Sunteți pe pagina 1din 127
UNIVERSITATEA TEHNIC Ă DE CONSTRUC Ţ II BUCURE Ş TI Bd. Lacul Tei 124, Sector
UNIVERSITATEA TEHNIC Ă DE CONSTRUC Ţ II BUCURE Ş TI Bd. Lacul Tei 124, Sector

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

Bd. Lacul Tei 124, Sector 2, RO-020396, Bucureşti 38

CENTRUL DE INGINERIE GEOTEHNICĂ Tel: 021-2429350, Fax: 021-2420866 E-mail: cig@utcb.ro

Normativ

pentru

proiectarea structurilor de fundare directă

NP 112-04

Redactarea finală

Contract Nr. 147 / 2002 Beneficiar M.T.C.T.

Rector, Prof.univ. dr. ing. Dan Stematiu

Şef de proiect, Prof.univ. dr. ing. Nicoleta Rădulescu

Colectiv de elaborare:

Prof.univ. dr. ing. Nicoleta Rădulescu Prof. univ. dr. ing. Iacint Manoliu Prof. univ. dr. ing. Marius Gabor Prof. univ. dr. ing. Alexandrina Pretorian Conf. univ. dr. ing. Rodica Vierescu Şef lucrări univ. ing. Andrei Olteanu Şef lucrări univ. ing. Manole Şerbulea

- Bucureşti 2004 -

Cuprins

Lista notaţiilor şi simbolurilor

4

1. Prevederi generale

7

2. Principii generale ale conformării de rezistenţă a infrastructurilor

7

2.1. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei

7

2.2. Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor

7

2.3. Cerinţe privind proiectarea substructurilor

8

3. Alegerea tipului de fundaţie

9

3.1.

Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie

9

3.1.1. Sistemul structural al construcţiei

9

3.1.2. Condiţiile de teren

9

3.1.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei

9

3.1.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii

9

3.2.

Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare

10

4. Materiale utilizate la fundaţii

11

5. Solicitări transmise infrastructurilor

11

5.1. Prevederi generale

11

5.2. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările fundamentale de încărcări

12

5.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări

12

6. Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei

13

6.1. Condiţii generale

13

6.2. Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale

14

6.3. Calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii

16

6.4. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă

17

7. Proiectarea fundaţiilor

izolate

18

7.1.

Fundaţii pentru stâlpi de beton armat monolit

19

7.1.1. Fundaţii tip talpă de beton armat

19

7.1.2. Fundaţii tip bloc şi cuzinet

22

7.2.

Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricaţi

25

7.2.1. Dimensiunile secţiunilor de beton

25

7.2.2. Monolitizarea paharului

28

7.2.3. Armarea paharului

28

7.2.4. Verificarea tălpii fundaţiei pahar

28

7.3.

Fundaţii pentru stâlpi metalici

29

8. Proiectarea fundaţiilor continue de beton armat sub stâlpi

31

8.1. Domeniul de aplicare

31

8.2. Alcătuirea fundaţiilor

32

8.2.1. Secţiunea de beton

32

8.2.2. Armarea fundaţiilor

33

8.3.

Calculul grinzilor continue

34

8.3.1. Calculul cu metode simplificate

34

8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren

35

9. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de zidărie

39

9.1. Prevederi generale de alcătuire

39

9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă

39

9.2.1. Fundaţii la clădiri fără subsol

39

9.2.2. Fundaţii la clădiri cu subsol

43

9.2.3. Dimensionarea fundaţiilor

43

9.3. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate ridicată

47

9.4. Soluţii de fundare la pereţi nestructurali

47

9.5. Racordarea în trepte a fundaţiilor având cote de fundare diferite

49

9.6. Fundaţii la rosturi de tasare

51

9.7. Fundaţii la clădiri amplasate pe terenuri dificile

51

9.7.1. Fundaţii pe pământuri foarte compresibile şi pământuri sensibile la umezire

51

9.7.2. Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari

55

10.

Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat

57

10.1. Principii generale de proiectare

57

10.2. Încărcări transmise infrastructurilor de pereţii structurali de beton armat

57

10.3. Dimensionarea tălpii fundaţiilor

57

10.4. Alcătuirea fundaţiilor pentru pereţii structurali de beton armat

60

11.

