Combustibili convenționali

Referat
Definiție:
Prin combustibil se întelege orice substanță, sau
amestecuri de substanțe, care in urma unei reactii chimice
de ardere, produce o mare cantitate de căldură.
Combustibili convenționali sunt toţi combustibilii fosili (ţiţei,
cărbuni, gaze naturale) şi cei obţinuţi prin prelucrarea
acestora (benzine, motorine etc.);

Clasificare:
Combustibilii pot fi clasificați după starea de agregare și
după proveniență.După starea de agregare si după
proveniența lor, combustibilii chimici se pot grupa in solizi,
lichizi si gazoși
• Combustibili solizi: naturali(lemnul,cărbuni fosili)
și artificiali(mangalul,brichetă,
semicocsul,cocsul).
• Combustibili lichizi: naturali(păcură, motorină) și
artificiali(benzină sintetică, uleiul de
gudron,pacuri de petrol sintetic).
 • Combustibili gazoși: naturali(metanul, gaz de
sodă) și artificiali(gaz de generator,gaz de
furnal,gaz de cocserie,gaz de apă,gaz mixt).

Stare naturală:
Combustibilii conventionali sunt formați din rămășițele
fosilizate ale plantelor și animalelor moarte. Teoria
organică a formării hidrocarburilor din aceste resturi
organice a fost emisă de către Mikhail Lomonosov în
1757.Acesti combustibilii au făcut posibilă dezvoltarea
impresionantă a industriei din ultimele secole și înlocuirea
utilizării pe scară largă a lemnului și turbei pentru încălzire.
Exemple de combustibili conventionali: hidrocarburi,
cărbune, petrol, gaze naturale, lemne.
Nivelele surselor primare de energie sunt date de
rezervele subterane disponibile. Cele mai importante
surse de energie primară sunt cele pe bază de carbon.
Petrolul, cărbunele, și gazul au stat la baza a 79,6% din
energia produsă în cursul anului 2002
Nivelul rezervelor:
• Petrol: 1.050.691 - 1.277.702 milioane de barili
(167-203 km³) 2003-2005
• Gaze: 171.040 - 192.720 km³ (1.239 miliarde
barili echivalent petrol 2003-2005)
 • Cărbune: 981.000 milioane de tone (4.786
miliarde barili echivalent petrol) (2004)

Proprietati fizice:
Gazele naturale:
Gazele naturale combustibile se capteaza din zacaminte
subterane cu ajutorul sondelor si sunt constituite din
amestecuri de hidrocarburi saturate: metan, etan, propan,
butan, etc, avand diverse proportii si unele impuritati ca:
hidrogen sulfurat, bioxid de carbon, azot, etc.
Proprietatile fizice principale ale gazelor naturale
combustibile sunt presiunea, temperatura densitatea si
vascozitatea.
Petrolul:
Petrolul brut (numit şi ţiţei) este un produs de natura
organică, care se găseşte în scoarţa pămîntului, formînd
zăcăminte . El este un lichid vîscos, a cărui culoare
variază de la galben-verde pînă la negru, avînd reflexe
colorate diferite. Mirosul petrolului este caracteristic.
Densitatea lui este cuprinsă între 0,750 şi 0,970. Petrolul
nu este solubil în apă şi mai uşor ca aceasta. Fiind un
amestec din diverși compuși, petrolul nu are punct de
fierbere definitiv, el se distilează continuu, la temperatura
de 30-360 C. Petrolul brut este considerat la fel de valoros
ca şi aurul, de aceea a fost numit aurul negru.
Cărbune:
Carbunii au proprietati fizice vizibile cu ochiul liber
(culoare, urma, luciu, spartura etc.) sau detectabile cu
diverse instrumente (proprietati electrice, termice,
magnetice etc). Aceste proprietati depind in cea mai mare
parte de gradul de carbonificare al carbunilor si
cunoastrea lor prezinta importanta atat pentru stabilirea
domeniilor de utilizare, cat si pentru identificarea
acumularilor de carbuni pe baza cercetarilor geofizice.
Una dintre proprietatile fizice propriu zise cele mai
importante o constituie densitatea, proprietate care se ia in
calculul cantitatii rezervelor de carbuni. Densitatea reala
este raportul dintre masa carbunelui si volumul acestuia
fara a tine seama de volumul porilor si fisurilor si se
determina cu picnometrul. Densitatea aparenta este
greutatea unitatii de volum asa cum se gaseste carbunele
in zacamant si se determina cu cilindrul gradat si balanta
analitica.

