Alimentatia sugarilor

Este laptele mamei cea mai buna hrana?

Laptele uman este într-adevar cel mai bun aliment pentru nou-nascut si sugar. Laptele mamei
furnizeaza toate substantele nutritive în cantitatile si proportiile ideale. De fapt, laptele
fiecarei specii de mamifer este astfel conceput încat sa satisfaca necesitatile nutritive ale
speciei respective.
Laptele uman contine mai putine proteine si minerale decat laptele de vaca pentru ca sugarul
creste mai lent decat vitelul. Mai mult decat atat, amestecul de aminoacizi din laptele uman
este diferit de cel din laptele de vaca. Din punct de vedere cantitativ, laptele uman contine tot
atata grasime ca si laptele de vaca, dar tipurile de acizi grasi si celelalte componente lipidice
sunt diferite. Se crede ca aceste diferente sunt importante pentru dezvoltarea sugarului.
De asemenea, laptele de san contine substante care îl fac mai usor digerabil, precum si alti
compusi care cresc mult capacitatea de utilizare a unor substante importante fata de alte tipuri
de lapte sau înlocuitori. De exemplu, fierul este prezent în cantitati modeste în laptele uman,
dar este de multe ori mai utilizabil decat fierul din formulele pe baza de lapte de vaca sau
lapte de soia. Consecinta acestei diferente este ca producatorii de formule adauga mai mult
fier pentru a se asigura absorbtia aceleiasi cantitati de care beneficiaza sugarul alaptat la san.

Ce factori protectori contine laptele uman?

Multi din factorii care contribuie la protejarea sugarului împotriva bolilor se gasesc în laptele
uman. Acest lapte mai contine si alti compusi care ajuta la dezvoltarea sistemului imunitar si
gastro-intestinal al bebelusului. Pe langa aceasta, sugarul alaptat la san are un risc mai redus
de alergii. In plus, laptele uman contine enzime, hormoni si substante asemanatoare
hormonilor. Se considera ca toate acestea sunt utile pentru sugar.
Laptele uman furnizeaza substantele nutritive corespunzatoare în cantitatile corespunzatoare,
în conditii igienice si la temperatura ideala. In plus, mama care alapteaza beneficiaza prin
aceasta de ocazia ideala de a stabili o relatie apropiata cu micutul ei. Laptele uman este cel
mai bun aliment pentru nou-nascutii sanatosi, nascuti la termen. Si copiii nascuti prematur
beneficiaza de laptele mamei lor, dar uneori au nevoie de sprijin nutritional suplimentar.
Alaptatul este benefic si pentru mama. El ajuta la tinerea sub control a pierderilor materne de
sange si o ajuta sa-si recapete greutatea de dinainte de a ramane însarcinata. Date recente
sugereaza ca alaptatul reduce si riscul de cancer mamar. Alaptatul la san poate fi foarte
convenabil, desi la început proaspata mama poate crede ca acesta este singurul lucru pe care-l
face. Mamele au nevoie de un sprijin special în aceasta perioada, întrucat capacitatea mamei
de a produce lapte si de a-l face disponibil pentru sugar poate fi afectata de ceea ce se petrece
în jurul ei.
Niste hormoni speciali fac posibila producerea laptelui si apoi punerea lui la dispozitia
sugarului. Prolactina este hormonul care controleaza producerea laptelui. Oxitocina determina
ejectia laptelui din glanda mamara pentru a putea fi folosit de sugar; acest proces este numit
"reflexul de coborare a laptelui." Ambele procese sunt stimulate de supt. Acesta este unul din
motivele pentru care este foarte important ca nou-nascutul sa fie pus la san cat mai des.
Reflexul de coborare a laptelui este foarte sensibil. El poate fi influentat negativ de stres, lipsa
de odihna si chiar de impresia mamei ca sugarul nu primeste suficient lapte, ceea ce afecteaza
succesul alaptarii.
Sugarilor alaptati la san li se face foame mai repede decat celor alimentati cu formule din
cauza ca laptele uman este foarte digerabil. De fapt, hranirea frecventa, la cerere, este unul din
cele mai bune lucruri pe care o mama le poate face pentru a fi sigura de succesul alaptarii.
Dupa un timp relativ scurt sugarul îsi va stabili un orar regulat al mesei, iar cererea de hrana
între mese va scadea.
Mamele care alapteaza au nevoie de un aport energetic si nutritiv mai mare decat în timpul
sarcinii. Aceste nevoi suplimentare pot fi satisfacute de o dieta vegetariana bine planificata.
Unele substante nutritive prezinta un interes special în acest context.

