Univers observabil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Universul observabil)

Jump to navigationJump to search

Univers observabil

Vizualizare a întregului univers observabil tridimensional (93 de miliarde de ani-

lumină. Punctele reprezintă colecții de super-roiuri de galaxii. Super-roiul

Fecioara (care conține Calea Lactee) este în centru, dar este prea mic pentru a fi

vizibil la această scară.

Diametru 8.8×1026 m sau 880 Ym (28,5 Gpc sau 93 Giga

ani-lumină)[1]

Volum 4×1080 m3[2]

Masă (materie obișnuită) 1,5 ×1053 kg[3]

Densitate (din total energie) 9,9×10−27kg/m3 (echivalent cu 6 protoni per m3 de

spațiu)[4]

Vârstă 13,799±0,021 miliarde de ani[5]

Temperatură medie 2,72548 K[6]

Alcătuit din materie obișnuită (barionică) (4,9%)

materie întunecată (26,8%)

energie întunecată (68,3%)[7]
Universul observabil este o regiune sferică a universului care cuprinde toată materia
care poate fi observată de pe Pământ sau de către telescoapele spațiale și sondele de
explorare. Există cel puțin 2 trilioane de galaxii în universul observabil.[8][9] Presupunând
că universul este izotrop (uniform în orice direcție), distanța până la marginea
universului observabil este aproximativ aceeași în toate direcțiile. Adică universul
observabil are un volum sferic centrat pe observator. Fiecare loc din univers are propriul
său univers observabil, care se poate suprapune sau nu cu cel centrat pe Pământ.
Cuvântul observabil nu se referă la capacitatea tehnologiei moderne de a
detecta lumina sau alte informații de la un obiect. Se referă la limita fizică creată
de viteza luminii în sine. Deoarece nici un semnal nu poate călători mai repede decât
lumina, orice obiect mai departe de noi decât lumina ar putea călători în vârsta
universului (estimată în jurul a 13,799 ± 0,021 miliarde de ani [5]) pur și simplu nu poate fi
detectat, deoarece semnalul n-a ajuns la noi încă. Uneori, astrofizicienii disting între
universul vizibil, care include numai semnale emise de la recombinare (când s-au
format atomi de hidrogen din protoni, electroni și fotoni) — și universul observabil, care
include semnale de la începutul expansiunii cosmologice (Big Bang în cosmologia fizică
tradițională, sfârșitul epocii inflaționiste în cosmologia modernă).
Conform calculelor, distanța comobilă actuală — distanța dintre două obiecte
astronomice făcând abstracție de expansiunea universului, adică folosind o unitate de
lungime după expansiunea universului — până la particule din care este
formată radiația cosmică de fond, adică raza universului vizibil, este de aproximativ 14
miliarde de parseci (aproximativ 45,7 miliarde de ani-lumină), în timp ce distanța
comobilă până la marginea universului observabil este de aproximativ 14,3 miliarde
parseci (aproximativ 46,6 miliarde de ani-lumină), [10] cu aproximativ 2% mai mare. De
aceea, raza universului observabil este estimată a fi de aproximativ 46,5 miliarde de ani
lumină[11][12] și un diametru de aproximativ 28,5 giga parseci (93 miliarde de ani-lumină),
ceea ce este egal cu 880 yottametri.[13] Masa totală a materiei obișnuite din univers
poate fi calculată folosind densitatea critică și diametrul universului observabil la
aproximativ 1,5 × 1053 kg.[14] În noiembrie 2018, astronomii au raportat că lumina de
fundal extragalactică se ridica la 4 × 1084 fotoni.[15][16]
Pe măsură ce expansiunea universului se accelerează, toate obiectele observabile în
prezent vor părea să înghețe în timp, pe mîsură ce emit progresiv lumină roșie și mai
slabă. De exemplu, obiectele cu deplasare spre roșu actuală z de la 5 la 10 vor rămâne
observabile nu mai mult de 4-6 miliarde de ani. În plus, lumina emisă de obiecte aflate
în prezent peste o anumită distanță comobilă (în prezent aproximativ 19 miliarde de
parseci) nu va ajunge niciodată pe Pământ.[17]

