1 4
.

Exemplu 5.11. În spaţiul euclidian (R3 , , ) considerăm subspaţiile liniare

V1 = {x = (x1 , x2 , x3 ) | x1 = x3 , x2 = 0}
şi 
x

1 x2 x3 
V2 = x = (x1 , x2 , x3 )
= = .
1 3 −1
Vom determina subspaţiul liniar V3 ⊆ R3 , ortogonal pe V1 şi pe V2 , astfel
s.s.l.
ı̂ncât V1 ∪ V2 ∪ V3 = R3
şi Vi ∩ Vj = ∅, i, j = 1, 3.
Avem V1 = {x = (α, 0, α) | α ∈ R} şi V2 = {x = (β, 3·β, −β) | β ∈ R} sunt
subspaţii de dimensiune 1 ı̂n R3 (sunt drepte ı̂n spaţiul euclidian geometric).
O bază ı̂n V1 este B1 = {v1 = (1, 0, 1)}, iar ı̂n V2 este B2 = {v2 = (1, 3, −1)}.
104 SPAŢII EUCLIDIENE

Căutăm vectorii y = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R astfel ı̂ncât

 
y ⊥ v1 y, v1  = 0
⇒ .
y ⊥ v2 y, v2  = 0
Obţinem cu uşurinţă y = (−3 · γ, 2 · γ, 3 · γ), cu γ ∈ R. Rezultă

V3 = {y = (−3 · γ, 2 · γ, 3 · γ)|γ ∈ R} ⊆ R3 ,
s.s.l.

iar o bază ı̂n acest subspaţiu liniar este B3 = {v3 = (−3, 2, 3)} (subspaţiul
liniar V3 este tot o dreaptă, perpendiculară pe V1 şi pe V2 ).
Am obţinut ı̂n plus şi faptul că B = {v1 , v2 , v3 } este un sistem de vectori liniar
independent şi, astfel, o bază ı̂n spaţiul euclidian (R3 , , ) ceea ce ı̂nseamnă
că V1 ∪ V2 ∪ V3 = R3 şi Vi ∩ Vj = ∅, i, j = 1, 3.

4. Aplicaţii liniare pe spaţii euclidiene

În această secţiune vom vedea ce proprietăţi suplimentare faţă de cele deja
cunoscute pot avea aplicaţiile liniare atunci când domeniul şi codomeniul lor
sunt spaţii euclidiene.
Vom folosi spaţiile euclidiene (V, , ) şi (W, , ), cu dim V = n < ∞ şi
dim W = m < ∞. Evident cele două produse scalare folosite sunt diferite,
dar, pentru simplificarea scrierii, le vom nota la fel, indiferent de spaţiul pe
care sunt definite.
Definiţia 5.11. O aplicaţie liniară f : V → W ı̂ntre două spaţii euclidiene
se numeşte ortogonală dacă
f (x), f (y) = x, y, ∀x, y ∈ V.
Propoziţia 5.18. O aplicaţie liniară f : V → W ı̂ntre două spaţii eucli-
diene este ortogonală dacă şi numai dacă
f (x) = x, ∀x ∈ V,
unde normele folosite sunt normele euclidiene pe spaţiile V şi respectiv W .
Demonstraţie. ”⇒” Dacă aplicaţia liniară este ortogonală atunci
 
f (x) = f (x), f (x) = x, x = x
pentru orice vector x ∈ V .
”⇐” Fie aplicaţia liniară f : V → W pentru care f (x) = x pentru
orice vector x ∈ V . Atunci, pentru doi vectori oarecare x, y ∈ V avem
f (x + y) = x + y ⇒ f (x + y), f (x + y) = x + y, x + y,
adică
f (x), f (x) + 2 · f (x), f (y) + f (y), f (y) = x, x + 2 · x, y + y, y
⇒ f (x)2 + 2 · f (x), f (y) + f (y)2 = x2 + 2 · x, y + y2 ,
de unde
f (x), f (y) = x, y.
Astfel f este o aplicaţie liniară ortogonală.

 SPAŢII EUCLIDIENE 105

Din propoziţia anterioară obţinem imediat

Propoziţia 5.19. O aplicaţie liniară ortogonală ı̂ntre două spaţii euclidi-
ene păstrează unghiul a doi vectori.
Demonstraţie. Fie aplicaţia liniară ortogonală f : V → W şi vectorii
nenuli x, y ∈ V . Atunci vectorii f (x), f (y) ∈ W sunt nenuli şi avem

f (x), f (y) x, y 

cos (f (x), f (y)) = = = cos (x, y).
f (x) · f (y) x · y


Definiţia 5.12. O aplicaţie liniară f : V → W ı̂ntre două spaţii euclidiene
se numeşte izometrie dacă păstrează distanţa dintre doi vectori, adică
dW (f (x), f (y)) = dV (x, y), x, y ∈ V,
unde dV : V × V → R şi dW : W × W → R sunt două metrici pe spaţiile V şi
respectiv W .
Dacă pe cele două spaţii euclidiene considerăm metricile provenite din
normele euclidiene obţinem imediat următorul rezultat.
Propoziţia 5.20. O aplicaţie liniară ortogonală este o izometrie.
Propoziţia 5.21. O aplicaţie liniară ortogonală f : V → W ı̂ntre două
spaţii euclidiene este injectivă.
Demonstraţie. Dacă f (x) = θW , unde θW este vectorul nul din spaţiul
euclidian W , atunci, din f (x) = x, ∀x ∈ V , rezultă f (x) = x = 0,
adică x = θV , unde θV este vectorul nul din spaţiul euclidian V . Am obţinut
Ker f = {θV } şi, astfel, f este o aplicaţie injectivă.

Propoziţia 5.22. O aplicaţie liniară f : V → V , cu dim V = n, este
ortogonală dacă şi numai dacă matricea sa ı̂ntr-o bază ortonormată este or-
togonală.
Demonstraţie. Fie B = {v1 , v2 , . . . , vn } o bază ortonormată ı̂n spaţiul
euclidian V şi fie A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (R) matricea aplicaţiei liniare f ı̂n
această bază.
”⇒” Dacă f este o aplicaţie liniară ortogonală atunci f (vi ), f (vj ) =
vi , vj , i, j = 1, n, ceea ce implică faptul că B = {f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vn )}
este o bază ortonormată ı̂n V . Pentru orice i, j = 1, n avem
 
δij = f (vi ), f (vj ) =  nk=1 aki · vk , nl=1 alj · vl 
n n
= k=1 l=1 aki · alj · vk , vl 
n
= k=1 aki · akj ,
adică A este o matrice ortogonală.
106 SPAŢII EUCLIDIENE

”⇐” Presupunem că matricea A aaplicaţiei liniare f este o matrice or-

togonală. În continuare avem f (vi ) = nk=1 aki · vk , ∀i = 1, n. Rezultă
 n 
n
f (vi ), f (vj ) = a
k=1 ki · v k , a
l=1 lj · v l

n n
= k=1 l=1 aki · alj · vk , vl 
n n n n
= k=1 l=1 aki · alj · δkl = k=1 l=1 aki · akj

= δij = vi , vj 
pentru orice i, j = 1, n. Acum fie vectorii oarecare x = x1 · v1 + x2 · v2 + . . . +
xn · vn ∈ V şi y = y1 · v1 + y2 · v2 + . . . + yn · vn ∈ V . Avem
    
n n
f (x), f (y) = f i=1 x i · v i , f j=1 y j · v j

n n
= i=1 j=1 xi · yj f (vi ), f (vj )
n n  
= i=1 j=1 xi · yj vi , vj  =  ni=1 xi · vi , nj=1 yj · vj 

= x, y,
adică aplicaţia liniară f este ortogonală.

Exemplu 5.12. Se verifică uşor că aplicaţia liniară f : R3 → R3 definită
prin
2 2 1 2 1 2 1 2 2 
f (x) = · x1 + · x2 − · x3 , · x1 − · x2 + · x3 , − · x1 + · x2 + · x3 .
3 3 3 3 3 3 3 3 3

 ı̂n 2R este
unde x = (x1 , x2 , x3 ), iar produsul scalar considerat 3 cel 
uzual,
3
2
3 − 1
3
este ortogonală. Matricea acestei aplicaţii este A =  32 − 13 2 
3 . Se
−3 1 2
3
2
3
verifică uşor că A × At = I3 , adică A ∈ GO(3, R).
O altă clasă importantă de aplicaţii liniare pe spaţii euclidiene o reprezintă
clasa aplicaţiilor liniare autoadjuncte, despre care vom vorbi ı̂n continuare.
Definiţia 5.13. O aplicaţie liniară f : V → V , unde (V, , ) este un spaţiu
euclidian finit dimensional, se numeşte autoadjunctă dacă
f (x), y = x, f (y), ∀x, y ∈ V.
Propoziţia 5.23. O aplicaţie liniară f : V → V este autoadjunctă dacă
şi numai dacă matricea sa ı̂ntr-o bază ortonormată este simetrică.
Demonstraţie. Fie B = {v1 , v2 , . . . , vn } o bază ortonormată ı̂n spaţiul
euclidian n-dimensional (V, , ) şi fie vectorii x = (x1 , x2 , . . . , xn )B ∈ V şi
y = (y1 , y2 , . . . , yn )B ∈ V .
 SPAŢII EUCLIDIENE 107

”⇒” Dacă f : V → V este o aplicaţie liniară autoadjunctă atunci


n 
n  
n 
n 
f (x), y = x, f (y) ⇔ xi · f (vi ), yj · v j = xi · vi , yj · f (vj )
i=1 j=1 i=1 j=1

adică

n 
n 
n 
n
(5.1) xi · yj · f (vi ), vj  = xi · yj · vi , f (vj ).
i=1 j=1 i=1 j=1

Dacă matricea lui f este A = (aij )i, j = 1, n ∈ Mn (R) atunci


n
f (vk ) = alk · vl , ∀k = 1, n
l=1
şi

n 
n
f (vi ), vj  = ali · vl , vj  = ali · δlj = aji ,
l=1 l=1
n n
vi , f (vj ) = alj · vi , vl  = alj · δil = aij ,
l=1 l=1
pentru orice i, j ∈ 1, n.
Înlocuind ı̂n (5.1) obţinem

n 
n 
n 
n
aji · xi · yj = aij · xi · yj .
i=1 j=1 i=1 j=1

Cum această relaţie este adevărată pentru orice doi vectori x, y ∈ V urmează
că aij = aji oricare ar fi i, j = 1, n. În concluzie matricea A, a aplicaţiei liniare
autoadjuncte f , este o matrice simetrică.
”⇐” Fie aplicaţia liniară f : V → V a cărei matrice A = (aij )i, j = 1, n ∈
Mn (R) este simetrică. Atunci, la fel ca mai sus, avem
 n 
n
f (x), y = i=1 xi · f (vi ), j=1 y j · v j

n n
= i=1 j=1 xi · yj · f (vi ), vj 
n n
= i=1 j=1 aji · xi · yj
şi  
n n
x, f (y) = i=1 xi · vi , y
j=1 j · f (v j )
n n
= i=1 j=1 xi · yj · vi , f (vj )
n n n n
= i=1 j=1 aij · xi · yj = i=1 j=1 aji · xi · yj

= f (x), y
pentru orice vectori x, y ∈ V , adică f este o aplicaţie liniară autoadjunctă.

108 SPAŢII EUCLIDIENE

Propoziţia 5.24. Fie λ1 şi λ2 două valori proprii distincte ale unui opera-
tor liniar autoadjunct f : V → V definit pe un spaţiu euclidian n-dimensional.
Atunci orice vector propriu corespunzător valorii proprii λ1 este ortogonal pe
orice vector propriu corespunzător lui λ2 .
Demonstraţie. Fie vectorii proprii ai operatorului liniar f astfel ı̂ncât
f (v1 ) = λ1 · v1 şi f (v2 ) = λ2 · v2 . Deoarece f este autoadjunct avem
f (v1 ), v2  = v1 , f (v2 ) ⇒ λ1 · v1 , v2  = v1 , λ2 · v2 
adică
λ1 · v1 , v2  = λ2 · v1 , v2 
de unde, deoarece λ1 = λ2 , rezultă v1 , v2  = 0, ceea ce ı̂nseamnă că v1 şi v2
sunt ortogonali.

Tinând cont de faptul că valorile proprii ale unei matrici simetrice sunt
toate de multiplicitate egală cu 1 şi de propoziţia precedentă obţinem
Propoziţia 5.25. În orice spaţiu euclidian există o bază ortonormată for-
mată din vectori proprii ai unui operator liniar autoadjunct definit pe acest
spaţiu.
Exemplu 5.13. Aplicaţia liniară f : R3 → R3 , unde pe spaţiul liniar R3
considerăm produsul scalar uzual, definită prin
f (x) = (x1 + 2 · x2 + x3 , 2 · x1 + 2 · x2 + x3 , x1 + x2 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3
 
1 2 1
este autoadjunctă, deoarece matricea sa A =  2 2 1  este, evident, si-
1 1 0
metrică.
 CAPITOLUL 6

SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

În acest capitol, folosind spaţiul liniar al vectorilor liberi, vom vedea cum
multe noţiuni şi rezultate geometrice pot fi reformulate şi studiate ı̂n cadrul şi
cu metodele specifice algebrei liniare. Vom face astfel trecerea de la capitolele
dedicate algebrei liniare la cele rezervate geometriei analitice.
De acum ı̂nainte vom nota cu E3 spaţiul fizic al geometriei elementare şi
cu A, B, etc., punctele din acest spaţiu.

1. Segmente orientate. Vectori liberi

Definiţia 6.1. O pereche ordonată de puncte (A, B) ∈ E3 ×E3 se numeşte
−−→
segment orientat şi se notează AB. Punctul A se numeşte originea segmen-
−→
tului orientat, iar punctul B vârful său. Segmentul AA se numeşte segmentul
orientat nul.
Observaţia 6.1. Un segment AB poate avea două sensuri diferite, de la
−−→ −−→
A spre B şi respectiv de la B spre A. Notăm acest lucru prin AB = −BA.
Vectorul nul are sensul nedeterminat.
−−→
Definiţia 6.2. Direcţia unui segment orientat AB este direcţia dreptei
sale suport, iar lungimea sa este distanţa dintre punctele A şi B şi se notează
−−→
cu AB.
Observaţia 6.2. Segmentul orientat nul are direcţia nedeterminată şi
lungime egală cu 0.
−−→ −−→
Definiţia 6.3. Spunem că două segmente orientate AB şi CD au acelaşi
sens dacă au aceeaşi direcţie şi punctele B şi D se găsesc de aceeaşi parte a
dreptei (AB).
Definiţia 6.4. Două segmente orientate se numesc echipolente dacă au
aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi lungime. Faptul că două segmente
−−→ −−→ −−→ −−→
orientate AB şi CD sunt echipolente se notează AB ∼ CD.
Propoziţia 6.1. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate este o
relaţie de echivalenţă.
Demonstraţie. Vom demonstra că relaţia de echipolenţă are proprie-
tăţile care definesc o relaţie de echivalenţă, adică este reflexivă, simetrică şi
tranzitivă.
Reflexivitatea. Este clar că orice segment orientat este echipolent cu el ı̂nsuşi,
ceea ce ı̂nseamnă că relaţia de echipolenţă este reflexivă.
109
110 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

−−→ −−→ −−→ −−→

Simetria. Dacă avem AB ∼ CD atunci, evident, avem şi CD ∼ AB, adică
relaţia de echipolenţă este simetrică.
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Tranzitivitatea. Fie segmentele orientate AB, CD şi EF astfel ı̂ncât AB ∼ CD
−−→ −−→
şi CD ∼ EF . Atunci cei trei vectori au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi
−−→ −−→
lungime. Prin urmare AB ∼ EF şi relaţia de echipolenţă este tranzitivă.

Definiţia 6.5. Clasa de echivalenţă a unui segment orientat ı̂n raport cu
relaţia de echipolenţă se numeşte vector liber . Mulţimea tuturor vectorilor
liberi se notează V3 .
Observaţia 6.3. Vectorii liberi vor fi notaţi ā, b̄, etc. Astfel pentru un
−−→
segment orientat nenul AB avem
−−→ −−→ −−→
ā = C−→ = {CD | CD ∼ AB}.
AB
Clasa de echivalenţă a segmentului orientat nul se numeşte vectorul nul şi se
notează
−−→
0̄ = C−→ = {BB | B ∈ E3 }.
AA

Observaţia 6.4. Deoarece un vector liber este o clasă de echivalenţă el

poate fi reprezentat (inclusiv grafic) prin orice segment orientat din această
clasă de echivalenţă.
Definiţia 6.6. Prin direcţia, sensul şi lungimea unui vector liber v̄ ı̂nţe-
legem direcţia, sensul şi respectiv lungimea comune tuturor segmentelor ori-
entate care ı̂i apaţin lui v̄.
Observaţia 6.5. Lungimea unui vector liber ā se notează ā. Lungimea
vectorului nul 0̄ este 0̄ = 0.
Definiţia 6.7. Doi vectori liberi sunt egali dacă au aceeaşi direcţie, sens
şi lungime.
Propoziţia 6.2. Dacă v̄ este un vector liber nenul şi A ∈ E3 un punct
oarecare atunci există şi este unic punctul B ∈ E3 astfel ı̂ncât segmentul ori-
−−→
entat AB să aparţină lui v̄. Spunem că vectorul liber v̄ se aplică ı̂n punctul
A.
Demonstraţie. Considerăm o dreaptă (d) care este paralelă cu direcţia
vectorului liber v̄ şi astfel ı̂ncât A ∈ (d). Pe dreapta (d) alegem punctul B
−−→
astfel ı̂ncât segmentul AB să aibă acelaşi sens şi aceeaşi lungime cu v̄. Este
evident, din aceste condiţii, că punctul B există şi este unic.

Definiţia 6.8. Doi vectori liberi se numesc coliniari dacă au aceeaşi
direcţie. În caz contrar se numesc necoliniari. Trei vectori liberi se numesc
coplanari dacă direcţiile lor sunt paralele cu un acelaşi plan. În caz contrar se
numesc necoplanari.
Observaţia 6.6. Faptul că doi vectori liberi ā şi b̄ sunt coliniari se notează
ā  b̄.
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 111

Definiţia 6.9. (Regula paralelogramului de adunare a doi vectori liberi)

−−→
Considerăm vectorii liberi necoliniari ā, b̄ ∈ V3 , cu reprezentanţii AB şi
−−→
respectiv AD, şi construim paralelogramul ABCD. Atunci suma celor doi vec-
tori liberi, notată ā + b̄, este vectorul liber al cărui reprezentat este segmentul
−→ −−→
orientat AC. Dacă ā şi b̄ sunt doi vectori liberi coliniari cu reprezentanţii AB
−−→
şi BC atunci suma lor este vectorul liber al cărui reprezentant este segmentul
−→
orientat AC.

b a+ b

a b
a

Este evident că regula anterioară este echivalentă cu următoarea.

Definiţia 6.10. (Regula triunghiului de adunare a doi vectori liberi)
−−→ −−→
Considerăm vectorii liberi ā, b̄ ∈ V3 , cu reprezentanţii AB şi respectiv BC.
Atunci suma celor doi vectori liberi este vectorul liber al cărui reprezentat este
−→
segmentul orientat AC.

a+ b
b

Observaţia 6.7. Din cele două reguli de adunare echivalente rezultă că
dacă vectorii liberi ā şi b̄ sunt coliniari atunci, dacă au acelaşi sens avem
ā + b̄ = ā + b̄, iar dacă au sensuri opuse avem ā + b̄ = |ā − b̄|.
Definiţia 6.11. (Înmulţirea unui vector liber cu un scalar)
Fie vectorul liber v̄ şi scalarul real α ∈ R. Definim vectorul liber w̄ = α · v̄
astfel:
• direcţia lui w̄ este aceeaşi cu direcţia lui v̄ dacă α = 0 şi v̄ = 0̄, şi
nedeterminată dacă α = 0 sau v̄ = 0̄;
• sensul lui w̄ este acelaşi cu sensul lui v̄ dacă α > 0 şi v̄ = 0̄, opus
sensului lui v̄ dacă α < 0 şi v̄ = 0̄ şi nedeterminat dacă α = 0 sau
v̄ = 0̄;
• lungimea lui w̄ este w̄ = α · v̄ = |α| · v̄.
Folosind una din cele două reguli de adunare a vectorilor liberi şi definiţia
ı̂nmulţirii unui vector liber cu un scalar obţinem imediat următorul rezultat,
a cărui demonstraţie o lăsăm ı̂n sarcina cititorului.
112 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

Teorema 6.3. (V3 , +, ·) este un spaţiu liniar real, numit spaţiul liniar
al vectorilor liberi.
Pentru a determina dimensiunea acestui spaţiu liniar vom demonstra, mai
ı̂ntâi, următoarea
Teorema 6.4. În spaţiul liniar al vectorilor liberi avem:
(1) Doi vectori liberi sunt coliniari dacă şi numai dacă sunt liniar depen-
denţi.
(2) Trei vectori liberi sunt coplanari dacă şi numai dacă sunt liniar de-
pendenţi.
(3) Patru vectori liberi sunt liniar depedenţi.
Demonstraţie. (1) ”⇒” Fie vectorii liberi coliniari ā şi b̄. Dacă unul
din cei doi vectori este vectorul nul atunci concluzia este evidentă, aşa că vom
presupune că ambii vectori sunt nenuli. Considerăm α ∈ R astfel
ā
b̄
dacă ā şi b̄ au acelaşi sens
α= .
− ā
b̄
dacă ā şi b̄ au sensuri opuse
Este clar că vectorii liberi ā şi α · b̄ au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi
lungime, adică sunt egali. De aici rezultă ā + (−α) · b̄ = 0̄, adică vectorii ā şi
b̄ sunt liniar dependenţi.
”⇐” Fie vectorii liberi ā şi b̄ liniar dependenţi. Dacă unul dintre ei este
vectorul nul atunci este clar că vectorii sunt coliniari. Presupunem că ambii
vectori sunt nenuli. Atunci, rezultă că există scalarii reali nenuli α şi β astfel
ı̂ncât α · ā + β · b̄ = 0̄, adică ā = − αβ · b̄. Prin urmare vectorii liberi ā şi b̄ sunt
coliniari.
(2) ”⇒” Fie vectorii liberi coplanari ā, b̄ şi c̄. Dacă unul din ei este vectorul
nul atunci cei trei vectori vor fi, evident, liniar dependenţi. Presupunem că
toţi vectorii liberi consideraţi sunt nenuli. Aplicăm vectorii ı̂n acelaşi punct
−−→ −→ −−→
A ∈ E3 şi avem ā = AB, b̄ = AC şi c̄ = AD. Urmează că punctele A, B, C
−→ −−→
şi D sunt coplanare. Considerăm segmentele orientate AP , coliniar cu AB, şi
−→ −→ −→ −→ −−→
AQ, coliniar cu AC, astfel ı̂ncât AP + AQ = AD.

−→ −−→
Deoarece segmentele orientate AP şi AB sunt coliniare şi diferite de seg-
−→
mentul orientat nul rezultă că există scalarul real nenul α astfel ı̂ncât AP =
−−→ −→ −→
α · AB. Analog rezultă AQ = β · AC, cu β ∈ R∗ . Am obţinut
−−→ −→ −−→
α · AB + β · AC = AD,
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 113

adică
α · ā + β · b̄ + (−1) · c̄ = 0̄.
Prin urmare vectorii liberi ā, b̄ şi c̄ sunt liniar dependenţi.
”⇐” Fie vectorii liberi ā, b̄ şi c̄ liniar dependenţi. Dacă unul dintre ei
este vectorul nul atunci rezultă că vectorii sunt coplanari. Considerăm că toţi
vectorii sunt nenuli. Avem
α · ā + β · b̄ + γ · c̄ = 0̄,
unde α, β şi γ sunt scalari reali nu toţi nuli. Să presupunem că γ = 0. Atunci
c̄ = − αγ ·ā+(− βγ )· b̄ şi, conform regulii paralelogramului de adunare a vectorilor
liberi, rezultă că ā, b̄ şi c̄ sunt coplanari.
¯ Dacă unul din acesşti vectori este vectorul
(3) Fie vectorii liberi ā, b̄, c̄ şi d.
nul atunci ei sunt liniar dependenţi deci, ı̂n continuare presupunem că toţi sunt
nenuli. Dacă trei dintre vectori sunt coplanari atunci, aşa cum am văzut la
(2), vectorii sunt liniar dependenţi. Vom presupune că nu avem trei vectori
−−→
coplanari. Aplicăm vectorii ı̂n acelaşi punct A ∈ E3 şi vom avea ā = AB,
−→ −−→ −→ −→ −−→
b̄ = AC, c̄ = AD şi d¯ = AE. Considerăm vectorul liber AF , coplanar cu AB
−→ −−→ −−→ −→ −−→
şi AC, astfel ı̂ncât EF  AD şi vectorul liber AP coliniar cu AD astfel ı̂ncât
−−→ −→ −→ −→ −→
P E  AF . Rezultă AP + AF = AE.

−→ −−→ −→
Avem, conform (2), AF = α · AB + β · AC, α, β ∈ R şi, conform (1),
−→ −−→
AP = γ · AD, γ ∈ R. Obţinem
−−→ −→ −−→ −→
α · AB + β · AC + γ · AD = AE.
Prin urmare cei patru vectori sunt liniar dependenţi.

Din propoziţia anterioară obţinem imediat următorul rezultat.
Teorema 6.5. Orice trei vectori liberi necoplanari formează o bază ı̂n
spaţiul liniar al vectorilor liberi.
Corolar 6.6. Dimensiunea spaţiului liniar al vectorilor liberi este dim V3
= 3.
114 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

Încheiem această secţiune arătând cum se efectuează cele două operaţii

definite până acum ı̂n V3 dacă vectorii liberi sunt exprimaţi ı̂ntr-o bază din
V3 .
Fie B = {v̄1 , v̄2 , v̄3 } o bază ı̂n V3 şi vectorii ā = ax · v̄1 + ay · v̄2 + az · v̄3 ∈ V3
şi b̄ = bx · v̄1 + by · v̄2 + bz · v̄3 ∈ V3 , unde ax , ay , az , bx , by , bz ∈ R. Atunci avem
ā + b̄ = (ax + bx ) · v̄1 + (ay + by ) · v̄2 + (az + bz ) · v̄3
şi
α · ā = (α · ax ) · v̄1 + (α · ay ) · v̄2 + (α · az ) · v̄3 ,
pentru orice α ∈ R.
Exemplu 6.1. Fie punctele distincte A şi B ı̂n spaţiul fizic geometric E3
şi fie O, deasemeni, un punct ı̂n spaţiu, pe care ı̂l vom numi pol de poziţie.
−→ −−→
Notăm OA = r̄1 şi OB = r̄2 . Considerăm punctul oarecare M din spaţiu.
Atunci punctele A, B şi M sunt coliniare dacă şi numai dacă există numerele
−−→
reale α şi β, astfel ı̂ncât α+β = 1 şi r̄ = α·r̄1 +β·r̄2 , unde OM = r̄. Segmentele
−→ −−→ −−→
orientate OA, OB şi OM se numesc vectorii de poziţie ai punctelor A, B şi
respectiv M .
−−→ −−→
Presupunem că M ∈ (AB). Rezultă că AM , AB sunt liniar dependenţi,
adică există λ1 , λ2 ∈ R cu λ21 + λ22 > 0, astfel ı̂ncât
−−→ −−→
λ1 · AM + λ2 · AB = 0̄.
Deoarece
−−→ −−→ −→
AM = OM − OA = r̄ − r̄1
şi
−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = r̄2 − r̄1
urmează că
λ1 · (r̄ − r̄1 ) + λ2 · (r̄2 − r̄1 ) = 0̄ ⇔ λ1 · r̄ = (λ1 + λ2 ) · r̄1 − λ2 · r̄2 .
−−→
Presupunem prin reducere la absurd că λ1 = 0. Rezultă λ2 · AB = 0̄, deci
A = B, ceea ce contrazice ipoteza. Astfel λ1 = 0 şi r̄ = λ1λ+λ 1
2
· r̄1 − λλ21 · r̄2 .
Considerăm α = λ1λ+λ 1
2
şi β = − λλ12 . Avem r̄ = α · r̄1 + β · r̄2 şi α + β = 1.
Reciproc, presupunem că există α, β ∈ R astfel ı̂ncât α + β = 1 şi r̄ =
α · r̄1 + β · r̄2 . Rezultă că α = 1 − β şi
r̄ = (1 − β) · r̄1 + β · r̄2 ,
−−→ −−→ −−→ −−→
adică AM − β · AB = 0̄. Rezultă că segmentele orientate AM şi AB sunt
liniar dependente. Astfel punctele A, B şi M sunt coliniare.
Exemplu 6.2. La fel ca ı̂n exemplul precedent obţinem următorul rezultat.
Fie punctele necoliniare A, B şi C ı̂n spaţiu şi considerăm polul de poziţie O.
−→ −−→ −−→
Notăm OA = r̄1 , OB = r̄2 şi OC = r̄3 . Fie M un punct oarecare din spaţiu.
Atunci punctul M aparţine planului determinat de punctele A, B şi C dacă
şi numai dacă există numerele reale α, β şi γ, astfel ı̂ncât α + β + γ = 1 şi
−−→
r̄ = α · r1 + β · r2 + γ · r̄3 , unde OM = r̄.
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 115

2. Produse de vectori ı̂n spaţiul liniar al vectorilor liberi

2.1. Produsul scalar.
−−→
Definiţia 6.12. Fie vectorii liberi ā şi b̄ cu reprezentanţii AB şi respectiv
−→ "b̄), este unghiul BAC

∈
AC. Atunci unghiul dintre cei doi vectori, notat (ā,
[0, π].
Propoziţia 6.7. Aplicaţia · : V3 × V3 → R definită prin
"b̄),
ā · b̄ = ā · b̄ · cos(ā, ā, b̄ ∈ V3 ,
este un produs scalar ı̂n spaţiul liniar al vectorilor liberi, care astfel, ı̂mpreună
cu acest produs, este un spaţiu euclidian.
Demonstraţie. Vom verifica cele patru proprietăţi ale produsului scalar.
Fie vectorii liberi ā, b̄ şi c̄ şi scalarul λ ∈ R.
(PS1) Evident ā · ā = ā2 ≥ 0 cu egalitate doar dacă ā2 = 0 adică ā = 0̄.
(PS2) Este clar că ā · b̄ = b̄ · ā.
(PS3) Avem (λ · ā) · b̄ = λ · ā · b̄ · cos((λ
· ā), b̄). Dacă λ = 0 sau ā = 0̄ sau
b̄ = 0̄ este evident că (λ · ā) · b̄ = λ · (ā · b̄) = 0. Presupunem λ = 0, ā = 0̄,
b̄ = 0̄, şi, deoarece λ · ā şi ā sunt coliniari rezultă imediat
"b̄)
((λ

· ā), b̄) =
(ā, dacă λ > 0
⇒ |λ| · cos((λ
"b̄).
· ā), b̄) = λ · cos(ā,
"
π − (ā, b̄) dacă λ < 0
Atunci
(λ · ā) · b̄ = λ · ā · b̄ · cos((λ

· ā), b̄) = |λ| · ā · b̄ · cos((λ

· ā), b̄)

= λ · (ā · b̄).

(PS4) Avem (ā + b̄) · c̄ = ā + b̄ · c̄ · cos(ā
+ b̄, c̄). Dacă c̄ = 0̄ atunci
(ā + c̄) · 0̄ = ā · 0̄ + b̄ · 0̄ = 0̄. În continuare presupunem c̄ = 0̄. Considerăm
−−→ −−→
reprezentanţii AB al lui ā şi BC al lui b̄, aplicăm vectorul liber c̄ şi construim
triunghiurile dreptunghice ABD şi ACE astfel ı̂ncât D, E ∈ (d), unde (d)
este dreapta suport a lui c̄, şi ADB
= AEC  = π.
2

a+b b
a

c
Atunci avem
−−→ −−→ "c̄), −→
"c̄),
AD = ā · cos(ā, DE = b̄ · cos(b̄, AE = ā + b̄ · cos(ā

+ b̄, c̄)
116 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

şi
−→ −−→ −−→
AE = AD + DE,
adică
ā + b̄ · cos(ā

+ b̄, c̄) = ā · cos(ā, "c̄)
"c̄) + b̄ · cos(b̄,
de unde rezultă
(ā + b̄) · c̄ = ā · c̄ + b̄ · c̄.


Observaţia 6.8. Valoarea normei √ euclidiene pe spaţiul euclidian al vec-
torilor liberi  ·  : V3 → R, x̄ = x̄ · x̄, este, pentru fiecare vector liber,
chiar lungimea vectorului.
Observaţia 6.9. Ca ı̂n orice spaţiu euclidian şi ı̂n cazul spaţiului vectorilor
liberi doi vectori ā şi b̄ sunt ortogonali, şi notăm ā ⊥ b̄, dacă produsul lor
scalar este egal cu 0. Se observă că pentru doi vectori nenuli definiţia aceasta
a ortogonalităţii coincide cu cea din geometria sintetică conform căreia două
drepte sunt ortogonale (perpendiculare) dacă măsura unghiului dintre ele este
egală cu π2 . În cazul nostru doi vectori nenuli ā şi b̄ sunt ortogonali dacă şi
numai dacă (ā, "b̄) = π . Ca şi ı̂n cazul general, avem 0̄ · ā = 0, ∀ā ∈ V3 .
2

Deoarece spaţiul liniar al vectorilor liberi V3 poate fi gândit ca un spaţiu

euclidian atunci ı̂n acest spaţiu putem considera baza ortonormată B = {ī, j̄,
k̄}, adică ī ⊥ j̄ ⊥ k̄ ⊥ ī şi ī = j̄ = k̄ = 1. De acum ı̂nainte ı̂n acest curs
vom folosi această bază pentru a studia diversele probleme apărute ı̂n spaţiul
V3 . Dacă efectuăm toate produsele scalare ı̂ntre vectorii bazei B rezultatele
pot fi sintetizate ı̂n următorul tabel
· ī j̄ k̄

ī 1 0 0
j̄ 0 1 0
k̄ 0 0 1
De aici se obţine uşor următoarea propoziţie.
Propoziţia 6.8. (Expresia analitică a produsului scalar)
Fie vectorii liberi ā = ax · ī + ay · j̄ + az · k̄ şi b̄ = bx · ī + by · j̄ + bz · k̄.
Atunci avem
ā · b̄ = ax · bx + ay · by + az · bz .
Observaţia 6.10. Lungimea vectorului liber ā = ax · ī + ay · j̄ + az · k̄ este
√ 
ā = ā · ā = a2x + a2y + a2z ,

iar cosinusul unghiului dintre vectorul ā şi vectorul b̄ = bx · ī + by · j̄ + bz · k̄

este
"b̄) = ā · b̄ =  ax · bx + ay · b
cos(ā,
y + az · bz
.
ā · b̄ a2 + a2 + a2 · b2 + b2 + b2
x y z x y z
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 117

În continuare considerăm vectorul liber nenul ū ∈ V3 . Aşa cum am văzut

ı̂n capitolul dedicat studiului spaţiilor euclidiene avem
Propoziţia 6.9. Mulţimea ū⊥ = {v̄ ∈ V3 | v̄ ⊥ ū} este un subspaţiu liniar
al spaţiului liniar al vectorilor liberi.
Propoziţia 6.10. Orice vector liber v̄ ∈ V3 se poate scrie ı̂n mod unic
v̄ = α · ū + w̄, α ∈ R, w ∈ ū⊥ .
Demonstraţie. Deoarece vectorul liber ū este nenul atunci există o bază
ortogonală B = {ū, w̄1 , w̄2 } ı̂n V3 . Evident, vectorii w̄1 , w̄2 ∈ ū⊥ şi, mai
mult, ei formează o bază ortogonală ı̂n spaţiul ū⊥ . Considerăm vectorul liber
oarecare v̄ ∈ V3 şi avem, din teorema de reprezentare a unui vector ı̂ntr-o
bază,
v̄ = α · ū + β1 · w̄1 + β2 · w̄2 = α · ū + w̄, α, β1 , β2 ∈ R,
unde w̄ = β1 · w̄1 + β2 · w̄2 ∈ ū⊥ .

Definiţia 6.13. Vectorul liber α · ū din propoziţia anterioară se numeşte
proiecţia ortogonală a vectorului v̄ pe vectorul ū şi se notează prū v̄.

ϕ pru v u

Observaţia 6.11. Din definiţia proiecţiei ortogonale a vectorului liber

v̄ pe vectorul liber ū rezultă (v̄ − prū v̄) ⊥ v̄, ceea ce ı̂nseamnă că prū v̄ este
proieţia ortogonală a vectorului v̄ pe subspaţiul liniar L[ū] al spaţiului euclidian
V3 , generat de vectorul ū (această proiecţie a fost definită ı̂n capitolul dedicat
studiului spaţiilor euclidiene).
În continuare avem următorul rezultat evident.
Propoziţia 6.11. Dacă notăm ϕ = (v̄
, ū) ∈ [0, π] atunci prū v̄ = ū · cos ϕ.
Observaţia 6.12. Produsul scalar a doi vectori liberi ū şi v̄, cu ū diferit
de vectorul nul, se poate scrie

ū · v̄ = ū · v̄ · cos(ū , v̄) = v̄ ·  prū v̄.
Propoziţia 6.12. Considerăm aplicaţia prū : V3 → L[ū] care asociază
unui vector liber v̄ proiecţia sa ortogonală prū v̄ pe vectorul liber ū. Atunci
aplicaţia prū este o aplicaţie liniară, oricare ar fi vectorul liber nenul ū ∈ V3 .
Demonstraţie. Considerăm ū ∈ V3 un vector liber nenul şi fie vectorii
liberi v̄1 şi v̄2 . Aşa cum am văzut mai sus, aceşti vectori se scriu ı̂n mod unic
v̄1 = α1 · ū + w̄1 , α1 ∈ R, w̄1 ∈ ū⊥
118 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

şi
v̄2 = α2 · ū + w̄2 , α2 ∈ R, w̄2 ∈ ū⊥ .
Atunci
v̄1 + v̄2 = (α1 + α2 ) · ū + w̄1 + w̄2 .
Prin urmare prū v̄1 = α1 · ū, prū v̄2 = α2 · ū şi prū (v̄1 + v̄2 ) = (α1 + α2 ) · ū,
adică
prū (v̄1 + v̄2 ) = prū v̄1 + prū v̄2 .
Mai departe, fie scalarul β ∈ R şi vectorul liber v̄. Avem
v̄ = α · ū + w̄, α ∈ R, w̄ ∈ ū⊥
şi, astfel,
β · v̄ = (β · α) · ū + β · w̄.
În concluzie
prū (β · v̄) = (β · α) · ū = β · prū v̄.
Am arătat că aplicaţia prū este aditivă şi omogenă, deci liniară.

Exemplu 6.3. Să se demonstreze identitatea
(ā + b̄)2 + (ā − b̄)2 = 2(ā · ā + b̄ · b̄),
unde ā − b̄ := ā + (−1) · b̄, şi să se găsească interpretarea geometrică ı̂n pa-
ralelogramul construit pe vectorii ā şi b̄.
Avem
(ā + b̄)2 + (ā − b̄)2 = ā · ā + 2 · ā · b̄ + b̄ · b̄ + ā · ā − 2 · ā · b̄ + b̄ · b̄ = 2 · (ā · ā + b̄ · b̄).
−−→ −−→
Fie ABCD paralelogramul construit pe cei doi vectori cu AB = ā, AD = b̄.

b a− b
a+b

a
−→
Din regula paralelogramului de adunare a vectorilor rezultă AC = ā + b̄
−−→
şi BD = b̄ − ā. Rezultatul obţinut anterior poate fi formulat astfel: suma
pătratelor diagonalelor unui paralelogram este egală cu suma pătratelor la-
turilor acestuia.
2.2. Produsul vectorial.
Definiţia 6.14. Definim produsul vectorial pe spaţiul liniar al vectorilor
liberi ca fiind aplicaţia × : V3 × V3 → V3 , care asociază perechii de vectori
liberi (ā, b̄) vectorul liber ā × b̄ obţinut astfel:
• direcţia sa este perpendiculară pe planul determinat de ā şi b̄;
• sensul este dat de ”regula burghiului” (sau ”regula mâinii stângi”),
adică este sensul de ı̂naintare al unui burghiu răsucit ı̂n aceeaşi direcţie
ca şi vectorul ā spre vectorul b̄ pe drumul cel mai scurt;
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 119

• lungimea sa este
"b̄).
ā × b̄ = ā · b̄ · sin(ā,

a× b
b
a

Propoziţia 6.13. (Proprietăţi ale produsului vectorial)

(1) ā × b̄ = −(b̄ × ā), ∀ā, b̄ ∈ V3 (produsul vectorial este anticomutativ);
(2) λ · (ā × b̄) = (λ · ā) × b̄ = ā × (λ · b̄), ∀λ ∈ R şi ∀ā, b̄ ∈ V3 ;
(3) ā × (b̄ + c̄) = ā × b̄ + ā × c̄, ∀ā, b̄, c̄ ∈ V3 ;
(4) ā × b̄2 = ā2 · b̄2 − (ā · b̄)2 , ∀ā, b̄ ∈ V3 (identitatea lui Lagrange);
(5) aria paralelogramului construit pe vectorii ā şi b̄ este egală cu ā × b̄;
(6) ā × b̄ = 0̄ dacă şi numai dacă vectorii liberi ā şi b̄ sunt coliniari.
Demonstraţie. (1) Prin definiţie vectorii ā × b̄ şi b̄ × ā au aceeaşi direcţie
şi aceeaşi lungime, iar sensurile le sunt opuse, adică ā × b̄ = −(b̄ × ā).
(2) Dacă λ = 0 sau unul dintre vectorii liberi ā şi b̄ este vectorul nul atunci
egalitatea este evidentă. Vom presupune λ = 0 şi ā = 0̄, b̄ = 0̄. Vectorul λ · ā
este coliniar cu ā şi, prin urmare direcţia şi sensul vectorului (λ · ā) × b̄ sunt
aceleaşi cu cele ale vectorului λ · (ā × b̄). În plus avem

(λ · ā) × b̄ = λ · ā · b̄ · sin((λ
"b̄)

· ā), b̄) = |λ| · ā · b̄ · sin(ā,

= |λ| · ā × b̄ = λ · (ā × b̄).

Astfel am obţinut λ · (ā × b̄) = (λ · ā) × b̄. Cealaltă egalitate se demonstrează
ı̂n acelaşi fel.
(3) Vom prezenta demonstraţia dată ı̂n [10]. Dacă ā = 0̄ atunci egalitatea
este evidentă. În continuare presupunem ā = 0̄. Vectorii liberi ā × b̄, ā × c̄
şi ā × (b̄ + c̄) sunt ortogonali pe vectorul ā, deci sunt coplanari. Mai ı̂ntâi
considerăm ā un versor, adică un vector liber de lungime egală cu 1. Aplicăm
vectorii ā, b̄, c̄, ā × b̄, ā × c̄ şi ā × (b̄ + c̄) ı̂ntr-un punct O şi avem reprezentanţii
−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
b̄ = OA, c̄ = OB, ā × b̄ = OA , b̄ + c̄ = OC, ā × c̄ = OB  şi ā × (b̄ + c̄) = OC  .
Fie A , B  , C  proiecţiile ortogonale ale punctelor A, B şi respectiv C pe planul
−−→ −−→
determinat de segmentele orientate OA şi OB  . Obţinem paralelogramul
OA C  B  .
Atunci
−−→ −→
OA  = OA · cos(AOA
 ) = − → "b̄) = b̄ · sin(ā,
OA · sin(ā, "b̄)
120 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

−−→ −−→
"c̄), OC   = b̄ + c̄ · sin(ā,

şi, analog, OB   = c̄ · sin(ā, b̄ + c̄). Pe de altă
parte
−−→ "b̄) = b̄ · sin(ā,"b̄)
OA  = ā × b̄ = ā · b̄ · sin(ā,
−−→ −−→
"c̄), OC   = b̄ + c̄ · sin(ā,

şi analog OB   = c̄ · sin(ā, b̄ + c̄). Rezultă că
patrulaterul OA C  B  se obţine ı̂n urma unei rotaţii ı̂n plan (vezi şi capitolul
următor pentru detalii) cu un unghi ϕ = π2 , din paralelogramul OA C  B  ,
adică OA C  B  este la rândul lui un paralelogram. În concluzie ā × (b̄ + c̄) =
ā × b̄ + ā × c̄, ı̂n acest caz.
Dacă ā nu este un versor atunci considerăm vectorul liber v̄ = a 1
· ā, adică
ā = ā · v̄. Deoarece v̄ este un versor avem, folosind şi proprietatea (2),
ā × (b̄ + c̄) = ā · v̄ × (b̄ + c̄) = ā · (v̄ × ā + v̄ × b̄)

= (ā · v̄) × ā + (ā · v̄) × b̄

= ā × b̄ + ā × c̄.
(4) Se obţine imediat din definiţiile produsului scalar şi produsului vecto-
rial, astfel
"b̄) = ā2 · b̄2 · (1 − cos2 (ā,
ā × b̄2 = ā2 · b̄2 · sin2 (ā, "b̄))

= ā2 · b̄2 − (ā · b̄)2 .

(5) Construim paralelogramul ABCD determinat de vectorii liberi ā şi b̄.

Una din formulele ariei paralelogramului, cunoscută din geometria sin-

tetică, este
−−→ −−→ "b̄)

= ā · b̄ · sin(ā,
AABCD = AB · AD · sin(BAD)

= ā × b̄.
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 121

(6) Doi vectori liberi ā şi b̄ sunt coliniari dacă şi numai dacă unghiul dintre
ei este egal cu 0 sau π, adică dacă şi numai dacă ā × b̄ = 0, ceea ce este
echivalent cu ā × b̄ = 0̄.

În continuare, pentru a obţine expresia analitică a produsului vectorial,
considerăm baza ortonormată B = {ī, j̄, k̄} ı̂n V3 astfel ı̂ncât ī× j̄ = k̄. Spunem
că baza B cu această proprietate este orientată pozitiv. Valorile produselor
vectoriale ı̂ntre cei trei vectori ai bazei sunt prezentate ı̂n următorul tabel
× ī j̄ k̄

ī 0̄ k̄ −j̄
j̄ −k̄ 0̄ ī
k̄ j̄ −ī 0̄
Folosind aceste rezultate obţinem
Propoziţia 6.14. (Expresia analitică a produsului vectorial)
Fie vectorii liberi ā = ax · ī + ay · j̄ + az · k̄ şi b̄ = bx · ī + by · j̄ + bz · k̄.
Atunci avem

ī j̄ k̄

a a

ax az

ā × b̄ =

ax ay az

y z
· ī −

· j̄ +
ax ay
· k̄.
by bz

bx bz

bx by

bx by bz

Demonstraţie. Prin calcul direct obţinem

ā × b̄ = (ax · ī + ay · j̄ + az · k̄) × (bx · ī + by · j̄ + bz · k̄)

= ax · by · k̄ − ax · bz · j̄ − ay · bx · k̄ + ay · bz · ī

+az · bx · j̄ − az · by · ī

= (ay · bz − az · by ) · ī − (ax · bz − az · bx ) · j̄ + (ax · by − ay · bx ) · k̄

ay az

ax az

ax ay

· ī −

· j̄ +

· k̄
by bz
bx bz
bx by

ī j̄ k̄

=
ax ay az

bx by bz

Observaţia 6.13. Determinantul de ordinul 3 care apare ı̂n propoziţia
de mai sus este unul ”simbolic” nu unul propriu-zis, ı̂n sensul că rolul său
aici este doar de a arăta că produsul scalar se calculează ı̂n acelaşi fel ca un
determinant.
Corolar 6.15. Doi vectori liberi ā = ax · ī + ay · j̄ + az · k̄ şi b̄ = bx · ī +
by · j̄ + bz · k̄ sunt coliniari dacă şi numai dacă au coordonatele proporţionale,
122 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

adică
ax ay az
= = .
bx by bz
Demonstraţie. Doi vectori liberi sunt coliniari dacă şi numai dacă pro-
dusul lor vectorial este egal cu vectorul nul. Avem ā × b̄ = 0̄ dacă şi numai
dacă

ay az

ax az

ax ay

by bz
=
bx bz
=
bx by
= 0
şi, ţinând cont că un determinant de ordinul 2 este egal cu 0 dacă şi numai
dacă cele două linii ale sale sunt proporţionale, rezultă
ax ay az
= = .
bx by bz


Exemplu 6.4. Să se calculeze lungimea h a ı̂nălţimii corespunzătoare la-
turii ā a paralelogramului construit pe vectorii liberi ā = ī − j̄ + 2 · k̄ şi
b̄ = 2 · ī + j̄ − 2 · k̄, unde vectorii ā şi b̄ sunt exprimaţi ı̂n baza ortonormată
B = {ī, j̄, k̄}.

Aria paralelogramului ABCD este

AABCD = h · ā = ā × b̄,
de unde rezultă h = ā× b̄
ā . Avem

ī j̄ k̄

−1

ā × b̄ =

1 −1 2

2
· ī −
1 2
· j̄ +
1 −1
· k̄
1 −2

2 −2

2 1

2 1 −2

= 6 · j̄ + 3 · k̄
√ √  √
şi ā ×
√
b̄ =√ 62 + 32 = 3 · 5 şi ā = 12 + (−1)2 + 22 = 6. Urmează
h = 3·√65 = 230 .

2.3. Produsul dublu vectorial.

Definiţia 6.15. Vectorul ā × (b̄ × c̄), unde ā, b̄, c̄ ∈ V3 sunt vectori liberi
arbitrari, se numeşte produsul dublu vectorial al celor trei vectori.
Propoziţia 6.16. Produsul dublu vectorial are următoarea proprietate
ā × (b̄ × c̄) = (ā · c̄) · b̄ − (ā · b̄) · c̄, ∀ā, b̄, c̄ ∈ V3 .
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 123

Demonstraţie. Considerăm vectorii ā = ax · ī + ay · j̄ + az · k̄, b̄ =

bx · ī + by · j̄ + bz · k̄ şi c̄ = cx · ī + cy · j̄ + cz · k̄. Obţinem, prin calcul direct,

ī j̄ k̄

by bz

bx bz

bx by

b̄ × c̄ =
bx by bz
=

· ī −

· j̄ +

· k̄

cx cy cz
cy cz
cx cz
cx cy

şi

ī j̄ k̄

ax ay a

ā × (b̄ × c̄) =

by bz

bx bz

bx by

cy cz

cx cz

cx cy

= (ā · c̄) · bx · ī + (ā · c̄) · by · j̄ + (ā · c̄) · bz · k̄

−(ā · b̄) · cx · ī + (ā · b̄) · cy · j̄ + (ā · b̄) · cz · k̄

= (ā · c̄) · b̄ − (ā · b̄) · c̄.

Propoziţia 6.17. (Identitatea lui Jacobi)
Pentru orice trei vectori liberi ā, b̄ şi c̄ are loc identitatea lui Jacobi
ā × (b̄ × c̄) + b̄ × (c̄ × ā) + c̄ × (ā × b̄) = 0̄.
Demonstraţie. Din propoziţia anterioară rezultă
ā × (b̄ × c̄) = (ā · c̄) · b̄ − (ā · b̄) · c̄

b̄ × (c̄ × ā) = (b̄ · ā) · c̄ − (b̄ · c̄) · ā

c̄ × (ā × b̄) = (c̄ · b̄) · ā − (c̄ · ā) · b̄
şi adunând aceste relaţii se obţine identitatea lui Jacobi.

2.4. Produsul mixt.

Definiţia 6.16. Operaţia (·, ·, ·) : V3 × V3 × V3 → R definită prin
(ā, b̄, c̄) = ā · (b̄ × c̄), ∀ā, b̄, c̄ ∈ V3
se numeşte produs mixt.
Propoziţia 6.18. (Expresia analitică a produsului mixt)
Fie vectorii liberi ā = ax · ī + ay · j̄ + az · k̄, b̄ = bx · ī + by · j̄ + bz · k̄ şi
c̄ = cx · ī + cy · j̄ + cz · k̄, unde B = {ī, j̄, k̄} este o bază ortonormată ı̂n V3
orientată pozitiv. Atunci produsul mixt al celor trei vectori este dat de

ax ay az

(ā, b̄, c̄) =

bx by bz

.

cx cy cz

124 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI

Demonstraţie. Avem

ī j̄ k̄

by bz

bx bz

bx by

b̄ × c̄ =
bx by bz
=

· ī −

· j̄ +

· k̄

cx cy cz
cy cz
cx cz
cx cy

şi apoi

by bz

bx bz

bx by

(ā, b̄, c̄) = ā · (b̄ × c̄) = ax ·

−a ·

+ az ·

cy cz

y
cx cz
cx cy

ax ay az

bx by bz

.

cx cy cz

Folosind proprietăţile determinanţilor se obţin imediat următoarele pro-
prietăţi ale produsului mixt.
Propoziţia 6.19. (Proprietăţi ale produsului mixt)
(1) (ā, b̄, c̄) = −(b̄, ā, c̄) = −(ā, c̄, b̄) = −(c̄, b̄, ā), pentru orice ā, b̄, c̄ ∈ V3 ;
(2) (ā, b̄, c̄) = (b̄, c̄, ā) = (c̄, ā, b̄), pentru orice ā, b̄, c̄ ∈ V3 ;
¯ = (ā, c̄, d)
(3) (ā + b̄, c̄, d) ¯ + (b̄, c̄, d),¯ pentru orice ā, b̄, c̄, d¯ ∈ V3 ;
(4) (λ · ā, b̄, c̄) = λ · (ā, b̄, c̄), pentru orice scalar λ ∈ R şi orice vectori
liberi ā, b̄, c̄ ∈ V3 .
Observaţia 6.14. Este evident, din proprietăţile (1), (3) şi (4), că pro-
dusul mixt este aditiv şi omogen ı̂n fiecare argument.
Propoziţia 6.20. (Interpretarea geometrică a produsului mixt)
Volumul paralelipipedului construit pe trei vectori liberi nenuli ā, b̄ şi c̄ este
V = |(ā, b̄, c̄)|.
Mai mult, cei trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă produsul lor mixt
se anulează, adică (ā, b̄, c̄) = 0.
Demonstraţie. Aplicăm vectorii ā, b̄ şi c̄ ı̂n acelaşi punct A astfel ı̂ncât
−−→ −−→ −−→
vectorii să fie reprezentaţi de segmentele orientate ā = AA , b̄ = AB, c̄ = AD
şi construim paralelipipedul ABCDA B  C  D determinat de cei trei vectori.
Fie A proiecţia punctului A pe planul (ABD), determinat de vectorii ā şi b̄.
−−−→ −−→ −−→
Vectorii A A şi AB × AD vor fi astfel coliniari (nu neapărat cu acelaşi sens).
−−−→
Atunci lungimea ı̂nălţimii din A a paralelipipedului va fi A A , iar volu-
mul său
−−−→ −−−→ −−→ −−→
V = A A  · AABCD = A A  · AB × AD.
În AA A avem
−−−→ −−−→



A A  = A A  · cos(AA A ) = ā · | cos(ā, b̄ × c̄)|,
unde modulul apare datorită faptului că vectorul b̄ × c̄ poate avea două sensuri
diferite, ı̂n funcţie de alegerea acestor vectori. Acum, revenind la formula
 SPAŢIUL LINIAR AL VECTORILOR LIBERI 125

volumului, avem
−−−→ −−→ −−→
V = A A  · AB × AD = ā · b̄ × c̄ · | cos(ā,

b̄ × c̄)| = |(ā, b̄, c̄)|.
În final, vectorii sunt coplanari dacă şi numai dacă paralelipipedul determinat
de ei este degenerat, adică volumul să este nul, ceea ce, conform celor arătate
mai sus, ı̂nseamnă (ā, b̄, c̄) = 0.

Observaţia 6.15. În acelaşi mod ca mai sus rezultă că volumul tetrae-
drului construit pe trei vectori liberi ā, b̄ şi c̄ este V = 16 · |(ā, b̄, c̄)|.
Exemplu 6.5. Să se determine parametrul real λ astfel ı̂ncât vectorii ā =
ī − 2 · j̄ + 2 · k̄, b̄ = λ · ī + j̄ − k̄ şi c̄ = j̄ + 3 · k̄ să fie coplanari.
Aşa cum am văzut anterior cei trei vectori sunt coplanari dacă şi numai
dacă

1 −2 2

(ā, b̄, c̄) = 0 ⇔

λ 1 −1

= 0,

0 1 3

adică 8 · λ + 4 = 0. Prin urmare cei trei vectori sunt coplanari dacă şi numai
dacă λ = − 12 .
Exemplu 6.6. Să se calculeze produsul mixt (v̄1 , v̄2 , v̄3 ) ştiind că v̄1 =
−ā + b̄ + c̄, v̄2 = ā − b̄ + c̄, v̄3 = ā + b̄ − c̄, unde ā, b̄, c̄ sunt trei vectori liberi
necoplanari.
Deoarece vectorii ā, b̄ şi c̄ sunt necoplanari rezultă că ei formează o bază
ı̂n V3 . Cum această bază nu este ortonormată nu putem folosi aici expre-
sia analitică a produsului mixt. Acesta trebuie calculat folosind definiţia şi
proprietăţile produselor scalar, vectorial şi mixt, astfel:
(v̄1 , v̄2 , v̄3 ) = v̄1 · (v̄2 × v̄3 )

= (−ā + b̄ + c̄) · [(ā − b̄ + c̄) × (ā + b̄ − c̄)]

= (−ā + b̄ + c̄) · (2 · ā × b̄ − 2 · ā × c̄)

= 2 · c̄ · (ā × b̄) − 2 · b̄ · (ā × c̄) = 2 · [(c̄, ā, b̄) − (b̄, ā, c̄)]

= 2 · (ā, b̄, c̄).

 CAPITOLUL 7

REPERE

În acest capitol vom introduce noţiunea de reper pe dreaptă, ı̂n plan şi ı̂n
spaţiu, vom studia diverse tipuri de repere şi legăturile dintre ele, iar ı̂n finalul
capitolului vom prezenta formule de calcul pentru distanţe, arii şi volume
obţinute cu ajutorul reperelor carteziene ortonormate.

1. Repere carteziene
1.1. Repere carteziene pe dreaptă. Fie dreapta (d) şi mulţimea
V1 = {ā ∈ V3 | ā  (d)}
a tuturor vectorilor liberi care au direcţiile paralele cu dreapta (d). Avem
Propoziţia 7.1. V1 este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar V3 , de
dimensiune dim V1 = 1.
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi considerăm scalarii α, β ∈ R şi vectorii liberi
coliniari ā, b̄ ∈ V1 . Atunci vectorii α · ā şi β · b̄ sunt coliniari cu vectorii ā şi b̄,
adică α · ā, β · b̄ ∈ V1 . Prin urmare, avem α · ā + β · b̄ ∈ V1 şi V1 ⊆ V3 .
s.s.l.
În continuare, fie B = {v̄}, unde v̄ ∈ V1
este un vector nenul. Atunci
B este un sistem de vectori liniar independent din subspaţiul liniar V1 , de
unde rezultă că dim V1 ≥ 1. Pe de altă parte, ştim că doi vectori liberi sunt
coliniari dacă şi numai dacă sunt liniar dependenţi. Astfel dim V1 < 2, adică
dim V1 = 1.

Definiţia 7.1. Se numeşte reper cartezian pe dreapta (d) perechea R =
(O, B) formată din punctul O ∈ (d), numit originea reperului cartezian, şi
baza B = {ī} din V1 . Vectorul ī se numeşte vector director al dreptei (d).
Dacă baza B este ortonormată, adică ī = 1, atunci reperul R se numeşte
reper cartezian ortonormat.
−−→
Fie punctul M ∈ (d). Atunci segmentul orientat OM se numeşte vectorul de
poziţie al punctului M .
Observaţia 7.1. Este clar că există două sensuri posibile pentru vectorii
din V1 . Alegem unul din aceste sensuri pe care ı̂l vom numi sensul pozitiv.
Acum, spunem că dreapta (d) este orientată. Baza B = {ī} din V1 se numeşte
pozitiv orientată dacă sensul vectorului ī este pozitiv. În acest caz reperul
R = (O, B) se numeşte reper cartezian orientat pozitiv.
127
128 REPERE

Propoziţia 7.2. Fie dreapta (d) şi reperul ortonormat orientat pozitiv
R = (O, B = {ī}) pe (d). Atunci aplicaţia f : (d) → R, definită prin
−−→ −−→
OM  dacă OM şi ī au acelaşi sens
f (M ) = −−→ −−→ , ∀M ∈ (d),
−OM  dacă OM şi ī au sensuri opuse
este bijectivă. Valoarea f (M ) = c ∈ R, M ∈ (d), se numeşte coordonata
punctului M ı̂n reperul R şi notăm cu M (c) faptul că punctul M are coordo-
nata c.

Cum demonstraţia acestei propoziţii este imediată, nu o vom prezenta aici.

Observaţia 7.2. Dacă punctul M ∈ (d) are coordonata c ı̂n reperul R =
−−→
(O, B) atunci OM = c · ī şi reciproc.
Definiţia 7.2. O schimbare a reperului cartezian ortonormat R = (O, B)
cu reperul cartezian ortonormat R = (O , B) pe dreapta (d) se numeşte
translaţie pe dreaptă.
Propoziţia 7.3. Fie reperele carteziene ortonormate R = (O, B) şi R =
(O , B)pe dreapta (d) şi fie punctul M ∈ (d) având coordonata x ∈ R ı̂n reperul
R şi coordonata x ∈ R ı̂n reperul R . Atunci
x = x0 + x ,
unde x0 ∈ R este coordonata lui O ı̂n reperul R.
Demonstraţie. Conform regulii triunghiului de adunare a vectorilor re-
zultă
−−→ −−→ −−−→
OM = OO + O M ⇔ x · ī = x0 · ī + x · ī,
adică x = x0 + x .

1.2. Repere carteziene ı̂n plan. Fie planul (P ) şi mulţimea
V2 = {ā ∈ V3 | ā  (P )}
a vectorilor liberi care au direcţiile paralele cu planul (P ).
Propoziţia 7.4. V2 este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar V3 , de
dimensiune dim V2 = 2.
Demonstraţie. Fie scalarii α, β ∈ R şi vectorii liberi coplanari ā, b̄ ∈ V2 .
Atunci vectorii α · ā şi β · b̄ sunt coliniari cu ā şi respectiv cu b̄ de unde rezultă
α · ā ∈ V2 şi β · b̄ ∈ V2 . Prin urmare, avem α · ā + β · b̄ ∈ V2 şi V2 ⊆ V3 .
s.s.l.
În continuare, fie B = {v̄1 , v̄2 }, unde v̄1 , v̄2 ∈
V2 sunt doi vectori necoliniari.
Atunci B este un sistem de vectori liniar independent din V2 , de unde rezultă
că dim V2 ≥ 2. Pe de altă parte, trei vectori liberi sunt coplanari dacă şi
numai dacă sunt liniar dependenţi. Astfel dim V2 < 3, adică dim V2 = 2.

 REPERE 129

Definiţia 7.3. Se numeşte reper cartezian ı̂n planul (P ) perechea R =

(O, B) formată din punctul O ∈ (P ), numit originea reperului cartezian, şi
baza B = {ī, j̄} din V2 . Vectorii care formează baza B se numesc vectori
directori ai planului (P ). Dacă baza B este ortonormată, adică ī ⊥ j̄ şi
ī = j̄ = 1, atunci reperul R se numeşte reper cartezian ortonormat.
−−→
Definiţia 7.4. Fie punctul M ∈ (P ). Atunci segmentul orientat OM se
numeşte vectorul de poziţie al punctului M .
Observaţia 7.3. Dacă B = {ū1 , ū2 } şi B  = {v̄1 , v̄2 } sunt două baze ı̂n
V2 atunci, evident, ū1 × ū2 şi v̄1 × v̄2 au aceeaşi direcţie (perpendiculară pe
planul P ). Dacă ū1 × ū2 şi v̄1 × v̄2 au acelaşi sens spunem că bazele B şi B
sunt orientate la fel. Este clar că există două orientări posibile a bazelor din
V2 . Alegem una dintre aceste orientări şi o numim orientarea pozitivă. Toate
bazele care vor avea această orientare se vor numi baze orientate pozitiv. Dacă
R = (O, B) este un reper cartezian ı̂n planul (P ) cu baza B orientată pozitiv
se numeşte reper cartezian orientat pozitiv.
Următorul rezultat se verifică uşor şi ı̂l vom prezenta aici fără demonstraţie.
Propoziţia 7.5. Aplicaţia f : (P ) → R2 definită prin
f (M ) = (x, y), ∀M ∈ (P ),
−−→
unde vectorul de poziţie al lui M ı̂n reperul R = (O, B = {ī, j̄}) este OM =
x · ī + y · j̄, este o aplicaţie bijectivă.
−−→
Definiţia 7.5. Cele două coordonate ale vectorului OM = x · ī + y · j̄
se numesc coordonatele carteziene ale punctului M ı̂n reperul R = (O, B), x
fiind numită abscisa lui M , iar y ordonata punctului M . Notăm acest lucru
prin M (x, y).
În continuare vom considera reperul cartezian ortonormat R = (O, B =
{ī, j̄}) ı̂n planul (P ). Dreptele care trec prin originea O a reperului R şi având
aceleaşi direcţii ca vectorii ī şi respectiv j̄ se numesc axe de coordonate şi se
notează (Ox) şi respectiv (Oy). Axele de coordonate şi punctul O formează
un sistem de coordonate ı̂n planul P . Dacă nu vor fi făcute alte precizări peste
tot de acum ı̂nainte aceste notaţii vor desemna un astfel de reper.
Folosind regula paralelogramului de adunare a vectorilor rezultă imediat
Propoziţia 7.6. Fie punctul M ∈ P şi fie M  şi M  proiecţiile pe axele
(Ox) şi respectiv (Oy). Atunci coordonatele punctului M ı̂n reperul R =
(O, B = {ī, j̄}) sunt

 −−−→ −−−→ −−

−→ −−
−→

 (OM , OM ) dacă (OM , ī) = 0, (OM , j̄) = 0



 −−−→ −−−→ −−

−→ −−

−→
(−OM , OM ) dacă (OM , ī) = π, (OM , j̄) = 0
(xM , yM ) = −
− −
→ −−−→ −−−→ −−−→ .

  



 (−OM , −OM ) dacă (OM , ī) = π, (OM , j̄) = π

 −−−→ −−−→ −−−→ −− −→



(OM  , −OM  ) dacă (OM  , ī) = 0, (OM  , j̄) = π
130 REPERE

yM
j xM
i

Definiţia 7.6. O schimbare a reperului cartezian ortonormat R = (O, B)

cu reperul cartezian ortonormat R = (O , B) ı̂n planul (P ) se numeşte transla-
ţie ı̂n plan.
Propoziţia 7.7. Fie reperele carteziene ortonormate R = (O, B) şi R =
(O , B) ı̂n planul (P ) şi fie punctul oarecare M ∈ (P ) având coordonatele (x, y)
ı̂n reperul R şi coordonatele (x , y  ) ı̂n reperul R . Atunci avem formulele
translaţiei ı̂n plan

x = x0 + x
,
y = y0 + y 
unde (x0 , y0 ) sunt coordonatele lui O ı̂n reperul R.
Demonstraţie. Conform regulii triunghiului de adunare a vectorilor re-
zultă
−−→ −−→ −−−→
OM = OO + O M ⇔ x · ī + y · j̄ = x0 · ī + y0 · j̄ + x · ī + y  · j̄,

x = x0 + x
adică .
y = y0 + y 

j i
j
i

Definiţia 7.7. O schimbare a reperului cartezian ortonormat R = (O, B =
{ī, j̄}) cu reperul cartezian ortonormat R = (O, B  = {ī , j̄  }) ı̂n planul (P )
cu (ī,"ī ) = α, se numeşte rotaţie de unghi α ı̂n plan.
Propoziţia 7.8. Fie reperele carteziene ortonormate R = (O, B = {ī, j̄})
şi R = (O, B  = {ī , j̄  }) ı̂n planul (P ) cu (ī,"ī ) = α şi fie punctul oarecare
 REPERE 131

M ∈ (P ) având coordonatele (x, y) ı̂n reperul R şi coordonatele (x , y  ) ı̂n

reperul R . Atunci avem formulele rotaţiei ı̂n plan

x = x · cos α − y  · sin α
.
y = x · sin α + y  · cos α
−−→
Demonstraţie. Considerăm segmentul orientat ON , reprezentant al vec-
torului liber ī şi proiectăm punctul N pe axa (Ox) ı̂n punctul N  . Presupunem
că unghiul α = (ī,"ī ) ∈ [0, π2 ].

j i'
j' α i

În N ON  avem
−−→ −−→
ON   = ON  · cos(N
ON  ) = ī  · cos α = cos α,
−−−→ −−→
de unde rezultă, ţinând cont că OM  şi ī sunt coliniari şi au acelaşi sens, ON  =
−−−→
cos α · ī. Analog obţinem ON  = sin α · j̄. Conform regulii paralelogramului
de adunare a vectorilor avem
(7.1) ī = cos α · ī + sin α · j̄.

Unghiul făcut de vectorii j̄  şi j̄ este (j̄

 , j̄) = α. Obţinem, la fel ca mai sus,

(7.2) j̄  = − sin α · ī + cos α · j̄.

C

că matricea schimbării de bază B
−→ B ı̂n V , este
Din (7.1) 2
 şi (7.2) rezultă
cos α sin α −−→
C = . Atunci, deoarece coordonatele lui OM ı̂n baza B
− sin α cos α
sunt (x, y) şi ı̂n baza B sunt (x , y  ) avem
     
x x cos α − sin α x
=C ×t
= × .
y y sin α cos α y
Am obţinut astfel formulele rotaţiei.
Dacă unghiul α are măsura mai mare decât π2 se procedează la fel ca mai
sus şi se obţine cu uşurinţă aceeaşi matrice a schimbării de bază ı̂n V2 şi, prin
urmare, aceleaşi formule pentru rotaţia de unghi α.