Proiectarea radierelor de beton armat

62

11.1. Alcătuire generală şi domenii de aplicare

62

11.2. Elemente constructive şi de proiectare

63

11.3. Calculul radierelor

67

11.3.1. Metode simplificate pentru calculul radierelor rigide

68

11.3.2. Calculul radierelor pe mediu Winkler

69

11.3.3. Calculul radierelor pe mediu Boussinesq

69

11.3.4. Calculul radierelor pe mediu Winkler - Boussinesq

70

12.

Infrastructuri

70

12.1.

Prevederi generale

70

12.1.1. Clasificarea infrastructurilor după modul de comportare la acţiuni seismice

70

12.1.2. Clasificarea infrastructurilor după modul de solicitare a terenului de fundare

70

12.2. Schematizarea încărcărilor pentru calculul infrastructurii

70

12.3. Calculul eforturilor în elementele infrastructurii

71

12.3.1. Schematizarea pentru calcul a infrastructurii

71

12.3.2. Schematizarea pentru calcul a pereţilor cu goluri ai infrastructurilor

72

12.3.3. Schematizarea terenului de fundare pentru calcul infrastructurilor

72

12.4.

Dimensionarea elementelor infrastructurii

72

12.4.1. Verificarea

planşeelor

73

12.4.2. Verificarea

pereţilor

74

12.4.3. Verificarea pereţilor în zonele de discontinuitate

74

12.4.4. Verificarea

fundaţiilor

76

12.5.

Transmiterea eforturilor la infrastructură prin intermediul planşeelor - “efectul de

menghină

76

 

12.5.1. Prevederi

generale

76

12.5.2. Elemente de calcul, dimensionare şi verificare

78

13.

Reglementări tehnice de referinta

80

ANEXA A A1. PRESIUNI CONVENŢIONALE A2. DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE A3. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII A4. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE CAPACITATE PORTANTĂ

ANEXA B CALCULUL GRINZILOR CONTINUE PE MEDIU WINKLER B1. METODA DE CALCUL BAZATĂ PE SOLUŢII EXACTE B2. METODE NUMERICE DE CALCUL

ANEXA C CALCULUL GRINZILOR PE MEDIU BOUSSINESQ

ANEXA D CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER

ANEXA E CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER – BOUSSINESQ

ANEXA F CALCULUL PRESIUNILOR PE TEREN ALE FUNDAŢIILOR IZOLATE DE FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ

Lista notaţiilor şi simbolurilor

Notaţia sau

UM

 

Semnificaţia

simbolul

A

 

[m

2 ]

Aria secţiunii transversale a sistemului de fundare

A as

 

[mm

2 ]

Aria de armătură de suspendare

A av

 

[mm

2 ]

Aria armăturii verticale

A P

 

[mm

2 ]

Aria minimă a plăcii

A S

 

[mm

2 ]

Aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului

A wf

 

[m

2 ]

Suprafaţa secţiunii de forfecare (lunecare) dintre elementul vertical şi planşeu (placă)

   

Dimensiunea cea mai mică a tălpii fundaţiei având forma

B

 

[m]

 

dreptunghiulară în plan; Lăţimea sistemului de fundare pentru fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan

B a

 

[m]

 

Lăţimea activă a fundaţiei

B p

 

[m]

 

Lăţimea sau diametrul plăcii utilizate pentru determinarea caracteristicilor de compresibilitate prin incercarea pe teren

D

 

[kNm]

Rigiditatea cilindrică a radierului

E

 

[kPa]

 

Modulul de elasticitate

E s

 

[kPa]

 

Modulul de deformaţie liniară al terenului de fundare

E s

*

 

[kPa]

 

Modulul dinamic de deformaţie liniară al terenului de fundare

E'I

C

[kPa]

 

Rigiditatea aproximativă a construcţiei

E'I

F

[kPa]

 

Rigiditatea fundaţiei

F

 

[kN]

 

Forţa tăietoare transmisă între pereţii cu planuri mediane intersectate

G

 

[kPa]

 

Modulul transversal (de forfecare)

H

 

[m]

 

Înălţimea fundaţiei

H’

 

[m]

 

Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc

H 1 , H 2

[m]

 

Înălţimile treptelor blocului din beton simplu

H C

 

[m]

 

Înălţimea secţiunii fundaţiei continue

H f

 

[m]

 

Grosimea fundului paharului

H î

 

[m]

 

Adâncimea de îngheţ

H min

 

[m]

 

Înălţimea minimă a fundaţiei

H P

 

[m]

 

Înălţimea paharului

I

[m

4 ]

Momentul de inerţie al secţiunii transversale a sistemului de fundare în lungul axei longitudinale