Cat de importanta este vitamina B12 pentru mama?

S-au constatat carente de vitamina B12 la sugari hraniti exclusiv cu lapte uman de la mame
total vegetariene (vegane). Exista indicii care sugereaza ca vitamina B12 nu este transferata în
lapte din depozitele mamei daca mama nu consuma deloc aceasta vitamina. In majoritatea
cazurilor, sugarii si-au revenit dupa administrarea vitaminei, dar rapoarte recente sugereaza ca
refacerea nu a fost completa în toate cazurile. Unii copii si adolescenti au ramas cu sechele
permanente. Aceste rapoarte subliniaza importanta asigurarii unui aport dietetic adecvat din
aceasta vitamina importanta atat pentru femeile însarcinate sau care alapteaza, cat si pentru
sugarii si copiii aflati în crestere. Dat fiind faptul ca sursa obisnuita de vitamina B12 sunt
produsele de origine animala (inclusiv lactatele si ouale), persoanele care nu consuma astfel
de produse trebuie sa gaseasca o alta sursa de încredere. Aceasta poate fi reprezentata de lapte
de soia sau cereale îmbogatite cu vitamina B12, sau un supliment vitaminic (ciancobalamina).

Exista si alte substante nutritive importante pentru mama?

Mamele care alapteaza trebuie sa se asigure ca în dieta lor exista surse bogate de calciu pentru
a preveni pierderea acestui valoros element din oase. Apoi, pentru ca organismul lor sa poata
folosi în modul cel mai eficient calciul, ele trebuie sa beneficieze regulat de o expunere
corespunzatoare la soare, sau daca acest lucru nu este posibil, sa consume alimente îmbogatite
cu vitamina D. De asemenea, ele trebuie sa aiba grija sa consume din belsug fructe, verdeturi
si legume în fiecare zi, pentru a-si asigura necesarul din celelalte vitamine si elemente
minerale, si sa bea cantitati adecvate de apa.
Atat medicamentele eliberate fara reteta cat si cele cu reteta trec în laptele matern si sunt
astfel consumate de sugar. Mamele care alapteaza si care trebuie sa ia medicamente trebuie sa
consulte medicul pentru a gasi solutia cea mai potrivita pentru situatia lor particulara.

Daca o mama nu poate alapta, ce are de facut?

Sugarul care nu este alaptat trebuie alimentat cu o formula comerciala de lapte pentru sugari.
Aceasta poate fi fie din lapte de vaca, fie din lapte de soia. Exista si alte formule speciale, care
satisfac nevoi speciale. Producatorii prelucreaza laptele de vaca sau boabele de soia pentru a
realiza formule adecvate nevoilor sugarilor. Se face ajustarea continutului de proteine,
glucide, grasimi, vitamine si alte substante. Procesul acesta este practic fara sfarsit, si pe
masura ce se afla lucruri noi despre proprietatile laptelui uman, formulele pentru sugari sunt si
ele modificate.
Unele formule se pot folosi ca atare; altele trebuie sa fie diluate. Daca se foloseste o formula,
trebuie respectate cu exactitate instructiunile producatorului. Diluarea exagerata sau
insuficienta a unei formule poate avea consecinte serioase. Trebuie avut grija ca apa folosita
sa fie pura, iar ustensilele sa fie curate. “Formulele de casa” sau bauturile obtinute din seminte
sau nuci nu sunt adecvate pentru sugari.

Cand se poate introduce laptele integral de vaca?

Laptele integral de vaca poate fi introdus dupa împlinirea unui an de viata. Mai devreme de
aceasta data este nepotrivit. Laptele de vaca cu continut redus de grasime sau degresat
(smantanit) nu contine suficiente calorii si grasimi si nu trebuie dat copiilor mai mici de doi
ani.
Copiii mici au nevoi energetice mari dar stomacul lor este înca mic. Laptele degresat si/sau
alimentele voluminoase, cu densitate nutritiva mica, limiteaza cantitatea de grasime pe care
copilul o poate consuma; el se satura mai repede decat ar trebui din cauza volumului mare al
hranei. La copiii hraniti cu alimente cu continut redus de grasimi s--a constatat întarzierea
cresterii. Trebuie sa ne amintim ca nevoile nutritive si energetice ale celor mici sunt diferite
de ale adultilor, si ca recomandarile pentru adulti nu sunt întotdeauna valabile si pentru copii
mici.

