Curs Inmagazinare PDF

Depozitarea gazelor naturale 2
CUPRINS
1. ROLUL ŞI NECESITATEA DEPOZITĂRII GAZELOR NATURALE.....4

1.1. Obiectivele depozitării gazelor naturale………………. …………….…..4
1.2. Tendinţe în utilizarea depozitelor de gaze naturale ……………….12
1.3. Concepte noi privind depozitarea gazelor naturale ……………….14
1.4. Programe de cercetare-proiectare în domeniul depozitării
gazelor naturale………………………………..………………………………………15
2. DEPOZITAREA SUPRATERANĂ A GAZELOR NATURALE……..…..22
2.1. Înmagazinarea gazelor naturale în conducte de transport….…22
2.2. Depozitarea gazelor naturale în distribiutoare inelare…………..25
2.3. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale………..27
2.4. Rezervoare pentru depozitarea supraterană a
gazelor naturale……………………………………………………………………….28
3. DEPOZITAREA GAZELOR LICHEFIATE……………..………………….34
3.1. Depozitarea gazelor petroliere lichefiate (GPL)………………………34
3.2. Depozitare gazelor naturale lichefiate (GNL)………………………….39
4. DEPOZITAREA SUBTERANĂ A GAZELOR NATURALE
ÎN MEDII POROS - PERMEABILE……………………………………..…52
4.1. Proprietăţile mediului poros – permeabil……………..……………..…52
4.2. Curgerea gazelor naturale prin medii poroase……………………….60
4.3. Curgerea gazelor naturale în zona adiacentă sondei……………..75
4.4. Curgerea gazelor naturale prin ţevile de extracţie…………….…..79
4.5. Înmagazinarea gazelor naturale în zăcăminte depletate…..…100
4.6. Înmagazinarea gazelor naturale în acvifere………………………...133
5. DEPOZITAREA GAZELOR NATURALE ÎN CAVERNE SALINE.….144
5.1. Generalităţi…………………………………………………………………………….144
5.2. Proiectarea şi dezvoltarea unei cavităţi saline……………………..145
5.3. Proprietăţile sării…………………………………………………………………….147

5.4. Tehnologia realizării cavităţii saline……………………….……………..148
5.5. Factorii care influenţează procesul de dizolvare…………………..149
5.6. Programul de construcţie a sondei……….……………………………….152
5.7. Factorii care influenţează instabilitatea cavernelor saline……153
5.8. Calculul deformării cavităţii…………………………………………………..155
5.9. Calculul transferului de caldură prin pereţii cavităţii…………..156
5.10. Verificarea inventarului cavităţii……………………………………….…159
6. ANALIZA COMPARATIVĂ A DIFERITELOR TIPURI DE
DEPOZITE……………………………………………………………………..160
BIBLIOGRAFIE
Capitolul 1
ROLUL ŞI NECESITATEA DEPOZITĂRII GAZELOR
NATURALE
1.1. Obiectivele depozitării gazelor naturale
Variaţiile cererii de gaze sunt determinate în special de modificarea

consumului la încălzirea spaţiilor de locuit, administrative şi comerciale de
la vară la iarnă, de la o zi de iarnă normală la zile de iarnă cu temperaturi
deosebit de scăzute, de la ore de vârf la ore cu consum minim etc.
Toate aceste variaţii pot fi redate prin aşa numitele curbe de sarcină
care pun în evidenţă vârfuri de consum sezoniere, diurne sau orare,
diferite ca aspect de la consumator la consumator, de la un sector
economic la altul, de la localitate la localitate, de la oră la oră în cazul
aceluiaşi consumator sau grup de consumatori.
Echilibrarea permanentă a cererii de gaze cu sursele disponibile
este avută în vedere şi din perspectiva modificărilor ce apar la sursele
disponibile. Unele reduceri ale producţiei interne sau ale importurilor pot
fi determinate de motive foarte variate: tehnice, financiare, politice etc.
Este sarcina gazelor naturale stocate de a prelua impactul acestor
variaţii şi modificări de consum, de a compensa efectele diminuării
temporare ale producţiei sau ale importurilor, precum şi consecinţele unor
incertitudini ce au existat atunci când s-a prevăzut pe termen scurt
mărimea reală a consumului.
În general companiile furnizoare de gaze naturale trebuie să
menţină un sistem eficient, coordonat şi economic de aprovizionare cu
gaze naturale în zona geografică sau segmentul de piaţă în care
acţionează.
Gazele naturale sunt cumpărate, transportate şi vândute la

consumatori casnici, industriali sau comerciali. Într-o anumită măsură
compania de gaze poate influenţa nivelul cererii consumatorilor prin
politica adoptată şi comportarea comercială.
Necesitatea planificării pe termen scurt, mediu şi lung conduce la
elaborarea unor scenarii privind cererea şi resursele. De aici rezultă
modul în care gazele naturale pot pune de acord cele două componente
ale balanţei cererii şi resurselor în diferite perioade de timp, zone
geografice şi segmente de piaţă.
Pentru acoperirea vârfurilor diurne de consum se foloseşte una sau
mai multe din următoarele metode:
 înmagazinarea gazelor naturale în conducte magistrale; acest
proces are loc noaptea când consumul este mai mic;
 depozitarea gazelor în rezervoare metalice supraterane, în stare
naturală (gazometre) sau în stare lichidă, situate în apropierea
marilor consumatori;
 depozitarea gazelor în distribuitoare inelare de presiune înaltă;
 interconectarea sistemelor de transport;
 folosirea staţiilor de comprimare intermediară;
Pentru acoperirea vârfurilor sezoniere de consum se poate apela la
următoarele soluţii:
 înmagazinarea gazelor în stare naturală în zăcăminte de petrol
sau de gaze depletate, parţial sau total epuizate: (76,8 %) din
total;
 înmagazinarea gazelor în stare naturală în acvifere (14,8 %);
 înmagazinarea gazelor în stare naturală în cavităţi executate în
sâmburi de sare (7,9%);
 înmagazinarea gazelor naturale lichefiate (GNL) sau a gazelor

petroliere lichefiate (GPL) în depozite saline sau în alte depozite
etanşe (mine), (0,5%).
Depozitarea subterană a gazelor naturale este o practică economică
destinată echilibrării cererii de gaze a consumatorilor cu posibilităţile
economice de livrare ale furnizorilor în condiţiile în care se are în vedere
sistemul complex constituit din:
 Producţia internă;
 Importurile;
 Capacităţile de transport existente;
 Cererile variabile (sezoniere, zilnice, orare) determinate de
modul în care se desfaşoară activitatea economică şi socială, sub
influenţa factorilor climatici şi meteorologici.
O bună parte din volumele de gaze consumate depind de condiţiile
de temperatură ambientală. La dimensionarea sistemului de transport
gaze se are în vedere satisfacerea într-un anumit grad a situaţiilor celor
mai severe de consum. Se are în vedere de asemenea un anumit nivel de
risc, asumat atât de investitori cât şi de operatori. La baza stabilirii
nivelelor maxime de consum ce se anticipează stau analizele statistice ale
temperaturii medii zilnice aferente de consum precum şi o serie de calcule
economice.
Sistemele de alimentare cu gaze naturale în unele ţări (ex.: Marea
Britanie) se proiectează pentru a putea face faţă cererilor maxime ce au
probabilitatea să apară într-un singur an din 20 ani consecutivi. La
dimensionarea depozitelor de înmagazinare acest raport este însa de
1:50.
Un sistem de aprovizionare cu gaze naturale, funcţionând în condiţii
de înaltă siguranţă şi făcând faţă unor situaţii excepţionale de cauze
tehnice, economice, politice etc., trebuie să dispună de capacităţi de

rezervă şi în acelaşi timp să fie eficient din punct de vedere economic.
Gazele naturale se găsesc în zăcăminte sub formă de gaze libere
sau gaze asociate petrolului (gaze din capul de gaze sau gaze dizolvate).
Acestea sunt constituite din componenţii mai volatili ai seriei parafinelor,
care conţin de la unu la patru atomi de carbon în moleculă, la care se
adaugă în mai mică masură componenţi mai grei (C5-C8), prezenţi în
condiţii normale sub formă de vapori.
Gazele asociate sunt gazele din zăcămintele de petrol şi acestea pot
proveni, în funcţie de condiţiile de presiune şi temperatură din zăcământ,
din capul natural (primar) de gaze care se formează în zăcămintele de
petrol saturate, sau pot exista dizolvate în petrol în condiţii iniţiale de
zăcământ (în zăcămintele de petrol nesaturate de gaze).
Dintre hidrocarburi, metanul este componentul principal,
participarea acestuia în compoziţia gazelor naturale depinzând de natura
gazelor: libere (CH4>90%) sau asociate (CH4<70%).
Pe lângă hidrocarburi, în compoziţia gazelor naturale mai pot fi
găsiţi componenţi ca: bioxidul de carbon, azotul, hidrogenul sulfurat şi
apa sub formă de vapori. Dintre aceşti componenţi, hidrogenul sulfurat şi
vaporii de apă pot conduce la complicaţii în exploatarea zăcămintelor şi
transportul gazelor. Hidrogenul sulfurat este toxic şi are o acţiune
corozivă în prezenţa apei, iar vaporii de apă pot trece în anumite condiţii
în stare lichidă şi chiar solidă, formând dopuri care pot bloca conductele
prin care circulă gazele naturale.
În funcţie de compoziţia acestora, gazele se pot clasifica în gaze
sărace şi gaze bogate. Gazele sărace (fără conţinut de condensat) sunt
alcătuite preponderent din metan şi au un conţinut redus de hidrocarburi
mai grele (cu temperatura de fierbere mai ridicată). Gazele bogate (în
amestec cu condensat în condiţii de zăcământ, la care raţia gaz-
condensat depăşeşte 27 000 Stm3/m3) au un conţinut de metan de până

la 70% şi au un conţinut relativ mic de hidrocarburi mai grele (C5-C8),
prezente în stare de vapori.
Gazele cu condensat (gazele în amestec cu condensat în condiţii de
zăcământ, la care raţia gaz-condensat este cuprinsă între 540-27 000
Stm3/m3) constituie un caz particular al gazelor bogate care sunt
compuse din alcani cu până la 12 atomi de carbon în moleculă, metan în
proporţie de 50-90%, componenţi intermediari C3-C5 şi compuşi mai grei
C5-C7+ în proporţie mult mai mică.
Componenţa chimică a gazelor naturale din câteva zăcăminte din
ţara noastră este redată în tabelul următor :
Tabel nr. 1- Componenţa chimică a gazelor naturale din România

tipul de i- n- bioxid de
zăcământ zăcământul metan etan Propan butan butan pentani carbon reziduuri
Copşa Mică 99.25 0.75
Gaz metan Bazna 98.44 1.56
Şaroş 98.6 1.4
Gura Şuţii 97.76 0.9 0.63 0.29 0.42
Ariceşti 97.21 0.83 0.53 1.43 0.96
Gaze
neasociate Mărgineni 50.05 13.9 13.54 11.34 11.16
cu ţiţeiul Băicoi 70.31 8.32 6.86 2.36 3.05 4.64 4.46
Berca 89.44 5.26 3.1 0.63 0.81 0.76
Ţintea 69 5.2 5.72 1.88 1.9 2.27 12.31 1.72
Pentru acoperirea necesităţilor de vârf din timpul anotimpului

friguros al anului, se recurge din ce în ce mai mult la soluţia amenajării
unor depozite de înmagazinare subterană a gazelor naturale situate în
apropierea marilor centre de consum. Înmagazinarea subterană a gazelor
naturale reprezintă unicul proces eficient care combină furnizarea
constantă de gaze naturale, prin intermediul conductelor de mare
lungime, cu cererile variabile ale pieţei, care depind de variaţii diurne sau
sezoniere de consum.
Depozitul subteran de înmagazinare a gazelor reprezintă un

zăcământ în care se poate injecta un volum de gaze sub presiune, pentru
ca apoi, în perioada consumului de vârf, această cantitate de gaze să
poată fi exploatată.
Depozitele subterane de înmagazinare a gazelor naturale sunt
destinate asigurării unui surplus de gaze naturale pentru consum în
perioadele de vârf, când cererea pieţei depăşeşte capacitatea de
producţie a zăcămintelor aflate în exploatare şi joacă un rol important în
eliminarea riscurilor care apar în cazul unor întreruperi ale furnizării
gazelor (din motive de natură tehnică sau economică). În timpul verii,
când cantitatea de gaze extrasă din zăcămintele naturale depăşeşte cu
mult cererea de consum, gazele naturale sunt injectate în depozite de
înmagazinare, urmând a fi extrase cel mai adesea în perioada de iarnă,
când consumul de gaze creşte foarte mult.
Necesarul de gaze pentru perioada de iarnă este determinat prin
prelucrarea statistică a unor parametri (temperatura şi viteza vântului în
sezonul rece) pe un interval de 10-30 ani. Temperatura aerului începând
de unde nu este nevoie de încălzire a fost determinată în S.U.A. la
valoarea de 18,30C, iar sub această limită este nevoie de utilizarea
gazelor naturale pentru încălzire.
În cazul înmagazinării gazelor în zăcăminte de petrol depletate,
gazele injectate în zăcământ formează un cap secundar de gaze, care pe
de o parte poate fi exploatat în sezonul rece, iar pe de altă parte poate
ajuta la mărirea factorului de recuperare al petrolului rămas în zăcământ.
Înmagazinarea gazelor în acvifere este deosebit de complexă,
deoarece gradul de cunoaştere a acestora este uneori destul de limitat.
O altă metodă folosită pentru înmagazinarea gazelor este în
cavităţile saline obţinute în urma dizolvării sării din domurile de sare, cu
ajutorul apei injectate prin sonde special săpate în acestea.
Fig. 1.1. Tipuri de depozite subterane de gaze naturale
De asemenea s-au mai realizat depozite subterane de gaze în mine

abandonate, în caverne săpate în roci consolidate (ex. în Polonia şi Cehia
depozite în granit).
Amenajarea de depozite subterane de gaze constituie o problemă
destul de complexă, deoarece necesită o perioadă de realizare de câţiva
ani şi comportă un volum de cheltuieli care nu este deloc de neglijat. Ca
atare, eficienţa economică a acestei metode trebuie analizată făcându-se
o comparaţie cu alte soluţii tehnice echivalente de satisfacere a vârfurilor
sezoniere de consum, cum sunt comprimarea intermediară a gazelor pe
traseul conductelor magistrale, trecerea unor consumatori pe alţi
combustibili în timpul iernii, crearea de capacităţi sezoniere de extracţie şi
dublarea echivalentă a conductelor etc.
Sursele naturale de gaze sunt situate la distanţe foarte mari de
marile centre de consum, iar condiţiile tehnice nu permit realizarea unor
capacităţi de extracţie ale gazelor la nivelul debitelor solicitate în
anotimpul friguros.
Proiectele de înmagazinare subterană sunt precedate de o serie de

studii care stabilesc cerinţele de consum ale pieţei şi influenţa
temperaturilor asupra consumului de gaze naturale. Se realizează
prelucrări statistice ale datelor meteorologice, se fac prognoze pentru
următorii ani şi se stabilesc perioadele şi orele de vârf de consum
(fig. 1.2.).
Odată stabilită necesitatea realizării unui depozit se trece la
următoarea etapă, aceea de căutare a celor mai favorabile zăcăminte, în
funcţie de mărimea acestora, de locaţie, de acces la conductele de gaze şi
de mulţi alţi factori.
Cele mai favorabile sunt zăcămintele depletate de gaze datorită
faptului că procesul de injecţie-extracţie se apropie cel mai mult de
procesul natural, există un volum mare de date, o cunoaştere bună a
zăcământului şi sunt create deja o parte din facilităţile de suprafaţă.
Zăcămintele depletate de gaze cu condensat sunt de asemenea
potrivite, dar pot apărea probleme legate de comportarea retrogradă şi
de curgerea bifazică.
Zăcămintele depletate de petrol sunt în general satisfăcătoare
pentru transformarea în depozite, dar apar şi aici unele probleme legate
de existenţa petrolului rezidual.
În cazul acviferelor, evaluarea unor caracteristici suplimentare
necesită o analiză mult mai aprofundată a zăcământului, fiind necesară
cunoaşterea unui volum suplimentar de date.
Primele patru tipuri de zăcăminte sunt constituite din roci poros-
permeabile şi sunt preferate pentru înmagazinare. În cazul ultimelor două
tipuri, gazele sunt înmagazinate într-o cavernă creată artificial prin
activităţi miniere sau de exploatare a sării. Cavernele executate artificial
au o serie de proprietăţi care uneori răspund mai bine unor cerinţe:
debite foarte mari, control asupra migrării gazelor, inversarea rapidă a
procesului injecţie-extracţie. Tehnologiile utilizate în realizarea depozitelor

în roci poroase sunt diferite de cele utilizate pentru cavităţi miniere sau
saline. Există de asemenea caverne formate natural în anumite tipuri de
rocă, dar nu s-a încercat utilizarea acestora în scopul înmagazinării
gazelor.
iarna
Aprovizionare si cerere
Aprovzionare constanta
Conducta de
transport gaze
Curgerea pe
timp de vara de la depozit
in depozit la piata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Timp (luni)
Fig. 1.2. Ilustrarea caracterului sezonier al consumului
1.2. Tendinţe în utilizarea depozitelor de gaze naturale
În contrast cu funcţia tradiţională a depozitelor de a participa la

echilibrarea variaţiilor sezoniere, zilnice şi orare ale consumului, în
prezent acestea sunt folosite ca un instrument de aprovizionare şi
comercializare.
În zonele calde apariţia vârfurilor de consum este determinată de
consumul mărit de gaze pentru producerea energiei electrice care la
rândul ei este folosită pentru condiţionarea aerului. În afară de aspectul
ciclic al depozitării s-a dezvoltat depozitarea pentru perioade mai extinse

de timp legate de satisfacerea unor solicitări în caz de urgenţă sau pentru
revânzarea gazelor în perioade cu condiţii de piaţă mai favorabile. De
asemenea unele contracte de aprovizionare ce includ şi servicii de
depozitare au început să devină atractive.
Incertitudinile legate de modificările componentelor resurselor şi ale
cererii, reglementările federale, modalităţile cu care gazele sunt
cumpărate şi vândute au creat oportunităţi pentru companiile gaziere care
au putut face faţă la condiţiile pieţei tot mai schimbătoare. Astfel
companiile de comercializare au asimilat diferitele aspecte ale funcţiei de
comerciant adesea fără a beneficia de proprietate directă în mijloace
specifice industriilor de gaze.
Funcţii care în trecut erau considerate că nu au legătură directă cu
depozitarea gazelor: dispecerizarea, comercializarea, transportul,
schimbul (’’swap’’) pot fi acum realizate ca efect al stimulilor introduşi de
dezvoltarea depozitelor în contextul unor sisteme de transport cu multiple
interconectări. În felul acesta un operator de depozite pentru gaze
naturale are acces direct la mai mulţi producători şi consumatori. Un efect
important se observă la producători care îşi pot optimiza activităţile de
extracţie chiar în condiţiile unor pieţe de consum fluctuante. Pe de alta
parte consumatorii nu mai sunt expuşi efectelor costisitoare ce apar în
cazul reducerii sau întreruperii aprovizionărilor.
O companie gazieră având facilităţi diversificate (conducte,
depozite, etc.) îşi poate asuma funcţia comercială într-o tranzacţie dată
beneficiind şi de o profitabilitate crescută, deoarece este capabilă să ofere
servicii multiple în cadrul aceleiaşi relaţii contractuale.
Chiar în condiţiile în care prevalează o piaţă bazată pe tranzacţii pe
termen scurt (’’spot market’’) se acordă în acelaşi timp o importanţă
însemnată aranjamentelor pentru perioade mari de timp privind
aprovizionările de lungă durată, transportul şi schimbul de gaze

(’’swaping’’).
În condiţiile în care persistă fenomene ciclice de piaţă, au fost
dezvoltate concepte vizând sisteme ce folosesc capacităţi independente
de depozitare, numeroase interconectări şi implicarea unei organizaţii
centrale de dispecerizare pentru a se putea asigura servicii competitive pe
piaţă.
În ciuda unei aparente abundenţe de resurse de gaze naturale,
datorită limitelor ce există în ce priveşte posibilitatea livrărilor instantanee
mărite, se înregistrează preţuri de livrare mai mari la gaze naturale în
perioadele cu temperaturi scăzute. Depozitarea gazelor naturale apare ca
o soluţie fezabilă în acest context în măsura în care preţurile curente din
perioada rece depăşesc costurile de transport şi depozitare.
1.3. Concepte noi privind depozitarea gazelor naturale
Aceste noi concepte pot exercita o influenţă semnificativă în

abordarea manierei de proiectare, operare şi utilizare a depozitelor de
gaze naturale:
1. Depozitarea pentru scopuri sezoniere şi depozitarea în sistem

tampon pentru nevoile la anumite termene şi pentru perioade
determinate ale producătorilor de electricitate şi ale companiilor locale de
distribuţie de gaze.
2. Depozitarea pentru asigurarea funcţionării sistemului de contracte
pe termen scurt (“spot market”).
3. Transferul de gaze între sisteme de transport poate fi facilitat de
existenţa unor depozite conectate care împreuna cu conductele lor de
legătură pot asigura o capacitate mărită faţă de cea a depozitelor
individuale propriu-zise. În acest mod se asigură premize de optimizare

a traseelor de transport.
4. Capacităţile de depozitare integrate cu sisteme de interconectări
multiple pot reprezenta mijloace fizice de soluţionare rapidă a unor
dezechilibre ce pot apărea în sistemele complexe de alimentare cu gaze în
condiţiile unor costuri competitive. Aceste soluţii de echilibrare ale
sistemelor trebuiesc considerate în contextul unor condiţii comerciale dure
în care penalităţile ce trebuiesc plătite conform prevederilor din contracte
în cazul unor dezechilibre în aprovizionare, variază între 120$ şi 240$ pe
1000 Nm3. Aceste cifre trebuiesc comparate cu cifrele ce reprezintă preţul
gazului, la care se adaugă costul serviciului asigurat de depozit pentru
echilibrarea sistemelor şi care nu depăşea 8$ pe 1000 Nm3 (în S.U.A.).
1.4. Programe de cercetare-dezvoltare în domeniul

depozitării gazelor naturale
După cum s-a arătat mai înainte toate segmentele industriei

americane de gaze au interese comune în domeniul depozitării gazelor
naturale. Pentru acoperirea vârfurilor de consum şi pentru a realiza o
aprovizionare fiabilă a tuturor consumatorilor, s-a extins utilizarea
înmagazinărilor subterane a gazelor sub forma unui instrument de
legătura între sursele de aprovizionare şi reţelele de transport şi
distribuţie.
Tendinţele înregistrate deplasează tehnologiile de depozitare câtre

sistemul de depozitare pe scară largă în formaţiuni subterane (caverne,
acvifere, zăcăminte de hidrocarburi epuizate).
Capacitatea de înmagazinare subterană în formaţiuni poroase este

dependentă de cantitatea de gaze ce poate fi reţinută ca “pernă” ce
trebuie sa asigure un nivel minim de presiune al depozitului.
Cercetările şi realizările recente au soluţionat înlocuirea gazelor

naturale din “pernă” cu gaze inerte, în condiţii de economicitate. O altă
direcţie de cercetare este aceea ce are ca obiectiv reducerea sau
eliminarea migrării gazelor injectate în afara limitelor depozitului.
Eforturile cercetării sunt îndreptate în direcţia reducerii costurilor pentru
operarea şi întreţinerea depozitelor. Aceste costuri deţin o pondere de 5%
din costurile totale de transport şi distribuţie. Un alt program important
de cercetare se refera la determinarea criteriilor ce trebuie să
fundamenteze dezvoltarea unor noi depozite competitive din punctul de
vedere al costurilor.
Reducerea volumului “pernei” de gaze are o importanţă economică

deosebită. În condiţiile care există în S.U.A. o reducere cu 10% a acestui
volum poate aduce o suplimentare a livrărilor de gaze naturale în
valoare de cca. 1 miliard $ (volumul “pernei” depozitelor în S.U.A. este de
cca. 10 miliarde Nm3). În prezent dezvoltarea de noi depozite subterane
în S.U.A. implică o cotă de 3050% din volumul investiţiilor să fie alocată
volumului de gaze necesar pentru pernă. În funcţie de caracteristicile
depozitelor subterane formate în medii poroase, ponderea gazelor din
pernă variază între 15 şi 75 %. O parte din gazele din pernă pot fi
substituite cu bioxid de carbon sau azot, care sunt mai ieftine. O limitare
a aplicării acestei soluţii, o reprezintă probabilitatea amestecării în depozit
a gazului inert cu gazul natural ceea ce ar putea conduce la situaţia ca
gazul extras să nu corespundă condiţiilor de calitate impuse gazelor ce se
introduc în conductele de transport. Acest risc poate fi stăpânit printr-un
control adecvat al proceselor, ţinând seama de caracteristicile geologo-
fizice ale rezervorului urmare a aplicării unor proceduri de exploatare
adecvate. Clarificarea aspectelor privind amestecurile gazelor de natură

diferită în condiţiile mediului poros al zăcămintelor, ca şi implementarea
unor tehnici economice de separare a gazelor combustibile de cele inerte
în condiţii de suprafaţă sunt numai câteva din măsurile ce trebuie
soluţionate pentru prevenirea efectelor nedorite prezentate mai sus.
Cercetările efectuate în ultimii 10 ani de către Institutul de cercetări

pentru gaze din Chicago - Ilinois, au vizat identificarea celui mai potrivit
gaz inert pentru înlocuirea parţială a gazelor naturale necesare constituirii
“pernei” precum şi integrarea unor procese şi tehnologii viabile din punct
de vedere economic pentru separarea gazelor inerte de gazele naturale.
Ca rezultat al cercetărilor s-a adoptat drept gaz inert azotul, iar

pentru separare, dezvoltarea unor procese de separare metan/azot, cu
ajutorul membranelor. O unitate comercială de separare cu membrană
având permeabilitatea de 10-10 mD, pentru o presiune de lucru de 100
bar a intrat în funcţiune la începutul anilor 90 în S.U.A.
În cazul utilizării gazului inert pentru “perna” este important să se

asigure controlul plasării acestuia cu scopul minimizării volumelor care se
amesteca cu metanul în condiţiile existente în mediul poros. Având în
vedere variaţiile mari care există între depozitele subterane, ca şi
variaţiile de proprietăţi în interiorul fiecăruia dintre ele, a fost necesar să
se dezvolte un simulator de rezervor (zăcământ) cu scopul de a examina
relaţiile parametrice dintre elementele ce definesc mediul poros şi fluidele
continue de către acesta. A fost dezvoltat un model numeric bifazic,
tridimensional deopotrivă valabil pentru depozitare în zăcăminte de gaze
semiepuizate sau în acvifere. Modelul include difuziunea moleculară,
dispersia hidrodinamică precum şi segregarea gravitaţională ca
mecanisme ce guvernează amestecarea gazelor. Modelul a fost validat
prin calibrare pe datele de presiune din istoricul de funcţionare a două
depozite din S.U.A.
Simulările efectuate au indicat o menţinere foarte bună a separaţiei

dintre gazul inert şi gazul natural, indicând o concentraţie de numai 1%
gaz inert în gazul natural şi mai puţin de 0,5% pierderi anuale prin
amestecare.
După un număr de cicluri injecţie-extracţie, desfăşurate pe

parcursul a 3-9 ani se ajunge la un profil de concentraţie stabilizat.
Factorii principali care determină profilele de concentraţie ca şi

pierderile de gaz inert sunt:
 debitul şi durata ciclurilor de injecţie – extracţie;
 volumul de gaze naturale extras în fiecare ciclu.
S-a dezvoltat „OMEGA’’ un simulator de rezervor îmbunătăţit,
bifazic care incorporează efectele gravitaţiei, presiunii capilare,
permeabilitatea rocii şi neuniformitatea proprietăţilor în interiorul
rezervorului. Faza gazoasă este considerată un amestec nemiscibil de doi
componenţi. S-au inclus de asemenea transportul conectiv a
componenţilor în interiorul fazei gazoase, precum şi fenomenele de difuzie
şi dispersie datorate gradienţilor de concentraţie şi de viteză. Pentru
reducerea dispersiei numerice a erorilor s-a introdus „Metoda de
caracterizare” şi în felul acesta se poate estima cu destulă exactitate cum
are loc difuzia fizică.
O altă problemă importantă o reprezintă controlul migrării gazelor
în timpul formării acumulării de gaze în cazul depozitării acestora în strate
acvifere. Uneori gazele injectate se canalizează la mari distanţe de
acumularea principală datorită unei mobilităţi sporite a gazelor în raport
cu apa. Aceste gaze migrate sunt greu de recuperat şi reduc volumul
gazului de lucru. Una din soluţiile de rezolvare o reprezintă folosirea
spumelor formate din apă şi gaze cu rol de agent pentru controlul
mobilităţii fazelor. Spuma este constituită în proporţie de 95% din gaze
naturale şi din acest punct de vedere reprezintă cel mai compatibil mijloc
de control al migrării gazelor naturale în mediul poros neomogen. În

fig.1.3 este redată uniformitatea cu care se realizează acumularea de
gaze în acvifer în cazul utilizării spumelor.
Formaţie impermeabilă
Legendă Zona de gaze injectabile