Observaţia 7.4. Se verifică imediat că matricea C de schimbare de bază
din demonstraţia precedentă este o matrice ortogonală, adică C t × C = I2 .
132 REPERE

Rezultă că, matricial, coordonatele unui punct oarecare din plan după rotaţie
se determină din ecuaţia
   
x t −1 x x
 = (C ) × =C× .
y y y
Observaţia 7.5. Pentru a obţine formula de transformare a coordonatelor
unui punct la o schimbare de reper constând dintr-o rotaţie urmată de o
translaţie, considerăm reperele carteziene ortonormate ı̂n plan R = (O, B),
R = (O, B  ) şi R = (O , B  ), unde O are coordonatele x0 , y0 ı̂n reperul
C
R şi x0 , y0 ı̂n reperul R , iar matricea schimbării de bază B −→ B  este ma-
triceaortogonală
(vezi
 capitolul
Spaţii euclidiene)
C ∈ GO(2, R). Mai notăm
x x x 
X = , X = şi X  = matricile coloană având ca ele-
y y y 

mente coordonatele unui punct  oarecare M
 din
plan ı̂n cele trei repere R, R
x0 x0
şi respectiv R , şi X0 = , X0 = . Reamintim că vectorul de
y0 y0
poziţie al punctului M , ı̂n fiecare reper, are aceleaşi coordonate ca şi punctul.
Atunci, conform formulei de transformare a coordonatelor unui vector la o
schimbare de bază, avem X  = (C t )−1 × X, iar după translarea reperului R
ı̂n punctul O avem X  = X0 + X  = (C t )−1 × X0 + X  , adică
X = X0 + C t × X  .
Exemplu 7.1. Fie reperul cartezian ortonormat R = (O, B = {ī, j̄}) ı̂n
planul P . Să se determine ecuaţiile care arată cum se modifică coordonatele
unui punct oarecare M ∈ (P ) după o rotaţie a reperului iniţial cu un unghi
α ∈ (0, π) urmată de o translaţie cu noua origine ı̂n punctul O (x0 , y0 ) şi să se
precizeze ce devine ecuaţia
(Γ) : f (x, y) = 8 · x2 − 12 · x · y + 17 · y 2 − 8 · x − 44 · y + 32 = 0
după o rotaţie a reperului iniţial cu un unghi α ∈ (0, π2 ), unde tg(2 · α) = 43 ,
urmată de o translaţie cu noua origine ı̂n punctul O (2, 2). Să se interpreze
geometric rezultatul obţinut.
Fie (x, y) coordonatele punctului M ı̂n reperul iniţial, (x , y  ) coordonatele
lui M ı̂n reperul obţinut după rotaţie şi (x , y  ) coordonatele punctului ı̂n
reperul final. După rotaţie avem
  
x = x · cos α − y  · sin α x = x · cos α + y · sin α
(7.3) ⇔ .
y = x · sin α + y  · cos α y  = −x · sin α + y · cos α
Astfel, coordonatele punctului O ı̂n reperul obţinut după rotaţia de unghi α
sunt date de
  
x0 = x0 · cos α − y0 · sin α x0 = x0 · cos α + y0 · sin α
(7.4)   ⇔ .
y0 = x0 · sin α + y0 · cos α y0 = −x0 · sin α + y0 · cos α
Înlocuind (7.3) şi (7.4) ı̂n formulele translaţiei obţinem
   
x = x0 + x x = −x0 + x
   ⇔
y = y0 + y y  = −y0 + y 
 REPERE 133

x = −x0 · cos α − y0 · sin α + x · cos α + y · sin α
⇔
y  = x0 · sin α − y0 · cos α − x · sin α + y · cos α

x = x0 + x · cos α − y  · sin α
⇔ .
y = y0 + x · sin α + y  · cos α
2·tg α
Acum, pentru exemplul numeric, avem tg(2 · α) = 43 , adică 1−tg2 α
= 43 , de
unde rezultă tg α = 12 .
√
sin α 1 5
Avem ecuaţiile = şi cos2 α+sin2 α = 1, din care obţinem sin α =
√ cos α 2 5
2· 5
şi cos α = 5 .
Acum, din formulele generale, ţinând cont că originea reperului obţinut
după translaţie are coordonatele x0 = y0 = 2 ı̂n reperul iniţial, avem
 √ √

 x = 2 + 2·5 5 · x − 55 · y 
.
 √ √
 y = 2 + 5 · x + 2· 5 · y 
5 5

În final, ı̂nlocuind x şi y ı̂n forma iniţială a ecuaţiei, rezultă

√ √
(Γ) : f (x , y  ) = 8 · (2 + 2· 5
5 · x − 5
5
· y  )2
√ √ √ √
−12 · (2 + 2· 5
5 · x − 5
5
· y  ) · (2 + 5
5
· x + 2· 5
5 · y  )
√ √
+17 · (2 + 5
5
· x + 2· 5
5 · y  )2
√ √
−8 · (2 + 2· 5
5 · x − 5
5
· y  )
√ √
−44 · (2 + 5
5
· x + 2· 5
5 · y  ) + 32

= 0.
După efectuarea calculelor rezultă
x2
(Γ) : f (x , y  ) =
+ y 2 − 1 = 0.
4
Aceasta este ecuaţia unei elipse (Γ) cu semiaxele de lungimi egale cu 2 şi
respectiv 1. Centrul de simetrie al elipsei este punctul O , originea noului
reper, iar axele sale de simetrie sunt axele de coordonate ale acestui reper
(pentru mai multe detalii vezi capitolul Conice).
1.3. Repere carteziene ı̂n spaţiu.
Definiţia 7.8. Se numeşte reper cartezian ı̂n spaţiu perechea R = (O, B)
formată din punctul O din spaţiu, numit originea reperului cartezian, şi baza
B = {v̄1 , v̄2 , v̄3 } din V3 . Dacă baza B este ortonormată, adică v̄1 ⊥ v̄2 ⊥ v̄3 ⊥
v̄1 şi v̄1  = v̄2  = v̄3  = 1, atunci reperul R se numeşte reper cartezian
ortonormat. Dacă baza B = {v̄1 , v̄2 , v̄3 } este orientată pozitiv atunci reperul
cartezian R = (O, B) se numeşte reper cartezian orientat pozitiv.
134 REPERE

−−→
Definiţia 7.9. Fie punctul M din spaţiu. Atunci segmentul orientat OM
se numeşte vectorul de poziţie al punctului M .
În continuare avem următorul rezultat a cărui verificare este imediată.
Propoziţia 7.9. Aplicaţia f : E3 → R3 , definită prin
f (M ) = (x, y, z), ∀M ∈ E3 ,
unde vectorul de poziţie al punctului M ı̂n reperul cartezian R = (O, B =
−−→
{v̄1 , v̄2 , v̄2 } este OM = x · v̄1 + y · v̄2 + z · v̄3 , este o aplicaţie bijectivă.
−−→
Definiţia 7.10. Coordonatele vectorului de poziţie OM = x· v̄1 +y · v̄2 +z ·
v̄3 se numesc coordonatele carteziene ale punctului M ı̂n reperul R = (O, B =
{v̄1 , v̄2 , v̄3 }). Notăm acest lucru prin M (x, y, z).
Definiţia 7.11. Dreptele care trec prin originea O a reperului cartezian
ortonormat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄, k̄}), şi având aceleaşi direcţii
ca vectorii ī, j̄ şi respectiv k̄, se numesc axe de coordonate şi se notează (Ox),
(Oy) şi respectiv Oz. Axele de coordonate şi punctul O formează un sistem
de coordonate carteziene ı̂n spaţiu.
Coordonatele unui punct M din spaţiu, ı̂n reperul considerat ı̂n definiţia
precedentă, se obţin ı̂n modul descris mai jos. Se proiectează punctul M pe
planul (xOy) ı̂n punctul M  . Atunci coordonatele xM şi yM vor fi coordonatele
xM şi respectiv yM
 ale punctului M  ı̂n reperul R
(xOy) = (O, B(xOy) = {ī, j̄})
din planul (xOy). Coordonata zM este coordonata zM  a punctului M  ∈

(Oz) ı̂n reperul R(Oz) = (O, B(Oz) = {k̄}) de pe dreapta (Oz), unde M  este
proiecţia lui M pe dreapta (Oz).

zM

k
i j yM

xM

Într-adevăr, conform regulii paralelogramului de adunare a vectorilor, avem

−−→ −−−→ −−−→
OM = OM  + OM  = xM
· ī + yM
· j̄ + zM

· k̄
= xM · ī + yM · j̄ + zM · k̄.
−−→
În continuare să presupunem că OM face unghiurile α ∈ [0, π], β ∈ [0, π]
şi γ ∈ [0, π] cu vectorii ī, j̄ şi respectiv k̄. Atunci avem
−−→ −−→ −−→ −−→
OM = prī OM · ī + prj̄ OM · j̄ + prk̄ OM · k̄
(7.5)
−−→ −−→ −−→
= cos α · OM  · ī + cos β · OM  · j̄ + cos γ · OM  · k̄.
 REPERE 135

Definiţia 7.12. O schimbare a reperului cartezian ortonormat R = (O, B)

cu reperul cartezian ortonormat R = (O , B) se numeşte translaţie ı̂n spaţiu.

k i j

i j

Propoziţia 7.10. Fie reperele carteziene ortonormate R = (O, B) şi R =

(O , B) ı̂n spaţiu şi fie punctul oarecare M ∈ E3 având coordonatele (x, y, z) ı̂n
reperul R şi coordonatele (x , y  , z  ) ı̂n reperul R . Atunci formulele translaţiei
ı̂n spaţiu sunt 
 x = x0 + x
y = y0 + y  ,

z = z0 + z 
unde (x0 , y0 , z0 ) sunt coordonatele lui O ı̂n reperul R.
Demonstraţie. În conformitate cu regula triunghiului de adunare a vec-
torilor avem
−−→ −−→ −−−→
OM = OO + O M ⇔ x · ī + y · j̄ + z · k̄ = x0 · ī + y0 · j̄ + z0 · k̄ + x · ī + y  · j̄ + z  · k̄,
de unde rezultă formulele translaţiei ı̂n spaţiu.

Exemplu 7.2. Într-un reper cartezian ortonormat avem suprafaţa dată de
ecuaţia
(Σ) : f (x, y, z) = x2 − y 2 + z 2 − 8 · x − 6 · y + 4 · z + 15 = 0.
Ce devine această ecuaţie după translaţia reperului iniţial cu noua origine ı̂n
punctul O (4, −3, −2)?
Folosind ecuaţiile translaţiei ı̂n spaţiu ı̂n cazul nostru, avem

 x = 4 + x
y = −3 + y  .

z = −2 + z 
Înlocuim ı̂n ecuaţia suprafeţei (Σ) şi obţinem
(Σ) : f (x , y  , z  ) = (x + 4)2 − (y  − 3)2 + (z  − 2)2 − 8 · (x + 4)

−6 · (y  − 3) + 4 · (z  − 2) + 15

= 0.
136 REPERE

Efectuând calculele rezultă ecuaţia suprafeţei ı̂n noul reper

(Σ) : x2 − y 2 + z 2 + 4 = 0.
Vom vedea (ı̂n capitolul Cuadrice) că (Σ) este un hiperboloid cu două pânze.
Definiţia 7.13. O schimbare a reperului cartezian ortonormat R = (O,
B = {ī, j̄, k̄}) cu reperul cartezian ortonormat R = (O, B  = {ī , j̄  , k̄  }) se
numeşte rotaţie ı̂n spaţiu.
Propoziţia 7.11. Fie reperele carteziene ortonormate R = (O, B = {ī, j̄,
k̄}) şi R = (O, B  = {ī , j̄  , k̄  }) ı̂n spaţiu, cu

(ī"
 , ī) = α
1 (ī
 , j̄) = β
1 (ī
 , k̄) = γ
1
 
(j̄ , ī) = α2  
(j̄ , j̄) = β2 
(j̄ , k̄) = γ 2
(k̄ , ī) = α
3 (k̄ , j̄) = β
3 (k̄
 , k̄) = γ
3

şi fie punctul oarecare M având coordonatele (x, y, z) ı̂n reperul R şi coordo-
natele (x , y  , z  ) ı̂n reperul R . Atunci formulele rotaţiei ı̂n spaţiu sunt
      
x1 cos α1 cos β1 cos γ1 x1
 x2  =  cos α2 cos β2 cos γ2  ×  x2 
x3 cos α3 cos β3 cos γ3 x3
şi, ı̂n plus,

1 dacă a = b
cos αa · cos αb + cos βa · cos βb + cos γa · cos γb = δab = ,
0 dacă a = b
pentru orice a, b ∈ {1, 2, 3}.
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi să observăm că din (7.5), folosind şi faptul că
reperele considerate sunt ortonormate, rezultă
ī = cos α1 · ī + cos β1 · j̄ + cos γ1 · k̄
j̄  = cos α2 · ī + cos β2 · j̄ + cos γ2 · k̄
şi
k̄  = cos α3 · ī + cos β3 · j̄ + cos γ3 · k̄.

k' k j'

i i' j
 REPERE 137

C
Prin urmare matricea schimbării de bază B −→ B  este
 
cos α1 cos β1 cos γ1
C =  cos α2 cos β2 cos γ2  .
cos α3 cos β3 cos γ3
Pe de altă parte avem ī  = 1 ceea ce implică
cos2 α1 + cos2 β1 + cos2 γ1 = 1.
Din ī ⊥ j̄  rezultă ī · j̄  = 0, adică
cos α1 · cos α2 + cos β1 · cos β2 + cos γ1 · cos γ3 = 0.
Folosind j̄   = k̄   = 1 şi ī ⊥ k̄  , j̄  ⊥ k̄  şi, procedând analog, obţinem

1 dacă a = b
cos αa · cos αb + cos βa · cos βb + cos γa · cos γb = ,
0 dacă a = b
pentru orice a, b ∈ {1, 2, 3}.
Din aceste relaţii urmează C t × C = I3 , adică matricea C, a schimbării de
bază, este ortogonală.
Acum, dacă un punct oarecare M are coordonatele (x, y, z) ı̂n reperul R
şi coordonatele (x , y  , z  ) ı̂n reperul R atunci acestea vor fi şi coordonatelor
−−→
vectorului său director OM şi, conform legii de transformare a coordonatelor
la o schimbare de bază, avem
      
x1 x1 x1
 x2  = (C t )−1 ×  x2  = C ×  x2 
x3 x3 x3
      
x1 cos α1 cos β1 cos γ1 x1
⇔  x2  =  cos α2 cos β2 cos γ2  ×  x2 
x3 cos α3 cos β3 cos γ3 x3


Observaţia 7.6. Ca şi ı̂n cazul plan se arată că la o schimbare oarecare
a reperului cartezian ortonormat R = (O, B) cu reperul cartezian ortonormat
R = (O , B  ) coordonatele unui punct oarecare din spaţiu M se transformă
după formula       
x x0 x
 y  =  y0  + C t ×  y   ,
z z0 z

C
unde C ∈ M3 (R) este matricea schimbării de bază B −→ B  , iar x0 , y0 şi z0
sunt coordonatele lui O ı̂n reperul iniţial R.
Exemplu 7.3. Să se determine coordonatele punctului M (2, 1, 3) după o
rotaţie a reperului iniţial dată de unghiurile α1 = (ī"
 , ī) = 0, β = (j̄
2
 , j̄) = π
6
şi γ = (k̄
3
 , k̄) = π .
6
138 REPERE

Folosind aceleaşi notaţii ca şi ı̂n propoziţia precedentă avem sistemul de

ecuaţii 

 cos2 α1 + cos2 β1 + cos2 γ1 = 1



 cos2 α2 + cos2 β2 + cos2 γ2 = 1

cos2 α3 + cos2 β3 + cos2 γ3 = 1
,

 cos α1 · cos α2 + cos β1 · cos β2 + cos γ1 · cos γ2 = 0


 cos α1 · cos α3 + cos β1 · cos β3 + cos γ1 · cos γ3 = 0


cos α2 · cos α3 + cos β2 · cos β3 + cos γ2 · cos γ3 = 0
care ı̂n cazul nostru devine


 1 + cos2 β1 + cos2 γ1 = 1


 cos2 α2 + 34 + cos2 γ2 = 1


 cos2 α3 + cos2 β3 + 3 = 1
√ 4
3
· γ1 · cos γ2 = 0 ,

 cos α 2 + cos β1 + cos√


2

 cos α3 + cos β1 · cos β3 + 23 · cos γ1 = 0

 √ √
cos α2 · cos α3 + 2 · cos β3 + 2 · cos γ2 = 0
3 3

cu soluţia
√
3 1
cos α1 = 1, cos α2 = 0, cos α3 = 0, cos β1 = 0, cos β2 = , cos β3 = − ,
2 2
√
1 3
cos γ1 = 0, cos γ2 = , cos γ3 = .
2 2
Matricea schimbării de bază este
   
cos α1 cos β1 cos γ1 1 √0 0
 
C =  cos α2 cos β2 cos γ2  =  0 23 √12  ,
cos α3 cos β3 cos γ3 0 − 12 23
iar noile coordonate ale punctului M se obţin astfel
      
x1 cos α1 cos β1 cos γ1 2
 x2  =  cos α2 cos β2 cos γ2  ×  1 
x3 cos α3 cos β3 cos γ3 3
        
x1 1 √0 0 2 2√
   3 
⇔  x2  =  0 23 √12  ×  1  =  3+ √2 .
x3 0 −1 3 3 3· 3−1
2 2 2

2. Coordonate polare
2.1. Coordonate polare ı̂n plan. Considerăm reperul cartezian orto-
normat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄}) ı̂n planul (P ).
Definiţia 7.14. Dacă M este un punct din planul (P ), diferit de originea
−−→
−−→
O a reperului R, atunci ρ = OM  ∈ (0, ∞) şi θ = (ī, OM ) ∈ [0, 2π) se
numesc coordonatele polare ale punctului M .

Observaţia 7.7. Unghiul θ se măsoară ı̂ntotdeauna ı̂n sensul invers acelor

−−→
de ceasornic şi ı̂ntotdeauna dinspre ī spre OM .
 REPERE 139

ρ
j θ

Avem următorul rezultat imediat

Propoziţia 7.12. Aplicaţia f : (P ) \ {O} → (0, ∞) × [0, 2π) care asociază

fiecărui punct din plan, diferit de originea reperului, perechea formată din
coordonatele sale polare, adică f (M ) = (ρ, θ), este o aplicaţie bijectivă.

Din triunghiul dreptunghic OM M  , unde M  este proiecţia punctului M

pe axa (Ox) obţinem cu uşurinţă

Propoziţia 7.13. Dacă un punct M din plan are coordonatele carteziene

(x, y) şi coordonatele polare (ρ, θ) atunci avem
  
x = ρ · cos θ ρ = x2 + y 2
⇔ .
y = ρ · sin θ θ = arctg xy

Exemplu 7.4. În plan considerăm punctele date prin coordonatele lor po-
lare A( π3 , 2) şi B( 2π
3 , 4). Să se reprezinte grafic aceste puncte şi să se calculeze
−−→
AB.
Conform teoremei lui Pitagora generalizată, ı̂n AOB avem
−−→ −→ −−→ −→ −→

AB2 = OA2 + OB2 − 2 · OA · OA · cos(AOB)
= 2 + 4 − 2 · 2 · 4 · cos( 3 − 3 )
2 2 2π π

= 12,
−−→ √
adică AB = 2 · 3.

j
2π
3

i
140 REPERE

2.2. Coordonate polare ı̂n spaţiu. În continuare considerăm reperul

cartezian ortonormat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄, k̄}) ı̂n spaţiu.
Definiţia 7.15. Dacă M este un punct din spaţiu cu M ∈ / (Oz) atunci
−−→ −−−→


−−→
ρ = OM  ∈ (0, ∞), θ = (ī, OM ) ∈ [0, 2π) şi ϕ = (k̄, OM ) ∈ (0, π), unde
M  este proiecţia punctului M pe planul de coordonate (xOy), se numesc
coordonatele polare ale punctului M .
Observaţia 7.8. Ca şi ı̂n cazul coordonatelor polare ı̂n plan, unghiul θ se
−−−→
măsoară ı̂n sensul invers acelor de ceasornic şi dinspre ī spre OM  , iar unghiul
−−→
ϕ se măsoară ı̂n sensul acelor de ceasornic şi dinspre k̄ spre OM .
Se verifică uşor următoarea propoziţie
Propoziţia 7.14. Aplicaţia f : E3 \ (Oz) → (0, ∞) × [0, 2π) × (0, π) care
asociază fiecărui punct din spaţiu care nu aparţine axei de coordonate (Oz),
tripletul format din coordonatele sale polare, adică f (M ) = (ρ, θ, ϕ), este o
aplicaţie bijectivă.
Legăturile dintre coordonatele carteziene şi cele polare ale unui punct din
spaţiu sunt date de
Propoziţia 7.15. Dacă un punct M din spaţiu cu M ∈ / (Oz) are coordo-
natele carteziene (x, y, z) şi coordonatele polare (ρ, θ, ϕ) atunci avem
  
 x = ρ · cos θ · sin ϕ 
 ρ= x +y +z
2 2 2
y
y = ρ · sin θ · sin ϕ ⇔ θ = arctg x .
 
 ϕ = arccos √ 2 z 2 2
z = ρ · cos ϕ x +y +z

Demonstraţie. Fie M  proiecţia punctului M pe planul de coordonate

(xOy) şi M  proiecţia lui M pe axa (Oz). Mai considerăm proiecţiile M1 şi
M2 ale lui M  pe axele (Ox) şi respectiv (Oy).

ϕ ρ

În continuare vom determina coordonatele carteziene (x, y, z) ı̂n funcţie de

cele polare (ρ, θ, ϕ).
 REPERE 141

−−−→



Din triunghiul dreptunghic M OM  obţinem cos(M
OM  ) = OM 
−−→ , adică
 # OM  $ 
cos ϕ = ρz , dacă ϕ ∈ 0, π2 , şi cos(π − ϕ) = − cos ϕ = − ρz , dacă ϕ ∈ π2 , π .
În concluzie cos ϕ = ρz , adică z = ρ cos ϕ.
−−−→
În acelaşi mod din triunghiul dreprtunghic M OM  obţinem OM   = ρ ·
sin ϕ, iar ı̂n triunghiurile dreptunghice M  OM1 şi M  OM2 avem x =
−−−→ −−−→
OM   · cos θ şi y = OM   · sin θ. În final rezultă x = ρ · cos θ · sin ϕ şi
y = ρ · sin θ · sin ϕ.
Acum, dacă ridicăm la pătrat expresiile lui x, y şi z şi le adunăm obţinem
ρ2 = x2 + y 2 + z 2 . Din expresia lui x şi cea a lui y rezultă xy = tg θ şi din
expresia lui z şi cea a lui ρ obţinem ϕ = arccos √ 2 z 2 2 . Avem astfel şi
x +y +z
coordonatele polare ale punctului determinate ı̂n funcţie de cele carteziene,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

3. Coordonate cilindrice
Fie reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄, k̄}) ı̂n
spaţiu.
Definiţia 7.16. Dacă M este un punct din spaţiu cu M ∈/ (Oz) atunci
−−−→
−−−→
ρ = OM  ∈ (0, ∞), θ = (ī, OM ) ∈ [0, 2π) şi t ∈ (−∞, ∞), unde M  este
proiecţia punctului M pe planul de coordonate (xOy), iar

 −−−→
−−−→
OM   dacă (k̄, OM  ) = 0
t= −−−→ −−−→ ,


−OM   dacă (k̄, OM  ) = π
unde M  este proiecţia lui M pe axa (Oz), se numesc coordonatele cilindrice
ale punctului M .
Observaţia 7.9. Unghiul θ se măsoară ı̂n sensul invers acelor de ceasornic
−−−→
şi dinspre ī spre OM  .
Avem următoarele două rezultate ale căror demonstraţii sunt imediate.
Propoziţia 7.16. Aplicaţia f : E3 \ (Oz) → (0, ∞) × [0, 2π) × (−∞, ∞)
care asociază fiecărui punct din spaţiu care nu aparţine axei de coordonate
(Oz), tripletul format din coordonatele sale cilindrice, adică f (M ) = (ρ, θ, t),
este o aplicaţie bijectivă.
Propoziţia 7.17. Dacă un punct M din spaţiu cu M ∈ / (Oz) are coordo-
natele carteziene (x, y, z) şi coordonatele cilindrice (ρ, θ, t) atunci avem
  
 x = ρ · cos θ  ρ = x2 + y 2
y = ρ · sin θ ⇔ θ = arctg xy .
 
z=t t=z
142 REPERE

4. Distanţe. Arii. Volume

În această secţiune vom prezenta câteva aplicaţii ale determinării punctelor
din plan sau din spaţiu cu ajutorul coordonatelor carteziene.
Pe tot parcursul secţiunii vom folosi, ı̂n plan, reperul cartezian ortonor-
mat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄}) şi sistemul de axe de coordonate
corespunzător (Ox), (Oy) şi, ı̂n spaţiu reperul cartezian ortonormat orientat
pozitiv R = (O, B = {ī, j̄, k̄}) şi axele de coordonate (Ox), (Oy) şi (Oz).
Propoziţia 7.18. (1) Distanţa dintre două puncte din plan A(x1 , y1 )
şi B(x2 , y2 ) este

d(A, B) = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 .
(2) Distanţa dintre două puncte din spaţiu A(x1 , y1 , z1 ) şi B(x2 , y2 , z2 )
este

d(A, B) = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 .
Demonstraţie. Este clar că distanţa dintre două puncte, din plan sau
−−→
din spaţiu, este egală cu lungimea segmentului orientat AB.
Acum, dacă A şi B sunt puncte din plan, avem
−−→ −→ −−→
AB = OA − OB = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄
−−→ 
şi d(A, B) = AB = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 .
Dacă A şi B sunt puncte din spaţiu rezultă
−−→ −→ −−→
AB = OA − OB = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄ + (z2 − z1 ) · k̄
−−→ 
şi d(A, B) = AB = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 .

Propoziţia 7.19. Fie punctele A(x1 , y1 , z1 ) şi B(x2 , y2 , z2 ) ı̂n spaţiu. Co-
−−→
ordonatele unui punct M care ı̂mparte segmentul orientat AB ı̂ntr-un raport
−−→ −−→
k ∈ R \ {−1}, adică AM = k · M B, sunt
x1 + k · x2 y1 + k · y2 z 1 + k · z2
xM = , yM = , zM = .
1+k 1+k 1+k
Demonstraţie. Avem
−−→ −−→ −→
AM = OM − OA = (xM − x1 ) · ī + (yM − y1 ) · j̄ + (zM − z1 ) · k̄
şi
−−→ −−→ −−→
M B = OB − OM = (x2 − xM ) · ī + (y2 − yM ) · j̄ + (z2 − zM ) · k̄.
Obţinem
−−→ −−→
AM = k · M B ⇔ (xM − x1 ) · ī + (yM − y1 ) · j̄ + (zM − z1 ) · k̄
= k · (x2 − xM ) · ī + k · (y2 − yM ) · j̄ + k · (z2 − zM ) · k̄,
de unde rezultă imediat formulele de calcul pentru coordonatele punctului
M.

Din această propoziţie obţinem imediat următorul
 REPERE 143

Corolar 7.20. Mijlocul segmentului cu vârfurile A(x1 , y1 , z1 ) şi B(x2 ,

2 y1 +y2 z1 +z2
y2 , z2 ) este punctul M ( x1 +x
2 , 2 , 2 ).

În acelaşi fel avem, ı̂n plan, următoarea

Propoziţia 7.21. Fie punctele A(x1 , y1 ) şi B(x2 , y2 ) ı̂n plan. Coordo-
−−→
natele unui punct M care ı̂mparte segmentul orientat AB ı̂ntr-un raport k ∈
R \ {−1} sunt
x1 + k · x2 y1 + k · y2
xM = , yM = .
1+k 1+k
Aplicaţie 7.1. Fie punctele necoliniare A(x1 , y1 , z1 ), B(x2 , y2 , z2 ) şi C(x3 ,
y3 , z3 ). Atunci centrul de greutate G al triunghiului ABC sunt
x1 + x2 + x3 y1 + y2 + y3 z1 + z2 + z3
xG = , yG = , zG = .
3 3 3
Într-adevăr, dacă A este mijlocul segmentului BC atunci coordonatele
y2 +y3
sale sunt xA
= x2 +x 3
2 , yA =


2 şi zA
= z2 +z 3
2 , şi, deoarece centrul de

greutate se află pe mediana AA la două treimi de vârf şi o treime de bază,
−−→
adică ı̂mparte segmentul AA ı̂n raportul k = 2, atunci avem
y2 +y3
x1 + 2 · x2 +x3
2 x1 + x2 + x3 y1 + 2 · 2 y1 + y 2 + y 3
xG = = , yG = =
3 3 3 3
şi
z1 + 2 · z2 +z
2
3
z1 + z2 + z3
zG = = .
3 3
Propoziţia 7.22. (1) Aria triunghiului din plan cu vârfurile A(x1 ,
y1 ), B(x2 , y2 ) şi C(x3 , y3 ) este

x y 1

1 1

A
ABC = ·

x2 y2 1

.
2
x y 1

3 3

(2) Aria triunghiului din spaţiu cu vârfurile A(x1 , y1 , z1 ), B(x2 , y2 , z2 ) şi

C(x3 , y3 , z3 ) este


 x y 1

2 

x1 z1


1 

1 1
2 
y1 z1 1
2
1
A
ABC = · 
x2 y2 1

x2 z2 1
+
y2 z 2 1
.

2
x3 y3 1

x3 z3 1

y3 z 3 1

Demonstraţie. Aşa cum am văzut ı̂n capitolul precedent, aria parale-

−−→ −→ −−→ −→
logramului construit pe AB şi AC este A = AB × AC şi, prin urmare aria
triunghiului construit pe cele două segmente orientate, adică ABC, va fi
1 −−→ −→
A
ABC = · AB × AC.
2
Dacă A, B şi C sunt puncte din spaţiu avem
−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄ + (z2 − z1 ) · k̄,
−→ −−→ −→
AC = OC − OA = (x3 − x1 ) · ī + (y3 − y1 ) · j̄ + (z3 − z1 ) · k̄,
144 REPERE

şi

ī j̄ k̄

−−→ −→

AB × AC =
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1

y − y1 z 2 − z 1

2
· ī −
x2 − x1 z2 − z1
· j̄
y3 − y1 z 3 − z 1

x3 − x1 z3 − z1

x − x1 y2 − y1

2
· k̄.

x3 − x1 y3 − y1
Folosind proprietăţile determinanţilor obţinem

x1 y1 1
L2 + L1
x1 y1 1

x2 − x1 y2 − y1

=
x2 − x1 y2 − y1 0
=
x2 y2 1
.

x3 − x1 y3 − y1

x3 − x1 y3 − y1 0
L3 + L1
x3 y3 1

Transformând ı̂n acelaşi fel şi ceilalţi doi determinanţi din expresia de mai sus
avem
−−→ −→ 2
A2
ABC = 14 · AB
× AC

$

x1 y1 1

2 

x1 z1 1

2
= 14 ·

x2 y2 1

x2 z2 1

x3 z3 1

x3 y3
1


y1 z1 1
2 #

y2 z2 1

.

y3 z 3 1

În final, presupunând că punctele A, B şi C sunt ı̂n planul (xOy) deter-
minat de originea O şi de vectorii ī şi j̄, această formulă devine



x1 y1 1

2

x y 1

1 

1

1 1

.
A
ABC = · 
x2 y2 1
= 2 ·

x2 y2 1

2
x3 y3 1

x3 y3 1

Propoziţia 7.23. Volumul tetraedrului cu vârfurile A(x1 , y1 , z1 ), B(x2 ,
y2 , z2 ), C(x3 , y3 , z3 ) şi D(x4 , y4 , z4 ) este

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

VABCD = ·

6
x3 y3 z3 1

x4 y4 z4 1

−−→ −→ −−→
Demonstraţie. Volumul tetraedrului construit pe AB, AC şi AD este
1 −−→ −→ −−→
VABCD = · |(AB, AC, AD)|.
6
Avem
−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄ + (z2 − z1 ) · k̄,
 REPERE 145

−→ −−→ −→
AC = OC − OA = (x3 − x1 ) · ī + (y3 − y1 ) · j̄ + (z3 − z1 ) · k̄,
−−→ −−→ −→
AD = OD − OA = (x4 − x1 ) · ī + (y4 − y1 ) · j̄ + (z4 − z1 ) · k̄
şi

x − x1 y2 − y1 z 2 − z 1

.
VABCD = ·

x3 − x1 y3 − y1 z 3 − z 1

6
x −x y4 − y1 z 4 − z 1

4 1
Din proprietăţile determinanţilor rezultă

x1 y1 z1 1

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 0

x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1
= −

x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 0

x4 − x1 y4 − y1 z4 − z1

x4 − x1 y4 − y1 z4 − z1 0

L2 + L1
x1 y1 z1 1

L3 + L1
x y2 z2 1

2 ,
=
x3 y3 z3 1

L4 + L1
x4 y4 z 4 1

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Exemplu 7.5. Fie punctele A(1, 2, 1), B(2, 1, 3), C(−2, 1, 3) şi D(0, 2, 0).
Să se calculeze volumul tetraedrului ABCD, aria triunghiului BCD şi dis-
tanţa de la punctul A la planul (BCD).
Volumul tetraedrului este

1 2 1 1

2 1 3 1

VABCD = ·


= 1.
6
−2 1 3 1

0 2 1 1

Aria triunghiului BCD este



 1

2 

2 3 1

2 

1 3 1

1 

2 1
2
A
BCD = · 
−2 1 1

−2 3 1

1 3 1
,

2
0 2 1

0 0 1

2 0 1

146 REPERE
√
adică A
BCD = 2 · 10.
Distanţa de la punctul A la planul (BCD) este egală cu lungimea h a
ı̂nălţimii din A a tetraedrului ABCD. Avem
1
VABCD = · h · A
BCD ,
3
de unde rezultă
√
3·V 3 · 10
d(A, (BCD)) = h = = .
A
BCD 20
 CAPITOLUL 8

DREAPTA ÎN PLAN

Dreapta ı̂n plan este studiată cu ajutorul geometriei analitice ı̂ncă din
clasele liceale. În acest capitol vom reaminti (şi uneori demonstra) unele rezul-
tate deja cunoscute cititorilor şi le vom adăuga unele noi, care vor veni să
completeze studiul acestui subiect.

1. Reprezentări analitice ale dreptelor ı̂n plan

O dreaptă poate fi determinată ı̂n mai multe moduri: cunoscând un punct
de pe dreaptă şi vectorul ei director, cunoscând două puncte distincte de pe
dreptă sau cunoscând distanţa de la originea reperului cartezian considerat la
dreaptă şi versorul normal la aceasta. Vom studia ı̂n continuare fiecare din
aceste cazuri şi vom determina ecuaţiile dreptelor obţinute.
Vom folosi ı̂n ı̂ntregul capitol reperul ortonormat orientat pozitiv R =
(O, B = {ī, j̄}) şi axele de coordonate corespunzătoare (Ox) şi (Oy).

1.1. Dreapta determinată de un punct şi vectorul director. Con-

siderăm dreapta (d) pentru care cunoaştem punctul M0 (x0 , y0 ) ∈ (d) şi vec-
torul v̄  (d), v̄ = a · ī + b · j̄, cu a2 + b2 > 0, care se numeşte vectorul director
al lui (d). Considerăm M (x, y) un punct oarecare pe dreapta (d). Notăm
vectorii de poziţie ai punctelor M0 şi M cu r̄0 şi respectiv r̄.

r0 v

j r

−−−→
Din faptul că v̄ este vectorul director al dreptei (d) urmează că M M0  v̄,
−−−→
adică M M0 = λ · v̄, λ ∈ R. Avem
−−−→ −−→ −−−→
M M0 = OM − OM0 = r − r0 = (x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄
147
148 DREAPTA ÎN PLAN

şi atunci obţinem condiţia necesară şi suficientă (ı̂n forma sa vectorială) ca
punctul M (x, y) să aparţină dreptei (d), adică ecuaţia vectorială a dreptei (d),
(d) : r̄ − r̄0 = λ · v̄, λ ∈ R.
Înlocuind vectorii r̄ − r̄0 şi v̄ ı̂n ecuaţia vectorială rezultă
(x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄ = λ · a · ī + λ · b · j̄, λ∈R
şi, mai departe, ecuaţiile parametrice ale dreptei (d):

x = x0 + λ · a
(d) : , λ ∈ R.
y = y0 + λ · b
Eliminând λ ı̂ntre cele două ecuaţii de mai sus obţinem ecuaţia canonică a
dreptei (d):
x − x0 y − y0
(d) : = .
a b
De aici rezultă ecuaţia redusă a dreptei (d):
(d) : y = m · x + n,
unde m = ab se numeşte panta dreptei (d) şi n = y0 − ab · x0 .
Deoarece, aşa cum am văzut, ecuaţia unei drepte este o ecuaţie de gradul
1 putem scrie ecuaţia generală a unei drepte ı̂n plan
(d) : A · x + B · y + C = 0,
unde A, B şi C sunt constante reale astfel ı̂ncât A şi B nu se anulează simultan
(această ultimă condiţie poate fi scrisă A2 +B 2 > 0). Se observă că, ı̂n cazul ı̂n
care drepta (d) este dată prin ecuaţia generală, atunci panta sa este m = − B A
.
Observaţia 8.1. Este evident, din modul ı̂n care au fost determinate, că
toate formele ecuaţiei unei drepte ı̂n plan deduse aici sunt echivalente.
Exemplu 8.1. Să se scrie ecuaţia dreptei (d) din plan al cărei vector
director este v̄ = 4 · ī − 2j̄, ştiind că M0 (1, 1) ∈ (d).
Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d) sunt

x=1+4·λ
(d) : , λ ∈ R.
y =1−2·λ
Ecuaţia canonică este
x−1 y−1
(d) : = ,
4 −2
iar cea redusă
1 3
(d) : y = − · x + .
2 2
Din această ultimă ecuaţie vedem că panta dreptei este m = − 12 .
În final, ecuaţia generală a dreptei (d) poate fi scrisă astfel
(d) : x + 2 · y − 3 = 0.
 DREAPTA ÎN PLAN 149

1.2. Dreapta determinată de două puncte distincte. În continuare

fie dreapta (d) şi punctele distincte M1 (x1 , y1 ) ∈ (d) şi M2 (x2 , y2 ) ∈ (d).
−−−→ −−−→
Notăm cu r̄1 = OM1 şi cu r̄2 = OM2 vectorii de poziţie ai celor două puncte.
−−→
Considerăm un punct oarecare M (x, y) pe dreaptă şi r̄ = OM vectorul său de
poziţie.

Din faptul că punctele M1 , M2 şi M sunt coliniare rezultă că segmentele
−−−−→ −−−→ −−−→ −−−−→
orientate M1 M2 şi M1 M sunt coliniare, adică M1 M = λ · M1 M2 , λ ∈ R.
Ţinând cont că
−−−→ −−→ −−−→
M1 M = OM − OM1 = r̄ − r̄1 = (x − x1 ) · ī + (y − y1 ) · j̄
şi
−−−−→ −−−→ −−−→
M1 M2 = OM2 − OM1 = r̄2 − r̄1 = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄
obţinem ecuaţia vectorială a dreptei (d):
(d) : r̄ = r̄1 + λ · (r̄2 − r̄1 ), λ ∈ R.
Folosind ı̂n această ecuaţie expresiile vectorilor de poziţie ı̂n baza B avem
ecuaţiile parametrice ale dreptei (d):

x = x1 + λ · (x2 − x1 )
(d) : , λ ∈ R.
y = y1 + λ · (y2 − y1 )
Ecuaţia canonică a dreptei (d) se obţine eliminând parametrul λ ı̂ntre cele
două ecuaţii:
x − x1 y − y1
(d) : = .
x2 − x1 y2 − y1
Ecuaţia canonică poate fi pusă şi sub forma

x − x1 y − y1

(d) :

=0
x2 − x1 y2 − y1

sau, procedând la fel ca ı̂n cazul calculului ariei unui triunghi efectuat ı̂n
capitolul precedent,

x y 1

(d) :

x1 y1 1

= 0.

x2 y2 1

150 DREAPTA ÎN PLAN

În sfârşit, ecuaţia redusă a dreptei (d) este, ı̂n acest caz,
y2 − y1 y2 − y1
(d) : y = ·x− · x1 + y1 .
x2 − x1 x2 − x1
Observaţia 8.2. În acest caz de determinare a unei drepte, panta aces-
teia va fi m = xy22 −y
−x1 . Dacă x2 = x1 = α = constant ∈ R atunci ecuaţia dreptei
1

va fi
(d) : x = α = constant ∈ R,
şi, astfel, dreapta va fi paralelă cu axa (Oy).
Observaţia 8.3. Este evident că ı̂n cazul dreptei determinate de punctele
M1 şi M2 vectorul său director va fi v̄ = r̄2 − r̄1 = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄.
Exemplu 8.2. Să se scrie ecuaţia dreptei din plan determinată de punctele
M1 (1, 2) şi M2 (−1, 3). Să se determine vectorul director al acestei drepte şi
panta ei.
Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d) sunt

x = 1 + (−1 − 1) · λ = 1 − 2 · λ
(d) : , λ ∈ R,
y = 2 + (3 − 2) · λ = 2 + λ
iar ecuaţia sa canonică este
x−1 y−2 x−1 y−2
(d) : = ⇔ (d) : = .
−1 − 1 3−2 −2 1
De aici se observă că vectorul director al dreptei (d) este v̄ = −2 · ī + j̄.
Ecuaţia redusă a dreptei va fi
1 5
(d) : y = − · x + ,
2 2
deci panta lui (d) este m = − 12 . Avem şi ecuaţia generală
(d) : x + 2 · y − 5 = 0.
1.3. Ecuaţia normală a unei drepte. Fie dreapta (d) pentru care
cunoaştem versorul normal la dreptă, adică vectorul liber n̄ ⊥ (d) cu n̄ = 1
"ī) = α ∈ [0, 2π). Astfel versorul n̄ va fi dat de
şi (n̄,
n̄ = cos α · ī + sin α · j̄.
Presupunem deasemeni ca fiind cunoscută distanţa d(O, (d)) = p ≥ 0 de la
originea O la dreapta (d).
Considerăm punctul P ∈ (d), proiecţia lui O pe dreapta (d), şi avem
−−→
OP  = p, adică
−−→
OP = p · n̄ = p · cos α · ī + p · sin α · j̄.
−−→ −−→
Acum, un punct M (x, y) aparţine dreptei (d) dacă şi numai dacă OP ⊥ P M ,
−−→ −−→
adică OP · P M = 0. Dar
−−→
P M = (x − p · cos α) · ī + (y − p · sin α) · j̄
şi atunci avem
−−→ −−→
OP · P M = 0
 DREAPTA ÎN PLAN 151

j n

⇔ p · cos α · (x − p · cos α) + p · sin α · (y − p · sin α) = 0

⇔ x · p · cos α + y · p · sin α − p2 · (cos2 α + sin2 α) = 0
de unde rezultă ecuaţia normală a dreptei (d)
(d) : x · cos α + y · sin α − p = 0.

2. Unghiul a două drepte

Fie dreptele (d1 ) şi (d2 ) ı̂n plan date prin ecuaţiile canonice
x − x1 y − y1 x − x2 y − y2
(8.1) (d1 ) : = , (d2 ) : = .
a1 b1 a2 b2
Vectorii directori ai acestor drepte vor fi v̄1 = a1 · ī + b1 · j̄ şi respectiv v̄2 =
a2 · ī+b2 · j̄. Cum unghiul ϕ făcut de cele două drepte coincide, ı̂n mod evident,
cu unghiul dintre vectorii lor directori, avem
v̄1 · v̄2 a1 · a2 + b1 · b2
cos ϕ = cos(v̄1 , v̄2 ) = = 2  .
v̄1  · v̄2  a1 + b21 · a22 + b22
Avem următorul rezultat imediat.
Propoziţia 8.1. Dreptele (d1 ) şi (d2 ) date de ecuaţiile (8.1) sunt perpen-
diculare dacă şi numai dacă a1 · a2 + b1 · b2 = 0.
Aşa cum ştim, vectorii liberi v̄1 şi v̄2 sunt coliniari dacă şi numai dacă
a1
a2 = bb12 , adică avem
Propoziţia 8.2. Dreptele (d1 ) şi (d2 ) date de ecuaţiile (8.1) sunt paralele
sau coincid dacă şi numai dacă aa12 = bb12 .

În continuare considerăm dreptele (d1 ) şi (d2 ) ı̂n plan date prin ecuaţiile
reduse
(d1 ) : y = m1 · x + n1 , (d2 ) : y = m2 · x + n2 .
Notăm cu ϕ1 şi cu ϕ2 unghiurile făcute de dreptele (d1 ) şi respectiv (d2 ) cu
vectorul ī şi cu ϕ ∈ [0, π2 ] unghiul dintre cele două drepte.
Fie {M1 (x1 , 0)} = (d1 ) ∩ (Ox) intersecţia dreptei (d1 ) cu axa (Ox) şi
M2 (x2 , y2 ) un alt punct de pe dreapta (d1 ). Atunci panta dreptei va fi m1 =
152 DREAPTA ÎN PLAN

ϕ1 ϕ2

y2
x2 −x1 . Proiectăm punctul M2 pe axa (Ox) ı̂n punctul M3 (x2 , 0) şi avem ı̂n
M1 M2 M3
−−−−→

M2 M3  y2 π
tg ϕ1 = tg(M2 M1 M3 ) = −−−−→ = = m1 , dacă ϕ1 ∈ [0, )
M1 M3  x2 − x1 2
şi
y2 π
tg(π − ϕ1 ) = − tg ϕ1 = = −m1 , dacă ϕ1 ∈ ( , π].
x1 − x2 2
Acum, dacă ϕ = π2 atunci tg ϕ1 → ∞, dreapta (d1 ) este perpendiculară pe
axa (Ox) şi, ı̂n acest caz, are ecuaţia (d1 ) : x = constant adică m1 → ∞.
În concluzie tg ϕ1 = m1 şi, analog pentru drepta (d2 ), avem tg ϕ2 = m2 .
Acum este clar că avem ϕ = |ϕ2 − ϕ1 | şi, mai departe, obţinem unghiul
dintre cele două drepte astfel
| tg ϕ2 − tg ϕ1 | |m2 − m1 |
tg ϕ = tg |ϕ2 − ϕ1 | = = .
1 + tg ϕ1 · tg ϕ2 1 + m1 · m2
Din această formulă avem
ϕ = 0 ⇔ m1 = m2
şi
π
ϕ= ⇔ tg ϕ → ∞ ⇔ m1 · m2 = −1,
2
adică următoarele două propoziţii.
Propoziţia 8.3. Două drepte ı̂n plan sunt paralele dacă şi numai dacă
pantele lor sunt egale.
Propoziţia 8.4. Două drepte ı̂n plan sunt perpendiculare dacă şi numai
dacă produsul pantelor lor este egal cu −1.
În final, dacă avem dreptele
(8.2) (d1 ) : A1 · x + B1 · y + C1 = 0, (d2 ) : A2 · x + B2 · y + C2 = 0
ı̂n plan, atunci pantele lor sunt m1 = − B A1
1
şi respectiv m2 = − B
A2
2
. Prin
urmare m1 = m2 dacă şi numai dacă B1 = B2 . Dacă, ı̂n plus, B1 = B2 = C
A1 A2 A1 A2
C2
1

atunci este clar că dreptele coincid. Avem astfel

 DREAPTA ÎN PLAN 153

Propoziţia 8.5. Dreptele (d1 ) şi (d2 ) date de ecuaţiile (8.2) sunt paralele
dacă şi numai dacă
A1 A2 C1
= = .
B1 B2 C2
Dreptele (d1 ) şi (d2 ) coincid dacă şi numai dacă
A1 A2 C1
= = .
B1 B2 C2

3. Distanţa de la un punct la o dreaptă

Fie dreapta (d) ı̂n plan dată prin ecuaţia generală
(d) : A · x + B · y + C = 0.
Căutăm ecuaţia normală a lui (d) sub forma
(d) : x · cos α + y · sin α − p = 0.
Această operaţiune poartă numele de normalizarea ecuaţiei dreptei (d).
Cum cele două ecuaţii determină aceeaşi dreptă avem
cos α sin α p
= = − = λ, λ ∈ R,
A B C
de unde rezultă cos α = λ·A, sin α = λ·B şi −p = λ·C. Din cos2 α+sin2 α = 1
urmează λ2 · (A2 + B 2 ) = 1, adică λ = ± √A21+B 2 . Astfel
A B C
cos α = ± √ , sin α = ± √ , −p = ± √ .
A2 + B 2 A2 + B 2 A2 + B 2
Am obţinut ecuaţia normală a dreptei (d) sub forma
A B C
(d) : √ ·x+ √ ·y+ √ = 0.
A2
+B 2 2
A +B 2 A + B2
2

p δ
α

În continuare, fie punctul M0 (x0 , y0 ) ı̂n plan şi notăm cu δ = d(M0 , (d))
distanţa de la M0 la dreapta (d). Considerăm dreapta (d0 ) ı̂n plan astfel ı̂ncât
M0 ∈ (d0 ) şi (d0 )  (d). Rezultă că distanţa dintre cele două drepte este egală
154 DREAPTA ÎN PLAN

cu δ şi atunci distanţa de la O la (d0 ) va fi egală cu p ± δ. Din (d0 )  (d) avem

ecuaţia normală a dreptei (d0 )
(d0 ) : x · cos α + y · sin α − (p ± δ) = 0.
Acum, din M0 (x0 , y0 ) ∈ (d0 ) rezultă x0 · cos α + y0 · sin α − (p ± δ) = 0 de unde
obţinem ±δ = x · cos α + y · sin α − p, adică δ = |x · cos α + y · sin α − p|. Aşa
cum am văzut mai sus,
A B C
cos α = ± √ , sin α = ± √ , −p = ± √
A2 + B 2 A2 + B 2 A2 + B 2
şi, ı̂n concluzie, avem formula distanţei de la punctul M0 (x0 , y0 ) la dreapta
(d) : A · x + B · y + C = 0
|A · x0 + B · y0 + C|
δ = d(M0 , (d)) = √ .
A2 + B 2
Exemplu 8.3. Să se determine distanţa de la punctul M0 (1, 2) la dreapta
(d) care trece prin punctele M1 (1, 0) şi M2 (3, −1).
Ecuaţia canonică a dreptei (d) este
x−1 y
(d) : = ,
2 −1
iar ecuaţia sa generală este
(d) : x + 2 · y − 1 = 0.
Prin urmare distanţa căutată va fi
√
|1 + 4 − 1| 4· 5
δ = d(M0 , (d)) = √ = .
1+4 5
4. Fascicule de drepte ı̂n plan
Definiţia 8.1. Fie dreptele concurente (d1 ) şi (d2 ) ı̂n plan şi fie M0 punc-
tul lor de intersecţie. Mulţimea tuturor dreptelor din plan care trec prin
punctul M0 se numeşte fasciculul de drepte determinat de (d1 ) şi (d2 ).
Propoziţia 8.6. Ecuaţia unei drepte din fasciculul determinat de dreptele
concurente
(d1 ) : A1 · x + B1 · y + C1 = 0 şi (d2 ) : A2 · x + B2 · y + C2 = 0
este
(d) : α · (A1 · x + B1 · y + C1 ) + β · (A2 · x + B2 · y + C2 ) = 0,
unde α şi β sunt doi parametri reali oarecare.
Demonstraţie. Fie M0 (x0 , y0 ) punctul de intersecţie al dreptelor (d1 ) şi
(d2 ) şi fie (d) : A · x + B · y + C = 0 o dreaptă din fasciculul determinat de
(d1 ) şi (d2 ). Atunci coordonatele punctului M0 verifică sistemul format din
ecuaţiile celor trei drepte

 A1 · x + B1 · y = −C1
A2 · x + B2 · y = −C2 ,

A · x + B · y = −C
 DREAPTA ÎN PLAN 155
 
A1 B1
a cărui matrice asociată este E =  A2 B2  cu rang E ≤ 2. Matricea
A B
 
A1 B1 −C1
extinsă a sistemului este Ē =  A2 B2 −C2 . Deoarece acest sistem
A B −C
este compatibil urmează că rang Ē = rang E ≤ 2, adică det Ē = 0. Din
proprietăţile determinanţilor rezultă că linia a treia a acestui determinant este
o combinaţie liniară a celorlalte două, adică există α, β ∈ R astfel ı̂ncât
A = α · A1 + βA2 , B = α · B1 + β · B2 , C = α · C1 + β · C2 ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Exemplu 8.4. Să se găsească dreapta din fasciculul determinat de (d1 ) :
x + y − 2 = 0 şi (d2 ) : 2 · x − y = 0 care este perpendiculară pe dreapta
(d3 ) : 2 · x + y − 1 = 0.
Mai ı̂ntâi vom verifica dacă una din dreptele (d1 ) sau (d2 ) este perpendi-
culară pe (d3 ). Panta dreptei (d3 ) este m3 = −2, iar pantele dreptelor (d1 ) şi
(d2 ) sunt m1 = −1 şi respectiv m2 = 2. Cum două drepte sunt perpendiculare
dacă şi numai dacă produsul pantelor lor este egal cu −1 rezultă că nici (d1 )
şi nici (d2 ) nu sunt perpendiculare pe (d3 ).
În continuare fie o dreaptă oarecare (d) din fascicul:
(d) : α · (x + y − 2) + β · (2x − y) = 0, α, β ∈ R.
Deoarece nici una din dreptele (d1 ) şi (d2 ) nu este dreapta căutată atunci
α = 0 şi β = 0. Astfel ecuaţia dreptei (d) poate fi scrisă
(d) : x + y − 2 + λ · (2x − y) = 0 ⇔ (2 · λ + 1) · x − (λ − 1) · y − 2 = 0,
unde λ = αβ ∈ R. Prin urmare panta lui (d) este m = 2·λ+1
λ−1 şi (d) ⊥ (d3 ) dacă
şi numai dacă
2·λ+1
m · m3 = −1 ⇔ −2 · = −1,
λ−1
adică λ = −1. Am obţinut dreapta
(d) : −x + 2 · y − 2 = 0.
 CAPITOLUL 9

PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

Acest capitol este dedicat studiului planului şi dreptei privite ca submul-
ţimi ale spaţiului. Determinarea ecuaţiilor acestora, a proprietăţilor lor geo-
metrice atunci când le sunt cunoscute ecuaţiile, găsirea unor formule de calcul
pentru distanţe ı̂n spaţiu sunt câteva dintre problemele pe care le vom rezolva
ı̂n continuare.
În general, ı̂n acest capitol, vom folosi reperul ortonormat orientat pozitiv
R = (O, B = {ī, j̄, k̄}) şi axele de coordonate corespunzătoare (Ox), (Oy) şi
(Oz).

1. Reprezentări analitice ale planului

1.1. Planul determinat de un punct şi vectorul normal. Fie planul
(P ) ı̂n spaţiu, pentru care cunoaştem punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (P ) şi vectorul
N̄ a cărui direcţie este perpendiculară pe (P ), numit vector normal la plan,
dat de N̄ = A · ī + B · j̄ + C · k̄, cu A2 + B 2 + C 2 > 0 (pe scurt N̄ (A, B, C)).
Considerăm un punct oarecare M (x, y, z) ∈ (P ). Notăm cu r̄0 şi r̄ vectorii de
poziţie ai punctelor M0 şi respectiv M şi avem
−−−→ −−→
r̄0 = OM0 = x0 · ī + y0 · j̄ + z0 · k̄, r̄ = OM = x · ī + y · j̄ + z · k̄.

−−−→
Acum, condiţia M ∈ (P ) este echivalentă cu N̄ ⊥ M0 M şi, mai departe,
−−−→
cu N̄ · M0 M = 0. Deoarece
−−−→ −−→ −−−→
M0 M = OM − OM0 = r̄ − r̄0 = (x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄ + (z − z0 ) · k̄
157
158 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

am obţinut ecuaţia vectorială a planului (P ):

(P ) : N̄ · (r̄ − r̄0 ) = 0

Înlocuind vectorii N̄ şi r̄−r̄0 cu expresiile lor ı̂n baza B = {ī, j̄, k̄} avem ecuaţia
canonică a planului (P ):
(P ) : A · (x − x0 ) + B · (y − y0 ) + C · (z − z0 ) = 0.
Notând D = −A · x0 − B · y0 − C · z0 rezultă ecuaţia generală a planului (P ):
(P ) : A · x + B · y + C · z + D = 0.

Cazuri particulare. În continuare vom pune ı̂n evidenţă, cu ajutorul ecuaţiei
generale a unui plan, câteva cazuri particulare importante, şi anume cazul ı̂n
care originea reperului cartezian aparţine planului şi cazurile când planul este
paralel cu unul din planele de coordonate.
(1) Dacă punctul O(0, 0, 0) aparţine planului (P ) : A·x+B·y+C ·z+D =
0 atunci urmează D = 0 şi ecuaţia lui (P ) este, ı̂n acest caz,
(P ) : A · x + B · y + C · z = 0.
(2) Dacă (P )  (xOy) atunci, evident, vectorul k̄(0, 0, 1) este normal la
planul (P ) şi ecuaţia acestuia devine
(P ) : z + D = 0.
(3) Dacă (P )  (xOz) atunci vectorul normal la (P ) poate fi considerat
j̄(0, 1, 0) şi ecuaţia planului este
(P ) : y + D = 0.
(4) Dacă (P )  (yOz) atunci ī(1, 0, 0) este normal la plan şi ecuaţia acesta
va avea ecuaţia
(P ) : x + D = 0.
Exemplu 9.1. Să se determine ecuaţia planului (P ) ştiind că acesta este
paralel cu axa (Oz) şi conţine punctele M1 (1, 2, 1) şi M2 (1, −1, 1).
Căutăm ecuaţia planului ı̂n forma sa generală (P ) : A·x+B·y+C·z+D = 0.
Un vector normal la plan va fi N̄ (A, B, C). Deoarece (P )  (Oz) urmează că
N̄ ⊥ k̄, adică N̄ · k̄ = 0, de unde obţinem C = 0. Impunând ca M1 ∈ (P ) şi
M2 ∈ (P ) rezultă

A + 2B + D = 0
.
A−B+D =0
Matricea acestui sistem are rangul egal cu 2 şi putem alege ca necunoscute
principale A şi B, obţinând B = 0 şi A = −D. În concluzie avem ecuaţia
planului (P ):
(P ) : −D · x + D = 0 ⇔ (P ) : x − 1 = 0.
Se observă că planul (P ) este paralel cu planul (yOz).
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 159

1.2. Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari.

Considerăm planul (P ) pentru care cunoaştem un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (P )
şi doi vectori liberi v̄(a1 , b1 , c1 )  (P ) şi v̄2 (a2 , b2 , c2 )  (P ), cu direcţiile paralele
cu planul.
Atunci un punct oarecare M (x, y, z) aparţine planului (P ) dacă şi nu-
−−−→
mai dacă vectorii M0 M , v̄1 şi v̄2 sunt coplanari, adică dacă şi numai dacă
−−−→
(M0 M , v̄1 , v̄2 ) = 0.

v1
v2

Deoarece
−−−→ −−→ −−−→
M0 M = OM − OM0 = r̄ − r̄0 = (x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄ + (z − z0 ) · k̄,
−−→ −−−→
unde r̄ = OM = x · ī + y · j̄ + z · k̄ şi r̄0 = OM0 = x0 · ī + y0 · j̄ + z0 · k̄ sunt
vectorii de poziţie ai punctelor M şi respectiv M0 , obţinem ecuaţia vectorială
a planului:
(P ) : (r̄ − r̄0 , v̄1 , v̄2 ) = 0.
De aici rezultă ecuaţia canonică a lui (P ), ı̂n acest caz,

x − x0 y − y0 z − z0

(P ) :

a1 b1 c1

= 0.

a2 b2 c2

1.3. Planul determinat de trei puncte necoliniare. Mai ı̂ntâi avem

următorul rezultat, cunoscut ı̂ncă din lecţiile de geometrie sintetică din clasele
gimnaziale.
Propoziţia 9.1. Trei puncte necoliniare din spaţiu determină ı̂n mod unic
un plan, adică există un singur plan care conţine cele trei puncte.
În continuare considerăm planul (P ) ı̂n spaţiu determinat de punctele
necoliniare M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ) şi M3 (x3 , y3 , z3 ) şi fie punctul M (x,
y, z) ∈ (P ). Această ultimă condiţie este echivalentă cu faptul că segmentele
−−−→ −−−−→ −−−−→
orientate M1 M , M1 M2 şi M1 M3 sunt coplanare. Condiţia de coplanaritate a
celor trei segmente orientate este
−−−→ −−−−→ −−−−→
(M1 M , M1 M2 , M1 M3 ) = 0.
160 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

−−→ −−−→ −−−→ −−−→

Dacă notăm cu r̄ = OM , r̄1 = OM1 , r̄2 = OM2 şi r̄3 = OM3 vectorii de
poziţie ai punctelor M , M1 , M2 şi respectiv M3 , avem
−−−→ −−→ −−−→
M1 M = OM − OM1 = r̄ − r̄1 = (x − x1 ) · ī + (y − y1 ) · j̄ + (z − z1 ) · k̄,
−−−−→ −−−→ −−−→
M1 M2 = OM2 − OM1 = r̄2 − r̄1 = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄ + (z2 − z1 ) · k̄,
−−−−→ −−−→ −−−→
M1 M3 = OM3 − OM1 = r̄ − r̄1 = (x3 − x1 ) · ī + (y3 − y1 ) · j̄ + (z3 − z1 ) · k̄
şi atunci, din condiţia de coplanaritate, obţinem ecuaţia vectorială a planului
(P ) determinat de trei puncte necoliniare:
(P ) : (r̄ − r̄1 , r̄2 − r̄1 , r̄3 − r̄1 ) = 0.
Folosind expresia analitică a produsului mixt avem ecuaţia canonică a planului
prin trei puncte necoliniare

x y z 1

x − x1 y − y1 z − z1

x1 y1 z1 1

(P ) :

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

= 0 ⇔ (P ) :

= 0,

x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1

unde am folosit aceeaşi metodă pentru transformarea determinantului ca şi ı̂n

cazurile similare din capitolul Repere.
Observaţia 9.1. Această ultimă formă a ecuaţiei unui plan poate fi obţi-
nută şi astfel: considerăm tetraedrul M M1 M2 M3 al cărui volum este

x y z 1

x1 y1 z1 1

V = ·

.
6
x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1

Este clar că punctele sunt coplanare, adică M ∈ (P ), dacă şi numai dacă
tetraedrul este degenerat, adică dacă volumul său se anulează.
Observaţia 9.2. Un caz particular interesant este cel al planului determi-
nat de intersecţiile sale cu axele de coordonate. Presupunem că planul (P ) este
determinat de punctele M1 (a, 0, 0), M2 (0, b, 0) şi M3 (0, 0, c). Atunci ecuaţia
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 161

sa este

x y z 1

a 0 0 1

(P ) :

= 0,

0 b 0 1

0 0 c 1

iar, după calculul determinantului, obţinem ecuaţia planului prin tăieturi :

x y z
(P ) : + + − 1 = 0.
a b c
Se observă, folosind ecuaţia generală a unui plan, că un vector normal la (P )
este N̄ ( a1 , 1b , 1c ).
Exemplu 9.2. Să se determine ecuaţia planului care trece prin punctele
M1 (1, 2, 3), M2 (1, 1, 1) şi M3 (0, 2, 0).
Ecuaţia planului căutat este

x y z 1

1 2 3 1

(P ) :

= 0 ⇔ (P ) : 3 · x + 2 · y − z − 4 = 0.

1 1 1 1

0 2 0 1

1.4. Ecuaţia normală a unui plan. Fie planul (P ) pentru care cu-
noaştem versorul normal, adică vectorul normal la plan n̄ ⊥ (P ) cu n̄ = 1
"ī) = α ∈ [0, π], (n̄,
şi (n̄, k̄) = γ ∈ [0, π]. Prin urmare, aşa
j̄) = β ∈ [0, π] şi (n̄,
cum am văzut ı̂n capitolul Repere, versorul n̄ va fi
n̄ = cos α · ī + cos β · j̄ + cos γ · k̄,
unde cos2 α+cos2 β +cos2 γ = 1. Presupunem deasemeni cunoscută şi distanţa
d(O, (P )) = p ≥ 0 de la originea O a reperului cartezian la plan.

k n
i j

−−−→
Considerăm proiecţia M0 ∈ (P ) a lui O pe plan şi avem OM0  = p şi
apoi
−−−→
OM0 = p · n̄ = p · cos α · ī + p · cos β · j̄ + p · cos γ · k̄.
162 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

−−−→
Un punct M (x, y, z) aparţine planului (P ) dacă şi numai dacă OM0 ⊥
−−−→ −−−→ −−−→
M0 M , adică OM0 · M0 M = 0. Dar
−−−→
M0 M = (x − p · cos α) · ī + (y − p · cos β) · j̄ + (z − p · cos γ) · k̄
şi avem
−−−→ −−−→
OM0 · M0 M = 0
⇔ p · cos α · (x − p · cos α) + p · cos β · (y − p · cos β) + p · cos γ · (z − p · cos γ) = 0
⇔ x · p · cos α + y · p · cos β + z · p · cos γ − p2 · (cos2 α + cos2 β + cos2 γ) = 0,
de unde rezultă ecuaţia normală a planului (P )
(P ) : x · cos α + y · cos β + z · cos γ − p = 0.
1.5. Poziţia relativă a două plane. Considerăm următoarele două
plane date prin ecuaţiile lor ı̂n forma generală
(P1 ) : A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0 şi (P2 ) : A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0.
Un punct M (x, y, z) aparţine ambelor plane dacă şi numai dacă sistemul

A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0
A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0
va fi satisfăcut de coordonatele sale. Matricea acestui sistem este

A1 B1 C1
A= ,
A2 B2 C2

A1 B1 C1 −D1
iar matricea extinsă Ā = . Deoarece rang A < 3 sis-
A2 B2 C2 −D2
temul nu poate fi compatibil determinat, adică două plane nu se pot intersecta
ı̂ntr-un singur punct.
Acum, dacă rangul matricei A este egal cu 1 rezultă că A 1 B1 C1
A2 = B2 = C2 . Dacă,
ı̂n plus, A 1 D1
A2 = D2 atunci avem şi rang Ā = 1, sistemul are o infinitate de soluţii,
A2 = D2
şi, deoarece rezultă că planele au aceeaşi ecuaţie, ele coincid. Dacă A 1 D1

atunci rang Ā = 2 = rang A şi sistemul este incompatibil, prin urmare planele
nu au nici un punct comun, adică sunt paralele.
Dacă rang A = 2 atunci avem şi rang Ā = 2, deci sistemul este compatibil
nedeterminat. În acest caz planele vor avea ı̂n comun cel puţin o dreaptă. Dacă
planele ar avea ı̂n comun mai mult de o dreaptă atunci, evident, ar coincide,
dar am văzut că, ı̂n acest caz rang A = 1, ceea ce reprezintă o contradicţie.
Prin urmare planele au ı̂n comun o dreaptă şi numai una. Putem enunţa
Propoziţia 9.2. Planele (P1 ) şi (P2 ) coincid dacă şi numai dacă
A1 B1 C1 D1
= = = ,
A2 B2 C2 D2
sunt paralele dacă şi numai dacă
A1 B1 C1 D1
= = =
A2 B2 C2 D2
şi se intersectează după o dreptă ı̂n orice altă situaţie.
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 163

Observaţia 9.3. Dacă vom considera şi un al treilea plan (P3 ) : A3 · x +

B3 · y + C3 · z + D3 = 0 şi căutăm punctele de intersecţie ale celor trei plane
atunci vedem că aceste puncte (coordonatele lor) trebuie să verifice sistemul

 A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0
A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0

A3 · x + B3 · y + C3 · z + D3 = 0
care are o singură soluţie, adică este compatibil determinat, dacă şi numai
dacă

A1 B1 C1

A2 B2 C2
= 0.

A3 B3 C3

Prin urmare cele trei plane se intersectează ı̂ntr-un punct dacă şi numai dacă
este verificată condiţia de mai sus.
1.6. Unghiul a două plane. Fie planele (P1 ) şi (P2 ) care se inter-
sectează după dreapta (d). În planul (P1 ) considerăm dreapta (d1 ) perpen-
diculară pe (d) cu (d1 ) ∩ (d) = {M0 }. În planul (P2 ) considerăm dreapta (d2 )
astfel ı̂ncât (d2 ) ⊥ (d) şi M ∈ (d2 ).
Unghiul dintre planele (P1 ) şi (P2 ) se notează ((P
1 ), (P2 )) şi este unghiul
făcut de dreptele (d1 ) şi (d2 ) definite mai sus. Se verifică uşor că unghiul dintre
două plane este bine definit, adică nu depinde de alegerea celor două drepte.

ϕ N1

N2 ϕ

În continuare presupunem că planele (P1 ) şi (P2 ), date prin ecuaţiile lor
generale:
(P1 ) : A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0 şi (P2 ) : A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0,
fac un unghi ϕ. Considerăm vectorii normali la cele două plane N̄1 (A1 , B1 , C1 )
şi respectiv N̄2 (A2 , B2 , C2 ). Atunci unghiul dintre N̄1 şi vectorul director v̄2 al
dreptei (d2 ) este π2 −ϕ dacă ϕ ≤ π2 sau ϕ− π2 dacă ϕ ≥ π2 . Cum N̄2 ⊥ v̄2 rezultă
imediat (N̄
, N̄ ) = ϕ, adică unghiul făcut de cele două plane este congruent
1 2
cu unghiul dintre vectorii normali. Prin urmare acest unghi este dat de
N̄1 · N̄2 A1 · A2 + B1 · B2 + C1 · C2
cos((P

1 ), (P2 )) = cos ϕ = = 2  .
N̄1  · N̄2  A1 + B12 + C12 · A22 + B22 + C22
Definiţia 9.1. Spunem că planele (P1 ) şi (P2 ) sunt perpendiculare şi
scriem (P1 ) ⊥ (P2 ) dacă unghiul dintre ele are măsura π2 .
164 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

Observaţia 9.4. Evident două plane sunt perpendiculare dacă şi numai
dacă vectorii lor normali sunt perpendiculari, adică dacă şi numai dacă
A1 · A2 + B1 · B2 + C1 · C2 = 0.