Cuprins

 1Dimensiune
o 1.1Concepții greșite cu privire la dimensiunea universului observabil
 2Structura pe scară largă a universului
o 2.1Pereți, filamente, noduri și goluri
 3Cele mai îndepărtate obiecte
 4Orizonturi
 5Referințe

Dimensiune[modificare | modificare sursă]
Imagine Hubble Ultra-Deep Field a unei regiuni a universului observabil (echivalent cu dimensiunea zonei
cerului afișată în colțul din stânga jos), în apropierea constelației Cuptorul. Fiecare punct luminos este
o galaxie formată din miliarde de stele. Lumina de la cele mai mici galaxii deplasate spre roșu a luat naștere în
urmă cu aproape 14 miliarde de ani.

Distanța comobilă de la Pământ până la marginea universului observabil este de

aproximativ 14,26 giga parseci (46,5 miliarde de ani-lumină sau 4,40 × 10 26 metri) în
orice direcție. Universul observabil este astfel o sferă cu un diametru de aproximativ
28,5 giga parseci [18] (93 de miliarde de ani-lumină sau 8,8 × 10 26 metri).[19] Presupunând
că spațiul este aproximativ plat (în sensul de a fi un spațiu euclidian), această
dimensiune corespunde unui volum comobil de aproximativ 1,22 × 10 4 Gpc3 (4,22 ×
105 Giga ani-lumină3 sau 3,57 × 1080 m3).[20]
Cifrele citate mai sus sunt distanțe de acum, nu distanțe la momentul emiterii luminii. De
exemplu, radiația cosmică de fond pe care o vedem acum a fost emisă la momentul
decuplarii fotonilor, estimată că a avut loc la aproximativ 380.000 de ani de la Big Bang,
[21][22]
 care a avut loc în urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani. Această radiație a fost
emisă de materia care s-a condensat în cea mai mare parte în galaxii, iar acele galaxii
sunt acum calculate la aproximativ 46 de miliarde de ani-lumină de noi. [10][12] În
conformitate cu metrica Friedmann–Lemaître–Robertson–Walker, dacă în prezent
primim lumină cu o deplasare spre roșu z, atunci factorul de scară în momentul în care
lumina a fost emisă inițial este dat de:[23][24]
.
Rezultatele WMAP pe durata a nouă ani, combinate cu alte măsurători, dau deplasarea
spre roșu a fotonilor declupați ca z = 1091.64±0.47,[25] ceea ce implică faptul că factorul
de scară în momentul decuplării fotonilor ar fi 1/1092,64. Deci, dacă materia care a
emis inițial cei mai vechi fotoni de microunde cosmici (CMBR) are o distanță actuală de
46 de miliarde de ani-lumină, atunci în momentul decuplarii când fotonii au fost emiți
inițial, distanța ar fi fost de aproximativ 42 de milioane de ani-lumină.
Concepții greșite cu privire la dimensiunea universului
observabil[modificare | modificare sursă]
Un exemplu de concepție greșită potrivit căreia raza universului observabil este de 13 miliarde de ani-lumină.
Această placă apare la Rose Center for Earth and Space din New York.