Zona de apă
ρ Ps
Frontul de spumă
a)
b)
Fig. 1.3. Efectul introducerii spumelor în prevenirea migrării

neuniforme a gazelor injectate într-un acvifer
a) fără introducere de spumă; b) cu utilizarea spumelor
Înainte de iniţierea procesului de injecţie a gazelor se procedează la

injectarea prin sonde a unor dopuri de soluţie tensioactivă. Aceste dopuri
deplasate de către gazele injectate şi în contact cu apa de zăcământ
formează o pătură de spumă. Se obţin următoarele efecte:
 se îmbunătăţeşte eficienţa deplasării apei de către gaze. Zonele mai

permeabile sau fisurate în care are loc migrarea necontrolată a gazelor
sunt invadate cu spume, presiunea de injecţie creşte şi zone mai puţin
permeabile sunt incluse în procesul de dislocare.
 are loc o reducere a segregării gravitaţionale datorită căreia gazele
tind să se deplaseze preferenţial în zona de „acoperiş” a stratului acvifer.
 se contracarează efectele introduse de eterogenitatea geologică a
formaţiunilor.
Substanţele tensioactive utilizate pentru prepararea spumelor
trebuie să fie compatibile cu apa sărată de zăcământ. De asemenea
trebuie să dea naştere unor spume stabile în condiţii de zăcământ.
S-au investigat următoarele substanţe:
 alfa olefin sulfonat (produs Shell Enordet);
 alcool etoxilat;
 alcool etoxisulfat;
 alkilsulfanat (Chevron Chaser).
Spumele anionice pe bază de alfa olefinsulfonat au fost stabilizate
prin adaos de alcooli cu lanţuri moleculare lungi, ex.: CH3(CH2)11 - 14 OH
(Concentrate până la 0,2%).
Cercetări experimentale au permis determinarea proprietăţilor
reologice în medii poroase şi au pus în evidenţă relaţia dintre vâscozitatea
aparentă şi debitul de spumă. Într-o celulă experimentală după obţinerea
condiţiilor stabilizate de injecţie simultană de gaze şi soluţie tensoactivă
s-a întrerupt injecţia soluţiei şi imediat a avut loc blocarea injecţiei de
gaze. Presiunea a scăzut până la valoarea presiunii statice din celulă.
După blocarea curgerii, valoarea măsurată a permeabilităţii pentru gaze
nu a depăşit 1% din valoarea permeabilităţii absolute a mediului poros
testat.
Cercetările pentru optimizarea exploatării înmagazinărilor subterane

de gaze se concentrează în următoarele direcţii:
 detectarea şi cuantificarea scurgerilor de gaze atât subterane cât şi
de suprafaţă;
 repararea coloanelor de producţie;
 completarea, repararea şi întreţinerea sondelor;
 îmbunătăţirea productivităţii sondelor;
 analiza efectelor modificărilor ciclice de presiune şi temperatură.
Capitolul 2
DEPOZITAREA SUPRATERANĂ A GAZELOR NATURALE
2.1. Înmagazinarea gazelor naturale în conducte de

transport
Cea mai simplă metodă folosită pentru preluarea vârfurilor orare de

consum o constituie folosirea capacităţii de înmagazinare a conductelor
magistrale. Ea se realizează între perioada de consum minim (când
datorită faptului că debitul nominal al conductei este mai mare decât
debitul consumat, iar presiunea în punctul final ajunge la valoarea
maximă) şi perioada de consum maxim (când necesarul de gaze este mai
mare decât debitul nominal al conductei, iar presiunea în punctul final
atinge valoarea minimă).
Pentru determinarea capacităţii de stocare a unei conducte trebuie
introdusă o expresie pentru conţinutul total al conductei care va ţine
seama de condiţiile variabile de presiune de-a lungul acesteia. Cu o
asemenea expresie se determină cantitatea totală din conductă în regim
normal de curgere şi în condiţiile acumulării unei cantităţi suplimentare,
iar din diferenţa celor două rezultă cantitatea de gaze stocată. Într-o
conductă are loc o acumulare atunci când preluarea din conductă tinde
către un minimum, în cazul în care debitul de intrare se menţine
constant, iar presiunea de intrare tinde către un maximum. Debitul
pentru condiţiile acumulării este o medie între debitul minim şi cel mediu
pentru o zi. Dintr-o conductă se iau cantităţi suplimentare de gaze atunci
când preluarea tinde către un maximum, iar presiunile scad către o
valoare minimă în condiţiile în care debitul de intrare se menţine
constant.
Pentru ecuaţia lui Weymouth poate fi derivată o expresie care ia în

consideraţie variaţia compresibilităţii gazelor în funcţie de presiune. Se
notează cu p presiunea absolută în orice punct al conductei. Astfel
formula lui Weymouth pentru debitul transportat printr-o conductă de
lungime L în orice condiţii de curgere are forma:
q h  0,07 
Tref p 2

 p 22 D 5,33
(2.1)
p ref  rel  T  L  z med
în care:
qh – debitul orar [Nm3/h];
T şi Tref – temperatura gazelor în conductă şi cea de referinţă [K];
L
P1 P2
Fig. 2.1. Variaţia presiunii de-a lungul conductei
p, pref şi p2 – presiunile la intrare, ieşire şi de referinţă [bar];

D – diametrul conductei [cm];
L – lungimea conductei [km];
Pref şi Tref sunt condiţiile de referinţă considerate, iar ρrel şi zmed sunt
densitatea relativă în raport cu aerul şi respectiv factorul de abatere al
gazelor.
Notăm :
p 2
 p 22  K (2.2)
L
p  KL  p 22 (2.3)
q h2  p ref
2
  rel  T  z med
K (2.4)
24,01  1010  Tref2
Un element de volum infinitezimal în condiţiile curgerii se poate

scrie:
dV  1000 AdL (2.5)
unde A – aria secţiunii de curgere.
În condiţiile de referinţă vom avea:

pTref
dV  1000 AdL (2.6)
p ref T
Integrând se află volumul total de gaze din conductă:

L L
Tref
V   dV   1000 A pdL (2.7)
0 0
T  p ref
Înlocuind în (2.7) valoarea lui p din (2.3) obţinem:
 KL  p dL
L
Tref
V  1000 A 2
(2.8)
T  p ref
2
0
Tref
 
3
2
V  1000 A KL  p 22 2 cu L de la 0 la L (2.9)
T  p ref 3K
2  
Tref
 
3
V  1000 A  KL  p 22 2  p 23  (2.10)
T  p ref 3K  
Raportat la întreaga lungime avem:
K
p 2
1  p 22  (2.11)
L
D 2
A (deoarece A – în m2 , iar D în cm) (2.12)
4  10 4
Înlocuind în (2.11) şi (2.12) în (2.10) obţinem volumul de gaze din
conductă, la un anumit moment:
 3

Tref L  
  1p 2
 p 2
  2
3
V  667D 2  L  p 2   p 2
2
(2.13)
 
2
T  p ref 4  10 p12  p 22
4    
  
L  
D 2Tref L  p1 p 2 
sau V  0,05  p1  p 2    (2.14)
p ref T  p1  p 2 
Din diferenţa volumelor de gaze conţinute în conductă la două

momente date, obţinem volumul înmagazinat.
Capacitatea de înmagazinare a unei conducte este cu atât mai mare
cu cât presiunea la intrarea în conductă este mai mare şi cu cât volumul
acesteia este mai mare (eficienţa maximă o prezintă sistemele de
transport interconectate). În intervalul în care se face înmagazinarea,
capacitatea de transport a conductei se diminuează pe măsură ce
presiunea la capătul final al conductei creşte.
2.2. Depozitarea gazelor naturale în distribuitoare

inelare
Parcurile de rezervoare prezintă o investiţie considerabilă din cauza

consumului mare de metal necesar pentru construirea lor; înseamnă că
înmagazinarea gazelor în rezervoare de înaltă presiune este neeconomică.
Cea mai bună exemplificare o reprezintă determinarea presiunii de
înmagazinare corespunzătoare unui volum optim. Din ecuaţia generală a

gazelor
p 0V0  Z 0 RT (2.15)
rezultă
V0 1 T0 p 1 T0 p0 1
 sau V0  V  f  (2.16)
V Z T p0 Z T p Z
Reprezentarea grafică a funcţiei (2.16), redată în figura 2.2. care
arată că volumul maxim de gaze ce poate fi înmagazinat în rezervoare
este de 160 bar, ceea ce conduce la consum imens de material şi
folosirea compresoarelor speciale pentru încărcarea acestor rezervoare.
Fig. 2.2. Variaţia volumului de gaze înmagazinate în recipiente de înaltă

presiune
În loc de utilizarea parcurilor de rezervoare se poate folosi un

sistem redat în figura 2.3. Mai multe conducte magistrale, venind din
zone diferite, sunt interconectate la sosire printr-o conductă inelară, cu
diametrul mare, amplasată înafara perimetrului de consum. În acest fel
se asigură o continuitate a livrărilor de gaze, se utilizează mai eficient
capacităţile de transport ale conductelor şi se măreşte substanţial
cantitatea de gaze care pot fi înmagazinate în conducte în timpul nopţii
pentru a satisface vârfurile de consum de a doua zi. Un astfel de sistem

constituie cel mai eficient regulator de debit atunci când vârful orar de
consum este pronunţat.
Fig. 2.3. Interconectarea conductelor magistrale de transport gaze

naturale
2.3. Interconectarea sistemelor de transport gaze

naturale
Dacă debitul de gaze necesar pentru acoperirea vârfurilor este mai

mare decât debitul maxim al unei conducte magistrale, se recomandă
folosirea conductelor interconectate.
Interconectarea sistemelor de transport gaze prezintă mai multe
avantaje în procesul tehnologic de alimentare cu gaze a consumatorilor
situaţi în diferite zone; dintre acestea reamintim următoarele:
 mărirea siguranţei în exploatare; în cazul apariţiei unei defecţiuni
pe un tronson, alimentarea totală sau parţială a cosumatorilor se face
prin celelalte tronsoane aflate în funcţiune;
 mărirea supleţei funcţionării sistemului de alimentare cu gaze prin
crearea posibilităţilor de a se efectua schimbarea sensului mişcării gazelor
prin conductele interconectate (prin schimbarea nivelului producţiei
surselor de gaze) şi a regimurilor tehnologice pe conducte ceea ce

permite utilizarea optimă a capacităţilor de extracţie şi de transport;
 utilizarea maximă a capacităţilor de extracţie şi de transport a
conductelor prin menţinerea unei presiuni maxime de exploatare şi a unei
presiuni minime la sosire; deficitul temporar de debit pe o conductă poate
fi compensat dintr-o altă conductă în care există un excedent de debit.
În perioadele de vârf orar şi diurn din perioada de iarnă,
interconectarea sistemelor de transport poate realiza debite suplimentare
de 15...20%.
2.4. Rezervoare pentru depozitarea supraterană a

gazelor naturale
Există două mari categorii de rezervoare de gaze naturale şi anume

acela de presiune joasă, la care presiunea relativă nu depăşeşte 0,05 bar
şi acela de presiune înalta, în care depozitarea gazelor se efectuează la
presiuni relative de 5 pana la 7 bar.
La rândul lor, rezervoarele de presiune joasă se împart în
rezervoare cu etanşare hidraulică (umede) şi rezervoare cu etanşare
uscată (uscate). Ambele tipuri sunt rezervoare cu volum variabil şi
presiunea aproximativ constantă.
Un rezervor cu etanşare hidraulică are drept părţi componente un
bazin umplut cu apă, un clopot suspendat cu ajutorul unui dispozitiv
special şi care este în fond un rezervor fără fund, scufundat cu partea
deschisă în apa din bazin, precum şi una sau mai multe secţiuni
telescopice, adică rezervoare fără fund şi fără capac. Pot fi considerate
rezervoare umede numai cu capac sau clopot şi cu una până la trei
secţiuni telescopice.
Fig. 2.4. Rezervor cu etanşare hidraulică [41]
În cazul cel mai simplu al rezervorului umed fără secţiuni

telescopice, clopotul coboară în bazin atunci când rezervorul se goleşte şi
se ridică la umplerea rezervorului cu gaze. Clopotul fiind partea mobilă a
rezervorului, menţine în acesta presiunea necesară şi asigură ieşirea
gazelor pentru consum.
La rezervoarele cu una sau mai multe secţiuni telescopice,
presiunea depinde de nr. secţiunii ridicate. Nu au fost construite
rezervoare cu mai mult de 3 secţiuni telescopice, deoarece înălţimea
rezervorului devine foarte mare.
Rezervoarele umede reprezintă sistemul cel mai vechi de depozitare
a gazelor naturale, iar funcţionarea acestora în timp de iarnă este dificilă,
deoarece este necesară o instalaţie pentru încălzirea apei din bazin şi a
sistemului de etanşare hidraulică a clopotului şi a secţiunii telescopice.
Rezervoarele uscate de presiune joasă sunt mai perfecţionate şi au
forma unor rezervoare cilindrice obişnuite în interiorul cărora se găseşte
un disc mobil (piston). Acest piston se ridică la umplerea rezervorului cu
gaze şi coboară la golirea lui. Deoarece pistonul condiţionează presiunea
gazelor din rezervor, aceasta rămâne practic constantă. Singura cauză de
variaţie a presiunii o constituie frecarea pistonului de perete, care la

construcţiile îngrijite nu depăşeşte însă 10-3…1,5*10-3 bar.
Rezervoarele uscate pot fi construite pentru capacităţi foarte mari,
până la câteva sute de mii de metri cubi standard. Din calcule rezultă că
de la o capacitate de peste 10000 Stm3, consumul de metal pentru Stm3
de gaze depozitate este mai mic decât la rezervoarele umede.
Problema cea mai importantă ridicată de funcţionarea rezervoarelor
uscate este realizarea garniturii de etanşare a pistonului. Au fost propuse
mai multe sisteme de etanşare, cu inele de cauciuc sau cu benzi de piele.
Fig. 2.5. Rezervor cu etanşare uscată [41]
Faţă de cele umede, rezervoarele uscate au avantajele de a

necesita un consum mai mic de metal şi cheltuieli mai mici de exploatare,
de a exercita o presiune mai mică pe sol şi de a nu mări umiditatea
gazelor. De asemenea, presiunea gazelor este aproximativ constantă, iar
rezervorul poate fi mărit prin supraînălţare, fără a fi scos din exploatare.
Dezavantajele constau în formarea gheţii pe pereţii corpului şi sub piston
în timpul iernii. Atunci când gazul este umed se îngreunează activitatea
pistonului şi în aceste condiţii poate lua naştere un amestec exploziv
între piston şi capac, deoarece etanşarea nu este perfectă. Un alt
dezavantaj constă în faptul că este necesară în faza de execuţie şi

montare o precizie deosebit de mare.
Rezervoarele de presiune înaltă sunt instalaţii foarte simple, fără
părţi mobile, cu o exploatare facilă. Funcţionarea acestora poate fi în
întregime automatizată. Presiunile de lucru sunt de cca. 4 bar, presiunea
de proiectare (nominală) cca. 6-7 bar.
Rezervoarele de presiune înaltă au volum constant şi sunt, în
general, de formă cilindrică. Acestea pot fi aşezate vertical şi orizontal,
însă se întâlnesc şi recipienţi sferici. Se execută din tablă de oţel carbon şi
sunt detensionate după sudură.
Caracteristicile geometrice ale acestor recipienţi sunt:
 Recipienţi cilindrici orizontali: diametrul de 5-10 m şi lungime de
12-60 m, capacitate la 4 bar – 1-18 mii Nmc;
 Recipienţi cilindrici verticali: diametrul de 6-12 m şi înălţime de 30
m, capacitate la 4 bar – 2-12 mii Nmc;
 Recipienţi sferici: diametrul de 12-24 m, capacitate la 4 bar – 2-35
mii Nmc.
Volumul geometric al unui asemenea rezervor se calculează cu
formula:
Vutil
Vg  (2.17)
p n  2 p min .livrare
iar grosimea peretelui recipientului este:

K  p n  Drecipient
g (2.18)
2 c  F
unde: Vg – volumul geometric al recipientului în m3;

Vutil – volumul gazelor stocate în Nm3;
pn – presiunea nominală în bar;
pmin.livrare – presiunea minimă de livrare în bar;
G – grosimea peretelui în mm;
K – coeficient de siguranţă;
σc – rezistenţa minimă la curgere a oţelului în kg/cm2;

F – factorul de sudură longitudinală.
K si F au valori funcţie de clasa de locaţie şi faţă de distanţa la care
se află obiectivele învecinate.
Pentru alimentarea cu gaze a reţelei de repartiţie din parcul de
rezervoare, lângă aceasta se instalează o staţie de reglare a presiunii. În
cazul în care exista un astfel de parc, gazele naturale ies din staţia de
predare prin cel puţin două conducte, dintre care una alimentează
reţeaua de reparaţie la presiunea necesară, iar cealaltă alimentează
parcul de rezervoare. In cazul în care alimentarea nu este necesară,
rezervoarele fiind pline, gazele din conducta de alimentare a parcului trec
direct în staţia de reglare a presiunii, de unde sunt introduse în reţeaua
de reparaţie. Atunci când consumul de gaze creste, întreaga cantitate de
gaze din staţie intra în reţeaua de reparaţie, iar gazele din rezervoare trec
prin staţia de reglare a presiunii în aceeaşi reţea.
Se mai poate realiza şi o schemă în care parcul de rezervoare
serveşte ca tampon pentru asigurarea alimentării continue.
Capacitatea necesară a rezervoarelor se calculează pe baza
graficului de consum zilnic. Volumul de gaze care poate fi livrat din
rezervoare se numeşte capacitatea de lucru a acestora. Daca V este
volumul rezervoarelor, p1 - presiunea de lucru maximă din aceasta şi p -
presiunea la intrare în reţea, capacitatea de lucru este - pN fiind presiunea
normală ;
p1  p
C V  (2.19)
pN
în această formulă, volumul V se exprima in Stm3, iar presiunile în bar.

Atunci când presiunea din rezervoare scade, până la presiunea de la
intrare în reţea, capacitatea de lucru este utilizată integral. Se întâmplă
însă ca presiunea din rezervoare sa scadă numai până la o valoare

p1  pc
curentă pc<p, astfel că volumul extras din rezervoare este V  .
pN
Raportul dintre acest volum şi capacitatea de lucru a rezervoarelor

este
p1  p c
Ku  (2.20)
p1  p
şi se numeşte coeficient de utilizare a capacităţii de lucru.

Capitolul 3
DEPOZITAREA GAZELOR LICHEFIATE
3.1. Depozitarea gazelor petroliere lichefiate (GPL)
3.1.1. Generalităţi
Sursa principală a GPL o constituie gazele rezultate din procesele de

prelucrare a petrolului precum şi din gazolina de schelă. GPL se pot stoca
în rezervoare verticale special construite pentru acest scop.
Tabel nr. 2- Hidrocarburi saturate din compoziţia GPL

Component Fracţie Masă moleculară, kg ∕
metan moleculară
0,0026 kmol
16,042
etan 0,4600 30,068
kkmkkkkmmommo
propan 0,3111 44,094
kkkkkggkkgkg/kmol
izo-butan 0,0385 58,120
normal-butan 0,1000 58.120
izo-pentan 0,0250 72,146
normal-pentan 0,0250 72,146
Pentru propan şi butan, utilizarea spaţiului subteran, care dispune

de capacităţi mari de înmagazinare şi beneficiază de condiţii de securitate
sporită, a creat condiţii de stocare mult mai economice.
Înmagazinarea subterană se poate realiza în următoarele condiţii:
 depozitarea în cavităţi saline;
 depozitarea în caverne create în mod artificial.
Propanul şi butanul se stochează sub formă lichidă, deoarece la
temperaturi de 15°C este nevoie de o presiune relativă de 1,1 bar,
respectiv 2,2 bar, pentru obţinerea lichefierii acestora. Aceste presiuni
sunt uşor de atins în subsol la adâncimi de câteva sute de metri.
Fig. 3.1. Depozitarea gazelor petroliere lichefiate (GPL) în caverne

saline
6
7
5
1 Σ
2
300 - 400m
GPL
saramura
GPL este un sistem multicomponent format din mai multe

hidrocarburi, dintre care cele saturate sunt menţionate în tabelul 2.
Curgerea GPL în cadrul sistemului de înmagazinare are loc prin
spaţiul inelar dintre tubing şi coloană, în depozit, iar apoi prin tubing.
Curgerea prin spaţiul inelar şi în depozit a GPL are loc numai în faza
lichidă, în timp ce prin tubing este o curgere monofazică în faza iniţială,
iar apoi devine bifazică (lichid-gaze).
3. 1.2. Stocarea în cavităţi saline a GPL
O altă metodă de depozitare a gazelor naturale sau petroliere

lichefiate, în cantităţi mari, este în caverne realizate în masive de sare.
Aceste caverne sunt în special indicate pentru depozitarea gazelor
lichefiate cu un punct de fierbere mai ridicat decât cel al metanului, ca de
exemplu propanul lichid.
Tehnica utilizată este asemănătoare cu cea descrisă şi în capitolul 5,
cu singura deosebire că adâncimile necesare pentru înmagazinare nu sunt
atât de mari.
Pentru realizarea unei astfel de caverne (fig.3.1), se sapă, se
sondează şi se cimentează coloana 1, în interiorul căreia se introduc alte
două coloane, notate cu 2 şi 3, cu diametre succesiv mai mici. Aceste
două coloane sunt libere în sensul că lungimea acestora poate fi variată
de la suprafaţă pentru a se da cavernei forma dorită.
Între coloanele 1 şi 2 se introduce gazolină cu ajutorul pompei 4,
pentru a se proteja coloana 1 de coroziunea care s-ar produce în contact
cu saramura.
Cu ajutorul pompei 6 se introduce apoi apă dulce în sâmburele de
sare, prin interiorul coloanei centrale 3, iar saramura formată se
evacuează prin spaţiul inelar dintre coloanele 2 şi 3 şi în continuare prin
conducta 7. Pentru realizarea unei forme convenabile a cavernei,

circulaţia apei şi a saramurii pot fi inversate.
Controlul formei cavernei poate fi efectuat cu ajutorul unui aparat
tip „sonar". După realizarea cavernei, înainte de introducerea gazelor
lichefiate, gazolina se evacuează prin conducta 5, prin împingere cu
saramura.
Introducerea gazelor lichefiate se efectuează cu ajutorul pompei 4,
dezlocuindu-se saramura din cavernă, care se evacuează prin coloana 3 şi
conducta 7.
La baza cavernei, se menţine în permanenţă un strat de saramură
în care pătrund coloanele 2 şi 3, pentru a se evita astfel eventualele
pierderi de gaze naturale lichefiate.
Problema stabilităţii nu prezintă importanţă practică, deoarece în
cavitate se păstrează o presiune mare. La finalul creării cavităţii se trece
la încercarea etanşietăţii cavităţii, similar cazului înmagazinării gazelor
naturale.
Pentru a se putea înmagazina sau extrage GPL, cavitatea trebuie să
fie tot timpul plină cu saramură şi GPL. Separarea dintre cele două fluide
se realizează prin segregare gravitaţională!
Este necesar să se dispună de rezerve de saramură saturată pentru
a nu afecta volumul cavităţii. Manipularea saramurii saturate creează
numeroase probleme (precipitarea sării în saramură, diluarea sării în
sondă etc.).
Se mai poate utiliza în exploatare apa dulce, dar trebuie luate
măsuri suplimentare de urmărire a procesului prin ecometrie pentru
determinarea formei şi dimensiunilor cavităţii. Această soluţie constituie
o premiză de creştere progresivă a dimensiunilor cavernei.
3. 1.3. Stocarea în mine abandonate
Pentru stocarea GPL în cavităţile rezultate în urma unei exploatări

miniere este necesar ca aceste cavităţi să fie etanşe, iar formaţiunile
geologice în care sunt create cavităţile să nu reacţioneze cu butanul sau
propanul. În cazul când o mină răspunde acestor condiţii şi amenajarea
acesteia se încadrează în limite economice acceptabile, se poate opta
pentru alegerea unui astfel de depozit. Cunoştinţele geologice de detaliu
sunt indispensabile.
Sarea şi argila sunt recunoscute ca fiind roci care asigură condiţii
de stabilitate unei cavităţi, dar în anumite condiţii se pot utiliza şi cavităţi
existente în calcar, granit etc.
În scopul realizării unui depozit de GPL într-o cavernă se culeg
informaţii despre tuneluri, galerii miniere etc. Apoi se efectuează studii
privind dimensiunea cavităţii, stabilitatea galeriei şi a pilonilor de
susţinere, se evaluează costul săpării unei sonde în galerie. În cazul
rocilor etanşe plastice se realizează un strat de beton în scopul eliminării
deformărilor cavităţii.
Exploatarea se poate realiza în două moduri:
 Cu nivel de apă constantă, cu o zonă de gaze în partea
superioară;
 Cu nivel de apă variabil când cavitatea este tot timpul plină cu
apă şi GPL.
Pentru extracţie se va dispune de un volum de apă suplimentar,
care va fi injectat în cavitate. Sondele de control vor măsura în
permanenţă nivelul piezometric.
3.2. Depozitarea gazelor naturale lichefiate (GNL)
3.2.1. Generalităţi
Transportul gazelor naturale în locuri inaccesibile conductelor se

poate efectua în stare lichidă, ceea ce permite înmagazinarea într-un
volum redus a unor cantităţi importante de gaze după cum rezultă din
tabelul 3.
Tabel nr. 3 – Volumul şi densitatea gazelor lichefiate

Temperatura de Căldura de Greutatea Greutatea Presiunea Temperatura
Formula Stm3 gaz fierbere vaporizare, specifică a specifică a critică, critică, ˚C
chimică a dintr-un la 760 Torr kcal/Stm3 lichidului, gazului kgf/cm2 T=t˚+273,15K
gazului m3 lichid (1,33·10-3bar), (1kcal=4187J) kgf/dm3 kgf/dm3 (0,98 bar)
˚C (1kgf=9,8N)
Metan 585 -161,5 86,2 0,42 0,717 47,12 -82,5

CH4
Etan 407 -88,6 155,5 0,547 1,356 49,8 +32,1
C2H6
Propan 296 -42,3 200 0,582 2,004 43,4 +96,8
C3H8
n Butan 231 -0,5 238,7 0,601 2,703 38,7 +152
nC4H10
Lichefierea gazelor naturale permite stocarea şi transportul acestora

în condiţii tehnico-economice avantajoase. Într-o uzină de lichefiere,
gazele naturale sunt tratate şi lichefiate prin efectul creşterii presiunii,
apoi sunt transferate în metaniere. După transportul GNL cu metanierele,
lichidul este transferat în rezervoare de stocare, care sunt asemănătoare
celor din uzinele de lichefiere, operaţie urmărită de pompare şi re-
gazeificare.
În zonele mari consumatoare de gaze naturale (care sunt la mare
distanţă de sursele de gaze), cu fluctuaţii mari ale consumului, unde solul
nu permite realizarea unui depozit subteran, iar diametrul şi lungimea

conductei de transport ar fi foarte mari, stocarea GNL este soluţia optimă.
În acest caz este nevoie de o unitate de lichefiere şi una de regazeificare.
Pentru micii utilizatori de GNL sunt necesare un rezervor şi o staţie
de regazeificare.
3.2.2. Lichefierea gazelor naturale
Lichefierea gazelor naturale, care au un conţinut în metan de peste

80% în volum, se poate realiza fie în apropierea parametrilor critici, fie la
presiunea atmosferică, dar la temperaturi mai scăzute. Deoarece
procedeul de lichefiere a gazelor naturale la presiuni ridicate este
neeconomic, se preferă lichefierea la o presiune apropiată de cea
atmosferică, datorită simplificării construcţiei recipientelor în care se
depozitează GNL.
Lichefierea metanului la presiunea atmosferică se realizează la
temperatura de –161,5˚C şi în consecinţă, gazele naturale vor avea o
temperatură de lichefiere apropiată de cea a metanului, deoarece acesta
este componentul de bază al acestora.
Aspectele particulare ale lichefierii gazelor naturale sunt legate de
temperatura scăzută la care are loc procesul:
- necesitatea separării, înainte de răcire, a substanţelor conţinute în
gazele de zăcământ care la –161,5˚C condensează sub formă solidă
şi ar bloca procesul de lichefiere;
- necesitatea extragerii prin distilare a hidrocarburilor grele (C5+),
care condensează de asemenea la temperaturi joase, acestea fiind
separate pentru că pot fi valorificate direct;
- necesitatea de a utiliza cantităţi mari de energie pentru lichefiere.
3.2.3. Depozitarea gazelor naturale lichefiate în

rezervoare
3.2.3.1. Aspecte privind depozitarea gazelor naturale

lichefiate în rezervoare
După lichefiere, gazele naturale sunt depozitate în rezervoare,
construite ca şi cele pentru aer lichid sau amoniac lichid.
Rezervoarele sunt metalice şi prevăzute cu pereţi dubli, între care
se introduce un material izolant (spumă de sticlă, policlorură de vinil
expandată sau alte materiale).
Peretele interior este construit dintr-un aliaj rezistent la temperaturi
scăzute, cum ar fi aliajul aluminiu-magneziu, sau oţel cu 9% nichel şi
foarte puţin carbon.
Pentru depozitarea cantităţilor mai mari de gaze lichefiate se
amenajează rezervoare subterane, care sunt mai economice şi prezintă
un grad sporit de siguranţă.
Rezervoarele se amenajează în cavităţi săpate în sol, în care se
pompează gazele lichefiate, iar prin îngheţarea pereţilor se asigură
etanşarea corespunzătoare. De asemenea, se pot realiza şi cavităţi în
masive de sare, prin dizolvarea acesteia. O altă experienţă reuşită a fost
procedeul criogenic, adică amenajarea rezervoarelor în soluri îngheţate
artificial.
Transportul gazelor naturale lichefiate se face cu vase maritime, cu
cisterne de cale ferată sau cu autocisterne. Toate aceste mijloace de
transport trebuie să fie construite din materiale rezistente la temperaturi
de -200˚C, să fie izolate termic şi să posede toate aparatele necesare de
protecţie.
Gazele naturale prezintă dezavantajul de a avea un volum mare şi
de a nu putea fi transportate la distanţă decât printr-o conductă, care
este o instalaţie costisitoare. Mai mult, există situaţii în care construcţia

unei astfel de conducte nu este posibilă sau prezintă mari dificultăţi, aşa
cum este cazul transportului intercontinental al gazelor.
O rezolvare favorabilă a problemei se poate realiza prin transportul
şi depozitarea gazelor naturale în stare lichidă, deoarece volumul acestora
se reduce astfel de circa 600 ori. Gazele naturale, compuse în cea mai
mare parte din metan, prezintă în acest sens un avantaj, deoarece
metanul poate fi lichefiat la presiuni relativ mici, dacă temperatura este
suficient de scăzută. Dacă rezervoarele în care se depozitează gazele
lichefiate sunt bine izolate, astfel ca temperatura să se menţină scăzută,
greutatea rezervoarelor se micşorează considerabil şi se realizează o
economie apreciabilă faţă de consumul de metal necesar pentru
depozitarea în stare gazoasă. De asemenea, la temperaturi scăzute
pierderile de gaze din rezervor sunt minime.
Pentru lichefierea gazelor naturale este necesară o temperatură
foarte scăzută, deoarece pentru metan, temperatura de lichefiere la
presiunea atmosferică este de 111,46 K. Din acest motiv, ciclul maşinilor
utilizate comportă recircularea gazelor răcite. Instalaţiile sunt de tipul
celor întrebuinţate la lichefierea aerului.
Din calculele economice rezultă ca preţul transportului gazelor
lichefiate la distanţe mari este mai mic decât pentru ceilalţi combustibili.
Transportul maritim al gazelor naturale lichefiate se efectuează cu vase
construite special în acest scop, numite metaniere. Acest transport
implică şi construcţia unor rezervoare corespunzătoare pentru depozitarea
temporară a gazelor naturale lichefiate, în porturile de încărcare şi de
descărcare a metanierelor.
Există mai multe tipuri de astfel de rezervoare, o clasificare
putându-se face în funcţie de poziţia acestora faţă de suprafaţa solului.
Ca şi la petrolul brut şi produsele petroliere lichide, rezervoarele sunt, din
acest punct de vedere, de suprafaţă, semiîngropate sau îngropate