2. Distanţa de la un punct la un plan

Considerăm planul (P ) dat prin ecuaţia generală
(P ) : A · x + B · y + C · z + D = 0.
În continuare vom normaliza această ecuaţie. Fie ecuaţia normală a lui (P )
(P ) : x · cos α + y · cos β + z · cos γ − p = 0,
unde cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1. Cele două ecuaţii determinând acelaşi plan,
rezultă
cos α cos β cos γ p
= = = − = λ, λ ∈ R,
A B C D
de unde obţinem cos α = λ · A, cos β = λ · B, cos γ = λ · C şi −p = λ · D.
Din cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1 urmează λ2 · (A2 + B 2 + C 2 ) = 1, adică
λ = ± √A2 +B
1
2 +C 2
. Astfel
A B
cos α = ± √ , cos β = ± √ ,
A2 2
+B +C 2 A + B2 + C 2
2

C D
cos γ = ± √ , −p = ± √ .
2
A +B +C 2 2 A + B2 + C 2
2
Am obţinut astfel ecuaţia normală a planului
1
(P ) : √ · (A · x + B · y + C · z + D) = 0.
A2 + B 2 + C 2

În continuare, fie punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ı̂n spaţiu. Fie δ = d(M0 , (P ))

distanţa de la punctul M0 la planul (P ). Considerăm planul (P0 ) astfel ı̂ncât
M0 ∈ (P0 ) şi (P0 )  (P ). Rezultă că distanţa dintre cele două plane este
egală cu δ şi, astfel, distanţa de la O la planul (P0 ) va fi egală cu p ± δ. Din
(P0 )  (P ) obţinem ecuaţia normală a lui (P0 )
(P0 ) : x · cos α + y · cos β + z · cos γ − (p ± δ) = 0.
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 165

Din M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (P0 ) rezultă x0 · cos α + y0 · cos β + z0 · cos γ − (p ± δ) = 0

de unde urmează ±δ = x0 · cos α + y0 · cos β + z0 · cos γ − p, adică
δ = |x0 · cos α + y0 · cos β + z0 · cos γ − p|.
Din ecuaţia normalizată a planului (P ) avem
A B
cos α = ± √ , cos β = ± √ ,
2
A +B +C 2 2 A + B2 + C 2
2

C D
cos γ = ± √ , −p = ± √ .
2
A +B +C 2 2 A + B2 + C 2
2

şi, ı̂n final, formula distanţei de la punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) la planul (P )

|A · x0 + B · y0 + C · z0 + D|
δ = d(M0 , (P )) = √ .
A2 + B 2 + C 2
3. Fascicule de plane
Definiţia 9.2. Fie planele (P1 ) şi (P2 ) care se intersectează după dreapta
(d0 ). Mulţimea tuturor planelor care conţin dreapta (d0 ) se numeşte fasciculul
de plane determinat de (P1 ) şi (P2 ). Dreapta (d0 ) se numeşte axa fasciculului
de plane.
Propoziţia 9.3. Ecuaţia unui plan din fasciculul de plane determinat de
(P1 ) : A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0 şi (P2 ) : A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0

A1 B1 C1
unde rang = 2, este
A2 B2 C2
(P ) : α · (A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 ) + β · (A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 ) = 0,
unde α şi β sunt doi parametri reali oarecare.
Demonstraţie. Fie (d0 ) dreapta de intersecţie a planelor (P1 ) şi (P2 ) şi
fie (P ) : A · x + B · y + C · z + D = 0 un plan din fascicul. Atunci coordonatele
oricărui punct de pe dreapta (d0 ) verifică sistemul format din ecuaţiile celor
trei plane 
 A1 · x + B1 · y + C1 · z = −D1
A2 · x + B2 · y + C2 · z = −D2 ,

A · x + B · y + C · z = −D
 
A1 B1 C1
a cărui matrice asociată este E =  A2 B2 C2  cu rang E ≤ 2, deoarece
A B C
dacă rang E = 3 atunci planele
 s-ar intersecta ı̂ntr-un
 punct. Matricea extinsă
A1 B1 C1 −D1
a sistemului este Ē =  A2 B2 C2 −D2 . Sistemul fiind compatibil
A B C −D
nedeterminat (coordonatele tuturor punctelor de pe drepta (d0 ) ı̂l verifică)
rezultă că rang Ē = rang E ≤ 2. Obţinem astfel că orice linie a matricei Ē
este o combinaţie liniară a celorlalte două, adică există α, β ∈ R astfel ı̂ncât
A = α · A1 + βA2 , B = α · B1 + β · B2 ,
166 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

C = α · C1 + β · C2 , D = α · D1 + β · D 2 ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Exemplu 9.3. Să se determine ecuaţia planului care conţine dreapta de
intersecţie a planelor (P1 ) : x + y + z + 1 = 0 şi (P2 ) : 2 · x − y + 2 · z + 3 = 0
şi este perpendicular pe planul (P3 ) : x + 2 · y + 3 · z − 1 = 0.
Planul căutat (P ) face parte din fasciculul de plane determinat de (P1 ) şi
(P2 ), deci ecuaţia sa va fi
(P ) : α · (x + y + z + 1) + β · (2 · x − y + 2 · z + 3) = 0, α, β ∈ R.
Mai ı̂ntâi vom verifica dacă unul din planele (P1 ) sau (P2 ) este chiar planul
căutat. Pentru aceasta să ne reamintim că două plane sunt perpendiculare
dacă şi numai dacă vectorii lor normali sunt ortogonali. Vectorii normali ai
planelor (P1 ), (P2 ) şi (P3 ) sunt N̄1 (1, 1, 1), N̄2 (2, −1, 2) şi respectiv N̄3 (1, 2, 3).
Avem N̄1 · N̄3 = 6 şi N̄2 · N̄3 = 6, adică N̄1 sau N̄2 nu sunt ortogonali pe N̄3 şi,
astfel, nici (P1 ) sau (P2 ) nu sunt perpendiculare pe planul (P3 ). Prin urmare
ı̂n ecuaţia lui (P ) avem α = 0 şi β = 0, iar această ecuaţie se poate scrie
(P ) : x + y + z + 1 + λ · (2 · x − y + 2 · z + 3) = 0,
unde λ = αβ , şi, mai departe,
(P ) : (2 · λ + 1) · x + (1 − λ) · y + (2 · λ + 1) · z + 3 · λ + 1 = 0.
Din această ecuaţie rezultă că vectorul normal la planul (P ) este N̄ (2 · λ +
1, 1 − λ, 2 · λ + 1) şi, impunând (P ) ⊥ (P3 ), adică N̄ ⊥ N̄3 , avem
N̄ · N̄3 = 0 ⇔ 6 · λ + 6 = 0,
de unde obţinem λ = −1 şi ecuaţia planului căutat
(P ) : −x + 2 · y − z − 2 = 0.

4. Reprezentări analitice ale dreptei ı̂n spaţiu

Ca şi ı̂n cazul dreptei ı̂n plan, o dreaptă ı̂n spaţiu poate fi determinată ı̂n
mai multe moduri: cunoscând un punct şi vectorul director, cunoscând două
puncte distincte de pe dreptă sau ca intersecţie a două plane.

4.1. Dreapta determinată de un punct şi vectorul director. Con-

siderăm dreapta (d) ı̂n spaţiu pentru care ştim punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (d) şi
vectorul director v̄ = a · ī + b · j̄ + c · k̄. Fie punctul oarecare M (x, y, z) de pe
dreapta (d). Notăm vectorii de poziţie ai punctelor M0 şi M cu r̄0 şi respectiv
r̄.
−−−→
Punctul M aparţine dreptei (d) dacă şi numai dacă M M0  v̄, de unde
−−−→
M M0 = λ · v̄, λ ∈ R. Avem
−−−→ −−→ −−−→
M M0 = OM − OM0 = r − r0 = (x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄ + (z − z0 ) · k̄
şi atunci obţinem ecuaţia vectorială a dreptei (d):
(d) : r̄ = r̄0 + λ · v̄, λ ∈ R.
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 167

v0

r0 r

Înlocuind r̄, r̄0 şi v̄ ı̂n această ecuaţie, rezultă

(x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄ + (z − z0 ) · k̄ = λ · a · ī + λ · b · j̄ + λ · c · k̄, λ∈R
şi apoi ecuaţiile parametrice ale dreptei (d):

 x = x0 + λ · a
(d) : y = y0 + λ · b , λ ∈ R.

z = z0 + λ · c
Eliminând λ ı̂ntre ecuaţiile de mai sus rezultă ecuaţiile canonice ale dreptei
(d):
x − x0 y − y0 z − z0
(d) : = = .
a b c
În final, din ecuaţiile canonice putem determina şi ecuaţiile reduse ale unei
drepte ı̂n spaţiu:

x=α·z+p
(d) : , α, β, p, q ∈ R,
y =β·z+q

unde α = ac , β = cb , p = x0 − α · z0 şi q = y0 − β · z0 .
Observaţia 9.5. Făcând z = 0 ı̂n ecuaţiile reduse rezultă x = p şi y = q,
adică se obţine punctul M (p, q, 0), de intersecţie dintre dreapta (d) şi planul
de coordonate (xOy).
4.2. Dreapta determinată de două puncte distincte. Considerăm
dreapta (d) ı̂n spaţiu pentru care ştim punctele M1 (x1 , y1 , z1 ) ∈ (d) şi M2 (x2 ,
−−−→ −−−→
y2 , z2 ) ∈ (d). Notăm cu r̄1 = OM1 şi cu r̄2 = OM2 vectorii de poziţie ai celor
−−→
două puncte. Fie un punct oarecare M (x, y, z) pe dreaptă şi r̄ = OM vectorul
său de poziţie.
Din faptul că punctele M1 , M2 şi M sunt coliniare rezultă că segmentele
−−−−→ −−−→ −−−→ −−−−→
orientate M1 M2 şi M1 M sunt coliniare, adică M1 M = λ · M1 M2 , λ ∈ R.
Ţinând cont că
−−−→ −−→ −−−→
M1 M = OM − OM1 = r̄ − r̄1 = (x − x1 ) · ī + (y − y1 ) · j̄ + (z − z1 ) · k̄
168 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

şi
−−−−→ −−−→ −−−→
M1 M2 = OM2 − OM1 = r̄2 − r̄1 = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄ + (z2 − z1 ) · k̄
avem ecuaţia vectorială a dreptei:
(d) : r̄ = r̄1 + λ · (r̄2 − r̄1 ), λ ∈ R.
Înlocuind ı̂n această ecuaţie vectorii de poziţie cu expresiile lor ı̂n baza B =
{ī, j̄} obţinem ecuaţiile parametrice ale lui (d):

 x = x1 + λ · (x2 − x1 )
(d) : y = y1 + λ · (y2 − y1 ) , λ ∈ R.

z = z1 + λ · (z2 − z1 )
Ecuaţiile canonice ale dreptei (d) rezultă eliminând parametrul λ ı̂ntre cele
trei ecuaţii:
x − x1 y − y1 z − z1
(d) : = = .
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
Observaţia 9.6. În cazul dreptei determinate de punctele M1 şi M2 vec-
torul său director va fi v̄ = r̄2 − r̄1 = (x2 − x1 ) · ī + (y2 − y1 ) · j̄ + (z2 − z1 ) · k̄.
4.3. Dreapta de intersecţie a două plane. Considerăm dreapta (d),
de intersecţie a planelor (P1 ) : A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0 şi (P2 ) :
A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0. Ecuaţiile acestei drepte vor fi

A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0
(d) : ,
A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0

A1 B1 C1
unde rangul matricei A = este rang A = 2, deoarece planele
A2 B2 C2
(P1 ) şi (P2 ) nu pot fi paralele sau confundate. Aceste ecuaţii poartă numele
de ecuaţii generale ale dreptei (d).
Una dintre problemele principale privitoare la dreptele din spaţiu date prin
ecuaţiile generale este cea a determinării vectorului director al acestei drepte.
Această chestiune o vom rezolva ı̂n continuare.
Deoarece (P1 ) ∩ (P2 ) = {(d)}, dacă N̄1 (A1 , B1 , C1 ) şi N̄2 (A2 , B2 , C2 ) sunt
vectorii normali la planele (P1 ) şi respectiv (P2 ), iar v̄(a, b, c) este vectorul
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 169

director al dreptei (d), atunci rezultă N̄1 ⊥ v̄ şi N̄2 ⊥ v̄, adică vectorul v̄ are
direcţia perpendiculară pe planul determinat de vectorii N̄1 şi N̄2 .

Dar, prin definiţie, produsul vectorial N̄1 × N̄2 are direcţia perpendiculară
pe acest plan. Prin urmare avem v̄  (N̄1 × N̄2 ). Deoarece

ī j̄ k̄

N̄1 × N̄2 =

A1 B1 C1

A2 B2 C2

B1 C1

A1 C1

A1 B1

· ī −

· j̄ +

· k̄
B2 C2
A2 C2
A2 B2

obţinem ecuaţiile din care se determină coordonatele vectorului v̄(a, b, c):

a b c






.

B1 C1
=
A1 C1
=
A1 B1

B2 C2
A2 C2

A2 B2

Exemplu 9.4. Să se determine proiecţia dreptei


2·x+y−z+1=0
(d) :
x+y−2·z =0
pe planul (P ) : x + y + 2 · z = 0.
Dreapta (d) este intersecţia a două plane având vectorii normali N̄1 (2,
1, −1) şi respectiv N̄2 (1, 1, −2). Vectorul director v̄ al dreptei (d) este ortogonal
pe ambii vectori normali şi, prin urmare, este coliniar cu produsul lor vectorial.
Avem

ī j̄ k̄

N̄1 × N̄2 =
2 1 −1

= −ī + 3 · j̄ + k̄

1 1 −2

şi, putem considera, v̄(−1, 3, 1). Pentru determinarea unui punct de pe dreaptă
considerăm x = 0 şi, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţiile lui (d) obţinem y = −2, z = −1,
adică punctul M0 (0, −2, −1) ∈ (d).
Acum, avem vectorul normal N̄ (1, 1, 2) la planul (P ) şi, deoarece v̄ ∦ N̄ ,
urmează că dreapta (d) nu este perpendiculară pe plan. Astfel proiecţia lui
(d) pe planul (P ) este o dreaptă pe care o vom nota (d ). Putem gândi această
170 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

dreaptă ca fiind intersecţia dintre planul (P ) şi planul (P  ) care conţine dreapta
(d) şi este perpendicular pe (P ). Datorită faptului că (d) ∈ (P  ) rezultă că
acest plan face parte din fasciculul de plane care are axa (d). Astfel ecuaţia
sa va fi
(P  ) : α · (2 · x + y − z + 1) + β · (x + y − 2 · z) = 0, α, β ∈ R.
Deoarece N̄ ∦ N̄1 şi N̄  N̄2 rezultă că planele a căror intersecţie este (d) nu
sunt perpendiculare pe (P ), adică (P  ) = (P1 ) şi (P  ) = (P2 ) şi α = 0, β = 0.
Atunci putem scrie ecuaţia lui (P  ) sub forma
(P  ) : 2 · x + y − z + 1 + λ · (x + y − 2 · z) = 0
adică
(P  ) : (λ + 2) · x + (λ + 1) · y − (2 · λ + 1) · z + 1 = 0,
unde λ = αβ ∈ R. Vectorul normal la planul (P  ) va fi N̄  (λ+2, λ+1, −2·λ−1).
Planul (P  ) este perpendicular pe (P ) dacă şi numai dacă vectorii lor normali
sunt perpendiculari, adică N̄ · N̄  = 0, de unde obţinem λ = 12 . Rezultă ecuaţia
lui (P  )
5 3
(P  ) : · x + · y − 2 · z + 1 = 0
2 2
sau, echivalent,
(P  ) : 5 · x + 3 · y − 4 · z + 2 = 0.
În final avem ecuaţiile generale ale proiecţiei dreptei (d) pe planul (P ):

 x+y+2·z =0
(d ) : .
5·x+3·y−4·z+2=0

5. Unghiul a două drepte

Ca şi ı̂n plan unghiul dintre două drepte ı̂n spaţiu se determină ca fiind
unghiul dintre vectorii lor directori. În continuare considerăm dreptele (d1 ) şi
(d2 ) ı̂n spaţiu date prin ecuaţiile canonice
x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2
(d1 ) : = = , (d2 ) : = = .
a1 b1 c1 a2 b2 c2
Vectorii directori ai acestor drepte vor fi v̄1 (a1 , b1 , c1 ) şi respectiv v̄2 (a2 , b2 , c2 ).
Atunci unghiul ϕ făcut de dreptele (d1 ) şi (d2 ) este dat de
v̄1 · v̄2 a1 · a2 + b1 · b2 + c1 · c2
cos ϕ = cos(v̄
1 , v̄2 ) = = 2  .
v̄1  · v̄2  a1 + b21 + c21 · a22 + b22 + c22
În final avem următoarele două cazuri particulare importante.
Propoziţia 9.4. Dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt perpendiculare dacă şi numai
dacă
a1 · a2 + b1 · b2 + c1 · c2 = 0.
Propoziţia 9.5. Dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt paralele dacă şi numai dacă
a1 b1 c1
= = .
a2 b2 c2
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 171

6. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan

Fie dreapta (d) : x−x a
0
= y−y
b
0
c şi planul (P ) : A·x+B·y+C ·z+D =
= z−z 0

0. Vectorul director al dreptei va fi v̄(a, b, c), iar cel normal la plan N̄ (A, B, C).
Unghiul dintre dreapta (d) şi planul (P ) este, prin definiţie, unghiul dintre
dreaptă şi proiecţia ei pe plan. Dacă notăm acest unghi cu ϕ ∈ [0, π2 ] atunci
este clar că unghiul dintre vectorul director al dreptei (d) şi cel normal la
planul (P ) va fi π2 − ϕ.

N ϕ

Prin urmare unghiul ϕ se determină din

π  v̄ · N̄ a·A+b·B+c·C
sin ϕ = cos −ϕ = =√ √ .
2 v̄ · N̄  a + b2 + c2 · A2 + B 2 + C 2
2

Din această formulă obţinem imediat

Propoziţia 9.6. Dreapta (d) este paralelă cu planul (P ) dacă şi numai
dacă
a · A + b · B + c · C = 0.
Este evident că o dreaptă este perpendiculară pe un plan dacă şi numai
dacă vectorul său director este paralel cu vectorul normal la plan. Astfel avem
Propoziţia 9.7. Dreapta (d) este perpendiculară pe planul (P ) dacă şi
numai dacă
a b c
= = .
A B C

7. Poziţia relativă a unei drepte faţă de un plan

Fie planul (P ) : A · x + B · y + C · z + D = 0 şi dreapta

A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0
(d) : ,
A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0

A1 B1 C1
unde matricea are rangul egal cu 2.
A2 B2 C2
172 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

Un punct din spaţiu aparţine şi dreptei şi planului dacă şi numai dacă are
drept coordonate o soluţie a sistemului format din ecuaţiile acestora:

 A · x + B · y + C · z = −D
A1 · x + B1 · y + C1 · z = −D1 .

A2 · x + B2 · y + C2 · z = −D2
 
A B C
Matricea acestui sistem este E =  A1 B1 C1 , cu rang E ∈ {2, 3}, iar
A2 B2 C2
 
A B C −D
matricea extinsă este Ē =  A1 B1 C1 −D1 . Dacă rang E = 3 atunci
A2 B2 C2 −D2
sistemul este compatibil determinat şi dreapta (d) intersectează (”ı̂nţeapă”)
planul (P ) ı̂ntr-un punct. Dacă rang Ē = rang E = 2 atunci sistemul este com-
patibil nedeterminat, adică dreapta şi planul au mai mult de un punct comun
şi, prin urmare, dreapta este conţinută ı̂n plan. În sfârşit, dacă rang Ē = 3 şi
rang E = 2 sistemul este incompatibil, ceea ce ı̂nseamnă că dreapta (d) este
paralelă cu planul (P ).
În aplicaţii este preferabil ca pentru studiul poziţiei relative a unei drepte
faţă de un plan să folosim ecuaţiile parametrice ale dreptei şi pe cea generală
a planului. Astfel, dacă ecuaţiile parametrice ale dreptei (d) sunt

 x = x0 + a · λ
(d) : y = y0 + b · λ , λ ∈ R

z = z0 + c · λ
atunci coordonatele unor eventuale puncte de intersecţie ale dreptei cu planul
(P ) vor fi date de sistemul


 x = x0 + a · λ

y = y0 + b · λ
,

 z = z0 + c · λ

A·x+B·y+C ·z+D =0
care are soluţii dacă şi numai dacă ecuaţia
(a · A + b · B + c · C) · λ + A · x0 + B · y0 + C · z0 + D = 0
are soluţii. Dacă ecuaţia are o singură soluţie λ0 atunci dreapta ı̂nţeapă planul
ı̂n punctul M (x = x0 + a · λ0 , y = y0 + b · λ0 , z = z0 + c · λ0 ). Dacă ecuaţia
are mai mult de o soluţie, atunci are o infinitate, şi dreapta este conţinută ı̂n
plan, iar dacă nu are nici o soluţie atunci dreapta este paralelă cu planul.
Exemplu 9.5. Se dau dreptele

x−1 y z−1 x+y−1=0
(d1 ) : = = şi (d2 ) : .
3 4 2 2·x+y−z+2=0
(1) Să se determine elementele geometrice ale celor două drepte, adică
vectorii lor directori şi câte un punct de pe fiecare dintre ele.
(2) Să se determine poziţia relativă a celor două drepte şi distanţa dintre
ele.
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 173

(3) Să se determine proiecţia originii O, a reperului, pe dreapta (d2 ).

(4) Să se determine simetricul punctului O faţă de dreapta (d2 ) şi distanţa
de la O la (d2 ).
(1) Dreapta (d1 ) este dată prin ecuaţiile canonice şi, prin urmare, un punct
de pe dreaptă este M1 (1, 0, 1), iar vectorul său director este v̄1 (3, 4, 2).
Dreapta (d2 ) este dată prin ecuaţiile sale generale, adică, din punct de
vedere geometric, ca intersecţie a două plane. Normala la primul dintre acestea
este N̄1 (1, 1, 0) şi normala la cel de-al doilea N̄2 (1, 1, −1). Deoarece dreapta
(d2 ) se află ı̂n ambele plane atunci vectorul său director v̄2 va fi perpendicular
pe ambele normale, v̄2 ⊥ N̄1 şi v̄2 ⊥ N̄2 , deci va fi coliniar cu produsul lor
vectorial, de unde rezultă
v̄2  (N̄1 × N̄2 ).
Avem

ī j̄ k̄

N̄1 × N̄2 =

1 1 0

= −ī + j̄

1 1 −1

şi, este convenabil să considerăm, v̄2 = −ī + j̄. Se observă şi faptul că (d2 )
este paralelă cu planul de coordonate (xOy).
Acum, pentru găsirea coordonatelor unui punct de pe dreapta (d2 ) vom
determina o soluţie particulară pentru sistemul de ecuaţii care ne dau această
dreaptă. Pentru aceasta vom da o valoare particulară uneia din necunoscute,
să spunem x = 0, şi obţinem

y=1
,
y − z = −2
adică punctul M2 (0, 1, 3) ∈ (d2 ).

v2
v1

(2) Mai ı̂ntâi trebuie stabilit dacă dreptele sunt sau nu coplanare. Pentru
aceasta să observăm că (d1 ) şi (d2 ) sunt coplanare dacă şi numai dacă vectorii
−−−−→
v̄1 , v̄2 şi M1 M2 sunt coplanari, adică dacă şi numai dacă produsul lor mixt
este egal cu 0. Avem
−−−−→ −−−→ −−−→
M1 M2 = OM2 − OM1 = −ī + j̄ + 2 · k̄
174 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

şi, astfel,

3 4 2

−−−−→

(v̄1 , v̄2 , M1 M2 ) =

−1 1 0

= 14 = 0.

−1 1 2

În concluzie cele două drepte nu sunt coplanare. Prin urmare distanţa dintre
ele va fi egală cu lungimea segmentului tăiat de cele două drepte pe perpen-
diculara comună (d). Este ştiut că această perpendiculară există şi este unică.
Dreapta (d) intersectând şi (d1 ) şi (d2 ) este coplanară cu fiecare dintre acestea,
aşa că este dată ca fiind intersecţia dintre planele (P1 ), care este determinat de
(d) şi (d1 ) şi (P2 ), determinat de (d) şi (d2 ). Vom găsi ı̂n continuare ecuaţiile
acestor plane.
Pentru ı̂nceput, deoarece avem (d) ⊥ (d1 ) şi (d) ⊥ (d2 ), rezultă că vectorul
director v̄ al dreptei (d) este ortogonal pe v̄1 şi pe v̄2 , adică
v̄  (v̄1 × v̄2 ).
Obţinem

ī j̄ k̄

v̄1 × v̄2 =

3 4 2

= −2 · ī − 2 · j̄ + 7 · k̄

−1 1 0

şi putem considera v̄(−2, −2, 7).

Planul (P1 ) conţine dreptele (d) şi (d1 ), deci normala sa N̄  este ortogonală
pe v̄ şi pe v̄1 , adică
N̄   (v̄ × v̄1 ).
Avem

ī j̄ k̄

v̄ × v̄1 =

−2 −2 7

= −32 · ī + 25 · j̄ − 2 · k̄

3 4 2

şi luăm N̄  (−32, 25, −2). Avem şi M1 (1, 0, 1) ∈ (P1 ) şi, prin urmare, ecuaţia
acestui plan este
(P1 ) : −32·(x−1)+25·y −2·(z −1) = 0 ⇔ (P1 ) : −32·x+25·y −2·z +69 = 0.
Normala N̄  a planului (P2 ) este ortogonală pe v̄ şi pe v̄2 , de unde avem
N̄   (v̄ × v̄2 ).
Avem

ī j̄ k̄

v̄ × v̄1 =
−2 −2 7
= −7 · ī − 7 · j̄ − 4 · k̄

−1 1 0

şi luăm N̄  (7, 7, 4). Ţinând cont şi de M2 (0, 1, 3) ∈ (P2 ), ecuaţia planului va fi
(P2 ) : 7 · x + 7 · (y − 1) + 4 · (z − 3) = 0 ⇔ (P2 ) : 7 · x + 7 · y + 4 · z − 19 = 0.
Astfel am obţinut ecuaţiile generale ale dreptei (d), perpendiculara comună
pentru (d1 ) şi (d2 ):

−32 · x + 25 · y − 2 · z + 69 = 0
(d) : .
7 · x + 7 · y + 4 · z − 19 = 0
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 175

Căutăm un punct de pe dreapta (d). Pentru a-l găsi luăm ı̂n ecuaţiile de mai
sus x = 2 (ı̂l alegem pentru a obţine o soluţie cât mai simplă a sistemului) şi
obţinem y = − 57 5
57 , adică punctul M (2, − 57 , 57 ) ∈ (d). Acum putem
şi z = 80 5 80

scrie ecuaţiile parametrice ale lui (d):



 x=2−2·λ



(d) : y = − 575
− 2 · λ , λ ∈ R.





57 + 7 · λ
z = 80
Este evident că A, punctul de intersecţie dintre (d) şi (d1 ), coincide cu punctul
de intersecţie dintre (d) şi planul (P3 ) care are ca vector normal vectorul v̄ şi
conţine punctul M1 . Ecuaţia acestui plan este
(P3 ) : −2 · (x − 1) − 2 · y + 7 · (z − 1) = 0 ⇔ (P3 ) : −2 · x − 2 · y + 7 · z − 5 = 0.
Coordonatele punctului A se determină rezolvând sistemul format din ecuaţiile
parametrice ale lui (d) şi ecuaţia planului (P3 ):


 x=2−2·λ






 y = − 57 5
−2·λ
⇒ 57 · λ + 1 = 0.



 z = 80
+ 7 · λ


57



−2 · x − 2 · y + 7 · z − 5 = 0
Rezultă λ = − 571
57 , y = − 57 , z = 57 , adică avem A( 57 , − 57 , 57 ).
, x = 116 3 73 116 3 73

Punctul B de intersecţie dintre (d) şi (d2 ) este punctul de intersecţie dintre
(d) şi planul (P4 ) care are ca vector normal vectorul v̄ şi conţine punctul M2 .
Ecuaţia acestui plan este
(P4 ) : −2 · x − 2 · (y − 1) + 7 · (z − 3) = 0 ⇔ (P4 ) : −2 · x − 2 · y + 7 · z − 19 = 0.
Astfel, coordonatele punctului B satisfac sistemul:


 x=2−2·λ





 y =− 5 −2·λ
 57
⇒ 57 · λ − 9 = 0.



 z = 57 + 7 · λ
80





−2 · x − 2 · y + 7 · z − 19 = 0

57 , − 57 , 57 ).
9
Rezultă λ = 57 şi B( 96 23 143

În final distanţa dintre dreptele (d1 ) şi (d2 ) va fi egală cu distanţa dintre
punctele A şi B:
√
10 57
d((d1 ), (d2 )) = d(A, B) = .
57
176 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

(3) Fie P proiecţia punctul O pe dreapta (d2 ). Atunci punctul P poate fi

gândit ca fiind intersecţia dintre dreapta (d2 ) şi un plan (P5 ) care conţine (O)
şi are ca vector normal vectorul v̄2 . Ecuaţia acestui plan este
(P5 ) : −x + y = 0.
Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d2 ) sunt:

 x = −λ
(d2 ) : y =1+λ , λ ∈ R,

z=3
iar coordonatele lui P sunt date de următorul sistem


 x = −λ

y =1+λ
.

 z=3

−x + y = 0
Obţinem λ = − 12 şi P ( 12 , 12 , 3).
(4) Fie O simetricul lui O faţă de dreapta (d2 ). Atunci punctul P este mijlocul
segmentului OO şi avem
xO + xO
yO + y O
zO + zO

xP = , yP = , zP = ,
2 2 2
de unde rezultă O (1, 1, 6).

8. Distanţa de la un punct la o dreaptă ı̂n spaţiu

Fie (d) o dreaptă ı̂n spaţiu determinată de un punct M0 (x0 , y0 , z0 ), cu
vectorul de poziţie r̄0 = x0 · ī+y0 · j̄+z0 · k̄, şi vectorul director v̄ = a· ī+b· j̄+c· k̄.
Ecuaţia vectorială a dreptei va fi
(d) : r̄ = r̄0 + λ · v̄, λ ∈ R.

v
r0
r1

Vom determina distanţa de la un punct M1 (x1 , y1 , z1 ), cu vectorul de

poziţie r̄1 = x1 · ī + y1 · j̄ + z1 · k̄, la dreapta (d). Considerăm segmentul
−−−−→ −−−−→
orientat M0 M2 = a · ī + b · j̄ + c · k̄. Este clar că M0 M2 este un reprezentant
 PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 177

al vectorului liber v̄ şi, deoarece M0 ∈ (d), rezultă M2 ∈ (d). Dacă notăm

δ = d(M1 , (d)) atunci, ı̂n triunghiul M0 M1 M2 , avem
−−−−→ −−−−→
A
M0 M1 M2 = 12 · M0 M1 × M0 M2  = 12 · (r̄1 − r̄0 ) × v̄
−−−−→
= 1
2 · δ · M0 M2  = 1
2 · δ · v̄,
de unde obţinem
(r̄1 − r̄0 ) × v̄
δ = d(M1 , (d)) = .
v̄
Exemplu 9.6. Să se determine distanţa de la punctul M1 (1, 1, 1) la dreapta

x+y−z+1=0
(d) : .
2x + y − 3z + 2 = 0
Mai ı̂ntâi determinăm elementele geometrice ale dreptei (d). Deoarece
dreapta este intersecţia planelor (P1 ) : x+y−z+1 = 0, cu normala N̄1 (1, 1, −1),
şi (P2 ) : 2x + y − 3z + 2 = 0, cu normala N̄2 (2, 1, −3), atunci v̄ ⊥ N̄1 şi v̄ ⊥ N̄2 ,
adică v̄  (N̄1 × N̄2 ), unde v̄ este vectorul director al lui (d). Avem

ī j̄ k̄

N̄1 × N̄2 =
1 1 −1

= −2 · ī + j̄ − k̄,

2 1 −3

deci putem considera v̄(−2, 1, −1). Pentru a determina un punct de pe (d)
x + y = −1
vom alege z = 0 ı̂n ecuaţiile dreptei şi avem sistemul , cu
2x + y = −2
soluţia x = −1, y = 0. Am obţinut astfel M0 (−1, 0, 0) ∈ (d).
−−−−→
În continuare fie punctul M2 ∈ (d) astfel ı̂ncât M0 M2 = v̄ = −2 · ī + j̄ − k̄
(rezultă imediat că M2 are coordonatele (−1, 1, −1)). Deoarece
−−−−→ −−−→ −−−→
M0 M1 = OM1 − OM0 = 2 · ī + j̄ + k̄
şi

ī j̄ k̄

−−−−→ −−−−→

M0 M1 × M0 M2 =
2 1 1

= −2 · ī + 4 · k̄

−2 1 −1

ı̂n triunghiul M0 M1 M2 avem

1 −−−−→ −−−−→ √
A
M0 M1 M2 = · M0 M1 × M0 M2  = 5.
2
Pe de altă parte
√
1 −−−−→ 6
A
M0 M1 M2 = · δ · M0 M2  = · δ,
2 2
unde δ = d(M1 , (d)). De aici obţinem distanţa de la M1 la dreapta (d):
√ √
2· 5 30
δ = d(M1 , (d)) = √ = .
6 3
 CAPITOLUL 10

CERCUL ÎN PLAN

Unele probleme referitoare la cerc sunt studiate ı̂ncă din clasele gimnaziale,
pentru ca ı̂n liceu acestea să fie aprofundate. De aceea ne vom rezuma aici
doar la prezentarea şi demonstrarea unora dintre rezultatele generale cele mai
importante legate de geometria cercului. Pentru aprofundarea acestui studiu
recomandăm cursul [10].
Vom folosi, atunci când nu vom face alte precizări, reperul cartezian orto-
normat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄}) şi sistemul de axe de coordonate
(Ox), (Oy) corespunzător.

1. Reprezentări analitice ale cercului ı̂n plan

1.1. Cercul determinat de centrul şi de raza sa.
Definiţia 10.1. Locul geometric al punctelor din plan aflate la o distanţă
R > 0 de un punct dat C din plan se numeşte cerc de centru C şi rază R şi se
notează C(C, R).

Considerăm cercul C(C, R), unde C(a, b) şi R > 0, şi punctul M (x, y) ∈
−−→
C(C, R). Notăm cu r̄0 = OC = a · ī + b · j̄ vectorul de poziţie al centrului
−−→
cercului şi cu r̄ = OM = x · ī + y · j̄ vectorul de poziţie al punctului M . Atunci
avem
−−→ −−→ −−→
CM = OM − OC = r̄ − r̄0 = (x − a) · ī + (y − b) · j̄
−−→
şi condiţia ce defineşte cercul se scrie CM  = r̄ − r̄0  = R. Am obţinut
astfel ecuaţia vectorială a cercului C(C, R):
(C) : (r̄ − r̄0 ) · (r̄ − r̄0 ) = R2 .
179
180 CERCUL ÎN PLAN

Calculând produsul scalar din ecuaţia de mai sus avem ecuaţia canonică a
cercului:
(C) : (x − a)2 + (y − b)2 = R2 .
−−→
În continuare considerăm versorul n̄ = R1 · CM şi notăm cu θ unghiul dintre
vectorii ī şi n̄, măsurat ı̂n sensul invers celor al acelor de ceasornic, dinspre
ī spre n̄. Atunci θ = (n̄, "ī) ∈ [0, 2π) şi n̄ = cos α · ī + sin α · j̄. Obţinem
−−→
CM = R · n̄ = R · (cos α · ī + sin α · j̄), adică r̄ − r̄0 = R · n̄ şi, mai departe,
ecuaţia parametrică a cercului ı̂n forma sa vectorială:
(C) : r̄ = r̄0 + R · n̄,
de unde urmează ecuaţiile parametrice ale lui C(C, R):

x = x0 + R · cos θ
(C) : , θ ∈ [0, 2π).
y = y0 + R · sin θ
Exemplu 10.1. Ecuaţia canonică a cercului din plan cu centrul ı̂n punctul
C(1, −2) şi de rază R = 2 este
(C) : (x − 1)2 + (y + 2)2 = 4,
iar ecuaţiile sale parametrice sunt

x = 1 + 2 · cos θ
(C) : , θ ∈ [0, 2π).
y = −2 + 2 · sin θ
1.2. Ecuaţia generală a unui cerc.
Propoziţia 10.1. Ecuaţia oricărui cerc din plan poate fi pusă sub forma
(10.1) α · x2 + α · y 2 + β · x + γ · y + δ = 0,
unde α, β, γ, δ ∈ R astfel ı̂ncât α = 0 şi β 2 + γ 2 − 4 · α · δ > 0, numită ecuaţia
generală a cercului. Reciproc,
√ (10.1) este ecuaţia unui cerc ı̂n plan de centru
β γ β 2 +γ 2 −4·α·δ
C(− 2·α , − 2·α ) şi rază R = 2·|α| .

Demonstraţie. Fie cercul C(C, R) cu ecuaţia canonică

(C) : (x − a)2 + (y − b)2 = R2 ,
care se poate pune sub forma
(C) : x2 + y 2 − 2 · a · x − 2 · b · y + a2 + b2 − R2 = 0,
care este evident o ecuaţie de tipul (10.1).
Reciproc, ecuaţia (10.1) poate fi scrisă
 β  β 2   γ  γ 2 
x2 + 2 · ·x+ + y2 + 2 · ·y+
2·α 2·α 2·α 2·α
 β 2  γ 2 δ
= + − ,
2·α 2·α α
adică
 β 2  γ 2 β 2 + γ 2 − 4 · α · δ
x+ + y+ = .
2·α 2·α 4 · α2
 CERCUL ÎN PLAN 181

β γ
Este clar că aceasta este ecuaţia canonică a unui cerc cu centrul C(− 2·α , − 2·α )
√
β 2 +γ 2 −4·α·δ
şi raza R = 2·|α| .

Observaţia 10.1. Notând p = αβ , q = γ

α şi s = δ
α ecuaţia generală a unui
cerc poate fi scrisă

(C) : x2 + y 2 + p · x + q · y + s = 0.

Aceasta este ecuaţia normală a cercului (C).

1.3. Cercul determinat de trei puncte necoliniare.

Propoziţia 10.2. Considerăm trei puncte necoliniare M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 ,

y2 ) şi M3 (x3 , y3 ) ı̂n plan. Atunci există şi este unic un cerc care trece prin
cele trei puncte, a cărui ecuaţie este

x2 + y 2 x y 1

x + y 2 x1 y1 1

1 1

(10.2) (C) :

= 0.

x22 + y22 x2 y2 1

x3 + y32 x3 y3 1

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi, din condiţia ca punctele M1 , M2 şi M3 să fie

necoliniare, rezultă

x1 y1 1

(10.3) ∆ =

x2 y2 1

= 0.

x3 y3 1

În continuare căutăm ecuaţia normală

(C) : x2 + y 2 + p · x + q · y + s = 0

a unui cerc (C) care trece prin cele trei puncte. Un al patrulea punct M (x, y)
aparţine acestui cerc, şi astfel, implicit, există (C) cu proprietăţile cerute, dacă
şi numai dacă următorul sistem
 2

 x + y2 + p · x + q · y + s = 0
 2
x1 + y1 + p · x1 + q · y1 + s = 0
2
2 + y2 + p · x + q · y + s = 0

 x 2 2
 22 2
x3 + y32 + p · x3 + q · y3 + s = 0


 p·x+q·y+s = −x2 − y 2

p · x1 + q · y1 + s = −x21 − y12
⇔ ,

 p · x2 + q · y2 + s = −x22 − y22

p · x3 + q · y3 + s = −x23 − y32
182 CERCUL ÎN PLAN

ı̂n necunoscutele p, q şi s, are soluţie. Matricea sistemului şi matricea sa

extinsă sunt
   
x y 1 x y 1 −x2 − y 2
 x1 y1 1   x1 y1 1 −x21 − y12 
A=  x2
 şi Ā =  .
y2 1   x2 y2 1 −x22 − y22 
x3 y3 1 x3 y3 1 −x23 − y32
Din (10.3) rezultă că rangul matricei A este rang A = 3. Prin urmare sistemul
este compatibil dacă şi numai dacă rang Ā = 3, adică dacă şi numai dacă
det Ā = 0. Această ecuaţie este echivalentă cu ecuaţia (10.2). După calculul
determinantului care apare ı̂n ecuaţie se observă că aceasta este ecuaţia ge-
nerală a unui cerc şi, astfel, rezultă că există cercul (C) care trece prin punctele
M1 , M2 şi M3 .
Mai mult, deoarece rangul matricilor A şi Ā este egal cu numărul de ne-
cunoscute ale sistemului urmează că soluţia acestui sistem este unică şi astfel
coeficienţii p, q şi s din ecuaţia normală a cercului sunt unic determinaţi. În
concluzie există un cerc unic cu proprietăţile cerute.

Exemplu 10.2. Să se determine centrul şi raza cercului din plan care trece
prin punctele M1 (1,
0), M2 (1,
1) şi M3 (0, 1).

1 0 1

Mai ı̂ntâi, din

1 1 1

= 1 = 0 rezultă că punctele M1 , M2 şi M3 sunt

0 1 1

necoliniare, deci determină ı̂n mod unic un cerc.

Ecuaţia acestui cerc va fi

2

x + y2 x y 1

1 1 0 1

(C) :
= 0,

2 1 1 1

1 0 1 1

adică
 1 1  2 1 1
(C) : x + y − x − y = 0 ⇔ (C) : x − x +
2 2 2
− + y −y+ − = 0.
4 4 4 4
Am obţinut ecuaţia canonică a cercului:
 1 2  1 2 1
(C) : x − + y− =
2 2 2
√
2
din care rezultă că acesta are centrul ı̂n punctul C( 12 , 12 ) şi raza R = 2 .

2. Poziţia relativă a unei drepte faţă de un cerc

Fie dreapta (d) : A · x + B · y + C = 0, A2 + B 2 > 0, şi cercul
(C) : (x − a)2 + (y − b)2 = R2
ı̂n plan. Căutăm eventualele puncte de intersecţie dintre dreaptă şi cerc. Co-
ordonatele unui astfel de punct trebuie să verifice sistemul de ecuaţii

A·x+B·y+C =0
.
(x − a)2 + (y − b)2 = R2
 CERCUL ÎN PLAN 183

Deoarece A şi B nu pot fi simultan 0 putem presupune, fără a restrânge

generalitatea, că B = 0. Atunci, din ecuaţia dreptei (d), avem y = − B
A
·x− B
C
.
Înlocuind ı̂n ecuaţia cercului obţinem
 A C 2
(x − a)2 + − · x − − b − R2 = 0,
B B
de unde
(A2 + B 2 ) · x2 + (2 · A · B + 2 · A · B · b − 2 · a · B 2 ) · x

+a2 · B 2 + C 2 + b2 · B 2 + 2 · B · C · b − R2 · B 2 = 0.
Discriminantul acestei ecuaţii de gradul 2 este
 2

∆ = −4 · B 2 · (A2 + B 2 ) · (A·a+B·b+C)
2
A +B 2 − R 2

= −4 · B 2 · (A2 + B 2 ) · (δ − R2 ),
unde δ = d(C0 , (d)) este distanţa de la centrul C0 (a, b) al cercului la dreapta
(d).
În concluzie avem următoarele situaţii:
• dacă δ > R atunci ecuaţia nu are soluţii reale, deci (d) nu inter-
sectează (C) şi spunem că dreapta este exterioară cercului;
• dacă δ = R atunci ecuaţia are o singură soluţie reală, adică (d) in-
tersectează cercul ı̂ntr-un singur punct şi spunem că dreapta este
tangentă la cerc;
• dacă δ < R ecuaţia are două soluţii reale şi dreapta intersectează
cercul ı̂n două puncte distincte, caz ı̂n care spunem că (d) este secantă
cercului (C).
Exemplu 10.3. Să se precizeze poziţia relativă a dreptelor (d1 ) : x+y−4 =
0, (d2 ) : 3 · x + 4 · y + 6 = 0, şi respectiv (d3 ) : x − 2 · y − 2 = 0, faţă de cercul
(C) : 2 · x2 + 2 · y 2 + 4 · x + 8 · y + 8 = 0.
Să se determine punctele de intersecţie ale dreptelor cu cercul, ı̂n cazul ı̂n care
aceste puncte există.
Mai ı̂ntâi determinăm centrul şi raza cercului (C) găsind ecuaţia sa canoni-
că. Transformăm ecuaţia generală ı̂n felul următor:
(C) : 2 · x2 + 2 · y 2 + 4 · x + 8 · y + 8 = 0

⇔ (C) : x2 + y 2 + 2 · x + 4 · y + 4 = 0
⇔ (C) : (x2 + 2 · x + 1) − 1 + (y 2 + 4 · y + 4) − 4 + 4 = 0
⇔ (C) : (x + 1)2 + (y + 2)2 = 1.
Astfel, centrul cercului va fi punctul C0 (−1, −2), iar raza R = 1. √
Distanţa de la C0 la dreapta (d1 ) este d(C0 , (d1 )) = |−1−2−4|
√
2
= 7· 2
2 > 1,
deci dreapta (d1 ) este exterioară cercului.
184 CERCUL ÎN PLAN

Distanţa de la C0 la dreapta (d2 ) este d(C0 , (d2 )) = |−3−8+6|5 = 1 şi, prin

urmare, (d2 ) este tangentă la cercului. Coordonatele punctului de tangenţă
verifică atât ecuaţia dreptei cât şi pe cea a cercului, adică sistemul

3·x+4·y+6=0
.
x2 + y 2 + 2 · x + 4 · y + 4 = 0
Din prima ecuaţie avem y = − 34 · x − 64 şi, ı̂nlocuind ı̂n a doua ecuaţie, obţinem
25 · x2 + 20 · x + 4 = 0,
cu soluţia unică x = − 25 . Rezultă y = − 65 şi punctul de tangenţă M0 (− 25 , − 65 ).
√
În final, distanţa de la C0 la (d3 ) este d(C0 , (d3 )) = |−1+4−2|
√
5
= 55 <
1, adică dreapta este secantă cercului. Punctele de intersecţie se determină
rezolvând sistemul

x−2·y−2=0
.
x2 + y 2 + 2 · x + 4 · y + 4 = 0
Din prima ecuaţie rezultă x = 2 · y + 2 şi, apoi, din a doua
5 · y 2 + 16 · y + 12 = 0.
Soluţiile acestei ecuaţii sunt y1 = −2 şi y2 = − 65 , de unde avem x1 = −2
şi x2 = − 25 , adică punctele ı̂n care dreapta (d3 ) intersectează cercul sunt
M1 (−2, −2) şi M2 = M0 ( 25 , − 65 ).

3. Probleme de tangenţă
3.1. Tangenta la un cerc printr-un punct de pe cerc. În plan con-
siderăm cercul dat prin ecuaţia sa vectorială
(C) : (r̄ − r̄0 ) · (r̄ − r̄0 ) = R2 ,
unde r̄0 (a, b) este vectorul de poziţie al centrului cercului C(a, b). Fie punctul
M0 (x0 , y0 ) ∈ (C) cu vectorul de poziţie r̄M0 (x0 , y0 ) şi dreapta (d) care trece
prin M0 şi este tangentă la cerc.
Reamintim, fără demonstraţie, următorul rezultat.
−−−→
Propoziţia 10.3. Dreapta suport a segmentului orientat CM0 este per-
pendiculară pe dreapta (d).
Acum, fie M (x, y) un punct oarecare de pe dreapta (d) cu vectorul de
−−−→ −−−→
poziţie r̄(x, y). Din propoziţia precedentă rezultă CM0 ⊥ M0 M , adică
−−−→ −−−→
CM0 · M0 M = 0.
Deoarece
−−−→ −−−→ −−→
CM0 = OM0 − OC = r̄M0 − r̄0 = (x0 − a) · ī + (y0 − b) · j̄,
şi
−−−→ −−→ −−−→
M0 M = OM − OM0 = r̄ − r̄M0 = (x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄,
 CERCUL ÎN PLAN 185

obţinem condiţia ca punctul M să se afle pe dreapta (d) ı̂n forma sa vectorială,
adică ecuaţia vectorială a dreptei (d),
(d) : (r̄ − r̄M0 ) · (r̄M0 − r̄0 ) = 0
şi ı̂n forma generală
(10.4) (d) : (x0 − a) · x + (y0 − b) · y − x20 − y02 + a · x0 + b · y0 = 0.
În continuare presupunem că cercul (C) este dat prin ecuaţia generală
(C) : α · x2 + α · y 2 + β · x + γ · y + δ = 0.
β
În acest caz, aşa cum am văzut anterior, centrul cercului este C(a = − 2·α ,b =
γ
− 2·α ). Înlocuind a şi b ı̂n ecuaţia (10.4) obţinem, după calcule, ecuaţia tan-
gentei la cerc prin punctul M0 , ı̂n acest caz,
β γ
(d) : α · x0 · x + α · y0 · y + · (x + x0 ) + · (y + y0 ) + δ = 0.
2 2
Observaţia 10.2. Procedeul prin care se obţine ecuaţia tangentei la cerc
printr-un punct de pe cerc atunci când acesta este dat prin ecuaţia sa generală
se numeşte dedublare a acestei ecuaţii. Dedublarea unei ecuaţii de gradul 2
constă, formal, ı̂n efectuarea următoarelor ı̂nlocuiri ı̂n această ecuaţie:
x · x0 + y · y0
x2 → x · x0 , y 2 → y · y0 , x · y → ,
2
x + x0 y + y0
x→ , y→ , δ = constant → δ.
2 2
Exemplu 10.4. Să se determine ecuaţia tangentei la cercul
(C) : f (x, y) = (x − 2)2 + (y − 1)2 − 2 = 0,
care trece prin punctul M0 (3, 2).
Avem imediat f (3, 2) = 0, adică M0 (3, 2) ∈ (C) şi deoarece ecuaţia cercului
se poate scrie
(C) : x2 + y 2 − 4 · x − 2 · y + 3 = 0
obţinem ecuaţia tangentei (d), care trece prin punctul M0 , prin dedublarea
ecuaţiei de mai sus,
x+3 y+2
(d) : 3 · x + 2 · y − 4 · −2· + 3 = 0 ⇔ (d) : x + y − 4 = 0.
2 2
186 CERCUL ÎN PLAN

3.2. Tangentele la un cerc paralele cu o dreaptă dată. Fie dreapta

(d) : A · x + B · y + C = 0, A2 + B 2 > 0, şi cercul (C), dat prin ecuaţia sa
canonică
(C) : (x − a)2 + (y − b)2 = R2 ,
ı̂n plan. Căutăm dreapta (d ) tangentă la cerc cu proprietatea (d )  (d). Din
această ultimă condiţie rezultă că ecuaţia unei astfel de drepte este de forma
(d ) : A · x + B · y + α = 0, α ∈ R.
Condiţia ca (d ) să fie tangentă la cerc este d(C0 , (d )) = R, unde C0 (a, b) este
centrul cercului (C).

Avem
|A · a + B · b + α|
d(C0 , (d )) = R ⇔ √ =R
 A2 + B 2
⇔ α = ±R · A2 + B 2 − A · a − B · b,
de unde rezultă că sunt două drepte paralele cu (d) şi tangente la cerc

(d1,2 ) : A · x + B · y ± R · A2 + B 2 − A · a − B · b = 0.
Exemplu 10.5. Să se determine dreptele tangente la cercul
(C) : x2 + y 2 − 2 · x + 6 · y + 1 = 0
paralele cu dreapta (d) : x + y − 2 = 0.
Ecuaţia canonică a cercului se obţine astfel:
(C) : (x2 −2·x+1)−1+(y 2 +6·y +9)−9+1 = 0 ⇔ (C) : (x−1)2 +(y +3)2 = 9.
Prin urmare centrul cercului C este punctul C0 (1, −3), iar raza sa R = 3.
O dreaptă (d )  (d) are ecuaţia de forma
(d ) : x + y + α = 0
şi, impunând ca (d ) să fie tangentă la cerc, obţinem
|1 − 3 + α|
d(C0 , (d )) = R ⇔ √ = 3,
10
√
adică α = 2 ± 3 · 10. Dreptele căutate sunt date de ecuaţiile
√
(d1,2 ) : x + y + 2 ± 3 10 = 0.
 CERCUL ÎN PLAN 187

3.3. Tangentele la un cerc printr-un punct exterior cercului. Un

punct M0 din plan spunem că este un punct interior cercului C(C, R) dacă
−−−→
distanţa d(C, M0 ) = CM0  < R şi exterior cercului dacă d(C, M0 ) > 0.
Este evident că orice dreaptă care trece printr-un punct interior al unui
cerc este secantă cercului. Cât despre problema tangentelor printr-un punct
exterior cercului, avem următorul rezultat, cunoscut din lecţiile de geometrie
sintetică din gimnaziu.
Propoziţia 10.4. Printr-un punct exterior unui cerc din plan trec două
drepte tangente la cerc.

În continuare vom determina ecuaţiile dreptelor care sunt tangente la un

cerc dat şi trec printr-un punct exterior cercului. Fie o dreaptă (d) ı̂n plan
astfel ı̂ncât să fie tangentă cercului
(C) : (x − a)2 + (y − b)2 = R2
şi să treacă prin punctul M0 (x0 , y0 ), exterior acestui cerc. Din M0 (x0 , y0 ) ∈ (d)
rezultă că ecuaţia redusă a lui (d) este
(d) : y − y0 = m · (x − x0 ),
unde m ∈ R ∪ {−∞, +∞} este panta dreptei (d). Echivalent această ecuaţie
poate fi scrisă
(d) : m · x − y − m · x0 + y0 = 0.
Acum, dreapta (d) este tangentă la cercul C(C, R) dacă şi numai dacă d(C, (d))
= R, adică
|m · a − b − m · x0 + y0 |
√ = R,
1 + m2
de unde obţinem ecuaţia
(10.5) −2R · (y0 − b) · m + (y0 − b)2 − R2 = 0,
dacă |x0 − a| = R, sau ecuaţia de gradul 2
(10.6) ((x0 − a)2 − R2 ) · m2 − 2 · (y0 − b) · (x0 − a) · m + (y0 − b)2 − R2 = 0,
dacă |x0 − a| = R.
188 CERCUL ÎN PLAN

Studiem primul caz: |x0 − a| = R. Rezultă imediat că punctul M0 (x0 , y0 )

este exterior cercului dacă şi numai dacă y0 = b. Fie punctul M (x0 , b) ∈ C.
Obţinem (d1 ) = (M0 M ) : x = x0 = a şi d(C, (d1 )) = |x0 − a| = R, adică
dreapta (d1 ) este tangentă la cerc. Dacă punctul M0 este exterior cercului
2 2
0 −b) −R
atunci y0 = b şi ecuaţia (10.5) are o soluţie reală m2 = (y2R·(y 0 −b)
care deter-
mină o a doua dreptă tangentă la cerc care trece prin M0 :
(y0 − b)2 − R2
(d2 ) : y − y0 = · (x − x0 ).
2R · (y0 − b)
În al doilea caz, |x0 − a| = R, discriminantul ecuaţiei (10.6) este
∆ = 4 · R2 · ((x0 − a)2 + (y0 − b)2 − R2 ).
Astfel obţinem imediat că ∆ > 0, adică ecuaţia are două soluţii reale dacă şi
numai dacă punctul M0 este exterior cercului, şi, cu această condiţie ı̂ndeplini-
tă, aceste soluţii sunt

(y0 − b) · (x0 − a) − R · (x0 − a)2 + (y0 − b)2 − R2
m1,2 = .
(x0 − a)2 − R2
Se obţin din nou două drepte tangente la cerc care trec prin M0 :

(y0 − b) · (x0 − a) − R · (x0 − a)2 + (y0 − b)2 − R2
(d1,2 ) : y −y0 = ·(x−x0 ).
(x0 − a)2 − R2
Observaţia 10.3. Este evident că procedeul prezentat mai sus poate fi
privit şi ca o demonstrţie, cu ajutorul geometriei analitice, a propoziţiei (10.4).
Exemplu 10.6. Să se determine ecuaţiile dreptelor tangente la cercul din
plan
(C) : x2 + y 2 − 4 · x − 2 · y − 4 = 0,
care trece prin punctul M0 (−2, 3).
Pentru ı̂nceput vom găsi coordonatele centrului C0 al cercului şi raza R a
acestuia. Pentru aceasta obţinem forma canonică a ecuaţiei cercului astfel:
(C) : (x2 − 4 · x + 4) − 4 + (y 2 − 2 · y + 1) − 1 − 4 = 0
⇔ (x − 2)2 + (y − 1)2 = 9.
−−−→
√ urmare centrul cercului este C0 (2, 1) şi raza este R = 3. Avem C0 M0  =
Prin
2 5 > 3, deci punctul M0 este exterior cercului.
O dreaptă care trece prin punctul M0 (−2, 3) are ecuaţia redusă de forma
(d) : y − 3 = m · (x + 2) ⇔ (d) : m · x − y + 2 · m + 3 = 0,
unde m este panta dreptei (d). Atunci, impunând ca dreapta (d) să fie tangentă
la cerc, avem
|2 · m − 1 + 2 · m + 3|
d(C0 , (d)) = √ = R = 3 ⇔ (4 · m + 2)2 = 9 · m2 + 1
1 + m2
⇔ 7 · m2 + 16 · m + 3 = 0.
 CERCUL ÎN PLAN 189

Discriminantul ecuaţiei este ∆ = 256 − 84 = 172 > 0, deci avem două soluţii
√
şi, prin urmare, două drepte tangente la cerc. Soluţiile sunt m1,2 = 8±7 43 şi
dreptele tangente la cerc care trec prin M0 vor fi date de:
√ √
(d1,2 ) : 8 ± 43 · x − 7 · y − 40 ± 43 = 0.
 CAPITOLUL 11

CONICE

Acest capitol este divizat ı̂n două secţiuni: ı̂n prima dintre ele vom prezenta
noţiuni şi rezultate privind conicele date cu ajutorul ecuaţiilor canonice, iar
ı̂n cea de-a doua vom studia şi, ı̂ntr-un final, vom clasifica curbele algebrice
de ordinul 2, demonstrând că acestea sunt conice.

1. Conice date prin ecuaţia canonică

Definiţia 11.1. Fie F un punct şi fie (d) o dreaptă din plan. Locul geo-
metric al punctelor din plan pentru care raportul dintre distanţa până la punc-
tul F şi distanţa până la dreapta (d) este constant se numeşte conică. Punctul
F se numeşte focarul conicei, iar dreapta (d) se numeşte dreapta directoare a
conicei. Raportul constant care defineşte conica se numeşte excentricitatea
conicei şi se notează cu e.
Definiţia 11.2. O conică a cărui focar aparţine dreptei directoare se
numeşte conică degenerată. Dacă focarul nu aparţine dreptei directoare atunci
conica este nedegenerată.
Definiţia 11.3. În funcţie de valoarea excentricităţii sale spunem că o
conică este:
(1) de gen eliptic dacă e ∈ (0, 1);
(2) de gen parabolic dacă e = 1;
(3) de gen hiperbolic dacă e > 1.

Definiţia 11.4. O conică nedegenerată se numeşte

(1) elipsă dacă este de gen eliptic,
(2) parabolă dacă este de gen parabolic,
(3) hiperbolă dacă este de gen hiperbolic.
În continuare vom deduce ecuaţia unei conice pornind de la definiţie. Con-
siderăm conica (Γ) cu focarul F şi dreapta directoare (d). Alegem un sistem
de axe de coordonate astfel ı̂ncât F ∈ (Ox) şi (d)  (Oy). Atunci avem coor-
donatele focarului F (c, 0) şi ecuaţia dreptei directoare (d) : x = d = constant.
Este evident că (Γ) este o conică degenerată dacă şi numai dacă c = d şi
nedegenerată ı̂n rest.
Conform definiţiei, un punct M (x, y) aparţine conicei (Γ) dacă şi numai
dacă 
−−→
M F  (x − c)2 + y 2
= = e = constant
d(M, (d)) |x − d|
191
192 CONICE

De aici rezultă ecuaţia conicei:

(11.1) (Γ) : (1 − e2 ) · x2 + y 2 + 2 · (e2 · d − c) · x + c2 − e2 · d2 = 0.
Teorema 11.1. Pentru orice conică degenerată (Γ) există un reper carte-
zian ortonormat orientat pozitiv, numit reperul canonic al conicei, ı̂n care
ecuaţia lui (Γ) are una din următoarele forme:

2
x
2
(1) (Γ) : a2
+ yb2 = 0, dacă (Γ) este de gen eliptic, sau

2
x
2
(2) (Γ) : a2
− yb2
= 0, dacă (Γ) este de gen hiperbolic, sau
(3) (Γ) : (y  )2 = q
= constant, dacă (Γ) este de gen parabolic,
numită ecuaţia canonică a conicei.
Demonstraţie. Fie reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv ı̂n plan
R = (O, B) ı̂n care conica (Γ) are ecuaţia (11.1).
Deoarece conica este degenerată rezultă că avem c = d şi ecuaţia (11.1)
devine
(Γ) : (1 − e2 ) · x2 + y 2 + 2 · c · (e2 − 1) · x + c2 · (1 − e2 ) = 0.
Pentru ı̂nceput presupunem că e = 1 şi atunci putem scrie ecuaţia de mai sus
astfel
y2
(Γ) : x2 + − 2 · c · x + c2 = 0
1 − e2
y2
⇔ (Γ) : (x − c)2 +
= 0.
1 − e2
Acum efectuăm o translaţie a reperului iniţial cu noua origine ı̂n punctul
O = F (c, 0). Obţinem reperul cartezian ortonormat R = (O , B) ı̂n care un
punct oarecare din plan are coordonatele
 
x =x−c
,
y = y
unde (x, y) sunt coordonatele punctului ı̂n reperul iniţial. Atunci ecuaţia lui
(Γ) ı̂n reperul R este
y 2
(Γ) : (x )2 + = 0.
1 − e2
 CONICE 193

Dacă (Γ) este de gen eliptic, adică e < 1, avem 1 − e2 > 0, deci putem nota
2
1 − e2 = ab 2 , a, b ∈ R, şi rezultă
x 2 y  2
+ 2 = 0.
(Γ) :
a2 b
Dacă (Γ) este de gen hiperbolic atunci e > 1 şi 1 − e2 < 0, deci putem scrie
2
1 − e2 = − ab 2 , adică ecuaţia conicei ı̂n reperul R devine
x 2 y  2
(Γ) : − 2 = 0.
a2 b
2 2 2
În final, dacă e = 1 şi M (x, y) ∈ (Γ) rezultă (x−c) +y
(x−c)2
y
= 1 + (x−c) 2 =

1, adică (x − c) → ∞ şi, mai departe, c → ±∞. Presupunem că există

2

lime→1,c→±∞ c2 · (e2 − 1) = q. Ecuaţia (11.1) este

(Γ) : y 2 + 2 · c · (e2 − 1) · x + c2 · (1 − e2 ) = 0.
Împărţind prin c, trecând la limită cu c → ±∞ şi e → 1 avem
y 2 + 2 · c · (e2 − 1) · x + c2 · (1 − e2 )
lim = 0,
e→1,c→±∞ c
de unde rezultă
lim (y 2 + 2 · c · (e2 − 1) · x + c2 · (1 − e2 )) = 0
e→1,c→±∞

şi, astfel, ecuaţia lui (Γ) ı̂n reperul R este

(Γ) : y 2 = q.


Observaţia 11.1. Interpretând ecuaţiile canonice ale conicelor degenerate
se obţin imediat următoarele:
(1) o conică degenerată de gen eliptic este un punct dublu;
(2) o conică degenerată de gen hiperbolic este o pereche de drepte con-
curente ı̂n focarul conicei;
(3) o conică degenerată de gen parabolic poate fi: o pereche de drepte
paralele, dacă lime→1,c→±∞ c2 ·(e2 −1) = q > 0, mulţimea vidă (conică
vidă), dacă q < 0 sau o pereche de drepte confundate, dacă q = 0.
Teorema 11.2. Pentru orice conică nedegenerată (Γ) există un reper
cartezian ortonormat orientat pozitiv, numit reper canonic, ı̂n care ecuaţia
lui (Γ) are una din următoarele forme:
x
2 y
2
(1) (Γ) : a2
+ b2
− 1 = 0, dacă (Γ) este de gen eliptic, sau
x
2 y
2
(2) (Γ) : −
a2
− 1 = 0, dacă (Γ) este de gen hiperbolic,
b2
numită ecuaţia canonică a conicei.
Demonstraţie. Ca şi ı̂n demonstraţia teoremei precedente considerăm
reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv ı̂n plan R = (O, B) ı̂n care conica
(Γ) are ecuaţia (11.1).
194 CONICE

Deoarece pentru conicele de gen eliptic sau hiperbolic excentricitatea este

e = 1 ecuaţia (11.1) devine
y2 e2 · d − c c2 − e2 · d2
(Γ) : x2 + +2· ·x+ = 0.
1−e 2 1−e 2 1 − e2
·d 2
Acum, efectuăm o translaţie a reperului R cu noua origine O ( c−e
1−e2
, 0)
 
şi obţinem reperul R = (O , B). Legăturile dintre coordonatele unui punct
oarecare din plan ı̂n cele două repere sunt
 2 ·d
x = c−e
1−e2
+ x
y=y 

şi astfel ecuaţia conicei ı̂n reperul R este

(x )2 (y  )2
(Γ) : e2 ·(c−d)2
+ e2 ·(c−d)2
− 1 = 0.
(1−e2 )2 1−e2

e2 ·(c−d)2
În final, dacă genul conicei este eliptic atunci e ∈ (0, 1) şi putem nota (1−e2 )2
e2 ·(c−d)2
= a2 şi 1−e2
= b2 . Avem

(x )2 (y  )2
(Γ) : + 2 − 1 = 0.
a2 b
e2 ·(c−d)2
Dacă (Γ) este de gen hiperbolic atunci e > 1 şi putem nota (1−e2 )2
= a2 şi
2 ·(c−d)2
−e 1−e2
= b2 . Folosind aceste notaţii ecuaţia conicei ı̂n reperul R se scrie

(x )2 (y  )2
(Γ) : − 2 − 1 = 0.
a2 b


Observaţia 11.2. În reperul canonic R al unei conice (Γ) de gen eliptic
2 ·(d−c)
sau hiperbolic focarul conicei este F (c = e 1−e 2 , 0), iar dreapta directoare
  d−c
are ecuaţia (d) : x = d = 1−e2 . Atunci, pentru o conică nedegenerată de
gen eliptic obţinem, din √ definiţiile lui a şi b, prin
√ calcul direct, focarul conicei
ı̂n reperul canonic:√F ( a2 − b2 , 0) (sau F (− a2 − b√2 , 0)), dreapta directoare
2 a2 −b2 2 a2 −b2
(d) : x = d = a ·a2 −b 2 (sau (d) : x = d = − a ·a2 −b 2 ) şi excentricitatea
2
e2 = 1 − ab 2 . Tot prin calcul direct, pentru o conică nedegenerată de gen
√ √
hiperbolic, urmează că avem focarul√ F ( a2 + b2 , 0) (sau F (− a2√+ b2 , 0)),
2 a2 +b2 2 a2 +b2
dreapta directoare (d) : x = d = a ·a2 +b 2 (sau (d) : x = d = − a ·a2 +b 2 ) şi
2
excentricitatea e = 1 + ab 2 .
Aşa cum am văzut, pentru o conică nedegenerată de gen eliptic sau hiper-
bolic, putem considera două focare şi respectiv două drepte directoare. Acest
fapt va putea fi ı̂nţeles mai bine atunci când vom discuta despre fiecare gen ı̂n
parte, puţin mai departe ı̂n acest subcapitol.
 CONICE 195

2 2
Definiţia 11.5. Fie elipsa (E) : xa2 + yb2 − 1 = 0, dată prin ecuaţia
canonică. Punctele A1 (a, 0), A2 (−a, 0) ∈ (E) şi B1 (0, b), B2 (0, −b) ∈ (E) se
numesc vârfurile elipsei, iar a şi b se numesc semiaxele ei.
2 2
Definiţia 11.6. Fie hiperbola (H) : xa2 − yb2 − 1 = 0, dată prin ecuaţia
canonică. Punctele A1 (a, 0), A2 (−a, 0) ∈ (H) se numesc vârfurile reale ale
hiperbolei, iar B1 (0, b), B2 (0, −b) sunt vârfurile imaginare.
Pentru conicele nedegenerate de gen parabolic avem următoarea
Teorema 11.3. Pentru orice parabolă există un reper cartezian ortonor-
mat orientat pozitiv, numit reper canonic astfel ı̂ncât ecuaţia conicei ı̂n acest
reper, adică ecuaţia canonică, este
(Γ) : (y  )2 = 2px .
Demonstraţie. Deoarece ı̂n cazul parabolei excentricitatea este e = 1
ecuaţia (11.1) devine
(Γ) : y 2 − 2 · (c − d) · x + c2 − d2 = 0,
ı̂n reperul iniţial R = (O, B). Translăm acest reper ı̂n punctul O ( c+d 2 , 0)
şi obţinem reperul R = (O , B) ı̂n care coordonatele (x , y  ) ale unui punct
oarecare din plan sunt date de
 
x = c+d 2 +x ,
y=y 

unde (x, y) sunt coordonatele punctului ı̂n reperul iniţial. Astfel, ecuaţia con-
icei ı̂n reperul R este
(Γ) : (y  )2 = 2px = 2(c − d)x .