Multe surse secundare au raportat o mare varietate de cifre incorecte pentru

dimensiunea universului vizibil. Unele dintre aceste cifre sunt enumerate mai jos, cu
scurte descrieri ale posibilelor motive pentru aceste concepții greșite.
13,8 miliarde ani-lumină
Vârsta universului este estimată la 13,8 miliarde de ani.
Deși se înțelege în mod obișnuit că nimic nu poate
accelera la viteze egale sau mai mari decât cea a
luminii, este o concepție greșită obișnuită faptul că raza
universului observabil trebuie să se ridice la cel mult
13,8 miliarde de ani-lumină. Acest raționament ar avea
sens numai dacă concepția plană, statică a spațiu-timp
Minkowski, sub relativitate restrânsă, ar fi corectă. În
universul real, spațiu-timp este curbat într-un mod care
să corespundă extinderii spațiului, așa cum
demonstrează legea lui Hubble. Distanțele obținute ca
viteza luminii înmulțite cu un interval cosmologic de timp
nu au o semnificație fizică directă. [26]
15,8 miliarde ani-lumină
Acest lucru este obținut în același mod ca cifra de 13,8
miliarde de ani-lumină, dar pornind de la o epocă
incorectă a universului pe care presa populară a
raportat-o la jumătatea anului 2006. [27][28]
78 miliarde ani-lumină
În 2003, Cornish și colab.[29] au găsit această limită
inferioară pentru diametrul întregului univers (nu doar
partea observabilă), postulând că universul are
dimensiuni finite datorită faptului că are o topologie
semnifcativă,[30][31] cu această limită inferioară bazată pe
distanța actuală estimată între punctele pe care le
putem vedea pe părțile opuse ale radiației cosmice de
fond (CMBR). Dacă întregul univers este mai mic decât
această sferă, atunci lumina a avut timp să-l circumscrie
de la Big Bang, producând mai multe imagini cu puncte
îndepărtate în CMBR, care ar apărea ca modele de
cercuri repetate.[32] Cornish și colab. au căutat un astfel
de efect la scări de până la 24 de gigaparsecuri (78
Giga ani lumină sau 7,4 × 1026 m) însă nu au reușit să-l
găsească și au sugerat că, dacă își pot exinde căutarea
la toate orientările posibile, atunci „vor putea exclude
posibilitatea ca noi să trăim într-un univers mai mic de
24 Gpc în diametru".
Autorii au estimat, de asemenea, că, cu ajutorul „hărților
CMB cu zgomot redus și rezoluție mai mare (din
misiunea extinsă a WMAP și din misiunea Planck), vom
putea căuta cercuri mai mici și extinde limita la ~28
Gpc”.[29] Această estimare a limitei maxime inferioare
care poate fi stabilită prin observații viitoare corespunde
unei raze de 14 gigaparseci, sau în jur de 46 de miliarde
de ani-lumină, cam la fel cu cifra pentru raza universului
vizibil. O lucrare preimprimată din 2012 a aproximativ
acelorași autori a extins limita actuală inferioară la un
diametru de aproximativ 26 Gpc.[33]
156 miliarde ani-lumină
Această cifră a fost obținută dublând 78 de miliarde de
ani-lumină, plecând de la presupunerea că cei 78 de
miliarde de ani-lumină reprezintă raza.[34] Deoarece 78
de miliarde de ani-lumină este deja un diametru
(lucrarea originală a lui Cornish și colab. spune:
„Extindând căutarea la toate orientările posibile, vom
putea exclude posibilitatea de a trăi într-un univers mai
mic decât 24 Gpc în diametru”, iar 24 Gpc sunt 78
miliarde de ani-lumină),[29] dublarea cifrei este incorectă.
Această cifră a fost raportată pe scară largă.[34][35][36] Un
comunicat de presă al Universității de Stat Montana –
Bozeman, unde Cornish lucrează ca astrofizician, a
remarcat eroarea spunând „Revista Discover a raportat
greșit că universul are 156 miliarde de ani-lumină,
considerând că 78 de miliarde reprezintă raza
universului în locul diametrului său”. [37] După cum s-a
menționat mai sus, cifra de 78 de miliarde de ani-lumină
a fost, de asemenea, incorectă.
180 miliarde ani-lumină
Această estimare combină cifra eronată de 156 de
miliarde de ani-lumină cu dovezi conform cărora Galaxia
M33 este de fapt cu 15% mai departe decât estimările
anterioare și că, prin urmare, constanta Hubble este cu
15% mai mică.[38] Cifra de 180 de miliarde se obține
adăugând 15% la 156 miliarde de ani-lumină.

Structura pe scară largă a

universului[modificare | modificare
sursă]
 Roiurile de galaxii, precum RXC J0142.9+4438,
sunt nodurile web-ului cosmic care pătrund în
întregul Univers.[39]

Deja la începutul secolului XX, se știa

că stelele sunt grupate în roiuri de stele,
care, la rândul lor, formează galaxii.
Ulterior, s-au descoperit roiuri de
galaxii, super-roiuri de galaxii. Un super-
roi - cel mai mare tip de asociere de
galaxii, include mii de galaxii.
Organizarea structurii universului pare să
urmeze un model ierarhic de organizare
până la scara de super-roi și filamente.
Ar fi rezonabil să presupunem că
această ierarhie se extinde și mai mult,
dar în anii '90 Margaret Geller și John
Hucra au găsit că la scări cuprinse ître
30 și 200 de megaparseci[40] nu pare să
existe o structură continuă, fenomen care
a fost denumit Sfârșitul Măreției.[41]
Pereți, filamente, noduri și
goluri[modificare | modificare sursă]