(subterane).
Rezervoarele metalice de suprafaţă utilizate pentru depozitarea
gazelor naturale lichefiate sunt construite de obicei din oţeluri înalt aliate,
cu conţinut ridicat de nichel, care nu se fragilizează la temperaturi
scăzute. Rezervoarele au pereţi dubli, iar între aceştia se introduce un
material care asigură izolaţia termică. Depozitarea efectuându-se la
presiunea atmosferică, temperatura gazelor lichefiate trebuie menţinută
la 110,16 K, pentru a se împiedica evaporarea metanului.
Rezervoarele de gaze naturale lichefiate de pe vasele metaniere au
o construcţie similară.
Rezervoarele subterane pot fi realizate prin excavarea unor cantităţi
din solul îngheţat în prealabil. Depozitarea se efectuează tot la presiunea
atmosferică şi la temperatura de 110,16 K.
Pentru a se realiza un astfel de rezervor, se sapă, la distanţe egale
de circa 2 m, un şir de găuri pe circumferinţa unui cerc cu diametrul mai
mare decât cel ales pentru rezervor. Adâncimea găurilor astfel săpate
este ceva mai mare decât înălţimea rezervorului. După echiparea cu
coloanele necesare, se circulă prin aceste găuri saramură concentrată, cu
temperatura sub 0˚C, astfel ca solul să îngheţe. În continuarea acestei
operaţii, se excavează solul din interiorul şirului de găuri, creându-se
astfel cavitatea cilindrică a rezervorului. La suprafaţă se construieşte un
inel de beton pe care se amplasează un capac metalic prevăzut cu o
izolaţie termică. Prin acest capac trec conductele instalaţiei frigorifice şi
conducta prin care, cu ajutorul unei pompe, se introduce şi se extrage
lichidul din rezervor (fig.3.2.).
Frig
Pompă
Inel de
beton
Capac
30…40 m
Sol
îngheţat
40 – 50 m
Fig. 3.2. Rezervor pentru depozitarea gazelor lichefiate
Primele cantităţi de gaze naturale lichefiate introduse în rezervor

servesc la răcirea în continuare, până la temperatura de depozitare
menţionată. Instalaţia frigorifică asigură menţinerea acestei temperaturi.
Gazele lichefiate depozitate în rezervoarele din apropierea centrelor
de consum trebuiesc evaporate şi aduse la temperatura de cca. 0 oC.
Pentru a se recupera o parte din energia consumată la lichefiere, se
utilizează două procese de vaporizare redate în schema din figura 3.3.
Prin comprimarea lichidului la 50-70 bar şi prin evaporarea la
această presiune, se poate recupera până la 30% din energia consumată
la lichefiere.
Gaze naturale cu presiune redusă

Gaze naturale cu presiune ridicată
Evaporarea gazului natural la presiune atmosferică
Gaz metan sub presiune
Fig. 3.3. Schema de principiu a unei instalaţii de re-gazeificare

1 - schimbător de căldură; 2- pompe; 3 - rezervoare; 4 - compresor;
5 - cisternă pentru transportul gazului natural
Prin utilizarea frigului în schimbătoarele de căldură, în scopuri

tehnice, se poate recupera o parte din energie, dar ţinând seama de
intermitenţele cu care decurge acest program, valorificarea este
problematică.
Deoarece gazele lichefiate participă la acoperirea vârfurilor de
consum, evaporarea trebuie să se desfăşoare după un program precis şi
de aceea trebuie să existe totdeauna o sursă de căldură, care să asigure
căldura de vaporizare. Această sursă poate fi aburul, apa caldă, apa de
mare, apa de râu, aerul încălzit, etc.
Vaporizarea cu ajutorul aerului necesită suprafeţe de schimb foarte
mari şi de aceea nu este prea răspândită. Utilizarea aburului prezintă
dificultăţi care constau în obturarea ţevilor schimbătoarelor, dacă procesul
ajunge în apropierea temperaturii de îngheţ a apei.
Cea mai economică sursă de vaporizare o constituie apa rece, cu

ajutorul căreia procesul se poate conduce în circuit deschis, prin turnuri
de răcire.
Dacă în apropiere este disponibilă apă de mare, atunci se poate
asigura căldura necesară vaporizării fără turn de răcire şi procesul devine
puţin costisitor.
Un alt scop al proceselor la temperaturi joase este de a extrage din
gazele naturale hidrocarburile C2+, astfel ca în consum să fie furnizat
numai metan aproape pur, valorificându-se superior celelalte
hidrocarburi.
Acest procedeu este utilizat acolo unde această extracţie nu se
poate face la surse, fie din cauza cantităţilor prea reduse, fie din cauza
unor dificultăţi în valorificarea fracţiilor C2+ în apropierea surselor.
Un caz concret îl constituie conductele care transportă gaze asociate
dezbenzinate, care conţin importante cantităţi de C2+ şi care nu ar putea fi
valorificate în schele.
În aceste cazuri se realizează o instalaţie de extracţie la marginea
oraşului, înaintea staţiei principale de reglare şi măsurare.
Gazele din conductă sunt mai întâi deshidratate până la un punct de
rouă de – 40o C prin adsorbţie cu alumină sau silicagel. După
deshidratare, gazele trec printr-un schimbător regenerativ unde se
răcesc. În continuare sunt răcite cu etan, sunt din nou răcite şi apoi
separate. Lichidul reţinut este destins şi separat din nou. Gazul de
echilibru din primul separator este apoi comprimat şi introdus în conductă
pentru a fi trimis la consum. Lichidul reţinut este dirijat la o instalaţie
petrochimică, constituind o preţioasă materie primă.
Aceste instalaţii au luat o mare răspândire în ultimul timp, deoarece
în petrochimie se pot valorifica superior fracţiile C2+, care sunt neraţional
folosite în cazul arderii în focare.
Utilizând un schimbător regenerativ, sarcina frigorifică se reduce

mult şi procesul devine mai economic.
Lichefierea gazelor naturale asigură posibilitatea transportării
acestora la orice distanţă pe glob, de aceea este în plină dezvoltare şi
constituie unul din cele mai eficiente mijloace de acoperire a necesarului
de combustibil a marilor aglomeraţii urbane şi industriale.
3.2.3.2. Izolarea rezervoarelor pentru depozitarea gazelor

naturale lichefiate
3.2.3.2.1. Izolarea rezervoarelor cilindrice (tuburilor metalice)
Spuma de poliuretan este sistematic utilizată pentru izolarea
termică a rezervoarelor cilindrice de gaze naturale lichefiate sau a gazelor
reci. Grosimea stratului de izolaţie este un compromis între exigenţele
tehnice şi cele economice. Astfel, pentru rezervoarele cilindrice
considerate, izolaţia se poate face în scopul:
 reducerii intrării căldurii în interiorul rezervorului şi poate avea un
cost acceptabil;
 menţinerii rezervorului în afara fenomenului de deformare datorită
manşoanelor de gheaţă voluminoase (în acest caz intrarea căldurii
nu are importanţă).
Spuma de poliuretan sub formă de vapori este acoperită de un film
de bitum şi de două foi de aluminiu întărite cu fibră de sticlă, cu rol de
protecţie la umiditate, şocuri exterioare şi protecţie ignifugă.
3.2.3.2.2. Izolarea rezervoarelor de capacitate mică
Rezervoarele de capacitate mică, de tipul baloanelor de purjare din
instalaţiile de gaze naturale lichefiate, sunt de obicei protejate la variaţiile
de temperatură (protecţie ignifugă), spaţiul dintre pereţii dubli fiind
injectat din construcţie cu poliuretan. Această tehnică este asemănătoare
celei de construcţie a tuburilor metalice.
Cisternele rutiere pot fi de asemenea protejate la incendiu prin

aceeaşi metodă, sau cu perlită menţinută sub presiunea absolută (1kPa).
3.2.3.2.3. Izolarea rezervoarelor cu membrană
Pentru rezervoarele cu membrană, materialul izolant este pus pe
suprafaţa internă a cuvei exterioare, iar cuva interioară este fixată pe
izolaţie.
 Tehnica Technigaz: Izolaţia este bazată de Klegecel (PVC), cu
grosime totală de 168 mm şi o contraplacă de 12 mm, poziţionată
pe membrană, care îmbracă pereţii şi fundul rezervorului. Capul
este izolat cu vată de sticlă de 300 mm grosime;
 Tehnica Gaz Transport: Izolaţia este din pudră de perlită plasată pe
interiorul rezervorului. În spaţiul izolaţiei termice trebuie menţinută
o presiune mai mică decât presiunea absolută (0,1 – 1kPa), sau
trebuie presurizată pentru a proteja pudra de perlită la umiditate.
Pentru rezervoare cu cuvă autoportantă, izolaţia este realizată cu
perlită pentru partea laterală, din fibră pentru fundul rezervorului şi din
vată de sticlă pentru capac.
3.2.3.3. Urmărirea rezervoarelor în exploatare

Pentru urmărirea rezervoarelor în exploatare a fost conceput un
dispozitiv utilizat pentru expertizări punctuale şi care permite controlul:
- stării suprafeţei interne a rezervorului (suduri, fisuri etc.)
- poziţiei sistemelor de securitate (clapeta de fund etc.)
- stării aparatelor de măsură (sondelor de nivel etc.)
Acesta este compus din:
 Aparat de vizualizare, care este constituit dintr-un endoscop rigid
cu lentilă, compus dintr-un ocular, un tub telescopic şi un
obiectiv. O prismă montată în faţa obiectivului, permite prin
variaţia înclinării ei, trecerea de la o vedere axială la una

laterală;
 Sistem de iluminare, compus din lămpi cu halogen de joasă
tensiune, cu fascicul dirijabil, care se poate orienta cu ajutorul
unor comenzi de la distanţă prin cablu şi astfel este posibilă
dispunerea lămpilor la adâncimea dorită;
 Ansamblu de protecţie, care este compus dintr-o sită măturată
de un curent de aer cald, uscat şi inert, pentru fiecare din
aparatele de mai sus, izolându-se astfel de atmosfera rece din
partea superioară a rezervorului.
3.2.3.4. Precauţii la utilizarea gazelor naturale lichefiate

Aportul de căldură într-un echipament care conţine gaze naturale
lichefiate are ca urmare vaporizarea parţială a acestora şi dacă gazul se
găseşte într-un spaţiu închis, aceasta duce la o creştere rapidă şi
inevitabilă de presiune.
Pentru spaţii de mică importanţă (tronson de ţeavă între două
robinete), se montează supape pentru a le proteja de creşterile de
presiune peste limita admisibilă.
Aburii reziduali rezultaţi dintr-o instalaţie de gaze naturale lichefiate
au o valoare energetică importantă şi de aceea sunt utilizaţi în mod
uzual:
 Pentru comprimare, întorcându-se la faza dinaintea lichefierii;
 Pentru consumurile energetice interne.
Gazele naturale lichefiate sunt un amestec de gaze pure.
Compoziţia gazelor dintr-un rezervor etanş este diferită pentru faza
lichidă şi faza gazoasă. Gazul natural lichefiat rezidual va avea o
concentraţie foarte mare de compuşi mai puţin volatili (hidrocarburi
grele), acest fenomen fiind denumit îmbătrânirea gazelor naturale

lichefiate.
Coborârea temperaturii echipamentului (pentru a-l pune în
funcţiune pentru prima dată, după o reparaţie, ori după o încălzire
excesivă) se face progresiv.
În condiţii de exploatare normale, echipamentele sunt pe cât posibil
menţinute la temperaturi scăzute, fie prin circulaţia, fie prin evaporarea
de gaze naturale lichefiate. Menţinerea la temperaturi scăzute prin
evaporare necesită precauţii suplimentare:
 Înnoirea periodică a gazului natural lichefiat pentru a evita
îmbătrânirea acestuia;
 Supravegherea dispozitivelor de regazeificare pentru a evita riscul
de pătrundere de lichid în circuitul de vapori.
Armăturile (robinete, vane etc.) au o parte care lucrează la
temperatura mediului ambiant şi alta care lucrează la temperatura gazului
natural lichefiat; şi după aceea, separarea termică este asigurată de
lungimea pieselor, calitatea izolaţiei locale şi absenţa scăpărilor de gaze,
care pot modifica gradientul termic.
La majoritatea tipurilor de pompe, arborele nu funcţionează la o
temperatură uniformă; alinierea corespunzătoare a pieselor şi o bună
funcţionare a garniturilor criogenice necesită o supraveghere atentă.
Izolarea echipamentelor se efectuează în scopul:
 asigurării protecţiei mecanice faţă de suprasarcina apărută din
îngheţarea condensului atmosferic şi a posibilităţilor de
deformare;
 limitării aportului caloric generat de evaporare, în special
pentru rezervoarele de gaze naturale lichefiate.
Problemele de securitate ale unei instalaţii de gaze naturale
lichefiate sunt rezolvate prin utilizarea de:
 Materiale criogenice;
 Moduri de prevenire şi de îndepărtare a accidentelor datorate
gazelor naturale lichefiate;
 Reguli de exploatare impuse personalului.
Atenţia personalului care exploatează aceste instalaţii este în mod
deosebit solicitată:
 În timpul manevrelor, cum ar fi izolarea unui rezervor, în condiţiile
în care vanele nu sunt niciodată perfect etanşe;
 Datorită riscului apariţiei de probleme respiratorii la personalul care
lucrează în atmosferă de gaze.
Valorile stabilite pentru puterea calorifică a gazului natural care se
acumulează într-un rezervor de gaze naturale lichefiate nu sunt
întotdeauna respectate în ceea ce priveşte valorile maxime, mai ales când
timpul de stocare depăşeşte momentul de apariţie a îmbătrânirii gazelor
naturale lichefiate.
Corecţia se poate efectua :
 Prin amestecarea, în fază lichidă, cu un gaz natural lichefiat
mai puţin bogat;
 Prin adăugarea de gaze inerte (azot, aer)
 Prin extragerea de GPL.
Capitolul 4
DEPOZITAREA SUBTERANĂ A GAZELOR NATURALE
ÎN MEDII POROS – PERMEABILE
4.1. Proprietăţile mediului poros – permeabil
4.1.1. Porozitatea
Porozitatea, parametru fizic important în caracterizarea

zăcămintelor de gaze naturale, este proprietatea unui mediu de a conţine
spaţii interstiţiale (goluri) lipsite de materia solidă a matricii care le
delimitează, spaţii numite pori.
Hidrocarburile dintr-un zăcământ se găsesc cantonate exclusiv în
porii rocilor colectoare, în condiţii date de temperatură şi presiune.
Totalitatea golurilor interstiţiale (porilor) se constituie într-o serie de
canale comunicante sau nu între ele. Avem două categorii: pori
intercomunicanţi şi pori necomunicanţi. Raportul dintre volumul porilor
comunicanţi şi volumul total al porilor dintr-un colector este alt parametru
util în stabilirea volumului de rezerve de hidrocarburi posibil a fi extras.
Porii necomunicanţi sunt o categorie aparte care, deşi conţin hidrocarburi,
nu participă la secţiunea totală prin care se realizează curgerea în strat.
Traiectul neregulat al canalelor (porilor) nu poate fi modelat
matematic. Diametrul canalelor poate lua valori mult submilimetrice,
poate chiar de ordinul micronilor.
Relaţia cea mai simplă de determinare a porozităţii este
următoarea:
Vp
m (4.1)
Vb
unde: m - porozitatea rocii, %;

Vp – volumul porilor, în unităţi de volum;
Vb – volumul brut al rocii, în unităţi de volum.
Sau, ştiind că
Vb = Vs + Vp , unde
Vs - volumul părţii solide a colectorului,
atunci se poate scrie :
Vp
m  1 (4.2)
Vs
Porozitatea unui colector poate fi clasificată după mai multe criterii:

a) după modul de formare a interstiţiilor (spaţiului poros): porozitate
primară (specifică depozitelor de sedimente în urma proceselor de
cimentare şi compactare), respectiv porozitate secundară (specifică
fracturilor apărute sau cavităţilor generate de dizolvarea rocilor
calcaroase);
b) după categoria de pori la care se raportează: porozitate absolută
(se referă la volumul întregului spaţiu poros), respectiv porozitate
efectivă (se referă la volumul porilor intercomunicanţi, participanţi la
curgere).
Mediul poros-permeabil fiind în realitate neomogen, porozitatea
poate fi considerată ca o funcţie de punct. Raportând mediul poros la un
sistem (Oxyz), porozitatea într-un punct de coordonate (x*, y*, z*) din
domeniu va fi de fapt porozitatea unui cub (de latură infinitezimală)
centrat în acel punct. Ca urmare, oricărui punct de coordonate (x*, y*,
z*) i se poate asocia o funcţie continuă m = m (x*, y*, z*), funcţia
porozitate .
Dacă m (x,y,z) = ct., mediul poros este considerat omogen.
În practică, porozitatea rocilor colectoare ia valori între 5% şi 40%.
4.1.2. Permeabilitatea
Este o proprietate adiacentă curgerii fluidelor prin mediul poros-

permeabil sub acţiunea unui gradient de presiune, când mediul este
saturat cu fluid.
La exploatarea unui zăcământ de hidrocarburi, modul de curgere a
fluidelor este hotărâtor determinat de parametrii fizici ai stratului
(temperatură, presiune) şi de modul de manifestare a tensiunilor
superficiale la interfaţa fluid-solid. Tensiunea interfacială din mediul
saturat cu hidrocarburi acţionează ca factor de atenuare a curgerii şi
influenţează, în final, gradul de recuperare a hidrocarburilor prin
exploatare. Gradul de recuperare poate atinge la zăcămintele de gaze 85-
95%, în condiţiile unei funcţionări normale a gabaritului de sonde
productive.
Noţiunea de permeabilitate a apărut prima oară în urma cercetărilor
efectuate de savantul francez Henri Darcy. Acesta stabilea experimental
că debitul de fluid este proporţional cu suprafaţa de curgere, cu diferenţa
de potenţial (de presiune) aplicată eşantionului de curgere, precum şi cu
un factor de permeabilitate specific fiecărui mediu poros în parte; în
acelaşi timp, debitul de fluid este invers proporţional cu lungimea
segmentului poros şi vâscozitatea fluidului.
Toate aceste concluzii pot fi grupate în formula următoare:
A( p1  p 2 )
qk (4.3)
l
unde: q – debitul de lichid, cm3/s;
A – aria suprafeţei de curgere, cm2;
p1, p2 – valorile presiunilor de intrare, respectiv de ieşire din
eşantionul poros-permeabil, în kgf/cm2;
μ – vâscozitatea dinamică a lichidului, cP;
l – lungimea eşantionului, cm;
k – permeabilitatea mediului, D.
Din relaţia de mai sus, se poate calcula permeabilitatea mediului
astfel:
l
kq (4.4)
A( p1  p 2 )
Prin urmare, dacă un lichid de vâscozitate μ = 1 cP curge printr-un

mediu care are dimensiunile l = 1 cm şi A = 1 cm2, realizând un debit
q = 1 cm3/s sub o diferenţă de presiune p = 1 kgf/cm2, permeabilitatea
mediului poros supus testului este k = 1 Darcy (1 D = 0,981 x 10-12 m2).
Darcy este o unitate de măsură echivalentă unităţii de măsură a
suprafeţei, deci în S.I. permeabilitatea se măsoară în m2.
Legea lui Darcy de determinare a debitului de fluid este similară cu
legea lui Ohm pentru propagarea curentului printr-un conductor electric.
Această similitudine uşurează modelarea matematică a fenomenelor
hidraulice şi poartă numele de „analogie electrică”. Astfel, debitul de fluid
poate fi asimilat cu intensitatea curentului electric, căderea de presiune
este echivalentă diferenţei de potenţial aplicate circuitului ş.a.m.d.
Permeabilitatea colectoarelor are valori mult mai mici decât 1 D ca

ordin de mărime, de aceea se foloseşte în mod curent unitatea miliDarcy
(1 mD = 10-3 D).
Spre exemplificare, permeabilitatea gresiilor de Kliwa ia valori între
30 – 50 mD, iar permeabilitatea unor strate nisipoase între 100 – 2000
mD.
Ca şi porozitatea, permeabilitatea mediilor poros-permeabile (în
general neomogene) poate fi considerată o funcţie de punct.
Curgerea unui fluid mai poate fi studiată şi cu ajutorul unui alt
parametru numit mobilitate, exprimat prin relaţia:
k
 (4.5)

unde  – vâscozitatea dinamică a fluidului.
Există o clasificare a tipurilor de permeabilitate, şi anume:
a) Permeabilitatea absolută sau totală (k) reprezintă suma
permeabilităţilor tuturor canalelor existente în rocă.
b) Permeabilitatea efectivă reprezintă suma permeabilităţilor tuturor
canalelor şi subcanalelor prin care poate avea loc curgerea. În general,
porozitatea efectivă influenţează direct permeabilitatea efectivă a rocii,
mai puţin la argile şi marne, la care indiferent de porozitate,
permeabilitatea este practic nulă.
c) Permeabilitatea efectivă de fază reprezintă proprietatea mediului
poros de a permite curgerea mai multor tipuri de fluide existente şi avem:
- kg - permeabilitatea efectivă a rocii pentru gaze;
- ka - permeabilitatea efectivă a rocii pentru apă;
- kt,c - permeabilitatea efectivă a rocii pentru ţiţei, respectiv
condensat.
d) Permeabilitatea relativă reprezintă raportul dintre permeabilitatea
efectivă şi cea absolută a unei roci colectoare, are valori subunitare.
Permeabilitatea unui strat colector poate fi determinată pe două căi
principale:
 măsurarea directă prin teste de curgere efectuate în laborator, cu
ajutorul unui aparat numit permeametru;
 determinarea ei prin calcule, pe baza unor investigaţii geofizice sau
cercetări hidrodinamice (ex. cercetare la închidere, teste izocronale
etc.).
Atât porozitatea, cât şi permeabilitatea mediului poros-permeabil
sunt influenţate şi de un alt factor – anume de compresibilitatea rocii
(βb):
Vb
b   (4.6)
Vb P
unde: Vb – volumul brut;

P – valoarea presiunii aplicate rocii.
Scăderea porozităţii colectorului în cazul aplicării unei presiuni este
evidentă la nisipuri şi marne slab consolidate, şi mai puţin la roci
consolidate.
Mai mult, se poate face observaţia că porozitatea rocilor scade
odată cu adâncimea, din cauză că apăsarea stratelor superioare induce o
presiune suplimentară care se adaugă presiunii gazelor din zăcământ, la
care se manifestă aceeaşi tendinţă de creştere cu adâncimea.
Permeabilitatea este influenţată de unele fenomene secundare ce
însoţesc curgerea fluidelor: fenomenul de adsorbţie-solvatare (fixarea
unor substanţe pe pereţii canalelor şi reducerea secţiunii libere pentru
curgere) şi electrofiltraţia (încărcarea electrostatică a mediului poros-
permeabil la frecarea fazei fluide cu cea solidă, fapt ce generează un
consum de energie suplimentar şi micşorarea permeabilităţii).
În legătură cu cei doi parametri fizici ai rocii colectoare prezentaţi în
subcapitolele de mai sus, de subliniat ar fi şi faptul că, dacă porozitatea
rocii colectoare influenţează volumul total de resurse de hidrocarburi
existente în zăcământ, permeabilitatea influenţează gradul de recuperare
din totalul resursei prin exploatare şi deci rezerva exploatabilă.
4.1.3. Reţele capilare. Distribuţia porilor
Distribuţia porilor pe dimensiuni mai poartă şi numele de distribuţie

porometrică. Ea analizează statistic dimensiunile porilor.
Deşi rezultatele experimentelor nu sunt foarte edificatoare,
determinarea dimensiunilor se poate face prin două tipuri de metode:
directe şi indirecte.
Determinările directe au la bază:

a) vizualizarea şi interpretarea tortuozităţii şi a gradelor de
interconexiune şi accesibilitate;
b) interpretarea imaginilor obţinute cu microscopul electronic, cu
mărire considerabilă a câmpului investigat. Permite determinarea
dimensiunilor porilor până la ordinul micronilor.
Determinările indirecte au la bază determinarea razelor de curbură
ale meniscurilor în deplasare ce separă două faze nemiscibile saturând
succesiv reţeaua de canale.
4.1.4. Saturaţia în fluide
Roca se consideră saturată de fluide atunci când spaţiul poros este

ocupat în totalitate de fluide (gaz, apă, ţiţei etc.) Saturaţia reprezintă
raportul dintre volumul porilor ocupaţi de fluid şi volumul total de pori al
rocii.
Relaţiile pentru saturaţia în diverse fluide sunt:
Vg
Sg  x100(%) (4.7)
Vt
şi
Va
Sa  x100(%) (4.8)
Vt
iar Sg+ Sa = St, (4.9)
unde: Sg, Sa – saturaţia în gaze, respectiv în apă, (%);

St – saturaţia totală, (%);
Vg, Va – volumul porilor saturaţi cu gaz, respectiv cu
apă, cm3, m3;
Vt – volumul total al porilor rocii, cm3, m3.
În porii cu cele mai mici dimensiuni din rocă se află cantonată o

cantitate importantă de apă, care nu poate fi antrenată în mişcare odată
cu curgerea gazelor, de aceea ea se numeşte apă interstiţială sau
remanentă. De aici apare şi noţiunea de saturaţie în apă interstiţială (Sai).
Mărimea parametrului saturaţie se determină prin teste de laborator
cu ajutorul unei aparaturi speciale. Există procedee de extragere a
fluidelor din carota prelevată din orizontul productiv.
Se măsoară greutatea şi volumul lichidelor, apoi rezultatele
determinării se transpun prin calcule de simulare în condiţiile de
temperatură şi presiune existente în zăcământ.
Metoda are un oarecare grad de eroare, care se datorează imposibilităţii
de a evita alterarea carotei cu apă din fluidul de foraj, noroi pierdut în
strat în timpul forajului, produse petroliere etc.
Saturaţia remanentă a rocii se determină saturâd cu apă sărată o
carotă şi supunând-o la presiune; o parte din apa sărată este extrasă, iar
restul, determinat prin măsurători gravimetrice, îl reprezintă apa
remanentă. În continuare se poate calcula Sai.
Modul de aranjare a fluidelor într-un zăcământ este dictat de legea
gravitaţiei: gazele în cupola boltirii, ţiţeiul pe anticlinal, apa pe sinclinal
(la limita inferioară).
Distribuţia saturaţiilor în fluide într-un zăcământ în condiţiile iniţiale
(înainte de deschiderea stratului productiv) este condiţionată de mai mulţi
factori, între care:
- condiţiile de migrare a fluidelor de la roca-mamă la roca-rezervor;
- caracteristicile fizico-chimice ale fluidelor;
- caracteristicile fizico-chimice ale rocii;
- condiţiile de presiune iniţială şi temperatură din zăcământ;
- existenţa fenomenelor capilare (ascensiunea capilară a apei pe verticală,

de-a lungul unor meniscuri din spaţiul poros saturat cu gaze, apărând
astfel aşa-numite zone de tranziţie apă-gaz).
Se poate face observaţia că parametrul saturaţie în fluide este
hotărâtor în ceea ce priveşte mărimea resursei de hidrocarburi dintr-un
zăcământ, existând matematic o dependenţă liniară între saturaţie şi
valoarea resursei calculate prin metoda volumetrică.
4.2. Curgerea gazelor naturale prin medii poroase
Pentru a realiza înmagazianarea subterană a gazelor naturale se

poate apela la următoarele soluţii:
 înmagazinarea gazelor în stare naturală în zăcăminte de
petrol sau de gaze depletate, parţial sau total epuizate: (76,8
%) din total;
 înmagazinarea gazelor în stare naturală în acvifere (14,8 %);
 înmagazinarea gazelor în stare naturală în cavităţi executate
în sâmburi de sare (7,9%);
Pentru proiectarea unui depozit de tipul zăcâmânt depletat sau
acvifer apare necesitatea cunoaşterii fenomenului de curgere a gazelor
naturale prin medii poros – permeabile.
Extragerea (injecţia) de fluide în zăcăminte are drept consecinţă
modificarea presiunii în raport cu timpul sau/şi cu spaţiul. Dacă
zăcământul este închis o perioadă suficientă de timp pentru ca egalizarea
presiunii să aibă loc, atunci se înregistrează presiunea statică. În caz
contrar avem de-a face cu presiunea dinamică.
Presiunea este variabila dependentă cea mai importantă, deoarece
reflectă condiţiile ce prevalează în zăcământ, marimea rezervelor, gradul
de golire şi alte informaţii. Variabilele independente sunt referitoare la

timp şi spaţiu.
Dacă se cunoaşte presiunea p ca o funcţie de timp şi spaţiu în
coordonate x, y, z şi t, atunci se poate determina marimea debitului de
curgere prin diferenţierea presiunii pentru obţinerea valorilor
corespunzatoare ale timpului şi spaţiului. Ţinând seama de gradienţi, se
pot calcula cu ajutorul legii lui Darcy vitezele locale superficiale în
secţiunile transversale de curgere şi se poate obţine debitul de producţie
(injecţie) în condiţiile de la talpa sondei, care apoi poate fi convertit
pentru condiţii de suprafaţă. Acest lucru se poate realiza folosind
informaţii privind comportarea presiune – volum – temperatură a gazelor.
Trebuie cunoscuţi de asemenea parametrii fluidelor şi rocilor din
zăcăminte (permeabilitatea, porozitatea, compresibilitatea, factorul de
expansiune al gazelor, etc.).
Zăcămintele în care o serie de parametri variază după diferitele
direcţii (ex: permeabilitatea) sunt considerate neizotrope.
Dacă modificările din zăcăminte depind de timp, atunci ne aflăm în
cazul unui proces nestaţionar sau tranzient. Dacă nu au loc modificări în
timp a nici uneia dintre variabile, atunci procesul se numeşte staţionar. În
realitate prevalează condiţiile nestaţionare, deoarece operaţiunile de
extracţie sau de înmagazinare (injecţie) presupun scăderea sau creşterea
cantităţii de hidrocarburi în zăcământ. În anumite condiţii debitul sau
presiunea de zăcământ devin constante şi procesul devine
pseudostaţionar. În cazul proceselor staţionare ecuaţiile curgerii în mediul
poros devin mai simple.
În continuare vom detalia studiul la soluţiile curgerii staţionare.
Presiunea este dependentă de coordonatele spaţiului şi de timp:
p = p(x.y.z.t) (4.10)
Descrierea completă a procesului de curgere în mediul poros

necesită determinarea vitezelor (u) şi a densităţilor (ρ) în orice punct
(x,y,z) şi la orice moment (t).
ux = ux(x,y,z,t) (4.11)
uy = uy(x,y,z,t) (4.12)
uz = uz(x,y,z,t) (4.13)
ρ = ρ(x,y,z,t) (4.14)
Mărimile p, ux, uy, uz şi ρ sunt necunoscutele (variabilele
dependente). Variabilele independente sunt (x, y, z şi t). Este necesar
deci un număr de cinci ecuaţii. Acestea se obţin apelând la trei principii
ale fizicii:
 ecuaţia continuităţii (legea conservării masei);
 ecuaţia Darcy sau oricare altă ecuaţie care exprimă marimea
debitului;
 o ecuaţie termodinamică de stare.
4.2.1. Ecuaţia continuităţii
Această ecuaţie arată că într-un anumit element de volum de mediu

poros considerat, fluxul de masă intrată datorită curgerii minus fluxul de
masă ieşită datorită curgerii, plus fluxul de masă introdusă dintr-o sursă
exterioară, trebuie să fie egală cu creşterea conţinutului în masă a
elementului considerat. În figura 4.1 este redat un element de mediu
poros rectangular tridimensional cu dimensiunile exterioare Δx, Δy si Δz
într-un moment t la care are loc curgerea în zăcământ.
Debitele de masă la intrare şi ieşire pe fiecare din cele trei direcţii,
sunt redate în tabelul următor:
Tabelul nr. 4 - Debitele de masă la intrare şi ieşire