Observaţia 11.3. Se observă că originea reperului canonic al unei parabo-
le ı̂i aparţine. Acest punct se numeşte vârful parabolei.
Din ecuaţiile translaţiei rezultă că focarul unei parabole este, ı̂n reperul
canonic, F (c = p2 , 0), iar dreapta sa directoare are ecuaţia (d) : x = d = − p2 .
Definiţia 11.7. Ecuaţia canonică a unei conice se numeşte şi ecuaţia
redusă a conicei.
Definiţia 11.8. Un punct C se numeşte centru de simetrie al unei conice
(Γ) dacă simetricul oricărui punct M ∈ (Γ) faţă de C aparţine şi el lui (Γ).
O dreaptă (d) se numeşte axă de simetrie a conicei dacă simetricul oricărui
punct M ∈ (Γ) faţă de (d) aparţine lui (Γ).
1.1. Elipsa. O elipsă poate fi definită şi ı̂n modul următor:
Definiţia 11.9. Fie punctele F şi F  ı̂n plan. Locul geometric al punctelor
din plan pentru care suma distanţelor până la F şi respectiv F  este constantă,
adică −−−→
−−→
M F  + M F   = k = constant,
se numeşte elipsă. Punctele F şi F  se numesc focarele elipsei.
196 CONICE

Propoziţia 11.4. Definiţia 11.9 este echivalentă cu definiţia generală a

conicelor ı̂n cazul genului eliptic nedegenerat.
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi vom considera o elipsă dată prin definiţia ge-
nerală a conicelor şi vom arăta că aceasta verifică şi proprietatea din definiţia
11.9. Aşa cum am văzut, ecuaţia canonică a elipsei este
x2 y 2
(E) : + 2 − 1 = 0,
a2 b
şi, ı̂n reperul ı̂n care se obţine
√ această ecuaţie, adică ı̂n reperul canonic al
elipsei, focarul ei este F (c = a − b , 0). Considerăm şi punctul F (−c =
2 2 
√
− a2 − b2 , 0), dat tot ı̂n reperul canonic. Acum, fie M (x, y) ∈ (E) un punct
2
oarecare de pe elipsă. Urmează că y 2 = b2 · (1 − xa2 ). De aici, prin calcul direct,
obţinem
−−→ −−−→  
(M F  + M F  )2 = ( (x − c)2 + y 2 + (x 2
 + c) + y )
2 2
2 2 2 2
= 2x2 + 2a2 − 2ba2x + 2 (x2 − a2 − b ax2 )2
= 4a2 ,

2 2 2 2
unde am folosit x ∈ [−a, a] şi atunci (x2 − a2 − b ax2 )2 = a2 + b ax2 − x2 .
Am arătat că
−−→ −−−→
(11.2) M F  + M F   = 2a = constant,
adică (E) verifică definiţia 11.9.
Reciproc, considerăm punctul M care verifică ecuaţia (11.2), şi fie reperul
cartezian ortonormat orientat pozitiv astfel ı̂ncât ı̂n acest reper să avem F (c, 0)
şi F (−c, 0). Notăm coordonatele lui M ı̂n acest reper cu x şi y. Prin calcul
direct se arată că aceste coordonate verifică
x2 y2
+ −1=0
a2 a2 − c2
şi, ı̂n plus, rezultă şi a2 > c2 . Prin urmare, notând b2 = a2 − c2 , avem că
punctul M verifică ecuaţia unei elipse.

În continuare, considerăm elipsa (E) dată ı̂n reperul său canonic R =
(O, B = {ī, j̄}) prin:
x2 y 2
(E) : + 2 − 1 = 0, a > 0, b > 0, a > b,
a2 b
cu focarele F (c, 0) şi F  (−c, 0). Dacă M (x, y) ∈ (E) rezultă imediat că si-
metricul punctului M faţă de originea reperului canonic M  (−x, −y) aparţine
şi el elipsei. Deasemeni punctele M1 (x, −y) şi M2 (−x, y), adică simetricele
punctului M faţă de axele (Ox) şi respectiv (Oy), aparţin şi ele lui (E).
Prin urmare O este centru de simetrie al elipsei, iar axele de coordonate sunt
axe de simetrie ale acesteia.
 CONICE 197

1.1.1. Reprezentare grafică. Deoarece o elipsă este simetrică faţă de axele

de coordonate, pentru reprezentarea ei este suficient să reprezentăm grafic
funcţia
b 
f : [0, a] → [0, b], f (x) = y = · a2 − x2 ,
a
cu derivata
b·x
f  : [0, a) → R, f  (x) = − √ < 0.
a a2 − x2
Prin urmare funcţia f este descrescătoare. Derivata sa de ordinul 2 este
a·b
f  : [0, a) → R, f  (x) = − 3 < 0
(a2 − x2 ) 2
de unde rezultă că f este concavă.

1.1.2. Ecuaţii parametrice. Din ecuaţia elipsei, rezultă că pentru fiecare
2
punct M (x, y) ∈ (E) există un unghi θ ∈ [0, 2π) astfel ı̂ncât xa2 = cos2 θ şi
y2
b2
= sin2 θ. De aici rezultă ecuaţiile parametrice ale elipsei:

x = a · cos θ
(E) : , θ ∈ [0, 2π).
y = b · sin θ
1.1.3. Poziţia relativă a unei drepte faţă de o elipsă. Probleme de tangenţă.
În acelaşi fel ca ı̂n cazul cercului ı̂n plan, studiat anterior, se demonstrează că
o dreptă poate fi exterioară elipsei, tangentă sau secantă.
Propoziţia 11.5. Ecuaţia unei drepte (t) tangente la elipsa
x2 y 2
(E) : + 2 −1=0
a2 b
printr-un punct M0 (x0 , y0 ) ∈ (E) se obţine prin dedublarea ecuaţiei elipsei,
adică avem
x0 y0
(t) : 2 · x + 2 · y − 1 = 0.
a b
Demonstraţie. Ecuaţia unei drepte (t) care trece prin punctul M0 (x0 ,
y0 ) este
(t) : y − y0 = m · (x − x0 ).
198 CONICE

Considerăm sistemul format din ecuaţia lui (t) şi cea a elipsei (E)

y − y0 = m · (x − x0 )
x2 2 .
a2
+ yb2 − 1 = 0
Pentru ca dreapta (t) să fie tangentă la elipsă soluţia acestui sistem trebuie să
fie unică, x = x0 , y = y0 . Din prima ecuaţie avem y = m · (x − x0 ) + y0 şi,
ı̂nlocuind ı̂n a doua rezultă, ţinând cont şi de M0 ∈ (H), ecuaţia
 1 m2  x0 m2 · x0 2 · m · y0 
(x − x0 ) · · x + + 2− + =0
a2 a2 a b2 b2
care trebuie să aibă doar soluţia x = x0 . Urmează
x m2 · x0 2 · m · y0  1 m2
0
− 2− + = ( · x + ) · x0
a b2 b2 a2 a2
2
de unde m = − ab 2 · x0
y0 . Înlocuind expresia pantei ı̂n ecuaţia lui (t) rezultă
x0 y0
(t) : 2 · x + 2 · y − 1 = 0.
a b


În continuare vom căuta ecuaţiile dreptelor tangente la elipsă printr-un
punct exterior acesteia. Fie M0 (x0 , y0 ) un astfel de punct. O dreaptă care
trece prin M0 are ecuaţia de forma
(d) : y − y0 = m · (x − x0 ).
Dreapta este tangentă la elipsa (E) dacă are un singur punct comun cu aceasta,
adică dacă sistemul 
y − y0 = m · (x − x0 )
2
x2
a2
+ yb2 − 1 = 0
este compatibil determinat. Eliminând y ı̂ntre cele două ecuaţii avem
x2 (m · (x − x0 ) + y0 )2
+ − 1 = 0,
a2 b2
de unde ecuaţia
(b2 − a2 · m2 ) · x2 + 2 · m · a2 · (y0 − x0 ) · x + a2 · ((m · x0 − y0 )2 − b2 ) = 0,
care trebuie să aibă o singură rădăcină reală, adică discriminantul său trebuie
să fie ∆ = 0. Rezultă o ecuaţie de gradul 2 cu necunoscuta m, despre care
se arată, folosind faptul că M0 este exterior elipsei, că admite două soluţii
reale. Obţinem astfel două drepte tangente la elipsă prin orice punct exterior
acesteia.
Definiţia 11.10. Fie (γ) o curbă ı̂n plan şi M0 ∈ (γ) un punct al curbei
prin care trece o unică dreaptă (t) tangentă la (γ). Se numeşte dreapta normală
(sau simplu normala) la (γ) ı̂n punctul M0 dreapta (n) care trece prin punct
şi este perpendiculară pe tangenta (t).
Propoziţia 11.6. (Proprietatea optică a elipsei)
Normala ı̂ntr-un punct M0 al elipsei (E) cu focarele F şi F  este bisectoarea
unghiului F

M F .
 CONICE 199

2 2
Demonstraţie. Considerăm elipsa (E) : xa2 + yb2 − 1 = 0 cu focarele
F (c, 0) şi F  (−c, 0), unde c2 = a2 −b2 . Dacă punctul M0 (x0 , y0 ) aparţine elipsei
atunci ecuaţia tangentei la (E) prin M0 se obţine prin dedublarea ecuaţiei
elipsei ı̂n punct, adică avem tangenta
x0 y0
(t) : 2 · x + 2 − 1 = 0,
a b
2
a cărei pantă este mt = − ab 2 · xy00 . Normala la elipsă ı̂n punctul M0 este
dreapta (n) ⊥ (t), deci panta sa verifică relaţia mn · mt = −1 şi, prin urmare,
2
mn = ab2 · xy00 . Deoarece M0 ∈ (n) ecuaţia normalei va fi
a2 y0
(n) : y − y0 = · · (x − x0 )
b2 x0
şi poate fi scrisă ı̂n forma canonică
x − x0 y − y0
(n) : 2 = 2 .
b · x0 a · y0
Astfel avem vectorul director al normalei v̄(b2 · x0 , a2 · y0 ).
În continuare obţinem vectorii directori ai dreptelor (M0 F ) şi (M0 F  )
v̄1 = (c − x0 ) · ī − y0 · j̄ şi respectiv v̄2 = (−c − x0 ) · ī − y0 · j̄
şi atunci
v̄ · v̄1 b2 · (c · x0 − a2 )
cos ϕ1 = = 
v̄ · v̄1  b4 · x20 + a4 · y02 · (c − x0 )2 + y02
b2 ·(−c·x0 −a2 )
cos ϕ2 = v̄·v̄2
v̄·v̄2  =√ √
b4 ·x20 +a4 ·y02 ·(−c−x0 )2 +y02

b2 ·(−c·x0 −a2 )
= √ √ ,
b ·x0 +a ·y02 ·(2·a− (c−x0 )2 +y02 )
4 2 4


unde ϕ1 = (v̄, 
v̄1 ) şi ϕ2 = (v̄, v̄2 ). Pentru a obţine expresia lui cos ϕ2 am folosit
faptul, demonstrat anterior, că
−−−→ −−−→
M0 F  + M0 F   = v̄1  + v̄2  = 2a.
Din M0 ∈ (E) şi c2 = a2 − b2 rezultă cu uşurinţă cos ϕ1 = cos ϕ2 şi, de aici,
urmează că (n) este bisectoarea unghiului F

M F .

Exemplu 11.1. Fie elipsa de ecuaţie
x2 y 2
(E) : + − 1 = 0.
6 3
Să se determine elementele geometrice ale acestei elipse şi să se scrie ecuaţiile
ei parametrice.
√ √ Să se determine ecuaţiile tangentelor la elipsă prin punctele
A( 2, 2) şi respectiv B(1, 3) şi√ecuaţia normalei
√ ı̂n A. √
Semiaxele
√ elipsei
√ sunt a =√ 6 şi b = 3, vârfurile sale sunt
√ A( 6, 0),
 
A (− 6, 0), B(0, 3), B (0, − 3), semidistanţa focală este c = a − √b2 = 2
√ √ √
3, iar focarele sunt F ( 3, 0), F  (− 3, 0), excentricitatea este e = ac = 22 
√
1, iar dreptele directoare au ecuaţiile x = ±2 · 3.
200 CONICE
√ √
Se verifică cu uşurinţă că punctul A( 2, 2) se află pe elipsa, deci ecuaţia
tangentei ı̂n acest punct se determină dedublând ecuaţia elipsei. Avem tan-
genta
√ √
2 2
(t) : ·x+ · y − 1 = 0.
6 3
Panta tangentei este mt = − 12 , deci panta mn a normalei (n) ı̂n M0 la elipsă
este dată de mn · (− 12 ) = −1, adică mn = 2. Obţinem ecuaţia normalei
√ √
(n) : y − 2 = 2 · (x − 2).
2 2
Deoarece 16 + 33 −1 = 136 > 0 rezultă că punctul B(1, 3) se află ı̂n exteriorul
elipsei. Ecuaţia unei drepte care trece prin B este (d) : y − 3 = m · (x − 1).
Dreapta este tangentă elipsei dacă şi numai dacă sistemul

y − 3 = m(x − 1)
x2 y2
6 + 3 −1=0
are soluţie unică. De aici rezultă că ecuaţia
(1 + m2 ) · x2 + 4 · m · (3 − m) · x + 2 · m2 − 12 · m + 12 = 0
are o singura soluţie reală, adică
∆ = 4(10m2 + 12m − 12) = 0,
√
−6± 39
de unde m1,2 = 5 .
Rezultă că ecuaţiile tangentelor prin punctul B sunt:
√ √
−6 + 39 −6 − 39
(d1 ) : y − 3 = (x − 1) şi (d2 ) : y − 3 = (x − 1).
5 5
1.2. Hiperbola. Şi pentru hiperbolă avem o definiţie echivalentă cu defi-
niţia generală a conicelor, ca ı̂n cazul elipsei.
Definiţia 11.11. Fie punctele F şi F  ı̂n plan. Locul geometric al puncte-
lor din plan pentru care modulul diferenţei dintre distanţele până la F şi
respectiv F  este constantă, adică
−−→ −−−→
|M F  − M F  | = k = constant,
se numeşte hiperbolă. Punctele F şi F  se numesc focarele hiperbolei.
Echivalenţa celor două definiţii se demonstrează exact la fel ca rezultatul
similar pentru elipsă şi, din acest motiv, nu o vom prezenta aici.
Considerăm hiperbola (H) dată prin ecuaţia sa canonică ı̂n reperul canonic
R = (O, B = {ī, j̄}):
x2 y 2
(H) : − 2 − 1 = 0, a > 0, b > 0, a > b,
a2 b
cu focarele F (c, 0) şi F  (−c, 0), unde c = a2 + b2 . Dacă a = b spunem că (H)
este o hiperbolă echilateră. Se arată imediat că O este centru de simetrie al
hiperbolei, iar axele de coordonate sunt axe de simetrie ale acesteia.
 CONICE 201

1.2.1. Reprezentare grafică. Datorită simetriilor precizate mai sus, pentru

reprezentarea grafică a hiperbolei este suficient să obţinem graficul funcţiei
b 
f : [a, ∞] → [0, ∞], f (x) = y = · x2 − a2 .
a
Cum derivata sa este
b·x
f  : (a, ∞) → R, f  (x) = √ > 0,
a x2 − a2
urmează că funcţia f este crescătoare. Derivata de ordinul 2 a lui f este
a·b
f  : (a, ∞) → R, f  (x) = − 3 < 0,
(x2 − a2 ) 2
deci f este concavă. Mai avem
f (x) b
m = lim = şi n = lim (f (x) − m · x) = 0,
x→∞ x a x→∞

şi, prin urmare, o asimptotă oblică (d) : y = b

a · x pentru graficul lui f .

Datorită faptului că hiperbola este simetrică faţă de axa (Oy) şi dreapta
(d ) : y = − ab · x este asimptotă a lui (H).
1.2.2. Ecuaţii parametrice. Pentru hiperbola (H) ecuaţiile parametrice se
pot obţine din ecuaţia canonică, ı̂n felul următor:
x2 y 2 x y  x y 
(H) : 2 − 2 = 1 ⇔ (H) : − · + =1
a b a b a b
  
 x y  x= a · λ+ 1
⇔ (H) : a − b =λ , λ ∈ R∗ ⇔ (H) :
2  λ
, λ ∈ R∗ .
x y 1
a + b = λ  y = · λ−
b 1
2 λ
Trebuie să precizăm că ecuaţiile parametrice ale unei hiperbole nu sunt
unice. De exemplu următoarele ecuaţii sunt tot ecuaţii parametrice ale lui
(H):

x = a · ch t
(H) : , t ∈ R,
y = b · sh t
202 CONICE

−it −it
este cosinusul hiperbolic al lui t şi sh t = e −e
it it
unde ch t = e +e 2 2 este
sinusul hiperbolic al lui t, iar e ±it = cos t ± i sin t cu i numărul complex cu
proprietatea i2 = −1. Este uşor de verificat ch2 t − sh2 t = 1.
1.2.3. Probleme de tangenţă. Proprietatea optică. Exact la fel ca ı̂n cazul
elipsei, se arată că ecuaţia tangentei (t) la o hiperbolă (H) printr-un punct
M0 (x0 , y0 ) ∈ (H), se obţine prin dedublarea ecuaţiei lui (H) ı̂n M0 , adică
avem
x0 y0
(t) : 2 · x − 2 · y − 1 = 0.
a b
Exemplu 11.2. Să se determine ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei ı̂n
punctul M0 (2, 5) la hiperbola
x2 y2
(H) : − − 1 = 0.
2 25
Se verifică imediat M0 ∈ (H). Dedublând ecuaţia hiperbolei ı̂n punct se
obţine ecuaţia tangentei ı̂n M0 :
y
(t) : x − − 1 = 0,
5
cu panta mt = 5.
Normala (n) ı̂n M0 la (H) este perpendiculară pe tangentă, deci panta sa,
mn , verifică relaţia mn · mt = −1. Rezultă mn = − 15 şi ecuaţia normalei
1
(n) : y − 5 = − · (x − 2) ⇔ (n) : x + 5 · y − 27 = 0.
5
Încheiem această secţiune cu următorul rezultat, care se demonstrează la
fel ca proprietatea similară pentru elipsă.
Propoziţia 11.7. (Proprietatea optică a hiperbolei)
Normala ı̂ntr-un punct M0 al hiperbolei (H) cu focarele F şi F  este bi-
sectoarea unghiului F

M F .
1.3. Parabola. Fie parabola (P ) cu ecuaţia canonică
(P ) : y 2 = 2px, p > 0, x > 0,
ı̂n reperul său canonic R = (O, B = {ī, j̄}), cu focarul F (c = p2 , 0) şi dreapta
directoare (d) : x = − p2 . Se observă că dacă un punct M (x, y) aparţine
parabolei atunci şi simetricul său M  (x, −y) faţă de axa de coordonate (Ox)
ı̂i aparţine lui (P ). Prin urmare parabola este simetrică faţă de (Ox).
1.3.1. Reprezentare grafică. Este suficient să reprezentăm grafic funcţia

f : [0, ∞) → R, f (x) = y = 2px.
Avem derivata √
 2p
f : (0, ∞) → R, f (x) = √ > 0,
2 x
deci f este crescătoare. Calculând derivata de ordinul 2
√
  2p
f : (0, ∞) → R, f (x) = − 3 < 0,
4x 2
obţinem că f este concavă.
 CONICE 203

1.3.2. Ecuaţii parametrice. O formă a ecuaţiilor parametrice ale parabolei

se obţine imediat din ecuaţia canonică:

x = 2pλ2
(P ) : , λ ∈ R.
y = 2pλ
1.3.3. Probleme de tangenţă. Proprietatea optică. Fie punctul M0 (x0 , y0 )
∈ (P ). Vom determina ecuaţia tangentei (t) la parabolă prin punctul M0 .
Dreapta (t) are ecuaţia de forma
(t) : y − y0 = m · (x − x0 ),
iar sistemul 
y = m · (x − x0 ) + y0
y 2 = 2px
admite doar soluţia x = x0 , y = y0 . Eliminăm y ı̂ntre cele două ecuaţii şi,
folosind M0 ∈ (P ), obţinem ecuaţia de gradul 2
m2 · (x − x0 )2 + 2 · m · y0 · (x − x0 ) − 2 · p · (x − x0 ) = 0
⇔ (x − x0 ) · (m2 · (x − x0 ) + 2 · m · y0 − 2 · p) = 0,
care are doar soluţia x = x0 dacă şi numai dacă m · y0 = p. De aici, ı̂nlocuind
m ı̂n ecuaţia dreptei (t), rezultă
(t) : y · y0 = p · (x + x0 ).
Am arătat astfel că, şi ı̂n acest caz, ecuaţia tangentei se obţine prin dedublarea
ecuaţiei parabolei ı̂n punctul M0 .
Exemplu 11.3. Să se demonstreze că tangenta şi normala duse ı̂ntr-un
punct oarecare al unei parabole ı̂ntâlnesc axa parabolei ı̂n două puncte egal
depărtate de focar.
Fie parabola (P ) : y 2 = 2px şi un punct M0 (x0 , y0 ) ∈ (P ). Rezultă că
tangenta la parabolă prin M0 are ecuaţia
(t) : y · y0 = p · (x + x0 ),
iar normala are ecuaţia
y0
(n) : y − y0 = − · (x − x0 ).
p
204 CONICE

Avem (t) ∩ (Ox) = {A}, A(−x0 , 0) şi (n) ∩ (Oy) = {B}, B(p + x0 , 0). Focarul
−→ −−→
parabolei este F ( p2 , 0). Obţinem AF  = p2 +x0 şi BF  = | p2 −p−x0 | = p2 +x0 .
Ca şi ı̂n cazurile precedente, al elipsei şi al hiperbolei, şi pentru parabolă
avem următorul rezultat.
Propoziţia 11.8. (Proprietatea optică a parabolei)
Normala ı̂ntr-un punct M0 al parabolei (P ), cu focarul F , este bisectoarea
unghiului făcut de dreapta (M0 F ) şi de dreapta paralelă cu axa de coordonate
(Ox), care trece prin punctul M0 .
Demonstraţie. Fie dreapta (d) astfel ı̂ncât (d)  (Ox) şi M0 (x0 , y0 ) ∈
(d). Atunci ecuaţia sa este (d) : y = y0 şi vectorul său director este v̄1 = ī.
−−−→
Dreapta (M0 F ) are vectorul director v̄2 = M0 F = ( p2 − x0 ) · ī − y0 · j̄.

În continuare vom determina ecuaţia normalei la parabolă ı̂n M0 . Mai

ı̂ntâi avem ecuaţia tangentei ı̂n punct
p
(t) : y · y0 = p · (x + x0 ) ⇔ (t) : y = · (x + x0 ),
y0
şi atunci ecuaţia normalei este
y0 x − x0 y − y0
(n) : y − y0 = − · (x − x0 ) ⇔ (n) : = .
p p −y0
De aici rezultă că vectorul director al dreptei normale este v̄ = p · ī − y0 · j̄.
Notăm ϕ1 = (v̄ 1 , v̄) şi ϕ2 = (v̄
2 , v̄) şi avem
v̄1 · v̄ p
cos ϕ1 = =
v̄1  · v̄ p + y02
2

p2
v̄2 ·v̄ −p·x0 +y02
cos ϕ2 = v̄1 ·v̄ =  2
√ = √
p·(p+2·x0 )
p2 (p+2·x0 )· p2 +y02
4
−p·x0 +x20 +y02 · p2 +y02

= √ p
,
p2 +y02

adică cos ϕ1 = cos ϕ2 , ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

 CONICE 205

2. Conice date prin ecuaţia generală

Pentru ı̂nceput considerăm reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv
ı̂n plan R = (O, B = {ī, j̄}). Acum putem da următoarea definiţie.
Definiţia 11.12. Locul geometric al punctelor M (x, y) din plan ale căror
coordonate ı̂n reperul R verifică o ecuaţie de forma:
(11.3) (Γ) : f (x, y) = a11 ·x2 +2·a12 ·x·y+a22 ·y 2 +2·a13 ·x+2·a23 ·y+a33 = 0
se numeşte curbă algebrică de ordinul 2.
Observaţia 11.4. Dacă a11 = a22 = a12 = 0 atunci (Γ) este o dreaptă,
iar dacă a11 = a22 = 0 şi a12 = 0 atunci (Γ) este un cerc. Din aceste motive
cele două clase vor fi excluse, adică ı̂n continuare vom presupune că nu avem
simultan a11 = a22 şi a12 = 0.
Observaţia 11.5. Este evident că orice conică este o curbă algebrică de
ordinul 2.
În continuare notăm
 
a11 a12 % & x
A= , B= a13 a23 , X=
a12 a22 y
şi ecuaţia (11.3) se poate scrie sub forma
(11.4) (Γ) : f (X) = X t × A × X + 2 · B × X + a33 = 0
Propoziţia 11.9. Proprietatea lui (Γ) de a fi o curbă algebrică de ordinul
2 nu depinde de reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv ales.
Demonstraţie. Fie reperul cartezian ortonormat R = (O , B  = {ī , j̄  })
astfel ı̂ncât O are coordonatele x0 şi y0 , iar matricea schimbării de bază
C
B −→ B  este matricea ortogonală C ∈ GO(2, R). Atunci coordonatele unui
punct oarecare M din plan se transformă la schimbarea de reper după for-
mula
X = X0 + C t × X  ,

x0
unde X0 = este matricea coloană a coordonatelor lui O şi X  =
y
  0
x
cea a coordonatelor lui M ı̂n reperul R .
y
Astfel, ecuaţia lui (Γ) devine, ı̂n reperul R ,
(Γ) : f (X  ) = (X  )t × (C × A × C t ) × X 

(11.5) +2 · (C × A × C t + B × C t ) × X  + f (X0 )

= 0
Notând
(11.6) A = C × A × C t , B  = X0t × A × C t + B × C t , a33 = f (X0 ),
206 CONICE

această ecuaţie se scrie

(Γ) : f (X  ) = (X  )t × A × X  + 2 · B  × X  + a33 = 0,
adică ı̂n aceeaşi formă ca şi ı̂n reperul iniţial, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

2.1. Invarianţi ai unei curbe algebrice de ordinul 2. Pentru curba
(Γ) dată prin ecuaţia (11.3) (sau echivalent prin (11.4)), introducem următoa-
rele notaţii

a11 a12 a13

a11 a12

δ = det A =

, I = trace A = a11 + a22 , ∆ =
a12 a22 a23
,
a12 a22

a13 a23 a33

a11 a12

a11 a13

a22 a23

K=


+

+

.
a12 a22

a13 a33

a23 a33

Acum putem da următorul rezultat, esenţial ı̂n drumul spre clasificarea curbe-
lor algebrice de ordinul 2.
Teorema 11.10. Dacă (Γ) este o curbă algebrică de ordinul 2 dată prin
(11.3) atunci
(1) δ, I şi ∆ sunt invarianţi la translaţii şi rotaţii;
(2) K este invariant la rotaţii;
(3) dacă δ = ∆ = 0 atunci K este invariant şi la translaţii.
Demonstraţie. (1) Considerăm polinomul caracteristic al matricei A din
ecuaţia (11.4):

a11 − λ a12

p(λ) = det(A − λ · I2 ) =
= λ2 − I · λ + δ.
a12 a22 − λ

Am văzut, ı̂n demonstraţia propoziţiei 11.9, că, după o translaţie a reperului

iniţial cu noua origine O (x , y ) urmată de o rotaţie de unghi α dată de
0 0
cos α sin α
matricea ortogonală C = , ecuaţia lui (Γ) devine
− sin α cos α
(Γ) : f (X  ) = (X  )t × A × X  + 2 · B  × X  + a33 = 0,
unde am folosit aceleaşi notaţii ca ı̂n demonstraţia menţionată, sau, echivalent,
(Γ) : f (x , y  ) = a11 · x2 + 2 · a12 · x · y  + a22 · y 2 + 2 · a13 · x + 2 · a23 · y  + a33 = 0.
Polinomul caracteristic al matricei A este
p (λ) = det(A − λ · I2 ) = λ2 − I  · λ + δ  .
Pe de altă parte avem
p (λ) = det(A − λ · I2 ) = det(C × A × C t − λ · C × I2 × C t )

= det C · det(A − λ · I2 ) · det C t = p(λ) · det(C × C t )

= p(λ) · det I2 = p(λ),

de unde rezultă δ  = δ şi I  = I.
 CONICE 207

În continuare considerăm matricile

    
a11 a12 a13 a11 a12 a13
D =  a12 a22 a23  , D =  a12 a22 a23 
a13 a23 a33 a13 a23 a33
şi  
cos α sin α 0
C̄ =  − sin α cos α 0  .
x0 y0 1
Se verifică imediat că D = C̄ × D × C̄ t şi, prin urmare, avem
∆ = det D = det(C̄ × D × C̄ t ) = (det C̄)2 · det D = (det C)2 · ∆ = ∆.
(2) Polinoamele caracteristice ale matricilor D şi D sunt

a11 − λ a12 a13

p(λ) = det(D − λ · I3 ) =

a12 a22 − λ a23

a13 a23 a33 − λ

= −λ3 + (trace D) · λ2 − K · λ + ∆
şi respectiv



a −λ a12 a13

11 

 

p (λ) = det(D − λ · I3 ) =
a12 
a22 − λ a23

a13 
a23 
a33 − λ

= −λ3 + (trace D ) · λ2 − K  · λ + ∆
Dacă efectuăm doar o rotaţie a reperului iniţial rezultă că ı̂n expresia
matricei C̄ avem x0 = y0 = 0 şi C̄ × C̄ = I3 , adică, ı̂n acest caz, C̄ este o
matrice ortogonală. Atunci rezultă că p(λ) = p (λ) şi, astfel, K  = K.
(3) Deoarece, aşa cum am văzut, K este invariant la rotaţii este suficient
să arătăm că ı̂n acest caz este invariant şi la translaţii ale reperului iniţial.
Se observă că putem scrie
K = δ + a33 · I − B t × B
ı̂n reperul iniţial R şi
K  = δ  + a33 · I − (B  )t × B 
ı̂n reperul R obţinut după o translaţie lui R cu noua origine ı̂n O (x0 , y0 ).
În continuare presupunem δ = 0 şi atunci avem şi δ  = 0. Aşa cum am văzut
şi I este invariant la astfel de schimbări ale reperului, deci I  = I. Rezultă
K = a33 · I − B t × B şi K  = a33 · I − (B  )t × B  .

x0
Din (11.6) obţinem B = X0t × A + B şi a33 = f (X0 ), unde X0 = .
y0
Înlocuind ı̂n expresia lui K  , după un calcul direct, avem
(11.7) K  = K + (X0t × A + 2 · B) × (I · I2 − A) × X0 .
208 CONICE

Acum
  
a11 a12 a22 −a12 δ 0
A × (I · I2 − A) = × = = O2 ,
a12 a22 −a12 a11 0 δ
deoarece am presupus δ = 0. Pe de altă parte

% & a22 −a12
B × (I · I2 − A) = a13 a23 ×
% −a12 a11 &
= a13 · a22 − a23 · a12 −a13 · a12 + a23 · a11 .
Calculând ∆ obţinem
∆ = −a23 · (a11 · a23 − a13 · a12 ) + a13 · (a12 · a23 − a13 · a22 )
şi, cum δ = ∆ = 0, avem sistemul

a11 · a22 − a212 = 0
.
−a23 · (a11 · a23 − a13 · a12 ) + a13 · (a12 · a23 − a13 · a22 ) = 0
Nu putem avea a11 = a22 = 0 pentru că atunci a12 = 0, caz pe care, ı̂ncă de
la ı̂nceput, l-am exclus pentru că (Γ) nu ar fi o conică. Presupunem a11 = 0
a2
şi avem, din prima ecuaţie a sistemului, a22 = a12 11
. Înlocuind ı̂n a doua
ecuaţie obţinem a11 · a23 − a13 · a12 = 0 şi apoi a12 · a23 − a13 · a22 = 0, adică
B × (I · I2 − A) = O12 .
În concluzie, din (11.7), am obţinut K  = K.

Teorema 11.11. (Clasificarea curbelor algebrice de ordinul 2)
O curbă algebrică de ordinul 2 este o conică. Clasificarea acestor curbe,
ı̂n funcţie de invarianţii δ, ∆, I şi K, este dată ı̂n tabelul următor:
δ ∆ I ·∆ K Gen Tip Denumire
 0 <0
1 >0 = eliptic nedegenerată
elipsă
2 >0 = 0 >0 eliptic nedegenerată
conica vidă
(elipsă imaginară)
3 >0 0 eliptic degenerată punct dublu
 0
4 <0 = hiperbolic nedegenerată hiperbolă
5 <0 0 hiperbolic degenerată pereche de
drepte concurente
6 0 = 0 parabolic nedegenerată parabolă
7 0 0 < 0 parabolic degenerată drepte paralele
8 0 0 0 parabolic degenerată dreaptă dublă
9 0 0 0 parabolic degenerată conica vidă
(drepte paralele
imaginare)
Demonstraţie. Reamintim că ecuaţia unei curbe algebrice de ordinul 2
poate fi scrisă
(Γ) : f (X) = X t × A × X + 2 · B × X + a33 = 0,
unde  
a11 a12 % & x
A= , B= a13 a23 , X= ,
a12 a22 y
 CONICE 209

ı̂n reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv iniţial R = (O, B = {ī, j̄}).
Deoarece matricea A este simetrică rezultă că rădăcinile λ1 şi λ2 ale poli-
nomului său caracteristic
p(λ) = det(A − λ · I2 ) = λ2 − I · λ + δ
sunt reale şi distincte, de unde rezultă că există o bază ortonormată B =
{ī , j̄  }, formată din vectori proprii ai lui A astfel ı̂ncât ı̂n reperul R = (O, B  )
avem
(Γ) : f (X  ) = (X  )t × A × X  + 2 · B  × X  + a33 = 0,

λ1 0
unde A = . Pe larg, ı̂n reperul R , ecuaţia lui (Γ) este
0 λ2
(11.8) (Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 + 2 · a13 · x + 2 · a23 · y  + a33 = 0.
Cazurile (1)-(5) (δ = 0). Deoarece δ = 0 rezultă δ = det A = det A =
λ1 · λ2 = 0, adică λ1 = 0 şi λ2 =
 0, iar ecuaţia (11.8) se poate scrie
 
2 
a
(a
)2
(Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x )2 + 2 · λ131 · x + λ131
a
− λ131

  2 
a
23 a
23 (a
23 )2
+λ2 · (y  )2 + 2 · λ2 · x + λ2 − λ2 + a33 = 0,
adică
 a 2  a 2 (a )2 (a )2
(Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x )+ 13 +λ2 · (y  )+ 23 − 13 − 23 +a33 = 0.
λ1 λ2 λ1 λ2
În reperul R avem δ  = λ1 · λ2 şi

λ1 0 a13

∆ =

0

λ2 a23

= λ1 · λ2 · a33 − λ2 · (a13 )2 − λ1 · (a23 )2 .

a13 a23 a33

(a
)2 (a
)2

Obţinem λ131 − λ232 + a33 = ∆ ∆
δ
= δ , deoarece δ şi ∆ sunt invarianţi la
schimbarea reperului. Astfel avem
 a 2  a 2 ∆
(Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x ) + 13 + λ2 · (y  ) + 23 − = 0.
λ1 λ2 δ
În final considerăm reperul R = (C, B  ) obţinut prin translarea reperului R
a
a

ı̂n punctul C(− λ131 , λ232 ). În reperul R ecuaţia curbei este
∆
(Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 +
= 0.
δ
Acum, dacă ∆ = 0 ecuaţia lui (Γ) se poate scrie ı̂n forma canonică (şi astfel
R este reperul canonic al lui (Γ)):
(x )2 (y  )2
(11.9) (Γ) : f (x , y  ) = + − 1 = 0.
− λ∆
1 ·δ − λ
∆
2 ·δ

Cazurile (1)-(3) (δ > 0). În aceste cazuri avem λ1 · λ2 = δ > 0, adică
λ1 , λ2 şi I = λ1 + λ2 au acelaşi semn. Prin urmare λ∆
1 ·δ
şi λ∆
2 ·δ
au acelaşi semn
cu I · ∆.
210 CONICE

Dacă I · ∆ < 0 atunci − λ∆

1 ·δ
> 0 şi − λ∆
2 ·δ
> 0, iar (Γ), ı̂n acest caz este o
elipsă.
Dacă I · ∆ > 0 atunci − λ∆1 ·δ
< 0 şi − λ∆ 2 ·δ
< 0 şi (Γ) este o conică vidă,
deoarece ecuaţia sa nu are soluţii reale. În acest caz (Γ) se numeşte elipsă
imaginară.
Dacă ∆ = 0 atunci ecuaţia (11.9) devine
(Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 = 0.
De aici se obţine (x )2 = 0 şi (y  )2 = 0, adică (Γ) este un punct dublu.
Cazurile (4), (5) (δ < 0). Avem λ1 · λ2 = δ < 0, deci λ1 şi λ2 au semne
diferite şi, atunci λ∆
1 ·δ
şi λ∆
2 ·δ
au semne diferite dacă ∆ = 0, adică, ı̂n acest caz,
(Γ) dată de ecuaţia canonică (11.9) este o hiperbolă.
Dacă ∆ = 0 atunci, din ecuaţia
(Γ) : f (x , y  ) = λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 = 0,

rezultă (Γ) : y  = ± λλ12 ·x , adică (Γ) este reuniunea a două drepte concurente
ı̂n punctul C.
Cazurile (6)-(9) (δ = 0). Vom folosi şi aici reperul R considerat la ı̂nceputul
acestei demonstraţii. Dacă δ = λ1 · λ2 = 0 rezultă sau λ1 = 0 sau λ2 = 0. În
continuare presupunem λ1 = 0 şi atunci λ2 = 0, iar ecuaţia (11.8) devine
(Γ) : f (x , y  ) = λ2 · (y  )2 + 2 · a13 · x + 2 · a23 · y  + a33 = 0
şi se poate scrie
 a 2 (a )2
(Γ) : f (x , y  ) = λ2 · y  + 23 + 2 · a13 · x + a33 − 23 = 0.
λ2 λ2
Deoarece ∆ este invariant la schimbări de reper avem

0 0 a13

∆ = ∆ =


0 λ2 a23

= −λ2 · (a13 )2 ,

a13 a23 a33

şi atunci ∆ = 0 dacă şi numai dacă a13 = 0.

Pe de altă parte, ştim că şi K este invariant la rotaţii ale reperului, astfel
că avem
K = K  = λ2 · a33 − (a13 )2 − (a23 )2 .
Dacă ∆ = 0, rezultă
K K (a )2
= = a33 − 23
I λ2 λ2
şi
 a 2 K
(Γ) : f (x , y  ) = y  + 23 + 2 = 0.
λ2 I


2
Pentru K = 0 obţinem (Γ) : y  + λ232
a
= 0, adică (Γ) este o dreaptă
dublă, pentru K > 0 rezultă că (Γ) este o conică vidă (o pereche de drepte
 CONICE 211

a

paralele imaginare), iar pentru K < 0 avem (Γ) : y  = ± IK2 − I23 , adică (Γ)
este reuniunea a două drepte paralele.
Dacă ∆ = 0 avem şi a13 = 0, iar după efectuarea unei translaţii a reperului
a

iniţial R cu noua origine ı̂n punctul V (− 2·a1
·( KI − I∆2 ), − I23 ) se obţine reperul
13
R = (V, B  ) ı̂n care ecuaţia lui (Γ) are forma canonică:
'
∆
(Γ) : (y ) = ±2 · − 3 · x .
 2
I
Prin urmare, ı̂n acest caz, curba este o parabolă.

Observaţia 11.6. De acum ne vom referi la o curbă algebrică de ordinul
2 numind-o, simplu, conică.
Observaţia 11.7. Teorema de clasificare se poate demonstra şi ı̂n alte
moduri. Am optat pentru această demonstraţie (prezentată şi ı̂n [17]) pentru
că ea pune ı̂n valoare cunoştinţele de algebră liniară acumulate, alături de cele
de geometrie analitică ı̂n plan.
În următoarele observaţii facem unele precizări legate de forma ecuaţiei
canonice a unei conice, obţinute la fel ca ı̂n demonstraţia teoremei de clasificare
din ecuaţia generală, şi despre obţinerea reperului canonic. Aceste observaţii
vor fi utile mai ales ı̂n aplicaţii.
Observaţia 11.8. Valorile proprii ale matricei A din ecuaţia conicei (Γ)
ı̂n reperul iniţial R = (O, B = {ī, j̄}) sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice a lui
A
λ2 − I · λ + δ = 0
adică
√ 
I ± I2 − 4 · δ a11 + a22 ± (a11 − a22 )2 + 4 · a212
λ1,2 = = .
2 2
Vectorii bazei B  = {ī , j̄  } din reperul canonic al lui (Γ) vor fi coliniari cu
vectorii proprii ai matricei A corespunzători valorilor proprii λ1 şi respectiv
λ2 . În continuare vom determina aceşti vectori.
Fie f : V2 → V2 un operator liniar a cărui matrice ı̂n baza B = {ī, j̄} este
A. Atunci valorile proprii ale lui f sunt λ1 şi λ2 .
Din ecuaţia f (v̄) = λ1 · v̄, v̄ = x · ī + y · j̄, rezultă sistemul

(a11 − λ1 ) · x + a12 · y = 0
,
a12 · x + (a22 − λ1 ) · y = 0
a cărui soluţie este 
x = (a22 − λ1 ) · t
, t ∈ R.
y = −a12 · t
Prin urmare subspaţiul propriu al lui f (şi al lui A) corespunzător lui λ1 este
V (λ1 ) = {v̄ = ((a22 − λ1 ) · t, −a12 · t)|t ∈ R}.
Se obţine imediat că B1 = {v̄1 = (a22 − λ1 ) · ī − a12 · j̄} este o bază ı̂n acest
subspaţiu.
212 CONICE

Aşa cum am văzut, reperul canonic al conicei se obţine din cel iniţial
printr-o rotaţie urmată de o translaţie. Dacă notăm α = (ī"  , ī) unghiul de

rotaţie atunci ī = cos α · ī + sin α · j̄ şi, deoarece ī  v̄1 , rezultă
cos α sin α a12
= ⇒ tg α = − .
a22 − λ1 −a12 a22 − λ1
Acum, dacă λ1 = 0, adică δ = 0 şi (Γ) este de gen parabolic, avem
a12 a11
tg α = − =− .
a22 a12
√
a +a + (a11 −a22 )2 +4·a212
Dacă λ1 = 0 presupunem că λ1 = 11 22 2 şi obţinem, prin
calcul direct,
2 · tg α 2 · a12
tg(2α) = = .
1 − (tg α) 2 a11 − a22
√
a +a − (a11 −a22 )2 +4·a212
Se arată imediat că dacă λ1 = 11 22 2 atunci avem acelaşi
rezultat. Deasemeni rezultatul se regăseşte ı̂n aceeaşi formă dacă determinăm
subspaţiul propriu V (λ2 ) apoi o bază B2 = {v̄2 } ı̂n acest subspaţiu şi impunem
ca vectorii j̄ şi v̄2 să fie coliniari.
Am găsit astfel un mod de determinare a unghiului de rotaţie α, care va
fi folosit ı̂n aplicaţii pentru găsirea reperului canonic al unei conice şi pentru
reprezentarea grafică a acesteia.
Observaţia 11.9. Fie (Γ) o elipsă sau o hiperbolă. Atunci, aşa cum am
văzut ı̂n demonstraţia teoremei de clasificare, ecuaţia sa canonică este
(x )2 (y  )2
(Γ) : + − 1 = 0.
− λ∆
1 ·δ
− λ∆ 2 ·δ

Dacă (Γ) este o elipsă atunci valorile pentru λ1 şi λ2 trebuie alese astfel
ı̂ncât − λ∆
1 ·δ
> − λ∆2 ·δ
, adică λ∆1 < λ∆2 . Cum λ1 şi λ2 au ı̂n acest caz acelaşi semn
rezultă
• λ1 > λ2 dacă ∆ > 0, şi
• λ1 < λ2 dacă ∆ < 0.
Dacă (Γ) este o hiperbolă atunci valorile lui λ1 şi λ2 trebuie alese astfel
ı̂ncât − λ∆
1 ·δ
> 0 şi − λ∆ 2 ·δ
< 0, adică λ∆1 > 0 şi λ∆2 < 0. Prin urmare avem
• λ1 > 0 şi λ2 < 0 (sau, altfel spus, deoarece λ1 şi λ2 au oricum semne
opuse, λ1 > λ2 ) dacă ∆ > 0, şi
• λ1 < 0 şi λ2 > 0 (sau echivalent λ1 < λ2 ) dacă ∆ < 0.
În concluzie, pentru o astfel de conică, avem
sign(λ1 − λ2 ) = sign ∆,
adică λ1 − λ2 şi ∆ au acelaşi semn.
Pentru o conică degenerată de gen hiperbolic avem ∆ = 0 şi ecuaţia
canonică
(Γ) : λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 = 0.
În acest caz convenim să alegem λ1 > 0 şi λ2 < 0.
 CONICE 213

Observaţia 11.10. Dacă avem o conică (Γ) de gen eliptic sau hiperbolic
şi rotaţia reperului iniţial se face cu unghiul α atunci avem
 
a11 a12 λ1 0
=C ×t
× C,
a12 a22 0 λ2

cos α sin α
unde C = ∈ GO(2, R). De aici rezultă, după efectuarea
− sin α cos α
calculelor,
2 · a12 = (λ1 − λ2 ) · sin(2α).
Prin urmare semnul lui sin(2α) este acelaşi cu al expresiei a12 · (λ1 − λ2 ), adică
acelaşi cu semnul lui a12 · ∆, dacă (Γ) este nedegenerată, deci, pentru o astfel
de conică, avem:
• α ∈ [0, π2 ) dacă a12 · ∆ > 0, şi
• α ∈ [ π2 , π] dacă a12 · ∆ < 0.
Dacă (Γ) este de gen hiperbolic şi degenerată, am convenit că λ1 > 0 şi
λ2 < 0, adică, ı̂n acest caz, vom avea sign sin(2α) = sign a12 şi, prin urmare
α ∈ [0, π2 ) dacă a12 > 0 şi α ∈ [ π2 , π] dacă a12 < 0.
2.2. Centre de simetrie. Fie (Γ) o conică dată ı̂n reperul iniţial R prin
ecuaţia
(Γ) : f (x, y) = a11 · x2 + 2 · a12 · x · y + a22 · y 2 + 2 · a13 · x + 2 · a23 · y + a33 = 0,
care, aşa cum am văzut se poate scrie
(Γ) : f (X) = X t × A × X + 2 · B × X + a33 = 0,
unde am folosit aceleaşi notaţii ca şi până acum.
Reamintim că un punct C(x0 , y0 ) din plan se numeşte centru de simetrie
al lui (Γ) dacă pentru orice punct M (x, y) ∈ (Γ) rezultă că şi simetricul său
faţă de C aparţine conicei.
În continuare vom determina centrele de simetrie ale conicei (Γ) folosind
forma matricială a ecuaţiei sale.
Dacă M  (x , y  ) este simetricul lui M faţă de punctul P atunci P este

y+y

mijlocul segmentului M M  şi avem x0 = x+x 
 0 −x
2 şi y0 = 2 , adică x = 2·x
x
şi y  = 2 · y0 − y. Matricial putem scrie X  = 2 · X0 − X, unde X = ,
   y
x x0
X = şi X0 = . Dacă C este un centru de simetrie al conicei
y y0
atunci M  ∈ (Γ) şi, din ecuaţia conicei, avem
f (X) = X t × A × X + 2 · B × X + a33

= (2 · X0t + (X  )t ) × A × (2 · X0 + X  ) + 2B × (2 · X0 + X  ) + a33

= 4 · (X0t × A × X0 − X0t × A × X  ) + 4 · B × (X0 − X  ) + f (X  )

= 4 · (X0t × A + B) × (X − X0 ) = 0,
214 CONICE

unde am folosit faptul că ((X  )t × A × X0 )t = X0t × A × X  . % &

Acum, să presupunem că X0t ×A+B = O12 , adică X0t ×A+B = α1 α2 ,
unde α12 + α22 > 0. În acest caz ecuaţia conicei este

% & x − x0
(Γ) : f (X) = α1 α2 × =0
y − y0
sau, echivalent,
(Γ) : f (x, y) = α1 · (x − x0 ) + α2 · (y − y0 ) = 0,
adică conica este o dreaptă, ceea ce este o contradicţie. Prin urmare rezultă
X0t × A + B = O12 ⇔ A × X0 + B t = O21 .
Scriind pe larg matricile A, B şi X0 avem ecuaţia matricială
   
a11 a12 x0 a13 0
× + = ,
a12 a22 y0 a23 0
echivalentă cu sistemul

a11 · x0 + a12 · y0 + a13 = 0
.
a12 · x0 + a22 · y0 + a23 = 0

În concluzie, putem enunţa următoarea propoziţie:

Propoziţia 11.12. Un punct C(x0 , y0 ) din plan este un centru de simetrie
al conicei
(Γ) : a11 · x2 + 2 · a12 · x · y + a22 · y 2 + 2 · a13 · x + 2 · a23 · y + a33 = 0
dacă şi numai dacă coordonatele sale verifică sistemul

a11 · x + a12 · y + a13 = 0
(11.10) .
a12 · x + a22 · y + a23 = 0
Observaţia 11.11. Se observă uşor că sistemul (11.10) poate fi scris
 1 ∂f
 2 · ∂x = 0
.
 1 ∂f
·
2 ∂y = 0

În continuare vom studia sistemul (11.10) pentru a vedea ı̂n ce condiţii
este compatibil. Matricea sistemului este, evident, matricea A cu det A = δ.
Prin urmare, dacă δ = 0, adică (Γ) este o conică de gen eliptic sau hiperbolic,
atunci rang A = 2 şi sistemul este compatibil determinat. Astfel, avem
Propoziţia 11.13. O conică de gen eliptic sau hiperbolic are un centru
de simetrie unic.
Observaţia 11.12. Centrul de simetrie al unei conice de gen eliptic sau
hiperbolic este originea reperului său canonic.
 CONICE 215

Dacă δ = 0, adică (Γ) este degen parabolic, atunci rang A = 1. Matricea

a11 a12 −a13
extinsă a sistemului este Ā = . Atunci rang Ā = 1 dacă
a12 a22 −a
23

a11 a12 a13

şi numai dacă aa11 = a12

= a13
. Dacă ∆ =
a12 a22 a23
= 0, adică (Γ)
12 a 22 a 23

a13 a23 a33

este nedegenerată, rezultă imediat că rang Ā = 1 = rang A, deci, ı̂n acest caz,
sistemul nu este compatibil.
Am presupus δ = 0, adică a11 · a22 − a212 = 0. Presupunem a11 = 0 şi atunci
a212
avem a22 = şi, după un calcul direct,
a11

a12 a13

a11 a13

∆ = a13 ·

− a ·

= (a11 ·a23 −a13 ·a12 )
a22 a23
23
a12 a23
a11

a a

= 1
a11 ·

11 13
.

a12 a23
De aici rezultă că rang Ā = 1 dacă şi numai dacă ∆ = 0. Prin urmare, ı̂n acest
caz sistemul este compatibil nedeterminat, iar soluţiile sale sunt coordonatele
punctelor situate pe dreapta (d) : a11 · x + a12 · y + a13 = 0. Acum putem
enunţa
Propoziţia 11.14. O conică de gen parabolic nu are centru de simetrie
dacă este nedegenerată şi are o dreaptă de centre de simetrie dacă este degen-
erată (o pereche de drepte paralele).
Observaţia 11.13. Pentru o conică vidă orice punct din spaţiu este centru
de simetrie.
Exemplu 11.4. Să se determine genul, tipul, ecuaţia canonică, reperul
canonic şi să se reprezinte următoarea conică:
(Γ) : f (x, y) = 8x2 − 12xy + 17y 2 − 8x − 44y + 32 = 0.
Să se precizeze care sunt focarele conicei şi excentricitatea acesteia.
Calculăm invarianţii conicei

8 −6 −4

8 −6

δ =

= 100, ∆ =
−6


17 −22

= −2000, I = 5+17 = 25.

−6 17
−4 −22 32

Cum δ > 0 conica este de gen eliptic (şi are un centru de simetrie). Deoarece
∆ = 0 urmează că (Γ) este o conică nedegenerată, iar din I · ∆ < 0 rezultă că
este o elipsă.
Ecuaţia canonică va fi
∆
λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 + = 0,
δ
unde λ1 şi λ2 sunt soluţiile ecuaţiei
λ2 − I · λ + δ = 0 ⇔ λ2 − 25λ + 100 = 0.
216 CONICE

Avem λ1,2 = 25±152 şi, cum λ1 −λ2 are acelaşi semn cu ∆ = −2000 < 0, rezultă
λ1 = 5 şi λ2 = 20 şi
(x )2
(Γ) : + (y  )2 − 1 = 0.
4
Reperul canonic se obţine printr-o rotaţie de unghi α dat de tg(2α) =
a11 −a22 = 3 , α ∈ [0, 2 ) (deoarece a12 · ∆ > 0) urmată de o translaţie cu noua
2a12 4 π

origine ı̂n centrul de simetrie al elipsei.

Coordonatele centrului de simetrie se obţin rezolvând sistemul
 1 ∂f
 2 · ∂x = 0 
8x − 6y − 4 = 0
⇔ .
 1 ∂f −6x + 17y − 22 = 0
·
2 ∂y = 0
Avem soluţia x0 = 2, y0 = 2 şi, astfel, centrul de simetrie C(2, 2).
În continuare, notăm tg α = m > 0 şi obţinem ecuaţia
2m 4
tg(2α) = =
1−m 2 3
de unde rezultă pantele noilor axe de coordonate m1 = 12 , m2 = −2.
În concluzie reperul canonic are originea C(2, 2) şi axele de coordonate
date de următoarele ecuaţii
1
(Cx ) : y − 2 = · (x − 2) şi (Cy  ) : y − 2 = −2 · (x − 2).
2
Studiem dacă elipsa intersectează axele reperului iniţial. Rezolvăm ecu-
aţia f (x, 0) = 0 şi observăm că nu avem soluţii reale, deci conica nu inter-
sectează axa (Ox). Ecuaţia f (0, y) = 0 deasemeni nu are soluţii reale, deci
elipsa nu intersectează nici (Oy).

x x' y'

O y

Din ecuaţia canonică a elipsei rezultă că √ aceasta are√semiaxele − a = 2 şi

−→
b = 1, deci semistanţa sa focală este c = a − b = 3, adică CF 2 =
2 2
−−→
CF  2 = 3. Pe de altă parte focarele F şi F  aparţin axei (Cx ). Prin urmare
coordonatele lui F şi ale lui F  ı̂n reperul iniţial verifică următorul sistem

(x − 2)2 + (y − 2)2 = 3
,
y − 2 = 12 · (x − 2)
 CONICE 217
√ √
cu soluţiile x1,2 = 2 ± 6· 5
5 , y1,2 = 2 ± 3·5 5 . Atunci focarele elipsei sunt
√ √ √ √
F (2 + 6·5 5 , 2 + 3·5 5 ) şi F  (2 − 6·5 5 , 2 − 3·5 5 ). Excentricitatea elipsei este dată
 √
2
de e = 1 − ab 2 = 23 .

Exemplu 11.5. Să se determine genul, tipul, ecuaţia canonică, reperul

canonic şi să se reprezinte următoarea conică:
(Γ) : f (x, y) = 6xy + 8y 2 − 12x − 26y + 11 = 0.
Să se precizeze care sunt focarele conicei şi excentricitatea acesteia.
Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii lui (Γ):

0 3 −6

0 3

δ=


= −9, ∆ =
3
8 −13

= 81, I = 8.
3 8

−6 −13 11

Deoarece δ < 0 conica este de gen hiperbolic (deci are un centru de sime-
trie). Din ∆ > 0 urmează că (Γ) este nedegenerată. Prin urmare (Γ) este o
hiperbolă.
Ecuaţia canonică este
∆
λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 + = 0,
δ
unde λ1 şi λ2 sunt date de ecuaţia
λ2 − I · λ + δ = 0 ⇔ λ2 − 8λ − 9 = 0.
Obţinem λ1 = 9, λ2 = −1 (deoarece ∆ > 0) şi ecuaţia canonică
(y  )2
(Γ) : (x )2 −
− 1 = 0.
9
Coordonatele centrului de simetrie rezultă din sistemul
 1 ∂f
 2 ∂x = 0 
3y − 6 = 0
⇔ .
 1 ∂f 3x + 8y − 13 = 0
2 ∂y = 0
Avem soluţia x0 = −1, y0 = 2 şi centrul de simetrie C(−1, 2).
Notăm cu α unghiul de rotaţie a reperului iniţial (α ∈ [0, π2 ) deoarece
a12 · ∆ > 0) şi notăm tg α = m. Atunci tg(2α) = 1−m 2m 2·a12
2 = a −a
11 22
= 34 ,
deci pantele noilor axe de coordonate sunt m1 = 3, m2 = − 3 . Astfel reperul
1

canonic are originea C(−1, 2) şi axele de ecuaţii

1
(Cx ) : y − 2 = 3 · (x + 1) (Cy  ) : y − 2 = − · (x + 1).
şi
3
Studiem dacă hiperbola intersectează axele reperului iniţial. Considerăm
ecuaţia f (x, 0) = 0 şi obţinem x = 11 12 , deci conica intersectează axa Ox ı̂n
11
punctul A( 12 , 0). Din ecuaţia f (0, y) = 0 rezultă punctele de intersecţie dintre
hiperbolă şi axa (Oy): B1 (0, 12 ) şi B2 (0, 11
4 ).
218 CONICE

Semiaxele
√ hiperbolei
√ sunt a = 1 şi b = 3. Prin urmare semidistanţa focală
va fi c = a2 + b2 = 10. Focarele hiperbolei, F şi F  , se află pe axa (Cx ) şi
−−→ −−→ √
CF  = CF   = c = 10. Atunci coordonatele lor se determină din sistemul

(x + 1)2 + (y − 2)2 = 10
.
y − 2 = 3 · (x + 1)
Soluţiile sunt x1 = 2, y1 = 11 şi x2 = 0, y2 =
5, deci avem focarele F (1, 11) şi
 2 √
F (0, 5). Excentricitatea hiperbolei este e = 1 + ab 2 = 10.
Exemplu 11.6. Să se determine genul, tipul, ecuaţia canonică, reperul
canonic şi să se reprezinte următoarea conică:
(Γ) : f (x, y) = x2 − 2xy + y 2 − 10x − 6y + 25 = 0.
Să se determine coordonatele focarului conicei.
Invarianţii conicei sunt

1 −1 −5

1 −1

δ =

= 0, ∆ =
−1 1 −3
= −64, I=2
−1 1

−5 −3 25

şi din δ = 0 rezultă că genul conicei este parabolic (şi nu are centru de simetrie).
Cum ∆ = 0 conica este nedegenerată, deci (Γ) este o parabolă.
Ecuaţia sa canonică este
'
 2 −∆   2
√ 
(Γ) : (y ) = 2 x ⇔ (Γ) : (y ) = 4 2x ,
I3

unde avem p = −∆ I3
(vezi secţiunea Parabola din subcapitolul precedent).
Reperul canonic se obţine din reperul iniţial după o rotaţie de unghi α,
unde tg α = − aa11 12
= 1, α ∈ [0, π2 ) (deoarece a12 · ∆ > 0), adică α = π4 ,
urmată de o translaţie cu noua origine ı̂n vârful parabolei V . În continuare
vom determina coordonatele lui V (x0 , y0 ) (ı̂n reperul iniţial).
Relaţiile dintre coordonatele unui punct ı̂nainte şi după rotaţie sunt
√
x = x · cos α − y  · sin α = √2
2
· (x − y  )
.
y = x · sin α + y  · cos α = 2
2
· (x + y  )
 CONICE 219

Atunci ecuaţia parabolei ı̂n noul reper este

√ √
(Γ) : 2(y  )2 − 8 2x + 2 2y  + 25 = 0.
Considerăm translaţia acestui reper cu noua origine ı̂n V (x0 , y0 ), vârful pa-
rabolei (coordonatele lui V sunt cele din reperul obţinut după rotaţie). Rela-
ţiile dintre vechile coordonate ale unui punct oarecare din plan, şi cele noi
sunt  
x = x0 + x
,
y  = y0 + y 
iar ecuaţia parabolei ı̂n reperul obţinut după translaţie este
√ √ √ √
(Γ) : 2(y  )2 − 8 2x + (4y0 + 2 2)y  + 2(y0 )2 − 8 2x0 + 2 2 + 25 = 0.
Această ecuaţie trebuie să coincidă cu ecuaţia canonică a parabolei, dedusă
anterior. Avem sistemul
  √
 4y0 + 2 2 = 0
√ √ ,

2(y0 )2 − 8 2x0 + 2 2y0 + 25 = 0
√ √
cu soluţia x0 = 3 2
2 , y0 = − 2
2 . Atunci coordonatele lui V ı̂n reperul iniţial
sunt  √

 x0 = 2
· (x0 − y0 ) = 2
2
.

 y =
√
0 2
2
· (x0 + y0 ) =1
Axa de coordonate (V x ) a reperului canonic trece prin V şi are panta
m = tg α = 1. Astfel avem (V x ) : y − 1 = x − 2, iar cealaltă axă de
coordonate (V y  ) (care trece prin V şi este perpendiculară pe (V x )) este
(V y  ) : y − 1 = −x + 2.

În final studiem dacă parabola intersectează axele reperului iniţial. Avem
ecuaţia f (x, 0) = 0 cu soluţia x = 5, deci conica intersectează axa (Ox)
ı̂n punctul A(5, 0). Cum ecuaţia f (0, y) = 0 nu are soluţii reale rezultă că
parabola nu intersectează axa Oy.
220 CONICE
√
Focarul parabolei F are, ı̂n reperul canonic, coordonatele x0 = p2 = 2 2 2 =
√ −−→ √
2 şi y0 = 0. Atunci avem V F  = 2. Deoarece mai avem şi F ∈ (V x )
atunci coordonatele lui F ı̂n reperul iniţial satisfac sistemul

(x − 2)2 + (y − 1)2 = 2
.
y−1=x−2
De aici, folosind şi faptul că focarul se află ı̂n semiplanul superior determinat
de dreapta (V y  ), rezultă că F are coordonatele x = 3 şi y = 2 ı̂n reperul
iniţial.
Exemplu 11.7. Să se determine genul, tipul, ecuaţia canonică, reperul
canonic şi să se reprezinte următoarea conică:
(Γ) : f (x, y) = 5x2 + 4xy − y 2 − 5x + y = 0.
Pentru (Γ) avem invarianţii

5 2 − 52

5 2

δ =

= −9,

∆ =
2 −1 1
= 0,

I = 4.
2 −1
− 5 1
2

2 2 0
Deoarece δ < 0 conica este de gen hiperbolic. Din ∆ = 0 rezultă că (Γ) este
degenerată. Astfel, conform teoremei de clasificare, conica este reuniunea a
două drepte concurente cu ecuaţia canonică
∆
(Γ) : λ1 · (x )2 + λ2 · (y  )2 + = 0.
δ
Determinăm λ1 şi λ2 din ecuaţia
λ2 − I · λ + δ = 0 ⇔ λ2 − 4λ − 9 = 0.
√ √
Obţinem λ1 = 2 + 13 şi λ2 = 2 − 13 şi ecuaţia canonică
√ √
(Γ) : (2 + 13) · (x )2 + (2 − 13) · (y  )2 = 0.
Centrul de simetrie al lui (Γ), care este punctul de intersecţie al celor două
drepte care compun conica, se determină din
 1 ∂f
 2 · ∂x = 0 
10x + 4y − 5 = 0
⇔
 1 ∂f 4x − 2y + 1 = 0
2 · ∂y = 0

Soluţia sistemului este x0 = 16 , y0 = 56 şi avem centrul de simetrie al conicei:

C( 16 , 56 ).
Pantele axelor de coordonate ale reperului canonic se determină din ecuaţia
2m 2a12
tg(2α) = 1−m 2 = a −a = 23 , unde α este unghiul cu care este rotit reperul
11 22 √
iniţial şi m = tg α. Rezultă m1 = −3 + 13 (am ţinut cont că α ∈ [0, π2 ),
√
deoarece a12 > 0) şi m2 = −3 − 13. Ecuaţiile noilor axe de coordonate sunt
5 √  1 5 √  1
(Cx ) : y − = (−3 + 13) · x − şi (Cy  ) : y − = (−3 − 13) · x − .
6 6 6 6
 CONICE 221

Pentru reprezentarea grafică este convenabil să privim ecuaţia iniţială ca

pe o ecuaţie ı̂n necunoscuta y. Rezolvând-o obţinem ecuaţiile dreptelor a căror
reuniune este conica, ı̂n reperul iniţial,
(d1 ) : y = 5x şi (d2 ) : y = −x + 1.

Exemplu 11.8. Să se determine genul, tipul, ecuaţia canonică, reperul

canonic şi să se reprezinte următoarea conică:
(Γ) : f (x, y) = 4x2 − 12xy + 9y 2 + 20x − 30y − 11 = 0.
Invarianţii conicei sunt

4 −6 10

4 −6

δ=


= 0,

∆ =
−6 9 −15

= 0, I = 13.
−6 9

10 −15 −11

Deoarece δ = 0 conica este de gen parabolic. Din ∆ = 0 rezultă că (Γ) este
degenerată, deci este reuniunea a două drepte paralele.
Ecuaţia canonică a conicei este
K
(Γ) : (y  )2 + 2 = 0,
I
unde

a a

a a

a a

K =

11 13

22 23

11 12
= −468.

a13 a33 a23 a33 a12 a22

În cazul nostru avem
36
(Γ) : (y  )2 −
= 0.
13
Centrele de simetrie ale lui (Γ) se determină din sistemul
 1 ∂f
 2 · ∂x = 0 
2x − 3y + 5 = 0
⇔
 1 ∂f −2x + 3y − 5 = 0
2 · ∂y = 0

Avem dreapta de centre de simetrie, care este şi axa (O x ) a reperului canonic,
(O x ) : 2x − 3y + 5 = 0.
222 CONICE

Pentru reprezentarea grafică revenim la ecuaţia iniţială şi, grupând core-

spunzător termenii, obţinem
(2x − 3y)2 + 10(2x − 3y) − 11 = 0.
Notăm 2x − 3y = t şi avem ecuaţia t2 + 10t − 11 = 0, cu soluţiile t1 = 1
şi t2 = −11. Rezultă că dreptele a căror reuniune este conica sunt date, ı̂n
reperul iniţial, de
(d1 ) : 2x − 3y − 1 = 0 şi (d2 ) : 2x − 3y + 11 = 0.

2.3. Poziţia relativă a unei drepte faţă de o conică. În această

ultimă secţiune a acestui capitol vom prezenta, fără demonstraţii, definiţiile
şi ecuaţiile axelor de simetrie ale unei conice, ale asimptotelor unei hiperbole,
precum şi unele probleme de tangenţă. Pentru demonstraţii, detalii şi rezultate
suplimentare pot fi consultate cursurile [10] şi [17].
Fie conica (Γ) dată prin ecuaţia generală
(Γ) : f (x, y) = a11 · x2 + 2 · a12 · x · y + a22 · y 2 + 2 · a13 · x + 2 · a23 · y + a33 = 0.
Definiţia 11.13. Fie vectorul v̄(a, b) ı̂n plan. Se numeşte diametru con-
jugat direcţiei v̄ ı̂n raport cu (Γ) locul geometric al punctelor P din plan cu
proprietatea că pentru dreapta (dP,v̄ ) care trece prin P şi are vectorul director
v̄ şi pentru orice punct M (x, y) ∈ (dP,v̄ ), considerând simetricul său M  (x , y  )
faţă de P , avem f (x, y) = f (x , y  ).
Propoziţia 11.15. Ecuaţia diametrului conjugat direcţiei lui v̄(a, b) ı̂n
raport cu (Γ) este dreapta (d) de ecuaţie
(d) : (a11 · a + a12 · b) · x + (a21 · a + a22 · b) · y = 0
sau, echivalent,
1 ∂f 1 ∂f
(d) : ·a· + ·b· = 0.
2 ∂x 2 ∂y
Teorema 11.16. Dacă (Γ) are centre de simetrie atunci acestea aparţin
oricărui diametru conjugat oricărei direcţii ı̂n raport cu (Γ).
 CONICE 223

Definiţia 11.14. O direcţie v̄ se numeşte direcţie principală a conicei (Γ)

dacă direcţia diametrului conjugat lui v̄ este ortogonală pe v̄.
Propoziţia 11.17. Vectorul v̄ este o direcţie principală
 a conicei (Γ) dacă
a11 a12
şi numai dacă v̄ este un vector propriu al matricei A = .
a12 a22
Propoziţia 11.18. Un diametru conjugat unei direcţii principale a unei
conice este o axă de simetrie a conicei.
Propoziţia 11.19. Elipsele sau hiperbolele au două axe de simetrie, care
sunt axele reperelor lor canonice.
Propoziţia 11.20. Parabolele au o singură axă de simetrie, dată de ecua-
ţia
1 ∂f 1 ∂f
(d) : · a11 · + · a12 · =0 dacă a11 = 0
2 ∂x 2 ∂y
sau
1 ∂f 1 ∂f
(d) : · a12 · + · a22 · =0 dacă a22 = 0.
2 ∂x 2 ∂y
Definiţia 11.15. O direcţie v̄ se numeşte direcţie asimptotică a lui (Γ)
dacă direcţia diametrului conjugat lui v̄ coincide cu cea a lui v̄.
Propoziţia 11.21. Coordonatele unei direcţii asimptotice a conicei (Γ)
sunt date de ecuaţia
a11 · a2 + 2 · a12 · a · b + a22 · b2 = 0.
Teorema 11.22. O conică (Γ) nu are direcţii asimptotice dacă este de
gen eliptic, are o singură direcţie asimptotică dacă este de gen parabolic şi are
două direcţii asimptotice dacă este de gen hiperbolic.
Definiţia 11.16. O dreaptă din plan se numeşte asimptotă a unei conice
dacă este diametrul conjugat unei direcţii asimptotice a conicei.
Teorema 11.23. Elipsele şi parabolele nu au asimptote, ı̂n timp ce hi-
perbolele au două asimptote.
Acum considerăm forma matricială a ecuaţiei conicei (Γ):
(Γ) : f (X) = X t × A × X + 2 · B × X + a33 = 0,
unde  
a11 a12 % & x
A= , B= a 13 a23 , X= .
a12 a22 y
Fie dreapta (d) ı̂n plan, care trece printr-un punct M0 (x0 , y0 ) şi are vec-
torul director v̄(a, b), a2 + b2 > 0, dată prin ecuaţiile parametrice

x = x0 + λ · a
(d) : ⇔ (d) : X = X0 + λ · V, λ ∈ R,
y = y0 + λ · b
 
x0 a
unde am notat X0 = şi V = .
y0 b
224 CONICE

Coordonatele punctelor comune conicei (Γ) şi dreptei (d) trebuie să verifice
ecuaţia de gradul 2 cu necunoscuta λ care se obţine (matricial) ı̂nlocuind X
din ecuaţia lui (d) ı̂n cea a lui (Γ). În acest mod obţinem ecuaţia, scrisă cu
ajutorul matricilor,
(V t × A × V ) · λ2 + 2 · ((X0t × A + B) × V ) · λ + f (X0 ) = 0.
Dacă această ecuaţie are două soluţii reale atunci există două puncte comune
şi dreapta (d) este secantă conicei. Dacă nu avem soluţii reale atunci nu avem
puncte comune şi dreapta (d) este nesecantă conicei. Dacă avem soluţie unică
atunci (d) este tangentă conicei şi putem enunţa următoarele două rezultate.
Propoziţia 11.24. Ecuaţiile tangentelor duse prin punctul M0 (x0 , y0 ) la
conica (Γ) se obţin din
((X0 × A + B) × (X − X0 ))2 − f (X0 ) · ((X − X0 )t × A × (X − X0 )) = 0.
Propoziţia 11.25. Ecuaţia (matricială) a tangentei la (Γ) ı̂n punctul
M0 (x0 , y0 ) ∈ (Γ) este
(t) : X0t × A × X + B × (X + X0 ) + a33 = 0.
Observaţia 11.14. Scriind pe larg ecuaţia tangentei la (Γ) prin M0 (x0 , y0 )
din propoziţia anterioară, se obţine
(t) : a11 ·x0 ·x+a12 ·(x·y0 +x0 ·y)+a22 ·y0 ·y+a13 ·(x+x0 )+a23 ·(y+y0 )+a33 = 0,
adică ecuaţia tangentei se poate deduce prin dedublarea ecuaţiei conicei ı̂n
punct.
 CAPITOLUL 12

SFERA

După plan, sfera este cel de-al doilea tip de suprafaţă pe care ı̂l vom studia
ı̂n acest curs. Vom vedea că ı̂n multe privinţe acest studiu este asemănător,
din punctul de vedere al metodelor folosite, celui efectuat ı̂n cazul cercului ı̂n
plan.
În acest capitol vom folosi reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv
R = (O, B = {ī, j̄, k̄}) ı̂n spaţiu şi sistemul corespunzător de axe de coordo-
nate, (Ox), (Oy) şi (Oz).