I

C

[-]

Indicele de consistenţă

I

f

[-]

Momentul de inerţie al unei fâşii de radier definită între mijloacele a două deschideri succesive

I

P

[%]

 

Indicele de plasticitate

K

 

[-]

Coeficient care depinde de forma în plan a fundaţiei, rigiditatea fundaţiei, cota z a punctului pentru care se calculează tasarea

K 0

 

[-]

Coeficientul presiunii laterale a pământului în stare de repaos

K G

 

[-]

Indice de rigiditate pentru radiere generale de formă dreptunghiulară

K R

 

[-]

Rigiditatea relativă

   

Dimensiunea cea mai mare a tălpii fundaţiei având forma

L

 

[m]

 

dreptunghiulară în plan; Lungimea sistemului de fundare pentru fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan

L 0

 

[m]

 

Distanţa dintre doi stâlpi vecini

L 1

 

[m]

 

Lungimea treptei blocului din beton simplu

L a , L b

[m]

Valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază

L s

 

[kN]

Valoarea de calcul a forţei de lunecare transmisă planşeului superior

M

 

[kNm]

Momentul încovoietor rezultant în centrul de greutate al secţiunii fundaţiei

M

 

[kPa]

Modulul edometric

M 0

 

[-]

Coeficient de corelaţie între valoarea modului edometric în intervalul de presiuni 200÷300 kPa şi modulul de deformaţie liniară

M 1

 

[kNm]

Momentul încovoietor transmis paharului prin presiuni pe peretele frontal

M 2-3

[kPa]

Modulul edometric determinat pentru intervalul de presiuni 200÷300 kPa

M i

 

[kNm]

Momentul încovoietor în stâlpul i

M r , M c

[kNm]

Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii superioare a peretelui frontal

M ST,cap

[kNm]

Momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului

M x

 

[kNm]

Momentul încovoietor faţă de secţiunea x-x

M y

 

[kNm]

Momentul încovoietor faţă de secţiunea y-y

N

 

[kN]

Forţa axială; Rezultanta încărcărilor axiale în centrul de greutate al secţiunii fundaţiei

N

 

[-]

Numărul de lovituri necesare penetrării instalaţiei SPT pe o adân- cime de 30 cm pentru un diametru al tijei de penetrare de 50 mm

N 1cap

[kN]

Forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare

N i

 

[kN]

Forţa axială în stâlpul i

N P

 

[kN]

Forţa de întindere în pereţii longitudinali

N ST.montaj

[kN]

Forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii prefabricate

P

[kN]

Rezultanta presiunilor pe peretele frontal

Q

 

[kN]

Forţa tăietoare

Q as

 

[kN]

Forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii asociată mecanismului de plastificare la acţiuni seismice

Q inf

[kN]

Forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu

R a

 

[kPa]

Rezistenţa de calcul a armăturii de suspendare

R c

*

[N/mm 2 ]

Rezistenţa de calcul de bază la compresiune a betonului

R i

 

[kN]

Reacţiunea în reazemul i

R t

 

[N/mm 2 ]

Rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp

U

 

[m]

Perimetrul secţiunii de forfecare

   

Modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei având forma

W

 

[m

3 ]

dreptunghiulară în plan; Modulul de rezistenţă al secţiunii transversale a sistemului de fundare

b

f

[m]

Lăţimea unei fâşii de radier definită între mijloacele a două deschideri succesive

c

U

[kPa]

Rezistenţa la compresiune monoaxială a pământului (coeziunea nedrenată)

d

i

[m]

Distanţa din centrul de greutate al tălpii fundaţiei la axul stâlpului i

e

[-]

Indicele porilor

h

[mm]

Înălţimea secţiunii transversale a grinzii

h

[m]

Grosimea radierului

h

c

[mm]

Înălţimea cuzinetului; Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în câmp

h

d

[m]

Înălţimea diafragmelor

h

r

[mm]

Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în reazem

k’

s

[kN/m 3 ]

Coeficientul de pat obţinut prin încercarea de probă cu placa de latură sau diametru B p

k

1

[kN/m 3 ]

Coeficientul de pat obţinut din încercarea cu placa de 1m 2

k

s

[kN/m 3 ]

Coeficientul de pat al mediului deformabil

l ancorare

 

[mm]

Lungimea de ancorare

l c

[mm]

Lungimea cuzinetului

l e

[mm]

Lungimea elastică

l s , b s

 

[mm]

Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului

m

[-]