Imagine simulată pe computer a unei zone de spațiu

de peste 50 de milioane de ani-lumină, prezentând
o posibilă distribuție pe scară largă a surselor de
lumină în univers

Organizarea structurii începe probabil la

nivel stelar, deși majoritatea cosmologilor
abordează rar astrofizica la această
 scară. Urmează galaxii, grupuri de
galaxii, roiuri, super-roiuri de galaxii,
pereți și filamente, care sunt separate
prin goluri imense, creând o vastă
structură asemănătoare spumei[42] numită
uneori „rețe cosmică”. Înainte de 1989,
se presupunea că grupurile de galaxii
erau cele mai mari structuri existente și
că acestea erau distribuite mai mult sau
mai puțin uniform în întregul univers în
toate direcțiile. Totuși, de la începutul
anilor 1980, au fost descoperite tot mai
multe structuri. În 1983, Adrian Webster
a identificat Webster LQG, un grup mare
de quasari format din 5 quasari.
Descoperirea a fost prima identificare a
unei structuri la scară largă și a extins
informațiile despre gruparea cunoscută a
materiei în univers.
În 1987, Robert Brent Tully a identificat
Super-roiul Pești-Balenă, filamentul
galaxiei în care se află Calea Lactee. Are
aproximativ 1 miliard de ani-lumină de la
un cap la altul. În același an, a fost
descoperită o regiune neobișnuit de
mare, cu o distribuție de galaxii mult mai
mică decât media, Vidul Uriaș, care
măsoară 1,3 miliarde de ani lumină. În
1989 Margaret Geller și John Huchra au
descoperit „Marele Zid”,[43] un strat de
galaxii de peste 500 de milioane de ani-
lumină lungime, 200 de milioane de ani-
lumină lățime și doar 15 milioane de ani-
lumină grosime. Doi ani mai târziu,
astronomii Roger G. Clowes și Luis E.
Campusano au descoperit un grup mare
de quasari care măsoară două miliarde
de ani-lumină în cel mai larg punct al
său, și care era cea mai mare structură
cunoscută din univers în momentul
anunțării sale. În aprilie 2003, a fost
descoperită o altă structură pe scară
mare, „Sloan Great Wall”. În august
2007, a fost detectat un posibil super-vid
în constelația Eridanul.[44]
Problemă nerezolvată în fizică:

Cele mai mari structuri din univers sunt mai mari

decât se aștepta. Sunt acestea structuri reale sau
fluctuații ale densității aleatorii?
(mai multe probleme nerezolvate în fizică)

În prezent, reprezentarile în spatiul

deplasărilor spre roșu arată o structură
asemănătoare spumei de bărbierit,
caracterizată de regiuni lipsite de galaxii,
net delimitate, separate prin regiuni,
“pereti” de concentratie mare a galaxiilor.
Aceste caracteristici se întind la toate
scalele de analiză, ajungând la
dimensiuni de 150 Mpc (roiul din Coma)
sau 80 Mpc (diametrul golului din
Bootes). O altă structură la scară largă
este Proto-roiul SSA22, o colecție de
galaxii și bule enorme de gaz care
măsoară aproximativ 200 de milioane de
ani-lumină. În 2011, a fost descoperit un
grup mare de quasari, U1.11, care
măsoară aproximativ 2,5 miliarde de ani-
lumină. La 11 ianuarie 2013, a fost
descoperit un alt grup mare de quasari,
Huge-LQG , care a fost măsurat la 4
miliarde de ani-lumină, cea mai mare
structură cunoscută din univers la acea
vreme.[45]
În noiembrie 2013, astronomii au
descoperit Marele Zid Hercules-Corona
Borealis,[46][47] o structură cu o lungime de
10 miliarde de ani-lumină. A fost definită
prin cartografierea exploziilor cu raze
gamma.[46][48]