1. Reprezentări analitice ale sferei

1.1. Sfera determinată de centrul şi de raza sa.
Definiţia 12.1. Locul geometric al punctelor din spaţiu aflate la o distanţă
R > 0 de un punct dat C din spaţiu se numeşte sferă de centru C şi rază R
şi se notează S(C, R).

Fie sfera S(C, R), unde C(a, b, c) şi R > 0, şi punctul M (x, y, z) ∈ S(C, R).
−−→
Notăm cu r̄0 = OC = a · ī + b · j̄ + c · k̄ vectorul de poziţie al centrului şi cu
−−→
r̄ = OM = x · ī + y · j̄ + z · k̄ vectorul de poziţie al punctului M . Atunci avem
−−→ −−→ −−→
CM = OM − OC = r̄ − r̄0 = (x − a) · ī + (y − b) · j̄ + (z − c) · k̄.
−−→
Astfel, din definiţia sferei avem CM  = r̄−r̄0  = R şi apoi ecuaţia vectorială
a sferei:
(S) : (r̄ − r̄0 ) · (r̄ − r̄0 ) = R2 .
De aici rezultă, după explicitarea produsului scalar, ecuaţia canonică a sferei:
(C) : (x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = R2 .
225
226 SFERA

Aşa cum am văzut anterior (ı̂n capitolul Repere) un punct din spaţiu poate
fi determinat atât cu ajutorul coordonatelor carteziene cât şi prin precizarea
coordonatelor polare. Reamintim că, pentru un punct M , aceste coordonate
−−→
−−−→
−−→
sunt ρ = OM  ∈ (0, ∞), θ = (ī, OM  ) ∈ [0, 2π) şi ϕ = (k̄, OM ) ∈ (0, π),
unde M  este proiecţia punctului M pe planul de coordonate (xOy); iar ı̂ntre
coordonatele carteziene şi cele polare ale unui punct din spaţiu au loc relaţiile

 x = ρ · cos θ · sin ϕ
y = ρ · sin θ · sin ϕ .

z = ρ · cos ϕ
Este clar că toate punctele care aparţin unei sfere de rază R vor avea prima
coordonată polară ρ = R, iar dacă sfera S0 (O, R) are centrul ı̂n originea O a
reperului cartezian R rezultă imediat ecuaţiile sale parametrice:

 x = R · cos θ · sin ϕ
(S0 ) : y = R · sin θ · sin ϕ , θ ∈ [0, 2π), ϕ ∈ [0, π].

z = R · cos ϕ

Dacă avem o sferă de centru C(a, b, c) şi rază R, pentru a-i determina
ecuaţiile parametrice, considerăm translaţia reperului iniţial R cu noua origine
ı̂n C. Atunci, aşa cum am văzut mai sus, ecuaţiile parametrice ale sferei ı̂n
reperul obţinut după translaţie sunt:
 
 x = R · cos θ · sin ϕ
(S) : y  = R · sin θ · sin ϕ , θ ∈ [0, 2π), ϕ ∈ [0, π].
 
z = R · cos ϕ
Folosind formulele schimbării coordonatelor unui punct la o translaţie ı̂n spaţiu
obţinem ecuaţiile parametrice ale sferei S(C, R) ı̂n reperul R:

 x = a + x = a + R · cos θ · sin ϕ
(S) : y = b + y  = b + R · sin θ · sin ϕ , θ ∈ [0, 2π), ϕ ∈ [0, π].

z = c + z  = c + R · cos ϕ
Exemplu 12.1. Ecuaţia canonică a sferei cu centrul ı̂n punctul C(1, 2, 3)
şi de rază R = 3 este
(S) : (x − 1)2 + (y − 2)2 + (z − 3)2 = 9,
 SFERA 227

iar ecuaţiile sale parametrice sunt


 x = 1 + 3 · cos θ · sin ϕ
(S) : y = 2 + 3 · sin θ · sin ϕ , θ ∈ [0, 2π), ϕ ∈ [0, π].

z = 3 + 3 · cos ϕ
1.2. Ecuaţia generală a unei sfere. La fel ca ı̂n cazul cercului ı̂n plan
se demonstrează imediat următorul rezultat.
Propoziţia 12.1. Ecuaţia oricărui sfere poate fi scrisă astfel:
(12.1) α · x2 + α · y 2 + α · z 2 + β · x + γ · y + δ · z + λ = 0,
unde α, β, γ, δ, λ ∈ R, cu α = 0 şi β 2 + γ 2 − 4 · α · δ > 0. Reciproc,
√ (12.1) este
β γ β 2 +γ 2 +δ 2 −4·α·λ
ecuaţia unei sfere de centru C(− 2·α , − 2·α , − 2·α ) şi rază R =
δ
2·|α| .

Ecuaţia (12.1) poartă numele de ecuaţia generală a sferei.

Observaţia 12.1. Notând p = αβ , q = αγ , r = δ

α şi s = αλ , ecuaţia generală
a unei sfere devine
(S) : x2 + y 2 + z 2 + p · x + q · y + r · z + s = 0,
iar aceasta este ecuaţia normală a sferei (S).
1.3. Sfera determinată de patru puncte necoplanare.
Propoziţia 12.2. Fie Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 4, patru puncte necoplanare ı̂n
spaţiu. Există şi este unică o sferă care conţine cele patru puncte, a cărei
ecuaţie este

x2 + y 2 + z 2 x y z 1

x + y 2 + z 2 x1 y1 z1 1

1 1 1

(12.2) (S) :

x2 + y2 + z2 x2 y2 z2 1

= 0.
2 2

x3 + y32 + z32 x3 y3 z3 1

x4 + y42 + z42 x4 y4 z4 1

Demonstraţie. Deoarece punctele M1 , M2 , M3 şi M4 sunt necoplanare

rezultă

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

(12.3) ∆ =

= 0.

x3 y3 z3 1

x4 y4 z4 1

Căutăm o sferă care să conţină cele patru puncte, dată prin ecuaţia normală
(S) : x2 + y 2 + z 2 + p · x + q · y + r · z + s = 0
228 SFERA

Un punct M (x, y, z) aparţine acestei sfere dacă şi numai dacă sistemul
 2

 x + y2 + z2 + p · x + q · y + r · z + s = 0


 x1 + y1 + z1 + p · x1 + q · y1 + r · z1 + s = 0
2 2 2

x22 + y22 + z22 + p · x2 + q · y2 + r · z2 + s = 0




 x2 + y32 + z32 + p · x3 + q · y3 + r · z3 + s = 0
 32
x4 + y42 + z42 + p · x4 + q · y4 + r · z4 + s = 0


 p·x+q·y+r·z+s = −x2 − y 2 − z 2


 p · x1 + q · y1 + r · z1 + s = −x21 − y12 − z12
⇔ p · x2 + q · y2 + r · z2 + s = −x22 − y22 − z22 ,



 p · x3 + q · y3 + r · z3 + s = −x23 − y32 − z32

p · x4 + q · y4 + r · z4 + s = −x23 − y32 − z42
cu necunoscutele p, q, r şi s, este compatibil. Matricea sistemului şi matricea
sa extinsă sunt
   
x y z 1 x y z 1 −x2 − y 2 − z 2
 x1 y1 z1 1   x1 y1 z1 1 −x2 − y 2 − z 2 
   1 1 1 
A=  x 2 y 2 z 2 1  şi Ā =  x2 y2 z2 1 −x2 − y 2 − z 2  .
  2 2 2 
 x3 y3 z3 1   x3 y3 z3 1 −x23 − y32 − z32 
x4 y4 z4 1 x4 y4 z4 1 −x24 − y42 − z42
Din (12.3) rezultă rang A = 4. Prin urmare sistemul este compatibil dacă şi
numai dacă rang Ā = 4, adică dacă şi numai dacă det Ā = 0. Această ecuaţie
este echivalentă cu ecuaţia (12.2).
Dacă sistemul este compatibil atunci este compatibil determinat, adică
soluţia sa este unică şi astfel coeficienţii p, q, r şi s din ecuaţia normală a
sferei sunt unic determinaţi.

Exemplu 12.2. Să se determine centrul şi raza sferei care conţine punctele

0) şi M4 (−1, −1, 0).
M1 (1, 0, 1), M
2 (1, 1, 0), M3 (1, 0,

1 0 1 1

1 1 0 1

Din ∆ =


= −2 = 0 rezultă că punctele M1 , M2 , M3 şi
1 0 0 1

−1 −1 0 1

M4 sunt necoliniare, deci determină ı̂n mod unic o sferă, iar ecuaţia acestei
sfere va fi:

x2 + y 2 + z 2 x y z 1

2 1 0 1 1

(S) :

2 1 1 0 1

= 0,

1 1 0 0 1

2 −1 −1 0 1

adică
(S) : x2 + y 2 + z 2 + x − y − z − 2 = 0
 1 1  2 1 1  2 1 1
⇔ (S) : x2 + x + − + y −y+ − + z −z+ − − 2 = 0.
4 4 4 4 4 4
Ecuaţia canonică a sferei este:
 1 2  1 2  1 2 11
(C) : x + + y− + z− =
2 2 2 4
 SFERA 229
√
11
din care rezultă că aceasta are centrul ı̂n punctul C(− 12 , 12 , 12 ) şi raza R = 2 .

2. Poziţia relativă a unui plan faţă de o sferă. Cercul ı̂n spaţiu

Fie planul (P ) : A · x + B · y + C · z + D = 0, A2 + B 2 + C 2 > 0, şi sfera
S(C0 , R) de centru C0 (a, b, c) şi rază R. Este clar că minimul distanţelor de
la centrul sferei la punctele planului este realizat de distanţa de la centru la
plan şi, ı̂n consecinţă, dacă notăm δ = d(C0 , (P )) avem:
• dacă δ > R atunci planul nu intersectează sfera, adică este exterior
acesteia;
• dacă δ = R atunci planul are un singur punct de intersecţie cu sfera
(piciorul perpendicularei din C0 pe (P )), adică este tangent sferei;
• dacă δ < R atunci (P ) şi (S) au mai mult de un singur punct comun
şi spunem că planul secţionează sfera.

Vom studia ı̂n continuare acest ultim caz. Fie C1 proiecţia punctului C0
pe planul (P ) şi fie M0 un punct oarecare de pe sferă care apaţine şi planului
(P ). Atunci ı̂n triunghiul C0 C1 M0 avem, din teorema lui Pitagora,
−−−→ −−−→ −−−→
C1 M0 2 = C0 M0 2 − C1 C0 2 = R2 − δ 2 = constant .
Prin urmare locul geometric al punctelor care aparţin şi sferei şi planului este
un cerc situat ı̂n plan, numit cercul de secţiune al sferei (S) cu planul (P ).
Cercurile care se obţin prin secţionarea unei sfere cu plane ce conţin centrul
acesteia se numesc cercurile mari ale sferei.
Astfel, ı̂n spaţiu, un cerc se defineşte ca fiind intersecţia unei sfere cu un
plan (ı̂n general) şi va fi determinat de ecuaţiile

A·x+B·y+C ·z+D =0
(C) : .
(x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = R2
Trebuie spus că acest mod de a determina un cerc ı̂n spaţiu nu este unic (aşa
cum vom vedea ı̂n capitolul Cuadrice).
Exemplu 12.3. Să se determine centrul şi raza cercului de secţiune al
sferei
(S) : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 3 = 0
cu planul (P ) : x + y + z = 0.
230 SFERA

Mai ı̂ntâi vom determina ecuaţia canonică a sferei pentru a-i determina
centrul şi raza. Obţinem imediat
(S) : (x − 1)2 + (y + 1)2 + (z − 2)2 = 9,
de unde rezultă coordonatele centrului sferei C0 (1, −1, 2) şi raza R = 3.
Cum distanţa de la C0 la planul (P ) este
√
|1 − 1 + 2| 2· 3
δ = d(C0 , (P )) = √ = < 3 = R,
3 3
urmează că planul secţionează sfera. Aşa cum am văzut, centrul C1 al cercului
de secţiune este piciorul perpendicularei din centrul sferei pe plan. Vectorul
director al acestei drepte va fi vectorul normal N (1, 1, 1) la (P ) şi, cum C0 ı̂i
aparţine, ecuaţiile sale parametrice sunt:

 x=1+λ
(C0 C1 ) : y = −1 + λ , λ ∈ R.

z =2+λ
Pentru a determina intersecţia dintre (C0 C1 ) şi (P ) trebuie să rezolvăm sis-
temul de ecuaţii 

 x=1+λ

y = −1 + λ
.

 z =2+λ

x+y+z =0
Obţinem λ = − 23 , x = 13 , y = − 53 şi z = 43 , adică avem centrul cercului de
secţiune C1 ( 13 , − 53 , 43 ).
Considerăm punctul M de pe cercul de secţiune. Deoarece M apaţine sferei
−−−→ −−−→
şi cum C0 C1 ⊥ C0 M rezultă, aplicând teorema lui Pitagora ı̂n C0 C1 M ,
−−−→ −−−→ −−−→ 4 23
C1 M 2 = C0 M 2 − C0 C1 2 = 9 − = .
3 3
−−−→ √
Astfel raza cercului de secţiune este r = C1 M  = 3 . 69

3. Poziţia relativă a unei drepte faţă de o sferă

Vom studia această problemă folosind ecuaţiile vectoriale ale sferei şi drep-
tei. Considerăm sfera S(C, R) dată de ecuaţia
(S) : (r̄ − r̄0 ) · (r̄ − r̄0 ) = R2 ,
unde r̄0 este vectorul de poziţie al centrului sferei, şi dreapta, dată deasemeni
vectorial,
(d) : r̄ = r̄1 + λ · v̄,
unde r̄1 este vectorul de poziţie al unui punct de pe dreaptă, iar v̄ este vectorul
director al dreptei. Eventualele puncte de intersecţie dintre (d) şi (S) core-
spund valorilor parametrului λ care sunt soluţii ale sistemului format din cele
două ecuaţii. Înlocuind vectorul r̄, dat de ecuaţia dreptei, ı̂n ecuaţia sferei,
obţinem următoarea ecuaţie de grad 2 cu necunoscuta λ:
(r̄1 − r̄0 + λ · v̄) · (r̄1 − r̄0 + λ · v̄) = R2
 SFERA 231

⇔ v̄2 · λ2 − 2 · (v̄ · (r̄1 − r̄0 )) · λ + r̄1 − r̄0 2 − R2 = 0,

cu discriminantul
∆ = 4 · (v̄ · (r̄1 − r̄0 ))2 − 4 · v̄2 · (r̄1 − r̄0 2 − R2 ).
Din identitatea lui Lagrange rezultă
∆ = 4 · v̄2 · (R2 − δ 2 ),
unde δ = d(C, (d)). În concluzie, avem
• dacă δ > R atunci ecuaţia nu are soluţii reale, deci dreapta nu inter-
sectează sfera, adică (d) este exterioară sferei;
• dacă δ = R atunci ecuaţia are o singură soluţie reală, adică (d) este
tangentă sferei;
• dacă δ < R ecuaţia are două soluţii reale şi dreapta intersectează
sfera ı̂n două puncte distincte, adică este secantă sferei.

4. Probleme de tangenţă
4.1. Planul tangent la o sferă printr-un punct de pe sferă. Fie
sfera S(C, R) dată prin ecuaţia sa vectorială
(S) : (r̄ − r̄0 ) · (r̄ − r̄0 ) = R2 ,
unde r̄0 (a, b, c) este vectorul de poziţie al centrului C(a, b, c). Considerăm
punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (S) cu vectorul de poziţie r̄M0 (x0 , y0 , z0 ) şi planul (P )
care trece prin M0 şi este tangent la sferă. Aşa cum am văzut ı̂n subcapitolul
precedent avem
−−−→
Propoziţia 12.3. Segmentul orientat CM0 este normal la planul (P ).

Fie M (x, y, z) un punct oarecare din planul (P ) cu vectorul de poziţie

−−−→ −−−→
r̄(x, y, z). Din propoziţia precedentă rezultă CM0 ⊥ M0 M , adică
−−−→ −−−→
CM0 · M0 M = 0.
Cum
−−−→ −−−→ −−→
CM0 = OM0 − OC = r̄M0 − r̄0 = (x0 − a) · ī + (y0 − b) · j̄ + (z0 − c) · k̄,
232 SFERA

şi
−−−→ −−→ −−−→
M0 M = OM − OM0 = r̄ − r̄M0 = (x − x0 ) · ī + (y − y0 ) · j̄ + (z − z0 ) · k̄,
avem ecuaţia vectorială a planului tangent (P ) : (r̄ − r̄M0 ) · (r̄M0 − r̄0 ) = 0 şi
apoi ecuaţia sa canonică:
(12.4) (P ) : (x0 − a) · x + (y0 − b) · y − x20 − y02 + a · x0 + b · y0 = 0.
Dacă sfera (S) este dată prin ecuaţia generală
(S) : α · x2 + α · y 2 + α · z 2 + β · x + γ · y + δ · z + λ = 0
β γ
atunci centrul sferei este C(a = − 2·α , b = − 2·α , c = − 2·α
δ
). Înlocuind a, b şi c
ı̂n (12.4) rezultă ecuaţia planului tangent ı̂n M0 la sferă:
β γ
(P ) : α · x0 · x + α · y0 · y + α · z0 · z + 2 · (x + x0 ) + 2 · (y + y0 )

+ 2δ · (z + z0 ) + λ = 0.
De aici se vede că ecuaţia planului tangent ı̂ntr-un punct de pe sferă se obţine
prin dedublarea ecuaţiei sferei ı̂n punct.
Exemplu 12.4. Să se determine ecuaţia planului tangent la sfera
(S) : f (x, y, z) = x2 + (y + 1)2 + (z − 2)2 − 4 = 0,
care trece prin punctul M0 (0, 1, 2).
Este clar că f (0, 1, 2) = 0, adică M0 ∈ (S) şi, deoarece ecuaţia sferei este
(S) : x2 + y 2 + z 2 + 2 · y − 4 · z + 1 = 0,
ecuaţia planului tangent ı̂n punctul M0 se obţine prin dedublarea acesteia ı̂n
punct:
(P ) : 3 · y + 2 · z − 2 = 0.
4.2. Planul tangent la o sferă paralel cu un plan dat. Fie planul
(P ) : A · x + B · y + C · z + D = 0, A2 + B 2 + C 2 > 0, şi sfera S(C0 , R) cu centrul
C0 (a, b, c) şi raza R. Căutăm planul (P  ) tangent la sferă cu proprietatea
(P  )  (P ). Ecuaţia unui astfel de plan are forma
(P  ) : A · x + B · y + C · z + α = 0, α ∈ R.
Planul (P  ) este tangent la sferă dacă şi numai dacă d(C0 , (P  )) = R. Obţinem
|A · a + B · b + C · c + α|
d(C0 , (P  )) = R ⇔ √ =R
A2 + B 2 + C 2

⇔ α = ±R · A2 + B 2 + C 2 − A · a − B · b − C · c,
adică există două plane paralele cu (P ) şi tangente la sferă, date de ecuaţiile


(P1,2 ) : A · x + B · y + C · c ± R · A2 + B 2 + C 2 − A · a − B · b − C · c = 0.
 SFERA 233

Exemplu 12.5. Să se determine dreptele tangente la sfera

(S) : x2 + y 2 + 4 · x − 2 · y + z 2 + 1 = 0
paralele cu planul (P ) : 2 · x + y − z − 1 = 0.
Ecuaţia canonică a sferei este
(S) : (x2 + 4 · x + 4) − 4 + (y 2 − 2 · y + 1) − 1 + z 2 + 1 = 0
⇔ (S) : (x + 2)2 + (y − 1)2 + z 2 = 4.
Centrul sferei este punctul C0 (−2, 1, 0), iar raza sa R = 2.
Un plan (P  )  (P ) are ecuaţia de forma
(P  ) : 2 · x + y − z − α = 0
şi, impunând ca (P  ) să fie tangent la sferă, avem
| − 4 + 1 − α|
d(C0 , (P  )) = R ⇔ √ = 2,
6
√
adică α = −3 ± 2 · 6. Planele căutate vor fi

√
(P1,2 ) : 2 · x + y − z − 3 ± 2 6 = 0.
4.3. Planul tangent la o sferă care conţine o dreaptă dată exte-
rioară sferei. Fie sfera (S) cu centrul ı̂n punctul C(a, b, c) şi raza R şi fie
dreapta
 
A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 = 0 A1 B1 C1
(d) : , rang = 2,
A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 = 0 A2 B2 C2
astfel ı̂ncât (d) nu are nici un punct comun cu (S), adică dreapta este exterioară
sferei.
Un plan care conţine dreapta face parte din fasciculul de plane cu axa (d),
iar ecuaţia unui astfel de plan are forma:
(P ) : α · (A1 · x + B1 · y + C1 · z + D1 ) + β · (A2 · x + B2 · y + C2 · z + D2 ) = 0
⇔ (P ) : (α · A1 + β · A2 ) · x + (α · B1 + β · B2 ) · y + (α · C1 + β · C2 ) · z

+α · D1 + β · D2 = 0.
234 SFERA

Un astfel de plan este tangent la sfera (S) dacă şi numai dacă d(C, (P )) = R,
adică
|α · (A1 · a + B1 · b + C1 · c + D1 ) + β · (A2 · a + B2 · b + C2 · c + D2 )|
 = R.
(α · A1 + β · A2 )2 + (α · B1 + β · B2 )2 + (α · C1 + β · C2 )2
Putem avea următoarele situaţii:
• dacă ambele plane care apar ı̂n definiţia dreptei (d) sunt tangente la
sferă atunci ecuaţia de mai sus se transformă ı̂ntr-o identitate;
• dacă unul din cele două plane care definesc dreapta (d) este tangent la
sferă atunci ecuaţia este liniară, iar soluţia sa determină un al doilea
plan care conţine dreapta şi este tangent la sferă;
• dacă nici unul din planele din definiţia dreptei (d) nu este tangent la
sferă atunci ecuaţia este de gradul 2 şi, prin calcul direct, se arată
că are două soluţii reale, care determină apoi două plane tangente la
sferă.
În concluzie avem
Propoziţia 12.4. Există două plane tangente la o sferă care conţin o
dreaptă dată exterioară acesteia.

Exemplu 12.6. Să se determine ecuaţiile planelor tangente la sfera

(S) : (x + 1)2 + y 2 + (z − 1)2 = 1
care conţin dreapta
x−2 y z−2
(d) : = = .
2 −1 2
Centrul sferei este C(−1, 0, 1), cu vectorul de poziţie r1 (−1, 0, 1), iar raza
sa este R = 1. Din ecuaţiile dreptei rezultă M0 (2, 0, 2) ∈ (d) şi că vectorul
de poziţie al dreptei este v̄(2, −1, 2). Dacă notăm cu r̄0 vectorul de poziţie al
punctului M0 atunci r̄0 (2, 0, 2) şi avem

ī j̄ k̄

(r̄1 − r̄0 ) × v̄ =

3 −1 −1

= −2 · ī − 8 · j̄ + 2 · k̄,

2 0 2

 SFERA 235

iar distanţa de la punctul C la dreapta (d) va fi

(r̄1 − r̄0 ) × v̄ √
δ = d(C, (d)) = = 2 > 1 = R,
v̄
deci dreapta este exterioară sferei.
Ecuaţiile generale ale dreptei pot fi obţinute astfel:
 x−2 y 
= −1 x + 2y − 2 = 0
z−2 ⇔ (d) :
(d) : 2 .
y
−1 = 2
2y + z − 2 = 0
Un plan care face parte din fasciculul de plane cu axa (d) are ecuaţia de
forma
(P  ) : α · (x + 2y − 2) + β · (2y + z − 2) = 0, α, β ∈ R.
Dacă notăm (π1 ) : x + 2y − 2 = 0 şi (π2 ) : 2y + z − 2 = 0 planele a căror
intersecţie este dreapta (d) se verifică imediat
3 1
δ1 = d(C, (π1 )) = √ = 1 şi δ2 = d(C, (π2 )) = √ = 1,
5 5
adică nici unul dintre cele două plane nu este tangent la sferă, astfel că α = 0
şi β = 0. Atunci ecuaţia lui (P  ) poate fi scrisă
(P  ) : λ · x + (2 + 2 · λ) · y + z − 2 − 2 · λ = 0,
unde λ = αβ . Impunând ca planul (P  ) să fie tangent la sferă, adică δ =
d(C, (P  )) = R, avem ecuaţia
| − λ + 1 − 2 − 2 · λ|
 = 1 ⇔ 2 · λ2 − λ − 1 = 0,
λ2 + 4 · (1 + λ)2 + 1
cu soluţiile λ1 = 52 şi λ2 = −2. Prin urmare planele tangente la sferă care
conţin dreapta (d) sunt:
5
(P1 ) : x + 7y + z − 7 = 0 şi (P2 ) : −2x − 2y + z + 2 = 0.
2
 CAPITOLUL 13

CUADRICE

Ca şi conicele, cuadricele pot fi studiate atât pe ecuaţiile reduse cât şi pe
ecuaţiile generale. Deoarece al doilea caz depăşeşte cadrul acestui curs (pe care
ne-am propus să ı̂l restrângem la elementele cuprinse ı̂n programa de studiu
a anului I al facultăţilor cu profil tehnic), vom prezenta, ı̂n partea a doua a
acestui capitol, fără demonstraţie, doar teorema de clasificare a suprafeţelor al-
gebrice de ordinul 2. Pentru aprofundarea acestor noţiuni recomandăm cursul
[17].
Ca şi până acum va fi folosit un reper cartezian ortonormat orientat po-
zitiv R = (O, B = {ī, j̄, k̄}) ı̂n spaţiu şi sistemul de axe de coordonate co-
respunzător.

1. Cuadrice date prin ecuaţia canonică

Toate suprafeţele pe care le vom studia ı̂n continuare, ı̂n acest subcapitol,
se numesc cuadrice.
(1) Elipsoidul este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din spaţiu ale
căror coordonate verifică ecuaţia următoare:
x2 y 2 z 2
(E) : + 2 + 2 − 1 = 0, cu a = b sau a = c sau b = c.
a2 b c
Această ecuaţie se numeşte ecuaţia canonică a elipsoidului, iar reperul ı̂n care
se obţine se numeşte reperul canonic al lui (E). Vom considera a > 0, b > 0
şi c > 0.
Pentru a studia şi reprezenta grafic o cuadrică vom determina intersecţiile
acesteia cu axele de coordonate, cu planele de coordonate şi cu plane paralele
cu acestea. Deasemeni vom pune ı̂n evidenţă simetriile cuadricei.
Pentru un elipsoid se observă imediat că dacă M (x, y, z) ∈ (E) atunci
M1 (−x, −y, −z) ∈ (E), M2 (x, y, −z) ∈ (E), M3 (x, −y, z) ∈ (E), M4 (−x, y, z)
∈ (E), M5 (x, −y, −z) ∈ (E), M6 (−x, y, −z) ∈ (E) şi M7 (−x, −y, z) ∈ (E),
adică originea reperului canonic este centru de simetrie al elipsoidului, iar
axele şi planele de coordonate sunt deasemeni axe şi respectiv plane de simetrie
pentru (E).
Intersecţiile elipsoidului cu axele de coordonate sunt:
• cu (Ox): A(a, 0, 0) şi A (−a, 0, 0);
• cu (Oy): B(0, b, 0) şi B  (0, −b, 0);
• cu (Oz): C(0, 0, c) şi C  (0, 0, −c).
Aceste puncte se numesc vârfurile elipsoidului.
Intersecţiile elipsoidului cu planele de coordonate sunt:
237
238 CUADRICE
 2
x2
• cu (xOy) : z = 0: elipsa (sau cercul) de ecuaţii + yb2 − 1 = 0 ;
a2
z=0
 x2 z 2
+ c2 − 1 = 0
• cu (xOz) : y = 0: elipsa (sau cercul) de ecuaţii a2 ;
y=0
 y2 2

• cu (yOz) : x = 0: elipsa (sau cercul) de ecuaţii b2

+ zc2 − 1 = 0 .
x=0
Observaţia 13.1. Este clar că cele trei secţiuni ale elipsoidului nu pot fi
simultan cercuri. În schimb aceste secţiuni pot fi toate elipse (dacă a = b =
c = a).

Intersecţiile elipsoidului cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:

• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)):
– elipsa (sau cercul) de ecuaţii
 2 y2 x2 y2
2 − 1 = 0
2
x
+ b2 + hc2 − 1 = 0 ⇔ 2 + 2
a2 a2 ·(1− h2 ) b ·(1− h2 ) ,
c c
z=h z=h
dacă h ∈ [−c, c];
– punctul C(0, 0, c) dacă h = c şi punctul C  (0, 0, −c) dacă h = −c;
– mulţimea vidă dacă h ∈ (−∞, −c) ∪ (c, ∞).
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)):
– elipsa (sau cercul) de ecuaţii
 x 2 z 2 h2 x2 2
+ + − 1 = 0 h2
+ 2 z h2 − 1 = 0
a 2 c 2 b 2
⇔ 2
a ·(1− 2 )
b
c ·(1− 2 )
b ,
y=h y=h
dacă h ∈ [−b, b];
– punctul B(0, b, 0) dacă h = b şi punctul B  (0, −b, 0) dacă h = −b;
– mulţimea vidă dacă h ∈ (−∞, −b) ∪ (b, ∞).
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)):
– elipsa (sau cercul) de ecuaţii
 y2 y2 2
+ z2
+ h2
− 1 = 0 h2
+ 2 z h2 − 1 = 0
b 2 c 2 a 2
⇔ b 2 ·(1−
a2
) c ·(1−
a2
) ,
x=h x=h
dacă h ∈ [−a, a];
 CUADRICE 239

– punctul A(a, 0, 0) dacă h = a şi punctul A (−a, 0, 0) dacă h =

−a;
– mulţimea vidă dacă h ∈ (−∞, −a) ∪ (a, ∞).
Observaţia 13.2. Evident, nici pentru secţiunile cu plane paralele cu
planele de coordonate nu putem avea simultan numai cercuri. În schimb aceste
secţiuni pot fi toate elipse.
Din ecuaţia canonică a elipsoidului (E) se observă că pentru un punct
M (x, y, z) ∈ (E) există un unghi ϕ ∈ R astfel ı̂ncât să avem
2
x2
a2
+ yb2 = sin2 ϕ
z2
,
c2
= cos2 ϕ
şi, mai departe, există un unghi θ ∈ R astfel ı̂ncât

 x = a · sin ϕ · cos θ
y = b · sin ϕ · sin θ .

z = c · cos ϕ
Reciproc, se verifică uşor că orice punct ale cărui coordonate carteziene sunt
date de ecuaţiile de mai sus ı̂i aparţin lui (E). Datorită periodicităţii functiilor
sinus şi cosinus este clar că ϕ şi θ nu sunt unic determinaţi, de aceea vom
considera ϕ ∈ [0, π) şi θ ∈ [0, 2π]. Am obţinut astfel ecuaţiile parametrice ale
elipsoidului:

 x = a · sin ϕ · cos θ
(E) : y = b · sin ϕ · sin θ , ϕ ∈ [0, π), θ ∈ [0, 2π).

z = c · cos ϕ
(2) Hiperboloidul cu o pânză este locul geometric al punctelor M (x, y, z)
din spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia
x2 y 2 z 2
(H1 ) : + 2 − 2 − 1 = 0.
a2 b c
Această ecuaţie se numeşte ecuaţia canonică a hiperboloidului cu o pânză.
Ca şi pentru elipsoid se observă că originea, axele de coordonate şi palnele
de coordonate sunt elemente de simetrie ale hiperboloidului cu o pânză.
Intersecţiile lui (H1 ) cu axele de coordonate sunt:
• cu (Ox): A(a, 0, 0) şi A (−a, 0, 0);
• cu (Oy): B(0, b, 0) şi B  (0, −b, 0);
• (H1 ) nu intersectează axa (Oz).
Intersecţiile hiperboloidului cu o pânză cu planele de coordonate sunt:
 2 y2
• cu (xOy) : z = 0: elipsa (sau cercul) de ecuaţii
x
a2
+ b2 − 1 = 0 ;
z=0
 x2 z 2
− c2 − 1 = 0
• cu (xOz) : y = 0: hiperbola de ecuaţii a2 ;
y=0
 y2 2

• cu (yOz) : x = 0: hiperbola de ecuaţii b2

− zc2 − 1 = 0 .
x=0
240 CUADRICE

Intersecţiile hiperboloidului cu o pânză cu plane paralele cu planele de

coordonate sunt:
• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)): elipsa (sau cercul)
de ecuaţii
 2 y2 x2 2
x
+ − h2
− 1 = 0 h2
+ 2 y h2 − 1 = 0
a 2 b 2 c 2
⇔ a 2 ·(1+
c2
) b ·(1+
c2
) ;
z=h z=h
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): hiperbola de ecuaţii
 x 2 z 2 h2 x2 2
− + − 1 = 0 h2
− 2 z h2 − 1 = 0
a 2 c 2 b 2
⇔ 2
a ·(1− 2 )
b
c ·(1− 2 )
b ;
y=h y=h
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)): hiperbola de ecuaţii
 y2 y2 2
− z2
+ h2
− 1 = 0 h2
− 2 z h2 − 1 = 0
b 2 c 2 a 2
⇔ b 2 ·(1−
a2
) c ·(1−
a2
) .
x=h x=h
La fel ca ı̂n cazul elipsoidului se obţin ecuaţiile parametrice ale hiper-
boloidului cu o pânză:

 x = a · ch u · cos v
(H1 ) : y = b · ch u · sin v , u ∈ R, v ∈ [0, 2π).

z = c · sh u
(3) Hiperboloidul cu două pânze este locul geometric al punctelor M (x,
y, z) din spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia:
x2 y 2 z 2
(H2 ) : + 2 − 2 + 1 = 0,
a2 b c
care se numeşte ecuaţia canonică a hiperboloidului cu două pânze.
Se observă că originea, axele de coordonate şi planele de coordonate sunt
elemente de simetrie ale hiperboloidului cu două pânze.
Intersecţiile lui (H2 ) cu axele de coordonate sunt:
• (H2 ) nu intersectează axa (Ox);
• (H2 ) nu intersectează axa (Oy);
• cu (Oz): C(0, 0, c) şi C  (0, 0, −c).
Intersecţiile unui hiperboloid cu două pânze cu planele de coordonate sunt:
 CUADRICE 241

• (H2 ) nu intersectează planul (xOy);  x2 2

− zc2 + 1 = 0
• cu (xOz) : y = 0: hiperbola de ecuaţii a2 ;
y=0
 y2 2

• cu (yOz) : x = 0: hiperbola de ecuaţii − zc2 + 1 = 0 .

b2
x=0

Intersecţiile unui hiperboloid cu două pânze cu plane paralele cu planele

de coordonate sunt:
• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)):
– (H2 ) nu intersectează planul (P ) dacă h ∈ (−c, c);
– punctul C(0, 0, c) dacă h = c şi punctul C  (0, 0, −c) dacă h = −c;
– elipsa (sau cercul) de ecuaţii
 2 y2 x2 y2
x
+ − h2
+ 1 = 0 2 + 2 −1=0
a2 b2 c2 ⇔ 2
a ·( 2 −1)
h
c
2
b ·( 2 −1)
h
c ,
z=h z=h
dacă h ∈ (−∞, −c) ∪ (c, ∞).
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): hiperbola de ecuaţii
 x 2 z 2 h2 x2 2
− + + 1 = 0 h2
− 2 z h2 + 1 = 0
a 2 c 2 b 2
⇔ 2
a ·(1+ 2 )
b
c ·(1+ 2 )
b ;
y=h y=h
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)): hiperbola de ecuaţii
 y2 y2 2
− z2
+ h2
+ 1 = 0 h2
− 2 z h2 + 1 = 0
b 2 c 2 a 2
⇔ 2
b ·(1+ 2 )
a
c ·(1+ 2 )
a .
x=h x=h
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu două pânze sunt:

 x = a · sh u · cos v
(H2 ) : y = b · sh u · sin v , u ∈ R, v ∈ [0, 2π).

z = ±c · ch u
(4) Paraboloidul eliptic este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din
spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia:
x2 y 2
(P E) : + 2 = 2z,
a2 b
242 CUADRICE

numită ecuaţia canonică a paraboloidului eliptic.

Avem imediat că M (x, y, z) ∈ (P E) implică z > 0 şi că axa de coordonate
(Oz) şi planele de coordonate (xOz) şi (yOz) sunt elemente de simetrie ale
paraboloidului eliptic. Deasemeni se observă că O(0, 0, 0) ∈ (P E) şi că O este
singurul punct de intersecţie dintre un paraboloid eliptic şi axele de coordonate
ale reperului său canonic.
Intersecţiile unui paraboloid eliptic cu planele de coordonate sunt:
• cu (xOy) : z = 0: originea reperului canonic
 2 O(0,2 0, 0);
x = 2a z
• cu (xOz) : y = 0: parabola de ecuaţii ;
 y 2= 0 2
y = 2b z
• cu (yOz) : x = 0: parabola de ecuaţii .
x=0

Intersecţiile lui (P E) cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:

• cu planul (P ) : z = h = constant > 0 ((P )  (xOy)): elipsa (sau
cercul) de ecuaţii
 2 y2  2 y2
2 − 1 = 0
x x
a2
+ b2 = 2h ⇔ 2ha2
+ 2hb ;
z=h z=h
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): parabola de ecuaţii
 x2 2
a2
− 2z + hb2 = 0
;
y=h
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)): parabola de ecuaţii
 y2 2
b2
− 2z + ha2 = 0 .
x=h
Ecuaţiile parametrice ale paraboloidului eliptic sunt:

 x = 2au
(P E) : y = 2bv , u, v ∈ R.

z = 2(u2 + v 2 )
(5) Paraboloidul hiperbolic este locul geometric al punctelor M (x, y, z)
din spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia:
x2 y 2
(P H) : − 2 = 2z,
a2 b
 CUADRICE 243

numită ecuaţia canonică a paraboloidului hiperbolic.

Se observă că O(0, 0, 0) ∈ (P H) şi că axa (Oz) este o axă de simetrie
a cuadricei, deoarece M (x, y, z) ∈ (P H) implică M  (−x, −y, z) ∈ (P H). Se
verifică uşor că paraboloidul hiperbolic intersectează axele de coordonate ale
reperului canonic doar ı̂n origine.
Intersecţiile lui (P H) cu planele de coordonate sunt:
• cu
 x(xOy) : z = 0: două drepte concurente ı̂n origine, de ecuaţii
y y
a − b = 0 x
a + b =0 ;
şi
z=0 z=0
 2
x = 2a2 z
• cu (xOz) : y = 0: parabola de ecuaţii ;
 y 2= 0 2
y = 2b z
• cu (yOz) : x = 0: parabola de ecuaţii .
x=0

Intersecţiile lui (P H) cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:

• cu planul (P ) : z = h = constant > 0 ((P )  (xOy)): hiperbola de
ecuaţii
 2 y2  2 y2
x
a 2 − b 2 = 2h ⇔
x
2ha2
− 2hb 2 − 1 = 0
,
z=h z=h
cu axa reală paralelă cu (Ox) dacă h > 0 sau cu (Oy) dacă h < 0;
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): parabola de ecuaţii
 x2 2
a2
− 2z − hb2 = 0
,
y=h
cu axa de simetrie paralelă cu (Oz);
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)): parabola de ecuaţii
 y2 2
b2
+ 2z − ha2 = 0 ,
x=h
cu axa de simetrie paralelă cu (Ox).
Ecuaţiile parametrice ale paraboloidului hiperbolic sunt:

 x = 2au
(P H) : y = 2bv , u, v ∈ R.

z = 2(u2 − v 2 )
244 CUADRICE

(6) Conul pătratic este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din spaţiu
ale căror coordonate verifică ecuaţia:
x2 y 2 z 2
(CP ) : + 2 − 2 = 0.
a2 b c

Se observă că O(0, 0, 0) ∈ (CP ) şi că axele şi planele de coordonate sunt
elemente de simetrie ale conului. Se vede imediat şi că (CP ) intersectează
axele şi planul de coordonate (xOy) ale reperului canonic doar ı̂n origine.
Intersecţiile lui (CP ) cu celelalte plane de coordonate sunt:
• cu planul (xOz)
 x : zy = 0: o  pereche de drepte concurente ı̂n origine,
a − c = 0 x z
a + c =0 ;
de ecuaţii şi
y=0 y=0
• cu planul (yOz)
 y z : x = 0: o  y z de drepte concurente ı̂n origine,
pereche
de ecuaţii b − c = 0 şi b + c =0 .
x=0 x=0
Intersecţiile lui (CP ) cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:
• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)): elipsa de ecuaţii
 2 y2 x2 y2
2 + 2 h2 − 1 = 0
2
x
a2
+ b2 − hc2 = 0 ⇔ a2 · h2 b · 2 ;
c c
z=h z=h
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): hiperbola de ecuaţii
 x 2 h2 z 2 z2 2
+ − = 0 h2
− 2x h2 − 1 = 0
a 2 b 2 c 2
⇔ 2
c · 2
b
a · 2
b ;
y=h y=h
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)): hiperbola de ecuaţii
 2 y2 z2 y2
2 − 2 h2 − 1 = 0
2
h
a2
+ b2 − zc2 = 0 ⇔ c2 · h2 b · 2 .
a a
x=h x=h

Ecuaţiile parametrice ale conului pătratic sunt:


 x = a · u · cos v
(CP ) : y = b · u · sin v , u ∈ R, v ∈ [0, 2π).

z =c·u
 CUADRICE 245

(7) Cilindri pătratici.

(a) Cilindrul eliptic este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din
spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia:
x2 y 2
(CE) : + 2 − 1 = 0.
a2 b

Se verifică imediat că originea, axele şi planele de coordonate sunt elemente
de simetrie ale cilindrului eliptic.
Intersecţiile cilindrului eliptic cu axele de coordonate sunt:
• cu (Ox): A(a, 0, 0) şi A (−a, 0, 0);
• cu (Oy): B(0, b, 0) şi B  (0, −b, 0);
• (CE) nu intersectează axa (Oz).
Intersecţiile lui (CE) cu planele de coordonate sunt:
 2 y2
• cu planul (xOy) : z = 0: elipsa de ecuaţii
x
a2
+ b2 − 1 = 0 ;
z=0
• cu
 planul (xOz)
 : y = 0: o pereche de drepte paralele, de ecuaţii
x=a x = −a
şi ;
y=0 y=0
• cu
 planul (yOz)  : x = 0: o pereche de drepte paralele, de ecuaţii
y=b y = −b
şi
x=0 x=0
Intersecţiile lui (CE) cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:
• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)): elipsa de ecuaţii
 2 y2
x
a2
+ b2 − 1 = 0 ;
z=h
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)):
– o pereche de drepte paralele, de ecuaţii
 
h2 h2
x = a · 1 − b2 şi x = −a · 1 − b2 ,
y=h y=h
dacă h ∈(−b, b);
x=0
– dreapta dacă h = ±b;
y = ±b
– cilindrul nu intersectează planul dacă h ∈ (−∞, −b) ∪ (b, ∞);
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)):
– o pereche de drepte paralele, de ecuaţii
 
h2 2
y = b · 1 − a2 şi x = −b · 1 − ha2 ,
x=h x=h
dacă h ∈(−a, a);
y=0
– dreapta dacă h = ±a;
x = ±a
– cilindrul nu intersectează planul dacă h ∈ (−∞, −a) ∪ (a, ∞).
246 CUADRICE

Ecuaţiile parametrice ale cilindrului eliptic sunt:


 x = a · cos v
(CE) : y = b · sin v , u ∈ R, v ∈ [0, 2π).

z=u
(b) Cilindrul hiperbolic este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din
spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia:
x2 y 2
(CH) : − 2 − 1 = 0.
a2 b

Se vede uşor că originea, axele şi planele de coordonate sunt elemente de
simetrie ale cilindrului hiperbolic.
Cilindrul hiperbolic nu intersectează axele (Oy) şi (Oz), iar axa (Ox) o
intersectează ı̂n punctele A(a, 0, 0) şi A (−a, 0, 0).
Intersecţiile lui (CH) cu planele de coordonate sunt:
 2 y2
• cu planul (xOy) : z = 0: hiperbola de ecuaţii
x
a2
− b2 − 1 = 0 ;
z=0
• cu
 planul (xOz)
 : y = 0: o pereche de drepte paralele, de ecuaţii
x=a x = −a
şi ;
y=0 y=0
• (CH) nu intersectează planul (yOz) : x = 0.
Intersecţiile lui (CH) cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:
• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)): hiperbola de ecuaţii
 2 y2
x
a2
− b2 − 1 = 0 ;
z=h
• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): o pereche de drepte
paralele, de ecuaţii
 
2 2
x = a · 1 + hb2 şi x = −a · 1 + hb2 ;
y=h y=h
• cu planul (P ) : x = h = constant ((P )  (yOz)):
 CUADRICE 247

– o pereche de drepte paralele, de ecuaţii

 
2 h2
y = b · ha2 − 1 şi x = −b · a2
−1 ,
x=h x=h
dacă h ∈(−∞, −a) ∪ (a, ∞);
y=0
– dreapta dacă h = ±a;
x = ±a
– cilindrul nu intersectează planul dacă h ∈ (−a, a).

Ecuaţiile parametrice ale cilindrului hiperbolic sunt:


 x = a · ch u
(CH) : y = b · sh u , u, v ∈ R.

z=v
(c) Cilindrul parabolic este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din
spaţiu ale căror coordonate verifică ecuaţia:
(CP b) : y 2 = 2px, x > 0.

Axa de coordonate (Oz) este inclusă ı̂n (CP b), iar axa (Ox) şi planele de
coordonate (xOz), (yOz) sunt elemente de simetrie ale cilindrului parabolic.
În plus (CP b) intersectează axele (Ox) şi (Oy) doar ı̂n origine.
Intersecţiile lui (CE) cu planele de coordonate sunt:
 2
y = 2px
• cu planul (xOy) : z = 0: parabola de ecuaţii ;
z=0
• cu planul (xOz) : y = 0 şi cu planul (yOz) : x = 0: axa de coordonate
x=0
(Oz) : .
y=0
Intersecţiile lui (CE) cu plane paralele cu planele de coordonate sunt:
• cu planul (P ) : z = h = constant ((P )  (xOy)): parabola de ecuaţii
 2
y = 2px
;
z=h
248 CUADRICE

• cu planul (P ) : y = h = constant ((P )  (xOz)): o dreaptă de ecuaţii

2
x = h2p
;
y=h
• cu planul (P ) : x = h = constant > 0 ((P )  (yOz)): o pereche de
drepte paralele, de ecuaţii
 √  √
y = 2ph y = − 2ph
şi .
x=h x=h

Ecuaţiile parametrice ale cilindrului parabolic sunt:


 x = 2pu2
(CP b) : y = 2pu , u, v ∈ R.

z=v
(8) Perechi de plane.
(a) O pereche de plane neparalele este dată de ecuaţia canonică
x2 y 2
− 2 =0
a2 b
sau de ecuaţiile parametrice

 x = au
y = bu , u, v ∈ R.

z=v
(b) O pereche de plane paralele este dată de ecuaţia canonică
x2 − a2 = 0
sau de ecuaţiile parametrice

 x = ±a
y=u , u, v ∈ R.

z=v
Dacă a = 0 se obţin două plane confundate.
(9) O dreaptă dublă este o cuadrică cu ecuaţia canonică x2 + y 2 = 0.
(10) Un punct dublu este o cuadrică cu ecuaţia canonică x2 + y 2 + z 2 = 0.
(11) Cuadrica vidă este determinată de orice ecuaţie de gradul 2 ı̂n ne-
cunoscutele x, y şi z fără soluţii reale.
 CUADRICE 249

2. Cuadrice riglate
Definiţia 13.1. O cuadrică se numeşte cuadrică riglată dacă există o
familie de drepte cu următoarele proprietăţi:
(1) orice dreaptă din familie este situată pe cuadrică;
(2) prin orice punct al cuadricei trece cel puţin o dreaptă din familie.
O familie de drepte aceste proprietăţi se numeşte sistem de generatoare rec-
tilinii pentru cuadrică.
Observaţia 13.3. Se verifică uşor (vezi şi subcapitolul precedent) că
dreapta dublă, perechile de plane, cilindrii pătratici şi conurile pătratice sunt
cuadrice riglate.
Avem şi
Propoziţia 13.1. Hiperboloidul cu o pânză şi paraboloidul hiperbolic sunt
cuadrice riglate.
Demonstraţie. Fie hiperboloidul cu o pânză
x2 y 2 z 2
(H1 ) : + 2 − 2 − 1 = 0.
a2 b c
Ecuaţia acestuia se poate scrie
x z  x z   y  y
(H1 ) : − · + = 1− · 1+ .
a c a c b b
Considerăm familia de drepte formată din
  
 x − z =λ· 1− y  x
a c  b + zc = 0
(dλ ) : , λ ∈ R şi (d∞ ) : a .
 λ· x + z =1+ y 1 − yb = 0
a c b

Se verifică imediat că aceste drepte sunt bine definite (adică planele care le
definesc nu sunt paralele) şi este evident, din ecuaţia lui (H1 ), că se află pe
hiperboloid.
2 2
Acum fie punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (H1 ). Dacă y0 = b atunci xa2 − zc2 = 0, adică
a + c = 0 sau a − c = 0. Dacă a + c = 0 atunci M0 ∈ (d∞ ). Dacă a − c = 0
x z x z x z x z

atunci M0 ∈ (d0 ).
Dacă y0 = b atunci M0 ∈ (dλ0 ), unde λ0 = b(x 0 c−z0 a)
ac(b−y0 ) .
Prin urmare dreptele considerate constituie un sistem de generatoare rectilinii
pentru hiperboloidul cu o pânză.
Este clar că un alt sistem de generatoare rectilinii pentru (H1 ) este format din
dreptele:
  
 x − z =µ· 1+ y  x z

(dµ ) :
a c  b
, µ ∈ R şi (d∞ ) :  a + c =0 .
 µ· y 1 + yb = 0
a + c =1− b
x z

În continuare fie paraboloidul hiperbolic

x2 y 2
(P H) : − 2 = 2z.
a2 b
250 CUADRICE

Ecuaţia sa se poate scrie

x y  x z 
(P H) : −· + = 2z
a b a c
şi, la fel ca pentru hiperboloidul cu o pânză, se arată că familiile de drepte
y 
a − b = 2λz
x
 z=0
(dλ ) : y , λ ∈ R şi (d∞ ) : y
λ· a + b =1
x x
a + b =0

şi
x
+ yb = µ
(dµ )
a
: , µ∈R
µ · xa + yb = 2z
sunt sisteme de generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic.

Observaţia 13.4. Cele două sisteme de generatoare rectilinii puse ı̂n
evidenţă pentru hiperboloidul cu o pânză şi respectiv pentru paraboloidul
hiperbolic sunt singurele sisteme de generatoare rectilinii pentru fiecare din-
tre aceste suprafeţe ı̂n parte (vezi [17] pentru demonstraţie). De aici şi din
demonstraţia propoziţiei de mai sus rezultă că prin fiecare punct al unui hiper-
boloid cu o pânză sau al unui paraboloid hiperbolic trece o dreaptă şi numai
una din fiecare sistem de generatoare rectilinii.
Exemplu 13.1. Să se determine generatoarele rectilinii ale hiperboloidului
cu o pânză
x2 z2
(H1 ) : + y2 − − 1 = 0,
4 9
care trec prin punctul M0 (2, 1, 3).
Se verifică imediat că M0 ∈ (H1 ). Cum ecuaţia hiperboloidului se scrie
x z  x z 
(H1 ) : − · + = (1 − y) · (1 + y)
2 3 2 3
rezultă că sistemele de generatoare rectilinii ale lui (H1 ) sunt
 x z
2 − 3 = λ· (1 − y)
x z
(dλ ) : , λ ∈ R şi (d∞ ) : 2 + 3 =0
λ · x2 + z3 = 1 + y 1−y =0

şi
x
− z3 = µ· (1 + y)  x
+ z3 = 0
(dµ ) (d∞ )
2
: , µ∈R şi : 2 .
µ · x2 + z3 = 1 − y 1+y =0

Aşa cum se observă imediat M0 ∈ / (d∞ ). Căutăm ı̂n continuare

/ (d∞ ) şi M0 ∈
λ0 şi µ0 astfel ı̂ncât {M0 } = (dλ0 ) ∩ (dµ0 ).

3x + 6y − 2z − 6 = 0
Din M0 ∈ (dλ0 ) rezultă λ0 = 1, adică M0 ∈ (d1 ) : .
3x − 6y + 2z − 6 = 0

3x − 2z = 0
Din M0 ∈ (dµ0 ) rezultă µ0 = 0, adică M0 ∈ (d0 ) : .
1−y =0
 CUADRICE 251

Exemplu 13.2. Să se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului

hiperbolic
x2 y 2
(P H) : − = 2z,
9 4
care trec prin punctul M0 (3, 2, 0).
Se verifică imediat că M0 ∈ (P H). Ecuaţia lui (P H) se scrie
x y  x y 
(P H) : − · + = 2z,
3 2 3 2
iar sistemele de generatoare rectilinii ale paraboloidului sunt
y  x z
3 − 2 = 2λz
x
 3 + 2 =0
(dλ ) : y , λ ∈ R şi (d∞ ) :
λ· 3 + 2 =1
x
z=0

şi
x
− y2 = µ
(dµ )
3
: .
µ · x3 + y2 = 2z

Avem M0 ∈/ (d∞ ) şi căutăm λ0 şi µ0 astfel ı̂ncât {M0 } = (dλ0 ) ∩ (dµ0 ).

2x − 3y − 6z = 0
Din M0 ∈ (dλ0 ) rezultă λ0 = 2 , adică M0 ∈ (d 1 ) :
1
.
2
 2x + 3y − 12 = 0
2x − 3y = 0
Din M0 ∈ (dµ0 ) rezultă µ0 = 0, adică M0 ∈ (d0 ) : .
z=0

3. Cuadrice date prin ecuaţia generală

În acest subcapitol vom prezenta unele rezultate legate de clasificarea
suprafeţelor algebrice de ordinul 2 aşa cum sunt ele date ı̂n [17].
Definiţia 13.2. Locul geometric al punctelor din spaţiu M (x, y, z) ale
căror coordonate verifică o ecuaţie matricială de forma:
(13.1) (Σ) : f (X) = X t × A × X + 2 · B × X + a44 = 0,
unde
   
a11 a12 a13 % & x
A =  a12 a22 a23  , B= a14 a24 a34 , X =  y ,
a13 a23 a33 z
se numeşte suprafaţă algebrică de ordinul 2.
Observaţia 13.5. Pe larg, ecuaţia suprafeţei (Σ) se scrie
(Σ) : f (x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz

+2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44

= 0.
252 CUADRICE

La fel ca ı̂n cazul curbelor algebrice de ordinul 2 se arată că ı̂ntr-un reper
C
R (O , B  ), cu O (x0 , y0 , z0 ) şi B −→ B  , ecuaţia generală a unei suprafeţe alge-
brice de ordinul 2 devine
(Σ) : f (X  ) = (X  )t × A × X  + 2 · B  × X  + a44 = 0,
unde am notat
 
x0
A = C×A×C t , B  = X0t ×A×C t +B×C t , a44 = f (X0 ), X0 =  y0  .
z0
Astfel avem următoarea propoziţie.
Propoziţia 13.2. Proprietatea submulţimii (Σ) din spaţiu de a fi suprafaţă
algebrică de ordinul 2 nu depinde de reperul cartezian ortonormat orientat po-
zitiv ales.
Observaţia 13.6. Este clar că toate cuadricele prezentate ı̂n primul sub-
capitol sunt suprafeţe algebrice de ordinul 2.
În continuare vom da, fără demonstraţie, un rezultat care arată că orice
suprafaţă algebrică de ordinul 2 este o cuadrică. Mai ı̂ntâi, pentru o suprafaţă
(Σ) dată de ecuaţia (13.1), definim

a11 a12 a13 a14

a12 a22 a23 a24

δ = det A, ∆ =

a13 a23 a33 a34

a14 a24 a34 a44

a11 a12

a11 a13

a22 a23

J =

+

+

,
a12 a22

a13 a33

a23 a33

a11 a14

a22 a24

a33 a34

L=J +

+

+

,
a14 a44

a24 a44

a34 a44

K = suma minorilor diagonali de ordinul 3 ai matricei D,

şi putem enunţa
Teorema 13.3. Pentru o suprafaţă algebrică de ordinul 2 avem
(1) δ, ∆, I şi J sunt invarianţi la translaţii şi rotaţii;
(2) L şi K sunt invarianţi la rotaţii;
(3) dacă δ = ∆ = 0 atunci K este invariant şi la translaţii;
(4) dacă δ = ∆ = K = J = 0 atunci L este invariant şi la translaţii.

În aceeaşi manieră ca ı̂n cazul teoremei de clasificare a curbelor algebrice

de ordinul 2 se obţine următoarea teoremă.
Teorema 13.4. O suprafaţă algebrică de ordinul 2 dată de ecuaţia (13.1)
este una dintre cuadricele (1) − (11) (prezentate ı̂n primul subcapitol). În
 CUADRICE 253

funcţie de valorile δ, ∆, J, K, L şi de valorile proprii λ1 , λ2 , λ3 , ale matricei

A, avem următoarea clasificare a suprafeţelor algebrice de ordinul 2:
∆ ∆ ∆
δ ∆ λ 1 , λ2 , λ3 λ1 δ , λ2 δ , λ3 δ K L Cuadrica
1 >0 = 0 +, +, + elipsoid
2 <0 = 0 +, +, − hiperboloid
cu o pânză
3 >0 = 0 −, −, + hiperboloid
cu două pânze
4 <0 = 0 −, −, − cuadrica vidă
5 = 0 0 acelaşi semn punct dublu
6 = 0 0 +, +, − con pătratic
7 0 = 0 λ1 λ2 > 0, λ3 = 0 paraboloid
eliptic
8 0 = 0 λ1 λ2 < 0, λ3 = 0 paraboloid
hiperbolic
9 0 0 +, +, 0 >0 cuadrica vidă
10 0 0 λ1 λ2 > 0, λ3 = 0 0 dreaptă dublă
11 0 0 +, +, 0 <0 cilindru eliptic
12 0 0 −, −, 0 >0 cilindru eliptic
13 0 0 −, −, 0 <0 cuadrica vidă
14 0 0 λ1 λ2 < 0, λ3 = 0 = 0 cilindru hiperbolic
15 0 0 λ1 λ2 < 0, λ3 = 0 0 plane secante
16 0 0 = 0, 0, 0 0 >0 cuadrica vidă
17 0 0 = 0, 0, 0 0 0 plan dublu
18 0 0 = 0, 0, 0 0 <0 plane paralele
19 0 0 = 0, 0, 0 = 0 cilindru parabolic
 CAPITOLUL 14

CURBE

Acest capitol este dedicat studiului unor elemente de geometrie diferenţială

a curbelor ı̂n plan şi ı̂n spaţiu. Pentru aprofundarea noţiunilor şi tehnicilor
de lucru prezentate aici (ca de altfel şi a celor din capitolul Suprafeţe) reco-
mandăm monografia [7] şi cursurile [3], [10], [12], [13] şi [20].
O curbă poate fi privită ı̂n două moduri: ca fiind drumul parcurs de o
particulă ı̂n mişcare sau ca fiind un loc geometric. Cele două variante sunt
echivalente şi ı̂n cele ce urmează le vom prezenta şi folosi pe rând pe amândouă.

1. Teorema de inversare locală. Teorema funcţiilor implicite

În această secţiune vom reaminti două rezultate importante din analiza
matematică care vor fi folosite apoi pentru a arăta echivalenţa modurilor de a
reprezenta o curbă (sau o suprafaţă, ı̂n capitolul următor), adică parametric,
explicit sau implicit. Cele două teoreme sunt prezentate la fel ca ı̂n [19],
curs pe care dealtfel ı̂l recomandăm atât celor interesaţi de demonstraţii cât
şi pentru clarificarea altor probleme din analiza matematică care apar aici.
Definiţia 14.1. Fie aplicaţia F : D ⊆ Rn → Rm , unde D este o mulţime
deschisă. Spunem că F este de clasă C k pe D, k ≥ 1, dacă există derivatele
sale parţiale ı̂n raport cu toate variabilele până la ordinul k pe D şi toate
derivatele de ordin k sunt continue. Dacă există derivatele parţiale ale lui F
pe D de orice ordin atunci spunem că aplicaţia este de clasă C ∞ pe D.
Teorema 14.1. (Teorema de inversare locală)
Fie D o submulţime deschisă din Rn , F : D → Rn o aplicaţie de clasă
C k pe D şi a ∈ D. Dacă diferenţiala dF (a) : Rn → Rn lui F ı̂n a este un
izomorfism de spaţii liniare atunci există o vecinătate deschisă Va ⊂ D a lui a
astfel ı̂ncât F (Va ) să fie o submulţime deschisă ı̂n Rn iar F : Va → F (Va ) să
fie inversabilă şi F −1 : F (Va ) → Va să fie de clasă C k pe F (Va ).
Teorema 14.2. (Teorema funcţiilor implicite)
Fie D o submulţime deschisă din Rn × Rm , F : D → Rm o aplicaţie dată
prin
F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), . . . , fm (x, y)),
−−→
unde fi : D → R, i = 1, m şi fie (x0 , y0 ) ∈ D. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(1) F (x0 , y0 ) = 0,
(2) F este de clasă C k pe D,
255
256 CURBE

∂f1 ∂f1
... ∂f1

∂y1 ∂y2 ∂ym

∂f2 ∂f2 ∂f2

...

(3) ∂(y1 ,y2 ,...,ym ) (x0 , y0 ) =

∂(f1 ,f2 ,...,fm ) ∂y1 ∂y2 ∂ym

.. .. ..
= 0,

. . ... .

∂fm
∂y1
∂fm
∂y2 ... ∂fm
∂ym

(x0 ,y0 )
atunci există o vecinătate deschisă I a punctului x0 ı̂n Rn ,
o vecinătate de-
schisă J a punctului y0 ı̂n Rm şi o aplicaţie f : I → J astfel ı̂ncât
• F (x, f (x)) = 0, ∀x ∈ I;
• F (x, y) = 0 pentru (x, y) ∈ I × J⇒ y = f (x);
• f este de clasă C k pe I.

Cazuri particulare. În acest curs vom folosi cele două cazuri particulare ale
teoremei funcţiilor implicite expuse ı̂n continuare.
(1) Dacă D este o submulţime deschisă din R2 , F : D → R, (x0 , y0 ) ∈ D şi
sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(1) F (x0 , y0 ) = 0;
(2) F este de clasă C 1 pe D;
∂y (x0 , y0 ) = 0,
(3) ∂F
atunci există o vecinătate deschisă I a punctului x0 ∈ R, o vecinătate deschisă
J a punctului y0 ∈ R şi o funcţie f : I → J astfel ı̂ncât
(1) F (x, f (x)) = 0, ∀x ∈ I;
(2) F (x, y) = 0 pentru x ∈ I şi y ∈ J implică y = f (x);
(3) f este derivabilă pe I;
(4) f (x0 ) = y0 .
(2) Dacă D este o submulţime deschisă din R3 iar F : D → R satisface
condiţiile din teorema funcţiilor implicite atunci din F (x, y, z) = 0 vom putea
determina, local, pe z ca o aplicaţie cu argumentele x şi y.

2. Curbe ı̂n plan

2.1. Reprezentări analitice ale curbelor din plan. Fie reperul carte-
zian ortonormat orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄}) ı̂n plan şi notăm cu V2
spaţiul euclidian al vectorilor de poziţie ı̂n raport cu acest reper ai punctelor
din plan.
Mai ı̂ntâi gândim curbele ca fiind drumurile parcurse de particule ı̂n mişca-
re ı̂n plan şi atunci avem următoarea definiţie.
Definiţia 14.2. O curbă de clasă C n , n ≥ 1, ı̂n plan este o aplicaţie
α : I → R2 de clasă C n definită pe un interval deschis I ⊆ R. O curbă de
clasă C ∞ se numeşte curbă diferenţiabilă.

Observaţia 14.1. În definiţia de mai sus am adoptat denumirea pentru

curbele de clasă C ∞ folosită ı̂n [7]. Astfel, nu trebuie confundate curbele
diferenţiabile cu cele de clasă C 1 , pentru care nu vom folosi o denumire spe-
cială.
 CURBE 257

Definiţia 14.3. Un punct M0 (x0 , y0 ) se numeşte punct simplu al curbei

α : I → R2 dacă există şi este unic t0 ∈ I astfel ı̂ncât α(t0 ) = (x0 , y0 ), iar
dacă există t1 , t2 , . . . , tk ∈ I astfel ı̂ncât α(t1 ) = α(t2 ) = . . . = α(tk ) = (x0 , y0 )
atunci M0 se numeşte punct multiplu de ordin k al curbei.
Observaţia 14.2. Se observă că imaginea unei curbe se autointersectează
de k ori ı̂ntr-un punct multiplu de ordin k.
Exemplu 14.1. Fie curba diferenţiabilă α : R → R2 definită prin α(t) =
(t(t2− 1), (t2 − 1)2 ). Se observă că pentru t1 = 1 şi t2 = −1 se obţine punctul
O(0, 0) care aparţine curbei, adică O este un punct dublu (multiplu de ordin
2) al său.

Definiţia 14.4. O curbă α : I → R2 de clasă C n , n ≥ 1, se numeşte curbă

regulată de clasă C n dacă α (t) = 0, pentru orice t ∈ I.
Gândind o curbă ca pe un loc geometric putem da următoarea definiţie.
Definiţia 14.5. O curbă simplă de clasă C n ı̂n plan este o submulţime (γ)
a planului cu proprietatea că pentru orice punct M ∈ (γ) există o vecinătate
a acestuia VM ⊂ (γ) şi o curbă regulată α : I → R2 de clasă C n , injectivă,
astfel ı̂ncât α(I) = VM , unde am identificat planul cu R2 . Curba α se numeşte
o parametrizare locală a curbei simple (γ).
Observaţia 14.3. Se poate demonstra că, dacă pentru orice punct M0 al
unei submulţimi (γ) a planului există o vecinătate deschisă V0 ı̂n plan astfel
ı̂ncât (γ) ∩ V0 să fie o curbă simplă, atunci (γ) este o curbă (imaginea unei
curbe) regulată de clasă C n .
Acum fie curba (γ) de clasă C n , cu parametrizarea α : I → R2 , α(t) =
(x(t), y(t)). Putem defini aplicaţia r̄ : I → V2 , de clasă C n , prin r̄(t) =
x(t) · ī + y(t) · j̄ şi avem ecuaţia vectorială parametrică
(γ) : r̄ = r̄(t), t∈I
a curbei (γ) determinată de α, echivalentă cu sistemul de ecuaţii parametrice
ale lui (γ): 
x = x(t)
(γ) : , t ∈ I.
y = y(t)
Pentru un punct M (x(t), y(t)) ∈ (γ) folosim şi notaţia M (t), t ∈ I numindu-se
coordonata pe curbă a lui M .
258 CURBE

Observaţia 14.4. Este clar că α (t) = 0 dacă şi numai dacă r̄ (t) = 0,
deci curba (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I, este regulată dacă şi numai dacă r̄ (t) = 0
pentru orice t ∈ I.

Observaţia 14.5. Parametrizarea unei curbe nu este unică. Astfel, dacă

avem funcţia bijectivă ϕ : J ⊂ R → I de clasă C n , unde J este un interval
deschis, atunci pentru orice t ∈ I există şi este unic u ∈ J astfel ı̂ncât t = ϕ(u),
iar ecuaţiile parametrice ale lui (γ) devin

x = x(ϕ(u)) = x(u)
(γ) : , u ∈ J,
y = y(ϕ(u)) = y(u)
ceea ce arată că am obţinut o nouă parametrizare β = α ◦ ϕ : J → R2 a curbei.
O curbă plană de clasă C n poate fi definită şi explicit sau implicit, după
cum vom vedea ı̂n continuare.
Propoziţia 14.3. Fie f : I → R o funcţie de clasă C n definită pe inter-
valul deschis I ⊆ R. Atunci locul geometric al punctelor M (x, y) din plan cu
y = f (x) este o curbă regulată (γ) (imaginea unei curbe regulate α : I → R2 )
de clasă C n şi reciproc, pentru orice curbă regulată de clasă C n

x = x(t)
(γ) : , t ∈ I(
y = y(t)
şi pentru orice punct M0 (x0 (t0 ), y0 (t0 )) ∈ (γ) există intervalul deschis I, cen-
trat ı̂n x0 (sau intervalul deschis J, centrat ı̂n y0 ) şi o funcţie f : I → R de
clasă C n astfel ı̂ncât y = y(x) = f (x) pentru orice punct M (x, y) ∈ (γ), x ∈ I
(sau o funcţie g : J → R de clasă C n astfel ı̂ncât x = x(y) = g(y) pentru orice
punct M (x, y) ∈ (γ), y ∈ J).
Demonstraţie. Punctele M (x, f (x)) aparţin curbei (γ) din plan dată de
ecuaţiile parametrice

x = x(t) = t
(γ) : , t ∈ I.
y = y(t) = f (t)
Cum x (t) = 1 = 0 pentru orice t ∈ I şi f este de clasă C n rezultă imediat că
(γ) este o curbă regulată de clasă C n .
În continuare considerăm curba regulată de clasă C n din plan

x = x(t) (
(γ) : , t ∈ I.
y = y(t)
 CURBE 259

Funcţiile x, y : I( → R sunt de clasă C n şi pentru fiecare t ∈ I( avem x (t) =

0 sau y  (t) = 0. Presupunem că ı̂n punctul M (x0 (t0 ), y0 (t0 )) ∈ (γ) avem
x (t0 ) = 0 şi atunci, din teorema de inversare locală, rezultă că există un
interval deschis I0 ⊆ I( centrat ı̂n t0 şi funcţia inversabilă t : I = x(I0 ) → I0
de clasă C n , cu t ◦ x = idI0 , adică putem scrie t = t(x) pentru orice x ∈ I.
Urmează că y = y(t) = y(t(x)) pentru orice punct de pe curbă cu x ∈ I. Astfel
putem scrie ecuaţia curbei ı̂n vecinătatea I a punctului x: (γ) : y = f (x), unde
f = y ◦ t : I → R este o funcţie de clasă C n cu f  (x) = 0, pentru x ∈ I. Analog
se procedează ı̂n cazul ı̂n care x (t0 ) = 0 şi y  (t0 ) = 0, rezultând ecuaţia curbei
pe o vecinătate J a lui y: (γ) : x = x(y) = g(y).