Coeficient de corecţie care depinde de raportul între grosimea z 0 a stratului deformabil şi lăţimea B a sistemului de fundare

m

bt

[-]

Coeficientul condiţiilor de lucru

p

[kPa]

Presiunea de contact fundaţie-teren

q

c

[kPa]

Rezistenţa pe vârf (CPT)

t d

[m]

Grosimea diafragmelor

v

p

[cm/sec]

Viteza de propagarea a undelor longitudinale (principale) prin teren

v

s

[cm/sec]

Viteza de propagarea a undelor trasversale (secundare) prin teren

z

[m]

Deplasarea tălpii fundaţiei pe direcţie verticală

z

0

[m]

Grosimea stratului deformabil

E'I

ca

(kPa)

Rigiditatea cadrelor din componenţa construcţiei

α

[-]

Factorul de transformare de la valoarea k’ s la valoarea k s

α

[º]

Unghiul blocului din beton simplu

β

[º]

Unghiul cuzinetului

ε

[%]

Deformaţia longitudinală specifică

φ

[mm]

Diametrul barei de armătură

λ

[m

-1 ]

Coeficient de flexibilitate pentru radiere sub stâlpi uniform distribuiţi pe suprafaţa acestora

µ

[-]

Coeficient de frecare

ν

s

 

[-]

 

Coeficient de deformaţie transversală (Poisson) al terenului de

fundare

ν

s

*

[-]

 

Coeficient dinamic de deformaţie transversală (Poisson) al terenului

de fundare

ρ

[g/cm 3 ]

Densitatea

σ

[kPa]

Efortul unitar normal

σ

z

 

[kPa]

Efortul unitar normal vertical

τ

med

 

[kPa]

Efortul unitar tangenţial mediu pe suprafaţa de lunecare

1.

Prevederi generale

1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea structurilor de fundare directă pentru clădirile de

locuit şi social – culturale, construcţiile industriale şi agrozootehnice. La proiectarea structurilor de fundare directă se va avea în vedere respectarea cerinţelor prevăzute la punctul 2.2 şi în reglementările tehnice conexe. La proiectarea structurilor de fundare directă în condiţii speciale de teren (pământuri sensibile la umezire, pământuri contractile, pământuri lichefiabile) se au în vedere şi măsurile suplimentare din reglementările tehnice în vigoare specifice acestor cazuri.

1.2. Normativul se referă la următoarele tipuri de fundaţii directe:

a) fundaţii izolate

b) fundaţii continue

c) fundaţii radier

1.3. Reglementările tehnice de referinţă sunt enumerate în capitolul 13.

2. Principii generale ale conformării de rezistenţă a infrastructurilor

2.1. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei

2.1.1. Sistemul structural reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea

unei construcţii sub acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice. Elementele structurale pot fi grupate în patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B); fundaţiile (F); terenul de fundare (T) (fig. 2.1).

2.1.2.

infrastructurii (I).

Suprastructura

reprezintă

ansamblul

elementelor

de

rezistenţă

situate

deasupra

2.1.3. Infrastructura este alcătuită din substructură şi fundaţii. La construcţiile care nu au substructură, infrastructura este alcătuită din fundaţii.

2.1.4. Substructura este zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii. În raport cu suprastructura,

aceasta prezintă diferenţe de alcătuire şi conformare, care conduc la capacităţi de rigiditate şi

rezistenţă majorate.

2.1.5. Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit încărcările la terenul de fundare.

2.1.6. Terenul de fundare constituie suportul construcţiei şi reprezintă volumul de rocă sau de

pământ care resimte influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să influenţeze construcţia.

2.2. Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor

2.2.1. Fundaţiile trebuie proiectate astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv

cele din acţiuni seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare la stări limită.

Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); S ubstructura (B); Funda ţ iile (F); Terenul
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); S ubstructura (B); Funda ţ iile (F); Terenul
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); S ubstructura (B); Funda ţ iile (F); Terenul
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); S ubstructura (B); Funda ţ iile (F); Terenul
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); S ubstructura (B); Funda ţ iile (F); Terenul
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); S ubstructura (B); Funda ţ iile (F); Terenul

Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); Substructura (B); Fundaţiile (F); Terenul de fundare (T); Ιnfrastructura (Ι)

2.2.2. Fundaţiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de

verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale.

2.3. Cerinţe privind proiectarea substructurilor

2.3.1. Substructura are rolul de a prelua încărcările provenite de la suprastructură şi de a le transmite

fundaţiilor.