Cele mai îndepărtate

obiecte[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista celor mai
îndepărtate obiecte astronomice.
Cel mai îndepărtat obiect astronomic,
anunțat încă din 2016, este o galaxie
clasificată GN-z11. În 2009, s-a
descoperit că o explozie de raze gamma,
GRB 090423, avea o deplasare spre
roșu de 8,2, ceea ce indică faptul că
steaua care se prăbușea a explodat când
universul avea doar 630 de milioane de
ani.[49] Explozia a avut loc acum
aproximativ 13 miliarde de ani.
[50]
 Distanța corespunzătoare pentru o
deplasare spre roșu de 8,2 ar fi de
aproximativ 9,2 Gpc,[51] sau aproximativ
30 de miliarde ani-lumină.
Un alt deținător de record pentru cel mai
îndepărtat obiect este o galaxie
observată și situată dincolo de Abell
2218, de asemenea, cu o distanță de
deplasare ușoară de aproximativ 13
miliarde de ani-lumină față de Pământ,
cu observații de la telescopul
Hubble care indică o deplasare spre roșu
între 6,6 și 7,1 și observații de la
telescoapele Keck indicând o deplsare
spre roșu către capătul superior al
acestui interval, în jurul valorii de 7.
[52]
 Lumina galaxiei care poate fi
observată acum pe Pământ ar fi început
să emane de la sursă la aproximativ 750
de milioane de ani după Big Bang.[53]

Orizonturi[modificare | modificare
sursă]
Limita de observabilitate în universul
nostru este stabilită de un set de
orizonturi cosmologice care limitează
măsura în care putem obține informații
despre diverse evenimente din univers.
Cel mai cunoscut orizont este orizontul
de particule care stabilește o limită a
distanței precise care poate fi văzută
datorită vârstei finite a universului.

O diagramă a poziției noastre în universul

observabil. (Imagine alternativă.)
Harta logaritmică a universului observabil. De la
stânga la dreapta, navele spațiale și corpurile
cerești sunt dispuse în funcție de apropierea lor de
Pământ.

Referințe[modificare | modificare
sursă]