Definiţia 14.6. Ecuaţia (γ) : y = f (x), x ∈ I se numeşte ecuaţia explicită
a curbei.

x = t3
Exemplu 14.2. Fie curba (γ) : , t ∈ R. Eliminând parametrul
y = t2
t ı̂ntre cele două ecuaţii obţinem ecuaţia explicită a curbei: (γ) : y = f (x) =
2
x 3 , x ∈ R.
Propoziţia 14.4. Fie aplicaţia F : D ⊂ R2 → R, unde D este o mulţime
deschisă, care ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
(1) este de clasă C n , n ≥ 1;
(2) derivatele sale parţiale de ordinul 1 nu se anulează simultan ı̂n nici
un punct, adică
Fx2 (x, y) + Fy2 (x, y) > 0, ∀(x, y) ∈ D,
sau, echivalent, ∇F = 0̄ pe D, unde am notat Fx = ∂F ∂F
∂x şi Fy = ∂y ,
iar ∇F (x, y) = Fx (x, y) · ī + Fy (x, y) · j̄ este gradientul aplicaţiei F .
Atunci locul geometric al punctelor M (x, y) din plan ale căror coordonate
verifică F (x, y) = 0 este o curbă regulată (γ) (imaginea unei curbe regu-
late α : I → R2 ) de clasă C n şi reciproc, pentru orice curbă regulată (γ)
de clasă C n există o aplicaţie F ca mai sus astfel ı̂ncât F (x, y) = 0 pentru
orice M (x, y) ∈ (γ).
Demonstraţie. Fie punctul M0 (x0 , y0 ) cu F (x0 , y0 ) = 0. Presupunem
Fy (x0 , y0 ) = 0 şi atunci, conform teoremei funcţiilor implicite, rezultă că există
o vecinătate I a lui x0 şi o vecinătate J a lui y0 ı̂n R şi o aplicaţie f : I × J
astfel ı̂ncât F (x, f (x)) = 0 pentru orice x ∈ I.
Considerăm aplicaţia r̄ : I × V2 definită prin
r̄(t) = t · ī + f (t) · j̄.
Evident r̄ (t) = 0̄ şi r̄ este injectivă, adică avem curba simplă
(γ0 ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I.
Astfel, conform observaţiei 14.3, locul geometric al punctelor M (x, y) din plan
cu F (x, y) = 0 este o curbă regulată (γ) de clasă C n ı̂n plan.
În continuare fie o curbă regulată de clasă C n dată explicit
(γ) : y = f (x), x ∈ I,
260 CURBE

şi considerăm F : D ⊂ R2 → R, unde D = I × f (I) este o mulţime deschisă,

definită prin F (x, y) = y − f (x). Este evident că pentru orice M (x, y) ∈ (γ)
avem F (x, y) = 0 şi că F este de clasă C n cu ∇F = 0̄ (deoarece Fy = 1 = 0),
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Definiţia 14.7. Ecuaţia (γ) : F (x, y) = 0 se numeşte ecuaţia implicită a
curbei (γ).
Observaţia 14.6. Ca o concluzie a acestei secţiuni putem spune că re-
prezentările parametrică, explicită şi implicită ale unei curbe regulate sunt
local echivalente, adică ı̂ntr-o vecinătate a fiecărui punct de pe curbă putem
trece de la o reprezentare la alta.
Observaţia 14.7. Condiţiile de regularitate pentru o curbă dată pe rând
ı̂n cele trei reprezentări sunt:
• ı̂n toate reprezentările aplicaţiile care apar ı̂n diversele forme ale
ecuaţiilor curbei trebuie să fie de clasă C n ;
• ı̂n reprezentarea parametrică derivatele funcţiilor coordonate nu tre-
buie să se anuleze simultan ı̂n nici un punct, iar ı̂n cea implicită
derivatele parţiale de ordinul 1 ale aplicaţiei care defineşte curba să
nu se anuleze simultan;
• ı̂n reprezentarea parametrică (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I, aplicaţia r̄ trebuie
să fie injectivă.
Definiţia 14.8. Un punct al unei curbe (γ) pentru care există o vecinătate
inclusă ı̂n (γ) pe care sunt ı̂ndeplinite condiţiile de regularitate se numeşte
punct ordinar al curbei.
Observaţia 14.8. Avem următoarele observaţii imediate:
(1) O curbă regulată este formată numai din puncte ordinare.
(2) Un punct ordinar al unei curbe este punct simplu al acesteia.
(3) Un punct multiplu al unei curbe nu este punct ordinar al acesteia
(este satisfăcută condiţia 1, dar nu este satisfăcută condiţia 2 sau
condiţia 3).

În final considerăm o curbă ı̂n plan dată prin ecuaţiile parametrice

x = x(t)
(γ) : , t ∈ I.
y = y(t)
Deoarece orice
 punct din plan M (x, y) poate fi dat şi cu ajutorul coordonatelor
polare ρ = x2 + y 2 > 0 şi θ = arctg xy ∈ [0, 2π) atunci şi ecuaţiile lui (γ) pot
fi scrise folosind aceste coordonate:

ρ = ρ(t) = x2 (t) + y 2 (t)
(γ) : y(t) , t ∈ I.
θ = θ(t) = arctg x(t)

Dacă (γ) este dată explicit atunci ecuaţia se poate scrie (γ) : ρ = ρ(θ), iar
dacă este dată implicit ecuaţia sa devine (γ) : F (ρ, θ) = 0.
 CURBE 261

2.2. Tangenta şi normala la o curbă ı̂ntr-un punct ordinar. Fie

curba (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I, de clasă C n , n ≥ 1, şi fie punctele M0 (t0 ) ∈ (γ) fixat
şi M (t) ∈ (γ) care se deplasează pe curbă. Putem scrie t = t0 +(t−t0 ) = t+∆t
unde am notat ∆t = t − t0 . Atunci vectorii de poziţie ai celor două puncte
sunt r̄(t0 ) şi respectiv r̄(t0 + ∆t). Presupunând că M0 este un punct ordinar
al curbei rezultă că există
1 −−−→ r̄(t0 + ∆t) − r̄(t0 )
lim M0 M = lim = r̄ (t0 ) = 0.
∆t→0 ∆t ∆t→0 ∆t
Definiţia 14.9. Dreapta (t) care trece prin punctul ordinar M0 (t0 ) ∈ (γ)
şi are vectorul director v̄ = r̄ (t0 ) se numeşte tangentă la curba (γ) ı̂n M0 ,
iar dreapta (n) care trece prin M0 şi este perpendiculară pe (t) se numeşte
normala la (γ) ı̂n M0 .

Observaţia 14.9. Se observă că tangenta ı̂n M0 la curbă este poziţia

limită a dreptei (M0 M ) atunci când M tinde spre M0 .
Vom determina ı̂n continuare ecuaţiile tangentei şi normalei ı̂ntr-un punct
ordinar al unei curbe date, pe rând, parametric, explicit şi implicit.
Mai ı̂ntâi, aşa cum am văzut, dacă (γ) este dată prin ecuaţia vectorială
parametrică r̄ = r̄(t), t ∈ I, atunci tangenta ı̂n punctul ordinar M0 (t0 ) al
curbei este
(t) : r̄ = r̄(t0 ) + λ · r̄ (t0 ), λ ∈ R.
Deoarece vectorul director al normalei ı̂n punctul M0 este perpendicular pe
cel al tangentei avem şi ecuaţia dreptei normale la curbă ı̂n M0 :
(n) : (r̄ − r̄(t0 )) · r̄ (t0 ) = 0.
Acum, dacă scriem ecuaţiile parametrice ale lui (γ)

x = x(t)
(γ) : , t ∈ I,
y = y(t)
avem r̄(t) = x(t)·ī+y(t)·j̄ şi r̄ (t) = x (t)·ī+y  (t)·j̄. Astfel, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia
vectorială a tangentei ı̂n punctul M0 (t0 ), ale cărui coordonate carteziene sunt
x0 = x(t0 ) şi y0 = y(t0 ), avem ecuaţiile parametrice ale lui (t):

x = x0 + λ · x (t0 )
(t) : , λ∈R
y = y0 + λ · y  (t0 )
262 CURBE

şi ecuaţia canonică

x − x0 y − y0
(t) : 
=  .
x (t0 ) y (t0 )
y
(t0 )
Panta dreptei (t) este m(t) = x
(t0 ) , de unde rezultă că panta normalei (n) va

(t )
fi m(n) = − xy
(t 0
0)
, iar ecuaţia canonică a lui (n) este
x − x0 y − y0
(n) : 
=  .
−y (t0 ) x (t0 )
Dacă (γ) este dată explicit prin (γ) : y = f (x), x ∈ I, ecuaţiile sale paramet-
rice sunt 
x = x(t) = t
(γ) : , t ∈ I.
y = y(t) = f (t)
Atunci, ı̂n punctul ordinar al curbei M0 (x0 , y0 ) ∈ (γ) (unde x0 = t0 ) avem
x (t0 ) = 1 şi y  (t0 ) = f  (t0 ) = f  (x0 ), deci ecuaţia canonică a tangentei (t) este
y − y0
(t) : x − x0 = ⇔ (t) : y − y0 = f  (x0 ) · (x − x0 ),
f  (x0 )
iar panta sa este m(t) = f  (x0 ). Astfel panta normalei la curbă ı̂n M0 va fi
m(n) = − f
(x
1
0)
, adică dreapta (n) este dată de ecuaţia

(n) : x − x0 = −f  (x0 ) · (y − y0 ).
În sfârşit, presupunem că (γ) este determinată implicit
(γ) : F (x, y) = 0.
Aşa cum am văzut ı̂n secţiunea precedentă, local, curba (γ) poate fi scrisă
explicit (γ) : y = f (x) cu F (x, f (x)) = 0 ı̂n vecinătăţi ale punctelor M (x, y)
de pe curbă cu Fy (x, y) = 0. Derivând această ultimă ecuaţie ı̂n raport cu x
şi ţinând cont de modul de derivare al funcţiilor compuse avem
Fx (x, y) + Fy (x, y) · f  (x) = 0.
Deoarece punctul M0 (x0 , y0 ) este ordinar rezultă că Fx (x0 , y0 ) şi Fy (x0 , y0 ) nu
se pot anula simultan. Putem presupune, fără a restrânge generalitatea, că
Fy (x0 , y0 ) = 0. Atunci
Fx (x0 , y0 )
f  (x0 ) = − ,
Fy (x0 , y0 )
şi, prin urmare, ecuaţia tangentei ı̂n M0 la curbă este
Fx (x0 , y0 )
(t) : y − y0 = − · (x − x0 ),
Fy (x0 , y0 )
sau, ı̂n forma canonică,
x − x0 y − y0
(t) : = .
Fy (x0 , y0 ) −Fx (x0 , y0 )
 CURBE 263

Deoarece panta lui (t) este, ı̂n acest caz, m(t) = − FFxy (x
(x0 ,y0 )
0 ,y0 )
urmează că panta
Fy (x0 ,y0 )
normalei la curbă prin M0 este m(n) = Fx (x0 ,y0 ) , iar ecuaţia lui (n) va fi

Fy (x0 , y0 )
(n) : y − y0 = · (x − x0 ).
Fx (x0 , y0 )
x−x0 y−y0
Ecuaţia sa canonică este (n) : Fx (x0 ,y0 ) = Fy (x0 ,y0 ) .

Exemplu 14.3. Să se determine tangentele şi normalele la curbele urmă-

toare ı̂n punctele precizate:

x = t3
(1) (γ) : , t ∈ R, M0 (t0 = 1);
y = t2
√
(2) (γ) : y = ln(sin x), x ∈ (0, π), M0 ( π4 , − ln 2);
(3) (γ) : x3 − 2y 2 + 1 = 0, M0 (1, 1).
(1) Mai ı̂ntâi avem coordonatele carteziene ale punctului M0 : x0 = t30 = 1 şi
y0 = t20 = 1.
Pe de altă parte avem x (t) = 3t2 şi y  (t) = 2t. Astfel, ı̂n t0 = 1, rezultă
x (1) = 3 şi y  (1) = 2. Acum putem scrie ecuaţia tangentei la curba (γ) ı̂n


punctul M0 (1, 1):

x−1 y−1
(t) : =
3 2
şi ecuaţia normalei la (γ) prin M0 :
x−1 y−1
(n) : = .
−2 3
(2) Notăm f : (0, π) → R, f (x) = ln(sin x) şi avem f  (x) = cos x
sin x şi f  ( π4 ) = 1.
Astfel tangenta la (γ) ı̂n M0 este dată de ecuaţia
√ π
(t) : y + ln 2 = x − ,
4
iar normala la curbă prin punct este dată de
√ π
(n) : −y − ln 2 = x − .
4
(3) Notăm F : R2 → R, F (x, y) = x3 − 2y 2 + 1 şi avem Fx (x, y) = 3x2 şi
Fy (x, y) = −4y 2 . În punctul M0 (1, 1) derivatele parţiale vor fi Fx (1, 1) = 3 şi
Fy (1, 1) = −4. Putem scrie ecuaţia tangentei ı̂n punct la curbă:
x−1 y−1 x−1 y−1
(t) : = ⇔ (t) : =
−4 −3 4 3
şi ecuaţia normalei:
x−1 y−1
(n) : = .
3 −4
264 CURBE

2.3. Lungimea unui arc de curbă. Parametrizarea naturală a

unei curbe. Fie curba simplă de clasă C n , n ≥ 1, dată prin ecuaţia explicită
(γ) : y = f (x), x ∈ I.
În continuare vom prezenta o schiţă de demonstraţie pentru formula de calcul
a lungimii unui arc de curbă
 : y = f (x),
(AB) x ∈ [a, b] ⊂ I,
unde A(a, f (a)) şi B(b, f (b)). În acest scop vom ı̂ncerca să ”aproximăm” cât
mai bine forma arcului de curbă printr-o linie poligonală având capetele ı̂n
punctele A şi B. Pentru ı̂nceput considerăm diviziunea
∆ : a = x0 ≤ x1 ≤ x2 ≤ . . . ≤ xn = b
a intervalului ı̂nchis [a, b] şi punctele corespunzătoare
A = A0 (x0 , f (x0 )), A1 (x1 , f (x1 )), . . . , An (xn , f (xn )) = B
 Definim norma diviziunii ∆ prin
de pe arcul de curbă (AB).
∆ = max |xk+1 − xk |.
k=0,n−1

Linia poligonală formată din segmentele AA1 , A1 A2 , . . ., An−1 B apro-

ximează cu atât mai bine forma arcului de curbă cu cât ∆ este mai mică,
ceea ce implică şi creşterea numărului punctelor de tipul Ak . Astfel lungimea
arcului de curbă va fi

n−1
−−−−−→
(14.1)  =
lAB lim Ak Ak+1 .
n→∞,∆→0
k=0

În continuare, pentru orice k = 0, n − 1, avem

−−−−−→ 
Ak Ak+1  = (xk+1 − xk )2 + (f (xk+1 ) − f (xk ))2
şi, conform teoremei lui Lagrange aplicate funcţiei f pe intervalul [xk , xk+1 ],
∃ ξk ∈ (xk , xk+1 ) astfel ı̂ncât f (xk+1 ) − f (xk ) = f  (ξk )(xk+1 − xk ).
 CURBE 265

Obţinem
−−−−−→ 
Ak Ak+1  = (xk+1 − xk )2 + (f  (ξk ))2 (xk+1 − xk )2
= 1 + (f  (ξk ))2 · (xk+1 − xk )
şi ecuaţia (14.1) devine

n−1 
 =
lAB lim [ 1 + (f  (ξk ))2 · (xk+1 − xk )].
n→∞,∆→0
k=0

 funcţia continuă (şi, prin urmare, integrabilă) g : [a, b] →

Mai departe definim
R prin g(x) = 1 + (f  (x))2 . Atunci suma Riemann asociată funcţiei g,
diviziunii ∆ a intervalului [a, b] şi sistemului de puncte ξ = {ξ0 , ξ1 , . . . , ξn }
este

n−1 
n−1
S(g, ∆, ξ) = g(ξk ) · (xk+1 − xk ) = 1 + (f  (ξk ))2 · (xk+1 − xk ),
k=0 k=0
şi avem
 b  b
g(x)dx = 1 + (f  (x))2 dx = lim S(g, ∆, ξ).
a a n→∞,∆→0

 :y=
În concluzie, formula de calcul pentru lungimea arcului de curbă (AB)
f (x), x ∈ [a, b] este
 b
 =
l(AB) 1 + (f  (x))2 dx.
a

Definiţia 14.10. Definim elementul de arc al curbei (γ) prin


ds = 1 + (f  (x))2 dx.

Observaţia 14.10. Se observă că formula lungimii arcului de curbă (AB)
se poate scrie cu ajutorul unei integrale curbilinii de speţa I astfel:

 =
l(AB) ds.

(AB)

Exemplu 14.4. Să se calculeze lungimea arcului de curbă

$ #
 : y = ln sin x, x ∈ π , π .
(AB)
3 2
Avem
 π  π'
2

2 cos2 x x

π2 √
lAB
 = 1 + (f (x))2 dx = 1 + 2 dx = ln |tg |
π = ln 3.
π π sin x 2 3
3 3

În continuare, dacă curba (γ) este dată prin ecuaţiile parametrice atunci
avem 
 : x = x(t) , t ∈ [t1 , t2 ],
(AB)
y = y(t)
unde x(t1 ) = a şi x(t2 ) = b. Aşa cum am văzut ı̂n cadrul secţiunii dedicate
reprezentărilor posibile pentru o curbă, presupunând că x (t) = 0, t ∈ [t1 , t2 ],
266 CURBE

conform teoremei de inversare locală, există inversa t : [a, b] → [t1 , t2 ] a funcţiei

x : [t1 , t2 ] → [a, b] şi putem trece la reprezentarea explicită a arcului de curbă:
 : y = f (x) = (y ◦ t)(x),
(AB) x ∈ [a, b].
Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse avem
y  (t)
dy
dy dt
f  (x) = (t(x)) (x) = dt
(t) = ,
dt dx dx
dt
x (t)
pentru x = x(t), t ∈ [t1 , t2 ]. Pe de altă parte diferenţiala funcţiei x[t1 , t2 ] →
[a, b] este dx = x (t)dt. Expresia elementului de arc al curbei (γ) va fi, ı̂n acest
caz,
!
  y  (t) 2 
ds = 1 + (f  (x))2 dx = 1 + 
x (t)dt = (x (t))2 + (y  (t))2 dt.
x (t)
Prin urmare formula de calcul a lungimii arcului de curbă este
  t2 
 =
l(AB) ds = (x (t))2 + (y  (t))2 dt.

(AB) t1

Dacă r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄ este vectorul de poziţie al unui punct oarecare
de pe arcul de curbă, atunci, evident, putem scrie
 t2
l(AB)
 = r̄ (t)dt.
t1

În plus, pentru elementul de arc, avem ds2 = dx2 + dy 2 = dr̄2 .

Exemplu 14.5. Să se determine lungimea arcului de curbă
 $ π#
 x = cos t
(AB) : , t ∈ 0, .
y = sin t 2
Avem x (t) = − sin t şi y  (t) = cos t de unde rezultă că,
 ı̂n acest caz, ele-

mentul de arc al curbei este ds = (x (t))2 + (y  (t))2 dt = cos2 t + sin2 tdt =
 π2 π
2 π
dt, iar lungimea arcului de curbă este l(AB)  = 0 dt = t|0 = 2 .

Dacă (γ) este reprezentată implicit atunci

 : F (x, y) = 0,
(AB) x ∈ [a, b].
 şi, conform teoremei
Presupunem că Fy (x, y) = 0 pentru orice M (x, y) ∈ (AB)
funcţiilor implicite, putem trece la reprezentarea explicită a arcului de curbă
 : y = f (x),
(AB) x ∈ [a, b],
cu F (x, f (x)) = 0. Folosind din nou regula de derivare a funcţiilor compuse
obţinem
∂F ∂F df
(x, f (x)) + (x, f (x)) (x) = 0,
∂x ∂y dx
 CURBE 267

adică Fx (x, f (x)) + Fy (x, f (x))f  (x) = 0, de unde f  (x) = − FFxy (x,f
(x,f (x))
(x)) . Avem
astfel elementul de arc al curbei:

Fx (x, f (x))2 + Fy (x, f (x))2
ds = dx
|Fy (x, f (x))|
şi lungimea arcului de curbă:
 b
Fx (x, f (x))2 + Fy (x, f (x))2
l(AB)
 = dx.
a |Fy (x, f (x))|
Exemplu 14.6. Să se determine lungimea arcului curbei
2 2 2
(γ) : F (x, y) = x 3 + y 3 − a 3 = 0, a>0
situat ı̂n primul cadran.
Mai ı̂ntâi determinăm intersecţiile curbei (γ) cu axele de coordonate.

Dacă x = 0, din ecuaţia F (0, y) = 0 rezultă y = ±a, deci punctele de

intersecţie cu axa (Oy) sunt B(0, a) şi B  (0, −a), iar dacă y = 0, din F (x, 0) =
0 avem x = ±a şi punctele de intersecţie cu axa (Ox) sunt A(a, 0), A (−a, 0).
Astfel arcul curbei situat ı̂n primul cadran este (AB). 
1
Calculăm derivatele parţiale ale aplicaţiei F şi obţinem Fx (x, y) = 23 x− 3
1
şi Fy (x, y) = 23 y − 3 . Se observă că Fy (x, y) = 0 ı̂n toate punctele M (x, y) ∈
 mai puţin ı̂n punctul A, şi
(AB),
 !
  a1
2
Fx (x, y) + Fy (x, y) 2  x − 2 2
y3

= 1+
3
= 1+ 2 =
3
.
|Fy (x, y)| − 23 x
y x3
Lungimea arcului de curbă este
 a  1  a
a 3 1 1 1 2 2 3
l(AB)
 = dx == a lim
3 x− 3 dx = a 3 lim (a 3 − 3 ) = a.
0 x →0 →0 2
În continuare considerăm o curbă simplă de clasă C n , dată de parame-
trizarea α : I → R2 , ale cărei ecuaţii parametrice sunt

x = x(t)
(γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I ⇔ (γ) : , t ∈ I,
y = y(t)
268 CURBE

şi fixăm punctul M0 (t0 ) pe (γ) pe care ı̂l vom numi originea arcelor curbei.
Definim funcţia s : I → R prin
 t
s(t) = r̄ (u)du.
t0

l (M

dacă t ≥ t0
Se observă că s(t) = 0M )
, pentru orice punct M (t) ∈
−l(M
M)
dacă t < t0
0
(γ).
Evident ds = s (t)dt = r̄ (t)dt este elementul de arc al curbei (γ).
Deoarece s (t) = ds 
dt = r̄ (t) = 0, conform teoremei de inversare locală,
există, pentru fiecare t ∈ I, un interval I0 ⊆ I centrat ı̂n t astfel ı̂ncât s : I0 →
s(I0 ) este inversabilă de clasă C n . Notăm inversa cu ϕ : s(I0 ) → I0 şi rezultă
că β = α ◦ ϕ este o nouă parametrizare a curbei (γ) ı̂n care parametrul este
lungimea de arc. Această parametrizare se numeşte parametrizarea naturală
a curbei, iar ecuaţia lui (γ) este (γ) : r̄ = r̄(s). Mai spunem că (γ) este
parametrizată prin lungimea de arc.
Notaţie. Atunci când o curbă (γ) : r̄ = r̄(s) este parametrizată natural
vom nota derivatele aplicaţiilor care definesc curba astfel: derivatele de ordinul
dy d2 r̄
˙
1: r̄(s) = dr̄ dx ¨
ds , ẋ(s) = ds , ẏ(s) = ds ; derivatele de ordinul 2: r̄ (t) = ds2 ,
d2 x d2 y
ẍ(s) = ds2
, ÿ(s) = ds2
, etc.
Observaţia 14.11. Deoarece, aşa cum am văzut, pentru orice curbă avem
2
ds2 = dr̄2 atunci dr̄
ds2
= 1, adică r̄(s)
˙ =  dr̄
ds (s) = 1.

Exemplu 14.7. Fie curba (γ) : r̄ = r̄(t) = et · ī + et · j̄, t ∈ R. Fixăm

punctul M0 (t0 = 0) = M0 (1, 1) pe curbă şi avem
 t  t√ √

s = s(t) = r̄ (u)du = 2e2u du = 2(et − 1),
0 0
s+1
de unde rezultă et = √ .
2
Astfel (γ) parametrizată natural este dată de
s+1 s+1 1
(γ) : r̄ = r̄(s) = √ · ī + √ · j̄, s > −√ .
2 2 2
˙
Avem r̄(s) = √1
2
· ī + √1
2
· j̄ pentru orice s > − √12 , şi r̄(s)
˙ = 1.

2.4. Curbura unei curbe plane. Fie curba simplă de clasă C n , n ≥ 2,

parametrizată prin lungimea de arc

x = x(s)
(γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I ⇔ (γ) : , s∈I
y = y(s)
şi fie punctele M0 (s0 ) ∈ (γ) şi M (s) ∈ (γ). Vom nota cu ∆ω unghiul dintre
vectorii r̄(s ˙
˙ 0 ) şi r̄(s), tangenţi la (γ) ı̂n punctele M0 şi respectiv M , şi cu ∆s
lungimea arcului de curbă (M
0 M ).

Observaţia 14.12. Se verifică uşor că unghiul ∆ω nu depinde de para-

metrizarea aleasă pe curbă.
 CURBE 269

Definiţia 14.11. Raportul κ(M

M)
= ∆ω
∆s se numeşte curbura medie a
0


curbei (γ) corespunzătoare arcului de curbă (M 0 M ).

Observaţia 14.13. Dacă notăm cu ϕ(s0 ) unghiul făcut de tangenta la

curbă ı̂n M0 cu axa (Ox) şi cu ϕ(s) = ϕ(s0 ) + (ϕ(s) − ϕ(s0 )) = ϕ(s0 ) + ∆ϕ
unghiul făcut de tangenta la (γ) ı̂n M cu (Ox) atunci avem ∆ω = π − ϕ(s0 ) −
[π − (ϕ(s0 ) + ∆ϕ)] = ∆ϕ, deci κ(M
M)
= ∆ϕ
∆s .
0

Definiţia 14.12. Curbura curbei (γ) ı̂n punctul M0 (s0 ) ∈ (γ) este limita
curburii medii a arcului de curbă (M
0 M ) când lungimea acestuia tinde la 0,
adică ı̂n M0 (s0 ) curba (γ) are curbura
∆ω
κ(s0 ) = lim κ(M
= lim .
∆s→0 0M ) s→s0 ∆s

Definiţia 14.13. Raportul R(s0 ) = 1

κ(s0 ) se numeşte raza de curbură a
curbei (γ) ı̂n punctul M0 (s0 ) ∈ (γ).
În continuare să ne reamintim că panta tangentei la (γ) ı̂ntr-un punct
ẏ(s)
oarecare M (s) al curbei este m = tg ϕ(s) = ẋ(s) , de unde rezultă că putem
ẏ(s)
arctg ẋ(s) , s ∈ I0
defini funcţia ϕ : I → [0, π] prin ϕ(s) = , unde I0 =
π
2, s ∈ I \ I0
{s ∈ I | ẋ(s) = 0}. Se verifică imediat că ϕ este o funcţie continuă şi derivabilă
pe I (deoarece (γ) este o curbă simplă) cu derivata  ϕ̇ : I → R, ϕ̇(s) =
ẋ(s)ÿ(s) − ẍ(s)ẏ(s), unde am folosit faptul că r̄(s)
˙ = ẋ(s)2 + ẏ(s)2 = 1.
Acum, curbura curbei (γ) ı̂n punctul M0 (s0 ) poate fi scrisă
∆ω ∆ϕ dϕ
κ(M0 ) = κ(s0 ) = lim = lim = (s0 ) = ϕ̇(s0 ).
s→s0 ∆s s→s0 ∆s ds
Definim funcţia curbură a curbei (γ) astfel:
κ : I → R, κ(s) = ϕ̇(s)
şi avem formula de calcul pentru curbura unei curbe parametrizate natural:
(14.2) κ(s) = ẋ(s)ÿ(s) − ẍ(s)ẏ(s).
În continuare schimbăm parametrizarea pe curbă, considerând din nou
funcţia lungime de arc definită ı̂n paragraful precedent s : J → I care, conform
teoremei de inversare locală, este inversabilă, cu inversa t : I → J, a cărei
270 CURBE

dt 1
derivată ı̂n puntul s0 = s(t0 ) este ds (s0 ) = ds
(t )
. Pentru curba (γ), dată
dt 0
acum printr-o parametrizare oarecare
(γ) : r̄ = r̄(t) = r̄(s(t)) = x(s(t)) · ī + y(s(t)) · j̄, t ∈ J,
avem, ı̂n M (t) ∈ (γ) cu s(t) = s,
dx dx ds ds
x (t) = (t) = (s) (t) = ẋ(s) (t),
dt ds dt dt
x
(t) x
(t)
adică ẋ(s) = ds =√ , şi
dt
(t) (x
(t))2 +(y
(t))2
 2
d2 x d2 x d2 s
x (t) = dt2
(t) = ds2
(s) ds
dt (t) + dx
ds (s) dt2 (t)

2


= ẍ(s)[(x (t))2 + (y  (t))2 ] + (x(x(t)) +x (t)y (t)

(t))2 +(y
(t))2 ,

$ #
 (x
(t))2 +x
(t)y
(t)

(t))2 x (t) − (x
(t))2 +(y
(t))2
1
adică ẍ(s) = (x
(t))2 +(y . Analog obţinem ẏ(s) =


$
2


#
√
y 2(t)
2 şi ÿ(s) = (x
(t))2 +(y 1

(t))2 y  (t) − (y (t)) +x (t)y (t) .
(x
(t))2 +(y
(t))2
(x (t)) +(y (t))
Înlocuind ı̂n (14.2) rezultă expresia curburii pentru o curbă dată printr-o
parametrizare arbitrară:
x (t)y  (t) − x (t)y  (t) x (t)y  (t) − x (t)y  (t)
κ(t) = = .
[(x (t))2 + (y  (t))2 ] 2
3
r̄ (t)3

Dacă avem curba simplă (γ) : y = f (x), x ∈ I, de clasă C n , n ≥ 2, atunci

o putem reprezenta parametric astfel:

x = x(t) = t
(γ) : , t ∈ I.
y = y(t) = f (t)

În acest caz avem x (t) = 1, x (t) = 0 şi y  (t) = f  (t) = f  (x), deci funcţia
curbură a curbei (γ) este
f  (x)
κ : I → R, κ(x) = .
(1 + f  (x))2
De aici obţinem imediat următoarele două rezultate.
Propoziţia 14.5. O curbă are funcţia curbură egală cu funcţia identic
nulă dacă şi numai dacă este o dreaptă (sau un segment de dreaptă).
Demonstraţie. ”⇒” Fie curba simplă (γ) : y = f (x), x ∈ I, având
funcţia curbură κ : I → R cu κ(x) = 0 pentru orice x ∈ I. Rezultă că
f  (x) = 0, ∀x ∈ I, adică f (x) = ax + b, a, b ∈ R. Astfel ecuaţia curbei devine
(γ) : y = ax + b, x ∈ I, adică (γ) este o dreaptă dacă I = R sau un segment
de dreaptă dacă I este un interval inclus ı̂n R.
”⇐” Fie dreapta (γ) : y = f (x) = ax + b. Este clar că f  (x) = 0, adică
funcţia curbură a curbei se anulează peste tot.

 CURBE 271

Propoziţia 14.6. Dacă ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 ) al unei curbe simple (γ)
de clasă C n , n ≥ 2, curbura este κ(M0 ) = 0 atunci M0 este un punct de
inflexiune pentru (γ) (adică ı̂n acest punct se schimbă convexitatea lui (γ)) şi
reciproc.
În sfârşit considerăm curba simplă de clasă C n , n ≥ 2, reprezentată im-
plicit (γ) : F (x, y) = 0. Fără a restrânge generalitatea putem presupune
că Fy (x, y) = 0 ı̂n orice punct M (x, y) al curbei. Atunci, folosind teorema
funcţiilor implicite, avem reprezentarea explicită a curbei (γ) : y = f (x), unde
f  (x) = − FFxy (x,f
(x,f (x))
(x)) . Obţinem


Fxx Fy2 − 2Fxy Fx Fy + Fyy Fx2
f (x) = − (x, f (x)),
Fx2 + Fy2
2 2 ∂2F
unde am notat Fxx = ∂∂xF2 , Fxx = ∂∂xF2 şi Fxy = ∂x∂y , şi curbura ı̂ntr-un punct
oarecare al curbei este, ı̂n acest caz,
Fxx Fy2 −2Fxy Fx Fy +Fyy Fx2
κ(x) = − 3 (x, f (x))
(Fx2 +Fy2 ) 2

Fxx Fy2 −2Fxy Fx Fy +Fyy Fx2

= − (∇F )3
(x, f (x))
Exemplu 14.8. Să se determine funcţiile curbură ale următoarelor curbe:

x = tet
(1) (γ) : , t ∈ R;
y = te−t
(2) (γ) : y = arctg x, x ∈ R;
2 2 2
(3) (γ) : x 3 + y 3 − a 3 = 0, a > 0, x, y ∈ (0, a).
(1) Curba (γ) este reprezentată parametric, ı̂ntr-o parametrizare oarecare, şi
avem x (t) = et (1 + t), x (t) = et (2 + t), y  (t) = e−t (1 − t), y  (t) = e−t (t − 2),
deci funcţia curbură este κ : R → R dată prin
x (t)y  (t) − x (t)y  (t) 2(t2 − 2)
κ(t) = 3 = 3 .
[(x (t))2 + (y  (t))2 ] 2 [e2t (1 + t)2 + e−2t (1 − t)2 ] 2
(2) Deoarece curba (γ) este reprezentată explicit, notând f : R → R, f (x) =
arctg x, avem f  (x) = 1+x
1 
2 , f (x) = − (1+x2 )2 şi funcţia curbură a lui (γ) este
2x

κ : R → R dată de
f  (x) 2x(1 + x2 )
κ(x) = 3 = − 3 .
(1 + (f  (x))2 ) 2 [1 + (1 + x2 )2 ] 2
2 2 2
(3) Notăm F : (0, a) × (0, a) → R, F (x, y) = x 3 + y 3 − a 3 şi avem Fx (x, y) =
2 − 31 1 4
3x , Fy (x, y) = 23 y − 3 , Fxx (x, y) = − 29 x− 3 , Fxy (x, y) = 0, Fyy (x, y) =
4
− 29 y − 3 . Funcţia curbură a lui (γ) va fi κ : (0, a) → R,
√
Fxx Fy2 − 2Fxy Fx Fy + Fyy Fx2 2 6 −1 −1 2 2 1
κ(x) = − 3 (x, y) = a 3 x 3 (a 3 − x 3 )− 2 ,
2 2
(Fx + Fy ) 2 9
1 2 2 1
unde am folosit faptul că y 3 = (a 3 − x 3 ) 2 pentru orice punct M (x, y) ∈ (γ).
272 CURBE

2.5. Formulele lui Frenet. Fie curba simplă (γ) : r̄ = r̄(s) = x(s) ·
ī + y(s) · j̄, s ∈ I, de clasă C n , n ≥ 2, parametrizată prin lungimea de
˙
arc. Notăm cu T̄ (s) = r̄(s) vectorul director al tangentei la curbă ı̂n punctul
M (s) ∈ (γ) şi avem aplicaţia T̄ : I → V2 diferenţiabilă de clasă C n−1 pentru
care T̄ (s) = r̄(s)
˙ = 1, oricare ar fi s ∈ I. Pentru fiecare vector T̄ (s)
considerăm versorul normal la curbă N̄ (s) ⊥ T̄ (s) care face cu T̄ (s) un unghi
egal cu π2 măsurat dinspre T̄ (s) ı̂n sens invers acelor de ceasornic. Din aceste
condiţii rezultă
N̄ (s) = −ẏ(s) · ī + ẋ(s) · j̄.
Avem astfel şi aplicaţia diferenţiabilă N : I → V2 cu N̄ (s) = 1 şi T̄ (s) ·
N̄ (s) = 0, pentru orice s ∈ I. În fiecare punct M (s) ∈ (γ) avem o bază
ortonormată {T̄ (s), N̄ (s)} ı̂n plan şi reperul cartezian ortonormat orientat
pozitiv (M (s), {T̄ (s), N̄ (s)}) numit reperul lui Frenet ı̂n punctul M (s).

În continuare derivăm relaţiile

T̄ (s) · T̄ (s) = 1, N̄ (s) · N̄ (s) = 1, T̄ (s) · N̄ (s) = 0
şi obţinem
T̄˙ (s) · T̄ (s) = 0,
N̄˙ (s) · N̄ (s) = 0, T̄˙ (s) · N̄ (s) + T̄ (s) · N̄˙ (s) = 0.
Din prima relaţie rezultă T̄˙ (s) ⊥ T̄ (s), adică T̄˙ (s)  N̄ (s), deci există funcţia
λ1 : I → R astfel ı̂ncât T̄˙ (s) = λ1 (s)N̄ (s). În acelaşi fel, din a doua relaţie,
avem N̄˙ (s) = λ (s)T̄ (s), unde λ : I → R. Înlocuind ı̂n
2 2

T̄˙ (s) · N̄ (s) + T̄ (s) · N̄˙ (s) = 0

şi ţinând cont de T̄ (s) = N̄ (s) = 1 rezultă λ1 (s) + λ2 (s) = 0, adică
λ1 (s) = −λ2 (s) = λ(s), pentru orice s ∈ I, unde λ : I → R este o funcţie dată
de λ(s) = T̄˙ (s) · N̄ (s) = −N̄˙ (s) · T̄ (s). Astfel
T̄˙ (s) = λ(s)N̄ (s) şi N̄˙ (s) = −λ(s)T̄ (s).
Cum T̄˙ (s) = r̄¨(s) = ẍ(s) · ī + ÿ(s) · j̄ şi N̄ (s) = −ȳ(s)
˙ · ī + ·x(s) · j̄ obţinem
λ(s) = T̄˙ (s) · N̄ (s) = ẋ(s)ÿ(s) − ẍ(s)ẏ(s) = κ(s),
şi de aici formulele lui Frenet pentru curba (γ):
T̄˙ (s) = κ(s)N̄ (s) şi N̄˙ (s) = −κ(s)T̄ (s),
 CURBE 273

unde κ : I → R este curbura lui (γ).

Observaţia 14.14. Deoarece T̄ (s) ⊥ N̄ (s), T̄ (s) ⊥ r̄¨(s) şi N̄ (s) = 1,
oricare ar fi s ∈ I, rezultă N̄ (s) = ± r̄¨(s)
1 ¨
r̄(s), de unde obţinem κ(s) =
±r̄(s).
¨

În ı̂ncheierea acestei secţiuni vom prezenta (fără demonstraţie) următoarea

teoremă.
Teorema 14.7. (Teorema fundamentală a teoriei curbelor ı̂n plan)
Fiind date o funcţie κ : I → R, continuă pe intervalul deschis I ⊆ R, un
punct M0 ı̂n plan şi o dreaptă (d0 ) care trece prin M0 , atunci există şi este
unică o curbă regulată (γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I, de clasă C n , n ≥ 2, parametrizată
prin lungimea de arc s ∈ I, astfel ı̂ncât
(1) (γ) să treacă prin M0 şi parametrul pe curbă corespunzător acestui
punct să fie s0 = 0;
(2) dreapta (d0 ) să fie tangentă la curbă ı̂n M0 ;
(3) funcţia curbură a curbei (γ) să fie κ : I → R.
Definiţia 14.14. Ecuaţia κ = κ(s), s ∈ I, se numeşte ecuaţia intrinsecă
a curbei (γ).
Observaţia 14.15. Din teorema fundamentală a teoriei curbelor ı̂n plan
rezultă că funcţia curbură determină o curbă până la o deplasare (o translaţie
compusă cu o rotaţie) ı̂n plan.
2.6. Contactul a două curbe ı̂n plan. Cercul osculator al unei
curbe ı̂ntr-un punct.
Definiţia 14.15. Spunem că două curbe simple (γ1 ) şi (γ2 ) de clasă C n ,
n ≥ 1, au un contact de ordin mai mare sau egal cu m, unde m ≤ n, ı̂n punctul
comun M0 ∈ (γ1 ) ∩ (γ2 ), dacă admit reprezentările parametrice
(γ1 ) : r̄ = r̄1 (t) = x1 (t) · ī + y1 (t) · j̄, t∈I
şi
(γ2 ) : r̄ = r̄2 ((
t) = x2 ((
t) · ī + y2 ((
t) · j̄, (
t ∈ J,
astfel ı̂ncât dacă t = t0 şi (
t = (
t0 sunt parametrii punctului M0 pe (γ1 ) şi
respectiv pe (γ2 ) atunci

r̄1 (t0 ) = r̄2 ((

t0 ), r̄1 (t0 ) = r̄2 ((
t0 ), r̄1 (t0 ) = r̄2 ((
t0 ), . . . , r̄1 (t0 ) = r̄2 ((
(m) (m)
t0 ).
Observaţia 14.16. Dacă două curbe au un contact de ordin m ≥ 2 ı̂ntr-
un punct comun atunci ele au ı̂n acest punct aceeaşi tangentă, aceeaşi normală
şi aceeaşi curbură.
Ţinând cont de modul ı̂n care, pentru o curbă simplă, se trece de la un tip
de reprezentare la altul, şi de modul de derivare a funcţiilor compuse se obţin
imediat următoarele două rezultate.
274 CURBE

Propoziţia 14.8. Două curbe simple de clasă C n , n ≥ 1, reprezentate

explicit
(γ1 ) : y = f1 (x) şi (γ2 ) : y = f2 (x)
au un contact de ordin exact m, cu m < n, ı̂n punctul comun M0 (x0 , y0 ) dacă
şi numai dacă
f1 (x0 ) = f2 (x0 ), f1 (x0 ) = f2 (x0 ), . . . , f1
(m) (m)
(x0 ) = f2 (x0 )
(m+1) (m+1)
şi f1 (x0 ) = f2 (x0 ).
Propoziţia 14.9. Două curbe simple de clasă C n date prin
(γ1 ) : F (x, y) = 0 şi (γ2 ) : r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄, t ∈ I,
au un contact de ordin exact m, cu m < n, ı̂n punctul comun M0 (x0 , y0 ),
x0 = x(t0 ), y0 = y(t0 ), dacă şi numai dacă
φ(t0 ) = 0, φ (t0 ) = 0, . . . , φ(m) (t0 ) = 0, φ(m+1) (t0 ) = 0,
unde φ : I → R, φ(t) = (F ◦ r̄)(t) = F (x(t), y(t)) se numeşte funcţia de
contact a celor două curbe.
Exemplu 14.9. Să se determine punctele de contact ale următoarelor
curbe

x = a(cos t + t sin t)
(γ1 ) : , t ∈ [0, 2π) şi (γ2 ) : x2 + y 2 = a2 , a > 0.
y = a(sin t − t cos t)
Definim F : R2 → R, F (x, y) = x2 + y 2 − a2 şi avem funcţia de contact
φ : [0, 2π) → R, unde
φ(t) = a2 (cos t + t sin t)2 + a2 (sin t − t cos t)2 − a2 = a2 t2 .
Punctele comune celor două curbe au coordonata pe curba (γ1 ) o soluţie a
ecuaţiei φ(t) = 0. Obţinem t0 = 0 şi punctul de intersecţie a celor două curbe
M0 (t0 = 0) = M0 (a, 0). Avem φ (t) = 2a2 t şi φ (t) = 2a2 , de unde rezultă
φ (0) = 0 şi φ (0) = 2a2 = 0. În concluzie M0 este un punct de contact de
ordin 1 al celor două curbe.
Definiţia 14.16. Fie (γ) o curbă simplă de clasă C n , n ≥ 2, şi punctul
M0 ∈ (γ). Se numeşte cerc osculator al curbei ı̂n M0 un cerc care are ı̂n acest
punct un contact de ordin m ≥ 2 cu (γ).
Teorema 14.10. În fiecare punct neinflexionar M0 (t0 ) al curbei simple de
clasă C n , n ≥ 2,
(γ) : r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄, t ∈ I
există şi este unic un cerc osculator cu centrul
 y  (t0 )[(x (t0 ))2 + (y  (t0 ))2 ] x (t0 )[(x (t0 ))2 + (y  (t0 ))2 ] 
C x(t0 ) −  , y(t 0 ) +
x (t0 )y  (t0 ) − x (t0 )y  (t0 ) x (t0 )y  (t0 ) − x (t0 )y  (t0 )
1
şi raza R = |κ(t0 )| , unde κ(t0 ) este curbura lui (γ) ı̂n punctul M0 (t0 ).
 CURBE 275

Demonstraţie. Căutăm ecuaţia canonică a cercului osculator al curbei

(γ) ı̂n punctul M0 (t0 ):
(C) : F (x, y) = (x − a)2 + (y − b)2 − R2 = 0
cu centrul C(a, b) şi rază R. Funcţia de contact a curbei şi cercului este
φ : I → R, dată prin
φ(t) = F (x(t), y(t)) = (x(t) − a)2 + (y(t) − b)2 − R2 .
Curba (γ) şi cercul (C) au un contact de ordin mai mare sau egal cu 2 dacă şi
numai dacă
φ(t0 ) = 0, φ (t0 ) = 0, φ (t0 ) = 0.
Astfel avem ecuaţiile
(x(t0 ) − a)2 + (y(t0 ) − b)2 − R2 = 0

x (t0 )(x(t0 ) − a) + y  (t0 )(y(t0 ) − b) = 0

x (t0 )(x(t0 ) − a) + y  (t0 )(y(t0 ) − b) + (x (t0 ))2 + (y  (t0 ))2 = 0
cu necunoscutele a, b şi R. Din ultimele două ecuaţii obţinem imediat coor-
donatele centrului cercului osculator
y  (t0 )[(x (t0 ))2 + (y  (t0 ))2 ]
a = x(t0 ) −
x (t0 )y  (t0 ) − x (t0 )y  (t0 )
şi
x (t0 )[(x (t0 ))2 + (y  (t0 ))2 ]
b = y(t0 ) + .
x (t0 )y  (t0 ) − x (t0 )y  (t0 )
Înlocuind ı̂n prima ecuaţie rezultă
{y
(t0 )[(x
(t0 ))2 +(y
(t0 ))2 ]}2 +{x
(t0 )[(x
(t0 ))2 +(y
(t0 ))2 ]}2
R2 = (x
(t0 )y

(t0 )−x

(t0 )y
(t0 ))2

[(x
(t0 ))2 +(y
(t0 ))2 ]3

= (x
(t0 )y

(t0 )−x

(t0 )y
(t0 ))2

1
= κ2 (t0 )
.

Din rezultatele obţinute rezultă că un cerc osculator există şi este unic ı̂n
fiecare punct al curbei (γ).

Observaţia 14.17. Se verifică uşor că centrul cercului osculator al lui (γ)
ı̂n M0 (t0 ) ∈ (γ) se află pe normala la curbă ı̂n punctul M0 .
Observaţia 14.18. Dacă punctul M0 (t0 ) de pe curbă este inflexionar
atunci curbura curbei ı̂n acest punct este κ(t0 ) = 0, iar raza cercului oscu-
lator ı̂n M0 este R → ∞. Intuitiv, cercul osculator coincide, ı̂n acest caz, cu
tangenta la curbă ı̂n punctul M0 .
276 CURBE

Observaţia 14.19. Dacă (γ) este parametrizată prin lungimea de arc,

(γ) : r̄ = r̄(s) = x(s)·ī+y(s)·j̄, ţinând cont că r̄(s)
˙ = 1, adică ẋ(s)2 +ẏ(s)2 =
1, avem coordonatele centrului osculator al curbei ı̂n punctul M0 (s0 ):
ẏ(s0 ) ẏ(s0 )
a = x(s0 ) − = x(s0 ) −
ẋ(s0 )ÿ(s0 ) − ẍ(s0 )ẏ(s0 ) κ(s0 )
ẋ(s0 ) ẋ(s0 )
b = y(s0 ) + = y(s0 ) +
ẋ(s0 )ÿ(s0 ) − ẍ(s0 )ẏ(s0 ) κ(s0 )
şi raza sa
1 1
R= = .
|κ(s0 )| |ẋ(s0 )ÿ(s0 ) − ẍ(s0 )ẏ(s0 )|
Exemplu 14.10. Să se determine ecuaţia cercului osculator al curbei
(γ) : r̄ = r̄(t) = tet ī + te−t j̄, t∈R
ı̂n punctul M0 (t0 = 0) = M0 (0, 0).
În acest caz avem x, y : R → R, x(t) = tet , y(t) = te−t şi x (t) = et (t + 1),
x (t) = et (t + 2), y  (t) = e−t (1 − t), y  (t) = e−t (t − 2). Rezultă x (0) = 1,


x (0) = 2, y  (0) = 1, y  (0) = −2. Coordonatele centrului cercului osculator

al curbei ı̂n M0 sunt
y  (0)[(x (0))2 + (y  (0))2 ] 1
a = x(0) − =
x (0)y  (0) − x (0)y  (0) 2
şi
x (0)[(x (0))2 + (y  (0))2 ] 1
b = y(0) +    
=− ,
x (0)y (0) − x (0)y (0) 2
iar raza sa este
3
1 [(x (0))2 + (y  (0))2 ] 2 1
R= =  = .
|κ(0)| |x (0)y  (t) − x (0)y  (0)| 4
Astfel ecuaţia canonică a cercului osculator ı̂n M0 (0, 0) este
 1 2  1 2 1
(C) : x − + y+ = .
2 2 16
2.7. Înfăşurătoarea unei familii de curbe. Evoluta şi evolventa
unei curbe. Fie familia de curbe simple de clasă C n , n ≥ 1, reprezentate
implicit
(γλ ) : F (x, y, λ) = 0, (x, y) ∈ D ⊂ R2 , λ ∈ I ⊂ R,
unde I este un interval deschis, F este de clasă cel puţin C 1 ı̂n raport cu λ,
∂λ nu se anulează identic pe D × I.
iar ∂F
Definiţia 14.17. Spunem că două curbe sunt tangente dacă au un punct
comun şi ı̂n acest punct au aceeaşi tangentă.
Definiţia 14.18. Se numeşte ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe (γλ ) o curbă
(γ), tangentă la toate curbele familiei, astfel ı̂ncât pentru fiecare punct al lui
(γ) există o curbă (γλ ) care ı̂l conţine.
Observaţia 14.20. Nu orice familie de curbe admite o ı̂nfăşurătoare.
 CURBE 277

Teorema 14.11. Dacă familia de curbe

(γλ ) : F (x, y, λ) = 0, λ ∈ I ⊂ R,
admite o ı̂nfăşurătoare (γ) atunci coordonatele punctelor acesteia verifică sis-
temul de ecuaţii

F (x, y, λ) = 0
(14.3) ,
Fλ (x, y, λ) = 0
∂F
unde am notat Fλ = ∂λ .

Demonstraţie. Presupunem că există ı̂nfăşurătoarea (γ) a familiei de

curbe (γλ ). Atunci aceasta poate fi reprezentată parametric
(γ) : r̄ = r̄(λ) = x(λ) · ī + y(λ) · j̄, λ ∈ I.
Din definiţia ı̂nfăşurătorii rezultă că pentru un punct oarecare M (λ) ∈ (γ)
există curba (γλ ) : F (x, y, λ) = 0 astfel ı̂ncât M ∈ (γλ ), adică
φ(λ) = F (x(λ), y(λ), λ) = 0,
unde φ : I → R, φ(λ) = (F ◦ r̄)(λ). Derivând această relaţie ı̂n raport cu λ
avem
φ (λ) = Fx (x(λ), y(λ), λ)·x (λ)+Fy (x(λ), y(λ), λ)·y  (λ)+Fλ (x(λ), y(λ), λ) = 0.
Pe de altă parte, ı̂n punctul M (λ) ∈ (γ) curbele (γ) şi (γλ ) au aceeaşi
tangentă şi aceeaşi normală. Vectorul director al tangentei comune ı̂l deducem
din ecuaţia lui (γ):
T̄ = r̄ (λ) = x (λ) · ī + y  (λ) · j̄,
iar cel al normalei din ecuaţia lui (γλ ) : F (x, y, λ) = 0:
N̄ = ∇F (x, y, λ) = Fx (x, y, λ) · ī + Fy (x, y, λ) · j̄,
unde x = x(λ), y = y(λ). Deoarece T̄ · N̄ = 0 rezultă
Fx (x, y, λ) · x (λ) + Fy (x, y, λ) · y  (λ) = 0.
Înlocuind ı̂n ecuaţia φ (λ) = 0 obţinem Fλ (x, y, λ) = 0.

278 CURBE

Definiţia 14.19. Locul geometric al punctelor care verifică sistemul


F (x, y, λ) = 0
(14.4)
Fλ (x, y, λ) = 0
se numeşte ı̂nfăşurătoarea ı̂n sens larg a familiei de curbe (γλ ).
Definiţia 14.20. Un punct care verifică (14.4) se numeşte punct carac-
teristic al familiei de curbe (γλ ).
Folosind teorema funcţiilor implicite se poate demonstra următorul rezul-
tat.
Teorema 14.12. Dacă ı̂ntr-un punct caracteristic M0 al familiei de curbe
(γλ ) sunt verificate condiţiile

Fx Fy

= 0 şi Fλλ (M0 ) = 0,

Fλx Fλy

|
M0

unde aplicaţia F care defineşte familia de curbe este de clasă C n , n ≥ 2, şi

∂2F ∂2F 2
unde am folosit notaţiile Fλx = ∂λ∂x , Fλy = ∂λ∂y şi Fλλ = ∂∂λF2 , atunci există
o vecinătate deschisă V0 ⊂ R2 a lui M0 pe care sistemul (14.4) defineşte un
arc al ı̂nfăşurătorii familiei de curbe.
Observaţia 14.21. În aplicaţii concrete ecuaţia ı̂nfăşurătorii unei familii
de curbe, dacă aceasta există, se va determina eliminând λ ı̂ntre cele două
ecuaţii ale sistemului (14.4).
Exemplu 14.11. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de cercuri
(γλ ) : (x − λ)2 + (y − 2λ)2 = 1, λ ∈ R.
Ecuaţia implicită a familiei de cercuri este F (x, y, λ) = (x − λ)2 + (y −
2λ)2 − 9 = 0, deci, ı̂n acest caz, sistemul (14.4) devine:

(x − λ)2 + (y − 2λ)2 − 1 = 0
.
x + 2y − 5λ = 0
Din a doua ecuaţie rezultă λ = 15 (x+2y) şi, ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie, obţinem
ecuaţia ı̂nfăşurătorii:
(γ) : 4x2 − 4xy + y 2 − 5 = 0,
care este de fapt reuniunea a două drepte concurente (γ) = (d1 ) ∪ (d2 ), unde
√ √
(d1 ) : 2x − y + 5 = 0 şi (d2 ) : 2x − y − 5 = 0.

În cazul ı̂n care curbele din familia (γλ ) sunt reprezentate parametric,
adică
(γλ ) : r̄ = r̄(t, λ) = x(t, λ) · ī + y(t, λ) · j̄, t ∈ I, λ ∈ J,
cu r̄ este cel puţin de clasă C 1 ı̂n raport cu λ şi derivata sa ı̂n raport cu λ
nu se anulează identic pe I × J, atunci ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe, dacă
 CURBE 279

există, este dată de sistemul


 
 x = x(t, λ)
 y = y(t, λ)
r̄ = r̄(t, λ)
(14.5) ⇔ ∂x .
r̄λ (t, λ) = 0 
 (t, λ) = 0
 ∂λ
∂y
∂λ (t, λ) = 0

Exemplu 14.12. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe

(γλ ) : r̄ = r̄(t, λ) = (λ2 + λ) · et · ī + e−t · j̄, t, λ ∈ R.
Sistemul (14.5) devine, ı̂n acest caz,

 x = λ · et
y = λ · e−t ,
 −t
(2λ + 1) · e = 0
∂y
deoarece ∂λ = 0. Rezultă λ = − 12 şi, prin urmare, ecuaţiile parametrice ale
ı̂nfăşurătorii vor fi

x = − 12 · et
(γ) : , t ∈ R.
y = − 12 · e−t
Din aceste ecuaţii obţinem ecuaţia implicită a lui (γ) : 4xy = 1, x, y > 0,
ceea ce ı̂nseamnă că ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe este porţiunea situată ı̂n
primul cadran a unei hiperbole echilatere.
Definiţia 14.21. Se numeşte evoluta unei curbe (Γ) ı̂nfăşurătoarea (γ) a
familiei formate din normalele la curbă.

Fie curba de clasă C n , n ≥ 2, fără puncte inflexionare, parametrizată

prin lungimea de arc (Γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I, şi considerăm un punct oarecare
M (s) ∈ (Γ). Vectorul tangent ı̂n M la curbă este T̄ (s) = r̄(s),
˙ iar cel normal
N̄ (s). Ecuaţia vectorială a normalei la (Γ) ı̂n punctul M este
(ns ) : r̄ = r̄(α, s) = r̄(s) + α · N̄ (s).
280 CURBE

Astfel am obţinut ecuaţia familiei normalelor la curba (Γ), unde rolul para-
metrului λ este jucat de s. Ecuaţia evolutei va rezulta din sistemul

r̄ = r̄(α, s)
.
r̄s (α, s) = 0

˙
Din r̄s (α, s) = 0 avem r̄(s) + αN̄˙ (s) = 0, adică T̄ (s) = −αN̄˙ (s). Dar din a
doua ecuaţie a lui Frenet N̄˙ = −κ(s)T̄ (s) şi de aici urmează α = κ(s)1
, unde
κ este funcţia curbură a lui (Γ) (am folosit şi κ(s) = 0 pentru orice s ∈ I,
deoarece curba nu are puncte inflexionare). Acum, ı̂nlocuind α ı̂n ecuaţia
r̄ = r̄(α, s), putem scrie ecuaţia evolutei curbei (Γ):
1
(γ) : r̄ = r̄(s) + · N̄ (s), s ∈ I.
κ(s)
Vectorul normal la curba (Γ) ı̂n punctul M (s) este dat de N̄ (s) = −ẏ(s) · ī +
ẋ(s) · j̄, şi, prin urmare, ecuaţiile parametrice ale evolutei sunt
ẏ(s)
x = x(s) −
(γ) : κ(s)
ẋ(s) , s ∈ I,
y = y(s) + κ(s)

iar aceste ecuaţii conduc la următorul rezultat.

Teorema 14.13. Evoluta unei curbe este locul geometric al centrelor cer-
curilor osculatoare ale curbei.
Urmează şi ecuaţiile parametrice ale evolutei atunci când curba (Γ) este
dată printr-o parametrizare arbitrară (Γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ J:
 y
(t)[(x
(t))2 +(y
(t))2 ]

 x = x(t) − x
(t)y

(t)−x

(t)y
(t)
(γ) : , t ∈ J.

 y = y(t) + x
(t)[(x
(t))2 +(y
(t))2 ]
x
(t)y

(t)−x

(t)y
(t)

Definiţia 14.22. Se numeşte evolventă a unei curbe (γ) o curbă (Γ) a

cărei evolută este (γ).
Fie curba de clasă C n , n ≥ 2, fără puncte inflexionare, parametrizată prin
lungimea de arc (γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I.
Un punct M  se află pe evolventa (Γ) a curbei (γ) dacă şi numai dacă există
un punct M (s) ∈ (γ) astfel ı̂ncât M  se află pe tangenta ı̂n M la (γ). Dacă R̄
este vectorul de poziţie al punctului M  atunci, conform regulii triunghiului de
−−−→
adunare a vectorilor avem R̄ = r̄(s) + λ · T̄ (s), unde λ = M M  , iar ecuaţia
evolventei curbei (γ) este:
(Γ) : R̄(s) = r̄(s) + λ(s) · T̄ (s), s ∈ I,
unde λ : I → R este o funcţie definită ı̂n lungul curbei (γ) şi T̄ (s) = r̄(s)
˙ este

vectorul tangent ı̂n M la (γ). Vectorul tangent ı̂n M la curba (Γ) este

R̄ (s) = r̄(s)

˙ + λ (s) · T̄ (s) + λ(s) · T̄˙ (s) = (λ (s) + 1) · T̄ (s) + λ(s) · T̄˙ (s),
 CURBE 281

iar cel normal este T̄ (s). De aici rezultă

R̄ (s) · T̄ (s) = 0 ⇔ [(λ (s) + 1) · T̄ (s) + λ(s) · T̄˙ (s)] · T̄ (s) = 0
⇔ [(λ (s) + 1) · T̄ (s) + λ(s) · κ(s)N̄ (s)] · T̄ (s) = 0 ⇔ λ (s) + 1 = 0,
unde am folosit prima ecuaţie a lui Frenet T̄˙ (s) = κ(s)N̄ (s), κ : I → R fiind
funcţia curbură a lui (γ) şi N̄ (s) vectorul normal ı̂n M la (γ). Am obţinut
λ(s) = s0 − s, unde s0 este o constantă reală.
Avem ecuaţia vectorială parametrică a evolventei:
(Γ) : R̄(s) = r̄(s) + (s0 − s) · r̄(s),
˙ s ∈ I,
şi, de aici, ecuaţiile sale parametrice

x = x(s) + (s0 − s) · ẋ(s)
(Γ) : , s ∈ I.
y = y(s) + (s0 − s) · ẏ(s)
Observaţia 14.22. Curba (γ) are o infinitate de evolvente. Tangentele
la aceste evolvente ı̂n punctele corespunzătoare aceluiaşi punct de pe (γ) sunt
paralele ı̂ntre ele.
282 CURBE

3. Curbe ı̂n spaţiu

Modul de a defini curbele ı̂n spaţiu este acelaşi ca ı̂n cazul curbelor plane.
De altfel multe din rezultatele din acest paragraf sunt similare celor din cazul
plan, motiv pentru care ne vom mărgini la a le enunţa, omiţând demonstraţiile
acolo unde ele sunt foarte asemănătoare cu unele deja prezentate ı̂n subcapi-
tolul anterior.
Pe tot parcursul acestui subcapitol vom folosi reperul cartezian ortonormat
orientat pozitiv R = (O, B = {ī, j̄, k̄}).
Dacă privim curbele ı̂n spaţiu ca traiectorii ale unor particule ı̂n mişcare
atunci putem da următoarea definiţie.
Definiţia 14.23. O curbă de clasă C n , n ≥ 1, ı̂n spaţiu este o aplicaţie
α : I → R3 , de clasă C n , definită pe un interval deschis I ⊆ R. O curbă de
clasă C ∞ se numeşte curbă diferenţiabilă.
Definiţia 14.24. Un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) se numeşte punct simplu al
curbei α : I → R3 dacă există şi este unic t0 ∈ I astfel ı̂ncât α(t0 ) = (x0 , y0 , z0 ),
iar dacă există t1 , t2 , . . . , tk ∈ I cu proprietăţile α(t1 ) = α(t2 ) = . . . = α(tk ) =
(x0 , y0 , z0 ) atunci M0 se numeşte punct multiplu de ordin k al curbei.
Definiţia 14.25. O curbă α : I → R3 , de clasă C n , n ≥ 1, se numeşte
curbă regulată de clasă C n dacă α (t) = 0, pentru orice t ∈ I.
Privite ca locuri geometrice curbele ı̂n spaţiu se definesc astfel:
Definiţia 14.26. O curbă simplă de clasă C n ı̂n spaţiu este o submulţime
(γ) a spaţiului cu proprietatea că pentru orice punct M ∈ (γ) există o veci-
nătate a acestuia VM ⊂ (γ) şi o curbă regulată α : I → R3 , de clasă C n ,
injectivă, astfel ı̂ncât α(I) = VM . Curba α se numeşte o parametrizare locală
a curbei simple (γ).
Observaţia 14.23. Dacă pentru orice punct M0 al unei submulţimi (γ)
a spaţiului există o vecinătate deschisă V0 astfel ı̂ncât (γ) ∩ V0 să fie o curbă
simplă de clasă C n atunci (γ) este o curbă (imaginea unei curbe) regulată de
clasă C n .
Observaţia 14.24. Fie funcţia bijectivă ϕ : J ⊂ R → I de clasă C n , unde
J este un interval deschis, atunci β = α◦ϕ : J → R2 este o nouă parametrizare
a curbei (γ).
În continuare fie curba (γ) de clasă C n , n ≥ 1, cu parametrizarea α : I →
R3 , α(t) = (x(t), y(t), z(t)), t ∈ I. Considerăm aplicaţia r̄ : I → V3 , dată prin
r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄ + z(t) · k̄, care deasemeni este de clasă C n . Obţinem
ecuaţia vectorială parametrică a curbei (γ):
(γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I,
sau, echivalent, ecuaţiile parametrice ale lui (γ):

 x = x(t)
(γ) : y = y(t) , t ∈ I.

z = z(t)
 CURBE 283

Observaţia 14.25. Curba (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I este regulată dacă şi numai
dacă r̄ (t) = 0 pentru orice t ∈ I.
Următoarele două rezultate se demonstrează cu ajutorul teoremei de inver-
sare locală şi respectiv teoremei funcţiilor implicite (la fel ca ı̂n cazul curbelor
plane) şi arată că şi ı̂n spaţiu curbele pot fi reprezentate explicit şi implicit.
Propoziţia 14.14. Fie f, g : I → R două funcţii de clasă C n , n ≥ 1, defi-
nite pe intervalul deschis I ⊆ R. Atunci locul geometric al punctelor M (x, y, z)
cu y = f (x) şi z = g(x) este o curbă regulată (γ) (imaginea unei curbe regulate
α : I → R3 ) de clasă C n şi reciproc, pentru orice curbă regulată de clasă C n ,
n ≥ 1, 
 x = x(t)
(γ) : y = y(t) , t ∈ I(

z = z(t)
şi pentru orice punct M0 (x(t0 ), y(t0 ), z(t0 )) ∈ (γ) cu x (t0 ) = 0, există inter-
valul deschis I, centrat ı̂n x0 = x(t0 ) şi funcţiile f, g : I → R de clasă C n astfel
ı̂ncât y = y(x) = f (x) şi z = z(x) = g(x) pentru orice punct M (x, y, z) ∈ (γ),
x ∈ I.

y = f (x)
Definiţia 14.27. Ecuaţiile (γ) : , x ∈ I, se numesc ecuaţiile
z = g(x)
explicite ale curbei.
Observaţia 14.26. Deoarece derivatele funcţiilor x, y, z din ecuaţiile
parametrice ale curbei regulate (γ) nu se pot anula simultan pentru nici un
( rezultă că trecerea de la ecuaţiile parametrice la cele explicite se poate
t ∈ I,
face pe o vecinătate a oricărui punct de pe (γ).

 x = et
Exemplu 14.13. Fie curba (γ) : y = e−t , t ∈ R. Ecuaţiile explicite

z = e2t

y = f (x) = x1
ale curbei sunt (γ) : , x > 0.
z = g(x) = x2
Propoziţia 14.15. Fie aplicaţiile F, G : D ⊂ R3 → R, unde D este o
mulţime deschisă, care ı̂ndeplinesc următoarele condiţii:
(1) sunt de clasă C n , n ≥ 1;
(2) avem

ī j̄ k̄

(∇F × ∇G)(x, y, z) =

Fx Fy Fz

= 0̄, ∀(x, y, z) ∈ D,

Gx Gy Gz

(x,y,z)

unde am notat Fx = ∂F ∂F ∂F ∂G
∂x , Fy = ∂y , Fz = ∂z , Gx = ∂x , Gy = ∂y şi
∂G

∂z , iar ∇F (x, y, z) = Fx (x, y, z)· ī+Fy (x, y, z)· j̄ +Fz (x, y, z)· k̄
Gz = ∂G
şi ∇G(x, y, z) = Gx (x, y, z) · ī + Gy (x, y, z) · j̄ + Gz (x, y, z) · k̄ sunt
gradienţii aplicaţiilor F şi respectiv G.
284 CURBE

Atunci locul geometric al punctelor M (x, y, z) din spaţiu ale căror coordonate
verifică F (x, y, z) = 0 şi G(x, y, z) = 0 este o curbă regulată (γ) (imaginea unei
curbe regulate α : I → R3 ) de clasă C n şi reciproc, pentru orice curbă (γ) regu-
lată de clasă C n există aplicaţiile F şi G ca mai sus astfel ı̂ncât F (x, y, z) = 0
şi G(x, y, z) pentru orice M (x, y, z) ∈ (γ).