2.3.2. Substructura este alcătuită, de regulă, din elemente structurale verticale (pereţi, stâlpi) şi

elemente orizontale sau înclinate (plăci, grinzi etc.).

2.3.3. Proiectarea substructurii trebuie să ţină cont de conlucrarea cu fundaţiile şi suprastructura.

2.3.4. La proiectarea substructurilor se vor lua în considerare încărcările proprii, încărcările

transmise de suprastructură şi de teren conform prevederilor de la cap. 5.

2.3.5. Eforturile din acţiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de

plastificare al suprastructurii (fig. 2.2). Această condiţie nu este obligatorie în zonele seismice de calcul E şi F definite în reglementarea

tehnică de referinţă NP100-92.

2.3.6. La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi îndeplinite condiţiile de

verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale. Infrastructura se va proiecta astfel încât să fie solicitată, de regulă, în domeniul elastic de comportare. Se admite proiectarea mecanismului de plastificare a structurii la acţiuni seismice severe cu dezvoltarea de articulaţii plastice şi în substructură. In aceste situaţii se vor lua măsuri care să asigure o comportare ductilă a substructurii şi accesul pentru intervenţii post seismice.

Perete Articulaţii plastice Stâlp Grindă S S F B Ι T F T
Perete
Articulaţii plastice
Stâlp
Grindă
S
S
F
B
Ι
T
F
T

Fig. 2.2 Sisteme structurale cu mecanisme de plastificare în suprastructură

3. Alegerea tipului de fundaţie

3.1. Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie

3.1.1. Sistemul structural al construcţiei

- tipul de suprastructură (în cadre, cu pereţi etc.);

- dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi – suprateran şi subteran);

- alcătuirea substructurii;

- materiale (beton, metal, zidărie etc.);

- eforturile transmise fundaţiilor în grupările fundamentale şi speciale de încărcări;

- mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică (poziţia zonelor potenţial plastice, eforturile transmise fundaţiilor etc.);

- sensibilitatea la tasări a sistemului structural.

3.1.2. Condiţiile de teren

- natura şi stratificaţia terenului de fundare, caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor de pământ sau de rocă şi evoluţia acestora în timp;

- condiţiile de stabilitate generală a terenului (terenuri în pantă cu structuri geologice susceptibile de alunecări de teren etc.);

- condiţiile hidrogeologice (nivelul şi variaţia sezonieră a apelor subterane, agresivitatea apelor subterane, circulaţia apei prin pământ etc.);

- condiţiile hidrologice (nivelul apelor de suprafaţă, posibilităţi de producere a inundaţiilor, a fenomenului de afuiere etc.).

3.1.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei

- eforturile transmise la fundaţii (din sarcini statice şi dinamice – vibraţii produse de utilaje etc.);

- posibilitatea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile sanitare sau industriale;

- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură (cuptoare, furnale etc.);

- degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi accentuează agresivitatea chimică a apelor subterane;

- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;

- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice.

3.1.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii

- adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a stabilităţii

săpăturii;

- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii (instabilitatea taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);

- sistemul de epuismente;

- prezenţa reţelelor de apă-canal, de gaze, de energie electrică etc.

3.2. Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare

3.2.1. Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau sistematizat)

până la talpa fundaţiei.

3.2.2. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de:

- adâncimea de îngheţ;

- nivelul apei subterane;

- natura terenului de fundare;

- înălţimea minimă constructivă a fundaţiei;

- condiţiile tehnologice.

3.2.3. Adâncimea de îngheţ are valorile indicate în reglementarea tehnică de referinţă STAS

6054/77.

3.2.4. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 3.1 în funcţie de natura terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei subterane.

Tabelul 3.1

   

H

î

H

Adâncimea minimă de fundare

adâncimea de

adâncimea apei

 

(cm)

Terenul de fundare

îngheţ

subterane faţă de cota terenului natural

Terenuri

   

supuse acţiunii

îngheţului

Terenuri ferite de îngheţ *)

(cm)

(m)

   

Roci stâncoase

oricare

oricare

30÷40

 

20

Pietrişuri curate, nisipuri mari şi mijlocii curate

 

H2.00

 

H

î

40

oricare

H<2.00

H

î +10

 

40

 

H

î 70

H2.00

 

80

50

Pietriş sau nisip argilos, argilă grasă

H<2.00

 

90

50

H

î >70

H2.00

H

î +10

 

50

 

H<2.00

H

î +20

 

50

Nisip fin prăfos, praf argilos, argilă prăfoasă şi nisipoasă

H

î 70

H2.50

 

80

50

H<2.50

 

90

50

H

î >70

H2.50

H

î +10

 

50

H<2.50

H

î +20

 

50

*) Observaţie – Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a pardoselii.