Direcţia Debit intrare Debit ieşire Debit masic net
X ρuxΔyΔz ΔyΔz[ρux+ -ΔyΔzΔ(ρux)
Δ(ρux)]
Y ρuyΔxΔz ΔxΔz[ρuy+ -ΔxΔzΔ(ρuy)
Δ(ρuy)]
Z ρuzΔxΔy ΔxΔy[ρuz+ -ΔxΔyΔ(ρuz)
Δ(ρuz)]
Acumularea produsă într-un interval de timp Δt:

-Δt[ΔyΔzΔ(ρux)]-Δt[ΔxΔzΔ(ρuy)]-Δt[ΔxΔyΔ(ρuz)]=ΔxΔyΔzm[ρt+Δt-ρt]
(4.15)
z
ρuz+ Δ(ρuz)
ρux+ Δ(ρux)
Δz
ρuy
ρuy+ Δ(ρuy)
Δx
ρux Δy
ρuz
x
Fig. 4.1. Curgerea printr-un element de volum al mediului poros
Ecuaţia (4.15) poate fi rescrisă:

( u x ) (  y ) (  z ) m(  t t   t )
    (4.16)
x y z t
În care m – porozitatea rocii.
În ecuaţia (4.15) avem:
 ΔxΔyΔz – volumul brut al elementului;
 m x vol. brut – volumul de goluri al elementului;
 vol. goluri x variaţia densităţii – acumularea.
Aplicându-se condiţiile limită în care variabilele independente tind
către zero:
   
( u x )  ( u y )  ( u z )  m (4.17)
x y z t
sau

div( u )  (ec. continuităţii) (4.18)
t
În coordonate polare:
1  p
(ru r )  m (4.19)
r r t
4.2.2. Ecuaţia lui Darcy
 k
u  (4.20)

în care: u- vectorul de viteză (debitul volumetric pe unitate de
secţiune transversal pe direcţia de curgere);
ΔФ – gradientul potenţialului de deplasare pe direcţia de
curgere;
μ– vâscozitatea dinamică a fluidului;
k– permeabilitatea mediului poros;
ρ– densitatea fluidului.
Semnul minus indică o curgere pozitivă în direcţia descreşterii

potenţialului.
Conform lui Hubert:
Potenţialul
p
p
 
p0
 gz ; (4.21)
în care: z – înălţimea deasupra unui plan de referinţă;

g – acceleraţia gravitatională;
po – presiunea de referinţă.
Proiectarea pe cele trei direcţii ale vectorului din ecuaţia (4.20)
conduce la:
k x 
ux    (4.22)
 x
k y 
uy    (4.23)
 y
k z 
uz    (4.24)
 z
În ultimele trei ecuaţii s-a considerat că valoarea permeabilităţii
este diferită pe cele trei direcţii.
Introducând valoarea Φ din ecuaţia (4.21) se obţine:
k x p
ux    (4.25)
 x
k y p
uy    (4.26)
 y
k z p
uz    (4.27)
 z
Pentru curgerea radială orizontală, ecuaţia Darcy devine:
k r p
ur    (4.28)
 r
4.2.3. Ecuaţia de stare
Pentru un gaz ideal, relaţia presiune, volum, temperatură este

urmatoarea:
l
pV  RT (4.29)
M
în care p – presiunea;
V – volumul;
l – masa;
M – greutatea moleculară;
R – constanta gazelor;
T – temperatura absolută.
l
Deoarece   vom avea:
V
pM
 (4.30)
RT
Deoarece curgerea în mediul poros este izotermică:
 M p
  (4.31)
t RT t
Pentru un gaz real:
M
 p (4.32)
zRT
4.2.4. Ecuaţia diferenţială pentru curgerea lichidului
Pentru curgerea izotermică a fluidului cu compresibilitate mică şi

constantă – c – se combină legea lui Darcy, ecuaţia continuităţii şi
expresia densităţii ca o funcţie de compresibilitate şi valoare neglijabilă a
termenului pătratic, atunci se obţine:
p k x p k y p k z
2
2 p 2 p 2 p  p   p   p  p m
2 2
(k x  ky  kz )  c[k x    k y    k z   ]  (   )  mc 
x y z  x             t
2 2 2
 
y z x x y y z z t
(4.33)
Dacă se admite neglijarea gravitaţiei, vâscozitate, permeabilitate şi
porozitate constante, valoare mică pentru compresibilitate şi valoare
neglijabilă pentru termenul pătratic, atunci se obţine:
2 p 2 p 2 p mc p
(  2  2 ) (4.34)
x 2
y z k t
Pentru cazul general al curgerii radiale:
1   p  1 k r p  p  mc p  m
2
r    c    (4.35)
r r  r  k r r r  r  k r t k r t
Facând aceleaşi supoziţii ca mai sus, obţinem:

 2 p 1 p mc p
  (4.36)
r 2 r r k t
Ecuaţia (4.36) descrie curgerea radială a fluidului cu
compresibilitate redusă prin mediul poros în regim nestaţionar. Se
utilizează pentru calculul deplasării apei adiacente zăcământului de
depozitare.
4.2.5. Ecuaţia diferenţială pentru curgerea gazelor
Se parcurg aceiaşi paşi ca şi în cazul curgerii lichidelor. În plus

trebuie introdusă relaţia dintre presiune şi densitate, indiferent că este
vorba de gazul ideal sau gazul real.
În cazul gazelor ideale:
M
Dacă se combină legea lui Darcy cu ecuaţia de stare   p şi se
RT
admit constante vâscozitatea şi proprietăţile rocilor, dacă se neglijează
gravitaţia şi termenii gradientului pătratului presiunii, atunci se obţine:
 2 p  2 p  2 p 2m p
   (4.37)
x 2 y 2 z 2 k t
 2 p 1 p 2m p
  (4.38)
r 2 r r k t
sau
m p 2
 p 
2 2
(4.39)
kp t
Ecuaţia (4.39) este neliniară.
4.2.6. Ecuaţia de curgere în regimul radial nestaţionar
Considerăm sistemul notat cu S în figura 4.2. ca un model pentru

curgerea nestationară, orizontală şi radială. Suprafeţele interioare şi
exterioare ale discului din care se separă S sunt reprezentate prin razele
lor rs şi respectiv r c, grosimea este h, porozitatea este m şi
permeabilitatea k.
Curgerea este orizontală, centripetă sau centrifugă, dinspre
suprafaţa exterioară (rc) spre cea interioară (rs).
Conform principiului conservării masei:
(debitul masic la intrare) – (debitul masic la ieşire) + (debitul masic
creat) = (debitul de creştere al masei în S)
Dacă q şi ρ sunt debitul volumetric şi respectiv densitatea gazului la
o rază oarecare r, atunci:

(q ) r  dr  (q ) r  2rhdr (4.40)
t
sau
 
(q ) r  (q ) r dr  (q ) r  2rhmdr (4.41)
r t
Din legea lui Darcy:

A p k p
qk  2rh (4.42)
 r  r
rezultă:
 k p  p
 2rh   2rhm (4.43)
r   r  t
r dr
(qρ)
(Q)
h
(k) (qρ)r r+dr
rs
S
rc
Fig. 4.2. Modelul curgerii radiale nestaţionare
Se defineşte compresibilitatea – c – ca fiind:

1
c (4.44)
 V 
V  
 p T
şi
G
 (4.45)
V
În care G = masa gazului, rezultă că:
   G     G   1 
c          (4.46)
G p     G   2  p  p
şi respectiv :
cp  p (4.47)
 p
 c (4.48)
t t
şi care se introduce în relaţia (4.43) şi rezultă:
1   k p  p
 r    mc (4.49)
r r   r  t
Ecuaţia (4.49) reprezintă curgerea radială nestaţionară a unui fluid

compresibil într-un mediu poros izotrop, având forma unui disc cu o
deschidere inelară situată în centru.
Într-un depozit de gaze naturale avem:
C = cg(1-Sa) + caSa + cr (4.50)
Relaţia (4.50) prezintă efectul total al compresibilităţii gazelor
depozitate (cg) ; al apei (ca) şi al matricei rocii (cr).
Termenul Sa reflectă saturaţia în apă.
1 1  z 
cg     (4.51)
p Z  p 
M
Pentru gazele reale   şi ecuaţia (4.49) devine:
ZRTp
1   M p  m  1 1  z   Mp  p 
r     (1  S a )  c a S a  c r    (4.52)
r r  ZRT r  k  p Z  p   ZRT  t 
Compresibilitatea apei şi a rocii sunt mici, iar saturaţia în apă
determinată de efectul formării conurilor este mult sub valoarea unitară.
Ecuaţia anterioară se simplifică astfel:
1   p p  m  1 1 z  p p
     (4.53)
r r  Z r  k  p Z p  Z t
Ecuaţia (4.53) este neliniară datorită faptului că o serie intreagă de

coeficienţi depind de presiune.
Ecuaţia (4.49) este ecuaţia de bază cu diferenţiale parţiale pentru
curgerea radială a unui fluid compresibil într-un mediu poros omogen.
k
Coeficienţii şi mcρ sunt funcţie de presiune, care este o variabilă

dependentă.
Pentru găsirea unor soluţii analitice la ecuaţia (4.49) este necesară
o linearizare, prin care, în cea mai mare parte, dependenţa coeficienţilor
de variaţia presiunii să fie eliminată.
4.2.7. Derivarea ecuaţiei de curgere linearizată. Curgerea

Darcy.
Pseudopresiunea pp se defineşte astfel:

p
p
p p  2 dp (4.54)
0
z
Urmează transformarea presiunii ca variabilă dependentă în

pseudopresiune şi rezultă:
p p 2 p p
 (4.55)
r Z r
şi
p p 2 p p
 (4.56)
t Z t
pM
Dacă se consideră densitatea   şi se substituie în ecuaţia
ZRT
(4.49) vom avea:
1   pM Z p p  mc pM Z p p
r  (4.57)
r r  ZRT 2 p r  k ZRT 2 p t
Ecuaţia (4.57) se poate reduce la:
1   p p  mc p p
r   (4.58)
r r  r  k t
Ecuaţia (4.58) este aproape liniarizată, avându-se în vedere

mc
dependenţa de presiune a coeficientului şi faptul că presiunea la
k
rândul ei este o variabilă dependentă.
Pentru completa liniarizare s-au folosit transformările propuse de
catre R.G. Agarwal în forma conceptului de pseudotimp:
t
dt
tp   (4.59)
0
c
Ecuaţia devine:
1   p p  m p p
r   (4.60)
r r  r  k t t
Ecuaţia (4.60) este versiunea linearizată a ecuaţiei (4.58).
4.2.8. Ecuaţiile diferenţiale ce descriu curgerea gazelor

reale
Pentru cazul general de curgere laminară inerţială şi turbulentă a

gazelor reale, cu vâscozitatea, compresibilitatea şi factorul z dependente
de presiune şi temperatură, una din ecuaţiile constitutive (ex : ecuaţia
Darcy modificată), combinată cu ecuaţia continuităţii şi cu expresia
ecuaţiei de stare conduce la ecuaţia cu derivate parţiale care descrie
curgerea:
 p    p
 kp    m  (4.61)
 Z  t  Z 
în care: p – presiunea;
m - porozitatea;
k - tensorul permeabilităţii;
z - factorul de neidealitate;
t - timpul;
 - operator;
δ - factor de corecţie.
1
 (4.62)
ui
1  k ii

în care: β - este factor de turbulenţă;
ρ - densitatea gazelor;
μ - vâscozitatea;
ui - component al vectorului viteză pe direcţia I.
Ţinând seama de presiunea pseudoredusă din relaţia (4.56) pentru
cazul general al curgerii radiale, care nu se supune legii lui Darcy şi
utilizând factorul de modificare δr, se obţine:
1   p  mc p p
 r r p   (4.63)
r r  r  k t
Dacă se introduce noţiunea de pseudotimp, relaţia (4.63) devine:
1   p  m p p
 r r p   (4.64)
r r  r  k t
4.2.9. Soluţiile curgerii staţionare
Acestea derivă din integrarea ecuaţiei diferenţiale. Curgerea

staţionară este descrisă ca o curgere în care presiunea la conturul de
alimentare este constantă, respectiv în aceasta zonă nu are loc curgerea.
În cazul lichidelor care curg prin mediul poros relaţia debitului este
dată de soluţia de curgere pentru o singură fază (lichidă).
kh p1  p 2
Q  0.007 (4.65)
 r
ln 1
r2
Pentru curgerea semistaţionară se obţine:

q  3
p  pf   ln reD   (4.66)
2kh  4
rc
reD  (4.67)
rs
în care: rc este raza exterioară la conturul zăcământului – cm;

rs - raza găurii de sondă – cm;
p - presiunea medie în zona de drenaj – kg/cm2;
pf - presiunea în gaura de sondă în cugerea semistaţionară -
kg/cm2;
q - debitul sondei – cm3/sec;
μ - vâscozitatea cP;
k - permeabilitatea Darcy;
h - grosimea stratului – cm;
Ritmul de scădere al presiunii în timp este:
p f q
 (4.67)
t chrc2 m
Termenul chπrc2m reprezintă volumul porilor rocii ocupat de fluid

multiplicat cu compresibilitatea acestuia – relaţia (4.49).
4.2.10. Cazul curgerii gazelor. Curgerea staţionară
Figura 4.2 reprezintă un model de curgere şi pentru curgerea radial

cilindrică a gazelor.
Introducând ecuaţia cu derivatele parţiale, rezultă relaţia debitului
în curgerea staţionară radială vâscoasă:
kh ( p12  p 22 )
Q  0.007 (4.68)
 r
ZT ln 1
r2
Pentru cazul presiunii constante la contur, dar cu valoarea Z

variabilă, rezultă urmatoarea soluţie aproximativă pentru curgerea
staţionară:
2kh 1 Tc 1
pc
p
Q
 r T p  Z dp (4.69)
ln c 0 0 pf
rs
Integrala din expresia de mai sus se rezolvă prin integrare grafică,

cunoscându-se pentru un amestec de gaze dat modul în care variază
p
parametrul în funcţie de p.
Z
4.3. Curgerea gazelor naturale în zona adiacentă sondei
4.3.1. Cazul în care admitem legea liniară de filtrare
În cazul legii liniare de filtrare, se admite că gradientul de presiune

este de forma:
k dp
u  (4.70)
 dr
pentru curgerea radial plană simetrică avem:
q  u  2rh (4.71)
deci, relaţia (4.70) devine:

k dp
q  2rh (4.72)
 dr
în care q – debitul în m3/s în condiţii de zăcământ;
k – permeabilitatea stratului în m2;
h – grosimea stratului în m.
Exprimând debitul în condiţii normale, relaţia (4.72) devine:
dr 2khT0
rc pc
q0    pdp (4.73)
rs
r ZTp 0 ps
care integrată, când r creşte de la rs raza sondei la rc raza conturului, cu

valorile corespunzătoare ale presiunii ps, fiind presiunea în sondă şi pc
presiunea la contur, se obţine relaţia debitului sondei de gaze în curgerea

radial plană simetrică:
khT0  pc2  p s2 
q0  (4.74)
r
ZTp 0 ln c
rs
care poate fi scrisă sub forma:

q 0  I p  p 2 (4.75)
evident ecuaţia unei drepte ce trece prin origine, iar Ip este indicele de
productivitate. Din datele de producţie, respectiv, perechi de valori debit
produs şi diferenţa pătratelor presiunilor sub care s-a produs acest debit,
se obţin mai multe puncte. Prin metode matematice cunscute se poate
scrie ecuaţia dreptei (figura 4.3) şi se află tg α, respectiv Ip.
rc
ZTp 0 ln
rs
kh  I p (4.76)
T0
qo
Δp2
Fig. 4.3. Determinarea dreptei ce trece prin punctele de măsură debit –

diferenţa pătratelor de presiune
Având cunoscută valoarea Ip, se poate scoate valoarea capacităţii

de curgere, apoi, cunoscându-se grosimea stratului productiv, se
calculează valoarea permeabilităţii:
rc
ZTp 0 ln
rs
k  Ip (4.77)
T0 h
Pentru sonda imperfectă, debitul este dat de relaţia:
khT0  pc2  p s2 
q0imp  (4.78)
r
ZTp 0 ln c
rr
iar rr este raza redusă calculată cu relaţia :

rs
rr  (4.79)
ec
în care c este parametrul de imperfecţie al sondei şi are două
componente:
c = cm + cg (4.80)
în care cm este parametrul corespunzător imperfecţiei după modul de
deschidere. În literatura de specialitate sunt date relaţii şi nomograme
(Muskat, Koseny, Sciurov) pentru stabilirea valorilor parametrilor cm şi cg.
4.3.2. Cazul în care admitem o lege neliniară de filtrare
În cazul legii neliniare de filtrare, se admite că gradientul de

presiune este de forma:
dp
 au  bu 2 (4.81)
dr
în care :

a - depinde de proprietăţile de permeaţie ale stratului şi
k
de viscozitatea gazului;
b = ρD - unde ρ este masa specifică a gazului, iar D este

factorul de turbulenţă. Ecuaţia continuităţii pentru
debitul masic de gaze este:
G  u    2kh (4.82)
ecuaţia (4.81) devine:

 G G2
dp  dr  D 2 2 2 dr (4.83)
k 2kh 4 r h
sau exprimând masa specifică în condiţii normale:
G c dr DG 2
pc r rc
T dr
0 0
p0 ZT 
ps
pdp 
2kh rs r 4 2 h 2
 r
rs
2
(4.84)
şi integrând, când raza creşte de la raza sondei rs, unde presiunea este
ps, la raza conturului rc, unde presiunea este pc şi revenind la debitul
volumic cu relaţia:
G  q0   0 (4.85)
1 1
se obţine în final dacă se neglijează (fiind mic în raport cu ),
rc rs
relaţia:
p 2
 A  Bq0 (4.86)
q0
unde s-a notat:

rc
ZTp 0 ln
rs
A (4.87)
T0 hk
ZTp 0  0 D
B (4.88)
 2T0 h 2 rs
Din datele de producţie se găseşte ecuaţia dreptei (figura 4.4),
deci, valorile A şi B reprezentând capacitatea de curgere:
rc
ZTp 0 ln
rs
kh  (4.89)
T0 A
p
q0
q0
Fig. 4.4. Determinarea dreptei ce trece prin punctele de măsură

şi apoi permeabilitatea:
rc
ZTp 0 ln
rs
k (4.90)
T0 A  h
iar factorul de turbulenţă D se calculează cu relaţia:
B 2T0 h 2 rs
D (4.91)
T 0 p 0 Z
De fapt în timp se recalculează aceşti parametri, urmărindu-se

variaţia capacităţii de curgere după mai multe etape de producţie a
sondei.
4.4. Curgerea gazelor naturale prin ţevile de extracţie
Curgerea gazelor naturale este însoţită de variaţia parametrilor de

stare. Pentru alegerea instalaţiilor de suprafaţă şi pentru stabilirea
tehnologiilor de extracţie sunt necesare relaţii matematice cu care să se
calculeze parametri de stare la ascensiunea acestora.
4.4.1. Variaţia presiunii
Gradientul total de presiune la ascensiune este dat de relaţia:

 dp   dp   dp   dp 
        (4.92)
 dh   dh  a  dh  fr  dh  g
în care:
 dp 
  reprezintă acea parte a gradientului consumat pentru
 dh  a
învingerea forţelor inerţiale şi a căror valoare este mare la pornirea şi la
oprirea sondei, precum şi la modificarea debitului de la extracţie până la
 dp 
stabilizarea curgerii. După stabilizarea curgerii    0 ;
 dh  a
 dp 
  reprezintă acea parte a gradientului de presiune consumată
 dh  fr
pentru învingerea frecărilor;

 dp 
  reprezintă acea parte a gradientului de presiune consumată
 dh  g
pentru învingerea greutăţii gazului în mişcare.

În extracţia gazelor se pot întâlni următoarele situaţii:
- în coloana de extracţie avem fază unică gazoasă, deci, curgerea
omogenă la ascensiune;
- în coloana de extracţie avem curgere bifazică gaze + apă de
zăcământ respectiv gaze + nisip de strat;
- în coloana de extracţie avem curgere multifazică gaze + apă de
zăcământ şi/sau nisip de strat.
În practica extracţiei gazelor cel mai adesea avem curgerea unei
singure faze gazoase, de aceea se va prezenta ecuaţia curgerii fazei unice
gazoase printr-o conductă înclinată făcând unghiul α cu planul orizontal.
Se consideră un element, dintr-o astfel de conductă, de lungime dl,
între secţiunile 1 şi 2 aflate la o diferenţă de cotă dh.
dl
dh
2
1
α
Fig. 4.5. Schema unei conducte înclinate care face unghiul α cu planul
orizontal
Admitem sensul de curgere cel indicat de săgeată. Notăm diametrul

conductei cu D, iar secţiunea de curgere cu S, având evident formula:
D 2
S (4.93)
4
Pornind de la expresia gradientului total de presiune prezentată în
 dp 
relaţia (4.92) şi considerând curgerea stabilizată, deci    0 , rezultă:
 dh  a
 dp   dp   dp 
      (4.94)
 dh   dh  fr  dh  g
sau
dp = dpfr + dpg (4.95)
relaţie care are semnificaţia că pierderea de presiune are două
componente, una consumată pentru învingerea frecărilor dpfr, iar cealaltă
consumată pentru învingerea greutăţii proprii a gazelor în ascensiune dpg.
Expresia lui dpfr, potrivit relaţiei Weisbach – Darcy, scrisă pentru
elementul de conductă din figura 4.5 este:

u 2 dl
dp fr    (4.96)
2 D
în care λ este coeficientul de pierderi liniare de sarcină a cărei valoare se
poate calcula în funcţie de regimul de curgere, u este viteza gazului în
m/s, ρ este masa specifică a gazului în kg/m3, D este diametrul interior al
conductei în m.
Expresia lui dpg este dată de relaţia:
dp g  gdh (4.97)
sau
dp g  gdl sin  (4.98)
unde evident:
dh  dl sin  (4.99)
în care ρ este masa specifică a gazului, iar g este acceleraţia
gravitaţională. Introducând relaţia (4.96) şi (4.97) în relaţia (4.95) se
obţine:
u 2 dl
dp     gdl sin  (4.100)
2 D
Expresia vitezei se scoate din ecuaţia continuităţii scrisă pentru
debitul masic:
G
u (4.101)
S
în care G este debitul masic al gazelor scurse printr-o conductă în kg/s, ρ

este masa specifică a gazului în kg/m3, iar S este suprafaţa de curgere în
m2. Masa specifică are expresia:
Mp
 (4.102)
ZRT
în care M este masa moleculară kg/kmol, p este presiunea în N/m2, R
este constanta universală a gazelor în J/kmol K, T este temperatura
gazului în K, iar Z este factorul de neidealitate. Dacă se ţine seama de

(4.101) şi (4.102) relaţia (4.100) devine:
G 2 ZRT Mp
dp    dl  g  dl sin  (4.103)
2S M  pd
2
ZRT
În această formă relaţia (4.103) nu poate fi integrată pentru că

valoarea factorului de neidealitate Z depinde de variaţia presiunii. De
asemenea, temperatura T, în ideea că relaţia obţinută urmează să fie
particularizată pentru sonde de gaze, variază cu adâncimea. Pentru a
integra ecuaţia (4.103) admitem pentru factorul de neidealitate z o
valoare zm, pe care o considerăm constantă în raport cu variaţia presiunii.
De asemenea şi pentru T admitem o valoare Tm, pe care o considerăm
constantă în raport cu adâncimea. Urmează să compensăm erorile
introduse prin aceste considerente la rezolvarea ecuaţiei. În acest fel
ecuaţia (4.103) devine:
G 2 Z m RTm Mp
dp    dl  g  dl sin  (4.104)
2S M  pd
2
Z m RTm
Procedăm la separarea variabilelor:

G 2 Z m RTm M  p2
pdp  (  g  sin  )dl (4.105)
2  S 2  M  d Z m RTm
p
dp  dl (4.106)
G Z m RTm
2
Mg sin  2
 p
2S M d
2
Z m RTm
Integrăm:
p2 l2
p
 G 2 Z m RTmMg sin  2
dp   dl (4.107)
p1
 p l1
2S M d
2
Z m RTm
p2
Z m RTm    G 2  Z m RTm M  g  sin  2 
ln   p   l 2  l1 (4.108)
2  M  g  sin   2  S 2  M  d Z m RTm  p1
Mg sin  G 2 Z m RTm
p12 
Z m RTm Z m RTm 2S2 M d
ln  l 2  l1 (4.109)
2  M  g  sin  2 Mg sin  G 2 Z m RTm
p2 
Z m RTm 2S2 M d
p12 
Z m RTm 2  S 2  M  d 2Mg sin 
ln  (l 2  l1 ) (4.110)
2 Mg sin  G 2 Z m RTm Z m RTm
p2 
p12  2 MG sin 
Z m RTm 2S2 M d ( l1 l2 )
 e Z m RTm (4.111)
Mg sin  G Z m RTm
2
p 22 
Considerănd punctul de referinţă la capătul iniţial, deci, l1 – l2 = l

(unde l este lungimea conductei) relaţia (4.111) va avea forma:
2 Mgl sin  sin 
G 2 Z m2 R 2Tm2  Mgl 
p  p e
2 2 Z m RTm
  e Z m RTm
 1 (4.112)
2  g  d  S 2 M 2 sin   
1 2

Această ecuaţie se particularizează pentru următoarele cazuri :
a) Variţia presiunii în coloane statice de gaze, respectiv variaţia
presiunii în sonde de gaze închise.
Pentru acest caz α = 90o sinα = 1. Sonda fiind închisă G = 0 şi
rezultă:
MgL
p1  p 2 e Z m RTm
(4.113)
în care L este adâncimea de fixare a şiului coloanei de extracţie, p2 este

presiunea citită la manometrul de la capul de erupţie, iar p1 este
presiunea gazelor la şiu.
b) Variaţia presiunii în coloane dinamice de gaze şi anume:
b.1. Extracţia gazelor se face prin coloana de extracţie
Pentru acest caz sinα = 1 ; S = πdi2/4; iar D devine diametrul
interior al coloanei de extracţie ; p2 este presiune în ţevi la capul de
erupţie în N/m2, iar p1 este presiunea la şiul coloanei de extracţie în

N/m2:
 8G 2 Z m2 R 2Tm2  Z 
2 MgL 2 MgL
p1  2
p e Z m RTm
 e m RTm
 1 (4.114)
 2 d i5 M 2 g  
2

Toate mărimile se introduc în unităţile corespunzătoare sistemului
internaţional de unităţi de măsură (STAS 737/68-88).
b.2. Extracţia gazelor se face prin spaţiul inelar dintre coloana de
extracţie şi coloana de exploatare
Pentru acest caz sinα = 1, S = π(Di2 – de2)/4, iar diametrul D se
înlocuieşte cu diferenţa Di – de, în care Di este diametrul interior al
coloanei de exploatare, de este diametrul exterior al coloanei de extracţie,
astfel relaţia (4.92) devine:
2 MgL
 Z2 MgL
 8G 2 Z m2 R 2Tm2 
p1  2
p' e Z m RTm
  e m RTm  1 (4.115)
2
 2

 2 Di2  d e2 ( Di  d e ) M 2 g  

b.3. Extracţia gazelor se face simultan prin ţevile de extracţie şi prin

spaţiul inelar dintre coloana de extracţie şi coloana de exploatare
Caracteristic pentru acest caz devine sinα = 1, S = π(Di2–de2+di2)/4.
Diametrul D se va înlocui cu diametrul hidraulic definit ca:
4S
dh  (4.116)
pu
unde p este perimetrul udat:

pu = π(Di + de + di) (4.117)
rezultând:
Di2  d e2  d i2
dh  (4.118)
Di  d e  d i
Astfel relaţia (4.112) devine:
 8G 2 Z m2 R 2Tm2 ( D  d e  d i )  
2 MgL 2 MgL
p1  2
p" e Z m RTm
 e Z m RTm
 1 (4.119)
 2 Di2  d e2  d i2  M 2 g  
2 3