F (x, y, z) = 0
Definiţia 14.28. Ecuaţiile (γ) : se numesc ecuaţiile
G(x, y, z) = 0
implicite ale curbei (γ).
Observaţia 14.27. Reprezentările parametrică, explicită şi implicită ale
unei curbe regulate sunt local echivalente.
Observaţia 14.28. Condiţiile de regularitate pentru o curbă dată pe rând
ı̂n cele trei reprezentări sunt:
• ı̂n toate reprezentările aplicaţiile care apar ı̂n diversele ecuaţii ale
curbei să fie de clasă C n ;
• ı̂n reprezentarea parametrică derivatele funcţiilor coordonate nu tre-
buie să se anuleze simultan ı̂n nici  un punct;
F (x, y, z) = 0
• ı̂n reprezentarea implicită (γ) : produsul vectorial
G(x, y, z) = 0
al gradienţilor aplicaţiilor F şi G trebuie să fie diferit de vectorul nul,
adică ∇F × ∇G = 0̄;
• ı̂n reprezentarea parametrică (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I, aplicaţia r̄ trebuie
să fie injectivă.
Definiţia 14.29. Un punct al unei curbe (γ) pentru care există o vecină-
tate inclusă ı̂n (γ) pe care sunt ı̂ndeplinite condiţiile de regularitate se numeşte
punct ordinar al curbei.

În final considerăm curba reprezentată parametric


 x = x(t)
(γ) : y = y(t) , t ∈ I.

z = z(t)
Folosind coordonatele polare ı̂n spaţiu ecuaţiile lui (γ) pot fi scrise:
 

 ρ = ρ(t) = x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)
 y(t)
(γ) : θ = θ(t) = arctg x(t) , t ∈ I.


 ϕ = ϕ(t) = arccos √ 2 z(t) 2 2
x (t)+y (t)+z (t)

Aceste ecuaţii se numesc ecuaţiile polare parametrice ale curbei.

3.1. Tangenta şi planul normal la o curbă ı̂ntr-un punct ordinar.

Fie curba (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I, de clasă C n , n ≥ 1, şi fie punctele M0 (t0 ) ∈ (γ)
fixat şi M (t) ∈ (γ) care se deplasează pe curbă. Putem scrie t = t0 + (t − t0 ) =
t + ∆t, unde am notat ∆t = t − t0 . Atunci vectorii de poziţie ai celor două
 CURBE 285

puncte sunt r̄(t0 ) şi respectiv r̄(t0 + ∆t). Presupunând că M0 este un punct
ordinar al curbei rezultă că există
1 −−−→ r̄(t0 + ∆t) − r̄(t0 )
lim M0 M = lim = r̄ (t0 ) = 0.
∆t→0 ∆t ∆t→0 ∆t
Definiţia 14.30. Dreapta (t) care trece prin punctul ordinar M0 (t0 ) ∈ (γ)
şi are vectorul director v̄ = r̄ (t0 ) se numeşte tangentă la curba (γ) ı̂n M0 , iar
planul (Pn ) care conţine M0 şi este perpendicular pe (t) se numeşte planul
normal la (γ) ı̂n M0 .

Dacă (γ) este reprezentată parametric, (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I atunci tan-

genta ı̂n punctul ordinar M0 (t0 ) al curbei este dată de ecuaţia vectorială
(t) : r̄ = r̄(t0 ) + λ · r̄ (t0 ), λ ∈ R,
iar ecuaţia vectorială a planului normal ı̂n M0 este:
(Pn ) : (r̄ − r̄(t0 )) · r̄ (t0 ) = 0.
Avem r̄(t) = x(t)· ī+y(t)· j̄ +z(t)· k̄ şi r̄ (t) = x (t)· ī+y  (t)· j̄ +z  (t)· k̄, de unde
rezultă ecuaţiile parametrice ale tangentei la curbă ı̂n M0 (t0 ) = M (x0 , y0 , z0 ):

 x = x0 + λ · x (t0 )
(t) : y = y0 + λ · y  (t0 ) , λ ∈ R

z = z0 + λ · z  (t)
şi apoi ecuaţiile sale canonice:
x − x0 y − y0 z − z0
(t) :  =  =  .
x (t0 ) y (t0 ) z (t0 )
Ecuaţia planului normal la curbă ı̂n M0 este
(Pn ) : x (t0 ) · (x − x(t0 )) + y  (t0 ) · (y − y(t0 )) + z  (t0 ) · (z − z(t0 )) = 0.

y = f (x)
Dacă (γ) este dată explicit prin (γ) : , x ∈ I, atunci are
z = g(x)
ecuaţiile parametrice

 x = x(t) = t
(γ) : y = y(t) = f (t) , t ∈ I.

z = z(t) = g(t)
286 CURBE

Atunci, ı̂n punctul ordinar al curbei M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (γ) (unde x0 = t0 ) avem

x (t0 ) = 1, y  (t0 ) = f  (t0 ) = f  (x0 ) şi z  (t0 ) = g  (t0 ), deci ecuaţiile canonice
ale tangentei (t) sunt:
y − y0 z − z0
(t) : x − x0 = =  ,
f  (x0 ) g (x0 )
iar vectorul său normal este v̄ = r̄ (x0 ) = ī + f  (x0 ) · j̄ + g  (x0 ) · k̄. Acesta este
şi vectorul normal al planului normal ı̂n punctul M0 şi, astfel, ecuaţia acestuia
va fi
(Pn ) : x − x0 + f  (x0 ) · (y − y0 ) + g  (x0 ) · (z − z0 ) = 0.
Acum presupunem că (γ) este determinată implicit

F (x, y, z) = 0
(γ) : ,
G(x, y, z) = 0
şi că ı̂n punctul ordinar al curbei M (x0 , y0 , z0 ) avem

∂(F, G)
F Fz

(x0 , y0 , z0 ) =

y
=
Fy (x0 , y0 , z0 ) Fz (x0 , y0 , z0 )
= 0
∂(y, z) Gy Gz

Gy (x0 , y0 , z0 ) Gz (x0 , y0 , z0 )

(M0 fiind punct ordinar avem oricum (∇F × ∇G)(x0 , y0 , z0 ) = 0̄). Conform
teoremei funcţiilor implicite rezultă  că pe o vecinătate a punctului M0 curba
y = f (x)
poate fi reprezentată explicit (γ) : , x ∈ I, unde f, g : I → R sunt
z = g(x)
funcţii de clasă C n , iar I este un interval deschis I ⊂ R centrat ı̂n x0 , şi, ı̂n
plus, F (x, f (x), g(x)) = 0, G(x, f (x), g(x)) = 0 pentru x ∈ I. Derivând ı̂n
raport cu x aceste ultime două ecuaţii avem:

Fx (x, y, z) + Fy (x, y, z)f  (x) + Fz (x, y, z)g  (x) = 0
.
Gx (x, y, z) + Gy (x, y, z)f  (x) + Gz (x, y, z)g  (x) = 0

În punctul M0 obţinem

Fx Fz

Fx Fy

Gx Gz
0
Gx Gy
0
 
f (x0 ) = −

şi g (x0 ) =

Fy Fz

Fy Fz

Gy Gz
0
Gy Gz
0
şi atunci ecuaţiile canonice ale tangentei ı̂n M0 la curba (γ) sunt
x − x0 y − y0 z − z0
(t) :

Fz Fx

=

Fx Fy

,

Fy Fz

Gy Gz

Gz Gx

Gx Gy

0 0 0
iar ecuaţia planului normal la curbă ı̂n M0 este

Fy Fz

Fz Fx

(Pn ) :

(x − x0 ) +

(y − y0 ) +
Fx Fy
(z − z0 ) = 0.
Gy Gz 0

Gz Gx 0

Gx Gy

Exemplu 14.14. Să se determine ecuaţiile dreptelor tangente şi ecuaţia

planului normal la curbele următoare ı̂n punctele precizate:
 CURBE 287

 x=t
(1) (γ) : y = t2 , t ∈ R, M0 (1) = M0 (1, 1, 1) ∈ (γ);

z = t3

y = x2 + 1
(2) (γ) : x , M0 (0, 1, 1) ∈ (γ);
 z 2= e 2
x − 2y + z 2 = 0
(3) (γ) : , M0 (1, −1, 1) ∈ (γ).
x+y =0
(1) Avem funcţiile x, y, z : R → R, x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , cu x (t) = 1,
y  (t) = 2t, z  (t) = 3t2 , de unde rezultă x (1) = 1, y  (t) = 2 şi z  (t) = 3.
Atunci dreapta tangentă la curbă ı̂n punctul M0 (1, 1, 1) este dată de ecuaţiile
canonice
x−1 y−1 z−1
(t) : = = ,
1 2 3
iar planul normal ı̂n M0 are ecuaţia
(Pn ) : (x − 1) + 2(y − 1) + 3(z − 1) = 0 ⇔ (Pn ) : x + 2y + 3z − 6 = 0.
(2) Definim funţiile f, g : R → R prin f (x) = x2 + 1 şi g(x) = ex . Rezultă
f  (x) = 2x, g  (x) = ex , deci ı̂n x = 0 obţinem f  (0) = 0 şi g  (0) = 1. Astfel
ecuaţiile tangentei la (γ) prin punctul M0 (0, 1, 1) sunt
 
x=z−1 x−z+1=0
(t) : ⇔ (t) :
y−1=0 y−1=0
Ecuaţia planului normal ı̂n M0 la curbă este
(Pn ) : x + z − 1 = 0.
(3) Avem aplicaţiile F, G : R2 → R, unde F (x, y, z) = x2 −2y 2 +z 2 , G(x, y, z) =
x + y, care definesc curba (γ). Atunci gradienţii acestor aplicaţii sunt
∇F (x, y, z) = Fx · ī + Fy · j̄ + Fz · k̄ = 2x · ī − 4y · j̄ + 2z · k̄
şi
∇G(x, y, z) = Gx · ī + Gy · j̄ + Gz · k̄ = ī + j̄.
Astfel obţinem, ı̂n punctul M0 (1, −1, 1),

∂(F, G)
Fy (1, −1, 1) Fz (1, −1, 1)

4 2

(1, −1, 1) =

=

= −2 = 0.
∂(y, z) Gy (1, −1, 1) Gz (1, −1, 1)

1 0

Avem şi

Fz (1, −1, 1) Fx (1, −1, 1)

2 2

Gz (1, −1, 1) Gx (1, −1, 1)

0 1
= 2

Fx (1, −1, 1) Fy (1, −1, 1)

2 4

Gx (1, −1, 1) Gy (1, −1, 1)
=
1 1
= −2.
Ecuaţiile canonice ale tangentei la curbă ı̂n M0 sunt
x−1 y+1 z−1
(t) : = = ,
−2 2 −2
iar ecuaţia planului normal ı̂n M0 este
(Pn ) : −2(x − 1) + 2(y + 1) − 2(z − 1) = 0 ⇔ (Pn ) : −2x + 2y − 2z + 6 = 0.
288 CURBE

3.2. Lungimea unui arc de curbă ı̂n spaţiu. Parametrizarea na-

turală a unei curbe. Fie curba simplă de clasă C n , n ≥ 1, dată prin ecuaţiile
explicite 
y = f (x)
(γ) : , x ∈ I.
z = g(x)
Pentru deducerea formulei de calcul a lungimii unui arc de curbă ı̂n spaţiu
folosim acelaşi procedeu ca ı̂n cazul curbelor plane. Pentru ı̂nceput considerăm
arcul de curbă 
 y = f (x)
(AB) : , x ∈ [a, b] ⊂ I,
z = g(x)
unde A(a, f (a), g(a)) şi B(b, f (b), g(b)), şi fie diviziunea
∆ : a = x0 ≤ x1 ≤ x2 ≤ . . . ≤ xn = b
a intervalului [a, b] şi punctele corespunzătoare
A = A0 (x0 , f (x0 ), g(x0 )), A1 (x1 , f (x1 ), g(x1 )), . . . , An (xn , f (xn ), g(xn )) = B
de pe arcul de curbă. Norma diviziunii ∆ este
∆ = max |xk+1 − xk |,
k=0,n−1

iar lungimea arcului de curbă va fi dată de


n−1
−−−−−→
(14.6)  =
lAB lim Ak Ak+1 .
n→∞,∆→0
k=0

Pentru orice k = 0, n − 1, avem

−−−−−→ 
Ak Ak+1  = (xk+1 − xk )2 + (f (xk+1 ) − f (xk ))2 + (g(xk+1 ) − g(xk ))2
şi, conform teoremei lui Lagrange aplicată funcţiilor f şi g pe intervalul [xk ,
xk+1 ],
∃ ξk ∈ (xk , xk+1 ) astfel ı̂ncât f (xk+1 ) − f (xk ) = f  (ξk )(xk+1 − xk )
şi
∃ ηk ∈ (xk , xk+1 ) astfel ı̂ncât g(xk+1 ) − g(xk ) = g  (ηk )(xk+1 − xk ).
Pe de altă parte, dacă ∆ → 0 atunci |ηk − ξk | → 0, ∀k ∈ 0, n − 1, şi, cum
funcţia g  este continuă pe intervalul deschis (a, b), rezultă |g  (ηk )−g  (ξk )| → 0,
∀k ∈ 0, n − 1. Prin urmare putem scrie

n−1
 =
lAB lim 1 + (f  (ξk ))2 + (g  (ξk )) · (xk+1 − xk ).
n→∞,∆→0
k=0

Definim funcţia continuă h : [a, b] → R prin h(x) = 1 + (f  (x))2 + (g  (x))2 .
Atunci suma Riemann asociată funcţiei h, diviziunii ∆ a intervalului [a, b] şi
sistemului de puncte ξ = {ξ0 , ξ1 , . . . , ξn−1 } este
n−1
S(h, ∆, ξ) = k=0 h(ξk ) · (xk+1 − xk )
n−1 
= k=0 1 + (f  (ξk ))2 + (g  (ξk ))2 · (xk+1 − xk ).
 CURBE 289

Deoarece funcţia h este integrabilă pe intervalul [a, b] avem

 b  b
h(x)dx = 1 + (f  (x))2 + (g  (x))2 dx = lim S(g, ∆, ξ).
a a n→∞,∆→0

 : y = f (x)
Astfel formula de calcul pentru lungimea arcului de curbă (AB) ,
z = g(x)
x ∈ [a, b], este
 b
l(AB)
 = 1 + (f  (x))2 + (g  (x))2 dx.
a
Definiţia 14.31. Definim elementul de arc al curbei (γ) prin

ds = 1 + (f  (x))2 + (g  (x))2 dx.
 se poate scrie
Observaţia 14.29. Formula lungimii arcului de curbă (AB)
cu ajutorul unei integrale curbilinii de speţa I astfel:

 =
l(AB) ds.

(AB)

Exemplu 14.15. Să se calculeze lungimea arcului de curbă

 $π π #
 y = sin x
(AB) : , x∈ , .
z = cos x 4 2
Avem
 π  π
 =
lAB π
2
1 + (f  (x))2 + (g  (x))2 dx = π2 1 + cos2 x + sin2 xdx
4 4

 π
2
√ √
2
= π 2dx = 4 π.
4

Mai departe să presupunem că (γ) este dată prin ecuaţiile sale parametrice

 x = x(t)

(AB) : y = y(t) , t ∈ [t1 , t2 ],

z = z(t)
unde x(t1 ) = a şi x(t2 ) = b. Presupunem, fără a restrânge generalitatea, că
x (t) = 0, t ∈ [t1 , t2 ], şi atunci putem trece la reprezentarea explicită a curbei.
Avem, pentru arcul de curbă:

 y = f (x) = (y ◦ t)(x)
(AB) : , x ∈ [a, b],
z = g(x) = (z ◦ t)(x)
unde t : [a, b] → [t1 , t2 ] este inversa funcţiei x : [t1 , t2 ] → [a, b], despre care ştim
că există, conform teoremei de inversare locală. Folosind regula de derivare a
funcţiilor compuse avem
y  (t)
dy
dy dt
f  (x) = (t(x)) (x) = dt
(t) =
dt dx dx
dt
x (t)
şi
dz dt dz
z  (t)
g  (x) = (t(x)) (x) = dt
(t) =
dt dx dx
dt
x (t)
290 CURBE

pentru x = x(t), t ∈ [t1 , t2 ]. Cum diferenţiala funcţiei x : [t1 , t2 ] → [a, b] este

dx = x (t)dt atunci elementul de arc al curbei (γ) va fi dat de
' 
2 
2

ds = 1 + (f  (x))2 + (g  (x))2 dx = 1 + xy
(t)
(t) + xz
(t)
(t) x (t)dt


= (x (t))2 + (y  (t))2 + (z  (t))2 dt,
iar lungimea arcului de curbă este
  t2 
 =
l(AB) ds = (x (t))2 + (y  (t))2 + (z  (t))2 dt.

(AB) t1

Dacă r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄ + z(t) · k̄ este vectorul de poziţie al unui punct
oarecare de pe arcul de curbă, atunci
 t2
l(AB)
 = r̄ (t)dt
t1

şi ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 = dr̄2 , ca şi ı̂n cazul curbelor ı̂n plan.
Exemplu 14.16. Să se determine lungimea arcului de curbă

 x = cos t $ π#
 :
(AB) y = sin t , t ∈ 0, .
 2
z=t
Avem x (t) = − sin t, y  (t) = cos t, z  (t) = 1 de unde obţinem elementul de

  
arc al curbei: ds = (x (t)) + (y (t)) + (z (t)) dt = cos2 t + sin2 t + 1dt =
2 2 2
√  π2 √ √
2dt, iar lungimea arcului de curbă este l(AB)  = 0 2dt = 22 π.

Dacă (γ) este reprezentată implicit atunci


 F (x, y, z) = 0
(AB) : , x ∈ [a, b].
G(x, y, z) = 0

Fy Fz

∂(F,G)
Presupunem că ∂(y,z) (x, y, z) =


= 0 pentru orice punct
Gy Gz
(x,y,z)
 şi, conform teoremei funcţiilor implicite, putem trece la
M (x, y, z) ∈ (AB)
reprezentarea explicită a arcului de curbă

 y = f (x)
(AB) : , x ∈ [a, b],
z = g(x)
cu F (x, f (x), g(x)) = 0 şi G(x, f (x), g(x)) = 0. La fel ca ı̂n secţiunea prece-
dentă obţinem

Fx Fz

Fx Fy

Gx Gz

Gx Gy
(x,y,z)
 (x,y,z) 
f (x) = −

şi g (x) =

.

Fy Fz

Fy Fz

Gy Gz

Gy Gz
(x,y,z)
(x,y,z)
 CURBE 291

Elementul de arc al curbei este

!






 



Fx Fy

2

Fx Fz

2

Fy Fz

2

Gx Gy
+

+

(x)
Gx Gz (x) Gy Gz (x)
ds =

dx,


Fx Fz

Gx Gz
(x)

Fx Fy

Fx Fy

unde am folosit notaţia

=


şi notaţiile
Gx Gy
(x) Gx Gy
(x,f (x),g(x))
analoage pentru ceilalţi determinanţi funcţionali. Prin urmare, lungimea ar-
cului de curbă este
!


F Fy

2 

Fx Fz

2 

Fy Fz

2

x +
+

 b
Gx Gy
(x) Gx Gz
(x) Gy Gz
(x)
l(AB)
 =

dx.
a

Fx Fz

Gx Gz (x)

Ca şi ı̂n plan, pentru o curbă simplă de clasă C n , n ≥ 1, dată de parame-

trizarea α : I → R3 , ale cărei ecuaţii parametrice sunt

 x = x(t)
(γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I ⇔ (γ) : y = y(t) , t ∈ I,

z = z(t)
putem defini funcţia lungime de arc s : I → R prin
 t
l (M

dacă t ≥ t0
s(t) = r̄ (u)du = 0M )
,
t0 −l

(M M)
dacă t < t0
0

unde M0 (t0 ) este un punct de pe curbă. Elementul de arc al curbei (γ) este
ds = s (t)dt = r̄ (t)dt.
Deoarece s (t) = ds 
dt = r̄ (t) = 0, conform teoremei de inversare locală,
există, pentru fiecare t ∈ I, un interval I0 ⊆ I centrat ı̂n t astfel ı̂ncât s : I0 →
s(I0 ) este inversabilă de clasă C n . Notăm inversa cu ϕ : s(I0 ) → I0 şi rezultă
că β = α ◦ ϕ este o nouă parametrizare a curbei (γ) ı̂n care parametrul este
lungimea de arc. Am obţinut parametrizarea naturală a unei curbe ı̂n spaţiu:
(γ) : r̄ = r̄(s).
Notaţie. Ca şi ı̂n cazul curbelor plane, vom nota derivatele aplicaţiilor
dy
˙
care definesc curba astfel: r̄(s) = dr̄ dx
ds , ẋ(s) = ds , ẏ(s) = ds , etc.
Observaţia 14.30. Pentru orice curbă ı̂n spaţiu, parametrizată prin lun-
gimea de arc, avem r̄(s)
˙ =  dr̄
ds (s) = 1.
3.3. Reperul lui Frenet. Formulele lui Frenet. Fie curba simplă de
clasă C n , n ≥ 3, parametrizată natural
(γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I.
Versorul tangent la curbă ı̂ntr-un punct M (s) ∈ (γ) este T̄ (s) = r̄(s)
˙ şi putem
defini aplicaţia T : I → V , cu proprietatea T̄ (s) = 1, deoarece, aşa cum
3
 2
am văzut anterior, dr̄ds = 1. Derivând relaţia T̄ (s) · T̄ (s) = 1 obţinem
292 CURBE

2 · T̄ (s) · T̄˙ (s) = 0, adică T (s) = r̄(s)

˙ ⊥ T̄˙ (s) = r̄¨(s), oricare ar fi s ∈ I, adică
vectorul r̄¨(s) este normal la curbă.
Definiţia 14.32. Un punct M (s0 ) al lui (γ) se numeşte punct inflexionar
al curbei dacă r̄¨(s0 ) = 0̄. În caz contrar punctul se numeşte neinflexionar.
Observaţia 14.31. Dacă trecem de la parametrizarea naturală la o para-
metrizare oarecare a curbei (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ J. Într-un punct oarecare M (t)
al curbei, cu s(t) = s, avem
 dt 2 d2 t
r̄¨(s) = r̄ (t) · (s) + r̄ (t) · 2 (s),
ds ds
de unde rezultă că r̄¨(s) = 0 dacă şi numai dacă vectorii r̄ (t) şi r̄ (t) sunt
coliniari, adică dacă şi numai dacă r̄ (t) × r̄ (t) = 0̄.
Astfel, dacă o curbă este dată printr-o parametrizare arbitrară atunci un
punct M (t0 ) al curbei este punct inflexionar dacă şi numai dacă r̄ (t0 ) ×
r̄ (t0 ) = 0.
Definiţia 14.33. Funcţia κ : I → R definită prin κ(s) = r̄¨(s), de clasă
C n−2 , se numeşte funcţia curbură a curbei (γ), iar valoarea ei ı̂ntr-un punct
al curbei se numeşte curbura lui (γ) ı̂n acel punct.
Observaţia 14.32. În acest subcapitol, pentru simplificarea calculelor,
considerăm κ(s) > 0, ∀s ∈ I. Vom vedea, ı̂n continuare, că acest fapt nu va
reduce generalitatea studiului pe care ı̂l vom efectua.
Definiţia 14.34. Valoarea aplicaţiei Rκ : I → R ∪ {∞}, definită prin
1
Rκ (s) = κ(s) , ı̂ntr-un punct al curbei (γ) se numeşte raza de curbură a curbei
ı̂n acel punct.
Observaţia 14.33. Este evident că un punct M (s0 ) al curbei (γ) este
inflexionar dacă şi numai dacă ı̂n acest punct funcţia curbură se anulează,
adică dacă şi numai dacă κ(s0 ) = 0.
De acum ı̂nainte, ı̂n această secţiune, vom presupune că pe curba (γ) nu
există puncte inflexionare.
Putem defini aplicaţia N̄ : I → V3 , de clasă C n−2 , prin N̄ (s) = r̄¨(s)
1
· r̄¨(s).
Rezultă că N̄ (s) = 1 şi că N̄ (s) este un vector normal la curbă pentru orice
s ∈ I.
Definiţia 14.35. Dreapta care trece prin M (s) ∈ (γ) şi are ca vector
director pe N̄ (s) se numeşte normala principală la curbă ı̂n punctul M .
Definiţia 14.36. Planul determinat de tangenta şi de normala principală
la curba (γ) ı̂n punctul M0 (s0 ) ∈ (γ) se numeşte planul osculator al curbei ı̂n
M0 .
Avem imediat
Propoziţia 14.16. Ecuaţia planului osculator al curbei (γ) ı̂n punctul
M0 (s0 ) are ecuaţia vectorială
(Po ) : (r̄ − r̄(s0 ), r̄(s
˙ 0 ), r̄¨(s0 )) = 0.
 CURBE 293

În continuare, considerăm aplicaţia B̄ : I → V3 , de clasă C n−2 , definită

prin B̄(s) = T̄ (s)×1 N̄ (s) · (T̄ (s) × N̄ (s)), adică
1 1
B̄(s) = · (r̄(s)
˙ × r̄¨(s)) = · (r̄(s)
˙ × r̄¨(s)),
r̄(s)
˙ × r̄¨(s) r̄¨(s)

deoarece r̄(s)×
˙ r̄¨(s) = r̄(s)·
˙ ˙

r̄¨(s)·sin(r̄(s), r̄¨(s)) = r̄¨(s). Avem imediat
B̄(s) = 1 şi vectorul B̄(s) aparţine planului normal la curbă ı̂n punctul M (s),
˙
deoarece r̄(s) · (r̄(s)
˙ × r̄¨(s)) = 0. Mai mult, avem şi r̄¨(s) · (r̄(s) ˙ × r̄¨(s)) = 0,
deci B̄(s) este perpendicular şi pe N̄ (s).
În concluzie am obţinut câte un reper cartezian ortonormat orientat pozitiv
ı̂n spaţiu (M (s), {T̄ (s), N̄ (s), B̄(s)}), ı̂n orice punct M (s) al curbei (γ), numit
reperul lui Frenet ı̂n M .
Definiţia 14.37. Dreapta care trece prin M (s) ∈ (γ) şi are ca vector
director pe B̄(s) se numeşte binormala la curbă ı̂n punctul M .
Observaţia 14.34. Versorul binormalei ı̂ntr-un punct al curbei este nor-
mal la planul osculator al curbei ı̂n acel punct.
Definiţia 14.38. Planul determinat de tangenta şi de binormala la curba
(γ) ı̂n punctul M0 (s0 ) ∈ (γ) se numeşte planul rectificator al curbei ı̂n M0 .
Observaţia 14.35. Versorul normalei principale la curbă ı̂ntr-un punct al
curbei este normal la planul rectificator ı̂n acel punct.
Propoziţia 14.17. Ecuaţia planului rectificator al curbei (γ) ı̂n punctul
M0 (s0 ) are ecuaţia vectorială
(Pr ) : (r̄ − r̄(s0 ), r̄(s ˙ 0 ) × r̄¨(s0 )) = 0.
˙ 0 ), r̄(s

În continuare vom deduce expresiile derivatelor aplicaţiilor T̄ , N̄ şi B̄ ı̂n

baza ortonormată a reperului Frenet pentru curba (γ). Mai ı̂ntâi avem
T̄˙ (s) = r̄¨(t) = r̄¨(s) · N̄ (s) = κ(s) · N̄ (s).
Fie N̄˙ (s) = n1 (s) · T̄ (s) + n2 · N̄ (s) + n3 · B̄(s), unde n1 (s) = N̄˙ (s) · T̄ (s),
n2 (s) = N̄˙ (s) · N̄ (s), n3 (s) = N̄˙ (s) · B̄, oricare ar fi s ∈ I, descompunerea
vectorului N̄˙ (s) ı̂n baza reperului lui Frenet ı̂n punctul M (s) ∈ (γ). Derivând
294 CURBE

relaţia N̄ (s) · N̄ (s) = 1 rezultă 2 · N̄ (s) · N̄˙ (s) = 0, adică N̄˙ (s) ⊥ N (s), şi
n2 (s) = 0, ∀s ∈ I. Pe de altă parte, derivând relaţia T̄ (s) · N̄ (s) = 0, obţinem

T̄˙ (s) · N̄ (s) + T̄ (s) · N̄˙ (s) = 0,

de unde urmează
κ(s) · N̄ (s) · N̄ (s) + T̄ (s) · N̄˙ (s) = 0,

adică n1 (s) = T̄ (s) · N̄˙ (s) = −κ(s). În final notăm τ (s) = n3 (s) = N̄˙ (s) · B̄(s)
şi putem scrie

N̄˙ (s) = −κ(s) · T̄ (s) + τ (s) · B̄(s), ∀s ∈ I.

Definiţia 14.39. Funcţia τ : I → R definită prin τ (s) = N̄˙ (s) · B̄(s) =

˙
−N̄ (s) · B̄(s) se numeşte funcţia torsiune a curbei (γ), iar valoarea ei ı̂ntr-un
punct al curbei se numeşte torsiunea lui (γ) ı̂n acel punct.
Din definiţia funcţiei torsiune rezultă imediat
Propoziţia... 14.18. Funcţia torsiune a curbei (γ) este dată de expresia
˙ ¨
τ (s) = (r̄(s),r̄r̄¨(s),
(s)2
r̄ (s))
.

Demonstraţie. Derivând expresia lui N̄ (s) = 1

r̄¨(s)
· r̄¨(s) obţinem N̄˙ (s)
... ¨
...
1
= r̄¨(s) · r̄ (s) − r̄(s)· r̄ (s) ¨
r̄ (s)3
¨ · r̄(s). Atunci
...
1 ... ˙
(r̄(s), r̄¨(s), r̄ (s))
τ (s) = N̄˙ (s) · B̄(s) = · r̄ (s) · (r̄(s)
˙ × r̄¨(s)) = .
r̄¨(s)2 r̄¨(s)2


Definiţia 14.40. Valoarea aplicaţiei Rτ : I → R, definită prin Rτ (s) =
1
τ (s) ,
ı̂ntr-un punct al curbei (γ) se numeşte raza de torsiune a curbei ı̂n acel
punct.
˙
Vectorul B̄(s) se descompune ı̂n baza reperului lui Frenet ı̂n fiecare punct
˙ ˙
al curbei astfel: B̄(s) = b1 · T̄ (s) + b2 · N̄ (s) + b3 · B̄(s), unde b1 = B̄(s) · T̄ (s),
˙ ˙
b2 = B̄(s) · N̄ (s), b3 = B̄(s) · B̄(s). Din T̄ (s) · B̄(s) = 0, prin derivare, rezultă

T̄˙ (s) · B̄(s) + T̄ (s) · B̄(s)

˙ = 0,
de unde
˙
b1 (s) = T̄ (s) · B̄(s) = −T̄˙ (s) · B̄(s) = −κ(s) · N̄ · B̄ = 0.
˙
Prin derivarea relaţiei B̄(s) · B̄(s) = 1 obţinem b3 (s) = B̄(s) · B̄(s) = 0.
˙
Ţinând cont de faptul că, aşa cum am văzut mai sus, b2 (s) = B̄(s) · N̄ (s) =
−B̄(s) · N̄˙ (s) = −τ (s), avem
˙
B̄(s) = −τ (s) · N̄ (s), ∀s ∈ I.
 CURBE 295

În concluzie, am obţinut formulele lui Frenet pentru o curbă ı̂n spaţiu:

 ˙
 T̄ (s) = κ(s) · N̄ (s)
N̄˙ (s) = −κ(s) · T̄ (s) + τ (s) · B̄(s) ,

 ˙
B̄(s) = −τ (s) · N̄ (s)
unde curbura şi torsiunea curbei ı̂ntr-un punct neinflexionar
... al acesteia sunt
˙
(r̄(s),r̄¨(s), r̄ (s))
date de κ(s) = r̄(s) şi respectiv τ (s) =
¨
r̄¨(s)2
.
Avem următoarea teoremă, pe care o vom da fără demonstraţie (pentru
demonstraţie vezi [7] sau [10]).
Teorema 14.19. (Teorema fundamentală a teoriei curbelor ı̂n spaţiu)
Fiind date două funcţii κ, τ : I → R continue pe intervalul deschis I ⊆ R,
un punct M0 şi o dreaptă (d0 ) care trece prin M0 , atunci există şi este unică
o curbă regulată (γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I, de clasă C n , n ≥ 3, parametrizată prin
lungimea de arc, astfel ı̂ncât
(1) (γ) să treacă prin M0 şi parametrul pe curbă corespunzător acestui
punct să fie s0 = 0;
(2) dreapta (d0 ) să fie tangentă la curbă ı̂n M0 ;
(3) funcţia curbură a curbei (γ) să fie κ : I → R, iar funcţia torsiune să
fie τ : I → R.
Definiţia 14.41. Ecuaţiile κ = κ(s) şi τ = τ (s), s ∈ I, se numesc ecuaţiile
intrinseci ale curbei (γ).
Observaţia 14.36. Ca şi ı̂n cazul curbelor plane, din teorema de mai sus
rezultă că funcţiile curbură şi torsiune determină o curbă până la o deplasare
(o translaţie compusă cu o rotaţie) ı̂n spaţiu.
3.4. Reperul lui Frenet pentru o curbă dată printr-o parame-
trizare arbitrară. Fie curba simplă de clasă C n , n ≥ 3, dată printr-o
parametrizare arbitrară
(γ) : r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄ + z(t) · j̄, t ∈ J.
Am văzut că, ı̂n acest caz, punctele inflexionare ale curbei sunt cele pentru
care r̄ (t) × r̄ (t) = 0̄. În continuare presupunem că nu există astfel de puncte
pe (γ).
Trecem la parametrizarea naturală a curbei şi avem r̄ = r̄(s), s ∈ I, unde
s : J → I, s = s(t), este funcţia lungime de arc, cu inversa t : I → J, cu
dt
proprietatea ds (s) = ds1(t) , pentru s = s(t). Avem
dt

ds  dt 1
(t) = (x (t))2 + (y  (t))2 + (z  (t))2 = r̄ (t), (s) =  ,
dt ds r̄ (t)
d2 t d 1  r̄ (t) · r̄ (t)
(s) = = −
ds2 ds r̄ (t) r̄ (t)4
şi, folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, obţinem
dr̄ dr̄ dt 1
˙
r̄(s) = (s) = (t) · (s) =  · r̄ (t)
ds dt ds r̄ (t)
296 CURBE

şi
 2
d2 r̄ d2 t r̄
(t)·r̄

(t)
r̄¨(s) = dt2
(t) · dt
ds (s) + dr̄
dt (t) · ds2
(s) = 1
r̄
(t)2
· r̄ (t) − r̄
(t)4
· r̄ (t)

= 1
r̄
(t)4
· [(r̄ (t) · r̄ (t)) · r̄ (t) − (r̄ (t) · r̄ (t)) · r̄ (t)]

= 1
r̄
(t)4
· (r̄ (t) × (r̄ (t) × r̄ (t))).

Astfel versorul tangent la curbă, ı̂ntr-o parametrizare arbitrară, este T̄ (t) =

1
r̄
(t) · r̄ (t), versorul normalei principale este
1
N̄ (t) = · (r̄ (t) × (r̄ (t) × r̄ (t)),
r̄ (t) · r̄ (t) × r̄ (t)
deoarece
r̄ (t) × (r̄ (t) × r̄ (t)) = r̄ (t) · r̄ (t) × r̄ (t) · sin(r̄ (t), (r̄

 (t) × r̄  (t))

şi r̄ (t) ⊥ (r̄ (t) × r̄ (t)), iar versorul binormalei este
1
B̄(t) = T̄ (t) × N̄ (t) = · (r̄ (t) × r̄ (t)).
r̄ (t) × r̄ (t)
Cum versorul B̄(t0 ) este normal la planul osculator al curbei ı̂n punctul M0 (t0 )
∈ (γ) rezultă că ecuaţia acestui plan poate fi scrisă
(Po ) : (r̄ − r̄(t0 ), r̄ (t0 ), r̄ (t0 )) = 0.
Ecuaţia planului rectificator al curbei ı̂n M (t0 ) este
(Pr ) : (r̄ − r̄(t0 ), r̄ (t0 ), r̄ (t0 ) × r̄ (t0 )) = 0.
În continuare vom găsi expresiile funcţiilor curbură κ : J → R şi torsiune
τ : J → R ale curbei. Mai ı̂ntâi avem
r̄ (t) × (r̄ (t) × r̄ (t)) r̄ (t) × r̄ (t)
κ(t) = = .
r̄ (t)4 r̄ (t)3
Pentru a obţine funcţia torsiune vom calcula, pentru ı̂nceput,
...  dt 3 dt d2 t d3 t
r̄ (s) = r̄ (t) · (s) + 3 · r̄ (t) · (s) · 2 (s) + r̄ (t) · 3 (s).
ds ds ds ds
Apoi avem
... 1 $ dt 3 dt d2 t #
˙
r̄(s)× r̄ (s) =  · (s) ·(r̄ (t)×r̄ (t))+3· (s)· 2 (s)·(r̄ (t)×r̄ (t))
r̄ (t) ds ds ds
şi, folosind expresia lui r̄¨(s) calculată anterior,
... ...   
(r̄¨(s), r̄(s),
˙ r̄ (s)) = r̄¨(s) · (r̄(s)
˙ × r̄ (s)) = r̄
(t)
1
6 · [r̄ (t) · (r̄ (t) × r̄ (t))]

= 1
r̄
(t)6
· (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)),
 CURBE 297

...
˙
deci (r̄(s), r̄¨(s), r̄ (s)) = 1
r̄
(t)6
· (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)). Înlocuind ı̂n expresia tor-




siunii din cazul parametrizării naturale şi ţinând cont că r̄(s)
˙ = r̄ r̄
(t)×r̄ (t)

(t)3

obţinem
(r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t))
τ (t) = .
r̄ (t) × r̄ (t)
Următoarele două rezultate pun ı̂n evidenţă interpretările geometrice ale
curburii şi torsiunii.
Propoziţia 14.20. Funcţia curbură a unei curbe se anulează identic dacă
şi numai dacă curba este o dreaptă.
Demonstraţie. ”⇒” Fie curba (γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I, de clasă C n ,
n ≥ 2, parametrizată prin lungimea de arc, având funcţia curbură κ : I → R,
κ(s) = 0, ∀s ∈ I. Rezultă că r̄¨(s) = 0, de unde urmează r̄¨(s) = 0̄, adică
˙
T̄ (s) = r̄(s) = v̄ = constant Astfel, obţinem ecuaţia vectorială a curbei (γ) :
r̄ = r̄(s) = r̄0 + s · v̄, s ∈ I, unde r̄0 este un vector constant, şi, prin urmare,
(γ) este o dreaptă.
”⇐” Dacă avem o dreaptă (γ) dată prin ecuaţia vectorială (γ) : r̄ = r̄(s) =
r̄0 + s · v̄, unde r̄0 şi v sunt vectori constanţi, atunci rezultă imediat r̄¨(s) = 0,
deci κ(s) = 0, ∀s ∈ I.

Propoziţia 14.21. Funcţia curbură a unei curbe se anulează identic dacă
şi numai dacă curba este inclusă ı̂ntr-un plan (este o curbă plană).
Demonstraţie. ”⇐” Fie (γ) o curbă de clasă C n , n ≥ 3, inclusă ı̂ntr-un
plan (P ). Schimbăm reperul ı̂n spaţiu astfel ı̂ncât planul (P ) să fie planul de
coordonate (x O y  ) corespunzător noului reper. Atunci ecuaţia vectorială a
curbei devine (γ) : r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄, t ∈ J, şi avem



x (t) y  (t) 0

(r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) =

x (t) y  (t) 0

= 0,

x (t) y  (t) 0

adică τ (t) = 0, ∀t ∈ J.
”⇒” Dacă (γ) este o curbă de clasă C n , n ≥ 3, parametrizată prin
lungimea de arc, a cărei torsiune se anulează ı̂n toate punctele curbei, atunci,
˙
din ultima ecuaţie a lui Frenet, avem B̄(s) = 0 ı̂n orice punct al curbei. Astfel
versorul binormalei B̄(s) este un vector constant. Cum B̄(s) este normal la
planul osculator al curbei ı̂n punctul oarecare M (s) al acesteia, rezultă că ı̂n
orice punct al lui (γ) avem acelaşi plan osculator. În concluzie curba este
inclusă ı̂n ı̂ntregime ı̂n acest plan, adică este o curbă plană.

Exemplu 14.17. Să se determine vectorii reperului lui Frenet şi expresiile
curburii şi torsiunii curbei
(γ) : r̄ = r̄(t) = et · ī + e−t · j̄ + (t2 + 1) · k̄, t∈R
ı̂n punctul M0 (t0 = 0) = M0 (1, 1, 1) ∈ (γ).
Avem
r̄ (t) = et · ī − e−t · j̄ + 2t · k̄, r̄ (t) = et · ī + e−t · j̄ + 2 · k̄, r̄ (t) = et · ī − e−t · j̄,
298 CURBE

iar ı̂n punctul M0 obţinem

r̄ (0) = ī − j̄, r̄ (0) = ī + j̄ + 2 · k̄, r̄ (0) = ī − j̄.
Mai ı̂ntâi, deoarece

ī j̄ k̄

r̄ (0) × r̄ (0) =

1 −1 0
 
= −2 · ī − 2 · j̄ + 2 · k̄ = 0̄,

1 1 2

rezultă că M0 este un punct neinflexionar al curbei. Versorii reperului lui

Frenet sunt
√
T̄ (0) = 1
r̄
(0) · r̄ (0) = 2
2
· (ī − j̄)
√
N̄ (0) = 1
r̄
(0)·r̄
(0)×r̄

(0) · (r̄ (0) × (r̄ (0) × r̄ (0)) = 6
6
· (−ī − j̄ − 2 · k̄)
√
B̄(0) = T̄ (0) × N̄ (0) = 1
r̄
(0)×r̄

(0) · (r̄ (0) × r̄ (0)) = 12
6 · (−ī − j̄ + k̄).

Ecuaţiile planelor normal, osculator şi rectificator ale curbei ı̂n punctul M0
sunt respectiv:
√ √
2 2
(Pn ) : · (x − 1) − · (y − 1) = 0,
2 2

x−1 y−1 z−1

(Po ) : (r̄ − r̄(0), r̄ (0), r̄ (0)) = 0 ⇔ (Po ) :

1 −1 0

= 0

1 1 2

⇔ (Po ) : −2(x − 1) − 2(y − 1) + 2(z − 1) = 0,

şi

x−1 y−1 z−1

(Pr ) : (r̄ − r̄(0), r̄ (0), r̄ (0) × r̄ (0)) = 0 ⇔ (Pr ) :

1
  
−1 0
=0

−2 −2 2

⇔ (Pr ) : −2(x − 1) − 2(y − 1) − 4(z − 1) = 0.

Curbura curbei (γ) ı̂n M0 este
√
r̄ (0) × r̄ (0) 6
κ(0) = = ,
r̄ (0)3 2
iar torsiunea este
(r̄ (0), r̄ (0), r̄ (0))
τ (0) = = 0.
r̄ (0) × r̄ (0)
Se observă că, ı̂n orice punct al curbei, avem (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) = 0 deci
τ (t) = 0, pentru orice t ∈ R. Prin urmare curba (γ) este o curbă plană.
Definiţia 14.42. Dacă funcţia torsiune a unei curbe (γ) se anulează ı̂n
punctul M0 (t0 ) ∈ (γ) atunci M0 se numeşte punct planar al curbei.
 CURBE 299

3.5. Contactul a două curbe ı̂n spaţiu.

Definiţia 14.43. Spunem că două curbe simple (γ1 ) şi (γ2 ) de clasă C n ,
n ≥ 1, au un contact de ordin mai mare sau egal cu m, unde m ≤ n, ı̂n punctul
comun M0 dacă admit reprezentările parametrice

(γ1 ) : r̄ = r̄1 (t) = x1 (t) · ī + y1 (t) · j̄ + z1 (t) · k̄, t∈I

şi
(γ2 ) : r̄ = r̄2 ((
t) = x2 ((
t) · ī + y2 ((
t) · j̄ + z2 ((
t) · k̄, (
t ∈ J,

astfel ı̂ncât dacă t = t0 şi (

t = (
t0 sunt parametrii punctului M0 pe (γ1 ) şi
respectiv pe (γ2 ) atunci

r̄1 (t0 ) = r̄2 ((

t0 ), r̄1 (t0 ) = r̄2 ((
t0 ), r̄1 (t0 ) = r̄2 ((
t0 ), . . . , r̄1 (t0 ) = r̄2 ((
(m) (m)
t0 ).

Observaţia 14.37. Dacă două curbe au un contact de ordin m ≥ 3 ı̂ntr-

un punct comun atunci ele au ı̂n acest punct aceeaşi tangentă, acelaşi plan
normal, aceeaşi curbură şi aceeaşi torsiune.

Ca şi ı̂n cazul curbelor plane avem următoarele două rezultate imediate.

Propoziţia 14.22. Două curbe simple de clasă C n , n ≥ 1, reprezentate

explicit
 
y = f1 (x) y = f2 (x)
(γ1 ) : şi (γ2 ) :
z = g1 (x) z = g2 (x)

au un contact de ordin exact m, cu m < n, ı̂n punctul comun M0 (x0 , y0 , z0 )

dacă şi numai dacă

f1 (x0 ) = f2 (x0 ), f1 (x0 ) = f2 (x0 ), . . . , f1

(m) (m)
(x0 ) = f2 (x0 )

g1 (x0 ) = g2 (x0 ), g1 (x0 ) = g2 (x0 ), . . . , g1 (x0 ) = g2 (x0 )

(m) (m)

(m+1) (m+1) (m+1) (m+1)

şi f1 (x0 ) = f2 (x0 ) sau g1 (x0 ) = g2 (x0 ).

Propoziţia 14.23. Două curbe simple de clasă C n , n ≥ 1, date prin


F (x, y, z) = 0
(γ1 ) : şi (γ2 ) : r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄ + z(t) · k̄, t ∈ I,
G(x, y, z) = 0

au un contact de ordin exact m, cu m < n, ı̂n punctul comun M0 (x0 , y0 , z0 ),

x0 = x(t0 ), y0 = y0 (t0 ), z0 = z(t0 ), dacă şi numai dacă

φ(t0 ) = 0, φ (t0 ) = 0, . . . , φ(m) (t0 ) = 0, φ(m+1) (t0 ) = 0

unde φ : I → R2 , φ(t) = (F ◦ r̄, G ◦ r̄)(t) = (F, G)(x(t), y(t), z(t)).

300 CURBE

3.6. Înfăşurătoarea unei familii de curbe. Deoarece studiul acestei

probleme este asemănător cu cel efectuat ı̂n cazul curbelor plane nu vom mai
demonstra aici rezultatele prezentate.
Fie familia de curbe simple de clasă C n , n ≥ 1, reprezentate implicit

F (x, y, z, λ) = 0
(γλ ) : , λ ∈ I ⊂ R,
G(x, y, z, λ) = 0
unde I este un interval deschis, F şi G sunt de clasă cel puţin C 1 ı̂n raport cu
parametrul λ, iar ∂F ∂G
∂λ şi ∂λ nu se anulează identic de-a lungul nici unei curbe
(γλ ).
Definiţia 14.44. Se numeşte ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe (γλ ) o curbă
(γ), tangentă la toate curbele familiei, astfel ı̂ncât pentru fiecare punct al lui
(γ) există o curbă (γλ ) care ı̂l conţine.
Observaţia 14.38. Ca şi ı̂n cazul curbelor plane nu toate familiile de
curbe din spaţiu admit o ı̂nfăşurătoare.
Teorema 14.24. Dacă familia de curbe

F (x, y, z, λ) = 0
(γλ ) : , λ ∈ I ⊂ R,
G(x, y, z, λ) = 0
ca mai sus, admite o ı̂nfăşurătoare (γ) atunci coordonatele fiecărui punct al
acesteia satisfac sistemul de ecuaţii


 F (x, y, z, λ) = 0

G(x, y, z, λ) = 0
(14.7) ,

 Fλ (x, y, z, λ) = 0

Gλ (x, y, z, λ) = 0
∂F ∂G
unde am notat Fλ = ∂λ , Gλ = ∂λ .

Definiţia 14.45. Locul geometric al punctelor care verifică sistemul



 F (x, y, λ) = 0

G(x, y, λ) = 0
(14.8)

 Fλ (x, y, λ) = 0

Gλ (x, y, λ) = 0
se numeşte ı̂nfăşurătoarea ı̂n sens larg a familiei de curbe (γλ ).
Definiţia 14.46. Un punct care verifică (14.8) se numeşte punct carac-
teristic al familiei de curbe (γλ ).
Teorema 14.25. Dacă ı̂ntr-un punct caracteristic M0 al familiei de curbe
(γλ ) sunt verificate condiţiile

Fx Fy Fz

Gx Gy Gz
= 0 şi Fλλ (M0 ) = 0,

Fλx Fλy Fλz

|M0
 CURBE 301

unde aplicaţia F este de clasă C n , n ≥ 2, şi unde am folosit notaţiile Fλx =

∂2F ∂2F ∂2F ∂2F
∂λ∂x , Fλy = ∂λ∂y , Fλz = ∂λ∂z şi Fλλ = ∂λ2 , sau

Fx F F

y z

Gx Gy Gz
= 0 şi Gλλ (M0 ) = 0,

Gλx Gλy Gλz

|M0

dacă aplicaţia G este de clasă C n , n ≥ 2, atunci există o vecinătate deschisă

V0 ⊂ R3 a lui M0 pe care sistemul (14.4) defineşte un arc al ı̂nfăşurătorii
familiei de curbe.
Observaţia 14.39. Ca şi ı̂n plan, ı̂n aplicaţii, ecuaţia ı̂nfăşurătorii unei
familii de curbe se va determina eliminând λ ı̂ntre ecuaţiiale sistemului (14.8).
 CAPITOLUL 15

SUPRAFEŢE

Acest ultim capitol al cursului este dedicat studiului geometriei suprafeţe-

lor. Cele prezentate aici constituie doar o foarte scurtă introducere ı̂n acest
studiu, pentru a cărui aprofundare recomandăm monografia [7] şi cursul [10].
Vom folosi ı̂n acest capitol reperul cartezian ortonormat orientat pozitiv
R = (O, B = {ī, j̄, k̄}).

1. Reprezentări analitice ale suprafeţelor

Fie α : D ⊂ R2 → R3 o aplicaţie de clasă C n , n ≥ 1, dată prin α(u, v) =
(x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) ∈ D, cu x, y, z : D → R, astfel ı̂ncât
 
xu xv
rang  yu yv  = 2, ∀(u, v) ∈ D,
zu zv |
(u,v)

unde am notat xu = ∂x
∂u , etc. Definim aplicaţia r̄ : D → V3 ,
r̄(u, v) = x(u, v) · ī + y(u, v) · j̄ + z(u, v) · k̄, ∀(u, v) ∈ D,
de clasă C n , pentru care obţinem imediat

yu z u

x z

xu yu

(r̄u × r̄v )(u, v) =

· ī −

u u

· j̄ +

· k̄ = 0̄,
yv z v | xv zv |(u,v)
xv yv
|
(u,v) (u,v)

pentru orice (u, v) ∈ D, unde r̄u = ∂ r̄

∂u , r̄v = ∂ r̄
∂v .
Definiţia 15.1. Se numeşte suprafaţă regulată de clasă C n , n ≥ 1, o
submulţime (Σ) a spaţiului cu proprietatea că există o aplicaţie α : D ⊂ R2 →
R3 ca mai sus astfel ı̂ncât α(D) = (Σ). Aplicaţia α se numeşte parametrizare
a suprafeţei (Σ).
Definiţia 15.2. Un punct M de pe suprafaţa (Σ) va avea vectorul de
−−→
poziţie OM = r̄(u, v), (u, v) ∈ D. În acest caz u şi v se numesc coordonatele
parametrice sau curbilinii ale lui M pe suprafaţă.
Definiţia 15.3. Ecuaţia (Σ) : r̄ = r̄(u, v), (u, v) ∈ D, se numeşte ecuaţia
vectorială parametrică a suprafeţei (Σ), iar aplicaţia α : D → R3 se numeşte
parametrizare a acestei suprafeţe. Ecuaţiile

 x = x(u, v)
(Σ) : y = y(u, v) , (u, v) ∈ D

z = z(u, v)
se numesc ecuaţiile parametrice ale lui (Σ).
303
304 SUPRAFEŢE

Definiţia 15.4. O suprafaţă regulată se numeşte suprafaţă simplă dacă

aplicaţia r̄ : D → V3 este injectivă (sau, echivalent, dacă aplicaţia α : D → R3
este injectivă).
Parametrizarea unei suprafeţe nu este unică. Pentru a vedea acest lucru,
mai ı̂ntâi, avem nevoie de următoarea definiţie.

Definiţia 15.5. O aplicaţie ϕ : V ⊂ R2 → V( ⊂ R2 , unde V şi V( sunt

u(u, v), v((u, v)), se numeşte difeo-
două mulţimi deschise, dată prin ϕ(u, v) = ((
morfism de clasă C n dacă:
(1) este o aplicaţie bijectivă;
(2) este o aplicaţie n

∂ u( ∂de
clasă C ;

(

u

∂u ∂v

(3) ∂((
u,(
v)

= 0, ∀(u, v) ∈ V .
∂(u,v) =

∂(v ∂(v

∂u ∂v

Observaţia 15.1. Din teorema de inversare locală rezultă imediat că

aplicaţia inversă a unui difeomorfism de clasă C n este deasemeni un difeo-
morfism de clasă C n .
Acum, fie (Σ) o suprafaţă regulată de clasă C n , n ≥ 1, cu parametrizarea
α : D ⊂ R2 → R3 , unde D este o mulţime deschisă, şi fie ϕ : ∆ ⊂ R2 → D,
unde ∆ este deasemeni o mulţime deschisă, un difeomorfism de clasă C n .
Atunci ϕ−1 : D → ∆ este un difeomorfism de clasă C n şi se arată uşor că
aplicaţia β = α ◦ ϕ : ∆ → R3 reprezintă o nouă parametrizare a suprafeţei
(Σ).
În continuare, folosind teorema funcţiilor implicite, obţinem următoarele
două rezultate.
Propoziţia 15.1. Fie F : S ⊂ R3 → R o aplicaţie de clasă C n , n ≥ 1,
astfel ı̂ncât ∇F (x, y, z) = 0̄, oricare ar fi (x, y, z) ∈ S, adică Fx2 (x, y, z) +
Fy2 (x, y, z)+Fz (x, y, z) > 0, ∀(x, y, z) ∈ S. Atunci locul geometric al punctelor
M (x, y, z) ale căror coordonate verifică F (x, y, z) = 0 este o suprafaţă regulată
(Σ) de clasă C n .
Definiţia 15.6. Ecuaţia (Σ) : F (x, y, z) = 0 se numeşte ecuaţia implicită
a suprafeţei (Σ).
 SUPRAFEŢE 305

Propoziţia 15.2. Fie f : ∆ ⊂ R2 → R o aplicaţie de clasă C n , n ≥

1. Locul geometric al punctelor M (x, y, z) ale căror coordonate verifică z =
f (x, y) este o suprafaţă regulată de clasă C n .
Definiţia 15.7. Ecuaţia (Σ) : z = f (x, y) se numeşte ecuaţia explicită a
suprafeţei (Σ).
Observaţia 15.2. Dacă (Σ) este o suprafaţă regulată de clasă C n , n ≥ 1,
reprezentată implicit prin (Σ) : F (x, y, z) = 0 cu Fz (x0 , y0 , z0 ) = 0, unde
M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (Σ), atunci, din teorema funcţiilor implicite, rezultă că ı̂ntr-o
vecină-tate a punctului M0 suprafaţa poate fi dată explicit printr-o ecuaţie de
forma z = f (x, y). Dacă Fz (x0 , y0 , z0 ) = 0 atunci, din condiţia de regularitate
∇F (x0 , y0 , z0 ) = 0̄, rezultă că Fx (x0 , y0 , z0 ) = 0 sau Fy (x0 , y0 , z0 ) = 0 şi, ı̂n
acest caz, ecuaţia explicită a lui (Σ) ı̂ntr-o vecinătate a lui M0 va avea forma
x = g(y, z) sau y = h(x, z).
Observaţia 15.3. Reprezentările parametrică, explicită şi implicită ale
unei suprafeţe regulate sunt local echivalente.
Observaţia 15.4. Condiţiile de regularitate pentru o suprafaţă dată pe
rând ı̂n cele trei reprezentări sunt:
• ı̂n toate reprezentările aplicaţiile care apar ı̂n diversele ecuaţii ale
curbei trebuie să fie de clasă C n ;
• ı̂n reprezentarea parametrică (Σ) : r̄ = r̄(u, v), (u, v) ∈ D, trebuie să
avem (r̄u × r̄v )(u, v) = 0̄, ∀(u, v) ∈ D. În plus pentru ca suprafaţa să
fie simplă aplicaţia r̄ trebuie să fie injectivă;
• ı̂n reprezentarea implicită (Σ) : F (x, y, z) = 0 derivatele parţiale de
ordinul 1 ale lui F trebuie să nu se anuleze simultan ı̂n nici un punct
al suprafeţei.
În final fie suprafaţa (Σ) cu ecuaţiile parametrice

 x = x(u, v)
(Σ) : y = y(u, v) , (u, v) ∈ D.

z = z(u, v)
Folosind coordonatele polare ı̂n spaţiu ecuaţiile suprafeţei pot fi scrise:
 

 ρ = ρ(u, v) = x2 (u, v) + y 2 (u, v) + z 2 (u, v)
 y(u,v)
(Σ) : θ = θ(u, v) = arctg x(u,v) , (u, v) ∈ D.


 ϕ = ϕ(u, v) = arccos √ 2 z(u,v)
2 2
x (u,v)+y (u,v)+z (u,v)

Acestea sunt ecuaţiile polare parametrice ale lui (Σ).

2. Curbe pe o suprafaţă. Planul tangent şi normala la o suprafaţă

Fie suprafaţa simplă de clasă C n , n ≥ 1, dată cu ajutorul parametrizării
α : D ⊂ R2 → R3 sau, echivalent, prin ecuaţia vectorială parametrică
(Σ) : r̄ = r̄(u, v), (u, v) ∈ D.
306 SUPRAFEŢE

Identificând planul cu R2 putem

 considera (γ) o curbă inclusă ı̂n D, dată prin
u = u(t)
ecuaţiile parametrice (γ) : , t ∈ I, u, v : I → D. Atunci imaginea
v = v(t)
curbei (γ) prin aplicaţia α va fi o curbă ı̂n spaţiu (γ  ) = α(γ), pe suprafaţa
(Σ), a cărei ecuaţie parametrică va fi (γ  ) : r̄ = r̄(t) = r̄(u(t), v(t)), t ∈ I.

În continuare, fie (u0 , v0 ) ∈ D. Considerând u = u0 = constant ı̂n ecuaţia

suprafeţei obţinem curba
(γ1 ) : r̄ = r̄1 (v) = r̄(u0 , v), v ∈ J ⊂ R,
unde J este un interval deschis astfel ı̂ncât {u0 } × J ⊂ D. Evident curba (γ)
este inclusă ı̂n ı̂ntregime ı̂n suprafaţa (Σ). Luând v = v0 = constant ı̂n ecuaţia
lui (Σ) obţinem curba
(γ2 ) : r̄ = r̄2 (u) = r̄(u, v0 ), u ∈ I ⊂ R,
pe suprafaţă, unde I este un interval deschis astfel ı̂ncât I ×{v0 } ⊂ D. Curbele
(γ1 ) şi (γ2 ) se numesc linii parametrice pe suprafaţa (Σ). Avem astfel două
familii de linii parametrice pe suprafaţă date de u = constant şi respectiv de
v = constant cu următoarele proprietăţi:
(1) prin orice punct M0 (u0 , v0 ) ∈ (Σ) trece o linie parametrică dată de
u = u0 şi o linie parametrică dată de v = v0 ;
(2) două linii parametrice din aceeaşi familie nu au nici un punct comun,
datorită injectivităţii aplicaţiei r̄.
Spunem că aceste două familii de linii parametrice formează o reţea de curbe
pe suprafaţă.
Vectorii tangenţi la curbele (γ1 ) şi (γ2 ) ı̂n punctul M0 (u0 , v0 ) sunt
r̄1 (v0 ) = r̄v (u0 , v0 ) şi respectiv r̄2 (u0 ) = r̄u (u0 , v0 ),
∂ r̄ ∂ r̄
unde am notat r̄u = ∂u şi r̄v = ∂v . Din condiţia de regularitate
(r̄u × r̄v )(u, v) = 0̄, ∀(u, v) ∈ (D),
rezultă
r̄u (u0 , v0 ) = 0̄, r̄v (u0 , v0 ) = 0̄ şi r̄u (u0 , v0 ) ∦ r̄v (u0 , v0 ),
 SUPRAFEŢE 307

adică cei doi vectori sunt nenuli şi necoliniari, deci determină un subspaţiu
liniar bi-dimensional al spaţiului liniar al vectorilor liberi. Acest subspaţiu se
numeşte spaţiul tangent la suprafaţă ı̂n punctul M0 şi se notează TM0 Σ.
Definiţia 15.8. Planul (P0 ) care conţine punctul M0 (u0 , v0 ) ∈ (Σ) şi este
pa-ralel cu direcţiile vectorilor r̄u (u0 , v0 ) şi r̄v (u0 , v0 ) se numeşte planul tangent
la suprafaţa (Σ) ı̂n punctul M0 . Dreapta care trece prin M0 şi este normală
la planul (P0 ) se numeşte normala la suprafaţă ı̂n punctul M0 .
Dacă notăm
r̄0 = x0 · ī + y0 · j̄ + z0 · k̄

= r̄(u0 , v0 ) = x(u0 , v0 ) · ī + y(u0 , v0 ) · j̄ + z(u0 , v0 ) · k̄

vectorul de poziţie al punctului M0 ∈ (Σ), atunci putem scrie ecuaţia vecto-
rială a planului tangent la (Σ) ı̂n M0 :
(P0 ) : (r̄ − r̄0 , r̄u (u0 , v0 ), r̄v (u0 , v0 )) = 0
sau, după calcularea produsului mixt,

yu z u



xu yu

(P0 ) :

· (x − x0 ) −
xu zu
· (y − y0 ) +

yv z v 0
xv zv

xv yv
· (z − z0 ) = 0,
0 0
unde am folosit notaţia

xu yu

∂x ∂y

∂u (u0 , v0 ) ∂u (u0 , v0 )

xv yv
=
∂x ∂y

0 ∂v (u0 , v0 ) ∂v (u0 , v0 )
şi analoagele. Vectorul director al normalei la suprafaţă ı̂n punctul M0 este

yu z u

xu zu

xu yu

N̄0 = (r̄u × r̄v )(u0 , v0 ) =

· ī −

· j̄ +

· k̄
yv z v
0 xv zv
0 xv yv
0
şi, prin urmare, ecuaţiile canonice ale normalei vor fi:
x − x0 y − y0 z − z0
(n0 ) :

=

.

yu z u

xu zu

xu yu

yv z v
−

0
xv zv
0

xv yv

0
308 SUPRAFEŢE

Să presupunem ı̂n continuare că suprafaţa simplă de clasă C n , n ≥ 1, este

dată explicit:
(Σ) : z = f (x, y), (x, y) ∈ D ⊂ R2 .
Putem considera următoarea parametrizare a suprafeţei:

 x = x(u, v) = u
(Σ) : y = y(u, v) = v , (u, v) ∈ D.

z = z(u, v) = f (x(u, v), y(u, v)) = f (u, v)
Atunci vectorul de poziţie al unui punct oarecare de pe suprafaţă va fi
r̄(u, v) = u · ī + v · j̄ + f (u, v) · k̄,
cu derivatele parţiale
∂f ∂f
r̄u (u, v) = ī + (u, v) · k̄ şi r̄u (u, v) = j̄ + (u, v) · k̄.
∂u ∂v
Din teorema de derivare a funcţiilor compuse rezultă
∂f ∂f ∂f ∂f
(u0 , v0 ) = (x0 , y0 ) şi (u0 , v0 ) = (x0 , y0 )
∂u ∂x ∂v ∂y
ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) = M (u0 , v0 , f (u0 , v0 )) = M0 (u0 , v0 ) de pe suprafaţă.
Astfel, ecuaţia planului (P0 ) tangent la suprafaţă ı̂n punctul M0 devine
(P0 ) : fx (x0 , y0 ) · (x − x0 ) + fy (x0 , y0 ) · (x − x0 ) − (z − z0 ) = 0,
∂f ∂f
unde am notat fx = ∂x , fy = ∂y , iar ecuaţiile normalei la suprafaţă ı̂n M0
sunt, ı̂n acest caz,
x − x0 y − y0 z − z0
(n0 ) : = = .
fx (x0 , y0 ) fy (x0 , y0 ) −1
În sfârşit, fie suprafaţa (Σ) simplă, de clasă C n , n ≥ 1, dată prin ecuaţia
implicită (Σ) : F (x, y, z) = 0 şi M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct de pe suprafaţă.
Avem ∇F = 0̄ ı̂n orice punct aparţinând lui (Σ) şi putem presupune că
Fz (x0 , y0 , z0 ) = 0. Atunci, conform teoremei funcţiilor implicite, ı̂ntr-o veci-
nătate a punctului M0 putem scrie ecuaţia explicită a suprafaţei (Σ) : z =
f (x, y) astfel ı̂ncât z0 = f (x0 , y0 ) şi F (x, y, f (x, y)) = 0, pe această vecinătate.
Derivând acestă ultimă ecuaţie, după regula de derivare a funcţiilor compuse,
obţinem, ı̂n M0 ,
Fx (x0 , y0 , z0 ) + Fz (x0 , y0 , z0 ) · fx (x0 , y0 ) = 0
dacă derivăm ı̂n raport cu x, şi
Fy (x0 , y0 , z0 ) + Fz (x0 , y0 , z0 ) · fy (x0 , y0 ) = 0
dacă derivăm ı̂n raport cu y. De aici rezultă
Fx (x0 , y0 , z0 ) Fy (x0 , y0 , z0 )
fx (x0 , y0 ) = − şi fy (x0 , y0 ) = − .
Fz (x0 , y0 , z0 ) Fz (x0 , y0 , z0 )
Acum putem scrie ecuaţia planului (P0 ) tangent la suprafaţă ı̂n punctul M0 :
(P0 ) : Fx (x0 , y0 , z0 )·(x−x0 )+Fy (x0 , y0 , z0 )·(y−y0 )+Fz (x0 , y0 , z0 )·(z −z0 ) = 0
 SUPRAFEŢE 309

şi ecuaţiile normalei la suprafaţă ı̂n M0 :

x − x0 y − y0 z − z0
(n0 ) : = = .
Fx (x0 , y0 , z0 ) Fy (x0 , y0 , z0 ) Fz (x0 , y0 , z0 )
Se observă că vectorul director al normalei este chiar gradientul ∇F (x0 , y0 , z0 )
al aplicaţiei F ı̂n punctul M0 .
Exemplu 15.1. Să se determine planele tangente şi normalele la urmă-
toarele suprafeţe ı̂n punctele precizate:
(1) (Σ) : r̄ = r̄(u, v) = (u2 + v 2 ) · ī + eu · j̄ + v · k̄, (u, v) ∈ R2 , M0 (u0 =
0, v0 = 1) ∈ (Σ);
(2) (Σ) : z = x2 + y 2 , M0 (1, 1, 2) ∈ (Σ);
(3) (Σ) : 2x2 + 4y 2 − z 4 + 4 = 0, M0 (2, 1, 2) ∈ (Σ).
−−−→
(1) Vectorul de poziţie al punctului M0 este OM0 = r̄(0, 1) = ī + j̄ + k̄
adică avem M0 (1, 1, 1).
Mai departe obţinem
r̄u (u, v) = 2u · ī + eu · j̄ şi r̄u (0, 1) = j̄,
r̄v (u, v) = 2v · ī + k̄ şi r̄v (0, 1) = 2 · ī + k̄,
de unde rezultă vectorul director al normalei la suprafaţă ı̂n punctul M0 ;

ī j̄ k̄

(r̄u × r̄v )(0, 1) =

0 1 0

= ī − 2 · k̄.