3.2.5. Talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 20 cm în stratul natural bun de fundare sau în stratul de

fundare îmbunătăţit.

3.2.6. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire, pământuri

contractile, pământuri lichefiabile etc.), adâncimea de fundare este indicată în reglementările tehnice de referinţă specifice acestor cazuri.

4.

Materiale utilizate la fundaţii

4.1. Fundaţiile se alcătuiesc în mod obişnuit din:

- beton armat;

- beton simplu;

- zidărie de piatră.

4.2. Caracteristicile betoanelor utilizate la executarea fundaţiilor se stabilesc de proiectant în funcţie

de destinaţie, solicitări, condiţiile mediului de fundare şi influenţa acestora asupra durabilităţii betonului din fundaţii; acestea sunt definite în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99.

4.3. Clasele minime de beton se stabilesc astfel:

a) Beton simplu

C4/5– pentru umpluturi, egalizări şi bloc (la fundaţiile tip bloc şi cuzinet).

b) Beton armat

C8/10 pentru fundaţii izolate sau continue, fundaţii monolite tip pahar, cuzineţi, radiere şi reţele de grinzi neexpuse la acţiuni agresive, cu procente optime de armare;

C12/15 pentru fundaţii prefabricate tip pahar, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii supuse la acţiuni dinamice. În condiţii de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc ca în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99 respectiv C215-88.

4.4. Tipul de ciment ce se utilizează la prepararea betonului pentru fundaţii se stabileşte în funcţie

de influenţa condiţiilor mediului de fundare ca în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99.

4.5. Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile definite în reglementarea tehnică de referinţă

STAS 438/1-89 respectiv STAS 438/2-91. Pentru armătura rezultată din criterii constructive se utilizează, de regulă, oţel OB37 iar pentru armătura de rezistenţă rezultată din calcul se utilizează oţel OB37, PC sau plase sudate din STNB.

4.6. Pentru fundaţiile din zidărie de piatră se aplică prevederile definite în reglementarea tehnică de

referinţă STAS 2917-79. Mortarul întrebuinţat este din var şi ciment de marcă minim M10 indicat în reglementarea tehnică de

referinţă STAS 1030-85.

4.7. Pentru fundaţiile continue ale construcţiilor cu cel mult un nivel amplasate în mediul rural se

pot aplica şi soluţii constructive bazate pe folosirea materialelor locale. Fundaţiile se pot realiza din zidărie de piatră sau beton ciclopian.

5. Solicitări transmise infrastructurilor

5.1. Prevederi generale

5.1.1. Solicitările transmise infrastructurilor se determină considerând eforturile transmise de suprastructură, încărcările aplicate direct infrastructurii (încărcări din greutatea proprie, din încărcări de exploatare, forţe seismice etc.), presiuni sau împingeri ale pământului, presiunea apei etc. Orice acţiune semnificativă pentru proiectarea elementelor infrastructurii sau pentru verificarea terenului de fundare se va considera în categoria de solicitări transmise infrastructurii.

5.1.2.

Solicitările transmise infrastructurilor se determină în grupările fundamentale de încărcări şi

în grupările speciale de încărcări. Stabilirea solicitările transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări este, de regulă, condiţionată de dimensionarea completă a suprastructurii.

5.1.3. Solicitările transmise infrastructurilor se determină cu valori corespunzătoare proiectării elementelor de beton ale infrastructuturii şi cu valori corespunzătoare verificării terenului de fundare.

5.1.4. Structurile considerate în calcul în stadiul de comportare liniară (elastic) se recomandă să fie

schematizate ca ansamblul constituit din suprastructură, infrastructură şi teren de fundare.

5.1.5. În gruparea specială de încărcări la acţiuni seismice, când, de regulă, se acceptă plastificarea

suprastructurii şi dezvoltarea unui mecanism de disipare a energiei induse de cutremur, solicitările

transmise infrastructurilor se determină corespunzător forţelor generalizate (N, M, Q etc.) dezvoltate în secţiunea de la baza suprastructurii (fig 5.1).