1. ^ Itzhak Bars; John Terning (noiembrie

2009). Extra Dimensions in Space and Time.
Springer. pp. 27–. ISBN 978-0-387-77637-8.
Accesat în 1 mai 2011.
2. ^ What is the Universe Made Of?
3. ^ Multiply percentage of ordinary matter given by
Planck below, with total energy density given by
WMAP below
4. ^ http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_matter.ht
ml January 13, 2015
5. ^ a b Planck Collaboration (2016). „Planck 2015
results. XIII. Cosmological parameters (See Table
4 on page 32 of pdf)”. Astronomy &
Astrophysics. 594: A13. arXiv:1502.01589 
. Bibcode:2016A&A...594A..13P. doi:10.1051/0004
-6361/201525830.
6. ^ Fixsen, D. J. (decembrie 2009). „The
Temperature of the Cosmic Microwave
Background”. The Astrophysical Journal. 707 (2):
916–920. arXiv:0911.1955 
. Bibcode:2009ApJ...707..916F. doi:10.1088/0004-
637X/707/2/916.
7. ^ „Planck cosmic recipe”.
8. ^ Conselice, Christopher J.; et al. (2016). „The
Evolution of Galaxy Number Density at z < 8 and
Its Implications”. The Astrophysical
Journal. 830 (2): 83. arXiv:1607.03909v2 
. Bibcode:2016ApJ...830...83C. doi:10.3847/0004-
637X/830/2/83.
9. ^ Fountain, Henry (17 octombrie 2016). „Two
Trillion Galaxies, at the Very Least”. New York
Times. Accesat în 17 octombrie 2016.
10. ^ a b Gott III, J. Richard; Mario Jurić; David
Schlegel; Fiona Hoyle; et al. (2005). „A Map of the
Universe”  (PDF). The Astrophysical
Journal. 624 (2): 463–484. arXiv:astro-
ph/0310571  . Bibcode:2005ApJ...624..463G. doi:
10.1086/428890.
11. ^ Frequently Asked Questions in Cosmology.
Astro.ucla.edu. Retrieved on 2011-05-01.
12. ^ a b Lineweaver, Charles; Tamara M. Davis
(2005). „Misconceptions about the Big
Bang”. Scientific American. 292 (3): 36–
45. Bibcode:2005SciAm.292c..36L. doi:10.1038/sc
ientificamerican0305-36.
13. ^ Itzhak Bars; John Terning (noiembrie
2009). Extra Dimensions in Space and Time.
Springer. pp. 27–. ISBN 978-0-387-77637-8.
Accesat în 1 mai 2011.
14. ^ See the "Mass of ordinary matter" section in this
article.
15. ^ Overbye, Dennis (3 decembrie 2018). „All the
Light There Is to See? 4 x 10⁸⁴ Photons”. The
New York Times. Accesat în 4 decembrie 2018.
16. ^ The Fermi-LAT Collaboration (30 noiembrie
2018). „A gamma-ray determination of the
Universe's star formation
history”. Science. 362(6418): 1031–
1034. arXiv:1812.01031  . Bibcode:2018Sci...362
.1031F. doi:10.1126/science.aat8123. PMID 3049
8122.
17. ^ Loeb, Abraham (2002). „Long-term future of
extragalactic astronomy”. Physical Review
D. 65 (4): 047301. arXiv:astro-ph/0107568 
. Bibcode:2002PhRvD..65d7301L. doi:10.1103/Ph
ysRevD.65.047301.
18. ^ „WolframAlpha”. Accesat în 29 noiembrie 2011.
19. ^ „WolframAlpha”. Accesat în 29 noiembrie 2011.
20. ^ „WolframAlpha”. Accesat în 15 februarie 2016.
21. ^ „Seven-Year Wilson Microwave Anisotropy
Probe (WMAP) Observations: Sky Maps,
Systematic Errors, and Basic Results”(PDF).
nasa.gov. Accesat în 2 decembrie 2010. (see p. 39
for a table of best estimates for various
cosmological parameters)
22. ^ Abbott, Brian (30 mai 2007). „Microwave
(WMAP) All-Sky Survey”. Hayden Planetarium.
Accesat în 13 ianuarie 2008.
23. ^ Paul Davies (28 august 1992). The new physics.
Cambridge University Press. pp. 187–. ISBN 978-
0-521-43831-5. Accesat în 1 mai 2011.
24. ^ V. F. Mukhanov (2005). Physical foundations of
cosmology. Cambridge University Press.
pp. 58–. ISBN 978-0-521-56398-7. Accesat în 1
mai 2011.
25. ^ Bennett, C. L.; Larson, D.; Weiland, J. L.;
Jarosik, N.; et al. (1 octombrie 2013). „Nine-year
Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP)
Observations: Final Maps and Results”. The
Astrophysical Journal Supplement Series. 208 (2):
20. arXiv:1212.5225  . Bibcode:2013ApJS..208...
20B. doi:10.1088/0067-0049/208/2/20.
26. ^ Ned Wright, "Why the Light Travel Time Distance
should not be used in Press Releases".
27. ^ Universe Might be Bigger and Older than
Expected. Space.com (2006-08-07). Retrieved on
2011-05-01.
28. ^ Big bang pushed back two billion years – space
– 04 August 2006 – New Scientist.
Space.newscientist.com. Retrieved on 2011-05-01.
29. ^ a b c Cornish; Spergel; Starkman; Eiichiro
Komatsu (mai 2004) [October 2003 (arXiv)].
„Constraining the Topology of the Universe”. Phys.
