In romanul “Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, este infatisata o comunitate umana traditionala (lumea

pastorilor din muntii Moldovei) si o familie emblematica pentru valorile ei morale (familia Lipan).

Familia este o institutie sacra, in care isi gasesc adapost si fericire parintii si copiii, un refugiu din fata
singuratatii si un spatiu al perpetuarii valorilor, al transmiterii lor din generatie in generatie. Chiar daca
de-a lungul timpului relatiile in familie au suferit unele modificari, determinate de contextul istoric,
social, economic si familial, a receptat si ea schimbarile de mentalitate, anumite aspecte au ramas
constante, parca in afara timpului.

Tema familiei este una dintre cele mai prolifice din literatura, ea permitand surprinderea unui complex
process de interrelationari umane. Complexitatea pe care o presupune ilustrarea unor astfel de relatii
impune desfasurari epice ample, fapt care implica abordarea temei familiei prin specii ca nuvela si
romanul. Baltagul abordeaza tema familiei dintr-o perspectiva aproape mistica, situand relatiile dintre
membrii familiei sub un clopot cosmic, unde rasuna ritmurile grave ale legii divine, net superioare celei
umane.

Preluand schema epica a romanului politist, "Baltagul" dezvaluie in profunzime un amplu scenariu
mitic, in care se regasesc elemente fundamentale ale ritualului de nuntire cosmica din balada Miorita,
ale odiseei zeitei Isis - plecata in marea calatorie a recompunerii trupului dezmembrat al lui Osiris.
Povestea Vitoriei Lipan in cautarea lui Nechifor Lipan, reface povestea zeitei Isis, simbolul armoniei
matrimoniale si fidelitatii casnice, posedand arta magiei, a tamaduirii si chiar pe a invierii din morti, in
cautarea trupului dezmembrat al lui Osiris, zeitate egipteana, simbolizand moartea si invierea
permanenta a naturii.

Baltagul este un roman de dragoste, care demonstreaza ca la temelia familiei este asezata iubirea.
Familia infatisata in roman este cea a lui Nechifor Lipan, marele absent ales pentru a ilustra destinul
mioritic al fintei umane.

Doi dintre membrii familiei, Vitoria si Nechifor, coboara dorect din balada “Miorita”, asa cum o arata si
motto-ul romanului (“Stapane,stapane/Mai cheama s-un cane”). Ca si “maicuta batrana” care-si cauta
fiul ucis, Vitoria Lipan traieste un puternic zbucium interior, travesand iarna cu sentimental tot mai acut
al mortii celui care-I fusese sot. Convinsa ca “i-a fost scrisa lui Nechifor o asemenea soarta pe care
nimica n-o poate inlatura”, ea colinda muntii, avand consiinta datoriei sale fata de cel plecat in “marea
calatorie”: sa-l puna in pamant “sfant” sis a-I aduca, prin ritualul inmormantarii, odihna sufletului.

Conflictul romanului este moral: in lumea pura a muntelui, doi oameni veniti dintr-o vale savarsisera o
ticalosie, uciganfu-l pe Nechifor. Lungul drum al Vitoriei are astfel o finalitate etica: pedepsirea ucigasilor
(Calistrat Bogza si Ilie Cutui), pentru a inlatura, din aceasta lume pura, moartea ca faradelege.

Integritatea familiei fiind stirbita, viata trebuia sa continue, in aceleasi tipare, dar cu o alta generatie.
Din aceasta pricina, Vitoria il ia cu sine pe Gheorghita, pentru care acest drum labirintic are caracter
initiatic, iar pe Minodora o trimite la maicute, pentru a o tine in siguranta pe durata calatoriei. Sfarsitul
acestei initieri are loc in noaptea cand tanarul vegheaza, in rapa, osemintele tatalui sau, simtind ca fiinta
celui dus ii patrunde in suflet. Astfel pregatit, il infrunta pe Bogza, in scena praznicului, lovindu-l in frunte
cu baltagul. Baltagul baiatului devine un obiect sacru, cu ajutorul caruia Gheorghita preia de la ucigas,
oile si locul pe care le avusese Nechifor. Ideea perenitatii si a continuitatii generatiilor constituie inca o
trasatura a temei discutate.
 Tema familiei este prezenta inca din primele pagini ale operei literare “De veghe in lanul de secara”,
familia lui Holden Caulfield fiind formata din el, parintii lui, fratele lui mai mare, D.B., sora sa mai mica
Phoebe si in trecut raposatul sau frate, pe nume Allie, care era foarte destept. Protagonistul se crede
inferior fratilor lui din punct de vedere al inteligentei, Allie fiind cel mai destept, D.B. fiind si el destept,
mai ales din pricina faptului ca a ajuns un scriitor, si Phoebe este extrem de isteata pentru varsta ei.
Parintii lui sunt foarte sensibili, dupa cum chiar el spune, mai ales dupa moartea lui Allie.

Aici se prezinta faptul ca fratii se ajuta neconditionat, avand in vedere faptul ca din povestire ne putem
da seama ca un stalp pe care se poate sprijinii este fratele lui mai mare, D.B., sprijin financiar si moral,
care il introduce in societate pe tanarul student, dar si sora lui, Phoebe, care il vede ca pe un frate
responsabil si iubitor, aceasta ajutandu-l sa nu iasa de pe linia de plutire.

In carte, ni se spune despre prietenia lui stransa cu fratele sau, Allie, care a murit, lucru care l-a afectat
destul de rau pe Holden, Allie fiind partenerul lui de joaca, un baiat mult mai inteligent dupa spusele lui
Holden.

A mai si intrat in nestiinta parintilor sai in apartament, in timpul noptii, ca o sa vada pe sora sa, ceea ce
a fost extrem de nesabuit, mai ales din pricina faptului ca parintii lui puteau sa considere ca a intrat un
hot in casa, iar el trebuia sa se intoarca de abea peste cateva zile. Aceasta intamplare ne arata totusi
dragostea familiala, un sentiment neinlocuibil, un sentiment ce predomina in inimile tuturor.

Astfel, putem concluziona ca familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul
nostru ne formăm o altă familie. Este locul unde găsim înţelegere, linişte şi soluţii la problemele care ne
frământă. Cu condiţia ca în familie să existe comunicare, respect şi iubire.,