în sec ţ iunea de la baza supr astructurii (fig 5.1). Fig. 5.1 Solicit ă rile
în sec ţ iunea de la baza supr astructurii (fig 5.1). Fig. 5.1 Solicit ă rile

Fig. 5.1 Solicitările transmise infrastructurii de suprastructură.

5.2. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările fundamentale de încărcări

5.2.1. La verificarea rezistenţei infrastructurii şi a terenului de fundare vor considera valorile de

calcul ale eforturilor transmise de suprastructură.

5.2.2. Valorile solicitărilor transmise infrastructurii se definesc în concordanţă cu reglementarea

tehnică de referinţă STAS 10101/0-75 şi coeficienţii încărcărilor se definesc în concordanţă cu reglementarea tehnică de referinţă STAS 10101/0A-77.

5.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări

5.3.1. Prevederile de la pct. 5.3. sunt aplicabile grupărilor speciale de încărcări în care se consideră

acţiunile seismice aplicate construcţiei. Calculul va considera orice direcţie de acţiune seismică semnificativă pentru proiectarea infrastructurii. De regulă, se vor considera 8 direcţii în plan orizontal, corespunzătoare direcţiilor

principale şi direcţiilor oblice (la 45º şi 135º) ale construcţiei.

5.3.2. Solicitările transmise infrastructurilor proiectate corespunzător unei comportări elastice de

către suprastructura plastificată sunt asociate mecanismului de disipare a energiei induse de

acţiunile seismice.

Valorile forţelor generalizate transmise infrastructurii sunt determinate prin majorarea forţelor capabile dezvoltate de mecanismul de plastificare a suprastructurii cu coeficientul k F :

k F = 1.35

(5.1)

Forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele de calcul ale materialelor. Dacă forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele medii ale materialelor valoarea coeficientului k F este:

k F = 1.00

(5.2)

5.3.3. Dacă mecanismul de plastificare care asigură disiparea energiei induse de cutremur implică

dezvoltarea de deformaţii inelastice şi în elementele substructurii, pentru calcul se consideră următoarele valori ale solicitărilor transmise de suprastructură:

- pentru calculul elementelor infrastructurii se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările speciale de încărcări;

- pentru verificarea terenului de fundare se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările speciale de încărcări majorate cu coeficientul k F dat de (5.1).

5.3.4. Solicitările transmise infrastructurilor de către suprastructurile care răspund elastic la acţiunile seismice se consideră cu valorile date la pct. 5.3.3.

5.3.5. Efectul componentei verticale a acţiunii seismice se va lua în considerare la proiectarea

sistemelor de fundare în concordanţă cu reglementarea tehnică de referinţă P100-92; în cazul fundaţiilor sensibile la forţă tăietoare/străpungere (radiere tip dală groasă etc.) valorile coefientului

seismic de calcul pe direcţie verticală sunt ±2k s .

5.3.6. În grupările speciale de încărcări care cuprind şi acţiunea seismică se consideră acţiunea de

lungă durată a încărcărilor aplicate direct elementelor infrastructurii precum şi forţele seismice de

calcul stabilite pe baza unui coeficient seismic cu valoarea minimă:

c s = 1.5αk s

6. Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei

6.1. Condiţii generale

(5.3)

6.1.1. Dimensiunile bazei fundaţiei se stabilesc pe baza calculului terenului de fundare definit în

reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/1-85 respectiv STAS 3300/2-85.

6.1.2. Dimensiunile bazei fundaţiei se aleg astfel încât presiunile la contactul între fundaţie şi teren

să aibă valori acceptabile, pentru a se împiedica apariţia unor stări limită care să perecliteze siguranţa construcţiei şi/sau exploatarea normală a construcţiei. Stările limită ale terenului de fundare pot fi de natura unei stări limită ultime (SLU), a cărei depăşire conduce la pierderea ireversibilă, în parte sau în totalitate, a capacităţii funcţionale a construcţiei sau de natura unei stări limită a exploatării normale (SLEN), a cărei depăşire conduce la întreruperea exploatării normale a construcţiei.

6.1.3. Având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/1-85, stările limită ale terenului de

fundare sunt:

- starea limită de deformaţii (SLD), care poate fi de natura unei stări limită ultime (SLD.U), dacă

deformaţiile terenului conduc la deplasări şi deformaţii ale construcţiei incompatibile cu structura de rezistenţă sau de natura unei stări limită a exploatării normale (SLD.EN), dacă deformaţiile terenului împiedică exploatarea normală a construcţiei;

- starea limită de capacitate portantă (SLCP) corespunde unei extinderi a zonelor în care se

îndeplineşte condiţia de rupere (efortul tangenţial efectiv este egal cu rezistenţa la forfecare a materialului) astfel încât are loc pierderea stabilităţii terenului şi a construcţiei, în parte sau în totalitate; starea limită de capacitate portantă a terenului de fundare este întotdeauna de natura unei stări limite ultime.