2 0 1

Astfel, ecuaţiile normalei sunt

 x−1 
= z−1
−2 2x + z − 3 = 0
(n0 ) : 1 ⇔ (n0 ) : ,
y−1=0 y−1=0
iar cea a planului tangent la (Σ) ı̂n M0 este:
(P0 ) : x − 1 − 2(z − 1) = 0 ⇔ (P0 ) : x − 2z + 1 = 0.
(2) Definim aplicaţia f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 , şi avem fx (x, y) =
∂f
∂x (x, y)= 2x, fy (x, y) = ∂f
∂y (x, y) = 2y şi fx (1, 1) = 2, fy (1, 1) = 2. Putem
scrie acum ecuaţia planului tangent la (Σ) ı̂n punctul M0 (1, 1, 2):
(P0 ) : 2(x − 1) + 2(y − 1) − (z − 2) = 0 ⇔ (P0 ) : 2x + 2y − z − 2 = 0
şi ecuaţiile normalei la suprafaţă ı̂n M0 :
x−1 y−1 z−2
(n0 ) : = = .
2 2 −1
(3) Definim aplicaţia F : R3 → R, F (x, y, z) = 2x2 + 4y 2 − z 4 + 4, şi
avem Fx (x, y, z) = 4x, Fy (x, y, z) = 8y, Fz (x, y, z) = −4z 3 şi Fx (2, 1, 2) = 8,
Fy (2, 1, 2) = 8, Fz (2, 1, 2) = −32.
Obţinem ecuaţia planului tangent la suprafaţă ı̂n punctul M0 (2, 1, 2):
(P0 ) : 8(x − 2) + 8(y − 1) − 32(z − 2) = 0 ⇔ (P0 ) : x + y − 4z + 5 = 0
310 SUPRAFEŢE

şi ecuaţiile normalei la (Σ) ı̂n M0 :

x−2 y−1 z−2
(n0 ) : = = .
8 8 −32

3. Prima formă fundamentală a unei suprafeţe

Fie suprafaţa simplă de clasă C n , n ≥ 1, dată parametric:
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = x(u, v) · ī + y(u, v) · j̄ + z(u, v) · k̄, (u, v) ∈ D.
Diferenţiala aplicaţiei r̄ : D → V3 ı̂ntr-un punct oarecare (u, v) din D este
dr̄ = dr̄(u, v)(du, dv) = r̄u (u, v)du + r̄v (u, v)dv
şi putem considera următoarea formă pătratică:
Φ = dr̄2 = dr̄ · dr̄ = r̄u2 (u, v)du2 + 2r̄u (u, v) · r̄v (u, v)dudv + r̄v2 (u, v)dv 2 .
Folosind notaţiile
E(u, v) = r̄u2 (u, v) = r̄u (u, v) · r̄u (u, v) = x2u (u, v) + yu2 (u, v) + zu2 (u, v),

F (u, v) = r̄u (u, v) · r̄v (u, v)

= xu (u, v)xv (u, v) + yu (u, v)yv (u, v) + zu (u, v)zv (u, v),

G(u, v) = r̄v2 (u, v) = r̄v (u, v) · r̄v (u, v) = x2v (u, v) + yv2 (u, v) + zv2 (u, v),
putem scrie
Φ = dr̄2 = E(u, v) · du2 + 2F (u, v) · dudv + G(u, v) · dv 2 .
Pe de altă parte, ı̂n orice punct M (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) ∈ (Σ) avem dr̄2 =
dx2 + dy 2 + dz 2 = ds2 , unde ds2 este pătratul elementului de arc al unei curbe
pe (Σ) care trece prin M , de unde rezultă
Φ = dr̄2 = ds2 = E(u, v) · du2 + 2F (u, v) · dudv + G(u, v) · dv 2 .
Forma pătratică Φ se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei (Σ).
Observaţia 15.5. Fie M0 (u0 , v0 ) ∈ (Σ) un punct fixat pe suprafaţă şi fie
TM0 Σ spaţiul tangent la (Σ) ı̂n M0 . Considerăm vectorii ā şi b̄ ı̂n acest spaţiu.
Deoarece {r̄u (u0 , v0 ), r̄v (u0 , v0 )} este o bază ı̂n TM0 Σ atunci cei doi vectori pot
fi scrişi
ā = a1 · r̄u (u0 , v0 ) + a2 · r̄v (u0 , v0 ) şi b̄ = b1 · r̄u (u0 , v0 ) + b2 · r̄v (u0 , v0 ),
iar produsul lor scalar este
ā · b̄ = E(u0 , v0 ) · a1 b1 + F (u0 , v0 ) · (a1 b2 + a2 b1 ) + G(u0 , v0 ) · a2 b2 ,
adică forma pătratică determinată de produsul scalar indus pe TM0 Σ de pro-
dusul scalar din V3 coincide, ı̂n punctul M0 , cu prima formă fundamentală a
suprafeţei ı̂n acest punct.
 SUPRAFEŢE 311

Observaţia 15.6. Vectorul normal la suprafaţă ı̂ntr-un punct oarecare

M (u, v) ∈ (Σ) este N̄ (u, v) = r̄u (u, v) × r̄v (u, v) şi, prin calcul direct, obţinem
imediat că norma sa este

N̄ (u, v) = r̄u (u, v) × r̄v (u, v) = E(u, v)G(u, v) − F 2 (u, v).
Dacă suprafaţa (Σ) este dată explicit (Σ) : z = f (x, y), (x, y) ∈ D, atunci,
la fel ca ı̂n subcapitolul precedent, putem considera următoarea parametrizare
a lui (Σ): 
 x = x(u, v) = u
y = y(u, v) = v , (u, v) ∈ D

z = f (x(u, v), y(u, v)) = f (u, v)
şi obţinem
r̄u (u, v) = xu (u, v) · ī + yu (u, v) · j̄ + zu (u, v) · k̄ = ī + fu · k̄ = ī + fx (x, y) · k̄
r̄v (u, v) = xv (u, v) · ī + yv (u, v) · j̄ + zv (u, v) · k̄ = j̄ + fu · k̄ = ī + fy (x, y) · k̄
ı̂ntr-un punct oarecare M (u, v) = M (x, y, z) de pe suprafaţă. Rezultă
E(x, y) = r̄u2 (u, v) = 1 + fx2 (x, y),

F (x, y) = r̄u (u, v) · r̄v (u, v) = fx (x, y)fy (x, y),

G(x, y) = r̄v2 (u, v) = 1 + fy2 (x, y)

şi expresia primei forme fundamentale a suprafeţei, ı̂n acest caz,
Φ = (1 + fx2 (x, y))dx2 + 2fx (x, y)fy (x, y)dxdy + (1 + fy2 (x, y))dy 2 .
Exemplu 15.2. Fie suprafaţa
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = (u2 + v 2 ) · ī + (u2 − v 2 ) · j̄ + uv · k̄, (u, v) ∈ R2 \ {(0, 0)}.
Să se determine:
(1) prima formă fundamentală a suprafeţei;
(2) elementul de arc pentru curbele pe suprafaţă date de
(γ1 ) : r̄1 = r̄1 (v) = r̄(2, v), v ∈ R∗ şi (γ1 ) : r̄2 = r̄2 (u) = r̄(u, u), u ∈ R∗ .
(3) lungimea arcului de curbă al curbei (γ2 ) obţinut pentru u ∈ [1, 2].
(1) Avem r̄u (u, v) = 2u · ī + 2u · j̄ + v · k̄ şi r̄v (u, v) = 2v · ī − 2v · j̄ + u · k̄
şi obţinem
E(u, v) = r̄u2 (u, v) = 8u2 + v 2 , F (u, v) = r̄u (u, v) · r̄v (u, v) = uv,

G(u, v) = r̄u2 (u, v) = 8v 2 + u2 .

Prima formă fundamentală a suprafeţei va fi
Φ = dr̄2 = ds2 = (8u2 + v 2 ) · du2 + 2uv · dudv + (8v 2 + u2 ) · dv 2 .
(2) Din expresia primei forme fundamentale a lui (Σ) rezultă, pentru u = 2,
că pătratul 2 2 2
√ elementului de arc al curbei (γ1 ) este ds = (8v + 4)dv , de unde
ds = 2 2v 2 + 1dv.
312 SUPRAFEŢE

Pentru v = u obţinem pătratul elementului de arc al curbei (γ2 ): ds2 =

9u2 du2 + 2u2√ du2 + 9u2 du2 = 20u2 du2 şi, mai departe, elementul de arc al
curbei: ds = 20udu.
(3) Lungimea arcului de curbă AB al curbei (γ2 ), determinat de u ∈ [1, 2],
se calculează cu ajutorul formulei
  2√ √ u2 2
lAB
 = ds = 20udu = 20 |1 = 30.

AB 1 2
Exemplu 15.3. Să se determine prima formă fundamentală a suprafeţei
2 3
(Σ) : z = x 2+x + y4 , (x, y) ∈ R2 .
2 4
Definim aplicaţia f : R2 → R, prin f (x, y) = x2 + y4 + x, şi avem
fx (x, y) = x + 1, fy (x, y) = y 3
şi
E(x, y) = 1 + fx2 (x, y) = x2 + 2x + 2,

F (x, y) = fx (x, y)fy (x, y) = y 3 (x + 1),

G(x, y) = 1 + fy2 (x, y) = y 6 + 1,

de unde obţinem expresia primei forme fundamentale
Φ = (x2 + 2x + 2)dx2 + 2y 3 (x + 1)dxdy + (y 6 + 1)dy 2 .
În continuare fie suprafaţa regulată (Σ), de clasă C n , n ≥ 1, dată prin
ecuaţia vectorială parametrică
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = x(u, v) · ī + y(u, v) · j̄ + z(u, v) · k̄,
şi fie
 
u = u1 (t) u = u2 (t)
(γ1 ) : , t ∈ I ⊂ R, (γ2 ) : , t∈I⊂R
v = v1 (t) v = v2 (t)
două curbe pe suprafaţa (Σ), care se intersectează ı̂ntr-un punct M0 .
Definiţia 15.9. Prin definiţie unghiul dintre curbele (γ1 ) şi (γ2 ) ı̂n punctul
M0 este unghiul făcut de vectorii tangenţi la cele două curbe ı̂n acest punct.
Privind curbele (γ1 ) şi (γ2 ) ca fiind curbe ı̂n spaţiu ecuaţiile lor se scriu
(γ1 ) : r̄1 = r̄1 (t) = r̄(u1 (t), v1 (t))

= x(u1 (t), v1 (t)) · ī + y(u1 (t), v1 (t)) · j̄ + z(u1 (t), v1 (t)) · k̄

(γ2 ) : r̄2 = r̄2 (t) = r̄(u2 (t), v2 (t))

= x(u2 (t), v2 (t)) · ī + y(u2 (t), v2 (t)) · j̄ + z(u2 (t), v2 (t)) · k̄

iar vectorii lor tangenţi ı̂ntr-un punct oarecare sunt
T̄1 (t) = r̄1 (t) = r̄u (u1 (t), v1 (t)) · u1 (t) + r̄v (u1 (t), v1 (t)) · v1 (t)
şi respectiv
T̄2 (t) = r̄2 (t) = r̄u (u2 (t), v2 (t)) · u2 (t) + r̄v (u2 (t), v2 (t)) · v2 (t).
 SUPRAFEŢE 313

Punctul de intersecţie al celor două curbe este M0 (u0 , v0 ) ∈ (Σ), unde u0 =

u1 (t0 ) = u2 (t0 ), v0 = v1 (t0 ) = v2 (t0 ), iar unghiul ϕ făcut de cei doi vectori
tangenţi la curbe ı̂n acest punct, care, conform definiţiei, este unghiul dintre
(γ1 ) şi (γ2 ), este dat de
T̄1 (t0 ) · T̄2 (t0 )
cos ϕ = ,
T̄1 (t0 ) · T̄2 (t0 )
adică
cos ϕ = (E0 · u10 u20 + F0 · (u10 · v20
 + u · v  ) + G · v  · v  )
20 10 0 10 20

·√ 1√
,
E0 ·(u
10 )2 +2F0 ·u
10 ·v10

+G ·(v
)2 ·
0 10 E0 ·(u
20 )2 +2F0 ·u
20 ·v20

+G ·(v
)2
0 20

unde am notat E0 = E(u0 , v0 ), F0 = F (u0 , v0 ), G0 = G(u0 , v0 ) şi u10 = u1 (t0 ),

u20 = u2 (t0 ), v10
 = v  (t ), v  = v  (t ).
1 0 20 2 0
Am obţinut astfel şi condiţia de ortogonalitate a curbelor (γ1 ) şi (γ2 ):
E0 · u10 u20 + F0 · (u10 · v20

+ u20 · v10
 
) + G0 · v10 
· v20 = 0.
Acum, considerăm cazul particular când (γ1 ) şi (γ2 ) sunt două linii para-
metrice pe suprafaţa (Σ) date de u = constant şi respectiv de v = constant,
care se intersectează ı̂n punctul M0 ∈ (Σ). Aşa cum am văzut, vectorii tangenţi
la curbe ı̂n M0 sunt r̄u (u0 , v0 ) şi respectiv r̄v (u0 , v0 ) şi atunci unghiul dintre
(γ1 ) şi (γ2 ) va fi dat de
!
F0 E0 G0 − F02
cos ϕ = √ şi sin ϕ = ,
E 0 G0 E 0 G0
unde am folosit aceleaşi notaţii ca mai sus.
Exemplu 15.4. Să se determine unghiul făcut de curbele (γ1 ) : u − v = 0
şi (γ2 ) : 2u + v = 0 de pe suprafaţa
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = (u + v) · ī + (u2 + v 2 + u) · j̄ + (u3 + v 3 ) · k̄.
Putem parametriza curbele (γ1 ) şi (γ2 ) astfel:

u = u1 (t) = t
(γ1 ) : , t∈R
v = v1 (t) = t
⇒ (γ1 ) : r̄1 = r̄1 (t) = r̄(u1 (t), v1 (t)) = 2t · ī + (2t2 + t) · j̄ + 2t3 · k̄, t∈R
şi 
u = u2 (t) = t
(γ2 ) : , t∈R
v = v2 (t) = −2t
⇒ (γ1 ) : r̄2 = r̄2 (t) = r̄(u2 (t), v2 (t)) = −t · ī + (5t2 + t) · j̄ + 9t3 · k̄, t ∈ R.
Obţinem din aceste ecuaţii că singurul punct de intersecţie al celor două curbe
este punctul M0 (0, 0, 0), ale cărui coordonate curbilinii pe suprafaţă sunt u0 =
0, v0 = 0, iar coordonata pe curbele (γ1 ) şi (γ2 ) este t0 = 0.
Pe de altă parte avem
r̄u (u, v) = ī + (2u + 1) · j̄ + 3u2 · k̄, r̄v (u, v) = ī + 2v · j̄ + 3v 2 · k̄
314 SUPRAFEŢE

şi
r̄u (0, 0) = ī + j̄, r̄v (0, 0) = ī,
de unde urmează E(0, 0) = r̄u2 (0, 0) = 1, F (0, 0) = r̄u (0, 0) · r̄v (0, 0) = 1 şi
G(0, 0) = r̄v2 (0, 0) = 2.
Avem şi u1 (t) = 1, v1 (t) = 1, u2 (t) = 1, v2 (t) = −2 pentru orice t ∈ R.
Înlocuind ı̂n expresia cosinusului unghiului ϕ făcut de cele două curbe
rezultă cos ϕ = − 45 , adică acest unghi este ϕ = arccos(− 45 ).

4. Elementul de arie. Aria unei suprafeţe

Fie suprafaţa simplă (Σ) de clasă C n , n ≥ 1, cu ecuaţia vectorială para-
metrică (Σ) : r̄ = r̄(u, v), (u, v) ∈ D ⊂ R2 . Considerăm liniile parametrice pe
suprafaţă care trec prin punctele M (u, v) ∈ (Σ) şi M (u , v  ) ∈ (Σ). Este evi-
dent că putem scrie coordonatele punctului M astfel: u = u + u − u = u + ∆u
şi v  = v + v  − v = v + ∆v. Porţiunea de suprafaţă mărginită de aceste
linii parametrice se numeşte paralelogram curbiliniu. Vârfurile acestui pa-
ralelogram curbiliniu vor fi punctele de pe suprafaţă M (u, v), M1 (u, v + ∆v),
M  (u + ∆u, v + ∆v), M2 (u + ∆u, v), iar aria sa A o vom aproxima prin aria
paralelogramului M M1 M  M2 . Este evident că aproximarea este cu atât mai
bună cu cât ∆u şi ∆v au valori mai mici.

Definiţia 15.10. Se numeşte element de arie pe (Σ) limita dσ a ariei A a

paralelogramului curbiliniu definit mai sus atunci când punctul M  tinde spre
punctul M , adică avem
dσ = lim A.
∆u→0,∆v→0

Din definiţia de mai sus obţinem

−−−→ −−−→
dσ = lim A= lim AM M 1 M
M2 = lim M M1 × M M2 .
∆u→0,∆v→0 ∆u→0,∆v→0 ∆u→0,∆v→0

Avem
−−−→ −−−→ −−→
M M1 = OM1 − OM = r̄(u, v + ∆v) − r̄(u, v)
−−−→ −−−→ −−→
M M2 = OM2 − OM = r̄(u + ∆u, v) − r̄(u, v)
 SUPRAFEŢE 315

şi putem scrie

−−−→ −−−→
M M1 × M M2  = (r̄(u, v + ∆v) − r̄(u, v)) × (r̄(u + ∆u, v) − r̄(u, v))

=  r̄(u+∆u,v)−r̄(u,v)
∆u × r̄(u,v+∆v)−r̄(u,v)
∆v ∆u∆v,
de unde rezultă
−−−→ −−−→
dσ = lim∆u→0,∆v→0 M M1 × M M2 

= lim∆u→0,∆v→0  r̄(u+∆u,v)−r̄(u,v)
∆u × r̄(u,v+∆v)−r̄(u,v)
∆v ∆u∆v

= r̄u (u, v) × r̄v (u, v)dudv.

Aşa cum am văzut (observaţia 15.6), avem

r̄u (u, v) × r̄v (u, v) = E(u, v)G(u, v) − F 2 (u, v)
şi elementul de arie poate fi scris

dσ = E(u, v)G(u, v) − F 2 (u, v)dudv.
Observaţia 15.7. Din definiţia integralei de suprafaţă de speţa I (vezi
[8]) rezultă că aria suprafeţei (Σ) este dată de
  
A(Σ) = dσ = E(u, v)G(u, v) − F 2 (u, v)dudv.
(Σ) D

Mai departe, dacă suprafaţa (Σ) este dată explicit

(Σ) : z = f (x, y), (x, y) ∈ D,
atunci, aşa cum am văzut ı̂n subcapitolul precendent, avem E(x, y) = 1 +
fx2 (x, y), F (x, y) = fx (x, y)fy (x, y), G(x, y) = 1 + fy2 (x, y), ı̂ntr-un punct oare-
care M (x, y, z) de pe suprafaţă, şi astfel elementul de arie va fi
 
dσ = E(x, y)G(x, y) − F 2 (x, y)dxdy = 1 + fx2 (x, y) + fy (x, y)2 dxdy.

Exemplu 15.5. Să se determine elementul de arie pe următoarele suprafe-

ţe:
(1) (Σ) : r̄ = r̄(u, v) = (u + v) · ī + (u − v) · j̄ + (u2 − v 2 ) · k̄;
2 2
(2) (Σ) : z = x9 − y4 .
(1) Avem r̄u (u, v) = ī + j̄ + 2u · k̄ şi r̄v (u, v) = ī − j̄ − 2v · k̄, de unde rezultă
E(u, v) = r̄u2 (u, v) = 2 + 4u2 , F (u, v) = r̄u (u, v) · r̄v (u, v) = −4uv,

G(u, v) = r̄v2 (u, v) = 2 + 4v 2 .

Elementul de arie pe suprafaţa (Σ) va fi

dσ = E(u, v)G(u, v) − F 2 (u, v)dudv
 √
= (2 + 4u2 )(2 + 4v 2 ) − 16u2 v 2 dudv = 2 2u2 + 2v 2 + 1dudv
316 SUPRAFEŢE

2 2
(2) Definim aplicaţia f : R2 → R, f (x, y) = x9 − y4 şi rezultă
2 1
fx (x, y) = x, fy (x, y) = − y,
9 2
de unde obţinem elementul de arie
 '
4 1
dσ = 1 + fx (x, y) + fy (x, y) dxdy = 1 + x2 + y 2 dxdy.
2 2
81 4
Exemplu 15.6. Să se calculeze aria suprafeţei
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = u cos v · ī + u sin v · j̄ + u · k̄, (u, v) ∈ D = [0, 1] × [0, 1].
Pentru ı̂nceput avem
r̄u (u, v) = cos v · ī + sin v · j̄ + k̄, r̄v = −u sin v · ī + u cos v · j̄
şi, prin urmare,
E(u, v) = r̄u2 (u, v) = 2, F (u, v) = r̄u (u, v) · r̄v (u, v) = 0,

G(u, v) = r̄v2 (u, v) = u2 .

Astfel, elementul de arie al suprafeţei (Σ) va fi
 √
dσ = E(u, v)G(u, v) − F 2 (u, v)dudv = 2u2 dudv,
iar aria sa este
  √  1√  √
1 √ u2 1 2
A(Σ) = dσ = 2u2 dudv = 2u2 du · dv = 2 |0 = .
Σ D 0 0 2 2
5. Contactul dintre o curbă şi o suprafaţă. Sfera osculatoare şi
cercul osculator ale unei curbe ı̂n spaţiu
Fie suprafaţa simplă de clasă C n , n ≥ 1, dată implicit (Σ) : F (x, y, z) = 0
şi curba simplă de clasă C n dată prin ecuaţia parametrică
(γ) : r̄ = r̄(t) = x(t) · ī + y(t) · j̄ + z(t) · k̄, t ∈ I ⊂ R.
Punctele de intersecţie dintre curbă şi suprafaţă sunt date de soluţiile
sistemului format din ecuaţia suprafeţei şi ecuaţiile curbei:


 F (x, y, z) = 0

x = x(t)
,

 y = y(t)

z = z(t)
sau, echivalent, de ecuaţia
(15.1) φ(t) = (F ◦ r̄)(t) = F (x(t), y(t), z(t)) = 0.
Funcţia φ : I → R definită mai sus se numeşte funcţia de contact dintre curba
(γ) şi suprafaţa (Σ).
Definiţia 15.11. Spunem că (γ) şi (Σ) au un contact de ordin mai mare
sau egal cu m ≤ n ı̂n punctul comun M0 (t0 ) = M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (γ) ∩ (Σ), unde
x0 = x(t0 ), y0 = y(t0 ), z0 = z(t0 ), dacă t0 este o rădăcină de ordin cel puţin
m + 1 a ecuaţiei (15.1).
 SUPRAFEŢE 317

Avem următorul rezultat imediat

Propoziţia 15.3. Curba (γ) şi suprafaţa (Σ) au ı̂n punctul comun M0 (t0 )
= M (x0 , y0 , z0 ) un contact de ordin exact m < n dacă şi numai dacă
φ(t0 ) = 0, φ (t0 ) = 0, . . . , φ(m) (t0 ) = 0, φ(m+1) (t0 ) = 0.
Exemplu 15.7. Să se determine ordinul contactului dintre curba
(γ) : r̄ = r̄(t) = tet · ī + et · j̄ + t · k̄, t∈R
şi suprafaţa
(Σ) : x − 2 ln y + ez − 1 = 0, x, z ∈ R, y > 0
ı̂n punctul comun M0 (0, 1, 0).
Coordonata lui M0 pe curbă este t0 = 0. Ecuaţiile parametrice ale lui (γ)
sunt 
 x = x(t) = tet
(γ) : y = y(t) = et , t ∈ R,

z = z(t) = t
iar funcţia de contact dintre curbă şi suprafaţă este φ : R → R,
φ(t) = x(t) − 2 ln y(t) + ez(t) − 1 = tet − 2t + et − 1 = (t + 1)et − 2t − 1.
Avem φ(0) = 0, φ (t) = (t+2)et −2, φ (0) = 0, φ (t) = (t+3)et , φ (0) = 3 = 0,
deci (γ) şi (Σ) au ı̂n punctul M0 un contact de ordinul m = 1.
Propoziţia 15.4. Fie M0 (t0 ) ∈ (γ) un punct neinflexionar al curbei sim-
ple (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ I ⊂ R, de clasă C n , n ≥ 2. Atunci planul osculator al
curbei ı̂n acest punct are un contact de ordin m ≥ 2 cu (γ).
Demonstraţie. Reamintim că ecuaţia planului osculator al curbei ı̂n
punctul M0 (t0 ) este
(Po ) : (r̄ − r̄(t0 ), r̄ (t0 ), r̄ (t0 )) = 0,
adică

x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )

(Po ) :

x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )

= 0,

x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )

de unde obţinem





y (t0 ) z  (t0 )

x (t0 ) z  (t0 )

(Po ) :


· (x − x(t0 )) −


x (t0 ) z  (t0 )
· (y − y(t0 ))
y (t0 ) z  (t0 )

x (t ) y  (t0 )

 0
· (z − z(t0 )) = 0

x (t0 ) y  (t0 )
Funcţia de contact dintre curbă şi planul osculator va fi φ : I → R,





y (t0 ) z  (t0 )

x (t0 ) z  (t0 )

φ(t) =


(x(t) − x(t0 )) −

(y(t) − y(t0 ))
y (t0 ) z  (t0 )
x (t0 ) z  (t0 )

x (t ) y  (t0 )

 0
(z(t) − z(t0 )) = 0

x (t0 ) y  (t0 )
318 SUPRAFEŢE

Evident avem φ(t0 ) = 0 şi, apoi,





y (t0 ) z  (t0 )

x (t0 ) z  (t0 )



φ (t0 ) =

· x (t ) −

· y (t0 )
y (t0 ) z (t0 )

 0
x (t0 ) z  (t0 )



x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )

x (t ) y  (t0 )


 0
· z (t0 ) =
x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )




=0

x (t0 ) y  (t0 )
x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )

y  (t0 ) z  (t0 )


x (t0 ) z  (t0 )

φ (t

0) =
· x (t0 ) −


· y (t0 )
y  (t0 ) z  (t0 )
x (t0 ) z  (t0 )





x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )

x (t ) y  (t0 )


 0
· z (t0 ) =
x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )




= 0,

x (t0 ) y  (t0 )
x (t0 ) y  (t0 ) z  (t0 )

adică planul şi curba au un contact de ordin cel puţin 2 ı̂n punctul M0 (t0 ).

Definiţia 15.12. Fie (γ) o curbă simplă de clasă C n , n ≥ 3, şi punctul
M0 ∈ (γ). Se numeşte sfera osculatoare a curbei ı̂n M0 o sferă care are ı̂n
acest punct un contact de ordin m ≥ 3 cu (γ).

Teorema 15.5. În fiecare punct neplanar M0 (s0 ) al curbei simple de clasă
C n , n ≥ 3, parametrizată prin lungimea de arc,
(γ) : r̄ = r̄(s) = x(s) · ī + y(s) · j̄ + z(s) · k̄, s ∈ I
există şi este unică sfera osculatoare cu centrul C având vectorul de poziţie
1 κ̇(s0 )
r̄C = r̄(s0 ) + · r̄¨(s0 ) − · (r̄(s
˙ 0 ) × r̄¨(s0 ))
κ2 (s0 ) 3
κ (s0 )τ (s0 )
şi raza dată de
1 κ̇2 (s0 )
R2 = + ,
κ2 (s0 ) κ4 (s0 )τ 2 (s0 )
unde κ(s0 ) şi τ (s0 ) sunt curbura şi respectiv torsiunea lui (γ) ı̂n punctul
M0 (s0 ).
 SUPRAFEŢE 319

Demonstraţie. Căutăm ecuaţia sferei osculatoare sub forma vectorială:

(S) : (r̄ − r̄C ) · (r̄ − r̄C ) − R2 = 0
şi avem funcţia de contact dintre curba (γ) şi sfera (S):
φ : I → R, φ(s) = (r̄(s) − r̄C )2 − R2 .
Pentru a avea un contact de ordin mai mare sau egal cu 3 ı̂ntre curbă şi sferă
ı̂n punctul M0 (s0 ) trebuie să fie ı̂ndeplinite condiţiile:
φ(s0 ) = 0, φ (s0 ) = 0, φ (s0 ) = 0 şi φ (0) = 0.
Folosind formulele lui Frenet ı̂n punctul M0 (s0 ) obţinem, prin calcul direct,
φ(s0 ) = (r̄(s0 ) − r̄C )2 − R2 = 0

φ (s0 ) = 2(r̄(s0 ) − r̄C ) · T̄ (s0 ) = 0

φ (s0 ) = 2[T̄ 2 (s0 ) + (r̄(s0 ) − r̄C )κ(s0 )N̄ (s0 )] = 0

φ (s0 ) = 2(r̄(s0 ) − r̄C ) · (−κ2 (s0 )T̄ (s0 ) + κ̇(s0 )N̄ (s0 )

+κ(s0 )τ (s0 )B̄(s0 )) = 0,

unde T̄ (s0 ) = r̄(s ˙ 0 ), N̄ (s) = ¨ 1 r̄¨(s0 ) şi B̄(s0 ) = ¨ 1 (r̄(s ˙ 0 ) × r̄¨(s0 ))
r̄ (s0 ) r̄ (s0 )
sunt versorii reperului lui Frenet ı̂n punctul M0 . Din a doua ecuaţie rezultă
(r̄(s0 ) − r̄C ) ⊥ T̄ (s0 ), adică vectorul r̄(s0 ) − r̄C se află ı̂n planul determinat de
vectorii N̄ (s0 ) şi B̄(s0 ), deci există α, β ∈ R astfel ı̂ncât
r̄(s0 ) − r̄C = α · N̄ (s0 ) + β · B̄(s0 ).
Înlocuind ı̂n ultimele două ecuaţii obţinem imediat
1 κ̇(s0 )
α=− şi β = 2 ,
κ(s0 ) κ (s0 )τ (s0 )
şi, mai departe, expresia vectorului de poziţie al centrului sferei osculatoare.
Acum, din prima ecuaţie, rezultă
1 κ̇2 (s0 )
R2 = + ,
κ2 (s0 ) κ4 (s0 )τ 2 (s0 )
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Observaţia 15.8. Vectorul de poziţie al centrului sferei osculatoare a
curbei (γ) ı̂n punctul M0 (s0 ) se poate scrie cu ajutorul versorilor reperului lui
Frenet ı̂n M0 astfel:
1 κ̇(s0 )
r̄C = r̄(s0 ) + · N̄ (s0 ) − 2 · B̄(s0 ).
κ(s0 ) κ (s0 )τ (s0 )
Observaţia 15.9. Dacă avem curba (γ) dată printr-o parametrizare ar-
bitrară (γ) : r̄ = r̄(t), t ∈ J, atunci versorii reperului lui Frenet ı̂ntr-un punct
oarecare al curbei vor fi
1
N̄ (t) =  · (r̄ (t) × (r̄ (t) × r̄ (t))
r̄ (t) · r̄ (t) × r̄ (t)

320 SUPRAFEŢE

1
B̄(t) = · (r̄ (t) × r̄ (t)).
r̄ (t) × r̄ (t)
Avem şi
dκ dκ dt κ (t0 ) κ (t0 )
κ̇(s0 ) = (s0 ) = (t0 ) · (s0 ) =  = 
ds dt ds s (t0 ) r̄ (t0 )
ı̂n punctul M0 (s0 ) = M0 (t0 ) de pe curbă.
Centrul sferei osculatoare ı̂n M0 va avea vectorul de poziţie
κ
(t0 )
r̄C = r̄(t0 ) + 1
κ(t0 ) · N̄ (t0 ) − κ2 (t0 )·τ (t0 )·r̄
(t0 )
· B̄(t0 )

= r̄(t0 ) + 1
κ(t0 )·r̄
(t0 )·r̄
(t0 )×r̄

(t0 ) · (r̄ (t0 ) × (r̄ (t0 ) × r̄ (t0 ))

κ (t0 )
− κ2 (t0 )·τ (t0 )·r̄
(t



0 )·r̄ (t0 )×r̄ (t0 )
· (r̄ (t0 ) × r̄ (t0 )),
iar raza sferei este dată de
1 κ2 (s0 )
R2 = + .
κ2 (t0 ) κ4 (t0 ) · τ 2 (t0 ) · r̄ (t0 )2
Observaţia 15.10. Dacă punctul M0 (s0 ) este un punct planar al curbei,
adică dacă avem τ (s0 ) = 0 ı̂n acest punct, atunci, intuitiv, sfera osculatoare
coincide cu planul osculator.
Teorema 15.6. Fie o curbă (γ) ca ı̂n teorema 15.5. Atunci, ı̂ntr-un punct
neplanar M0 (s0 ) al lui (γ), intersecţia dintre planul osculator al curbei şi sfera
sa osculatoare este un cerc al cărui centru C0 are vectorul de poziţie
1
r̄C0 = r̄(s0 ) + 2 r̄¨(s0 ),
κ (s0 )
1
iar raza sa este R0 = κ(s0 ) . Acest cerc se numeşte cercul osculator al curbei
ı̂n punctul M0 .
Demonstraţie. Aşa cum ştim din capitolul dedicat studiului sferei, vec-
−−→
torul CC0 este normal la planul de secţiune, adică, ı̂n cazul nostru, la planul
osculator. Dar versorul normal la acest plan este versorul director al binor-
−−→
˙ 0 ) × r̄¨(s0 )) şi, prin urmare, CC0  B̄(s0 ), iar
malei la curbă B̄(s0 ) = r̄¨(s1 ) (r̄(s
0
ecuaţia dreptei (CC0 ) va fi
(CC0 ) : r̄ = r̄C + α · B̄(s0 ), α ∈ R.
Astfel vectorul de poziţie al punctului C0 va fi r̄C0 = r̄C ± α0 · B̄(s0 ), unde
α0 este distanţa de la centrul sferei osculatoare la planul osculator. De aici
obţinem
1  κ̇(s0 ) 
r̄C0 = r̄(s0 ) + · N̄ (s0 ) + − 2 ± α0 · B̄(s0 ).
κ(s0 ) κ (s0 )τ (s0 )
Deoarece punctele M0 şi C0 aparţin planului osculator atunci şi vectorul r̄C0 −
r̄(s0 ) aparţine acestui plan, deci este ortogonal pe versorul B̄(s0 ). Rezultă
κ̇(s0 )
(r̄C0 − r̄(s0 )) · B̄(s0 ) = − 2
± α0 = 0,
κ (s0 )τ (s0 )
 SUPRAFEŢE 321

iar vectorul de poziţie al lui C0 este

1
r̄C0 = r̄(s0 ) + · r̄¨(s0 ).
κ(s0 )r̄¨(s0 )
Raza cercului de secţiune este
−−−→ ) )
) 1 ) 1
R0 = CM0  = ) · r̄¨(s0 )) = .
κ(s0 )r̄¨(s0 ) κ(s0 )


Observaţia 15.11. Dacă punctul M0 este un punct inflexionar atunci, ca
şi ı̂n plan, intuitiv, cercul osculator se confundă cu tangenta la curbă ı̂n M0 .
Exemplu 15.8. Să se determine sfera osculatoare şi cercul osculator ale
curbei parametrizate prin lungimea de arc
(γ) : r̄ = r̄(s) = es · ī + (s + 1) · j̄ + (s2 + s) · k̄, s ∈ R,
ı̂n punctul M0 (s0 = 0) ∈ (γ).
Avem
...
˙
r̄(s) = es · ī + j̄ + (2s + 1) · k̄, r̄¨(s) = es · ī + 2 · k̄ şi r̄ (s) = es · ī
şi, prin urmare,
...
˙
r̄(0) = ī + j̄ + k̄, r̄¨(0) = ī + 2 · k̄ şi r̄ (0) = ī.
Putem calcula curbura şi torsiunea curbei ı̂n punctul M0 (0):
...
√ ˙
(r̄(0), r̄¨(0), r̄ (0)) 2
κ(0) = r̄(0) = 5 şi τ (0) =
¨ =√ .
r̄(0)
¨ 5
Într-un punct oarecare M (s) al curbei (γ) curbura este dată de expresia

κ(s) = r̄¨(s) = 4 + e2s ,
2s
deci derivata funcţiei curbură este κ (s) = − √4+e
e
2s
. Astfel, ı̂n M0 (0) avem
κ (0) = − 15 .
Tinând cont şi de

ī j̄ k̄

˙r̄(0) × r̄¨(0) =

1 1 1
= 2 · ī + j̄ − k̄,

1 0 2

conform teoremei 15.5, vectorul de poziţie al centrului sferei osculatoare a lui

(γ) ı̂n punctul M0 este
κ̇(0)
r̄C = r̄(0) + 1
κ2 (0)
· r̄¨(0) − κ3 (0)τ (0)
· (r̄(0)
˙ × r̄¨(0))

25 · ī + 50 · j̄ − 50 · k̄,
31 51 1
=

25 , 50 , − 50 ), iar raza sferei osculatoare

C( 31 51 1
adică avem este
! √
1 κ̇2 (0) 26 5
R= 2
+ 4 2
= .
κ (0) κ (0)τ (0) 25
322 SUPRAFEŢE

Vectorul de poziţie al centrului cercului osculator al curbei ı̂n M0 este

1 6 2
r̄C0 = r̄(0) + 2 r̄¨(0) = · ī + j̄ + · k̄,
κ (0) 5 5
√
5
deci avem C0 ( 65 , 1, 25 ), iar raza cercului osculator este R = 1
|κ(0) = 5 .

6. Înfăşurătoarea unei familii de suprafeţe

Fie familia de suprafeţe simple de clasă C n , n ≥ 2, reprezentate implicit
(Σλ ) : F (x, y, z, λ) = 0, λ ∈ I ⊂ R,
unde I este un interval deschis, F este de clasă cel puţin C 2 ı̂n raport cu
parametrul λ, iar ∂F
∂λ nu se anulează identic pe nici o suprafaţă (Σλ ).
Definiţia 15.13. Se numeşte ı̂nfăşurătoarea familiei de suprafeţe (Σλ ) o
suprafaţă regulată (Σ) care este tangentă la toate componentele familiei, astfel
ı̂ncât orice punct al lui (Σ) se află şi pe o suprafaţă (Σλ ).
Observaţia 15.12. Nu toate familiile de suprafeţe admit o ı̂nfăşurătoare.
Teorema 15.7. Dacă familia de suprafeţe
(γλ ) : F (x, y, z, λ) = 0, λ∈I⊂R
ca mai sus, admite o ı̂nfăşurătoare (Σ) atunci punctele acesteia verifică sis-
temul de ecuaţii

F (x, y, z, λ) = 0
(15.2) ,
Fλ (x, y, z, λ) = 0
∂F
unde am notat Fλ = ∂λ .
Demonstraţie. Fie
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = x(u, v) · ī + y(u, v) · j̄ + z(u, v) · k̄, (u, v) ∈ D ⊂ R2
ı̂nfăşurătoarea familiei de suprafeţe (Σλ ). Ecuaţia planului tangent la suprafa-
ţa (Σ) ı̂ntr-un punct oarecare M (u, v) al acesteia este
(P ) : (r̄ − r̄(u, v), r̄u (u, v), r̄v (u, v)) = 0.
Din definiţia ı̂nfăşurătorii rezultă că, pentru fiecare M (u, v) ∈ (Σ), există
λ = λ(u, v) ∈ I astfel ı̂ncât M ∈ (Σλ ), iar planul (P ) este tangent la (Σλ ) ı̂n
M . Putem defini aplicaţia φ : D → R, prin
φ(u, v) = F (x(u, v), y(u, v), z(u, v), λ(u, v)),
şi, din M ∈ (Σ) ∩ (Σλ ) obţinem φ(u, v) = 0, de unde, derivând ı̂n raport cu u,
urmează
∇(x, y, z, λ) · r̄u (u, v) + Fλ (x, y, z, λ) · λu (u, v) = 0,
şi derivând ı̂n raport cu v avem
∇(x, y, z, λ) · r̄v (u, v) + Fλ (x, y, z, λ) · λv (u, v) = 0.
Cum vectorul N̄ = ∇F (x, y, z, λ) este normal la planul (P ) rezultă
∇F (x, y, z, λ) ⊥ r̄u (u, v), ∇F (x, y, z, λ) ⊥ r̄v (u, v),
 SUPRAFEŢE 323

adică
∇F (x, y, z, λ) · r̄u (u, v) = 0 şi ∇F (x, y, z, λ) · r̄v (u, v) = 0.
Astfel
Fλ (x, y, z, λ) · λu (u, v) = 0 şi Fλ (x, y, z, λ) · λv (u, v) = 0.
Dacă Fλ (x, y, z, λ) = 0 atunci λu (u, v) = λv (u, v) = 0, deci λ = constant pe o
vecinătate a lui (u, v) inclusă ı̂n D, ceea ce implică faptul că (Σ) şi (Σλ ) au
ı̂n comun o porţiune de suprafaţă. Cum aceasta este o contradicţie urmează
Fλ (x, y, z, λ) = 0.

Definiţia 15.14. Punctele care satisfac sistemul (15.2) se numesc puncte
caracteristice ale familiei (Σλ ) iar mulţimea acestor puncte se numeşte ı̂nfă-
şurătoarea ı̂n sens larg a familiei.
Observaţia 15.13. Pentru fiecare λ ∈ I ecuaţia Fλ (x, y, z, λ) = 0 deter-
mină o suprafaţă şi, astfel, sistemul (15.2) determină o curbă (γλ ) situată pe
(Σλ ) şi pe (Σ). Aceste curbe se numesc curbele caracteristice ale familiei de
suprafeţe (Σλ ).

Observaţia 15.14. Dacă de-a lungul unei curbe caracteristice (γλ ) avem
∇F × ∇Fλ = 0 atunci (γλ ) este o curbă regulată şi ı̂n fiecare punct al ei (γλ )
şi (Σ) au aceleaşi plane tangente.
Curbele caracteristice ale unei familii de suprafeţe formează o familie de
curbe ı̂n spaţiu dată de ecuaţiile

F (x, y, z, λ) = 0
(γλ ) : , λ ∈ I.
Fλ (x, y, z, λ) = 0

Definiţia 15.15. Înfăşurătoarea familiei de curbe caracteristice (γλ ) ale

familiei de suprafeţe (Σλ ), dacă există, se numeşte muchia cuspidală a familiei
(Σλ ).
324 SUPRAFEŢE

Observaţia 15.15. Coordonatele punctelor muchiei cuspidale, dacă acea-

sta există, satisfac sistemul de ecuaţii

 F (x, y, z, λ) = 0
Fλ (x, y, z, λ) = 0 .

Fλλ (x, y, z, λ) = 0
Din teorema 14.25 obţinem
Teorema 15.8. Dacă ı̂ntr-un punct caracteristic M0 al familiei de suprafe-
ţe (γλ ) sunt verificate condiţiile

Fx F F

y z

Fλx Fλy Fλz
= 0 şi Fλλλ (M0 ) = 0,

Fλλx Fλλy Fλλz

|M0

unde aplicaţia F este de clasă n ≥ 3, atunci există o vecinătate deschisă

C n,
V0 ⊂ R a lui M0 pe care există muchia cuspidală a familiei de suprafeţe.
3

Exemplu 15.9. În [10] este determinată ı̂nfăşurătoarea familiei de plane

normale ale unei curbe simple (γ) de clasă C n , n ≥ 3, şi muchia cuspidală a
acestei familii.
Se arată că, dacă (γ) este parametrizată prin lungimea de arc (γ) : r̄ =
r̄(s), atunci ı̂nfăşurătoarea familiei de plane normale are ecuaţia
1 v
(Σ) : r̄ = r̄(s, v) = r̄(s) + 2 r̄¨(s) + ˙
(r̄(s) × r̄¨(s)),
κ (s) κ(s)
unde κ este funcţia curbură a lui (γ).
Ecuaţia muchiei cuspidale este
1 κ̇(s)
(Γ) : r̄ = r̄(s) + 2 · r̄¨(s) − 3 · (r̄(s)
˙ × r̄¨(s)),
κ (s) κ (s)τ (s)
adică (Γ) este locul geometric al centrelor sferelor osculatoare ale lui (γ).
Exemplu 15.10. În continuare vom determina ı̂nfăşurătoarea familiei de
plane osculatoare ale unei curbe simple (γ) de clasă C n , n ≥ 3, fără puncte
planare sau inflexionare, şi muchia cuspidală a acestei familii.
Considerăm curba (γ) parametrizată natural (γ) : r̄ = r̄(s), s ∈ I, şi avem
ecuaţia planului osculator ı̂ntr-un punct oarecare al curbei
(Ps ) : (r̄ − r̄(s), r̄(s),
˙ r̄¨(s)) = 0,
care, folosind versorii T̄ (s), N̄ (s) şi B̄(s) ai reperului lui Frenet, poate fi scrisă
sub formele
(Ps ) : F (x, y, z, s) = (r̄ − r̄(s)) · B̄(s) = 0,
unde r̄ = x · ī + y · j̄ + z · k̄, sau
(15.3) (Ps ) : r̄ = r̄(s) + u · T̄ (s) + v · N̄ (s).
Folosind a treia ecuaţie a lui Frenet rezultă că ı̂nfăşurătoarea familiei
planelor osculatoare este dată de

F (x, y, z, s) = F (x, y, z, s) = (r̄ − r̄(s)) · B̄(s) = 0
,
Fs (x, y, z, s) = (r̄ − r̄(s)) · B̄(s) = (r̄ − r̄(s)) · (−τ (s)N̄ (s)) = 0
 SUPRAFEŢE 325

unde τ este funcţia torsiune a curbei (γ). Din a doua ecuaţie rezultă
(u · T̄ (s) + v · N̄ (s)) · (−τ (s)N̄ (s)) = −vτ (s) = 0,
de unde avem v = 0, deoarece τ (s) = 0 ı̂n orice punct al curbei. Acum,
ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia (15.3) (care este echivalentă cu prima ecuaţie a sistemului),
obţinem ecuaţia ı̂nfăşurătorii:
(15.4) (Σ) : r̄ = r̄(u, s) = r̄(s) + u · T̄ (s) = r̄(s) + u · r̄(s).
˙
Ecuaţia muchiei cuspidale va fi dată de următorul sistem de ecuaţii, obţinut
folosind formulele lui Frenet,


 F (x, y, z, s) = (r̄ − r̄(s)) · B̄(s) = 0
 F (x, y, z, s) = (r̄ − r̄(s)) · (−τ (s)N̄ (s)) = 0
s
.

 F (x, y, z, s) = (r̄ − r̄(s)) · (−τ̇ (s)N̄ (s) − τ (s)N̄˙ (s))
 ss
= (r̄ − r̄(s)) · (−κ(s)τ (s)T̄ (s) − τ̇ (s)N̄ (s) + τ 2 (s)B̄(s))
Aşa cum am văzut, din primele două ecuaţii rezultă ecuaţia (15.4) şi, ı̂nlocuind
ı̂n a treia ecuaţie, avem
u · T̄ (s) · (−κ(s)τ (s)T̄ (s) − τ̇ (s)N̄ (s) + τ 2 (s)B̄(s)) = 0,
de unde −uκ(s)τ (s) = 0, adică u = 0. Acum, ı̂nlocuind u = 0 ı̂n (15.4),
obţinem ecuaţia muchiei cuspidale: r̄ = r̄(s). Astfel muchia cuspidală este
chiar curba (γ).

7. Generări de suprafeţe
7.1. Suprafeţe riglate.
Definiţia 15.16. O suprafaţă se numeşte suprafaţă riglată dacă există o
familie de drepte cu următoarele proprietăţi:
(1) orice dreaptă din familie este situată pe suprafaţă;
(2) prin orice punct al suprafeţei trece cel puţin o dreaptă din familie.
O familie de drepte cu aceste proprietăţi se numeşte sistem de generatoare
rectilinii pentru suprafaţă.
Aşa cum am văzut ı̂n capitolul Cuadrice, hiperboloidul cu o pânză şi
paraboloidul hiperbolic sunt suprafeţe riglate. În cele ce urmează vom prezenta
alte trei tipuri de astfel de suprafeţe.
7.1.1. Suprafeţe cilindrice.
Definiţia 15.17. Fie o dreaptă (d) şi o curbă (γ) ı̂n spaţiu. Locul geo-
metric al punctelor situate pe dreptele paralele cu (d) care intersectează (γ) se
numeşte suprafaţă cilindrică. Curba (γ) se numeşte curba directoare a acestei
suprafeţe.
Dacă ecuaţia vectorială parametrică a dreptei (d) este (d) : r̄ = r̄(v) =
r̄0 +v·ā, unde r̄0 este vectorul de poziţie al unui punct de pe dreaptă şi vectorul
constant ā este vectorul său director, iar ecuaţia vectorială parametrică a
curbei directoare este (γ) : r̄ = r̄(u), atunci obţinem imediat ecuaţia suprafeţei
cilindrice:
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = r̄(u) + v · ā.
326 SUPRAFEŢE

Avem r̄u (u, v) = r̄ (u) şi r̄v (u, v) = ā, deci planul tangent al unei astfel de
suprafeţe ı̂ntr-un punct oarecare P (u, v) al lui (Σ) va fi dat de ecuaţia
(π) : (r̄ − r̄(u, v), r̄ (u), ā) = 0 ⇔ (P ) : (r̄ − r̄(u), r̄ (u), ā) = 0,
deoarece ā ⊥ (r̄ (u)×ā), iar normala la suprafaţă ı̂n acest punct este N̄ (u, v) =
r̄ (u) × ā.
Observaţia 15.16. Se observă că ı̂n toate punctele situate pe fiecare
dreaptă (du ) determinată de punctele cu vectorii de poziţie r̄0 şi r̄(u), cu
u fixat, avem acelaşi plan tangent şi aceeaşi normală la suprafaţă.

Dacă dreapta (d) este dată cu ajutorul ecuaţiilor generale

 
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A1 B1 C1
(d) : , rang = 2,
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 A2 B2 C2
iar curba directoare este dată implicit

F (x, y, z) = 0
(γ) : ,
G(x, y, z) = 0
atunci dreptele paralele cu (d) vor avea ecuaţiile de forma

A1 x + B1 y + C1 z = λ
(dλ,µ ) ,
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = µ
unde λ şi µ sunt parametri reali, şi condiţia ca o astfel de dreaptă să inter-
secteze (γ) este ca sistemul


 F (x, y, z) = 0

G(x, y, z) = 0

 A1 x + B1 y + C1 z = λ

A2 x + B2 y + C2 z + D2 = µ
să fie compatibil. Eliminând x, y şi z ı̂ntre aceste ecuaţii obţinem condiţia de
compatibilitate a sa, de forma φ(λ, µ) = 0. Înlocuind λ şi µ ı̂n această condiţie
rezultă ecuaţia implicită a suprafeţei cilindrice:
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ(A1 x + B1 y + C1 z, A2 x + B2 y + C2 z) = 0.
 SUPRAFEŢE 327

Exemplu 15.11. Cilindrii pătratici, adică cilindrul eliptic:

x2 y 2
(CE) : + 2 − 1 = 0,
a2 b
cilindrul hiperbolic:
x2 y 2
(CH) : − 2 − 1 = 0,
a2 b
şi cilindrul parabolic:
(CP b) : y 2 = 2px, x > 0,
studiaţi ı̂n capitolul Cuadrice sunt exemple de suprafeţe cilindrice. Dacă aceste
suprafeţe sunt date ı̂n reperul considerat prin ecuaţiile de mai sus (ecuaţiile
2 2
canonice) atunci curbele lor directoare sunt elipsa (E) : xa2 + yb2 − 1 = 0,
2 2
hiperbola (H) : xa2 − yb2 − 1 = 0 şi respectiv parabola (P ) : y 2 = 2px, x > 0,
situate ı̂n planul de coordonate (xOy), iar dreapta (d) este, ı̂n toate cazurile,
axa (Oz).
Exemplu 15.12. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice determinată
de dreapta

x − 2y = 0
(d) :
x+z =0
şi curba directoare

x2 − y 2 − z 2 − 1 = 0
(γ) : .
x+y+z =0
Dreptele paralele cu (d) sunt date de

x − 2y = λ
(dλ,µ ) , λ, µ ∈ R
x+z =µ
şi avem sistemul
 2

 x − y2 − z2 − 1 = 0

x+y+z =0
.

 x − 2y = λ

x+z =µ
Din ultimele trei ecuaţii rezultă x = λ − 2µ, y = −µ, z = 3µ − λ şi, ı̂nlocuind
ı̂n prima ecuaţie, obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului:
φ(λ, µ) = (λ − 2µ)2 − µ2 − (3µ − λ)2 − 1 = 0,
adică
φ(λ, µ) = 2λµ − 6λ2 − 1 = 0.
Ecuaţia suprafeţei cilindrice va fi
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ(x − 2y, x + z) = −5x2 − 24y 2 + 20xy + 2xz − 4yz − 1 = 0.
328 SUPRAFEŢE

7.1.2. Suprafeţe conice.

Definiţia 15.18. Fie un punct V şi o curbă (γ) ı̂n spaţiu. Locul geometric
al punctelor situate pe dreptele care trec prin V şi intersectează (γ) se numeşte
suprafaţă conică. Curba (γ) se numeşte curba directoare a acestei suprafeţe.
Dacă vectorul de poziţie al punctului V este r̄0 , iar ecuaţia vectorială
parametrică a curbei directoare este (γ) : r̄ = r̄(u), atunci o dreaptă care
trece prin V şi intersectează (γ) ı̂n punctul M (u) ∈ (γ) are vectorul director
r̄(u) − r̄0 , iar vectorul de poziţie al unui punct de pe această dreaptă (sau,
echivalent, ecuaţia suprafeţei conice) va fi:
(Σ) : r̄ = r̄(u, v) = r̄0 + v · (r̄(u) − r̄0 ) = (1 − v) · r̄0 + v · r̄(u).
Avem r̄u (u, v) = v · r̄ (u) şi r̄v (u, v) = r̄(u) − r̄0 , deci planul tangent la (Σ)
ı̂ntr-un punct oarecare P (u, v) de pe suprafaţă este
(π) : (r̄ − r̄(u, v), v · r̄ (u), r̄(u) − r̄0 ) = 0 ⇔ (P ) : (r̄ − r̄0 , r̄ (u), r̄(u) − r̄0 ) = 0,
deoarece (r̄(u) − r̄0 ) ⊥ (r̄ (u) × (r̄(u) − r̄0 ), iar normala la suprafaţă ı̂n acest
punct este N̄ (u, v) = r̄ (u) × (r̄(u) − r̄0 ).
Observaţia 15.17. Ca şi ı̂n cazul suprafeţelor cilindrice, ı̂n toate punctele
situate pe fiecare dreaptă (du ) determinată de punctele V şi M (u) ∈ (γ), cu
u fixat, avem acelaşi plan tangent şi aceeaşi normală la suprafaţă.

Dacă avem V (x0 , y0 , z0 ) atunci V poate fi privit ca fiind punctul de inter-

secţie al planelor (P1 ) : x − x0 = 0, (P2 ) : y − y0 = 0 şi (P3 ) : z − z0 = 0.
Astfel obţinem ecuaţia unei drepte oarecare din fasciculul de drepte care trec
prin V : 
x − x0 = λ(y − y0 )
(dλ,µ ) : ,
z − z0 = µ(y − y0 )
unde λ şi µ sunt parametri reali. Pentru ca o dreaptă  din fascicul să inter-
F (x, y, z) = 0
secteze curba (γ), dată prin ecuaţiile implicite (γ) : , trebuie
G(x, y, z) = 0
 SUPRAFEŢE 329

ca sistemul 

 F (x, y, z) = 0

G(x, y, z) = 0

 x − x0 = λ(y − y0 )

z − z0 = µ(y − y0 )
să fie compatibil. Determinând x, y şi z ı̂n funcţie de λ şi µ din trei dintre
ecuaţii şi apoi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia rămasă obţinem condiţia de compatibilitate
de forma φ(λ, µ) = 0, de unde rezultă ecuaţia implicită a suprafeţei conice:
x − x z − z 
0 0
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ , = 0.
y − y0 y − y0
Exemplu 15.13. Conul pătratic
x2 y 2 z 2
(CP ) : + 2 − 2 = 0.
a2 b c
este, aşa cum rezultă din studiul efectuat ı̂n capitolul Cuadrice, o suprafaţă
conică pentru care punctul V este originea O a reperului considerat, iar curba
2 2 2
directoare este elipsa (E) : xa2 + yb2 − hc2 = 0, situată ı̂n planul de ecuaţie
z = h = 0.
Exemplu 15.14. Să se determine ecuaţia suprafeţei conice determinată de
punctul V (1, 0, 1) şi curba directoare
 2
x + y 2 − 2z = 0
(γ) : .
x + 2y + 2z = 0

 x−1=0
Privit ca intersecţia a trei plane punctul V este dat de V : y=0 ,

z−1=0
iar dreptele care trec prin punct sunt

x − 1 = λy
(dλ,µ ) : , λ, µ ∈ R.
z − 1 = µy
O astfel de dreaptă intersectează curba (γ) dacă sistemul
 2

 x + y 2 − 2z = 0

x + 2y + 2z = 0

 x − 1 = λy

z − 1 = µy
−2λ+2µ+2
este compatibil. Din ultimele trei ecuaţii rezultă x = λ+2µ+2 , y = − λ+2µ+2
3

λ−µ+2
şi z = λ+2µ+2 , şi apoi, ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie avem condiţia de compati-
bilitate a sistemului
 −2λ + 2µ + 2 2  3 2 2λ − 2µ + 4
φ(λ, µ) = + − = 0,
λ + 2µ + 2 λ + 2µ + 2 λ + 2µ + 2
adică
φ(λ, µ) = 2λ2 + 8µ2 − 10λµ − 16λ − 20µ + 5 = 0.
330 SUPRAFEŢE

Ecuaţia suprafeţei conice este

 
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ x−1
y , z−1
y
= 2x2 + 5y 2 + 8z 2 − 16xy − 10xz − 20yz
+6x + 36y − 6z = 0.
7.1.3. Conoizi cu plan director.
Definiţia 15.19. Fie o dreaptă (d), un plan (P ) şi o curbă (γ) ı̂n spaţiu.
Locul geometric al punctelor situate pe dreptele paralele cu (P ) care inter-
sectează dreapta (d) şi curba (γ) se numeşte conoid cu plan director . Curba
(γ) se numeşte curba directoare a acestei suprafeţe.

În continuare, presupunem că dreapta (d) este dată de ecuaţiile

 
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A1 B1 C1
(d) : , rang = 2,
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 B2 C2
curba (γ) de ecuaţiile 
F (x, y, z) = 0
(γ) : ,
G(x, y, z) = 0
iar planul (P ) este dat de ecuaţia
(P ) : Ax + By + Cz + D = 0.
Un plan din fasciculul de plane cu axa (d), diferit de planul (P2 ), va avea
ecuaţia
(Pλ ) : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = λ(A2 x + B2 y + C2 z + D2 ),
unde λ este un parametru real. Astfel o dreaptă care intersectează pe (d) şi
este paralelă cu planul (P ) va avea ecuaţiile de forma

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = λ(A2 x + B2 y + C2 z + D2 )
(dλ,µ ) : , λ, µ ∈ R.
Ax + By + Cz = µ
O astfel de dreaptă intersectează curba (γ) dacă şi numai dacă sistemul


 F (x, y, z) = 0

G(x, y, z) = 0

 A1 x + B1 y + C1 z + D1 = λ(A2 x + B2 y + C2 z + D2 )

Ax + By + Cz = µ
 SUPRAFEŢE 331

este compatibil. Eliminând x, y şi z ı̂ntre ecuaţiile acestui sistem rezultă

condiţia de compatibilitate de forma φ(λ, µ) = 0. De aici se obţine ecuaţia
implicită a conoidului cu plan director:
A x + B y + C z + D 
1 1 1 1
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ , Ax + By + Cz = 0.
A2 x + B2 y + C2 z + D2
Exemplu 15.15. Să se determine ecuaţia conoidului cu plan director de-
terminat de dreapta

x−y =0
(d) : ,
z=0
planul (P ) : x + y + z = 0 şi curba directoare
 2
x + 2y 2 + z = 0
(γ) : .
x−z =0
Ecuaţia unei drepte care intersectează dreapta (d) şi este paralelă cu planul
(P ) va fi

x − y = λz
(dλ,µ ) : , λ, µ ∈ R.
x+y+z =µ
O dreaptă dată prin ecuaţiile de mai sus intersectează curba directoare (γ)
dacă şi numai dacă sistemul
 2

 x + 2y 2 + z = 0

x−z =0

 x − y = λz

x+y+z =µ
µ (1−λ)µ
este compatibil. Din ultimele trei ecuaţii rezultă x = z = 3−λ ,y= 3−λ şi,
ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie, obţinem condiţia de compatibilitate:
φ(λ, µ) = λ2 µ − 4λµ − λ + 3µ + 3 = 0
şi apoi ecuaţia conoidului cu plan director
 
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ x−y z , x + y + z
= x3 + y 3 + 3z 4 + 3z 3 − x2 y − 3x2 z
−xy 2 − 2xyz + 5y 2 z − 5xz 2 + 5yz 2 + 3xz 3 + 3yz 3 = 0
7.2. Suprafeţe de rotaţie.
Definiţia 15.20. Suprafaţa generată de o curbă (γ) care execută o mişcare
de rotaţie ı̂n jurul unei drepte fixe (d) se numeşte suprafaţă de rotaţie. Dreapta
(d) se numeşte axa de rotaţie a suprafeţei.

Observaţia 15.18. O suprafaţă de rotaţie poate fi gândită şi ca locul

geometric al punctelor situate pe cercurile situate ı̂n plane perpendiculare pe
dreapta (d), cu centrul pe această dreaptă, care intersectează curba (γ).
332 SUPRAFEŢE

În aplicaţii vom determina ecuaţia unei suprafeţe de rotaţie ı̂n modul su-
gerat de observaţia de mai sus. Astfel, dacă axa de rotaţie trece printr-un
punct C(x0 , y0 , z0 ) şi are vectorul director v̄(a, b, c) atunci un cerc cu centrul
pe (d), situat ı̂ntr-un plan (P ) perpendicular pe dreaptă, va fi cercul de secţiune
al unei sfere cu centrul C şi de rază variabilă, cu planul (P ), iar ecuaţiile sale
vor avea forma

(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = λ2
(Cλ,µ ) : ,
ax + by + cz = µ
unde λ şi µsunt doi parametri reali. Pentru ca aceste cercuri să intersecteze
F (x, y, z) = 0
curba (γ) : sistemul
G(x, y, z) = 0


 F (x, y, z) = 0

G(x, y, z) = 0

 (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = λ2

ax + by + cz = µ
trebuie să fie compatibil. Eliminând x, y şi z ı̂ntre ecuaţiile sistemului obţinem
condic tia de compatibilitate de forma φ(λ, µ) = 0, de unde urmează ecuaţia
suprafeţei de rotaţie:

(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ( (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 , ax + by + cz) = 0.
Exemplu 15.16. Să se determine ecuaţia suprafeţei de rotaţie având axa
de rotaţie (Oz) şi având drept curbă generatoare cercul
 2
x + (y − 2)2 + (z − 2)2 − 1 = 0
(γ) :
x=0
Această suprafaţă se numeşte tor circular.
Un punct de pe dreapta (Oz) este punctul O(0, 0, 0), iar vectorul director
al dreptei este v̄ = k̄ = (0, 0, 1). Astfel ecuaţiile unui cerc cu centrul pe (Oz),
situat intr-un plan perpendicular pe (Oz), vor fi
 2
x + y 2 + z 2 = λ2
(Cλ,µ ) : , λ, µ ∈ R.
z=µ
 SUPRAFEŢE 333

Sistemul format din ecuaţiile curbei (γ) şi ecuaţiile unui cerc (Cλ,µ ) este
 2

 x + (y − 2)2 + (z − 2)2 − 1 = 0

x=0
.

 x2 + y 2 + z 2 = λ2

z=µ

Din ultimele trei ecuaţii avem x = 0, y = λ2 − µ2 şi z = µ. Înlocuind ı̂n
prima ecuaţie obţinem condiţia de compatibilitate a acestui sistem:

φ(λ, µ) = ( λ2 − µ2 − 2)2 + (µ − 2)2 − 1 = 0
şi, de aici, ecuaţia torului
 
(Σ) : Ψ(x, y, z) = φ( x2 + y 2 + z 2 , z) = x2 +y 2 +z 2 −4 x2 + y 2 −4z +7 = 0.
 Glosar

acoperire liniară, 27 curbura, 269, 292

aplicaţie
liniară, 39 dedublare, 185
ortogonală, 104 defectul unei aplicaţii liniare, 41
autoadjunctă, 106 determinant, 7
asimptotă, 223 Gram, 93
automorfism, 55 diametru conjugat, 222
axă de simetrie a unei conice, 195 direcţie
asimptotică, 223
bază, 32 principală, 223
canonică, 33 distanţă, 92
ortogonală, 94 dreaptă directoare, 191
ortonormată, 94
ecuaţia
centru de simetrie al unei conice, 195 canonică
cerc osculator, 274, 320 a unei conice, 192
cilindru a unui plan, 160
eliptic, 245 a unei drepte, 148, 167
hiperbolic, 246 a unei sfere, 225
parabolic, 247 a unui cerc, 180
combinaţie liniară, 27 a unui plan, 158
con pătratic, 244 generală
conică, 191 a unui plan, 158
de gen a unei drepte, 148, 168
eliptic, 191 a unei sfere, 227
hiperbolic, 191 a unui cerc, 180
parabolic, 191 intrinsecă a unei curbe plane, 273
degenerată, 191 matricială
nedegenerată, 191 a unei aplicaţii liniare, 51
conoid cu plan director, 330 a unei funcţionale biliniare, 70
coordonate normală
carteziene, 129, 134 a unei drepte ı̂n plan, 151
cilindrice, 141 a unei sfere, 227
polare, 138, 140 a unui cerc, 181
corp, 22 a unui plan, 162
cuadrică riglată, 249 redusă
cuadrice, 237 a unei conice, 195
curbă a unei drepte, 148
algebrică de ordinul 2, 205 vectorială
de clasă C n , 256, 282 a unui plan, 158, 160
regulată, 257, 282 a unei drepte, 148, 166
simplă, 257, 282 a unei sfere, 225
335
336 Glosar

a unui cerc, 179 lege de compoziţie

ecuaţii externă, 21
ale unui cerc ı̂n spaţiu, 229 internă, 21
intrinseci ale unei curbe, 295 linii parametrice, 306
parametrice
ale unei drepte, 148, 167 matrice, 7
ale unei elipse, 197 a unei funcţionale biliniare, 70
ale unei hiperbole, 201 diagonală, 60
ale unei parabole, 203 unei funcţionale pătratice, 74
ale unei sfere, 226 a unei aplicaţii liniare, 51
ale unui cerc, 180 adjunctă, 11
scalare ale unei aplicaţii liniare, 50 antisimetrică, 10
element inversabilă, 10
de arc al unei curbe, 265, 289 nesingulară, 8
de arie al unei suprafeţe, 314 ortogonală, 12
elipsă, 191 pătratică, 7
elipsoid, 237 simetrică, 10
epimorfism, 42 singulară, 8
evoluta, 279 matrici
evolventa, 280 ı̂nlănţuite, 9
excentricitate, 191 echivalente, 8
expresie canonică metrică, 92
a unei funcţionale pătratice, 75 modul stâng, 23
monoid, 22
fascicul monomorfism, 41
de drepte, 154
norma, 91
de plane, 165
euclidiană, 91
focar, 191
nucleu, 41
formă
biliniară, 69 operator liniar, 55
pătratică, 74 de structură simplă, 60
formulele lui Frenet, 272, 295
funcţională panta unei drepte, 148
biliniară, 69 parabolă, 191
antisimetrică, 72 paraboloid eliptic, 242
degenerată, 72 paraboloid hiperbolic, 243
nedegenerată, 72 plan
polară, 74 osculator, 292
simetrică, 72 rectificator, 293
liniară, 67 normal, 285
pătratică, 74 tangent la o suprafaţă, 307
degenerată, 75 polinom caracteristic, 57
nedegenerată, 75 produs
dublu vectorial, 122
grup, 21 mixt, 123
scalar, 89, 115
hiperbolă, 191 vectorial, 118
hiperboloid cu două pânze, 240 proiecţia ortogonală, 102, 117
hiperboloid cu o pânză, 239 punct
inflexionar, 292
imagine, 42 planar, 298
inel, 22
izometrie, 105 rangul
izomorfism de spaţii liniare, 48 unei aplicaţii liniare, 42
 Glosar 337

unei funcţionale pătratice, 75 ı̂n spaţiu, 135

unei matrici, 8 pe dreaptă, 128
raza transpusa unei matrici, 9
de curbură, 269, 292
de torsiune, 294 urma unei matrici, 7
reper valoare proprie, 55
canonic, 192 vector, 24
cartezian, 127, 129, 133 de poziţie, 114, 127, 129, 134
ortonormat, 127, 129, 133 director, 127, 129
reperul lui Frenet, 272, 293 liber, 110
rotaţie propriu, 55
ı̂n plan, 130 vectori
ı̂n spaţiu, 136 coliniari, 55, 110
scalar, 24 coplanari, 110
segment orientat, 109 versor, 119
segmente orientate echipolente, 109
sfera osculatoare, 318
sistem
de generatori, 30
de vectori liniar dependent, 28
de vectori liniar independent, 28
compatibil, 14
de ecuaţii liniare, 13
de tip Cramer, 14
fundamental de soluţii, 18
incompatibil, 14
spaţiu
bidual al unui spaţiu liniar, 67
dual al unui spaţiu liniar, 67
euclidian, 89
liniar (vectorial), 23
liniar complex, 24
liniar real, 24
liniar normat, 91
metric, 92
spectrul unui operator liniar, 55
subspaţiu
liniar, 26
liniar normal, 101
propriu al unui operator liniar, 55
invariant, 56
suprafaţă
algebrică de ordinul 2, 251
cilindrică, 325
conică, 328
de rotaţie, 331
regulată, 303
riglată, 325
simplă, 304

torsiune, 294
transformări elementare, 8
translaţie
ı̂n plan, 130
 Bibliografie

[1] M. Anastasiei şi M. Crâşmăreanu. Lecţii de geometrie (Curbe şi suprafeţe). Editura
TehnoPress. Iaşi, 2005.
[2] A. Cărăuşu. Vector algebra, analytic and differential geometry. Editura PIM. Iaşi, 2003.
[3] V. Cruceanu. Elemente de algebră liniară şi geometrie. Editura Didactică şi Pedagogică.
Bucureşti, 1973.
[4] M. Do Carmo. Differential Geometry of Curves and Surfaces. Pretince Hall. 1976.
[5] A. Gray. Modern Differential Geometry of Curves and Surfaces with Mathematica. CRC
Press. Boca Raton, Florida, 1999.
[6] R. Miron. Geometrie analitică. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1976.
[7] S. Montiel şi A. Ros. Curves and Surfaces. American Mathematical Society. Real So-
ciedad Matemática Española. Graduate Studies in Mathematics. Volume 69. Providence,
Rhode Island, 2005.
[8] V. Murgescu. Curs de analiză matematică şi matematici speciale. Volumul 2. Rotaprint
I.P. Iaşi. Iaşi, 1980.
[9] V. Murgescu. Algebră liniară şi geometrie analitică. Partea I. Rotaprint I.P. Iaşi. Iaşi,
1980.
[10] A. Neagu. Geometrie. Rotaprint Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” din Iaşi. Iaşi, 1996.
[11] C. Niţescu. Algebre lineaire. Geometry Balkan Press. Bucureşti, 2000.
[12] C. Oniciuc. Lecţii de geometria diferenţială a curbelor şi suprafeţelor (versiune elec-
tronică). www.math.uaic.ro/ oniciucc/dfcs1.pdf
[13] V. Oproiu. Geometrie diferenţială. Editura Universităţii ”Al.I. Cuza” Iaşi. Iaşi, 2002.
[14] N. Papaghiuc şi C. Călin. Algebră liniară şi geometrie. Editura Performantica. Iaşi,
2003.
[15] D. Papuc. Geometrie diferenţială. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1982.
[16] A.L. Pletea, A. Corduneanu şi M. Lupan. Lecţii de algebră liniară. Editura Politehnium.
Iaşi, 2005.
[17] I. Pop şi Gh. Neagu. Algebră liniară şi geometrie analitică ı̂n plan şi ı̂n spaţiu. Editura
Plumb. Bacău, 1996.
[18] C. Popovici. Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială. Utilizare MATLAB.
Editura Politehnium. Iaşi, 2008.
[19] A. Precupanu. Bazele analizei matematice. Editura Canova. Iaşi, 1995.
[20] G. Teodoru. Algebră liniară şi geometrie analitică. Partea a II-a. Rotaprint I.P. Iaşi.
Iaşi, 1980.
[21] G. Teodoru şi D. Fetcu. Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială. Culegere de
probleme. Rotaprint Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi. Iaşi, 2004.
[22] C. Udrişte. Algebră liniară. Geometrie analitică. Geometry Balkan Press. Bucureşti,
1996.

339