Cand se pot introduce alimentele solide?

La varsta de 4-6 luni bebelusii îsi pot tine singuri capul cand stau în sezut si se pot întoarce
într-o parte daca nu mai doresc mancare. Dau semne de interes atunci cand ceilalti mananca si
deschid gura atunci cand li se ofera ceva de mancare. Aceasta este si varsta la care procesele
digestive sunt pregatite sa asimileze si altceva în afara de lapte. Toate acestea arata ca a venit
timpul pentru diversificarea alimentatiei.
Alimentele noi trebuie introduse cate unul odata. Se începe cu cereale pasate (orez, orz, ovaz,
etc.). Urmeaza apoi fructele, zarzavaturile si legumele. La opt luni se pot introduce
leguminoase (fasole, soia, linte, mazare, etc.) bine fierte, pasate. In timp, bebelusul trebuie sa
faca cunostinta cu multe feluri diferite de alimente. Se pot folosi atat alimente gatite în casa,
cat si produse comerciale pentru bebelusi.
Alimentele solide nu se vor administra din sticle cu biberon cu gaura largita. Folosirea lingurii
îl va ajuta pe cel mic sa-si dezvolte deprinderea de a manca. Nu se vor adauga în hrana
bebelusilor sare, zahar sau alti îndulcitori. Mierea si siropul de porumb pot provoca botulism
la sugari si nu se vor folosi înainte de împlinirea unui an de viata. Aceasta toxi-infectie
alimentara poate fi fatala.
Apa, sucurile sau formulele de lapte pentru sugari pot fi introduse începand cu aceeasi
perioada în care se introduce hrana solida. Înainte de aceasta, sugarul alaptat nu are nevoie, în
general, de apa sau suc. Nu se va lasa sugarul sa adoarma cu biberonul cu suc, formula sau alt
lichid dulce în gura. Aceasta poate cauza carii dentare serioase.
Se va avea o grija deosebita pentru a se evita înecarea. Alimentele solide mici, cum sunt
smochinele, nucile, floricelele de porumb, bucatile de mar sau de carnaciori pot sufoca
sugarul prin blocarea cailor respiratorii. Asemenea alimente nu trebuie date mai înainte ca cel
mic sa fi învatat sa mestece cum trebuie. Copiii mici vor fi pusi sa stea pe scaun atunci cand
mananca sau beau si nu trebuie lasati singuri cand mananca.
Hranirea copiilor si urmarirea dezvoltarii si cresterii lor este o experienta încantatoare si
datatoare de satisfactie. Cei care-i îngrijesc au ocazia de a fi modele si de a influenta formarea
deprinderilor legate de alimentatie, punand astfel bazele unor practici sanatoase care vor fi de
folos pentru toata viata.

Ce recomanda Consiliul de nutritie?

Alaptarea la san ramane si astazi, dupa atatea secole, cea mai importanta resursa naturala de
hranire a sugarilor. Ea este adecvata din punct de vedere nutritional si are un efect pozitiv si
asupra mediului înconjurator. Alaptarea este plina de beneficii atat pentru mama, cat si pentru
sugar. Ea poate fi o experienta foarte fericita, fiind în acelasi timp mijlocul ideal de a oferi
celui mic substantele nutritive necesare si factorii protectori atat de importanti care scad riscul
de îmbolnavire si de moarte. Consiliul de nutritie al Conferintei Generale a adventistilor de
ziua a saptea considera ca aceasta metoda de alimentare a sugarilor a fost conceputa de
Creator pentru subzistenta celor mici si sprijina alaptarea la san ori de cate ori este posibila.
Academia Americana de Pediatrie si multe alte institutii prestigioase de profil recomanda ca
sugarii sa fie hraniti exclusiv cu lapte matern pe parcursul primelor patru pana la sase luni de
viata. Dupa aceea se vor introduce si alte alimente pentru a satisface nevoile crescande de
substante nutritive ale sugarului. De asemenea, se recomanda ca alaptarea sa continue pe tot
parcursul primului an de viata, sau chiar mai mult. Daca ea este întrerupta în timpul primelor
12 luni, se recomanda introducerea unei formule pentru sugari îmbogatita cu fier.

Copyright – Dr. Gily Ionescu