În relaţiile (4.113), (4.114), (4.115) şi (4.119) se notează:

MgL
ae Z m RTm
(4.120)
şi se numeşte factor de adâncime α, iar:
G 2 Z m2 R 2Tm2
b (4.121)
2 gS 2 d h M 2
unde dh este diametrul hidraulic.
c) Calculul valorii coeficientului de pierderi liniare de sarcină

Valoarea coeficientului λ depinde de regimul de curgere. Regimul de
curgere se stabileşte în funcţie de valoarea cifrei Reynolds.
wd wd i
Re   (4.122)
 
pentru curgerea prin conducte şi ţevi de extracţie:
w( D  d e ) w( D  d e )
Re   (4.123)
 
Pentru curgerea prin spaţii inelare în care ρ este masa specifică a
gazului în kg/m3, W este viteza de curgere în m/s, di este diametrul
interior al ţevilor în care are loc curgerea, D este diametrul interior al
coloanei de exploatare, de este diametrul exterior al ţevilor de extracţie,
toate acestea în m, μ este viscozitatea dinamică a gazului în Ns/m2, iar ν
este viscozitatea cinematică în m2/s. Dacă Re<Recr curgerea este
laminară şi:
64
 (4.124)
Re
unde Recr =2300.
Dacă Re>Recr curgerea este turbulentă şi în acest caz avem
următoarele regimuri turbulente:
a) regim turbulent neted când Recr<Re<Re1
unde:
1,143
 d 
Re1  59,5  (4.125)
 2k s 
iar d este diametrul interior în m, iar ks este rugozitatea echivalentă a lui
Nikuradze.
Acest regim este caracterizat prin δ>k unde δ este grosimea
substratului laminar, iar k este rugozitatea absolută. Grosimea δ
substratului laminar este:
30d
 (4.126)
Re 
În acest caz rugozitatea conductei nu influenţează valoarea lui λ şi
aceasta se va calcula cu relaţii de tipul:
λ = λ(Re) (4.127)
Astfel, pentru 2300<Re< 105 se recomandă relaţia lui Blasius:
0,3164
 (4.128)
Re 0, 25
pentru 105<Re<3,24 * 106 se recomandă relaţia lui Nicuradze:
0,221
  0,0032  (4.129)
Re 0, 237
pentru 5*103<Re<3,5 * 106 se recomandă relaţia lui Filonenco:
0,218
  0,0042  (4.130)
Re 0, 25  2
pentru 6*103<Re<6 * 105 se recomandă relaţia lui Murin:
1,1
 (4.131)
log Re2,5
pentru 5*103<Re<107 se recomandă relaţia lui Filonenco:
2
 
 0,55 
   (4.132)
 Re 
 log 
 8 
b) regim turbulent mixt (tranzitoriu), dacă Re1<Re<Re2 unde:
d  d 
Re 2   665,4  764,8 log  (4.133)
2k s  2k s 
caracterizat prin faptul că grosimea substratului laminar δ este de acelaşi
ordin de mărime cu rugozitatea absolută k; din punct de vedere fizic linia
de curent prezintă pentru unele rugozităţi rupere cu formare de turbioane
locale, astfel încât valoarea lui λ depinde atât de regimul de curgere cât şi

de rugozitate. În acest caz λ se determină cu relaţii de tipul λ = λ(Re, k )

unde k este rugozitatea relativă:
 k
k (4.134)
d
în care k este rugozitatea absolută în mm, iar d este diametrul interior al
conductei în mm, relaţiile pentru stabilirea valorii lui λ sunt de forma
 
1 
 a  b log Re   c log k (4.135)

unde a, b, c sunt parametri ale căror valori sunt constante pentru
anumite intervale de valori pentru Re. Cea mai utilizată este relaţia lui
Adanov:
1
 2
(4.136)
  

 5,62 k 
4 log 0,9 
  Re 7,41 
  
care permite calcularea directă a lui λ sau relaţia lui Moody:
1
  1000  3
  0,055  0,5510 k   (4.137)
 Re 
c) regim turbulent rugos, dacă Re>Re2 caracterizat prin faptul că
grosimea substratului laminar este mai mică decât rugozitatea absolută k,

deci δ<k. În acest caz λ se calculează cu relaţii de tipul: λ = λ( k ).
Astfel s-a determinat relaţia:
1 7,41
 2 log (4.138)
 k
sau relaţii de forma:

c
 (4.139)
dm
în care parametri c şi m au valori care ţin seama de mărimea rugozităţii
absolute.
O astfel de relaţie foarte utilizată este relaţia:
0,094
 3
(4.140)
d
valabilă pentru ţevi de oţel exploatate în condiţii de corozivitate moderată
pentru care k = 0,05…0,2 mm.
Din practica S.N.G.N. ROMGAZ Mediaş, având la bază măsurători
efectuate în şantierele de extracţia gazului metan din ţară se recomandă
următoarele relaţii de calcul pentru λ în funcţie de regimul de curgere:
 pentru Re<2190, se utilizează formula Hagen-Poiseuille, de
forma:
64
 (4.141)
Re
 pentru 2190<Re<3000:
  0,0135  10 3 Re (4.142)
 pentru 3000<Re<105:
  0,316 Re 0.25 (4.143)
 pentru 105<Re<8*105:
0,094
 3
(4.144)
d
 pentru 8*105<Re<4,2*106:
0,224
 (4.145)
Re 0,185
O tratare separată în ceea ce priveşte calcularea coeficientului λ se

face, în cazul extracţiei gazelor, prin spaţiul inelar dintre coloana de
extracţie şi coloana de exploatare sau, în cazul extracţiei simultane, prin
coloana de extracţie şi prin spaţiul inelar. În relaţiile de calcul pentru λ în
locul diametrului se va lua diametrul hidraulic.
În cazul extracţiei prin spaţiul inelar diametrul hidraulic este:
4S D 2  d e2
dh    D  de (4.146)
P D  de
unde D este diametrul interior al coloanei de exploatare, iar de este

diametrul exterior al coloanei de extracţie. Valoarea coeficientului
pierderilor liniare de sarcină pentru cazul extracţiei prin spaţiul inelar se
citeşte din diagrama Moody, prezentată în figura 4.6, apoi se multiplică cu
raportul dintre diametrul efectiv şi diametrul hidraulic.
d ef D 2  d e2 D  de
SI     (4.147)
dh D  de D  de
unde def este diametrul efectiv:
d ef  D 2  d e2 (4.148)
în care notaţiile au semnificaţiile prezentate mai sus, dh este diametrul

hidraulic dat de relaţia (4.138), λ este valoarea coeficientului de pierderi
liniare de sarcină determinată cu ajutorul diagramei Moody (figura 4.6),
iar λSI este coeficientul de pierderi liniare de sarcină pentru curgerea
gazelor prin spaţiul inelar.
În cazul extracţiei simultane prin ţevi şi prin spaţiul inelar diametrul
hidraulic este:
D 2  d e2  d i2
dh  (4.149)
D  de  di
iar diametrul efectiv este:
d ef  D 2  d e2  d i2 (4.150)
Fig. 4.6. Valorile coeficientului λ în funcţie de regimul de curgere
în care dI este diametrul inelar al coloanei de extracţie. Coeficientul de

pierderi liniare de sarcină λsum la extracţia gazelor simultan prin ţevi şi
spaţiul inelar este:
D  de  di
 sim   (4.151)
D 2  de  di
unde λ este valoarea coeficientului determinată cu ajutorul diagramei

Moody.
Aşa cum s-a precizat mai sus, la deducerea relaţiilor de calcul s-a
considerat pentru factorul de neidealitate Z o valoare constantă Zm. De
asemenea, pentru temperatură s-a considerat o valoare constantă Tm,
care nu depinde de adâncime. Pentru rezolvarea relaţiilor (4.113),
(4.114), (4.115) şi (4.119) se fac încercări succesive, admiţând pentru p1
o valoare cu care se calculează valoarea medie a presiunii pm, astfel
2 p 22  T  TCE
pm   p1   şi temperatura medie Tm  z . În continuare se
3 p1  p 2  2
pm T
calculează parametri reduşi, p red  şi Tred  m , unde pc şi Tc sunt
pc Tc
parametri critici. Cu valorile parametrilor reduşi cunoscute se citeşte

valoarea factorului de neidealitate Z din diagrame de tipul Z = Z(pr, Tr).
Pentru uşurarea calculelor iterative se poate utiliza un program de calcul
în EXCEL.
La procesul de injecţie relaţiile sunt identice, dar sensul de curgere
este în sens invers ceea ce duce la schimbarea notaţiilor: p1 – pCE, iar p2
– pşiu.
4.4.2. Variaţia temperaturii
Importanţa cunoaşterii temperaturii gazelor în ascensiunea prin

coloane de extracţie este deosebită pentru determinarea cantităţilor de
apă condensată, ca urmare a modificărilor parametrilor de stare , precum
şi pentru cunoaşterea posibilităţilor de exploatare a sondelor de gaze într-
un regim, în aşa fel stabilit, încât să nu existe pericolul formării
criohidraţilor.
Nu poate fi neglijat faptul că alegerea instalaţiilor de suprafaţă ale
sondelor de gaze se face în raport cu valorile parametrilor de stare ai
gazelor produse.
Extracţia gazelor se poate face prin ţevile de extracţie şi în acest
caz temperatura gazelor la capul de erupţie este mai mare, deoarece
schimbul de căldură cu zona adiacentă sondei este mai mic.
Dar extracţia gazelor se poate face şi prin coloana de exploatare. În
acest caz temperatura gazelor la capul de erupţie este mai mică,
deoarece pierderea de căldură în zona adiacentă sondei este mai intensă.
Fenomenul de schimb de căldură cu zona adiacentă este complex şi

valoarea coeficientului de schimb de căldură nu poate fi corect
determinată pe cale analitică. Din această cauză este necesară cercetarea
sondei pentru obţinerea datelor necesare determinării coeficientului de
schimb de căldură pe baza unor măsurări în şantier. Pentru modelarea
matematică a fenomenului scriem ecuaţia de bilanţ energetic,
considerând un element de ţeavă de extracţie într-o sondă de gaze care
produce cu debit q un gaz cu masa specifică ρ şi căldura specifică cp.
dl
Ts
1
T
l
şiu
Fig. 4.7. Schema unui element de ţeavă de extracţie aflat într-o sondă
de gaze
qc p (dT  dT p )t  Ddlk (T  Ts )t  0 (4.152)
în care dT este variaţia temperaturii între secţiunile 1 şi 2 ca urmare a

schimbului de căldură cu zona adiacentă, dTp este scăderea temperaturii
ca urmare a scăderii presiunii la curgerea gazului între secţiunile 1 şi 2, t
este timpul în care gazul parcurge spaţiul dintre secţiunile 1 şi 2, D este
diametrul interior al ţevilor de extracţie, T este temperatura gazului în
secţiunea 1, aflată la distanţa l, măsurată de la şiul ţevilor de extracţie pe
care l-am considerat la nivelul perforaturilor unde temperatura gazelor

este Tz şi egală cu temperatura de zăcământ; k este coeficientul de
schimb de căldură, iar Ts este temperatura în zona adiacentă sondei la
cota sectiunii 1. Considerând că variaţia temperaturii, ca urmare a
variaţiei presiunii în elementul de lungime dl, este proporţională cu ΔTp,
reprezentând răcirea gazului, ca urmare a scăderii presiunii la
parcurgerea întregii coloane de extracţie de lungime L:
dT p T p
 (4.153)
dl L
rezultă:
T p
dT p  dl (4.154)
L
Dacă valoarea gradientului geotermic este grad T este evident:
Ts  Tz  ( L  l ) gradT  Tz  l  gradT (4.155)
Pentru l<L-10 în legătură cu această condiţie se vor face precizări

ulterioare. Notăm cu χ raportul:
Dk
 (4.156)
qc p 
pe care îl numim factor complex de schimb de căldură. Relaţia devine:
dT  T p 
 T     Tz  l  gradT   0 (4.157)
dl  L 
Ecuaţia (4.157) admite o soluţie de forma:
T  e l (4.158)
unde ψ = ψ(l), deci:

dT d  l
 e  e  l (4.159)
dl dl
astfel că relaţia (4.156) devine:
d  l  T p 
e     Tz   l  gradT  0 (4.160)
dl  L 
care integrată ne dă expresia lui ψ:
 T p  e  l
    Tz e  l  le l gradT  gradT  C (4.161)
   l  
iar valoarea constantei de integrare C este dată de relaţia obţinută pentru

l = 0, T = Tz = ψ
T p gradT
C  (4.162)
 l 
astfel că soluţia (4.158) are forma finală:
 T 
T  Ts 
1

 e  gradT 
 l p
 (4.163)
 L 
Această relaţie permite calcularea temperaturii gazelor în lungul
coloanei de extracţie de la şiu până la capul de erupţie. De notat că
temperatura în zona adiacentă sondei până la adâncimea de 10 m este
influenţată de temperatura atmosferică.
De la adăncimea de 10 m creşterea temperaturii este dată de
produsul dintre adâncime şi gradientul geotermic. Astfel temperatura de
zăcământ se calculează cu relaţia:
Tz  T0  12  ( H  10) gradT (4.164)
unde H este adâncimea la care se calculează Tz, iar T0 = 273.16 K.

Cu ajutorul relaţiei (4.163) se poate calcula temperatura gazelor la
intrarea în capul de erupţie, dacă se cunoaşte temperatura Ts, făcându-se
l = L, unde L este adâncimea de fixare a şiului:
1 T 
TCE  Ts   gradT  p


 1  e l  (4.165)
L 
Relaţia (4.165) este utilă pentru că permite evaluarea factorului
complex χ, dacă se măsoară la sondă TCE, Ts, Tz, şi pierderea de presiune
la curgerea gazelor de la şiu la capul de erupţie:
 T 
 gradT  p  1  e L  

L 
(4.166)
TCE  Ts
Este evident că dacă se micşorează Tz, rezultă:

Tz  (T0  12)
gradT  (4.167)
H  10
Dacă se cunoaşte pşiu – pCE = Δp din diagrama din figura 4.8. se
poate determina ΔTp, iar cu relaţia (4.166) se calculează prin încercări
valoarea factorulu complex χ.
Fig. 4.8. Condiţiile de echilibru ale criohidraţilor metanului şi

amestecurilor de
gaze naturale cu densităţi relative diferite
Dacă aceste măsurători s-au făcut pentru o sondă reprezentativă pe

structură la care se cunoaşte diametrul interior dI al coloanei de extracţie
şi debitul de gaze q produs de sondă, se poate determina indirect
valoarea coeficientului de schimb de căldură k, valoare care poate fi
utilizată pentru stabilirea variaţiei temperaturii gazelor în lungul coloanei
de extracţie şi de la alte sonde pe structură care au alte debite şi alte
diametre ale coloanelor de extracţie.
De fapt este necesar ca la sonda considerată reprezentativă să se
determine raportul:
 q   k e
Wd    (4.168)
di   cp d
unde αe este difuzifitatea echivalentă, iar εd este coeficientul de ecranare

termică.
Raportul Wd este constant, urmând ca pentru o altă sondă j
valoarea factorului complex χj să se determine cu relaţia:
d ij
 j  Wd (4.169)
qj
unde dij este diametrul coloanei de extracţie al sondei j, care produce

debitul de gaze qj.
Referitor la determinarea valorii ΔTp, care este funcţie de Δp = psiu –
pCE , problema nu este complicată, întrucât ecuaţia de curgere a gazelor
prin coloane de extracţie este de forma:
 8G 2 Z m2 R 2Tm2  Z 
2 MgL 2 MgL
p 2
p e
2 Z m RTm
 e m RTm
 1 (4.170)
 2 d i5 M 2 g  
siu CE

şi care se poate scrie:
2
p siu  pCE
2
a 2  q 2 b(a 2  1) (4.171)
unde s-a notat:

MgL
ae Z m RTm
(4.172)
numit şi factor de adâncime, şi:
8 2 Z m2 R 2Tm2
b (4.173)
 2 d i5 M 2 g
Presupunând că în sondă nu este acumulată apă de zăcământ,
presiunea la şiu poate fi scrisă şi în raport cu presiunea măsurată la gura
sondei la coloană:
MgL
p siu  pcol e Z m RTm

(4.174)
sau folosind notaţia (4.171):

psiu = pcola (4.175)
Astfel relaţia (4.170) devine:

2
p col  a 2  pCE
2
a 2  q 2 b(a 2  1) (4.176)
Relaţia (4.176) ne permite să stabilim prin măsurători de presiune

la sondă valoarea parametrului b, în expresia căruia apare coeficientul de
pierderi de sarcină λ, coeficient care include şi pierderile locale de
presiune date de variaţiile de secţiune la scurgerea gazului prin mufele
coloanei de extracţie:
 2 d i5 M 2 g a 2 pcol
2
 pCE
2
 2 2 2 2 2 (4.177)
8 Z m R Tm a  1 q2
Cu valoarea lui λ stabilită pentru condiţiile reale în care produce

sonda se poate stabili cu relaţia (4.173) valoarea lui b şi apoi:
q 2 b(a 2  1)
p  (4.178)
a 2 ( pcol  pCE )
Corespunzător diferenţei de presiune Δp rezultă ΔTp citită din

diagrama din figura 4.8.
Acest lucru ne permite observaţia că ΔTp este o funcţie de pătratul
debitului, deci, ΔTp creşte cu atât mai mult cu cât debitul sondei este mai
mare. La debite mici raportul ΔTp/L este mic în comparaţie cu gradT şi
poate fi neglijat fără a se introduce erori semnificative, astfel că relaţia
(4.162) poate avea forma:

T  Ts  1  e l  gradT

(4.179)
În literatura de specialitate se prezintă curbele reproduse în figura

4.9, care au fost ridicate prin măsurători de temperatură şi calcule
efectuate pentru sonde de gaze echipate cu coloane de extracţie de 2½
inch.
Faţă de cele prezentate mai sus se pot formula următoarele
concluzii:
1. La debite mici temperatura gazelor la gura sondei are valori apropiate

de temperatura zonei adiacente, iar în capul de erupţie pozat la suprafaţa
solului, temperatura gazelor va avea valori apropiate de temperatura
atmosferică; în raport cu variaţia temperaturii atmosferice, în anotimpul
rece pot apare condiţiile formării criohidraţilor.
2. La debite mari temperatura gazelor în ascensiune poate fi suficient de
mare (cu puţin mai mică decât temperatura de zăcământ) pentru a nu fi
posibilă formarea criohidraţilor.
Fig. 4.9. Temperatura gazelor în capul de erupţie pentru debite extrase

de la diferite adâncimi pe o structură cu gradT = 0,0245 grad/m
3. Temperatura gazelor la gura sondei variază cu creşterea debitului după

o curbă care are alura prezentată în figura 4.10. Astfel de curbe, ridicate
pentru diferite sonde, permit alegerea debitului, dacă condiţiile geologice
şi tehnice permit, astfel încât temperatura gazelor pentru presiunea dată
să nu scadă sub valoarea temperaturii de formare a criohidraţilor.
4. Pentru prevenirea formării criohidraţilor, în situaţiile prezentate la
punctul 1 sunt necesare măsuri pentru intensificarea ritmului de extracţie
(consolidări, echiparea sondelor cu filtre speciale) dacă condiţiile
geologice şi tehnice o permit, sau izolarea capului de erupţie şi a porţiunii
conductei de gaze pozată aerian, astfel încât variaţiile temperaturii

atmosferice să afecteze cât mai puţin temperatura gazelor extrase.
θg
o
C
35
30
25
20
15
10
5 50 100 150 200 250 300 350 400 500

q, mii Nm3/zi
0
Fig.4.10. Temperatura gazelor în capul de erupţie în funcţie de
debitul extras
4.5. Înmagazinarea gazelor naturale în zăcăminte

depletate
În proiectarea exploatării unui depozit de înmagazinare subterană a

gazelor naturale trebuie să se ţină seama de următoarele elemente:
 delimitarea zăcămintelor pentru înmagazinare acordând o atenţie
deosebită problemei etanşeităţii stratelor;
 stabilirea gabaritului de sonde de injecţie-extracţie şi verificarea
etanşeităţii sondelor, pentru a se evita pierderile de gaze;
 stabilirea sondelor piezometrice necesare urmăririi procesului de
injecţie-extracţie a gazelor în zăcământ.
Elementele principale ale unui depozit de înmagazinare în
zăcăminte depletate sunt redate în figura 4.11.
Acestea sunt: zona de înmagazinare aleasă, sondele de

injecţie/extracţie şi facilităţile de suprafaţă. Facilităţile de suprafaţă se
compun din: sisteme de reglare şi măsurare, staţii de compresoare, de
separare, de uscare, instalaţie pentru injecţie de metanol etc.
Depozitele de înmagazinare furnizează gaze naturale când
consumurile nu mai pot fi acoperite de gazele extrase din zăcămintele
aflate în exploatare şi de importul de gaze din ţările mari producătoare şi
exportatoare. Unele depozite sunt proiectate în scopul furnizării de gaze
unei pieţe constante, altele răspund numai cerinţelor de acoperire a unor
vârfuri de consum. Acestea din urmă au în general capacităţi utile reduse,
dar pot asigura debite zilnice mari.
Vârsta depozitelor de înmagazinare depăşeşte în general 20-30 de
ani. Evaluarea performanţelor unui depozit implică recunoaşterea a trei
elemente de bază numite atribute de performanţă. Acestea sunt:
- capacitatea de înmagazinare a depozitului alcătuită din:
o stocul inactiv sau perna de gaze (base gas);
o stocul activ sau capacitatea utilă (top gas).
- capacitatea de livrare a depozitului exprimată prin debitul mediu
pe ciclu;
- controlul fenomenelor de migrare a gazelor.
Stocul inactiv este din punct de vedere fizic şi economic
nerecuperabil, scopul acestuia fiind acela de a furniza presiunea necesară
pentru extracţia stocului activ.
Stocul activ, care este extras în scopul vânzării pe piaţă în timpul
iernii, este completat din nou prin injecţie, în timpul verii. Capacitatea
utilă sau stocul activ variază în funcţie de necesităţi, de la sezon la sezon.
În prima fază, capacitatea proiectată şi dezvoltarea depozitului este
estimată pe baza calculelor şi simulării pe calculator, mai târziu, când
dezvoltarea depozitului s-a realizat, capacitatea utilă se determină mult
mai exact, pe baza înregistrărilor permanente ale parametrilor de

funcţionare ai depozitului (presiuni, debite etc.).
Perna de gaze sau stocul inactiv are două componente:
 componenta recuperabilă;
 componenta nerecuperabilă.
Fig. 4.11. Elementele principale ale unui depozit subteran realizat într-
un zăcământ depletat
Motivele pentru care o parte din perna de gaze rămâne

nerecuperabilă sunt:
o Fiecare depozit este proiectat pentru a furniza un debit
minim. Acest lucru necesită ca în ultimele zile ale ciclului
de extracţie să existe o presiune minimă necesară pentru a
furniza acest debit. Daca se continuă extracţia, presiunea
va scade sub nivelul minim admis şi pot apare probleme la
instalaţiile de suprafaţă care au fost proiectate să

funcţioneze la anumiţi parametri, probleme de siguranţă
sau incapacitatea realizării unor obligaţii contractuale.
o Continuarea extracţiei cu echipamentul proiectat să
funcţioneze la anumiţi parametri, sub nivelul minim de
presiune, poate deveni neeconomică.
Totuşi, la zăcămintele cu împingere de apă, o cantitate importantă
din perna de gaze rămâne imobilă şi nu mai poate fi recuperată. La
majoritatea zăcămintelor de gaze, aproximativ 10% din gazele conţinute
sunt considerate din punct de vedere fizic nerecuperabile la o presiune de
suprafaţă numită presiune de abandonare. Recuperarea gazelor la o
presiune mai mică decât presiunea de abandonare implică costuri mari şi
echipamente speciale.
În depozitele de înmagazinare realizate în zăcăminte de petrol
depletate, rămân anumite cantităţi de gaze în soluţie, care din punct de
vedere fizic sunt nerecuperabile.
Capacitatea de livrare, măsurată în milioane de standard metri cubi
pe zi, depinde de presiunea iniţială de la care se începe crearea stocului
total în zăcământ şi de caracteristicile rocii rezervor, având un domeniu
mare de variaţie.
În timpul proceselor repetate de injecţie-extracţie, în depozite apar
pierderi ale gazelor naturale injectate. Aceste pierderi numite şi migrări
necontrolate ale gazelor naturale în timpul procesului de injecţie au ca
rezultat nu numai o micşorare a profitului, ci şi o diminuare a capacităţii
de livrare pe piaţă. Nu în ultimul rând, apar problemele de siguranţă ale
depozitului şi probleme de impact cu mediul înconjurător. Fenomenele de
migrare depind de mai mulţi factori: gradienţii de presiune,
permeabilitatea rocilor, geometria fisurilor, existenţa faliilor, condiţiile de
operare etc.
Pierderile de gaze prin migrare sunt de două tipuri:

- pierderi majore;
- pierderi minore.
Pierderile majore au loc de-a lungul limitelor zăcământului şi
controlul acestora implică o monitorizare permanentă a tuturor
parametrilor depozitului, simulări pe calculator şi inventarieri ale
depozitului.
Pierderile minore sunt de cele mai multe ori continue şi au
următoarele cauze: neetanşeităţi ale coloanelor, cimentări imperfecte,
neetanşeităţi ale capului de erupţie, pierderi pe conducte de transport,
pierderi datorate neefectuării de măsurători în staţiile de compresoare
etc. Aceste pierderi minore ating unul sau două procente din capacitatea
maximă stocată anual, uneori fiind prea mici pentru a putea fi detectate.
Pentru a putea avea control permanent asupra acestor atribute de
performanţă ale depozitelor, este necesară o inventariere permanentă în
procesul de operare.
În prezent metodele de inventariere ale depozitelor sunt:
o Metoda volumetrică, care se aplică pe baza măsurătorilor
de presiune statică;
o Metoda de utilizare a datelor de performanţă (presiuni,
debite) ale zăcământului, înregistrate în timpul procesului
de înmagazinare-extracţie;
o Metoda de analiză grafică a presiunilor.
Metoda volumetrică implică integrarea presiunilor măsurate la
sfârşitul injecţiei cu cele estimate sau calculate pe baza factorului de
expansiune, a geometriei suprafeţei şi a porozităţii. Calculul volumetric
este comparat cu cantitatea de gaze înmagazinată, iar diferenţele care
apar constituie de fapt pierderi de gaze.
Utilizarea datelor de performanţă ale zăcământului permite calculul

capacităţii de înmagazinare pe baza presiunilor statice stabilizate înainte
şi după perioadele de injecţie-extracţie. Adesea sunt necesare: realizarea
simulării pe calculator, calcule în condiţii staţionare şi semistaţionare,
evaluarea influxului de apă pentru determinarea cât mai exactă a
capacităţii de înmagazinare.
Analiza grafică a datelor de presiune implică trasarea funcţiei p/Z în
raport cu cantitatea de gaze extrasă sau înmagazinată. În funcţie de
panta dreptei se determină dacă volumul zăcământului este constant
(este cazul unei linii drepte), sau dacă acesta este un zăcământ cu
împingere de apă (graficul este o curbă). Un alt tip de grafic este obţinut
prin curbele de histereză, care dacă sunt trasate pe baza unor date
corecte, permit o interpretare utilă în determinarea migrării gazelor,
pierderilor minore şi a expansiunii gazelor. Curbele de histereză necesită
date de presiune statică sau corelaţii ale presiunii pe baza datelor din
sondele de observaţie (piezometrice).
4.5.1. Criterii de analiză
Pentru ca un zăcământ depletat de gaze sau petrol să fie utilizat ca

depozit subteran trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să fie protejat de roci impermeabile sau de falii etanşe, pentru a
impiedica pierderile de gaze în formaţiunile învecinate;
 să dispună de o porozitate efectivă şi de o permeabilitate ridicată;
 să nu fie alimentat de un acvifer activ;
 să aibă un volum mare;
 să se poată preta la fisurări hidraulice.
Pentru a se lua în considerare un câmp de gaze epuizat pentru
realizarea unui depozit de înmagazinare, trebuie avut în vedere că
volumul de gaze care urmează a fi vehiculat (prin injecţie-extracţie),

reprezinta 80 până la 100% din volumul iniţial de gaze al zăcământului.
Acest volum de gaze înmagazinate trebuie recuperat în cca. 120 de zile,
ceea ce reprezintă un timp maxim de recuperare aferent unui ciclu de
depozitare. Acest proces presupune mai multe sonde de exploatare decât
cele utilizate în procesul de producţie şi un sistem de colectare adecvat.
Sistemul de colectare este compus din instalaţiile de suprafaţă
(capacităţi de comprimare, conducte de transport gaze, instalaţii de
exploatare aferente sondelor şi sondele de injecţie-extracţie). Acesta
trebuie să aibă o flexibilitate mare, care să asigure fluctuaţia consumului
de gaze în timpul iernii, datorită variaţiilor de temperatură.
Pentru ca procesul de înmagazinare a gazelor să fie rentabil, trebuie
să îndeplinească urmatoarele condiţii:
 înmagazinarea unui volum de gaze suficient de mare pentru a
asigura o presiune minimă (gaze tampon), astfel încât întreaga
cantitate de gaze înmagazinată să poată fi livrată consumatorilor în
timpul prevăzut pentru ciclul de extracţie. Această presiune minimă
trebuie să permită şi exploatarea depozitului la sfârşitul ciclului de
înmagazinare în regim optim de funcţionare;
 volumul de gaze injectate trebuie să asigure o presiune maximă,
care să permită extracţia în timp util a volumului de gaze injectate.
Pentru trecerea de la un zăcământ epuizat sau depletat la un
depozit de gaze sunt necesare urmatoarele etape de proiectare:
 colectarea informaţiilor primare geologice şi de inginerie de
zăcământ, din faza de exploatare primară, care să cuprindă:
suprafaţa zăcământului, grosimea, permeabilitatea, porozitatea,
presiunea iniţială de zăcământ etc.;
 determinarea stării sondelor, intervenţiile suferite de acestea pe
parcursul exploatării primare şi alte aspecte care ţin de condiţiile
mecanice (integritatea coloanelor, rezistenţa mecanică a acestora,

