Alimentatia si capacitatea de invatare

Oricine este gata sa admita, din punct de vedere teoretic si conform bunului simt, ca o
alimentatie sanatoasa si echilibrata favorizeaza munca intelectuala si capacitatea de invatare.
Si totusi, ce stim din punct de vedere practic, despre relatia dintre alimentatie si performantele
intelectuale?
( slide 3 )Sa aruncam o privire asupra diferitelor cercetari facute in acest domeniu si sa
facem o trecere in revista a problemei. Marea parte a acestor cercetari, uneledatand din anii
`70, au fost facute pe copii,deoarece mediul scolar permite o evaluare mai usoara. Multe
dintre concluzii se aplica atat copiilor,cat si adultilor.
In primul rand, la nou-nascuti, un aport insuficient in calorii si proteine antreneaza in
copilarie anumite intarzieri intelectuale. Aceste intarzieri se amelioreaza daca alimentatia
este , eventual, corectata, fara insa a readuce situatia la normal. Acest lucru poate fi usor
inteles daca tinem cont de faptul ca , la nastere, sistemul nervos nu a atins inca intreaga
maturitate, iar corpul este in plina crestere. O carenta in proteine impiedica o buna dezvoltare
a sistemului nervos si a intregului corp. O carenta de fier este frecvent intalnita la copiii care
au probleme de atentie. In acest caz, lipsa de atentie pare sa fie datorata unei lipse de energie
inerente conditiei anemice cauzate de carenta de fier, fiindca acesti copii poseda, cu toate
acestea, un indice intelectual normal. Aportul de fier elimina anemia si amelioreaza notabil
situatia, dar, inca o data, fara a readuce copilul la un grad de atentie normal. Trebuie vegheat
la prevenirea acestui gen de carente.
( S 4 ) Tot la copii, micul dejun este, de asemenea, un factor important cand este vorba
despre atentie si concentrare. Dintre copiii cu probleme scolare, o mare parte nu iau micul
dejun. Absenta micului dejun este, de asemenea, legata de o mai lenta rezolvare a
problemelor, de o mai putin buna concentrare, de o mai putin buna memorie pe termen scurt si
de o tendinta de a manifesta cu usurinta agresivitate.
Problema micului dejun afecteaza mai mult copiii decat adultii. In fapt, nu numai ca
un mai mare numar de adulti functioneaza mai bine fara micul dejun, dar unii practica chiar
postul pentru a stimuli concentrarea si a favoriza munca intelectuala. Un aport alimentar este
egal cu un aport de energie.
( S 5 ) Cazul zaharului constituie un bun exemplu. Este binecunoscut ca, in mod
esential, creierul se hraneste cu zaharuri simple, ca glucoza. Doar ca faptul de a consuma
zaharuri simple nu amelioreaza deloc concentrarea si munca intelectuala; din contra: mai
multe cercetari demonstreaza clar ca, la copii, un consum mare de zahar favorizeaza o crestere
a activitatii fizice, chiar un comportament hiperactiv in anumite cazuri, o tendinta de a face
mari greseli, un timp de atentie mai scurt si un procent mai mare de absenteism.Vom intalni,
de asemenea, un consum mare de zahar la copiii care au dificultati de invatare.
Legatura dintre consumul de zaharuri simple, intensificarea activitatii si lipsa de
atentie este fiziologic bine cunoscuta. Zaharurile simple nu necesita sa fie digerate; atunci
cand sunt consumate, ele trec imediat in sange, provocand, dupa o scurta senzatie de energie,
o stare de hipoglicemie care predispune la somnolent si diminueaza atentia si concentrarea.
Desi creierul se hraneste cu zaharuri simple, trebuie lasat in grija organismului sa
metabolizeze zaharurilecomplexe oferite de natura, sa le digere si sa le livreze lent, in doze
mici, creierului. Astfel, preferati fructele si legumele in detrimentul ciocolatei si prajiturilor, la
fel si sucurile naturale,in detrimental celor reconstituite.
In urma unor cercetari efectuate in Canada, s-a observat ca majoritatea copiilor cu
dificultati au carente in proteine, vitamina D, calciu,fosfor si magneziu, ca si lipsa potasiului,
zincului si acidului folic.
In plus, aceste cercetari au coroborat ceea ce era deja cunoscut despre consumul de
zahar si incident a micului dejun la copii. In lumina acestor rezultate, problema care se pune
este in ce fel putem acoperi aceste carente si oferi corpului ceea ce-i este necesar pentru a
obtine un randament intelectual optim.
( S6) .Sa ne oprim asupra a doua minunatii pe care ni le ofera natura si care nu cer
decat sa fie culese, fata nici o transformare:
ALGELE ALBASTRE
Algele de apa dulce, in particular algele albastere, sunt bine cunoscute pentru bogatia
lor in minerale, dintre care: calciu, fier, magneziu, mangan, fosfor, seleniu, potasiu si zinc,
toate necesare unei bune functionari a sistemului nervos. Algele sunt, de asemenea, foarte
bogate in beta-caroten sau provitamina A si contin in cantitati mari vitaminele complexului B
sisterol, care se transforma in vitamina D sub actiunea razelor soarelui.
POLENUL
Polenul are o concentratie ridicata de aminoacizi, dintre care multi sunt esentiali.
Polenul contine aproximativ de patru ori mai multe proteine decat carnea si de doua ori mai
multe decat branza. Polenul contine, de asemenea, glutamate,un neurotransmitator foarte
important pentru functiile cerebrale. El contine si un numar mare de vitamine in cantitati mari:
complexul B, beta-caroten, vitaminele E si D.

( S7 ) In concluzie, trebuie retinut ca atitudinea noastra in timpul procesului de invatare

este rezultatul unui ansamblu de factori diversi ca :alimentatia, atmosfera familiala, activitatea
fizica, increderea in sine(element capital) si metodele de lucru. Cu toate ca alimentatia este un
factor mai mult decat determinant, ea nu este decat unul dintre factorii care influenteaza
aptitudinea de invatare si de concentrare.