Galaxia Andromeda

Andromeda, cunoscută și ca Messier 31, M31 sau  NGC

224  este o galaxie spirală care se află la aproximativ 2,5 milioane
de  ani-lumină  depă rtare de Pă mânt.
Andromeda este cea mai mare galaxie din Grupul Local,
constituit din galaxia Andromeda, Calea Lactee, galaxia
Triangulum și alte 30 de galaxii mai mici. Deși este cea mai mare,
s-ar putea ca galaxia Andromeda să nu fie și cea mai masivă ,
cercetă rile recente susținând că cea mai multă  materie
întunecată  o conține Calea Lactee, care prin urmare este cea mai
masivă galaxie.
La o magnitudine aparentă de 4,4, galaxia Andromeda este
notabilă ca fiind unul dintre obiectele Messier cele mai luminoase,
fiind ușor vizibilă cu ochiul liber. Totuși, fă ră un telescop ea pare
destul de mică , deoarece partea ei centrală este mai
întunecată ; diametrul să u unghiular este de 7 ori mai mare decât
cel al Lunii.
Cea mai timpurie referință existentă la acest corp ceresc
datează de prin anul  961, în lucrarea astronomului de origine
persană  Azophi , Cartea stelelor fixe. Astronomul Charles
Messier a inclus-o sub numă rul 31 în catalogul să u, Catalogul
Messier.
Denumită  Marea Nebuloasă din Andromeda până când
natura sa galactică  a fost recunoscută în anii 1920, Galaxia
Andromeda este galaxia spirală cea mai apropiată de Calea
Lactee și cea mai mare galaxie din Grupul Local  din care fac
parte ambele galaxii. Cu un diametru de aproximativ 140.000 de
ani-lumină , ea ar conține circa o mie de miliarde de stele.
Galaxia Andromeda se apropie de Soare cu o viteză de
aproximativ 300 de kilometri pe secundă . Cunoscând
mișcarea Sistemului Solar în cadrul Că ii Lactee, galaxia
Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu o viteză de
100 până la 400 de kilometri pe secundă . Calculele arată că ele se
vor ciocni peste aproximativ 2,5 miliarde de ani. În urma
coliziunii, galaxiile se vor unifica, formând o galaxie
eliptică  gigantă . Aceste evenimente sunt obișnuite printre galaxii.
Estimația recentă a distanței

În anul 2003, folosind infraroșul I-SBF și ajustând valoarea

noului punct de luminozitate al lui Freedman descoperit în 2001
și, în plus, folosind o corecție metalică de −0,2 mag dex−1 în (O/H),
a fost derivată o estimație a distanței până la Andromeda de 2,57
± 0,06 milioane de ani lumină .

Folosind metoda variabilei cefeide, în 2004 a fost obținută o

estimație de 2,51 ± 0,13 milioane de ani lumină .

Toate aceste mă sură tori produc o medie de 2,54 ± 0,06

milioane de ani lumină . Bazat pe informația de mai sus, diametrul
maxim al lui M31 este estimat la 141 ± 3 mii de ani lumină .

Estimarea masei
 Estimarea greută ții pentru haloul Andromedei dă o valoare de
aproximativ 1,23 × 10¹² M☉, asemă nându-se bine cu Calea Lactee
care are circa 1,9 × 10¹² M☉. Chiar dacă M31 ar putea fi mai puțin
masivă decât Calea Lactee, eroarea metodei de estimare este încă
prea mare pentru a putea avea exactitate. M31 nu conține mai
multe stele decât Calea Lactee, dar se întinde mai mult spațial.

În particular, M31 pare să aibă mult mai multe stele comune

decât Calea Lactee, iar luminozitatea sa estimată este aproape
dublă decât a celei din urmă . Totuși, rata de formare a stelelor în
Calea Lactee este mult mai ridicată , M31 producând aproape
numai o masă solară pe an — în comparație cu 3-5 mase solare
anual pentru Calea Lactee. Rata novelor din Calea Lactee este și
ea dublă pe lângă rata lui M31. Aceasta sugerează că în trecut M31
a suferit o mare fază de formare a stelelor, pe când Calea Lactee
tocmai se află în mijlocul unei astfel de faze. Asta ar putea
însemna că în viitor numă rul stelelor din Calea Lactee va egala
numă rul de stelelor observate din M31.

Prima descriere a galaxiei cu ajutorul unui telescop este

realizată de Simon Marius în 1612. Ea a fost fotografiată pentru
prima oară în 1887 de că tre astronomul  Isaac Roberts, în
observatorul să u din Crowborough în Sussex.

Natura galactică

În anii 1920, stelele variabile cefeide sunt identificate de

că tre Edwin Hubble pe fotografiile astronomice ale nebuloasei.
Mulțumită  relației perioadă -luminozitatestabilită
în 1912 de Henrietta Leavitt, Edwin Hubble a stabilit distanța
stelelor și a confirmat natura extragalactică a obiectului. A permis
și să se reinterpreteze un eveniment din 1885 care fusese
considerat ca fiind o novă . Prin magnitudinea sa aparentă  relativ
slabă și distanța galaxiei, acest eveniment era în realitate extrem
de luminos la scara unei galaxii. De fapt era vorba de
o supernovă  (o explozie a unei stele), denumită în continuare SN
1885A. Este prima supernovă vă zută de la inventarea telescopului,
și singura cunoscută în galaxia Andromeda.
 În 1943, când Los Angeles era sub camuflaj, Walter Baade a
utilizat telescopul Hooker de la Mont Wilson și, pentru prima oară ,
a rezolvat stele în regiunea centrală a galaxiei.

În 1953, studiul obiectului astronomic M31 de că tre Edwin

Hubble și Allan Sandage a pus în evidență o nouă clasă de stele
variabile, variabilele luminoase albastre.

Vreo două zeci de galaxii pitice orbitează în jurul Galaxiei

Andromeda. Cea mai masivă dintre acestea este Galaxia
Triunghiului, o galaxie spirală  bine desenată , ușor de recunoscut,
dar și M110 / NGC 205 este foarte cunoscută , fiind foarte vizibilă
pe clișeele de ansamblu ale Galaxiei Andromeda ca o mică  galaxie
eliptică  orientată oblic în raport cu marea sa vecină . M32, o
galaxie eliptică pitică „compactă ”, este mai discretă , însă totuși
vizibilă ca un mic disc cu contururi ușor flu la marginea discului
Galaxiei Andromeda; M32 se află foarte probabil la originea unor
anumite perturbă ri morfologice în interiorul discului Galaxiei
Andromeda, în urma traversă rii cvasiortogonale de că tre aceasta
acum vreo 210 de milioane de ani. Celelalte formațiuni galactice
satelitare sunt galaxii eliptice pitice sau galaxii pitice sferoidale.