aderenţa inelului de ciment etc.);
 calcularea volumului zăcământului care poate fi utilizat pentru
exploatarea depozitului;
 calcularea numărului de sonde care vor asigura injecţia şi extracţia
gazelor;
 stabilirea capacităţii de comprimare necesare, determinarea reţelei
de colectare şi condiţiile care trebuie să le indeplinească gazele
depozitate.
De asemenea sunt necesare unele informaţii despre zăcământ:
 informaţii geologice;
 presiunea iniţială de zăcământ;
 producţia de gaze în raport cu presiunea de zăcământ;
 temperatura de zăcământ;
 compoziţia gazelor, greutatea specifică a gazelor;
 numărul de sonde forate, locaţiile acestora, adâncimile şi datele
obţinute din carote;
 carotajele electrice ale sondelor şi alte măsurători;
 structura zăcământului (hărţi structurale şi cu izopachite);
 regimul de zăcământ (elasticitate, împingere);
 capacitatea de curgere (afluxul strat-sondă, debite pe sonde în
diferite circumstanţe);
 planul de situaţie cu instalaţiile de suprafaţă (capacităţi de
comprimare, conducte de transport gaze, instalaţiile de exploatare
a câmpului de gaze);
 caracteristicile mecanice, condiţiile mecanice ale sondelor.
Pentru a se calcula capacitatea depozitului (volumul zăcământului)
este necesar să se cunoască plaja presiunilor de lucru (presiunea minimă
de exploatare şi presiunea maximă).
Sondele forate la orizontul productiv trebuie identificate pe teren şi

verificate. Trebuie revăzute diagramele de cimentare şi se va face o
verificare a inelului de ciment în zona productivă, pentru a se determina
etanşeitatea cimentării. Dacă din carotajul acustic de cimentare se
determină aderări neconcludente ale inelului de ciment la coloana de
exploatare, atunci sunt necesare măsuri de refacere a cimentării. Trebuie
verificate coloanele de exploatare şi în cazul când se constată coroziuni
avansate, atunci se introduce un liner cimentat sau un liner cu packer şi
fluid necoroziv în spaţiul inelar. Sondele abandonate se inventariază şi se
pot transforma în sonde de observaţie. Dacă se cunosc caracteristicile
mecanice ale sondelor şi structura acoperişului stratului, se poate
determina presiunea de operare maximă. Adesea se instalează coloane
noi de exploatare şi capete de erupţie noi, pentru înlăturarea celor
corodate şi pentru a asigura noile nivele de presiune.
Presiunea maximă de exploatare se determină în concordanţă cu
alcătuirea rocii acoperişului, gradul de etanşeitate al faliilor şi starea
tehnică a tuturor sondelor, pentru a se putea preveni migrarea gazelor în
formaţiunile învecinate. În situaţia în care presiunea maximă se doreşte
să fie mai mare decât presiunea iniţială de zăcământ, trebuie să se
investigheze roca din acoperişul stratului prin prelevarea de carote pentru
efectuarea testelor de etanşeitate.
Analiza etanşeităţii rocii acoperişului zăcământului trebuie să
conţină date despre:
 gradienţi de fisurare;
 caracteristici hidraulice şi petrofizice;
 geometrie (grosime, extindere în suprafaţă);
 litologie.
Presiunea maximă de exploatare a zăcământului este stabilită prin
considerarea celei mai mici presiuni dintre presiunea la care zăcământul
rămâne etanş (presiunea de fisurare a rocii protectoare) şi presiunea

hidrostatică (calculată prin însumarea presiunii hidrostatice din roca
acoperiş cu presiunea capilară a rocii acoperiş).
În general, zăcămintele de gaze sunt puse în exploatarea primară la
o presiune egală cu presiunea hidrostatică, luând în considerare un
gradient de presiune de 0,0973 – 0,1176 bar/m.
Presiunile de zăcământ sunt ajustate în funcţie de vârfurile de
consum de la sfârşitul perioadei reci. De exemplu, când 70% din gazele
din depozit au fost extrase, presiunea scăzută din zăcământ este corelată
cu curbele de performanţă ale sondei, pentru a se obţine debitul sondei.
Presiunile de operare în depozite sunt notate zilnic (orar) ca o
siguranţă de exploatare, prin observaţiile de la sondele piezometrice.
Numărul de sonde necesar pentru realizarea în condiţii optime a
procesului de injecţie-extracţie, poate fi stabilit în concordanţă cu
capacitatea de comprimare, astfel încât procesul de extracţie al gazelor
curente să se desfăşoare în concordanţă cu acoperirea vârfului de
consum. De asemenea se are în vedere şi încadrarea în timpul aferent
ciclului de extracţie.
Utilizarea zăcământului la un nivel de presiune maxim, va conduce
în mod normal la o capacitate maximă de depozitare şi la cea mai ridicată
capacitate de producţie pentru sonde. Dacă acoperişul zăcământului este
slab consolidat, pentru siguranţă, se poate utiliza ca presiune maximă de
exploatare, presiunea iniţială de zăcământ.
Pentru exploatarea unui depozit subteran de gaze sunt utilizate trei
tipuri de sonde:
 sonde de exploatare destinate injecţiei şi/sau extracţiei gazelor
înmagazinate;
 sonde de urmărire a procesului de înmagazinare (piezometrice);
 sonde de injecţie a apei.
Sondele au urmatoarea construcţie:

 ansamblu de coloane de tubaj cimentate;
 liner netubat;
 echipament de control al nisipului în dreptul formaţiunii;
 packer de adâncime ancorat în coloana deasupra formaţiunii şi legat
de tubingul de producţie pentru a izola coloana;
 ventil de siguranţă în garnitura de ţevi de extracţie;
 cap de erupţie.
Având în vedere că sondele care urmează să fie utilizate în cadrul
procesului de înmagazinare sunt în majoritate sonde vechi, trebuie
urmărit ca în ceea ce priveşte etanşeitatea, coloanele , inelele de ciment
şi tubingul să corespundă acestei cerinţe.
Pentru cunoaşterea dezvoltării unui acvifer se sapă sonde la
adâncimi care pot permite obţinerea unor informaţii despre grosimea
acviferului, adâncimea culcuşului şi a acoperişului, caracteristicile fizico-
geologice ale acestora şi nivelul apei în acvifer. În acest sens sunt
necesare:
 efectuarea de diagrafii electrice şi prelevarea de carote mecanice
din sondele săpate în zăcământ;
 exploatarea seismică a zonei.
Sondele de explorare pot fi utilizate ulterior pentru controlul sau
exploatarea zăcământului.
Exploatarea unui zăcământ implică şi operaţii de supraveghere şi
control al acestuia pentru a se detecta toate anomaliile care survin în
timpul exploatării. În acest sens se masoară presiunea în sondele de
control (piezometrice), ţinând seama de faptul că o schimbare bruscă a
presiunii corespunde apariţiei gazelor în aceste sonde şi de asemenea se
efectuează investigaţii geofizice în sondele de control. Cu aceste
informaţii se urmăreşte avansarea frontului de gaze în zona direcţiei
critice de dezlocuire a apei de către gaze, iar când gazele au ajuns în

zona critică se opreşte injecţia.
Sondele de control (piezometrice) se diferenţiază în:
 sonde de control a zonei de gaze; acestea sunt amplasate în
apropierea contactului gaze-apă şi permit măsurarea presiunii la
contactul gaze-apă;
 sonde de control la periferie; acestea sunt amplasate la exteriorul
zonei de gaze şi permit efectuarea măsurătorilor de presiune şi
prelevarea probelor de apă. Sondele servesc drept indicator pentru
semnalizarea apariţiei gazelor, ca moment al încetării injecţiei de
gaze;
 sonde de control al stratului superior; când stratul superior este un
strat poros-permeabil este necesară amplasarea unei sonde care să
permită detectarea unui eventual influx de apă. Controlul este
efectuat prin urmărirea variaţiei presiunii.
Pentru verificarea stocării gazelor, în apexul structurii se
amplasează sonde echipate cu dispozitive de măsurare a saturaţiei în
gaze la diferite nivele.
Rolul echipamentului de suprafaţă constă în:
 transportul gazelor de la sondă la staţia centrală;
 tratarea gazelor;
 eliminarea apei produse de sonde (separatoare la sonde şi/sau la
staţiile centrale de compresoare);
 deshidratatea gazelor (injectarea de metanol în capetele de erupţie
ale sondelor);
 eliminarea hidrogenului sulfurat care se formează prin
descompunerea sulfurilor din gazele odorizate injectate în zăcământ
sau prin descompunerea piritei prezente în roca rezervor;
 comprimarea gazelor; dimensionarea compresoarelor necesită

cunoaşterea potenţialului zăcământului, iar regimul de presiune din
zăcământ este evaluat prin diferite scenarii, utilizând modele de
simulare.
4.5.2. Monitorizarea stocurilor de gaze naturale

depozitate în rezervoare subterane
Gazul tampon (perna) şi gazul curent (gazul de lucru), împreună,

au costurile cele mai ridicate pe ansamblul procesului de stocare. În
aceste condiţii este normal să se dorească găsirea unor metode de
evaluare a cantităţii de gaze din depozit. Gazele sunt măsurate la
introducerea şi apoi la extragerea din depozit. Diferenţa între aceste
valori plus gazul tampon (zestrea) reprezintă cantitatea de gaze care ar
trebui să fie în depozit. Există trei factori care pot conduce la înregistrarea
acestor diferenţe:
 existenţa unor erori de calcul al cantităţii iniţiale de gaze rămase în
depozit la începutul procesului de injecţie; deşi aceasta nu
reprezintă în mod normal o problemă, trebuie reţinută atunci când
apar diferenţe;
 prezenţa unor erori de măsurare a debitului de gaze fie la
introducere, fie la extragerea din depozit;
 existenţa unor scurgeri de gaze din depozit.
Scurgerea de gaze este una din principalele probleme. Unul din
elementele de siguranţă în folosirea unui zăcământ depletat, ca depozit
de înmagazinare, este faptul că gazele au fost cantonate în zăcământ o
perioadă lungă de timp care oferă siguranţă în utilizarea lui ca depozit.
Acest element de siguranţă poate genera însă erori. Una dintre cele mai
întâlnite probleme este avansarea frontului de apă în spaţiul ocupat iniţial
de gaze. În unele cazuri apa poate umple complet zăcământul cu exceptia

unui mic cap de gaze, care rămâne la sfârşitul exploatării. În această
situaţie avem de a face cu un zăcământ « complet » inundat.
În cazul zăcămintelor neuniforme, care produc în regim mixt,
dezlocuirea gazelor de către apă se face sub formă de « degete », apa
fiind închisă în masa de gaze. Astfel se formează pachete separate de
gaze. Aceste pachete de gaze pot rămâne în rezervor şi există din punct
de vedere tehnic în stoc. Ele se pierd şi nu pot fi extrase fără antrenarea
unei mari cantităţi de apă.
4.5.2.1. Tipuri de pierderi

În continuare sunt prezentate modalităţile prin care gazele pot fi
pierdute:
a. pierderea în jurul coloanei sondei către alte formaţiuni;
b. pierderea prin coloana sondei către suprafaţă;
c. pierderi prin roca acoperiş;
d. pierderi către alt zăcământ care nu face parte din depozitul de
înmagazinare, datorită unei cimentări nereuşite;
e. pierderi prin accidente tectonice care s-au produs ca urmare a
scăderii presiunii din zăcământ;
f. pierderi prin echipamentul de suprafaţă şi conducte.
Pierderile prin roca acoperiş nu reprezintă ceva obişnuit. O ipoteză
mai probabilă de pierderi o reprezintă sondele existente în câmpul de
înmagazinare care au fost folosite la exploatarea primară. Mai toate
depozitele de înmagazinare gaze folosesc fostele sonde de producţie, fie
pentru procesul de înmagazinare, fie ca sonde de observaţie. Dacă aceste
sonde sunt vechi, este posibil să fi fost forate într-o perioadă în care
tehnologia de echipare sau de cimentare nu era la fel de dezvoltată ca
astăzi. În plus, dacă aceste sonde sunt vechi cimentarea şi coloanele pot
fi deteriorate. Aceste situaţii pot duce la migrarea gazului către alte

formaţiuni.
4.5.2.2. Istoricul relaţiei presiune – volum

Scurgerea gazelor din depozit poate fi observată în cazul studierii
istoricului variaţiei cuplului presiune – volum al rezervorului. Pentru
aceasta trebuie înţeles tipul ciclului. Injecţia şi extracţia gazelor din
zăcământ cauzează modificarea presiunii în rezervor. Când ciclurile de
injecţie şi extracţie sunt identice de la an la an şi nu apar pierderi,
istoricul presiune – volum trebuie să fie identic în fiecare an. Ciclurile de
injecţie – extracţie nu sunt niciodată identice doi ani la rând, dar pot
exista puncte de comparaţie pe parcursul ciclului. Dacă pe abscisă se
consideră cantitatea totală de gaze rămasă în zăcământ şi pe ordonată
presiunea corespunzătoare, rezultă o curbă presiune – volum a
rezervorului. Aceasta este arătată în figura 4.12. Linia punctată din
figură reprezintă curba de declin a presiunii care a fost modificată. Noua
diagramă este de forma: presiune de zăcământ funcţie de cantitatea de
gaze rămasă în rezervor. Dacă acest rezervor ar fi utilizat ca depozit,
gazul curent, ar fi reprezentat prin linia continuă. Ciclul de injecţie este
reprezentat de porţiunea AB şi se realizează în lunile de vară. În acest
timp rezervorul trebuie să fie umplut la capacitate. Ciclul de extracţie este
reprezentat de porţiunea BA. Aceasta ar reprezenta cazul ideal de
operare. Acest tip de stocare se poate realiza numai în cazul unei
permeabilităţi mari.
4.5.2.3. Noţiunea de rezervor volumetric

Ciclul real de stocare este arătat în figura 4.13. Această figură
reprezintă un rezervor volumetric, la care permeabilitatea are valori
normale pentru un zăcământ de înmagazinare. Linia punctată reprezintă
Presiunea (106 N/m2) B

A
Cantitatea totală de gaze (mil m3)
Fig. 4.12. Diagrama presiune – volum a unui rezervor, pentru un caz

ideal de operare
curba de declin a presiunii rezervorului. Perioada de injecţie este de la A

la B. În punctul B rezervorul este plin şi presiunea este deasupra curbei
de declin a presiunii. Presiunea nu s-a egalizat în zăcământ şi presiunea
unor sonde este mai ridicată decât în restul zăcământului. La sfârşitul
ciclului de injecţie în mod normal câmpul este închis o perioadă de timp.
Aceasta variază de la un depozit la altul, dar în mod normal este de 15-30
zile. Scopul acestei perioade de închidere este să permită egalizarea
presiunii în depozit. Această perioadă de închidere este reprezentată în
figura 4.13 prin porţiunea BC. Se poate observa o cădere de presiune în
această perioadă de închidere. La sfârşitul acestei perioade presiunea
este reprezentată prin punctul C. Acest punct se situează încă deasupra
curbei de declin a presiunii, indicând faptul că presiunea nu a fost complet
egalizată în zăcământ. Perioada de extracţie este reprezentată în figura
4.13 prin porţiunea CD. La extracţie valoarea presiunii se va situa sub
curba de declin a presiunii. Aceasta va continua până în punctul D. Acesta
indică valoarea presiunii din sonde la sfârşitul ciclului de extracţie.
Această presiune este mult sub curba de declin indicând că presiunea nu
este egalizată în zăcământ. În mod normal trebuie să existe o altă
perioadă de închidere la sfârşitul ciclului de extracţie. Această perioadă
este reprezentată de porţiunea DA. În această perioadă de închidere
presiunea va creşte, această creştere fiind reprezentată prin porţiunea

DA. Deşi ea reprezintă o creştere semnificativă a presiunii în zăcământ,
presiunea din punctul A este încă sub valoarea curbei de declin a
presiunii. Aceasta demonstrează că presiunea în rezervor nu este complet
egalizată.
B
C
Presiunea (106 N/m2)
A
D
Fig. 4.13. Diagrama presiune – volum pentru un ciclu real de stocare la

rezervorul volumetric Bilciureşti
În figura 4.14 se redă un ciclu real de stocare în depozitul de gaze
din Bilciureşti. Datele care au stat la baza întocmirii graficului sunt redate
în tabelul nr. 5 şi au fost determinate cu ajutorul calculelor şi parametrilor
indicaţi la aparatele instalaţiilor de suprafaţă.
După cum se observă, curba ciclului de injecţie aferentă anului
2000 nu se închide cu ciclul de extracţie aferent anului 2001. Aceasta
demonstrează că o cantitate de gaze a rămas depozitată în rezervor.
Pentru a trage unele concluzii cu privire la pierderile de gaze şi
natura lor, este necesar să se studieze poziţia celorlalte curbe, aferente
ciclurilor anterioare. Aceste curbe pot fi trasate în condiţiile în care se fac
măsurători la sondele de observaţie sau în sondele de exploatare. În
figura 4.15 sunt redate variaţiile anuale ale presiunii de zăcământ funcţie
de stocul de gaze (gazul tampon şi gazul curent). Poziţia apropiată a
acestor linii indică faptul că în zăcământul de depozitare Bilciureşti nu
sunt pierderi.
Tabelul nr. 5
Injecţie gaze Extracţie gaze
Data Presiune Volum Volum Data Presiune Volum Volum
monitorizării înmagazinat total monitorizării rămas total
în
zăcământ
- (bar) (mil m3) (mil m3) - (bar) (mil m3) (mil m3)
15.04.2000 28.42 21.139 503.539 12.11.2000 72.5 564.712 1047.112
30.04.2000 40.3 79.591 561.991 15.11.2000 55.5 547.895 1030.295
15.05.2000 44.5 137.709 620.109 30.11.2000 48 506.089 988.489
30.05.2000 50.2 198.611 681.011 15.12.2000 42 431.127 913.527
15.06.2000 53.9 257.514 739.914 28.12.2000 37.2 379.318 861.718
30.06.2000 58.7 316.112 798.512 15.01.2001 35.5 316.133 798.533
15.07.2000 61.5 374.907 857.307 31.01.2001 30.9 259.855 742.255
30.07.2000 65.8 422.75 905.15 15.02.2001 26.7 199.101 681.501
15.08.2000 66.7 459.812 942.212 28.02.2001 23.6 153.637 636.037
30.08.2000 68.2 481.956 964.356 15.03.2001 21.5 118.365 600.765
15.09.2000 72.6 518.674 1001.074 30.03.2001 17.6 82.973 565.373
30.09.2000 72.3 548.048 1030.448 04.04.2001 18 73.582 555.982
30.09.2000 72.3 548.048 1030.448 - - - -
23.10.2000 72.5 564.712 1047.112 - - - -
Fig. 4.14. Diagrama presiune –volum pentru un ciclu de stocare

calculată la depozitul Bilciureşti
Fig. 4.15. Presiunea de zăcământ funcţie de stocul de gaze la depozitul

Bilciureşti
4.5.2.4. Comportarea unui zăcământ care produce în regim

mixt
Figura 4.13 ilustrează comportarea unui rezervor volumetric (cu
destindere elastică) în timpul unui ciclu de injecţie – extracţie; aceasta
este complexă datorită modificărilor condiţiilor din rezervor. Comportarea
unui rezervor cu apă activă în timpul depozitării este chiar mai compexă.
Figura 4.12 ne-a arătat curba de declin a presiunii pentru un rezervor
volumetric. Un acvifer sau un rezervor cu o puternică împingere de apă
are un alt tip de curbă a declinului de presiune. Aceasta este ilustrată de
figura 4.16.
Într-un rezervor volumetric, atunci când tot gazul a fost extras,
presiunea poate să scadă la o presiune de abandonare. Această scădere a
presiunii diferă la un rezervor cu împingere de apă. Aici există o presiune
corespunzătoare acviferului. Această presiune este dependentă de
adâncimea rezervorului şi poate fi exprimată în metri coloană de apă
sărată. Originea O din figura 4.16 ne arată acest punct.
Când un zăcământ cu apă activă produce, apa invadează acest

rezervor până când îl umple. Când zăcământul este transformat în depozit
şi gazele sunt injectate, această injecţie a gazelor impinge apa; astfel se
creează un volum mai mare de pori disponibil pentru gaz. Această
împingere a apei este îndeplinită de două mecanisme.
O A
Fig. 4.16 Diagrama presiune – volum; ciclul de operare caracteristic unui

rezervor cu împingere de apă
În figura 4.16, linia OA reprezintă un rezervor cu împingere de apă

care are un volum infinit. Dacă gazul este injectat în rezervor, nu este
percepută o schimbare a presiunii. Acest caz nu poate fi întâlnit în
practică, dar poate fi considerat ca fiind un caz limită. Linia OB din figura
4.16 ilustrează o curbă tipică a declinului de presiune pentru un rezervor
cu împingere de apă. Trebuie subliniat faptul că toate liniile reprezintă
condiţii de presiune egală în rezervor.
Figura 4.17 ne arată ciclul de operare pentru un tip caracteristic de
rezervor cu împingere de apă. Această diagramă arată la fel cu cea a unui
ciclu de operare pentru un rezervor volumetric, prezentat în figura 4.13.
Totuşi aici sunt câteva diferenţe importante. În ambele cazuri linia

întreruptă reprezintă curba de declin a presiunii pentru rezervor. În cazul
rezervorului volumetric această linie trece prin originea graficului. În cazul
rezervorului cu împingere de apă această linie nu trece prin originea
graficului.
B
C
A
D
Fig. 4.17. Diagrama presiune – volum; ciclul real de operare pentru un

rezervor cu împingere de apă
În figura 4.17 perioada de injecţie este reprezentată de linia AB.

Prima porţiune a acestei linii poate fi ceva mai abruptă decât aceeaşi linie
din figura 4.13, aceasta deoarece apa a ocupat spaţiul lăsat liber de gaz
(în timpul perioadei de extracţie, când presiunea este scăzută) şi gazele
au fost injectate într-un volum mic de pori. Acest efect nu poate fi
perceput, decât dacă rezervorul a avut o permeabilitate mare.
Presiunea în punctul B este mai mare deoarece gazele nu au împins
apa în întregime. Linia BC arată perioada de închidere după perioada de
injecţie. În timpul acestei perioade presiunea scade considerabil.
În punctul C, după perioada de injecţie, presiunea este încă mai
mare decât în cazul rezervorului volumetric. Aceasta se întâmplă
deoarece presiunea nu este egalizată în partea de gaze a rezervorului.

Argumentul ar fi acela că gazul nu a împins în întregime apa până la
echilibru. Linia CD arată ciclul de extracţie.
La sfârşitul acestei perioade, punctul D are o presiune mai mică
decât în cazul rezervorului volumetric, datorită faptului că apa nu a reuşit
să umple spaţiul porilor lăsat liber de gaze. Din această cauză, volumul
rămas pentru depozitarea gazelor, va fi mai mare. Linia DA reprezintă
perioada de închidere după ciclul de extracţie. În timpul acestei perioade
de închidere presiunea în sondă creşte până în punctual A. Presiunea în
acest punct este considerabil mai joasă decât linia de declin a presiunii,
datorită condiţiilor tranzitorii de presiune în rezervor şi datorită faptului că
afluxul de apă nu este complet.
Fig. 4.18. Diagrama presiune – volum; ciclul real de operare pentru

depozitul Urziceni [41]
Depozitul de gaze Urziceni constituie un exemplu de rezervor cu

împingere de apă. Figura 4.18 arată că exploatarea depozitului de gaze
Urziceni se face în regim mixt, cu împingere de apă. Analiza ciclurilor de

exploatare (istoricul presiune – volum de gaze injectate şi extrase pentru
depozitul Urziceni) reprezentate graphic în figura 4.18 în perioada 1978 –
2002 arată că depozitul Urziceni nu a avut pierderi de gaze. Figurile 4.13
şi 4.17 reprezintă rezervoare care au fost transformate în unităţi de
depozitare, au atins cicluri de operare stabile repetabile şi sunt etanşe.
4.5.2.5. Dezvoltarea zăcământului de depozitare

În timpul dezvoltării (umplerii rezervorului cu gaze) se întâlnesc
cicluri de tranziţie. Pentru un rezervor volumetric dezvoltarea istoricului
presiune – volum poate arăta ca în figura 4.19.
După ce perna de gaze a fost injectată, (gazul tampon) numai o
parte din gazul curent (gaz de lucru) este injectat în primul an. După
ciclul de injecţie o mică parte din gazul curent, care a fost injectat, este
extras. Acest model poate fi urmat timp de doi sau mai mulţi ani până ce
întreg volumul curent de gaze a fost injectat. Acest program este de
obicei guvernat de disponibilitatea gazului de a fi injectat în zăcământ.
Ciclurile de presiune – volum din timpul perioadei de dezvoltare sunt
aflate, în jurul curbei de decline a presiunii. Când toate gazele au fost
injectate, zăcământul se va comporta ca în figura 4.13.
Pentru rezervorul cu apă activă istoricul presiune – volum poate
arăta chiar diferit. În multe cazuri, rezervorul cu apă activă poate să fi
fost ori închis, ori să producă la presiuni relativ mici pentru perioade lungi
de timp. Aceasta a permis ca apa să ocupe locul gazelor din rezervor.
Când injecţia gazelor începe, acestea trebuie să dizlocuiască apa. Figura
4.20 prezintă diagrama presiune – volum în acest caz.
Injecţia pernei de gaze a fost efectuată într-un ritm la care, deşi
presiunea este suficientă pentru a îndepărta apa, viteza de filtrare a
acesteia este foarte mică. Ca rezultat, curba presiune – volum se va situa

deasupra curbei de declin a presiunii.
Fig. 4.19. Dezvoltarea ciclică a rezervorului de gaze
Cantitatea de gaze injectată pe sezon poate fi guvernată de

disponibilitatea gazelor. De asemenea, poate fi limitată pentru a permite
fluxului de apă să fie “în pas” cu injecţia gazelor. Oricum, rezervorul este
închis la sfârşitul perioadei de injecţie şi presiunea scade. Urmează ca
restul din perna de gaze şi o mică parte din gazul curent (gazul de lucru)
să fie injectate într-o a doua perioadă. În timpul iernii gazul curent este
extras. În ciclurile următoare se injectează toată cantitatea din gazul
curent, astfel încât ciclurile presiune – volum se mută la dreapta
diagramei, apropiindu-se de curba de decline a presiunii, în timp ce apa
va continua să fie eliminată.
După câteva cicluri variaţia funcţiei p = f(ΔG) va avea alura redată
în figura 4.17.
Fig. 4.20. Dezvoltarea ciclică în cazul unui rezervor cu împingere de apă
4.5.2.6. Zăcăminte neetanşe

Toate diagramele presiune – volum descrise până acum au fost
pentru rezervoare care nu aveau scurgeri de gaze. Odată cu atingerea
parametrilor proiectaţi ai depozitului, se pot trasa curbe presiune –
volum, care se pot folosi pentru urmărirea stocului. Aceleaşi perechi de
valori, corespunzătoare diferitelor puncte, pot fi comparate pentru doi ani
diferiţi. Dacă punctele sunt aceleaşi, se poate deduce că nu există vreo
scurgere. De obicei nu este posibil să se compare exact aceleaşi puncte
din ciclu, datorită diferenţelor operaţionale de la an la an. Din cauza
aceasta este nevoie uneori să interpolăm pentru scopul de a obtine o
comparaţie validă.
Gazele din rezervor sunt depozitate în spaţiile poroase disponibile în
zăcământ. Acestea sunt denumite “volumul porilor cu hidrocarburi”
(VPH). Dacă volumul porilor cu hidrocarburi, presiunea de zăcământ şi
temperatura sunt cunoscute, atunci cantitatea de gaze din zăcământ
poate fi evaluată. Invers, dacă volumul de gaze depozitate şi temperatura

de zăcământ sunt cunoscute, volumul porilor cu hidrocarburi poate fi
determinat. În cazul depozitelor de gaze, unde volumul de pori cu
hidrocarburi (VPH) se modifică de la un ciclu la altul, acesta se poate
calcula cu relaţia:
Vc  Vt T
VPH   (4.180)
p1 p 2 T0

Z1 Z 2
unde: VPH este volumul de pori ocupat cu hidrocarburi, [mil. m3N];

Vc – volumul gazului curent extras sau înmagazinat, [mil. m3N];
Vt – volumul gazului tampon la începutul ciclului de înmagazinare,
respectiv, la începutul ciclului de extracţie, [mil. m3N];
p1, p2 , - presiunea în zăcământ la începutul ciclului de
înmagazinare, respectiv, presiunea în zăcământ la începutul ciclului
de extracţie, [bara];
Z1, Z2 – factorul de compresibilitate al gazelor, corespunzător
începutului înmagazinării, respectiv, începutul extracţiei, calculate în
condiţiile de zăcământ;
T – temperatura gazelor în zăcământ la începutul ciclului de
înmagazinare, respectiv, la începutul ciclului de extracţie, [K];
T0 – temperatura gazelor în condiţii normale, [K].
În ciuda simplităţii acestui tip de calcul pot apare probleme la
implementarea lui. Dacă rezervorul este neetanş, cantitatea de gaze
depozitată este incertă. Orice scurgere de-a lungul unei perioade mari de
timp (câţiva ani) poate duce la concluzia că volumul de gaze din depozit
nu este corect calculat. Pentru înlăturarea acestor erori se vor folosi mai
multe măsurători care să nu acopere perioade foarte lungi de timp.
Ecuaţia de stare a gazelor reale poate fi scrisă sub forma:
p1V1 p 2V2
 (4.181)
T1 Z 1 T2 Z 2
Aplicând această ecuaţie cazului aflat în considerare:

p S V1 p1 (VPH )
 (4.182)
TS Z1T
p S V2 p 2 (VPH )
 (4.183)
TS Z 2T
unde: V1 este volumul de gaze depozitate în rezervor la momentul 1,