Rev. Lett. 92 (20): 201302. arXiv:astro-
ph/0310233  . Bibcode:2004PhRvL..92t1302C. d
oi:10.1103/PhysRevLett.92.201302. PMID 151693
34. 201302.
30. ^ Levin, Janna (ianuarie 2000). „In space, do all
roads lead to home?”. plus.maths.org. Accesat
în 15 august 2012.
31. ^ „Is Space Finite  ?”  (PDF). Arhivat
din original  (PDF) la 29 septembrie 2011. Accesat
în 18 septembrie 2011.
32. ^ Bob Gardner's "Topology, Cosmology and Shape
of Space" Talk, Section 7 Arhivat în 2 august 2012,
la Archive.is. Etsu.edu. Retrieved on 2011-05-01.
33. ^ Vaudrevange; Starkmanl; Cornish; Spergel
(2012). „Constraints on the Topology of the
Universe: Extension to General
Geometries”. Physical Review D. 86 (8):
083526. arXiv:1206.2939  . Bibcode:2012PhRvD.
.86h3526V. doi:10.1103/PhysRevD.86.083526.
34. ^ a b SPACE.com – Universe Measured: We're 156
Billion Light-years Wide!
35. ^ Roy, Robert. (2004-05-24) New study super-
sizes the universe – Technology & science –
Space – Space.com – nbcnews.com. NBC News.
Retrieved on 2011-05-01.
36. ^ „Astronomers size up the Universe”. BBC
News. 28 mai 2004. Accesat în 20 mai 2010.
37. ^ „MSU researcher recognized for discoveries
about universe”. 21 decembrie 2004. Accesat în 8
februarie 2011.
38. ^ Space.com – Universe Might be Bigger and
Older than Expected
39. ^ „Galactic treasure
chest”. www.spacetelescope.org. Accesat în 13
august 2018.
40. ^ Carroll, Bradley W.; Ostlie, Dale A. (23 iulie
2013). An Introduction to Modern Astrophysics (în
engleză) (ed. International). Pearson.
p. 1178. ISBN 9781292022932.
41. ^ Robert P Kirshner (2002). The Extravagant
Universe: Exploding Stars, Dark Energy and the
Accelerating Cosmos . Princeton University
Press. p. 71. ISBN 978-0-691-05862-7.
 42. ^ Carroll, Bradley W.; Ostlie, Dale A. (23 iulie
2013). An Introduction to Modern Astrophysics (în
engleză) (ed. International). Pearson. pp. 1173–
1174. ISBN 9781292022932.
43. ^ M. J. Geller; J. P. Huchra (1989). „Mapping the
universe”. Science. 246 (4932): 897–
903. Bibcode:1989Sci...246..897G. doi:10.1126/sc
ience.246.4932.897. PMID 17812575.
44. ^ Biggest void in space is 1 billion light years
across – space – 24 August 2007 – New Scientist.
Space.newscientist.com. Retrieved on 2011-05-01.
45. ^ Wall, Mike (11 ianuarie 2013). „Largest structure
in universe discovered”. Fox News.
46. ^ a b Horváth, I; Hakkila, Jon; Bagoly, Z. (2014).
„Possible structure in the GRB sky distribution at
redshift two”. Astronomy & Astrophysics. 561:
L12. arXiv:1401.0533  . Bibcode:2014A&A...561L
..12H. doi:10.1051/0004-6361/201323020.
47. ^ Horvath, I.; Hakkila, J.; Bagoly, Z. (2013). „The
largest structure of the Universe, defined by
Gamma-Ray Bursts”. arXiv:1311.1104   [astro-
ph.CO].
48. ^ Klotz, Irene (19 noiembrie 2013). „Universe's
Largest Structure is a Cosmic
Conundrum”. Discovery.
49. ^ New Gamma-Ray Burst Smashes Cosmic
Distance Record – NASA Science.
Science.nasa.gov. Retrieved on 2011-05-01.
50. ^ More Observations of GRB 090423, the Most
Distant Known Object in the Universe.
Universetoday.com (2009-10-28). Retrieved on
2011-05-01.
51. ^ Meszaros, Attila; et al. (2009). „Impact on
cosmology of the celestial anisotropy of the short
gamma-ray bursts”. Baltic Astronomy. 18: 293–
296. arXiv:1005.1558  . Bibcode:2009BaltA..18..2
93M.
52. ^ Hubble and Keck team up to find farthest known
galaxy in the Universe|Press Releases|
ESA/Hubble. Spacetelescope.org (2004-02-15).
Retrieved on 2011-05-01.
53. ^ NBC News: "Galaxy ranks as most distant object
in cosmos"

v • d • m
Locali
Pământ → Sistemul Solar → Norul Interstelar Local → Bula Locală → Centura Gould → Brațul Orion → C
observabil → Univers

 Portal Astronomie
Categorii: 
 Univers
 Cosmologie fizică
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
  Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căutare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Русский
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 42
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 martie 2020, ora 18:22.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții
identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia
 Termeni

 Dezvoltatori

 Statistics

 Cookie statement

 Versiune mobilă