Proprietati chimice:
Arderea este procesul de oxidare rapidă a unor substanţe,
în urma căruia se degajă căldură. Din punct de vedere
termodinamic, procesul de ardere este analizat global, în
sensul că nu se studiază mecanismul de desfăşurare a
arderii, denumit cinetica arderii, care este un fenomen
chimic extremde complex şi nu se studiază nici produsele
intermediare ale arderii.
Prin ardere, energia chimică a combustibililor se
transformă în căldură prin reacţii exoterme de oxidare
(exoterm => cu degajare de căldură; endoterm => cu
absorbţie de căldură).
Exemple:
Arderea hidrogenului în combustibilii solizi sau lichizi:
1
𝐻2 + 𝑂2 = 𝐻2 𝑂 + 𝑄𝐻
2
1 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 + 0,5 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑂2 = 1 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 𝑂 + 240000 𝑘𝐽
ℎ 𝑘𝑔 𝐻2 + ℎ/4 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑂2 = ℎ/2 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 𝑂 + 240000 𝑘𝐽
Arderea hidrogenului în combustibilii gazoşi:
1
𝐻2 + 𝑂2 = 𝐻2 𝑂 + 𝑄𝐻
2
1 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 + 0,5 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑂2 = 1 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 𝑂 + 240000 𝑘𝐽
3
(ℎ2 )𝑚𝑁 3 3
𝐻2 + 0,5(ℎ2 )𝑚𝑁 𝑂2 = (ℎ2 )𝑚𝑁 𝐻2 𝑂 + 240000 𝑘𝐽
Puterea calorică P sau căldura de ardere a unui
combustibil reprezintă cantitatea de căldurăcare rezultă la
arderea completă a unei unităţi de masă (1 kg) sau de
volum (1𝑙 𝑠𝑎𝑢 1𝑚3 𝑁) de decombustibil.
Ea este efectul termic total pe care îl dau la ardere părţile
componente carburante alecombustibilului. Prin urmare,
puterea calorică a unui combustibil depinde de compoziţia
sa.
Deoarece cantitatea de căldură degajată la arderea unui
combustibil depinde de starea de agregare a apei din
produşii de ardere, în practică se deosebesc două tipuri
de putere calorică:inferioară şi superioară.
Puterea calorică superioară (𝑷𝒔 ) reprezintă cantitatea de
căldură degajată la arderea unităţii de combustibil, în
cazul când produşii de ardere au temperatura de 20 ˚C, iar
apa rezultată este în stare lichidă. Deci (𝑃𝑠 ) include şi
căldura latentă de condensare a apei sub formă de vapori.
Puterea calorică inferioară (𝑷𝒊 ) reprezintă cantitatea de
căldură degajată la arderea unităţiide combustibil, în
condiţiile în care produşii de ardere sunt evacuaţi la
temperaturi mai maridecât temperatura de condensare a
vaporilor de apă, apa rezultată fiind în stare de vapori .
Deci (𝑃𝑖 < 𝑃𝑠 ) deoarece o parte din căldura de ardere se
consumă pentru vaporizarea apei din produşii de ardere.
Între cele două tipuri de putere calorică există relaţia:
𝜆∗(𝑈+9∗𝐻)
𝑃𝑖 = 𝑃𝑠 − 100

λ = căldura latentă de vaporizare a apei (în kJ/kg);

H, U = conţinutul procentual de hidrogen, respectiv de
umiditate din combustibil
Metoda de calcul:
-pentru combustibilii solizi se foloseşte relaţia lui
Mendeleev:
𝑃𝑖 339,3 ∗ 𝐶 + 1256 ∗ 𝐻 − 109 ∗ (𝑂 − 𝑆) − 25,2 ∗ (9𝐻 + 𝑈)
unde: C, H, O, S, U = conţinutul procentual de carbon,
hidrogen, oxigen, sulf şi umiditate.
-pentru combustibilii gazoşi:
𝑛
𝑃𝑗 ∗ 𝑐𝑗
𝑃𝑖 = ∑
100
𝑗=1

𝑃𝑗 = puterea calorică inferioară a componenţilor

combustibili puri;
Cifra octanica
Simbolizată CO, cifra octanică este definită că fiind
rezistență unui combustibil la detonatie. În prezent, pentru
determinarea rezistenței la detonatie se folosesc că etalon
doi combustibil care se regăsesc în componentă benzinei.
Este vorba despre iso-octanul, respectiv n-heptanul. În
ceea ce privește rezistență la detonatie, cele două
hidrocarburi au valori diametral opuse. Astfel, pe o scară
de la 0 la 100, iso-octanul are cea mai mare rezistență la
detonatie, situându-se la valoarea 100. La polul opus se
află n-heptanul, o hidrocarbura ce detonează extrem de
ușor, poziționată la valoarea 0 pe aceeași scară.
Astfel, în urma amestecului celor doi combustibili etalon se
obțin diferiți combustibili cu cifra octanică cuprinsă între 0
și 100. Așadar, in cazul unui combustibil la care proporția
iso-octan/n-heptan este de 90:10, vorbim întotdeauna
despre o cifra octanică de 90.