[m3N];
V2 – volumul de gaze depozitate în rezervor la momentul 2, [m3N];
ps - presiunea standard, [ms-2];
Ts – temperatura standard, [K];
T – temperatura în zăcământ, [K];
p1 – presiunea de zăcământ la momentul 1, [Nm-2];
p2 – presiunea de zăcământ la momentul 2, [Nm-2];
Z1 – factorul de compresibilitate (neidealitate) a gazelor la
momentul 1;
Z2 – factorul de compresibilitate a gazelor la momentul 2.
Dacă din aceste două ecuaţii explicităm V1 şi V2 şi ecuaţiile rezultate
se scad se obţine:
p1 TS (VPH )
V1  (4.184)
p S Z1 T
p 2 TS (VPH )
V2  (4.185)
pS Z 2 T
TS (VPH )  p   p  
V1  V2        (4.186)
p S T  Z 1  Z  2 
Rezolvând ecuaţia de mai sus pentru volumul de pori cu

hidrocarburi:
pS
(VPH ) 
T
V1  V2  (4.187)
TS  p   p  
     
 Z 1  Z  2 
Ecuaţia (4.187) nu depinde de cantitatea de gaze din depozit

calculată. Aceasta depinde de cantitatea de gaze injectată sau extrasă în
timpul unei perioade relativ scurte de timp. Această perioadă poate fi de
4 sau 5 luni. În timpul acesteia ritmul creşterii scurgerilor nu este, de
obicei, suficient pentru a afecta rezultatele. Odată ce volumul de pori cu
hidrocarburi este cunoscut, volumul total de gaze (VTG) poate fi calculat
cu relaţia:
1 p TS
(VTG)  (VPH ) (4.188)
Z pS T
Această procedură de calcul este operabilă pentru un rezervor

volumetric. În cazul unui rezervor cu apă activă volumul de pori cu
hidrocarburi se schimbă în funcţie de ciclu (dacă gazul este injectat sau
extras). O soluţie ar fi estimarea schimbării volumului de pori cu
hidrocarburi (VPH) între începutul şi sfârşitul perioadei de injecţie sau
perioadei de extracţie. Folosind ecuaţiile (4.184) şi (4.185) rezultă:
TS p1 (VPH1 )
V1  (4.189)
p S TZ 1
TS p 2 (VPH 2 )
V2  (4.190)
p S TZ 2
TS  p1 (VPH1 ) p 2 (VPH 2 ) 
V  V1  V2     (4.191)
pS T  Z1 Z2 
Dar:
TS V1 Z1
 (4.192)
p S T p1 (VPH1 )
astfel încât:
V1 Z1  p1 (VPH1 ) p 2 (VPH 2 ) 
V     (4.193)
p1 (VPH1 )  Z1 Z2 
Acum:
Vp1 (VPH1 )
V1  (4.194)
 p (VPH1 ) p 2 (VPH 2 ) 
Z1  1  
 Z 1 Z 2 
sau:
V
V1  (4.195)
 Z1 p 2 (VPH 2 ) 
1    
 Z 2 p1 (VPH1 ) 
Această metodă cere estimarea schimbărilor volumului de pori cu
hidrocarburi datorate schimbărilor afluxului sau efluxului apei. Precizia
acestei estimări nu este una dintre cele mai bune, astfel că problema
detectării scurgerilor în rezervoarele cu împingere de apă activă rămâne
deschisă.
La rezervoarele etanşe, unde măsurarea gazelor este precisă, ciclul
istoricului presiune – volum va opera în interiorul aceluiaşi domeniu, de-a
lungul unei mari perioade de timp. Dacă rezervorul are o scurgere de
gaze în interiorul lui sau dacă erorile de măsurare au condus la
diminuarea stocului, istoricul presiune – volum se va muta la stânga
(figura 4.21).
Fig. 4.21. Istoricul presiune–volum pentru un rezervor cu scurgeri

de gaze în interiorul lui
Dacă rezervorul are scurgeri de gaze în afara lui, istoricul presiune

– volum se va muta la dreapta, ceea ce este ilustrat de figura 4.22.
Fig. 4.22. Istoricul presiune – volum pentru un rezervor cu scurgeri de

gaze în afara lui
4.5.3. Concepte de proiectare
4.5.3.1. Proiectarea înmagazinării gazelor naturale în

zăcăminte care au produs în regim elastic
Istoricul de producţie
Reprezentarea grafică a datelor de producţie va conduce la dreapta:
 p  p   1  G j 
      ; (4.196)
 Z  j  Z  i  Gi 
în care ΔGi reprezintă cumulativul produs până ce presiunea statică va
atinge valoarea pj , iar Gi reprezintă resursa iniţială de gaze. Aceasta se
obţine prin extrapolarea dreptei până la valoarea (p/Z) = 0.
Dacă datele de producţie sunt corect înregistrate, resursa geologică
iniţială din grafic va corespunde valorii ei determinate folosind metoda
volumetrică. De asemenea, dacă se impune presiunea de abandonare, din
acelaşi grafic se obţine rezerva recuperabilităţii şi odată cu aceasta

factorul final de recuperare, ε = Gr/Gi.
(p/z)
(p/z)i
(p/z)ab
0 ΔG
Gr Gi
0 t
Fig. 4.23. Istoricul de producţie pentru zăcămintele care au

produs în regim elastic
Determinarea presiunii medii la sfârşitul primei perioade de

injecţie:
 p  p   G  (I )1 
     1  ; (4.197)
 Z  I 1  Z  i  Gi 
în care ΔG este cumulativul extras până la începutul injecţiei, iar Δ(ΔI)1
reprezintă cumulativul de gaze injectat în prima perioadă de injecţie.
Determinarea presiunii statice medii la sfârşitul primului ciclu de
producţie (extracţie):
 p  p   G  (G )1  (I )1 
     1  ; (4.198)
 Z  E 1  Z  i  Gi 
Determinarea presiunii medii la sfârşitul primului ciclului « n » de
injecţie, respectiv producţie (extracţie):
 n 1 n

 G   (G ) j   (I ) j 
 p  p  j 1 j 1 
     1  ; (4.199)
 Z  I 1  Z i Gi
 
 
 n n

 G   (G ) j   (I ) j 
 p  p  j 1 i 1 
     1  ; (4.200)
 Z  E 1  Z i Gi
 
 
În situaţia în care volumul de înmagazinare al gazelor este mai
mare decât cel de extracţie, variaţia presiunii statice a zăcământului
funcţie de timp, din momentul zero (începerea procesului de
înmagazinare) până în momentul atingerii presiunii maxime de
comprimare (pcmax), este redată în figura 4.24:
Fig. 4.24. Variaţia presiunii într-un proces de înmagazinare-extracţie

4.5.3.2. Proiectarea înmagazinării gazelor naturale în

zăcăminte care au produs în regim mixt
Istoricul de producţie
Curba reală a variaţiei funcţiei (p/z) = f(ΔG) obţinută din datele de
producţie este redată în figura 4.25. (curba 2), observându-se că
scăderea presiunii este mai mică decât la zăcămintele care au produs în
regim elastic (dreapta 1); reiese încă o dată că presiunea de abandonare
este mai mare, ceea ce conduce la un factor de recuperare mai mic.
Diferenţa valorilor parametrului (p/Z) corespunzând curbei 2 şi
dreptei 1 permite determinarea influxului de apă (ΔW) care pătrunde din
acvifer în zona saturată cu gaze.
Variaţia presiunii în timp, prin cumulativul ΔG, este dată de ecuaţia:
G
1
 p  p Gi
     , (4.201)
 Z  j  Z i  1  W
Gi bi
în care factorul de volum are forma

Tp o
bi  , (4.202)
 p
To  
 Z i
Se deduce imediat:
  p 
 Z  G 
 1
Wi  1  1  Gi bi ; (4.203)
  p  G i 
 Z 
  2 
De asemenea se poate determina, în orice moment, volumul de pori
saturat cu gaze:
(ΔVp) = Vo – ΔWj, (4.204)
sau reducerea procentuală a acestuia:
(p) j V0  W j
 , (4.205)
V0 V0
în care Vo este volumul de pori iniţial saturat cu gaze , iar ΔW j este

influxul total de apă până în momentul j.
(p/z)
(p/z)i
(p/z)ab 1
0 ΔG
Gr Gi
0 t
Fig. 4.25. Istoricul de productie pentru zăcămintele care au
produs în regim mixt
4.6. Înmagazinarea gazelor naturale în acvifere
Ca o primă aproximaţie se poate considera că presiunea este

uniformă în cadrul zăcământului. Valoarea sa este obţinută prin
măsurarea efectivă a presiunii în sonde (prin investigaţii hidrodinamice).
Presiunea la talpa sondei este calculată cu ajutorul ecuaţiei de
echilibru:
dp
  g (4.206)
dy
şi a ecuaţiei de stare
p
 zRT (4.207)

unde:
y - adâncimea sondei, m;
ρ- densitatea gazelor la adâncimea y, kg/Stm3;
g - acceleraţia gravitaţională, m/s2,
z - factor de neidealitate;
R - constanta gazelor, J/kgK;
T - temperatura la adâncimea considerată, K.
Toate sondele se află la un moment dat fíe în producţie, fie în
injecţie şi ca urmare, pentru a determina presiunea zăcământului trebuie
cunoscute atât pierderile de presiune în sonde, cât şi pierderile de
presiune ale tuturor sondelor din formaţiune.
Aproximarea vitezei de circulaţie a gazelor în interiorul stratului
poros este importantă pentru determinarea rezistenţelor hidraulice.
Rezistenţa hidraulică este egală cu diferenţa dintre presiunea
zăcământului (pz) şi presiunea dinamică a sondelor (pd). Relaţia între pz şi
pd respectă forma ecuaţiei de curgere radial-plană a gazelor din stratul
productiv spre sondă (ecuaţia în doi termeni):
p z2  p d2  A ' Q  B ' Q 2 (4.208)
Debitul în sonde este exprimat în condiţii normale de temperatură şi

presiune. Inversul indicelui de productivitate al unei sonde este:
1 p2 z  p2d
Ip   A'  B 'Q (4.209)
Q
unde:
Q - debitul sondei, Stm3/s;
pd - presiunea dinamică de fund a sondei, 105Pa (bar);

pz - presiunea de zăcământ, 105Pa;
IP - indicele de productivitate al sondei, Stm3/s/(105Pa)2;
A', B' - coeficienţi de rezistenţă la curgerea gazelor în jurul sondei.

Aceştia se determină experimental prin variaţia debitului.
Pentru calculul pierderilor de presiune prin tubing se consideră că

mişcarea este izotermă, iar temperatura medie se obţine ca media între
temperatura la suprafaţă şi temperatura de fund.
Pentru un tronson de tubing, având caracteristici uniforme, relaţia
de legătură între presiuni şi debit este:
p d  Ep sup r  ( E  1) fQ 2 (4.210)
2 2
unde:
 L 
E  exp 6,84  10 2  (4.211)
 Z med Tmed 

f  5,4  10 14 Z med Tmed  (4.212)
DA
Coeficientul de pierdere de sarcină medie (coeficientul dc frecare
hidraulică)  este dat de relaţia Colebrook:
1  2,5 k 
 2  lg  5  (4.213)
  Re  3,7 D 
iar numărul lui Reynolds este dat de:
QD
Re  3.6  10 3 (4.214)
A
în care:
p sup r - presiunea dinamică la capul de erupţie, bar;
 - densitatea relativă a gazelor în raport cu aerul;

Q - debitul sondei, Stm3/oră;
Z med - factorul mediu de abatere a gazelor de la legea gazelor perfecte;
Tmed - temperatura medie absolută a gazelor, K;
L - lungimea tronsonului, m;
D = 4A/P, diametrul hidraulic, m;
P - perimetrul secţiunii de curgere, m;
A - secţiunea de curgere, m2;
ks - rugozitatea la perete, m;
 - vâscozitatea dinamică a gazelor, Poise (1 P = 0,1 Ns/m2).
Când presiunea din sonde în timpul extracţiei se măreşte
semnificativ, înseamnă că poziţia contactului gaze-apă s-a modificat.
Datorită formării conurilor de apă există posibilitatea ca sonda să producă
cu aport de apă.
În procesul de extracţie, care se desfăşoară în rezervoarele slab
consolidate sau puţin consolidate, pot fi antrenate granule de nisip de
către gaze şi aduse la suprafaţă. Pentru a se preveni antrenarea nisipului
se folosesc filtre şi împachetări cu nisip. În cazul utilizării împachetărilor
cu nisip există un debit maxim pentru care acestea sunt eficiente, iar în
cazul în care se depăşeşte acest debit există riscul distrugerii împachetării
şi filtrului.
Datorită faptului că mobilitatea gazelor este superioară mobilităţii
apei, gazele tind să se deplaseze preferenţial de-a lungul „acoperişului"
stratului. Dacă stratul acvifer are înclinare mică şi permeabilitate slabă,
există riscul ca gazele să se canalizeze până la limita de închidere a
structurii, înainte de realizarea stocului de gaze teoretic, corespunzător
volumului de pori disponibili. În aceste condiţii viteza limită de deplasare
a contactului apă-gaze, conform relaţiei lui Dietz, este:
k ra k a g sin 
vc  (4.215)
a
în care:
v c - viteza limită de deplasare a conturului, m/s;
k ra -permeabilitatea relativă a apei;
k - permeabilitatea rocii, m 2 ;
 a -densitatea apei, kg/m 3 ;
 -unghiul de înclinare a “acoperişului” stratului faţă de orizontală;

 a -vâscozitatea dinamică a apei, N  s/m 2 ;
Presiunea de injecţie a gazelor este cu atât mai mare cu cât debitul

de injecţie este mai ridicat. Suprapresiunea în timpul injecţiei se
calculează cu ajutorul relaţiei Colona-Ciarny:
 a Qg 4 khm 
QG
Qa 
P  e Ei  
a
 (4.216)
4hk a  4k a hm 
în care:
h - grosimea stratului acvifer, m;

k
k a  k cl , difuzibilitatea hidraulică a apei, m 2 /s;
m a  a
Q g -debitul de gaze în condiţii de zăcământ, Stm3/s;
 - factor de eficienţă a împingerii apei de către gaze

(fracţiuni de unitate);
r
a   f  , compresibilitatea aparentă, 1/bar;
m
 f -compresibilitatea fluidului, 1/bar;
 r - compresibilitatea rocii, 1/bar;

1
Ei x    x 1e u du , integrală exponenţială;
0
u - viteza de deplasare pe o anumită direcţie în strat.

Pe baza relaţiilor de mai sus, valoarea presiunii maxime de injecţie
are urmatoarea expresie:
pmax  p1  Pmax (4.217)
în care:
p i - presiunea iniţială (naturală) a acviferului, bar;
Pmax - suprapresiunea maximă, bar;
Volumul maxim de pori ai rocii disponibil pentru înmagazinarea

gazelor, m 3 , este:
1
Vmax   A(h)m(1  S ai ) (4.218)
0
în care:
A(h) - diferenţa dintre suprafaţa conturului apă - gaze la capul
stratului şi suprafaţa conturului la baza stratului, m2,
(fig.2.46)
m - porozitatea;
Sai - saturaţia ireductibilă în apă;
I - „închiderea" depozitului, m (fig. 2.46).
Capacitatea maximă de depozitare Qmax se obţine la atingerea valorii
presiunii maxime p max :
1 T0 1
Qmax  Vmax p max (4.219)
0 T Z
Gaze naturale
dh
apă
a/g g
a
Fig. 4.26. Depozit de gaze naturale într-un acvifer
Capacitatea reală maximă de înmagazinare diferă faţă de cea

teoretică, deoarece:
- contactul apă-gaze rareori este orizontal;
- trebuie păstrată o marjă de siguranţă între contactul apă-
gaze şi „închiderea" depozitului;
- presiunea maximă la limita unui gradient de 1,25-
1,45 bar/10 m nu poate fi atinsă în cazul acviferelor de dimensiuni
mari, înclinări mici şi permeabilităţi mari;
- presiunea maximă poate fi atinsă înainte ca poziţia
contactului apă-gaze să ajungă în apropierea „închiderii".
Într-un acvifer închis cu extindere limitată (lenticular, bariere de
permeabilitate etc.), capacitatea de depozitare este limitată numai de
presiunea maximă:
Vmax  aV ( pmax  pi ) (4.220)

unde:
 a - compresibilitatea apei, 1/bar;
V - volumul de pori al acviferului saturat cu gaze, m3;
p i - presiunea iniţială în acvifer, bar.
Deoarece în condiţiile descrise anterior capacitatea de depozitare a
gazelor este în general redusă, pentru a se aduce o creştere a acesteia se
practică extragerea unei părţi din cantitatea de apă conţinută în acvifer.
Studiile realizate în cadrul înmagazinării gazelor în acvifere cuprind
următoarele elemente de bază:
 Evaluarea performanţelor zăcământului în funcţie de poziţia
acestuia;
 Definirea şi dimensionarea echipamentului de bază;
 Evaluarea economică;
 Dimensionarea echipamentului complementar;
 Evaluarea valorilor medii ale parametrilor de zăcământ: porozitate,
permeabilitate, bazate pe teste de interferenţă între sonde etc.;
 Urmărirea variaţiei presiunii în sondele din acvifer;
 Repartizarea saturaţiei şi a frontierelor volumului de stocare
considerat.
Fig. 4.27. Modul de dezlocuire a apei de către gaze.

Trebuie avut în vedere ca presiunea de injecţie să nu depăşească cu

7-15 bari presiunea iniţială a acviferului.
Se consideră că dacă un acvifer are proprietăţi uniforme în toate
direcţiile, la o injecţie a gazelor în strat se produce o deplasare uniformă
a apei şi se formează o zonă de tranziţie gaze-apă (fig.4.27).
Dacă se admite că acviferul este foarte mare în comparaţie cu
zăcământul de gaze, presiunea din zăcământ în perioada de injecţie va
evolua conform relaţiei:
18,5Qa  a
P  PI  pD (4.221)
kh
unde:
pi - presiunea iniţială a acviferului, bar;
Qa - debitul constant cu care apa este deplasată ,m3/zi,
(1 zi=86400 s);
K - permeabilitatea rocii din acvifer, mD (1mD=9,87.10-16 m2);
μa - vâscozitatea apei, cP (1cP=10-3. N. s/m2);
pD - presiunea adimensională.
Presiunea pD se determină din figura 4.28 cu ajutorul timpului
adimensional tD:
8,6  103 kt
tD  (4.222)
m a ra
unde:
t - timpul, zile (1 zi = 86400 s);
m - porozitatea rocii, %;
βa - compresibilitatea apei din rocă, 1/bar;
ra - raza acumulării, m;
μa - vâscozitatea apei, (1cP=10-3N.s/m2).
Cumulativul de apă dezlocuită se calculează cu relaţia:

2
W=6.28m βa r a h (p-pi) QD (4.223)
unde:
Wa -cumulativul de apă , m3;
p- presiunea gazelor, bar;
pi- presiunea iniţială a acviferului, bar;
QD- debitul adimensional.
Debitul adimensional se determină din figura 4.29 cu ajutorul
timpului adimensional.
10
0.1
0.01
0.001 0.01 0,1 1 10 100 1000
Timpul adimensional
Fig. 4.28. Diagrama presiunii adimensionale pentru un acvifer radial

infinit cu debit final constant
1.00E+12
1.00E+10
1.00E+08
1E+06
1000
100
1
0.001 1 100 10000 1000000 1E+08 1.00E+10 1.00E+12
Fig. 4.29. Diagrama debitului adimensional de aflux de apă pentru un

acvifer radial infinit cu presiune finală constantă .
Calculele sunt efectuate în ipoteza unui acvifer de mărime infinită.

Capitolul 5
DEPOZITAREA GAZELOR NATURALE ÎN CAVERNE SALINE
5.1. Generalităţi
În general, cavernele formate în masive de sare în scopul depozitării

gazelor naturale au urmǎtoarele caracteristici:
- adâncimea: 300 - 2000 m;
- grosimea : zeci până la sute de metri;
- volumul: 30.000 - 500.000 m3;
- gradient de presiune la sabotul coloanei de exploatare:
1,5-2,5 bar/10 m;
- la fel şi gradient de presiune la adâncimea medie a cavernei:
2 bar/l0m;
- presiunea: 25 - 225 bar;
- alte substanţe ce pot fi depozitate: GPL, etan, etilena, propan,
propilena, butan, butilena, petrol brut.
Fig. 5.1. Depozit realizat în caverne saline

5.2. Proiectarea şi dezvoltarea unei cavităţi saline
Dezvoltarea unei cavităţi în sare prin dizolvare constă în injectarea

prin sonde de apă dulce într-o cavernă în curs de formare şi extragerea
saramurii saturate printr-o garnitură de ţevi concentrică cu cea prin care
se introduce apa dulce.
Pentru realizarea cavernelor în sare se înregistrează următoarele
faze:
- selectarea locaţiei;
- forajul şi echiparea sondelor;
- izolarea sării;
- evacuarea saramurii;
- completarea sondei;
- evacuarea saramurii;
- curăţirea cavernei şi umplerea;
- încercările finale;
- operarea.
a) Selectarea locaţiei
Selectarea locaţiei pentru exploatarea cavităţii saline începe cu
explorarea resurselor de sare subterane. Pentru aceasta este nevoie de
cercetare geofizică, studii seismice în scopul determinării adâncimii, a
geometriei subterane, a succesiunii stratigrafice, a grosimii, a întinderii pe
orizontală şi a structurii rocilor.
Se va ţine cont de uşurinţa accesului, topografia suprafeţei,
resursele de apă, posibilitatea de depozitare a deşeurilor. Alcǎtuirea
masei de sare, proprietǎţile fizice ale mostrelor de sare, precum şi
cantitatea şi caracteristicile substanţelor insolubile vor fi evaluate cu
atenţie. Domurile de sare se preteazǎ foarte bine exploatării unor cavităţi
de mari dimensiuni, datorită dimensiunii şi formei lor.
Uneori o cutare tectonică excesivă, precum şi impurităţile foarte

solubile, cum ar fi carnalitul din zăcămintele de sare domale, pot crea
probleme în ceea ce priveşte stabilitatea şi controlul formei cavităţii. În
cazul zăcămintelor de sare stratificate, unde problemele legate de
impurităţi sau de tectonică internǎ sunt mai puţine sau chiar inexistente,
grosimea stratului de sare şi caracteristicile stratului superior devin factori
dominanţi în proiectare.
În faza iniţială a selectării locaţiei toate datele existente şi
disponibile sunt colectate şi organizate. Această operaţiune presupune o
cercetare bibliografică, geologică, hidrologică a rapoartelor, hărţilor,
sursei de profiluri, fotografiilor aeriene, forări anterioare, rezultate ale
exploatărilor de petrol, cercetări seismice şi gravimetrice. Această fază
este urmată de obicei de un foraj, cu extragere de carote, exploatarea
resurselor de apă şi teste la pompă de pompare, dupǎ necesităţi.
b) Forajul şi echiparea sondelor
Pentru a obţine injecţia şi capacitatea de extracţie adecvată, sunt
selectate secţiunile transversale ale ţevilor de extracţie potrivite. Puţurile
sunt forate şi cimentate. Se calculează coloanele de tubaj şi coloanele de
ţevi de extracţie. Tot în această fază se efectuează şi munca logistică
pentru poziţionarea instalaţiei de foraj, amenajarea drumurilor de acces,
efectuarea recoltării mostrelor de carotă, a testelor la pompă şi analize de
laborator.
Numărul de puţuri principale şi de exploatare care vor fi forate,
derivă din proiectarea specifică a fiecărei cavităţi şi din numarul de
cavităţi necesare pentru a atinge cantitatea totală necesară pentru
proiect.
5.3. Proprietăţile sării
Sarea are un număr de proprietăţi unice care o fac gazdă ideală

pentru înmagazinarea gazelor naturale, acestea sunt:
 sarea este impermeabilă faţă de gaze, constituind o capcană perfectă
şi un mediu de izolare;
 are o rezistenţă structurală ca a betonului, permiţând construirea de
mari depozite în caverne;
 sarea se comportă plastic, ceea ce îi permite să închidă şi să izoleze
fisurile care pot apărea în rocǎ;
 sarea este uşor de dizolvat cu ajutorul apei, permiţând construirea cu
uşurinţă a cavernelor de depozitare.
Mari depozite în domuri saline existǎ în multe zone de pe glob,
acestea putând fi întâlnite între straturi de argile, anhidrite, gipsuri sau
calcare.
Domurile saline sunt uşor vizibile având forma unor munţi de sare.
Fiecare dom are forma şi mărimea sa, dar un dom etalon se presupune a
fi cilindric şi simetric, având aproximativ 1700 m, diametrul de 10 m
înălţime şi o adâncime nu mai mare de 450 m sub suprafaţa pământului.
Un dom salin este compus în esenţă din halit pur cu granule
dispersate de nisip, anhidrit care în mod frecvent cuprinde 5  10 % din
masa totală. Un dom este acoperit de stratul superior, de circa 150 m
grosime, de stratul poros şi fisurat, constituit din anhidrit, ghips, calciu şi
uneori sulf liber.
Stratele salifere pot varia în grosime de la câţiva metri până la 100
sute de metri. În anumite cazuri, sarea este răspânditǎ printre straturi
argiloase sau arhidrite. Atâta timp cât aceste formaţiuni sunt
impermeabile, se pot construi depozite în sare.
Datele privind adâncimea sunt importante pentru înmagazinarea

gazelor naturale în sare, în primul rând pentru cǎ presiunea la care gazele
pot fi depozitate în sare este în funcţie de adâncimea depozitului de sare.
Sarea ca orice rocǎ, se fisurează, astfel ca presiunea maximǎ de
înmagazinare va fi mai mică cu 0,22 bar/m în concordanţă cu presiunea
litostaticǎ. Şi în al doilea rând sarea se comportǎ plastic. Drept rezultat,
sarea va „aluneca" sau va curge la adâncimi mari, la presiune şi la
temperatură ridicată, astfel încât poate apărea problema obturării
cavernelor. Din aceste cauze depozitarea în sare este limitată în general
la adâncimi de până la 1800 m.
5.4. Tehnologia realizării cavităţii saline
Depozitarea subterană a diferitelor produse petroliere în caverne

saline are ca scop asigurarea vârfurilor de consum, asigurarea
combinatelor chimice şi petrochimice cu aceste materii prime, mai ales
atunci când conductele de alimentare sunt în reparaţii sau pentru
formarea de rezerve.
Dezvoltarea unei cavităţi se face prin sonde, amplasate la adâncimi
mari, cu ajutorul circulaţiei apei dulci. Sondele sunt echipate cu douǎ
garnituri de lucru concentrice formate din burlane de foraj, cea din
exterior de protecţie şi cea din interior de injecţie sau de evacuare.
Pentru dizolvarea sării prin circulaţie cu apă dulce se folosesc douǎ
metode:
 prin circulaţie directă - atunci când apa dulce se injectează prin
garnitura de lucru cu diametrul cel mai mic, iar evacuarea saramurii se
face prin spaţiul inelar dintre garniturile de lucru. Avantajele acestei
metode sunt:
o elimină pericolul de dizolvare a sării din zona adiacentă sabotului

ultimei coloane cimentate, datorită concentraţiei aproape de
saturaţie a saramurii vehiculate ascendent;
o reduce consumul de fluid izolant, dat fiind diametrul transversal
redus din tavanul cavităţii;
o realizează o cavitate sub forma unui ovoid alungit cu diametrul
transversal maxim la baza acestuia.
 prin circulaţie inversă - când apa dulce se pompează prin spaţiul inelar
dintre cele două garnituri de lucru, iar saramura se evacuează prin
garnitura cu diametrul cel mai mic. Avantajul acestei metode este acela
că procedeul conduce la realizarea unor viteze ascendente mari în
interiorul garniturii cu diametru mic, asigurând o evacuare eficientă a
materialului insolubil care urmează să se depună la baza cavităţii.
Pentru a se putea face o limitare la partea superioară în
dimensionarea pe verticală a depozitului şi pentru a preveni dizolvarea
sării din jurul şiului ultimei coloane cimentate, în spaţiul inelar dintre
acestea şi coloana de protectie se introduce un fluid izolant, cu o
densitate mai mică decât apa pompatǎ şi nemiscibil cu ea. Fluidul izolant
poate fi de tipul produselor petroliere lichide, gaze lichefiate sau aer.
Acolo unde saramura se evacuează în mare sau în alte ape, fluidul
izolant este de tipul propan - butan care se separă şi se evaporă rapid în
atmosferǎ, acesta făcându-se pe considerente ecologice şi economice.
5.5. Factorii care influenţează procesul de dizolvare
Printre cei mai importanţi factori care influenţează saturarea apei cu

sare sunt:
 debitul pompat;
 fenomenele de difuzie care au loc la peretele cavităţii.
În cadrul debitului pompat, adică cel de circulaţie, saturarea apei

dulci prin circularea acesteia are o pondere foarte mare în procesul de
dizolvare şi este determinată de:
 diferenţele de temperatură ale fluidului din cavitate şi tendinţele de
echilibrare termică. Aceste diferenţe de temperatură care există între apa
dulce injectată şi saramura aproape staţionară din cavernă, conduc la
fenomene de convecţie termică şi la o circulaţie secundară internǎ între
pachetele de fluid cu temperaturi diferite. Apare tendinţa de separare
gravitaţională a fluidelor din depozitul subteran în funcţie de densitate.
Datorită densităţii mai mici, pachetele de apă dulce sau de saramură
nesaturată au tendinţa să se ridice în rezervor înaintea celor mai dense.
Mişcarea lor conduce la o agitaţie cu tendinţă de uniformizare a saturaţiei,
iar de aici rezultă o circulaţie secundară internă între pachetele de
saramură cu concentraţii diferite, astfel datorită acestor fenomene
peretele de sare ramâne permanent în cotact cu un fluid nesaturat;
 compoziţia chimică şi gradul de solubilitate al elementelor care
formează complexul mineralogic supus dezvoltării. Compoziţia chimică a
rocii influenţează direct viteza de dizolvare a sării din masiv, care poate
varia în limite apreciabile. Înainte de lansarea unui astfel de proiect,
trebuiesc analizate carotele din intervalul în care urmeazǎ a se realiza
depozitul subteran, pentru determinarea compoziţiei mineralogice şi a
vitezelor de dizolvare;
 gradienţii de presiune care apar în depozit în timpul circulaţiei. Aceştia
conduc la viteze de curgere diferite în secţiunile cavitǎţii şi la circulaţii
secundare cu înlocuirea fluidelor de la perete cu un fluid mai puţin
saturat. Fenomenul este semnificativ numai în prima etapă, deoarece
odată cu creşterea diametrului depozitului eficienţa lui scade.
Apa dulce Saramura
Saramura Apa dulce
PROCEDEU DE PROCEDEU DE
REALIZARE A CAVITĂŢII ÎN REALIZARE A CAVITĂŢII ÎN
MOD DIRECT MOD INDIRECT
Fig. 5.2. Procedeu de realizare a cavităţii