6.1.4. În funcţie de particularităţile construcţiei şi ale terenului de fundare, presiunile acceptabile pe

terenul de fundare se pot stabili, în cazul fundării directe, în trei moduri:

- ca presiuni convenţionale, p conv ;

- ca presiuni care să asigure îndeplinirea condiţiilor calcului la starea limită de deformaţii

(SLD.U şi SLD.EN);

- ca presiuni care să asigure îndeplinirea condiţiilor calcului la starea limită de capacitate

portantă (SLCP).

6.1.5. Din punctul de vedere al construcţiei, calculul terenului de fundare se diferenţiază în funcţie

de următorii factori:

a) Clasa de importanţă

- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II);

- construcţii obişnuite, CO (din clasele de importanţă III, IV, V).

b) Sensibilitatea la tasări

- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);

- construcţii nesensibile la tasări diferenţiale.

c) Existenţa restricţiilor de deformaţii în exploatare

- construcţii cu restricţii (CRE);

- construcţii fără restricţii.

6.1.6. Din punctul de vedere al terenului de fundare, calculul terenului de fundare se diferenţiază în

funcţie de apartenenţa terenului la una din următoarele categorii:

a) terenuri bune (TB)

b) terenuri dificile

În tabelul 6.1 sunt date, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, situaţiile in care terenul de fundare aparţine categoriei TB.

6.1.7. Condiţiile de efectuare a calculului terenului de fundare alcătuit din pământuri, în vederea

stabilirii unor dimensiuni ale bazei fundaţiei care să conducă la presiuni acceptabile pe teren, sunt

sintetizate în tabelul 6.2.

După cum rezultă din tabelul 6.2, calculul terenului de fundare pe bază de presiuni convenţionale impune îndeplinirea simultană a patru condiţii. În schimb, o singură condiţie este suficientă pentru

a face obligatoriu calculul la starea limită de deformaţie (la SLD.U sau SLD.EN) sau calculul la starea limită de capacitate portantă (SLCP).

6.1.8. În cazul fundării pe rocă, folosirea presiunilor convenţionale ca presiuni acceptabile este

admisă în toate cazurile, cu excepţia construcţiilor speciale când se impune calculul la starea limită

de capacitate portantă (SLCP).

6.2. Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale

6.2.1. Presiunile convenţionale sunt presiuni acceptabile stabilite pe cale empirică, ţinând seama de

experienţa de construcţie din ţară. În anexa A sunt reproduse, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, tabelele

cuprinzând aşa-numitele valori de bază ale presiunilor convenţionale, p conv , corespunzătoare unor

fundaţii convenţionale având lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare D f = 2.0 m, precum şi regulile de stabilire a corecţiilor de lăţime C B şi de adâncime C D . Caracterul empiric al presiunilor convenţionale este evidenţiat de faptul că valorile de bază din tabele se obţin în funcţie de caracteristici ale naturii pământurilor (granulozitate, plasticitate) şi ale stării pământurilor (starea de îndesare, starea de consistenţă, gradul de saturaţie, indicele porilor), fără a se face uz de cunoaşterea proprietăţilor mecanice (compresibilitatea şi rezistenţa

Tabelul 6.1

Nr.

 

crt.

 

Terenuri bune (TB)

1

Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de 40% nisip şi mai puţin de 30% argilă, în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea mai mică de 10%)

2

Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau de îndesare medie, în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale

3

Pământuri coezive cu plasticitate redusă: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi prafuri,

având e 0, 7 şi I

c

0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale

4

Pământuri coezive cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase-argiloase, având

e 1 şi I

c

0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale

5

Pământuri coezive cu plasticitate mare: argile nisipoase, argile prăfoase şi argile, având

e 1,1 şi I

c

0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale

6

Roci stâncoase şi semistâncoase în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale

7

Orice combinaţie între stratificaţiile precizate la nr. crt. 1

6

8

Umpluturi de provenienţă cunoscută realizate organizat, conţinând materii organice sub 5%

Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată (I c > 0,5) pot fi considerate terenuri bune în accepţia tabelului 6.1. Totuşi, în situaţia în care încărcarea transmisă de fundaţ