Efecte asupra mediului:

Utilizarea petrolului provoacă poluări masive ale aerului în
multe oraşe. Gazele de eşapament evacuate de
autoturisme şi de alte maşini cu combustie internă conţin
gaze otrăvitoare cum ar fi monoxidul de carbon,
hidrocarburi nearse, oxizi de azot şi plumb. Unii dintre
aceşti agenţi de poluare reacţionează cu lumina soarelui,
producînd acel smog neplăcut, fotochimic, care pluteşte
deasupra multor oraşe, cum ar fi Los Angeles sau Mexico
City. Atunci cînd acizii de azot se combină cu picaturile de
apă din nori, ia naştere ploaia acidă care poluează lacurile
şi rîurile, distrugînd şi pădurile. S-au făcut paşi importanţi
pentru a micşora efectul gazelor de eşapament. Se
produce benzină fără plumb, iar unele maşini sunt dotate
cu filtre catalitice care transformă gazele nocive în gaze
inofensive. Însa eficienţa acestor îmbunătăţiri este
diminuată de creşterea consumului de petrol.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o
problemă deosebit de importantă şi greu de prevenit şi
remediat. Afectează atît apele de suprafată , cît şi pe cele
subterane . În prezent , acest gen de poluare a devenit
ubicvitar , iar consecintele ei asupra proprietăţilor
organoleptice ale apei , faunei şi florei acvatice sunt
deosebit de nocive şi durabile.
Rezidurile de petrol ajung în bazinele naturale de apă prin
diversarea de ape reziduale rezultate de la rafinării, uzini
de cracare şi alte instalaţii de prelucrare a ţiţeilui. Aceste
reziduuri conduc la creşterea temperaturii şi turbidităţii, la
formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau a
unor emulsii ( apă- petrol sau petrol-apă ) şi la schimbarea
compoziţiei apei , prin dizolvarea în aceasta a substanţelor
petroliere solubile, toxice în anumite concentraţii, pentru
organismele acvatice, om şi animale.

Efecte asupra organismelor vii:

Populația este afectată de poluare și suferă de boli
respiratorii și cardiovasculare. Cele mai sensibile sectoare
ale populației sunt femeile însărcinate, vârstnicii și copiii.
Copiii sunt în special cei mai afectați, deoarece alergând
mai mult în timp ce te joci, ei respiră mai mult aer și beau
mai multă apă. Metabolismul dvs. nu este încă suficient de
dezvoltat pentru a elimina substanțele nocive.
Utilizări:
Lumea noastră se schimbă continuu. Dezvoltarea
economică care a declanșat revoluția industrială face ca
societatea noastră să evolueze. O societate total
industrializată în care dezvoltarea economică este legată
de sursele de energie.
Energia pe care ființa umană o consumă în fiecare zi
pentru a desfășura toate activitățile este obținută din
diferite surse. Unii dintre ei sunt surse regenerabile iar
altele nu. Deocamdată, lumea noastră se mută mai ales
cu energii neregenerabile care poluează planeta.
Spre exemplu:
• Petrolul e folosit şi la obţinerea de carburanţi
pentru avioane, automobile şi centrale termice.
Multe cosmetice, vopsele, cerneluri,
medicamente, îngrăşăminte şi mase plastice,
precum şi o mulţime de alte produse conţin
derivate din petrol.
• Viaţa cotidiană a multor oameni ar fi foarte
diferită fără el. Nu e de mirare că într-o lucrare de
referinţă s-a spus despre petrol şi derivatele lui
că au „o diversitate de utilizări, probabil mai
mare decât a oricărei alte substanţe din lume”.
Bibliografie:
https://www.referatele.com/referate/chimie/online9/proiect-
combustibilii---caracteristicile-combusitbililor--compozitia-
combustibililor--puterea-calori.php
https://eafanasiuc.wordpress.com/2015/03/02/petrolul/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Combustibil_fosil
https://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/geologie/PR
INCIPALELE-PROPRIETATI-FIZIC82.php
https://eafanasiuc.wordpress.com/2015/03/02/petrolul/
https://www.creeaza.com/referate/chimie/PROPRIETATIL
E-FIZICE-
PRINCIPAL352.phphttps://www.turbineauto.ro/blog/cifra-
octanica/
https://podmazcoclaudia.wordpress.com/2015/03/17/utiliza
rea-petrolului/