saline
5.6. Programul de construcţie a sondei
Stabilirea unui program de construcţie a sondei pentru realizarea

unei cavităţi saline, necesită un grad ridicat de cunoaştere, de investigări
şi testări după cum urmează:
 investigări geofizice în timpul forajului. Principalele loguri necesare:
gama-gama, neutronic şi sonic. Prin combinarea rezultatelor acelor
loguri calibrate pe informaţiile din carote se pot determina
impurităţile din masivul de sare şi distribuţia acestora;
 teste în laborator, în principal pe probele de carote mecanice
prelevate care constau în:
o teste de comprimare pentru determinarea caracteristicilor
elastice şi ductile ale sării;
o teste de scurgere, unde se observǎ dezvoltarea efortului sub
încărcare constantǎ, foarte importantă la determinarea
valorilor utilizate la calculul pierderilor de volum;
o teste de relaxare, unde se observă dezvoltarea stresului cu
efort constant. Aceste teste trebuiesc făcute şi rocilor
înconjurătoare.
 teste „in situ" care constau în principal în monitorizarea operaţiilor în
calitate (teste de lichid, teste de saramură, teste de gaz) şi permit
determinarea tendinţei pierderii de volum, dar din nefericire nu
permit ajustarea modelului.
La exploatarea depozitului de sare trebuie avută în vedere şi posibilitatea
ruperii sării, a peretelui respectiv tavanului cavernei. Ruperea sării este
posibilǎ în următoarele situaţii:
 presiunea în cavernă prea mică;
 depresurizarea cavităţii prea rapidă;
 păstrarea unor piliere insuficiente între cavităţi şi între cavităţi şi
rocile înconjurătoare;
 evitarea acoperişurilor cu deschidere prea mare.
5.7. Factorii care influenţează instabilitatea

cavernelor saline
Realizarea cavităţilor saline cu scop de depozitare implică evaluarea

cât mai precisă a comportamentului structural al deschiderilor subterane,
al mărimii acestora şi vitezei de deformare a sării la temperaturi relativ
constante, pentru perioade lungi de timp.
Utilizarea cavităţii saline create prin dizolvarea sării geme, implică
în momentul trecerii acesteia în funcţionare, înlocuirea saramurii cu gazul
ce urmează a se stoca şi invers. Aceste procese conduc la pierderi de gaz,
de mai multe tipuri:
 pierderi nerecuperabile care sunt reprezentate de cantitatea de
gaze naturale asimilate de pereţii cavităţii, datorită
permeabilităţii masivului de sare;
 pierderi parţial recuperabile, reprezentate de cantitatea de gaze
naturale solubilizată în saramură;
 pierderi recuperabile integral, reprezentate de cantitatea de gaze
naturale ce trebuie lăsată în cavitate pentru a menţine
stabilitatea acesteia.
Durata de viaţă a depozitelor în caverne de sare este strâns corelatǎ
cu stabilitatea acestora în timp şi implicit de mecanica rocilor salifere.
Pentru estimarea gradului de stabilitate precum şi a duratei de
funcţionare a unui depozit subteran de gaz metan este important de
stabilit modul de cedare lentǎ a masivului de sare, la diferite moduri de
solicitare mecanică.
În masivul de sare relizarea unei cavităţi provoacă redistribuirea

tensiunilor în timp şi spaţiu şi totodatǎ genereazǎ un câmp de deplasǎri,
care este de asemenea dependent de timp şi spaţiu. Mǎrimile tensiunilor
şi deplasǎrilor sunt influenţate de mai mulţi factori, astfel încât în fiecare
zonǎ de interes studiată există un alt tip de comportament al sării.
Stabilitatea cavităţilor se evaluează prin cuantificarea acestor stări
de tensiune şi deformaţie generate în timpul executării prin dizolvarea
sării, cât şi în timpul funcţionării acestora ca depozite.
Avem două faze mai importante în redistribuirea tensiunilor în jurul
cavităţii:
 faza I - este generată în timpul realizǎrii cavitǎţii, de presiunea
saramurii. Aici presiunea generată de saramură limitează manifestarea
presiunilor dinspre masivul de sare, dar pot avea loc distrugeri ale
cavităţii prin dislocare de blocuri, ce se depun la baza cavităţii şi duc la
schimbarea formei şi dimensiunilor acesteia.
 faza a II-a - este generată de funcţionarea cavităţii ca depozit de gaze,
când au loc schimbări ciclice ale presiunii din cavitate, presiunea având
valori maxime în timpul injecţiei şi valori minime în timpul extracţiei
gazului metan.
Starea de tensiune se modifică în timpul injecţiei de gaze în sensul
întăriri pereţilor cavităţii datorită creşterii presiunii gazului metan.
În timpul extracţiei se produc concentrări mari de tensiuni în sensul
scăderii potenţialului rezistenţei pereţilor cavităţii. Extragerea gazului se
poate face la volum constant sau la presiune constantă, cazuri în care pot
apărea fenomene geomecanice specifice fiecărui procedeu, fenomene ce
se suprapun cu efectul generat de fiecare procedeu, amplificând
distrugerile din jurul cavernei.
Dacă efectul schimbării stării de tensiune poate fi considerat

aproximativ constant pentru fiecare ciclu, efectul secundar care îl
însoţeşte va avea o intensitate din ce în ce mai mare.
Cu cât valoarea presiunii minime a gazului în cavernă este mai
scǎzută şi menţinută la această valoare un timp mai îndelungat, cu atât
dezvoltarea fisurilor şi a zonelor de rupere va fi mai pronunţată.
Efectele cumulate care conduc la slăbirea structurală a masivului de
sare în jurul cavităţii sunt cele de pierdere a etanşeităţii, caz în care i-ar
compromite calitatea de depozit.
5.8. Calculul deformării cavităţii
Datorită presiunii minime din cavernă, în timpul golirii apar

probleme legate de stabilitatea cavernei şi prevenirea deformǎrii din
cauza plasticităţii sării. Acest fenomen este denumit deformare
convergentă şi determină pierderea graduală a volumului util al cavernei
(subsidenţă).
Ecuaţiile care descriu acest fenomen iau în considerare deformarea
cilindrului sau a sferei şi au urmǎtoarea formă:
n 1 n
V  Q   3   2( P  Pi ) 
 200  A  exp    0   t - cilindru (5.1)
V  RT   2   n  c 
n
V  Q   3( P0  Pi ) 
 150  A  exp     t - sferă (5.2)
V  RT   2n   c 
Unde: A, Q şi n - parametrii dependenţi de temperatura şi de

modelul considerat;
T - temperatura absolută în stratul de sare;
p 0 - presiunea triaxială predominantă “ in situ”, cca.
(2 bar/10m adâncime);
p i - presiunea din interiorul cavităţii, bar;
t - timpul pentru care se calculează variaţia de volum,

secunde;
R- constanta pentru sare, (cal/ mol K);
 c - constanta pentru efortul din material în stare
stabilizată, (Kg/cm 2 ).
Micşorarea cavernelor în sare se propagă în toate direcţiile şi
ajungând la suprafaţă poate determina fenomenul de subsisdenţă cu
efecte negative asupra mediului înconjurător.
De obicei în calcule pentru modelul considerat se folosesc
urmatoarele valori:
R=1,98 [cal/mol K]
 c =1 [psi] =0,07 [Kg/cm 2 ]
A=3,27  10 17 [in/in per sec]

Q=12.900 [cal/mol]
n=5
Aceste valori au fost determinate în laborator dupǎ diferite analize
ale probelor de sare extrase prin sonde de exploatare.
5.9. Calculul transferului de caldură prin pereţii cavităţii
Rata transferului de caldură prin pereţii cavităţii poate fi calculată

cu formula:
T  T
q= (5.3)
 1 
 
 UA  i
unde: q - reprezintă rata transferului de căldură prin pereţii cavităţii,
în Btu/oră;
A i - aria totală a transferului de căldură, ft 2 ;
U - coeficientul transferului de căldură globală dintre masa de

sare din pereţii cavităţii la condiţii statice geotermale şi

gazul natural din cavitate la o temperatură medie T.
Distribuţia temperaturii prin pereţii cavităţii este prezentată în
figura de mai jos:
CONVECTIE
d=d0
temperatura
d=di (T8 ) Temperatura geotermica
CONDUCTIE
MASA SARII
(T)
Temperatura cavitatii
distanta
Fig. 5.3. Distribuţia temperaturii în timpul extracţiei dintre cavitate şi

masa de sare ce o înconjoară
 1 
Termenul   reprezintă rezistenţa termică globală la
 UA  i
conductivitate de la (d=d 0 ) la (d=d i ), plus rezistenţa la convecţia
 1 
naturală   din interiorul pereţilor cavităţii. De aceea presupunem
 hi  Ai 
starea sigură:
 1  1 ln(d 0 / d i )
  = + (5.4)
 UA  i hi  Ai 2hk S
Valoarea coeficientului de transfer a caldurii globale U calculat după

datele temperaturii observate pe teren de doctorul Haddenhorst a ieşit
între 5 şi 25 Btu/oră  ft 2  0 F pentru proprietăţile şi condiţiile aplicate
acelei cavităţi.
Valoarea particulară a coeficientului filmului de convecţie naturală

h i poate fi estimată folosind urmatoarea relaţie:
Nu = c(Gr  Pr) m (5.5)

unde:
Nu - numărul lui Nusselt, Nu=h i d i / K g ;
Gr - numărul lui Grashof, Gr=g    T   2  h 3 /  2 ;
Pr - numărul lui Prandtl, Pr=   c p / K g ;
În formula de mai sus  este coeficient al expansiunii termice.
Pentru gaze ideale avem:  =1/T unde:
T - temperatura absolută a gazului din interiorul cavităţii;

g - acceleraţia gravitaţională;
 T- diferenţa de temperatură dintre gazul din interiorul
cavităţii şi temperatura peretelui;
 - densitatea gazului natural,  = 29G/zRT în lb m / ft 3 ;
h - înalţimea cavităţii, feet;
 - vâscozitatea gazului natural, lb m / ft  sec ;
C - coeficient pentru prezicerea convecţiei naturale,
dimensionat;
m - exponent pentru prezicerea convecţiei naturale,
dimensionat;
c p - caldura specifică la presiune constantǎ pentru gaze
naturale, Btu/lb m  ft 2  0 F;
K g - conductivitatea termică a gazului natural,
Btu/hr  ft 2 ( 0F / ft) ;
K s - conductivitatea termică a sării Btu/oră  ft 2 ( 0F / ft) ;
d 0 - diametru estimat în masa sării, unde temperatura este
egală cu temperatura statică geotermică.

5.10. Verificarea inventarului cavităţii
La înmagazinarea gazelor subterane, inventarul primit este direct

proporţional cu volumul pe care îl ocupă de fiecare dată.
a) Metoda volumetrică
pT0
I= V g  V (1  S a ) (5.6)
p0 ZT
unde:
Sa – volumul din cavernă ocupat de saramura rămasă
(fracţiuni de unitate);
V –volumul măsurat al cavernei mc.
b) Metoda bazată pe variaţia de presiune
Verificarea inventarului este esenţială în asigurarea livrării gazelor.
Ecuaţia pentru începutul calculului inventarului de la depresurizarea unui
rezervor înmagazinat subteran la debitul produs  Q al inventarului
extras, şi pseudo-presiunea corespunzǎtoare în  (p/z), pot fi adaptate la
calculul inventarului într-o cavitate salină dupa cum urmează:
 Q  p 
I=   (5.7)
 p   p   zT 1
   
 zT 1  zT  2
Calculul incertitudinii în revizia inventarului se face cu urmatoarea
ecuaţie:
  p  
   
I ( DQ)  p z T    zT 1 
       1  2  (5.8)
I DQ  p z T    p 
   
  zT  
unde:  Q - reprezintă cantitatea masurată retrasă sau injectată în
cavitatea subterană
 p   p   p 
        (5.9)
 zT   zT 1  zT  2
Capitolul 6
ANALIZA COMPARATIVĂ A DIFERITELOR TIPURI DE
DEPOZITE
Cele mai răspândite depozite de gaze naturale sunt depozitele în

zăcăminte delpetate situate în apropierea marilor centre de consum gaze.
Convertirea unui zăcământ depletat în depozit prezintă următoarele
avantaje:
 Existenţa sondelor;
 Existenţa sistemului de conducte;
 Existenţa facilităţilor de suprafaţă;
 Modelul geologic este bine cunoscut;
 Debitele zilnice au un domeniu mare de variaţie, datorită
diferitelor sisteme de suprafaţă, a pernei de gaze, a
caracteristicilor de curgere a fluidului.
Se pot obţine debite mari în următoarele condiţii: porozitatea şi
permeabilitatea rocii rezervor să fie foarte mari, perna de gaze să asigure
o presiune crescută şi să existe un număr suficient de sonde de extracţie.
În cazul zăcămintelor “subţiri”, care au o porozitate scăzută, se realizează
operaţii de stimulare pentru formarea de fisuri, care să poată îmbunătăţi
curgerea. Capacitatea de înmagazinare este cea mai mare, iar
dezvoltarea, întreţinerea şi operarea unui astfel de depozit este cea mai
puţin costisitoare.
În cazul acviferelor, deşi geologia structurilor este similară cu cea a
zăcămintelor depletate, gradul de cunoaştere este mult mai scazut.
Debitele de extracţie pot creşte datorită prezenţei apei active.
Capacitatea finală poate fi determinată cu aceiaşi precizie ca şi în cazul
zăcămintelor depletate.
Depozitele în acvifere necesită facilităţi suplimentare, presiuni de

injecţie mai mari pentru a putea împinge apa, staţii de uscare mai
complexe etc. Utilizarea acviferelor ca depozite necesită stocuri de gaze
inactive mai mari şi o monitorizare mai atentă în timpul proceselor de
injecţie-extracţie.
Dacă în cazul zăcămintelor depletate perna de gaze poate atinge
50% din capacitatea totală, în acvifere aceasta poate ajunge la 80%, iar
gradul de recuperare al acesteia este mult mai scazut. Aceasta poate fi
extrasă oricând este nevoie în cazul depozitelor în zăcăminte depletate,
dar în cazul acviferelor extragerea pernei de gaze afectează foarte mult
performanţele depozitului. Realizarea unui depozit de gaze naturale într-
un acvifer necesită investiţii importante şi eforturi pentru prevenirea
contaminării surselor de apă.
Cavernele saline furnizează debite foarte mari raportate la
capacitatea totală, iar pierderile de gaze sunt practic inexistente datorită
impermeabilităţii sării pentru gaze. Cerinţele pentru perna de gaze sunt
scăzute (aproximativ 25% din capacitatea totală). Construcţia cavernei
este mai costisitoare decât conversia unui zăcământ depletat în depozit,
dar faptul că în cazul cavernei numărul ciclurilor de injecţie-extracţie în
decursul unui an îl depăşeşte pe cel al zăcămintelor depletate, duce la o
recuperare mai rapidă a investiţiei. Cavernele saline sunt ideale pentru
asigurarea unor debite mari datorită faptului că întreaga cavernă se poate
compara cu un por imens. Sunt mai uşor de monitorizat decât celelalte
două tipuri de depozite şi durata de realizare a unei caverne este cuprinsă
între 18 şi 24 de luni, în timp ce dezvoltarea completă a unui depozit
într-un acvifer sau zăcământ depletat poate dura între 24 şi 36 de luni. În
medie, capacitatea unei caverne saline poate fi extrasă în 12 zile, a unui
acvifer în 71 de zile, iar a unui zăcământ depletat în 64 de zile (în
depozitele din S.U.A.), la debite maxime.
Câteva din avantajele realizării de depozite în zăcăminte depletate

şi acvifere sunt prezentate după cum urmează:
 sunt depozite de mare capacitate destinate consumurilor sezoniere;
 pot constitui o rezervă strategică în caz de necesitate;
 se cunoaşte modelul geologic şi există un volum mare de date care
pot fi utilizate în proiectarea depozitului;
 existenţa sondelor şi a facilităţilor de suprafaţă;
 au cele mai mici costuri de înmagazinare, de operare şi de
întreţinere.
Printre dezavantaje se pot menţiona:
 dezvoltarea completă a unui depozit poate dura câţiva ani;
 apar pierderi de gaze care diminuează performanţele depozitului;
 necesită stocuri inactive importante care sunt costisitoare;
Avantajele în cazul depozitelor de gaze naturale în caverne saline
sunt:
 proprietăţile pozitive ale sării pentru înmagazinarea gazelor: arealul
larg de răspândire, impermeabilitatea şi solubilitatea în apă a
acesteia;
 procesul de înmagazinare gaze în cavităţi saline are loc prin
compresie-detentă şi este guvernat de ecuaţia de stare a gazelor şi
de ecuaţiile de curgere prin ţevi (de extracţie, de colectare, de
transport);
 în faza de injecţie este necesară utilizarea comprimăriii, iar în faza
de extracţie, cel mai adesea, comprimarea nu mai este necesară;
 debitele de extracţie pot depăşi 1 milion Stm3/zi/cavernă salină;
 durata procesului de injecţie-extracţie este de ordinul săptămânilor,
astfel este posibilă realizarea mai multor cicluri pe an;
 investiţiile se recuperează mai repede decât cele efectuate în cazul
depozitelor în zăcăminte depletate sau acvifere;
Printre dezavantaje se numără:

 un factor important care induce un risc major este ductilitatea sării
(fluajul care are ca efect pierderea de volum a cavităţii în timp);
aceasta depinde de proprietăţile fizico-mecanice ale sării şi a rocilor
adiacente, distribuţia impurităţilor, parametrii de lucru ai cavernei;
 o problemă serioasă este legată de etanşeitatea corespunzătoare a
calităţii inelului de ciment, care scade substanţial după o perioadă
de timp în contact cu saramura;
 una din problemele majore în cazul cavernelor saline este ridicată
de evacuarea saramurii;
 investiţiile sunt mari (le depăşesc pe cele efectuate în cazul
depozitelor în zăcăminte depletate şi acvifere).
BIBLIOGRAFIE
1. Arnold, K., Stewart, M.: «Desing of Gas – Handling Systems and

Facilities, Surface Production Operations»,
Vol.II, Gulf Publishing Company, Houston,Texas,
1989;
2. Aziz, K., Settari, A.: «Petroleum reservoir simulation», Applied
Science Publishers Ltd., London, 1997;
3. Bulău, L.: «Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului şi
gazelor », I.P.G. Ploieşti, 1978;
4. Chaudhry, A., U.: «Gas well testing handbook». Gulf Professional
Publishing, Houston, 2003;
5. Collins, R., E.: «Flow of fluids through porous materials». Reinhold
Publishing Corporation, New York, 1991;
6. Cotet, P.: «Geomorfologia României». Editura Tehnică, Bucureşti,
1973;
7. Creţu, I.: «Hidraulică generală şi subterană».Editura Didactică şi
Pedagogică,Bucureşti, 1983;
8. Creţu, I.: «Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi»., Vol.I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
9. Dake, L., P. «Fundamentals of reservoir engineering». Elsevier
Scientific Publishing Company, 1978;
10. De Wiest, R., J., M.: «Flow trough porous media ». Academic Press,
Inc., New York, 1999;
11. Ding, W.: «Gas well test analysis». MS Thesis, University of Tulsa,
1986;
12. Dinu, F.: «Extracţia gazelor naturale». Editura Universităţii Petrol şi
Gaze din Ploieşti, 2000;
13. Dowel, S.: «Well analysis manual». Pennwell Publishing Company,

Tulsa, 1983;
14. Economides, M.,J.: «Reservoir stimulation». Prentice - Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1989;
15. Flanigan, O.: «Underground Gas Storage Facilities», Gulf Publishing
Company, Houston, Texas, 1995;
16. Grigoraş, D., I.: «Depozitarea fluidelor». Editura Universităţii Petrol
şi Gaze din Ploieşti, 2002;
17. Katz, D., L., Lee, L., R.: «Natural Gas Engineering, Production and
Storage», McGraw – Hill Chemical Engineering
Series, 1990;
18. Lyons, W., C., Plisga, G., J.: «Standard handbook of Petroleum &
Natural Gas enginnering». Gulf Professional
Publishing, Linacre House, Oxford, 2005;
19. McCain, W., D.: «The properties of petroleum fluids», Tulsa,
Petroleum Publishing Company, 1990;
20. Minescu, F.: «Fizica zăcămintelor de hidrocarburi». Editura
Universităţii Petrol şi Gaze din Ploieşti, 1994;
21. Nistor, I.: «Proiectarea exploatării zăcămintelor de hidrocarburi
fluide». Editura Universităţii Petrol şi Gaze din
Ploieşti, 1994;
22. Oroveanu, T. ş.a.: «Colectarea, transportul, depozitarea şi
distribuţia produselor petroliere şi gazelor».
Editura Tehnică, Bucureşti, 1999;
23. Pavlovschi, N.: «Înmagazinarea şi comercializarea gazelor
naturale», Editura Universităţii “Lucian Blaga”
din Sibiu, 2000;
24. Pavlovschi, N.: «Studiu pentru stocarea subterană a gazelor

naturale în depozitul Bălăceanca». Arhiva
S.N.G.N. ROMGAZ S.A., 2005;
25. Peavy, S., H., Rowe, R., D.: «Enviromental engineering», Mc-Grow,
Hill Book Company, 1985;
26. Popescu, C., Coloja, P., M.: «Extracţia ţiţeiului şi a gazelor
asociate». Editura Tehnică, Bucureşti, 1993;
27. Puşcoiu, N.: «Extracţia gazelor naturale». Editura Tehnică,
Bucureşti, 1989;
28. Reid, R., Prausnitz, J., M.: «The properties of gases and liquids»,
Third Edition, Mc Graw Hill Publishing Co., 1997;
29. Richard, W., M., şi alţii: «Flow measurement engineering
handbook», ASME Edition, Mc Graw Hill, 1996;
30. Roth, E., E.: «Underground storage of natural gas», Edition, 1975;
31. Sandu, M., V., Nistor, I.: «Aspecte privind înmagazinarea subterană
a gazelor naturale în România». Buletinul
Universităţii Petrol şi Gaze din Ploieşti, Seria
Tehnică Nr. 4/2004;
32. Sandu, M., V., Nistor, I.: «Analiza posibilităţilor de creştere a
capacităţii de stocare a gazelor naturale în
depozitul Tg. Mureş». Buletinul Universităţii
Petrol şi Gaze din Ploieşti, Seria Tehnică Nr.
2/2005;
33. Sandu, M., V., Nistor, I.: «Optimizarea procesului de înmagazinare
prin reconsiderarea rolului funcţional al unui
depozit». Buletinul Universităţii Petrol şi Gaze
din Ploieşti, Seria Tehnică Nr. 2/2007;
34. Sandu, M., V.: «Criterii de selectare ale unui rezervor de
înmagazinare subterană a gazelor naturale».
Referat ştiinţific de cercetare nr. 1, Ploieşti,

2005;
35. Sandu, M., V.: «Modele matematice utilizate în procesele de
înmagazinare şi exploatare a depozitelor de
gaze naturale». Referat ştiinţific de cercetare nr.
2, Ploieşti, 2005;
36. Sandu, M., V.: «Optimizarea procesului de înmagazinare şi
exploatare a depozitelor subterane de gaze
naturale». Referat ştiinţific de cercetare nr. 3,
Ploieşti, 2006;
37. Slider, H., C.: «Worldwide practical petroleum reservoir engineering
methods». Pennwell Publishing Company, Tulsa,
1983;
38. Smith, R., V.: «Practical natural gas engineering». Tulsa, OK, Penn-
Well Publishing Company, 1983;
39. Soare, Al., Bratu, C-tin.: «Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor
de hidrocarburi». Editura Tehnică, Bucureşti,
1987;
40. Soare, Al., Stratulă, C.: «Transportul şi depozitarea fluidelor».
Editura Universităţii din Ploieşti, 2002;
41. Soare, Al., Zamfirescu, M.: «Înmagazinarea gazelor naturale».
Editura Universităţii din Ploieşti, 2005;
42. Svoronos, P., Oltean, I: «Proiectarea exploatării zăcămintelor de
gaze». Editura Tehnică, Bucureşti, 1979;
43. Ştefănescu, D., P.: «Practica extracţiei gazelor naturale», Editura
Universităţii Lucian Blaga” din Sibiu, 1998;
44. Ştefănescu, D., P.: «Aspecte privind creşterea factorului de
recuperare a gazelor prin folosirea
compresoarelor». Revista Română de Petrol,

Vol. III, nr. 5, oct. 1996;
45. Szilas, A., P.: «Production and transport of oil and gas». Akad,
Kiado, Budapest,1975;
46. Tarek, A.: «Reservoir engineering handbook». Second Edition,
Hardcover, 2003;
47. Tek, M., R.: «Underground storage of natural gas». Edition, 1987;
48. Tek, M., R.: «Natural Gas Underground Storage». PenWell
Publishing Co., 1996;
49. Trifan, C., Albulescu, M.: «Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor». Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999;
50. Upp, E., Loy: «Fluid flow measurement, a practical guide to
accurate flow measurement». Golf Publishing
Company Houston, 1993;
51. Van Everdingen, A., F.: «The skin effect and its influenceon the
productive capacity of a well». Trans. AIME,
1983;
52. Wilson, C.: «Quantitative methods in reservoir engineering». Golf
Publishing Company Houston, 2003;
53. *** Instrucţiuni pentru măsurarea şi calculul debitelor de gaze,
STAS 7347/83;
54. *** Association Tehnique de L’industrie du Gaz en France –
«Stockage soutterrain de gaz», Edition, 1986;
55. *** Pipe line and Gas Journal;
56. *** Journal of Petroleum Technology;
57. *** Les Techniques de Traitement sur les Champs, Production
Surface, Institut Francais du Petrole, Paris,
1986;
58. *** Berechnung von Realgasfaktoren und Kompressibilitatsyahlen

fur Erdgas (AGA);
59. *** Aide – Memoire de L’Industrie du Gaz, France, 1990;
60. *** European Standard Gaz Supply – «Underground Gas storage»,
Ed. 1994.

Curs Inmagazinare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Inmagazinare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Depozitarea gazelor naturale 2

1. ROLUL ŞI NECESITATEA DEPOZITĂRII GAZELOR NATURALE.....4

5.3. Proprietăţile sării…………………………………………………………………….147

1.1. Obiectivele depozitării gazelor naturale

Variaţiile cererii de gaze sunt determinate în special de modificarea

Gazele naturale sunt cumpărate, transportate şi vândute la

 înmagazinarea gazelor naturale lichefiate (GNL) sau a gazelor

tehnice, economice, politice etc., trebuie să dispună de capacităţi de

condensat depăşeşte 27 000 Stm3/m3) au un conţinut de metan de până

Tabel nr. 1- Componenţa chimică a gazelor naturale din România

Pentru acoperirea necesităţilor de vârf din timpul anotimpului

Depozitul subteran de înmagazinare a gazelor reprezintă un

Fig. 1.1. Tipuri de depozite subterane de gaze naturale

De asemenea s-au mai realizat depozite subterane de gaze în mine

Proiectele de înmagazinare subterană sunt precedate de o serie de

procesului injecţie-extracţie. Tehnologiile utilizate în realizarea depozitelor

Fig. 1.2. Ilustrarea caracterului sezonier al consumului

1.2. Tendinţe în utilizarea depozitelor de gaze naturale

În contrast cu funcţia tradiţională a depozitelor de a participa la

ciclic al depozitării s-a dezvoltat depozitarea pentru perioade mai extinse

aprovizionările de lungă durată, transportul şi schimbul de gaze

1.3. Concepte noi privind depozitarea gazelor naturale

Aceste noi concepte pot exercita o influenţă semnificativă în

1. Depozitarea pentru scopuri sezoniere şi depozitarea în sistem

individuale propriu-zise. În acest mod se asigură premize de optimizare

1.4. Programe de cercetare-dezvoltare în domeniul

După cum s-a arătat mai înainte toate segmentele industriei

Tendinţele înregistrate deplasează tehnologiile de depozitare câtre

Capacitatea de înmagazinare subterană în formaţiuni poroase este

Cercetările şi realizările recente au soluţionat înlocuirea gazelor

Reducerea volumului “pernei” de gaze are o importanţă economică

adecvate. Clarificarea aspectelor privind amestecurile gazelor de natură

Cercetările efectuate în ultimii 10 ani de către Institutul de cercetări

Ca rezultat al cercetărilor s-a adoptat drept gaz inert azotul, iar

În cazul utilizării gazului inert pentru “perna” este important să se

Simulările efectuate au indicat o menţinere foarte bună a separaţiei

După un număr de cicluri injecţie-extracţie, desfăşurate pe

Factorii principali care determină profilele de concentraţie ca şi

de control al migrării gazelor naturale în mediul poros neomogen. În

Legendă Zona de gaze injectabile

Fig. 1.3. Efectul introducerii spumelor în prevenirea migrării

Înainte de iniţierea procesului de injecţie a gazelor se procedează la

 se îmbunătăţeşte eficienţa deplasării apei de către gaze. Zonele mai

Cercetările pentru optimizarea exploatării înmagazinărilor subterane

2.1. Înmagazinarea gazelor naturale în conducte de

Cea mai simplă metodă folosită pentru preluarea vârfurilor orare de

Pentru ecuaţia lui Weymouth poate fi derivată o expresie care ia în

Fig. 2.1. Variaţia presiunii de-a lungul conductei

p, pref şi p2 – presiunile la intrare, ieşire şi de referinţă [bar];

Un element de volum infinitezimal în condiţiile curgerii se poate

În condiţiile de referinţă vom avea:

Integrând se află volumul total de gaze din conductă:

Înlocuind în (2.7) valoarea lui p din (2.3) obţinem:

Raportat la întreaga lungime avem:

Din diferenţa volumelor de gaze conţinute în conductă la două

2.2. Depozitarea gazelor naturale în distribuitoare

Parcurile de rezervoare prezintă o investiţie considerabilă din cauza

înmagazinare corespunzătoare unui volum optim. Din ecuaţia generală a

Fig. 2.2. Variaţia volumului de gaze înmagazinate în recipiente de înaltă

În loc de utilizarea parcurilor de rezervoare se poate folosi un

pentru a satisface vârfurile de consum de a doua zi. Un astfel de sistem

Fig. 2.3. Interconectarea conductelor magistrale de transport gaze

2.3. Interconectarea sistemelor de transport gaze