Din punct de vedere fiziologic, aportul glucidele pe care trebuie să-l
ingerăm zilnic este de 250-800 de grame. Acesta reprezintă aproximativ 50-60% din dieta unui adult, dar și sursa principală de energie necesară a acestuia. Creierul este organul care consuma cea mai mare cantitate de energie provenita de la glucide, fiind astfel și cel mai afectat în momentul în care cantitatea de zahăr ingerată trece de limitele normalului. În concordanță cu articolul suport, efectul, asemănător cu cel determinat de consumul de droguri, pe care zahărul îl produce în centrul de ,,recompensă” a creierului reprezintă una dintre cauzele pentru care ne dorim mai mult. Consider că, aportul de zahăr, chiar și în cantități mici, creează un efect de domino la nivelul encefalului. Pentru că o dată ce ai mâncat un aliment bogat in glucide creierul este stimulat să-și dorească din ce în ce mai mult. Pe lângă acest lucru, cred că tendința de a consuma dulciuri in cantitate relativ mare iși are originea incă din copilarie. Deoarece majoritatea parinților le dau copiilor după ce mănâncă mâcare o porție de desert. Astfel adultul de acum asociază mâncatul de dulciuri cu sentimentul de recompensă pe care îl simțea când era mic. Considerația aceasta reprezintă o ipoteză personală, însă din punct de vedere stiințific s-a demonstrat faptul că, consumul de zahăr duce la eliberare de dopamină creând ulterior stare de bine. Iar menținerea stării de bine ne determina sa mâncăm mai multe dulciuri. În final consumul excesiv de zahăr duce la schimbări comportamentale, și alterare a memoriei pe termen scurt, la nivelul creierului. Iar în restul corpului duce la creștere in greutate, datorită secreției de insulină, și deteriorarea arborelui vascular.